Specificul organizării instruirii matematice în cadrul activităților integrate

Procesul instructiv-educativ pe care îl desfăşurăm în grădiniţă, permite fiecărei educatoare, sau echipe de educatoare, punerea în valoare a propriei experienţe didactice, prin activităţi educative cu caracter integrat, şi cu o abordare complexă a conţinuturilor.

Prin activitate integrată înţelegem – demers global, în care graniţele dintre categoriile de activităţi dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei teme. Demers concertat, coerent, care nu se desfăşoară fiindcă se cere, ci pentru că asigură un plus în educarea şi instruirea copiilor. Aceste activităţi ample, care reunesc conţinuturi din ştiinţe şi domenii diferite înlesnesc copilului procesul înţelegerii, însuşirii şi aplicării cunoştinţelor. Astfel se creează situaţii de învăţare optim structurate din punct de vedere logic, psihologic şi pedagogic, determinând experienţe de învăţare mai complexe, net superioare celor monodisciplinare.

Integrarea este o manieră de organizare oarecum similară cu interdisciplinaritatea, dar nu trebuie să facem confuzii între cele două concepte şi să identificăm interdisciplinaritatea – ca o componentă a mediului pentru organizarea cunoaşterii, cu integrarea – ca o idee sau un principiu integrator care rupe hotarele diferitelor categorii de activităţi şi grupează cunoaşterea în funcţie de tema propusă de educatoare ori de copii.

Experienţele de învăţare la care copilul este cooptat sau provocat să participe pot fi comune tuturor copiilor din grupă sau pot fi diferenţiate, în funcţie de nivelul acestora şi se pot organiza prin alternarea tuturor formelor de învăţare – în microgrup, individual, în perechi sau cu întreaga grupă. Acestea conduc la achiziţii ale copiilor în plan personal, care se obiectivează într-o modificare în sens pozitiv a structurilor cognitive, afective sau psihomotorii, mult mai complexe, pe măsura sarcinilor de învăţare şi efortului depus în realizarea lor. Copiii sunt antrenaţi prin joc să asocieze, să analizeze, să compare, să formuleze păreri, să facă deducţii, să formuleze concluzii despre fiinţe, obiecte, lucruri şi fenomene care altădată se vehiculau în activităţi diferite, în perioade diferite.

Educatoarei îi revine libertatea, dar şi răspunderea în stabilirea ţintelor, în realizarea coerenţei pe axa finalităţii educaţionale a demersurilor, utilizând principii didactice, forme de organizare a activităţii de învăţare, criterii de evaluare. De asemenea, tot educatoarea este cea care realizează integrarea, compatibilizarea conţinuturilor şi stabileşte relevanţa acestora în raport cu cerinţele curriculare şi aşteptările comunităţii.

Activităţile integrate vor fi cele prezente în planificarea calendaristică, proiectate conform planului de învăţământ, orarului aferent nivelului de vârstă susţinute de experienţa cadrului didactic. Educatoarea organizează activităţi integrate generate de subiecte stabile planificate pe tot timpul anului. Aceste activităţi pot fi desfăşurate integrat după scenariul elaborate de educatoare ce începe cu întâlnirea de grup, iniţiată în fiecare zi şi care se poate realiza sub forma unei povestiri, a întâlnirii cu un personaj, a vizitei unei persoane adulte, prezenţa unui animal, o întâmplare trăită sau imaginată, un eveniment social sau eveniment special petrecut în familie.

Scenariul educatoarei îi orientează pe copii să opteze pentru diverse centre care oferă posibilitatea alegerii domeniilor de învăţare şi a materialelor. Varietatea acestora încurajează copiii să manifeste, să observe, să gândească, să-şi exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicţii.

Copiii îşi asumă responsabilităţi şi roluri în macrogrupul din care fac parte, participând la jocuri de rol interesante, iniţiate la sugestia celor din jur sau create chiar de ei.

Activitatea integrată din grădiniţă ne conduce la realizarea unui scenariu bine gândit pentru o zi. Această activitate presupune o împletire de obiective care provin de la arii curriculare diferite, apelându-se la conţinuturi din diferite domenii.

