MUNIŢII DE INFANTERIEÎn denumirea generală de „muniţii de infanterie” sunt cuprinse:

Cartuşele de infanterie; Grenadele de mână: Mijloacele pirotehnice cu acţiune apropiată.a. CARTUŞELE DE INFANTERIE.

Din muniţia pentru armamentul de infanterie fac parte cartuşele până la calibrul de 14,5 mm inclusiv, la care glonţul nu are brâu forţator. După destinaţie acestea se împart în:

Cartuşe de război destinate pentru lovirea personalului, distrugerea diferitelor materiale, precum şi pentru îndeplinirea altor misiuni speciale, şi se împart la rândul lor în:

Cartuşe cu glonţ obişnuit, destinate pentru lovirea personalului neadăpostit sau aflat în adăposturi de tip uşor şi pentru distrugerea tehnicii neblindate. Clasificarea lor este următoarea:

Cu glonţ cu miez de oţel; Cu glonţ uşor; Cu glonţ greu; Pentru pistol.

Cartuşe cu glonţ special. Destinate pentru scoaterea din luptă a tehnicii şi personalului ce o deserveşte, pentru incendierea carburanţilor neadăpostiţi sau în adăposturi de tip uşor, pentru indicarea ţintelor, corectarea tragerilor şi pentru semnalizare. Clasificarea lor este următoarea:

Cu glonţ perforant; Cu glonţ trasor; Cu glonţ incendiar; Cu glonţ de reglaj incendiar; Cu glonţ perforant incendiar; Cu glonţ perforant incendiar trasor; Cu glonţ exploziv.

Cartuşele auxiliare, destinate pentru instruirea forţelor şi din care fac parte:

cartuşele de manevră; cartuşele de exerciţiu; cartuşele de tir redus; cartuşele pentru trageri de instrucţie cartuşele pentru trageri demonstrative; cartuşe secţionate (de şcoală).

1

Cartuşul de război (fig. 2.2.) se compune din: glonţul (l), tubul-cartuş (2), încărcătura de azvârlire (3) şi capsa de aprindere (4).

Fig. 2.2. Cartuşul de război:l - glonţ;2 - tub-cartuş;3 - încărcătura de azvârlire;4 - capsă de aprindere;5 - partea ogivală;6 - partea cilindrică;7 - partea posterioară;8 - şant inelar.

GLONŢULDupă forma exterioară (fig. 2.2.), glonţul are o parte ogivală (5), o parte cilindrică (6) şi o parte posterioară (7) sub formă tronconică. O serie de gloanţe (de pistol, revolver şi altele), nu mai sunt prevăzute cu partea tronconică. Forma şi lungimea părţii ogivale se aleg astfel încât să se realizeze o rezistenţă minimă a aerului şi să se asigure stabilitatea glonţului pe traiectorie. Partea cilindrică are rolul de a imprima glonţului mişcarea de rotaţie şi de a asigura obturarea gazelor provenite din arderea pulberii, pe timpul deplasării glonţului în canalul ţevii. Gloanţele obişnuite şi cele speciale, cu excepţia celor trasoare şi de pistol, au pe partea cilindrică un şanţ inelar (8), în care se presează gura tubului pentru realizarea sertizării glonţului cu tubul.

a) Gloanţele obişnuite pot fi cu miez de plumb sau cu miez de oţel. Ele se compun din (fig. 2.3) învelişul bimetalic (l), miezul de oţel sau de plumb (2) şi cămaşa de plumb (3) (numai la glonţul cu miez de oţel).

Învelişul serveşte pentru realizarea formei exterioare a glonţului, asamblării cămăşii şi rniezului şi pentru asigurarea angajării sigure în ghinturile ţevii. Se fabrică prin presare la rece, din oţel cu un conţinut redus de carbon, placat cu un strat subţire de tombac (un aliaj de cupru şi cositor). Cămaşa se fabrică din plumb sau aliaj de plumb cu antimoniu şi asigură asamblarea compactă a miezului în înveliş şi dispunerea corectă a centrului masei glonţului, contribuind la atenuarea uzurii ţevii. Miezul poate fi din aliaj de plumb cu antimoniu sau din oţel. Miezul de oţel înlocuieşte o parte din plumbul deficitar, mărind şi capacitatea de perforare a glonţului.

2

Fig. Gloanţele obişnuite:a. cu miez de oţel; b. uşor;

c. greu; d. pistol;

l înveliş bimetalic;2 miez de oţel sau de plumb;3 cămaşă de plumb

b) Gloanţele speciale, după destinaţia lor pot fi: perforante, trasoare, incendiare, de reglaj-incendiare, perforant-incendiare, perforant-incendiar-trasoare şi explozive.

b.l. Glonţul perforant, este destinat pentru neutralizarea ţintelor cu blindaj uşor (maşini blindate, transportoare blindate şi altele) şi a personalului adăpostit după blindaje cu grosime relativă mică.

Glonţul se compune din: învelişul bimetalic (l), cămaşă de plumb (2) şi miezul perforant (3). Miezul este fabricat din oţel de scule, cu un conţinut bogat de carbon sau din aliaj metaloceramic dur. În contact cu blindajul, miezul glonţului perforează blindajul, producând efectul urmărit.

3

4

b.2. Glonţul trasor este destinat pentru corectarea tragerii, indicarea ţintelor şi semnalizare şi se compune din: învelişul bimetalic (l), miezul de plumb (2) presat în vîrful glonţului, paharul (3) cu compoziţia de aprindere şi trasoare (4) şi inelul (5) cu un orificiu concentric, dispus în partea posterioară a glonţului. Compoziţia de aprindere şi trasoare este formată dintr-un amestec de carburant, oxidant şi liant. Drept carburant se foloseşte praf de magneziu sau aliaj de aluminiu şi magneziu, ca oxidant - oxizii şi sărurile unor metale (bariu, stronţiu etc.), iar ca liant - răşini speciale.

Pe timpul tragerii, gazele rezultate din arderea pulberii, aprind compoziţia de aprindere. După ce glonţul a părăsit canalul ţevii, de la compoziţia de aprindere se iniţiază compoziţia trasoare care lasă o dâră luminoasă (de regulă, de culoare roşie).

b.3. Glonţul incendiar, este destinat pentru incendierea carburanţilor şi a celorlalte materiale uşor inflamabile.

Glonţul (fig. 2.6 a) se compune din: vârful din tombac (l), învelişul bimetalic (2), miezul de oţel (3), compoziţia incendiară (4) dispusă în vârful glonţului deasupra miezului şi cămaşa de plumb (5). În partea de fund a glonţului se găseşte paharul (6) al trasorului cu compoziţia trasoare (7).

La întâlnirea obstacolului, ca rezultat al comprimării mecanice bruşte şi încălzirii, se aprinde compoziţia incendiară. învelişul glonţului se desface şi flacăra acţionează asupra ţintei.

b.4. Glonţul de reglaj-incendiar, este destinat pentru reglarea tragerii şi pentru incendierea materialelor uşor inflamabile.

Glonţul (fig. 2.6 b) se compune din: vârful din tombac (l), învelişul bimetalic sau din oţel (2), cămaşa de plumb (3), compoziţia incendiară din amestec pirotehnic (4), bloculeţul (5) cu capsa de aprindere şi mecanismul de percuţie, asamblate în pahar (6). Mecanismul de percuţie cu funcţionare prin inerţie se compune din percutorul (7) cu cuiul pericutorului şi coafa de protecţie (8). La unele gloanţe, în locul coafei de protecţie se foloseşte un inel de siguranţă. La plecarea glonţului, coafa de protecţie, sub acţiunea forţelor de inerţie, se apropie de percutor al cărui vârf perforează coafa. Pe traiectorie, percutorul (7) se deplasează spre înainte până ce se loveşte de fundul capsei. La lovirea obstacolului, percutorul loveşte capsa.

Fig. 2.6 Gloanţe incendiare a - glonţ cu compozitie incendiară;b – glonţ de reglaj-incendiar; c – glonţ perforant-incendiar.

Jetul de foc de la capsă aprinde compoziţia incendiară, învelişul glonţului explodează şi flacăra acţionează asupra ţintei. Efectul de reglaj este realizat prin intermediul compoziţiei trasoare 10, dispusă în paharul 9.

b.5. Glonţul perforant-incendiar, este destinat pentru incendierea carburanţilor sau materialelor uşor inflamabile, aflate după blindaje uşoare. Glonţul, se compune din: învelişul bimetalic sau din oţel alămit (zincat) l, cămaşa de plumb 2, miezul perforant 3 şi compoziţia incendiară din amestec pirotehnic 4, dispusă în vârful glonţului. La întâlnirea blindajului, datorită comprimării mecanice bruşte a glonţului, se aprinde compoziţia incendiară, flacăra trece prin orificiul făcut de miezul perforant şi aprinde carburantul.

b.6. Glonţul perforant-incendiar-trasor are aceeaşi destinaţie ca şi glonţul perforant-incendiar, având şi rolul de reglarea tragerilor. Din punct de vedere constructiv, acest glonţ se deosebeşte de cel perforant-incendiar, prin aceea că miezul este de dimensiuni mai mici şi mai uşor, iar în partea posterioară există un pahar cu compoziţie trasoare.

TUBUL CARTUŞTubul serveşte pentru asamblarea tuturor elementelor cartuşului,

obturarea gazelor pulberii pe timpul tragerii şi pentru prote jarea încărcăturii de azvârlire şi a capsei de aprindere împotriva agenţilor atmosferici.

După configuraţia exterioară, la tub se deosebesc următoarele elemente: partea cilindrică l, partea conică 2, corpul 3 şi gulerul 4. Gulerul tubului are un rebord 9 sau un şanţ 7, care serveşte pentru extracţia tubului. Rebordul (acolo unde există) asigură o anumită poziţie a cartuşului în camera de încărcare. Corpul tubului, de regulă, are o conicitate care uşurează introducerea şi extragerea tubului din camera de încărcare a armei.

Fig. Organizarea tubului:1 - partea cilindrică; 2 - partea

conică; 3 - corp; 4 - guler; 5 - orificiu pentru capsă; 6 -

nicovală; 7 - şanţ inelar; 8 - orificiu; 9 - rebord

La fundul tubului există despărţitorul (montecula), care separă ori ficiul pentru capsă, de volumul interior al tubului în care se găseşte pulberea. La despărţitor deosebim nicovala 6 şi două orificii 8 prin care se transmite flacăra de la capsă la încărcătură. Tuburile pot fi din alamă, bimetalice sau din oţel. Pentru protejarea împotriva coroziunii, suprafeţele tuburilor se acoperă cu lac (în special cele de oţel). Glonţul se fixează în tub prin îmbinare strânsă şi presarea părţii cilindrice sau prin îmbinare strânsă şi punctare în două locuri (cartuşe 7,62 mm pentru revolver) sau în trei locuri (cartuşe 7,62 mm pentru pistol).ÎNCĂRCĂTURA DE AZVÂRLIRE

Încărcătura de azvârlire este destinată pentru a imprima glonţului: viteza iniţială stabilită. În prezent, la cartuşele de infanterie se folosesc încărcături din pulbere de nitroceluloză marca VUFL, VT, P-45, DGG, DCM, 4/7, 5/7.CAPSA DE APRINDERE

Capsa de aprindere este destinată pentru aprinderea incărcăturii de pulbere. Construcţia capselor de aprindere pentru diferite cartuşe este identică. Se deosebesc între ele numai prin greutate şi dimensiuni. Capsa (fig. 2.7) se compune din: căpăcelul (alveola) din alamă (a), rondela de staniol (b), şi compoziţia pirotehnică (c), sensibilă la percuţie.

GRENADE DE MÂNĂDupă modul de acţiune şi al efectului la obiectiv, grenadele de mână se

împart în: grenade de mână cu efect prin suflu şi schije ; grenade de mână cu efect cumulativ.

Grenadele cu efect prin suflu şi schije sunt destinate pentru scoaterea din luptă a personalului în lupta apropiată (pe timpul atacului, în tranşee, adăposturi, puncte populate, în pădure, în munţi etc.). În raport de distanţa de împrăştiere a schijelor, grenadele se împart în :

grenade ofensive ; grenade defensive.

Din categoria grenadelor ofensive, fac parte grenadele de tip RG şi formă de ou, iar din cele defensive, grenadele F-l. Grenadele cumulative sunt destinate pentru lupta împotriva tancurilor şi altor obiective blindate, precum şi pentru distrugerea amenajărilor genistice permanente şi temporare. Din categoria acestor grenade fac parte grenadele de tip RPG şi RKG.

GRENADA DE MÂNĂ OFENSIVĂ MD. ROMÂNESC (FORMĂ DE OU)Grenada de mână md. românesc face parte din categoria grenadelor

ofensive, cu funcţionare cu întârziere şi acţiune prin suflu şi schije.

Grenada (fig.2.8) se compune din: corpul grenadei (l), încărcătura de explozie (2); căpăcelul de protecţie (3).

Fig. 2.8. Grenada de mână ofensivă md. românesc (formă de ou):1- corp; 2 - încărcătura de explozie; 3 - căpăcelul de protecţie.