Fiecare zi poate purta un nume astfel încât copiii să fie motivaţi în activitatea de învăţare, fiind expuse pe înţelesul lor ţintele pe care ni le dorim a fi realizate, precum şi eforturilor pe care trebuie să le facă ei. În cadrul activităţii de învăţare, activitatea integrată deţine succesul pentru că într-un mod plăcut – joc în special – se abordează conţinuturi din diferite domenii pentru realizarea unor obiective comune. Prin această modalitate copilul se implică şi învaţă lucrând, fără a sesiza că această activitate este impusă.

Totodată, atunci când ne proiectăm activitatea este necesar să ne adresăm unele întrebări: Ce voi face? – precizarea obiectivelor educaţionale ale activităţii didactice; Cu ce voi face? – analiza resurselor educaţionale disponibile; Cum voi face ? – elaborarea strategiei educaţionale; Cum voi şti că s-a realizat ce trebuia? – stabilirea strategiei de evaluare.

Activităţile integrate sunt activităţi specifice reformei curriculare pentru care pledează numeroşi autori şi sunt propuse şi de noul Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Acestea se desfăşoară atât ca activităţi în cadrul unui proiect tematic, cât şi în cadrul proiectării pe teme săptămânale fără a fi desprinse de context.

Activităţile integrate propuse de planul de învăţământ sunt de 4 tipuri, în funcţie de durată şi elementele de conţinut:

Activitate integrată care înglobează toate activităţile din programul unei zile şi care se desfăşoară pe parcursul întregii zile.

Activitate integrată care înglobează ALA şi ADE din ziua respectivă. Activitate integrată care înglobează ADE din ziua respectivă. Activitate integrată în care activitatea de bază este un anumit tip de ADE din ziua

respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe DE, indiferent de programul zilei (în această activitate se poate integra un opţional, o temă dintr-un proiect educaţional).

Activităţile care fac parte din activitatea integrată îşi pierd statutul de activităţi de sine stătătoare, de această dată fiind elemente sau părţi componente ale unui demers global. De aceea, pentru activitatea integrată se realizează un singur proiect didactic indiferent de conţinutul acesteia.

Activităţile educative de diferite tipuri – rutiere, ecologice, sanitare, culturale, religioase – pe care ne-am obişnuit să le desfăşurăm pot intra atât în categoria ALA cât şi în categoria ADE, totul depinde de tipul şi tema acestor activităţi şi cât de bine se corelează cu tema proiectului sau cu tema săptămânală.

Caracteristicile definitorii ale unei activităţi integrate

Finalităţile activităţii integrate sunt selectate din listele de obiective cadru şi de referinţă ale domeniilor experienţiale, iar obiectivele operaţionale vor constitui un set unitar şi restrâns de 4-5 obiective, cu referire directă la experienţele de învăţare vizate.

Conţinuturile abordate sunt selectate şi abordate în strânsă relaţie cu nucleul de integrare curriculară. Într-o situaţie în care tema săptămânii este „Animale sălbatice”, iar tema activităţii integrate este „Proiectarea unei grădini zoologice pentru oraşul nostru”, conţinuturile didactice vehiculate vor proveni din domeniile experienţiale: Ştiinţe, Om şi societate şi, eventual, din domeniul estetic şi creativ, dar se vor selecta acele conţinuturi şi activităţi care vor contribui la îndeplinirea cerinţelor impuse de tema activităţii integrate. De exemplu, alcătuirea proiectului grădinii zoologice, cu vizualizarea spaţiului şi a accesoriilor necesare pentru găzduirea fiecărui tip de animal, discutarea şi decizia privind vecinătăţile, spaţiile de vizitat, hrana necesară, formularea regulilor de comportament pentru vizitatori, estimarea costurilor biletelor etc.

Fiecare dintre situaţiile de învăţare proiectate şi desfăşurate în cadrul activităţii integrate contribuie la explicitarea, analiza, rezolvarea temei activităţii.

Activitatea integrată include valenţele formative ale curriculumului integrat ca model de proiectare curriculară. În situaţia descrisă în exemplul de mai sus, copiii vor fi încurajaţi să caute informaţii privind dimensiunile, habitatul, comportamentul, hrana unor animale sălbatice care vor fi găzduite în grădina zoologică, să propună mai multe variante de organizare a grădinii zoologice, pe care să le ilustreze cu material intuitiv (gărduleţe, cuşti construite din cutii de carton sau cuburi, animale în miniatură etc.).