Corpul grenadei (l), serveşte pentru formarea schijelor şi se compune din două părţi identice, confectionate din tablă subţire din oţel. Încărcătura de explozie (2), este formată din trotil vărsat, sub formă de griş sau solzi. Grenada se completează cu unul din următoarele tipuri de focos UZRGM, FGM sau FGP.

GRENADA DE MÂNĂ OFENSIVĂ MD. 1942 (RG-42)Grenada de mână md 1942, RG-42 face parte din categoria grenadelor

ofensive, cu funcţionare cu întârziere şi acţiune prin suflu şi schije.Grenada (fig.2.9) se compune din: corpul grenadei (l), fundul corpului

(2), cămaşa metalică (3), capacul corpului (4), tubul central (5), gâtul (6), încărcătura de explozie (7), dopul de lemn (8) sau căpăcel metalic (9). Corpul grenadei este de formă cilindrică şi serveşte pentru formarea schijelor. În interiorul corpului grenadei se află cămaşa metalică (3), înfăşurată de 3-4 ori, având striaţiuni pătrate. Cămaşa metalică are rolul de a amplifica efectul prin schije al grenadei. În interiorul cămăşii metalice (3), este dispusă încărcătura de explozie, din trotil turnat. Capacul corpului are un orificiu în care intră tubul central (5), care serveşte drept locaş pentru introducerea focosului. Deasupra capacului corpului este fixat (sudat electric prin

puncte) gâtul (6), care are un filet pentru înşurubarea focosului.

Fig. 2.9. Grenada de mână ofensivă 1942

(RG-42):

1 – corp;2 - fundul corpului; 3 - cămaşa metalică; 4 - capacul corpului; 5 - tubul central: 6 - gâtul; 7 - încărcătura de explozie;

8 - dopul de lemn; 9 - căpăcelul metalic

Pentru protejarea tubului contra murdăririi, acesta se acoperă cu un dop din lemn sau cu un căpăcel metalic. Grenada se completează cu unul din următoarele tipuri de focoase: UZRGM, FGM sau FGP.

GRENADA DE MÂNĂ DEFENSIVĂ F-lGrenada de mână F-l, face parte din categoria grenadelor defensive, cu funcţionare cu întârziere şi acţiune prin schije şi suflu.Grenada (fig. 2.10) se compune din: corpul grenadei (l), încărcătura de explozie (2), şi dopul de protecţie (3).

Corpul grenadei este fabricat din fontă, cu crestături longitudinale şi transversale, care uşurează fragmentarea corpului pe timpul exploziei. La partea superioară, corpul grenadei are un locaş filetat pentru înşurubarea focosului.

După forma şi dimensiunile corpului, grenadele defensive F-l, pot fi : model vechi (românesc), cu fundul alungit; model nou (românesc sau rusesc) cu fundul teşit.

Dimensiunile aproximative ale celor două tipuri de grenade sunt următoarele : pentru cele cu fundul alungit, lungimea 92 mm şi diametrul 60 mm ; pentru cele cu fundul teşit, lungimea 86 mm şi diametrul 56 mm.

Încărcătura de explozie este formată din trotil vărsat, sub formă de griş sau solzi. Pentru protejarea încărcăturii de explozie, locaşul focosului de la corpul grenadei se astupă cu un dop din material plastic, lemn sau plută. Grenada se completează cu unul din următoarele tipuri de focoase: UZRGM, FGM sau FGP.

FOCOSUL UZRGMFocosul UZRGM (fig. 2.11) este un focos unificat de tipul focoaselor care funcţionează cu întârziere. Se foloseşte pentru completarea grenadelor de mână, cu efect prin schije, ofensive şi defensive şi este destinat pentru iniţierea încărcăturii de explozie din grenade.

Se compune din: mecanismul percutant, mecanismul de aprindere şi bucşa de legătură. Mecanismul percutant, montat în tubul 5, se compune din: percutorul (l) cu praguri, şaiba de ghidare (3), arcul percutorului de armare (4), şaiba percutorului (6), pârghia de declanşare cu furcă (9) şi şplintul de siguranţă (16) cu inel.

Mecanismul de aprindere se compune din: bucşa (11) în care se găseşte presată pe straturi compoziţia pirotehnică. Deasupra compoziţiei pirotehnice, într-un locaş special se găseşte capsa de aprindere (10), iar in partea de jos capsa detonantă (13). Scaunul capsei de aprmdere are trei orificii pentru a permite degajarea suprapresiunii care ar putea lua naştere pe timpul funcţionării focosului. Bucşa de legătură (8) se găseşte pe tubul mecanismului percutant şi serveşte pentru îmbinarea focosului cu grenada. Focosul asigură o întârziere în funcţionarea grenadei de 3,2-4,2 secunde de la aruncarea acesteia.

Fig 2.11. Focosul UZRGM:1 - percutor;

2 - furcă; 3 - şaibă de ghidare; 4 - arcul percutorului; 5 - tubul mecanismului de aprindere;

6 - şaibă; 7 - praguri; 8 - bucşa de legătură; 9 - pârghie de declanşare; 10 - capsa de aprindere; 11 - bucşa port-întârzietorului; 12 - întârzietor de pulbere; 13 - capsa detonantă; l4 - inel; 15 - ansamblu focos; 16 - şplint de siguranţă

FOCOSUL PENTRU GRENADĂ FGM (FGP).În anul 1978 s-a introdus în înzestrare un nou tip de focos perfec ţionat,

de concepţie românească, denumit focos pentru grenade (F.G.) Focosul funcţionează cu întârziere şi este destinat pentru iniţierea încărcăturii de explozie a grenadelor ofensive şi defensive din înzestrare. El se fabrică în două variante:

Focosul FG-M, pentru completarea grenadelor aruncate cu mâna;Focosul FG-P pentru completarea grenadelor aruncate de paraşutiş ti pe timpul lansării cu paraşuta sau a celor lansate din lansatoare montate pe armamentul portativ.

Focoasele FG-M şi FG-P au_organizare identică. Cele două variante diferă între ele numai prin durata de întârziere, astfel:

focosul FG-M asigură o întârziere în funcţionare de 4-5,5 s ; focosul FG-P asigură o întârziere în funcţionare de 9,5-12,5 s.

Focosul se compune din: corpul focosului, mecanismul de percuţie, întârzietorul şi capsa detonantă. Corpul focosului (5) serveşte atât pentru asamblarea părţilor componente ale focosului cât şi pentru montarea acestuia la grenadă. Mecanismul de percuţie se compune din percutorul (T7) şplintul de siguranţă cu inel (2), axul percutorului (3), arcul percutorului (4) şi pârghia de declanşare (6).

Întârzietorul se compune din căpăcelul (7), bucşa întârzietorului (8), capsa de aprindere KV-3V (9), compoziţiile pirotehnice pentru întârzietor: compoziţia de iniţiere (10); compoziţia de bază (11); compoziţia de transmitere (12) şi capsa detonantă 7K1 (13). La ambele variante ale focosului compoziţia de iniţiere este de tipul V-ll, iar compoziţia de transmitere este de tipul ST-1. Compoziţia de bază a întârzietorului diferă la cele două variante astfel: la focosul FG-M este de tipul MGS-54, iar la focosul FG-P este de tipul SB-160, aceasta din urmă asigurând o durată de întârziere mai mare.

Focoasele FG-M şi FG-P au greutatea de 70 g şi sunt ambalate câte 10 bucăti în cutii metalice cilindrice, etanşate prin roluire. Inscripţionarea focoaselor se face prin poansonare pe pârghia de declanşare. Inscripţia cuprinde: tipul focosului, uzina, lotul şi anul de fabricaţie.

PREGĂTIREA PENTRU TRAGERE ŞI FUNCŢIONAREA GRENADELOR DE MÂNĂ

a) Cazul când grenadele sunt aruncate cu mâna de pe sol sau pe timpul lansării cu paraşuta. Înainte de aruncarea grenadei se scoate dopul de protecţie a

acesteia şi înşurubează focosul. Se ia grenada în mâna dreaptă, cu focosul în sus, astfel ca pârghia de declanşare să fie apăsată în podul palmei. Fără a elibera pârghia de declanşare, se scoate şplintul de siguranţă cu mâna stângă şi se aruncă grenada. Imediat ce grenada se desprinde de mână, pârghia de declanşare cade, eliberează percutorul, care sub acţiunea arcului percutează capsa de aprindere. Jetul de foc se transmite de la capsa de aprindere la compoziţiile pirotehnice, apoi la capsa detonantă, care iniţiază încărcătura de explozie din grenadă.

b) Cazul lansării grenadelor din lansatorul montat la armamentul portativ.

Înainte de introducerea grenadei în lansator se scoate dopul de protecţie şi se înşurubează focosul. Se ia grenada în mâna dreaptă şi se introduce în lansator cu focosul înspre afară, până ce pârghia de declanşare intră mai mult de jumătate din lungime în acesta. Ţinându-se grenada în această poziţie, se scoate şplintul de siguranţă cu mâna stângă, apoi grenada se introduce complet în lansator. După părăsirea lansatorului se eliberează pârghia de declanşare, funcţionarea fiind similară ca la pct. a.

Grenada de mână F-1 se aruncă numai din tranşee sau adăposturi !Este interzis :

demontarea focoaselor de la grenade şi remedierea defectelor acestora; transportul grenadelor suspendate de inelul şplintului de siguranţă al

focosului; eliberarea pârghiei de declanşare după extragerea şplintului de

sigurantă şi trecerea grenadei dintr-o mână în alta sau transmiterea ei altor persoane;

introducerea şplintului de siguranţă extras de la focos (o astfel de grenadă sau focos se aruncă spre ţintă sau în altă direcţie);

ridicarea sau mişcarea grenadelor neexplodate sau a altor grenade a căror focoase nu au pârghia de declanşare fixată cu şplint de siguranţă.

GRENADA DE MÂNĂ CUMULATIVĂ ANTITANC MD. 43 (RPG-43)Grenada (fig. 2.13) se compune din: corp, încărcătură de explozie, Şi focos. Corpul grenadei serveşte pentru asamblarea încărcăturii de explozie, tubului cu vârful percutorului şi arcului de siguranţă. La partea inferioară corpul este închis cu un fund plat, iar deasupra cu.un capac bombat de care este fixat gâtul filetat pentru îmbinarea corpului cu mânerul. În interiorul corpului.se află încărcătura de explozie şi tubul fixat la capacul corpului. Arcul de siguranţă şi vârful percutorului se află în interiorul paharului şi sunt fixate la fundul său. Încărcătura de explozie din trotil, este fixată în corpul grenadei.

Mânerul serveşte pentru manipularea grenadei. În interiorul lui se găsesc montate focosul, stabilizatorul şi mecanismul de siguranţă. Se compune din: mâner din lemn, bucşă, capac, taler, pârghie de declanşare, ştut, stabilizator, plăcuţă şi ştift. Mecanismul percutant de aprindere este aşezat, parte în tubul corpului grenadei, parte în mâner şi se compune din: vârful percutorului, arc de siguranţă, ştut, cui şi focos. Stabilizatorul serveşte pentru menţinerea stabilităţii grenadei pe traiectorie, în scopul de a asigura lovirea ei cu fundul

de corpul blindajului. Se compune din: două benzi de pânză, capac şi arc.Fig. Grenada de mână cumulativă antitanc md. 1943 (RPG-43)

l mâner de lemn; 2 paharul corpului; 3 bucşă metalică cu filet interior; 4 plăcuţă; 5 ştuţ pt. fixarea bucşei şi plăcuţei la mânerul d i n lemn; 6 stift; 7 capacul. stabilizatorului; 8 cui; 9 corpul capacului 10 benzile de pânză ale stabilizalorului: 1l arcul capacului stabilizatorului; 12 taler; 13 şplint cu inel; 14 pârghie de declanşare; 15 orificiu pentru sfoară; 16 încărcătura de explozie; 17 tubul cu vârful percutorului; 18 arc de siguranţă; 19 piuliţa focosuiui; 20 teaca focosului; 21 capsă detonantă; 22 detonator suplimentar

Mecanismul de siguranţă se compune din: pârghia de declanşare şi şplintul cu inel. Focosul este cu efect instantaneu şi se compune din: teacă, capsă. detonantă, detonator suplimentar, garnituri şi piuliţă.

Poziţia pieselor şi mecanismelor grenadei înainte de montarea focosului.Stuţul mecanismului de percuţie este reţinut de cui în poziţia extremă de sus. Cuiul este reţinut în locaşul său de capacul stabilizato rului. Arcul stabilizatorului este strâns între talerul mânerului şi paharul capacului stabilizatorului. Benzile stabilizatorului sunt aşezate în capac şi împreună cu capacul se află pe mâner în poziţia extremă de sus.

Pârghia de declanşare, care menţine capacul mânerului grenadei în poziţia extremă de jos, este strânsă de grenadă şi reţînută în această poziţ ie cu ajutorul şplintului ; arcul de siguranţă este destins.

Pentru montarea focosului la grenadă se procedează astfel: se deşurubează mânerul de pe corpul grenadei; se verifică dacă arcul de siguranţă şi vârful percutorului se găsesc în tubul

lor ; se înşurubează până la refuz focosul şi ştuţul aşezat în mânerul grenadei ; se înşurubează până la refuz mânerul pe corpul grenadei.