Dacă numeroase colege mai au părerea că o activitate integrată se desfăşoară cu o mare abundenţă de materiale şi au rezerve în a le derula, practica şi rezultatele obţinute în lucrul cu preşcolarii au demonstrat că este suficient un minimum de materiale, cu valoare interactivă, formativă şi dorinţa da a aborda acest gen de activitate. De un real folos sunt materialele din natură, care, pe lângă faptul că substituie alte materiale costisitoare, conferă actului didactic deschideri spre noi orizonturi, adesea mai atractive pentru copii.

Sunt activităţile integrate o necesitate? Da. Ele aduc un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului de predare-învăţare, punând accent deosebit pe joc ca metodă de bază.

Activitatea integrată se dovedeşte de a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a activităţilor de învăţare cu viaţa societăţii, cultura şi tehnologia didactică.

Sugestii practice Activităţile integrate se referă la întreg programul zilei, de aceea ar fi indicat să oferim

copiilor un laitmotiv, un „nume” sau un generic al acelei zile, astfel încât să întărim motivaţia pentru derularea lor. Ele sunt neapărat necesare în realizarea unui proiect tematic, care este deosebit de planificarea tematică săptămânală. Pentru cea din urmă pot fi folosite şi activităţile interdisciplinare.

Planificaţi încă de la începutul săptămânii numele zilelor şi alcătuiţi o hartă conceptuală simplă împreună cu copiii; aduceţi-o şi la cunoştinţa părinţilor.

Nu uitaţi să creaţi o legătură logică între diferitele momente ale zilei, astfel încât să decurgă unul din celălat.

Schiţaţi un proiect al activităţii integrate pe domenii experienţiale; în felul acesta vă veţi clarifica multe aspecte care privesc transcederea dintre graniţele disciplinare, atât în planul obiectivelor, al sarcinilor de lucru, dar şi al conţinuturilor.

Aveţi grijă ca metodele şi mijloacele didactice alese să ajute demersului didactic, să-l eficientizeze şi nu să-l complice inutil, îngreunându-l.

În conceperea proiectului de activitate integrată, stabiliţi un domeniu principal, în jurul căruia sau pe lângă care să abordaţi şi alte domenii într-un tot unitar.

În activităţile integrate accentul va cădea pe acţiunile de grup şi nu pe cele frontale, în care o idee transcede graniţele diferitelor discipline şi organizează cunoaşterea în funcţie de noua perspectivă, respectând tema de interes.

Încurajaţi copiii să se manifeste, să observe, să gândească, să-şi exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicţii, să-şi asume roluri şi responsabilităţi.

Important este să depăşiţi graniţele, să ieşiţi din tipare, să aveţi curaj, dar mai ales să vă iubiţi profesia. Peste toate acestea, ca o condiţie primordială, să iubiţi copiii!

MODALITĂTI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR DOMENIULUI Științe PRIN INTERMEDIUL ACTIVITĂȚILOR INTEGRATE

Activitatea matematică propune continuturi care îi facilitează copilului accesul la lumea stiintelor exacte, prin intermediul operatiunilor intelectuale. Pentru a ajunge însă aici, trebuie puse bazele gândirii abstracte, în asa fel încât copilul să se poată angaja într-un demers stiintific.Lucrul cel mai greu este, desigur, găsirea strategiei corecte si eficiente pentru prescolari. Mentinerea interesului copiilor în tot timpul activitătii matematice, pentru subiectul propus este cu atât mai greu de realizat cu cât copiii sunt mai mici, si deci atentia lor este mai instabilă. Este cunoscut faptul că buna dispoziţie a copilului stimuleză interesul lui pentru ceea ce îi este dat sau cerut de educator, mărind în acelasi timp atât gradul de receptivitate a cunostintelor prezentate cât si durata pentru care se fixează în memoria lui .

Matematica „ distractivă” are drept scop atragerea copiilor pentru studierea acestei discipline într-un context atractiv si inedit. Obiectivul prioritar al acesteia este să ofere copiilor experiența utilizării tehnicilor si limbajului matematic în situatii practice accesibile lor .