Poziţia pieselor grenadei după montarea focosului este aceeaşi ca şi înainte de montare, diferă numai prin aceea că arcul de siguranţă are o comprimare iniţială, datorită apăsării lui de către capătul de jos al focosului .Pentru aruncarea grenadei se execută următoarele:

se apucă grenada de mâner cu mâna dreaptă în aşa fel ca pârghia de declanşare să fie strânsă bine pe corpul mânerului;

ţinând cu mâna dreaptă grenadă de mâner, cu mâna stângă se trage afară şplintul prin intermediul inelului;

se aruncă grenada la obiectiv; imediat după aruncare, luptătorul se adăposteşte.

La aruncarea grenadei, părghia de declanţare se desface şi eliberează capacul stabilizatorului. Acesta sub acţiunea arcului, alunecă de pe mâner şi întinde benzile stabilizatorului, ajutând prin aceasta ca grenada să-şi păstreze pe traiectorie poziţie cu fundul înainte. Când capacul alunecă de pe mâner şi trage benzile, cuiul, sub greutatea proprie, cade din locaş, eliberând ştuţul cu focos. Când grenada se loveşte cu fundul de obstacol, focosul învinge rezistenţa arcului de siguranţă şi cu capsa sa detonantă se loveşte de vârful percutorului, având loc explozia instantanee a grenadei.

GRENADA DE MÂNĂ CUMULATIVĂ ANTITANC RKGGrenada de mână cumulativă antitanc RKG este fabricată în două variante:

grenada RKG-3E cu pâlnie cumulativă din bimetal; grenada RKG-3EM cu pâlnie cumulativă din cupru.

Organizarea interioară şi funcţionarea acestor două variante este identică.Grenada se compune din: corp (1), încărcătură de explozie (3,4), focos şi mâner. Corpul grenadei este format dintr-un înveliş metalic cilindric. În interiorul corpului se găsesc: pâlnia cumulativă (2), încărcătura de bază (3) şi încărcătura suplimentară (4). Între aceste două încărcături există o garnitură (6) din masă spongioasă. Partea goală din faţă a corpului serveşte pentru asigurarea distanţei optime între încărctura cumulativ şi blindaj în momentul funcţionării grenadei.

Corpul se închide cu capacul filetat (7), prevăzut cu un gât în care se înşurubează mânerul şi un locaş pentru focos. Focosul este format din tubul 9 în care se găseşte detonatorul suplimentar 12 şi bucşa 10 în care se găseşte capsa detonantă (11).

MIJLOACE PIROTEHNICE CU ACŢIUNE APROPIATĂ.După principiul întrebuinţării în luptă, mijloacele pirotehnice cu acţiune

apropiată se împart în următoarele grupe: mijloace de iluminare, întrebuinţate pentru iluminarea terenului şi obiectivelor apropiate şi pentru semnalizare în timpul nopţii;

mijloace de semnalizare de noapte pe bază de focuri colorate; mijloace de semnalizare de zi pe bază de fumuri colorate; mijloace de marcarea focului, întrebuinţate pentru imitarea exploziei grenadelor, bombelor, proiectilelor şi pentru trageri festive (bombe de festivităţi).

CARTUŞE DE ILUMINARE ŞI SEMNALIZARECartuşele de iluminare şi semnalizare fac parte din categoria mij loacelor cu

acţiune apropiată. Sunt întrebuinţate pentru iluminarea câmpului de luptă şi pentru transmiterea unor semnale la distanţe mici. Pot fi trase cu pistoale, lansatoare tip stilou, tuburi de lansare sau direct din mână, cazul cartuşelor rcactive de 30, 40 mm şi cartuelor reaclive de iluminare cu bătaie mare CRI-1 009.

Clasificarea cartuşelor de iluminare şi semnalizare este arătată în figura 2.16.a) Cartuşe de semnalizare cu bătaie mică pentru lansator tip stilou.Cartuşele de semnalizare cu bătaie mică pot fi: cu foc alb, cu foc roşu sau cu foc verdc.Cartuşul de semnalizare (fig. 2.17) se compune dintr-un tub de aluminiu cu: steluţa de semnalizare, compoziţia de aprindere, capsa de aprindere şi căpăcelul de protecţie.Funcţionarea cartuşului. Înainte de tragere se scoate căpăcelul de protecţie (5), după care cartuşul se introduce prin înşurubare în lansatorul tip stilou. Prin percutarea capsei de către percutorul lansatorului se produce prin aprinderea compoziţiei din capsa de aprindere.

Jetul de foc de la capsa de aprindere şi de la întăritorul de pulbere neagră care se găseşte dispus deasupra acesteia, aprind compoziţia de aprindere (7).Presiunea gazelor rezultate din arderea întăritorului de pulbere şi a compozitiei de aprindere pun în mişcare steluţa de semnalizare; tubul l rămâne la lansator. Pe traiectorie continuă să ardă compoziţia de aprindere 7 (pe bază de pulbere neagră) şi

compoziţia pirotehnică de deasupra acesteia (pe baxă de peroxid) până la înălţimea de 60-80 m când se aprinde steluţa 3.b) Cartuşe 26 mm de iluminare şi semnalizare pentru pistol.Cartuşele 26 mm pot fi :

de iluminare ; de semnalizare de noapte cu foc trei stele ; de semnalizare de zi cu fum roşu.

Cartuşul de 26 mm (fig. 2.18) se compune în principiu din următoarele părţi: tub de aluminiu sau carton 3, dulie 9, capsă de aprindere 7, încărcătură de evacuare din pulbere neagră 6, steluţa cu foc colorat sau luminos 4, compoziţie de aprindere 8, rondele de carton 2, rondele de pâslă 5 şi căpăcel l din tablă de aluminiu cu semnele distinctive pentru identificare presate în relief.

Tubul serveşte pentru unirea tuturor elementelor cartuşului într-un tot şi asigură

obturaţia gazelor pe timpul tragerii. Când se întrebuinţează tub de carton, partea inferioară a cartuşului are o dulie metalică.

Încărcătura de evacuare din pulbere neagră serveşte pentru aruncarea steluţei din pistol în momentul tragerii. Steluţa cu foc colorat sau luminos reprezintă un cilindru cu canal central (dintr-o anumită compoziţie) presat la o anumită presiune, cu diametrul de aproximativ 24 mm şi înălţimea 21-35 mm.

Pentru a asigură o iniţiere normală a steluţei de la flacăra încărcăturii de evacuare, la compoziţia de bazăţ(steluta propriu-zisă 4) este presată compoziţia de aprindere 8.

Rondela inferioară de carton cu orificiu central acoperit cu tifon, permite iniţierea încărcăturii de evacuare. Rondela de pâslă se dispune între steluţe sau între steluţe şi rondelele de carton pentru a împiedica sfărâmarea acestora. Cilindrul de carton nu permite elementelor interioare ale tubului să se deplaseze. Deasupra rondelei superioare de carton sau cilindrului de carton se fixează un căpăcel din aluminiu cu semnale distinctive de identificare (prin palpare).