Copiii îsi construiesc cunostiinte matematice durabile si utile si îsi dezvoltă competenta matematică prin actiunea directă asupra lumii înconjurătoare. Ei interiorizează si reconstruiesc aceste cunostiinte prin intermediul experientelor concrete ce tin de viata de zi cu zi.În cursul dezvoltării timpurii a conceptelor, bazele matematice se suprapun cu multe alte domenii de cunostiinte, mai ales limbajul si logica. În perioada copilăriei se pot defini opt concepte matematice :

● Corespondenta unu-la-unu implică distribuirea unor obiecte înrudite în corespondenta unuia cu celălalt,ca de exemplu o prăjitură pentru fiecare copil , sau o pernă pentru fiecare pat.

● Ordonarea implică capacitatea de a pune lucrurile într-o ordine, mai întâi după mărime (de la cel mai mic la cel mai mare) si apoi după număr. Pentru a face aceasta, un copil trebuie să recunoască numeralele si să fie capabil să le atribuie o cantitate;

● Număratul implică recitarea pe dinafară a numerelor în ordine si de asemenea, capacitatea de a răspunde la întrebarea „Câti?”, „Câte?”

● Calculul pentru scopurile acestui curriculum este procesul de adunare si scădere asa cum e făcut la modul concret .

● Clasificarea implică capacitatea de sorta obiectele după însusiri ( ex. culoare, formă, etc. )

● Măsurarea este procesul de găsire a numărului de unităti standard dintr-un obiect.

● Comparatia , în matematică , implică capacitatea de a stabili dacă un obiect este mai mare, mai mic sau egal unul cu altul prin măsurare.

● Geometria presupune recunoasterea formelor și a modelelor.

● Tiparele sau modelele repetabile stabilesc relatii între unitătile matematice .Prin intermediul acestora copiii pot să determine relatii între diverse elemente , să realizeze conexiuni si să faca generalizari si estimări. Prin întelegerea conceptelor legate de tipare copiii vor observa repetarea si gradul lor de generalizare.

Aceste concepte de bază legate de corespondenta unu-la-unu , numeratie, ordonare, calcul, clasificare, măsurare, comparare, precum si geometrie, vor fi învătate pe măsură ce copiii manipulează obiectele din mediul înconjurător.

Numeratia are sens numai când este aplicată unor obiecte concrete si rezolvă problemele puse de copii. Jocurile simple cu jetoane confectionate de educatoare ( care implica numărarea jetoanelor si punerea în corespondentă a desenelor) si jocurile de masă ( care implică numărarea „ miscarilor” pe plansă, numărarea punctelor unui zar sau utilizarea unui titirez cu numere ) pot fi amuzante pentru copii si utile în întărirea conceptului de numeratie.

Ordonarea : scările (treptele) prezintă o excelentă ocazie pentru a ajuta copiii să învete copiii să pună lucrurile în ordine după număr. Utilizând pătrătele cu numere, o activitate poate fi dezvoltată plasând numerele în ordine urcând scările, , „1” pe prima treaptă , „2” pe a doua, etc. Educatoarea poate amesteca pătrătelele si apoi să le dea unui copil să le reordoneze, folosind treptele. Copiii pot alege un număr si să-l aseze pe treapta potrivită. Această activitate trebuie făcută doar cu doi sau trei copii odată, si trebuie supravegheată pentru a evita accidentele.

Calculul : exercitiile de adunare si scadere simple pot fi introduse prin multe activităti zilnice obisnuite . Calculul poate rezolva adesea o problemă concretă ridicată de copii ( „ De câte prăjituiri mai avem nevoie pentru ca toti copiii să aibă una? ) Orice activitate de sortare poate fi făcută în cadrul unei activităti de calcul adunănd două seturi de nasturi, sau dând la o parte un set dintr-unul mai mare ( „ Luati toti nasturii mici din cutia cu nasturii rosii. Câti au mai rămas?”)

Clasificarea : activităti specifice de clasificare , un exemplu: o cutie cu nasturi poate fi sortată în grupuri după formă, culoare, sau mărime, folosind o tavă cu câte o cană pentru fiecare atribut. Copiii pot fi apoi încurajati să descrie criteriile de clasificare , spunând în ce mod nasturii

sunt asemănători sau diferiti. ( Acesti nasturi sunt rosii; aceia sunt albastri”) Ajutând copii să clasifice din nou nasturii conform unui atribut diferit, introducem copilul în relații logice („ Acesti nasturi rosii sunt pătrati, acesti nasturi rosii sunt rotunzi”)

Măsurarea : activitătile obisnuite de gătit constituie un context natural pentru introducerea măsurării. Alte activităti de măsurare includ compararea înăltimii copiilor cu semne pe perete sau compararea greutătilor utilizând cântarul .

Comparatia : realizarea graficelor constituie un mod de a combina numeratia si masurarea pentru a face comparatii matematice concrete.Un calendar săptămânal ar putea fi transformat într-un grafic pentru vreme , cu zile însorite comparate cu zilele înnorate. Un alt grafic ar putea compara numărul de băieti cu numărul de fete din clasă. În orice zi dată, numărul de copii care poartă o anumită culoare poate fi trecut într-un grafic. Alte grafice vor putea reprezenta mâncăruri preferate , animale de casă, dinti căzuti , zile de nastere, sau măsura la pantofi.

Timpul: copiii pot construi instrumente simple de măsurat timpul ca de exemplu un ceas cu picături .O sticlă transparentă de plastic este foarte bună pentru acest proiect . Educatoarea face o gaură mică în fundul sticlei si agată sticla deasupra unui alt container care să adune picăturile. La intervale regulate (de preferat scurte de un minut) ea si copiii notează si marchează cât de multă apă s-a scurs . Sticla poate fi utilizată ,apoi, pentru activităti obisnuite, ca momentul de trecere la altă activitate , sau timpul cât se joacă fiecare copil cu o anumită jucărie.

Geometria : o excelentă activitate pentru descoperirea proprietătilor formelor geometrice este plansetă cu cuie din lemn făcută de educatoare . Cuiele mici sunt înfipte pe jumătate într-o plansetă pătrată pentru a forma o grilă .Folosind benzi elastice trecute pe după fiecare cui, copiii pot experimenta constituirea unor forme variate . Benzile elastice de diferite culori permit întrepătrunderea si compararea formelor.

INTEGRAREA MATEMATICII ÎN ALTE CENTRE DE ACTIVITATE

Toate centrele de învătare din sala de grupă oferă ocazii pentru învătarea matematicii.● Centrul pentru joc de rol .Corespondenta unu-la-unu poate fi întărită în jocul „De-a casa”, de exemplu : păpusi-paturi , sau cești de cafea pentru „mămici”.Sau jocul de-a „ magazinul” unde materialele folosite: obiecte diversificate, masina de încasat , banii de jucărie oferă experiența utilizării lor pentru calculul simplu. „De-a detectivii„ Materialele pentru acest joc sunt fisele de lucru, o lupă pentru fiecare copil, stampile si eventual, o „carte cu solutii” (caiet pentru notite) pot aduce un plus de farmec si distratie pentru copii.Sarcina didactică : gasirea multimilor cu cele mai multe/ putine elemente, etc.● Centrul pentru alfabetizare. Trebuie să existe un număr suficient de cărti cu imagini cu numere, cu numerale clare, simple si cu imagini interesante pentru numărat.Copiii îsi pot crea propriile portofolii, cărticele, reviste, albume pe diferite teme în care să se regăsească elemente si concepte matematice.