Funcţionarea cartuşului. Prin lovirea capsei de către percutorul pistolului, se produce aprinderea compoziţiei din capsă de la care jetul de foc se transmite la încărcătura de evacuare.

Gazele rezultate din arderea încărcăturii de evacuare aruncă din pistol steluţa de semnalizare (iluminare) care între timp a fost aprinsă.

La început, arderea steluţei se observă foarte puţin pentru că în acest timp arde numai compoziţia de aprindere care este presată la steluţă. Arderea steluţei cu flacără vie începe pe ramura urcătoare a traiectoriei şi durează aproximativ 5-9 secunde, în care timp ajunge la punctul cel mai înalt al traiectoriei, coboară, la început încet, apoi repede, fără să ajungă la pământ deoarece arde complet în aer.

La cartuşele de semnalizare de zi cu fum colorat în locul steluţelor se introduce un săculeţ din pânză în care se găseşte compoziţia, care prin ardere produce norul de fum colorat.

c) Cartuşe reactive 26 mm de iluminare şi semnalizare pentru pistol. Cartuşele reactive 26 mm pot fi :

de iluminare; de semnalizare de noapte cu foc roşu sau verde, cu una sau trei

steluţe.Cartuşul reactiv de 26 mm (fig. 19 a, b c) se compune din: dulia

cartuşului 3, tub din aluminiu l, motorul rachetă şi steluţa de iluminare (semnalizare) 4.

Fig. 2.19. Cartuşe reactive 26 mm pentru pistol: a - de iluminare; b - de semnalizare cu o stea; c - de semnalizare cu trei stele

1 - tub de aluminiu; 2 - corpul motorului rachetă; 3 - dulie din aluminiu; 4 - steluţă de iluminare sau de semnalizare; 5 - rondea din carton: 6 - amorsa de pulbere: 7 - capsă; 8 - ajutaj; 9 - rondea de tifon: 10 - încărcătura reactivă; 11 - pastila de aprindere; 12 -garnitura de cartonTubul-cartuş se compune din două bucăţi, dulia 3 şi tubul propriu-zis închis la partea superioară, unde sunt aplicate semnele distinc tive de identificare, iar în interior amorsa 6.În dulie este introdus motorul rachetă care se compune din: ajutaj cu orificii înclinate 8, rondea de tifon 9, încărcătura reactivă 10, steluţa de aprindere 11, garnitura de carton 12 şi corpul motorului rachetă 2.Dulia cartuşului şi tubul servesc pentru unirea tuturor elemente lor cartuşului într-un tot şi asigură obturaţia gazelor în timpul tragerii. Amorsa din pulbere neagră din dulie serveşte la evacuarea motorului rachetă împreună cu tubul, pe timpul tragerii şi la aprinderea încărcăturii reactive. Amorsa din partea superioară a tubului, dezvoltă o presiune în urma arderii în aer şi aruncă steluţele de semnalizare din tub.Pentru a realiza o iniţiere sigură a steluţei de iluminare (semnalizare) între aceasta şi încărcătura reactivă este dispusă pastila de aprindere 11 şi amorsa 6.Funcţionarea cartuşului. Prin lovirea capsei de către percutor se produce aprinderea compoziţiei din capsa de aprindere. Jetul de foc se transmite la amorsa şi presiunea rezultată din arderea acesteia aruncă din pistol motorul rachetă şi tubul. Totodată se aprinde şi încărcătura reactivă din motor. Gazele rezultate din arderea încărcăturii reactive se scurg prin ajutaj. Dulia rămîne în pistol. Încărcătura reactivă continuă să ardă un anumit timp pe traiectorie, după care aprinde pastila de aprindere. Gazele rezultate din arderea pastilei produc desprinderea motorului rachetă de restul elementelor şi aprind amorsa de pulbere si steluţele de semnalizare, împrăştierea în aer a steluţelor este realizată de presiunea gazelor rezultate din arderea amorsei, care este presată în partea superioară a tubului.MIJLOACE DE MARCARE A FOCULUI

a) Petarde unice.Petarda este un mijloc pirotehnic destinat producerii de zgomot şi fum, pentru marcarea exploziei unui proiectil, bombe sau grenade.

Petarda (fig.) se compune din: amestec exploziv 11, fitilul de aprindere 7 şi sistemul de protecţie al încărcăturii (tubul l, capacul 2 şi hârtia impermeabilă 12).

Petarda se pune în funcţiune cu ajutorul pastei fosforate de pe capac şi a amorsei de la fitil.

Amestecul exploziv se compune din :

pulbere neagră DRP; azotat de bariu; aluminiu praf; sulf ;

Tubul este confecţionat din hârtie industrială prin lipire cu clei sau dextrină. Capacul 6 este confecţionat din aceeaşi hîrtie ca şi tubul, avînd pe faţa exterioară a rondelei un strat uniform de pastă fosforată pentru aprinderea amorsei de la fitil. Pasta este protejată cu o rondea de hîrtie, având lipit pe partea inferioară un şnur de bumbac. Fitilul de aprindere are o lungime de 100 mm, este învelit într-o hârtie lipită cu clei şi are la capătul superior o amorsă pentru aprindere, iar la capătul inferior o altă amorsă pentru întărirea flăcării. El trebuie să asigure o durată de ardere de aproximativ 10-14 secunde.

Fig. Petardă

1 - tub de carton; 2 - capac de carton; 3 - tub interior; 4. - rondea portfitil; 5 - rondea de fund; 6 - rondea capac cu pastă fosforată; 7 - fitil de aprindere; S - amorsă; 9 - rondea de hârtie cu şnur; 10 - strat de etanşare din bitum; 11 - încărcătura explozivă; 12 - hîrtie impermeabilă

PREGĂTIREA PENTRU TRAGERE ŞI FUNCŢIONAREA PETARDEI.

Se scoate rondeaua de la capac cu degetul arătător, care se introduce sub panglica de bumbac sau de hârtie şi apoi se trage în sus. Panglica se prinde între degetul arătător şi degetul mare. Se scoate capacul prin răsucire la dreapta şi la stânga. Se descoperă capătul fitilului, rupându-se hârtia de protecţie. Se întoarce capacul şi se freacă partea fosforată de capătul fitilului. Are loc aprinderea amorsei fitilului după care petarda se aruncă imediat cât mai departe. Fitilul se poate aprinde şi cu chibritul sau ţigara.