● Centrul pentru nisip si apă. Umplerea si golirea unor varietăti de recipiente de diferite mărimi oferă copiilor experienta conceptelor de măsurare si comparare.Exemple de jocuri: „ Câte obiecte plutesc, câte s-au scufundat?” , „Al câtelea vaporas a plecat? ” , „Te rog să-mi dai primul, al doilea, etc. vaporas” , „ Acvariul cu pestisori” ,Construim castele de nisip” „ Bărcute din coji de nucă”, „Plin, gol, mult, putin etc. Compararea greutătii nisipului ud cu cea a nisipului uscat, „ Balonase de săpun”. La acest centru se pot desfasura astfel de jocuri logico- matematice în care copiii cu ajutorul materialelor date ( lopătele, găletute, recipiente de diferite forme decorative , materiale din natură , apa si nisipul) au posibilitatea de a-si forma concepte matematice într-un mod distractiv.● Centrul activitătilor artistice. Acesta oferă o altă posibilitatea pentru întărirea corespondentei unu-la-unu; de exemplu , pensule-culori pentru pictat coli de hârtie care lucrează în acel centru. Calculul simplu poate fi introdus , de exemplu, un copil foloseste 3 creioane, câte creioane folosim cu totii? Proiectarea unei activităti poate include geometria, utilizând formele si sabloanele.Realizarea de colaje, machete, confectii, aplicatii matematice pe teme variate („Caută culoarea pereche” ,„ Flori pentru mama”, „Baloane pentru prietenul meu”, „Cerul înstelat”, „Să pictăm nori”, „Meseriasul si uneltele sale”, „Orasul meu”, „Acvariul”, „Fluturasul” etc.●Centrul cu jucării manipulative/ de masă. Pentru a construi ceva cu ajutorul jucăriilor copiii îsi vor folosi acuitatea vizuală si mâinile. Jucăriile manipulative vor fi folosite de către copii în mod individual. Orice obiect sau produs, ca boabe de fasole, nasturi, capace de la sticle, scoici, pietricele sunt ideale pentru numeratie si clasificare. Cartoanele de ouă sau cutiile goale de bomboane sunt excelente containere pentru această activitate.Planseta cu cuie de lemn si benzile elastice oferă posibilităti atât pentru numărat cât si pentru geometrie.Materiale pentru jocurile manipulative:Cuburile precum cuburile „ unifix” sunt utile pentru activitătile de numărare si măsurare.Numerele „de podea”( pătratele au tipărite pe ele numerale de la 1 la 10) Domino-uri ( oferă ocazia pentru a pune în corespondentă figuri sau modele geometrice ca si pentru a număra .Materiale ( blocuri ) de constructie cu însusiri, blocurile au 3 mărimi, 3 forme, 3 grosimi, 3 culori. Jocurile de reconstituire a imaginilor (puzzle).Tăblitele perforate si cuisoarele suport de diferite culori . Se formeaza concepte matematice, copiii numără cuisoarele cu numere cardinale ( unu, doi, trei) sau ordinale (primul, al doilea, al treilea ). Adăugând si luând cuisoare copiii învată ce înseamnă „ mai multe decât” , „ mai putine decât” , „la fel de multe ca”.Jocurile Lotto implică identificarea culorilor, numeralelor sau imaginilor. Aceste jocuri solicită observarea, compararea, potrivirea.Piesele lego sau Duplo oferă nenumărate posibilităti pentru crearea de constructii: clădiri, turnuri, vehicule si alte obiecte. Jocul cu aceste materiale contribuie la formarea conceptelor matematice.Jocurile domino , pot avea forme foarte diferite si presupun potrivirea de forme geometrice, de imagini, de culori, sau potrivirea numărului de buline de pe piese sau diverse numerale.

Mărgele colorate. Copiii însiră mărgele de diferite culori pe o ată, astfel ei învată numeralele cardinale si ordinale si diferite moduri de dispunere a culorilor.Piese magnetice colorate. ● Centrul materialelor de constructii . Setul de blocuri de constructie oferă posibilitatea copiilor de a-si face propriile modele, copiii au posibilitatea să experimenteze relatiile matematice si geometrice la un nivel intuitiv.Exemple de jocuri: Casa mea, Trenul, Linia ferată, Strada, Parcul, Robotelul, Mobila păpusii, Gradina cu flori, Castelul din povesti, Cartierul, Garajul, Constructorii anului, Adăposturi pentru animale, etc.●Gătitul. Educatoarele pot copia retete cu măsurile reprezentate în imagini. De exemplu, dacă reteta cere 3 căni de făină, va fi o imagine cu 3 căni si o pungă de făină.Copiii pot număra ingredientele pe măsură ce sunt adăugate în amestec, pot număra miscările, timpul necesar procesului de gătit sau de copt etc. , pot utiliza formele geometrice pentru a da formă prăjiturilor sau sandwich-urilor si pot calcula câte prăjituri poate mânca fiecare copil.Exemple de jocuri:„Suntem bucătari iscusiti, „Reteta preferată”, „Desertul delicios”, „Salata de fructe”, „Salata de legume”Vezi și GHIDUL cadrelor didactice pentru educaţia timpurie şi preşcolară pp199-205