MUNIŢII PENTRU ARUNCĂTOARE DE GRENADE

LOVITURI PENTRU ARUNCĂTORUL DE GRENADE ADAPTAT LA PISTOLUL MITRALIERĂ

Loviturile cu grenadă de 40 mm sunt utilizate pentru executarea tragerilor cu aruncătorul de grenade adaptat la pistolul mitralieră calibrul 7,62 mm md. 1963 şi se produc în două variante :

lovitura calibrul 40 mm cu grenadă explozivă, destinată pentruneutralizarea şi nimicirea personalului neadăpostit şi pentru distrugerea tehnicii de luptă neprotejată cu blindaj ; lovitura calibrul 40 mm cu grenadă inertă, destinată tragerilorde instrucţie în poligoane de antrenament şi tragerilor experimentale.

Lovitura de 40 mm cu grenadă explozivă se compune din: tubul-cartuş (l), cartuşul (2) cu încărcătura de azvârlire (3) şi capsa de aprindere (4), grenada (5) cu încărcătura de explozie (6), focosul (7) şi coafa balistică (8). Lovitura de 40 mm cu grenadă inertă are o organizare asemănătoare, cu deosebirea că grenada este inertă şi nu are focos.Tubul-cartuş este realizat din aluminiu eloxat, interiorul fiind format din două camere: o cameră (9) de înaltă presiune în care este dispus cartuşul cu încărcătura de azvârlire şi o cameră (10) de joasă presiune. Comunicarea între cele două camere se realizează prin orificiile radiale (11), care până în momentul tragerii sunt obturate de căpăcelul (12).Grenada este formată din corpul (13) din oţel, prevăzut la exterior cu striaţiuni pentru fragmentare în schije, iar la partea posterioară are un locaş filetat pentru înşurubarea focosului. La exterior corpul grenadei este învelit într-o cămaşă (14) din aliaj de aluminiu eloxat, prevăzută cu două brâuri forţatoare. Grenada explozivă are în interior încărcătura de explozie (6) din trotil, iar la exterior, pe partea posterioară, este fixată prin roluire, coafa balistică (8).

Focosul FRAM-1 face parte din organizarea loviturii, fiind montat de uzina producătoare, iar la unităţi nu există posibilitatea de acces la acesta. Este un focos de interior, cu siguranţă şi armare la distanţă (se armează la 10-30 m de aruncător), cu detonator, cu autodistrugere (după 13-18 secunde din momentul tragerii), cu funcţionare instantanee şi de mare sensibilitate.

Fig. 3.2. Focosul FRAM-1:1 - dop filetat; 2 - capsă d aprindere; 3 - arc;4 - talpa de ghidare; 5 - arc; 6 - percutor; 7 - disc din oţel; 8 - căpăcel; 9 - garnituri; 10 - cursor; 11 - încărcătură de transmitere; 12 - capsă detonantă; 13 - taler; 14 - pulverin; 15 – dop filetat; 16 - corp; 17 - arc; 18 - opritor axial; 19 - opritor centrifugal; 20 - percutor central; 21 - bucşă; 22 - capac; 23 -teacă de ghidare; 24 - arc; 25 - disc; 26 - arc; 27 - bucşă; 28 - reazem; 29 - siguranţă de pulbere; 30 - capsă de iniţiere.

Funcţionarea loviturii. Prin lovirea capsei (4) de către percutorul lansatorului, este aprinsă încărcătura de azvârlire (3). Ca rezultat al arderii pulberii, în camera (9) se formează gaze comprimate la o presiune de l 000 kgf/cm2. Datorită presiunii mari a gazelor, căpăcelul (12) este străpuns în dreptul orificiilor radiale (11), permiţând gazelor să pătrundă în camera 10, unde presiunea scade până la 200 kgf/cm2. Gazele din camera de joasă presiune apasă pe fundul grenadei, iar forţa rezultată asigură angajarea brâielor forţatoare în ghinturi şi accelerarea grenadei până la viteza de 80 m/s, viteză cu care aceasta este azvârlită din aruncător. Concomitent cu deplasarea grenadei în ţeava lansatorului, datorită înclinării ghinturilor, i se imprimă şi o mişcare de rotaţie necesară stabilizării pe traiectorie. În timpul cât grenada se deplasează în ţeava lansatorului, începe armarea focosului. Datorită forţei de inerţie axiale, capsa de aprindere (2) învinge rezistenţa arcului (5) şi este împinsă peste percutorul (6), iar opritorul axial (18) învinge rezistenţa arcului (17) şi iese din locaşul opritorului cetrifugal (19), eliberându-l. Flacăra produsă de către capsa de aprindere (2) se transmite concomitent la siguranţa de pulbere (29) şi la cordonul de pulverin (14) din talerul (13), pe care le aprinde. Eliberarea opritorului cetrifugal (19) face posibil ca arcul (3) să se destindă şi împreună cu forţa centrifugă, ca urmare a faptului că grenada se roteşte, deplasează opritorul lateral şi în consecinţă se eliberează percutorul central (20). După ce grenada a părăsit lansatorul, terminându-se de ars siguranţa de pulbere (29), datorită forţei centrifuge reazemul (28) se deplasează spre exterior şi eliberează cursorul (10). Arcul (26) se destinde şi împreună cu forţa centrifugă deplasează cursorul aducând capsa de iniţiere (30) în dreptul, percutorului central (20). Din acest moment (la o distanţă de 10-30 m în faţa aruncătorului) armarea focosului este terminată, astfel că la întâlnirea unui obstacol grenada va face explozie. Pe traiectorie siguranţa este realizată de către arcul (24), care împiedică bucşa (21) (în care se găseşte şi cursorul cu capsa de iniţiere) să se apropie de vârful percutorului. La căderea grenadei pe sol sau lovirea ei de un obstacol, forţa de inerţie ce ia naştere imprimă bucşei (21) o mişcare spre înainte, producându-se percuţia capsei de iniţiere (30). Flacăra produsă prin intermediul încărcăturii de transmitere (11) iniţiază capsa detonantă (12), iar aceasta provoacă explozia încărcăturii de trotil din grenadă. Ca urmare, grenada face explozie împrăştiind schijele pe o rază de minim 5 m. În cazul în care la căderea grenadei (sau lovirea ei de un obstacol), din anumite motive, focosul nu a funcţionat, după aproximativ 13-18 s pulverinul din talerul (13) arzând, aprinde încărcătura de transmitere (11), realizîndu-se în acest fel autodistrugerea grenadei.

LOVITURI PENTRU ARUNCĂTOARE DE GRENADE ANTITANC

Grenadele antitanc PG-2, PG-7 şi PG-9 sunt destinate pentru distrugerea obiectivelor blindate fixe şi mobile la distanţa de 100-800 m şi împreună cu muniţiile tunurilor antitanc şi rachetele antitanc dirijate constituie mijloacele principale de luptă împotriva mijloacelor blindate. Pentru ca aruncătoarele de grenade antitanc să poată fi utilizate şi împotriva personalului şi altor obiective apropiate, s-au realizat şi lovituri care să acţioneze la obiectiv prin schije şi suflul exploziei.

LOVITURA CU GRENADA ANTITANC PG - 2

Se compune din următoarele părţi principale: grenada propriu-zis; stabilizatorul; încărcătura de azvârlire; focosul .

a) Grenada propriu-zisă. Grenada este compusă din: coafa (l), corpul (2) în care este dispusă încărcătura de explozie (3), capacul (4) cu locaşul pentru focos şi filet pentru îmbinarea corpului (2) cu stabilizatorul şi focosul (5).

Fig. Lovitură cu grenadă antitanc PG-2:

1 - coafa; 2 - corp; 3 - încărcătura de explozie; 4 - capac; 5 - focos;6 - bucşa; 7 - rondelă; 8 - încărcătură suplimentară; 9 - fixator; 10 - tubul stabilizatorului; 11 -

aripi; 12 - inel de fixare; 13 - portcapsă; 14 - pulbere cu fum;15 - tub de hîrtie; 16 - capac metalic; 17 - capsa de aprindere; 18 - rondele carton; 19 -

cilindru carton; ,,v" - prag; „a" - canal transversal; ,,b" - canal longitudinal.

b) Stabilizatorul. Serveşte pentru asigurarea stabilităţii grenadei pe traiectorie. El se compune din: tubul stabilizatorului (10), şase aripi stabilizatoare (11), portcapsă (13) şi bucşa (6). Aripile elastice ale stabilizatorului se strâng în jurul tubului stabilizatorului, poziţie în care sunt fixate cu ajutorul inelului (12), pentru o uşoară manipulare şi încărcare. Portcapsa (13) are un canal transversal „a" şi un canal longitudinal „b", umplute cu pulbere cu fum. În canalul transversal este introdusă capsa de

aprindere, iar în canalul longitudinal, capacul. În afară de cele două canale, portcapsa mai are un prag „v" cu filet, pe care se înşurubează, prin intermediul capacului metalic (10), încărcătura de azvîrlire. Pentru a proteja capsa de aprindere (17) şi filetul pragului „v" împotriva degradărilor, pe portcapsa (13) unsă cu unsoare, se înşurubează capacul de protecţie. Acesta se scoate numai atunci când se înşurubează încărcătura de azvârlire. Bucşa (6) are un filet, cu ajutorul căruia stabilizatorul se îmbină cu capacul corpului. Pe tubul (10) al stabilizatorului se găseşte fixatorul (9), care la încărcare intră în scobitura de pe gura ţevii aruncătorului.

c) Încărcătura de azvârlire. Este destinată pentru a transmite grenadei viteza iniţială şi pentru anularea reculului. Ea se compune din: tubul de hârtie (15), umplut cu pulbere cu fum (14), capacul metalic 16 cu filet pentru înşurubarea pe pragul „v" al portcapsei (13) a stabilizatorului, rondelele de carton (18) şi cilindrul de carton (19).

Încărcătura este dispusă într-un tub de carton care o protejează de umezeală şi degradare mecanică.

Fig. 3.4. Focosul DK-4:1 - coafa; 2 - detonator; 3 – garnitură superioară; 4 - garnitură inferioară; 5 -

garnitură; 6 – inel de siguranţă; 7 – capsa de aprindere; 8 - corpul

mecanismului percutant; 9 - arc; 10 - cilindru de armare; 11 - percutor; 12 - bucşa de fund; 13 - garnitură; 14 - capac; 15 - corpul întârzietorului; 16 - arcul de

armare; 17 - opritorul cilindrului de armare; 18 - arcul opritorului; 19 - şaibă limitatoare; 20 - percutor; 21 - arc de siguranţă; 22 - corpul focosului;

23 - bucşa capsei detonante; 24 – capsă detonantă.d) Focosul DK-4. Focosul DK-4 este un focos de fund cu funcţionare

prin inerţie cu semisiguranţă, cu armare la distanţă şi cu autodistrugere.Focosul se compune din următoarele părţi principale:

corpul focosului (22); bucşa de fund (12); mecanismul de percuţie compus din: corpul (8), vârful percutorului (209 şi arcul de siguranţă (21); dispozitivul detonant compus din: detonatorul (2), coafa (l), capsa detonantă (24), bucşa capsei detonante (23), inelul de siguranţă (6) şi garniturile (3 si 5);

mecanismul de siguranţă şi armare compus din: zăvorul (26), arcul zăvorului (27), bucşa zăvorului (25) cu siguranţa de pulbere, opritorul (17) cu arcul său (18), şaiba (19), cilindrul de armare (10) şi arcul său (16); mecanismul de autodistrugere compus dintr-un mecanism de amorsare format din: percutorul (11), arcul (9), capsa de aprindere (7) şi întârzietorul de pulbere dispus în corpul întîrzietorului (15).

Funcţionarea focosului, În timpul manipulării, poziţia pieselor şi mecanismelor este cea din figură. Siguranţa focosului la manipulare este realizată prin intermediul mecanismului de siguranţă şi armare.

La plecarea loviturii, datorită forţei de inerţie, capsa de aprindere (7) se deplasează către înapoi, comprimă arcul (9) şi loveşte vîrful percutorului (11). Flacăra de la capsa de aprindere se transmite simultan la întîrzietorul mecanismului de autodistrugere şi la siguranţa de pulbere a mecanismului de siguranţă.

După ce a ars siguranţa de pulbere din bucşa (25), zăvorul (26) se deplasează lateral sub acţiunea arcului său (27) în locul pulberii arse, eliberând cilindrul de armare (10). Cilindrul de armare, datorită forţei de inerţie, se deplasează către înapoi, comprimă arcul de armare (16) pînă cînd eliberează opritorul (17). Opritorul (17) sub acţiunea arcului său 18, se deplasează lateral şi blochează cilindrul de armare în poziţia către înapoi, în acest moment focosul este armat.

La lovirea obstacolului, datorită forţei de inerţie, ansamblul format pe timpul armării se deplasează către în faţă, învinge

rezistenţa arcului (21) şi prin vârful percutorului (20), produce iniţierea capsei detonante (24) ; jetul detonant se transmite în continuare la detonator şi apoi la încărcătura de explozie. Dacă grenada nu loveşte obstacolul sau dacă unghiul de incidenţă al grenadei cu obstacolul va fi mic şi ansamblul format pe timpul armării nu poate învinge rezistenţa arcului (21), focosul nu va funcţiona. Focosul se va autodistruge în momentul când s-a terminat de ars întârzietorul de pulbere dispus în corpul (15). Timpul de autodistrugere este cu puţin mai mare decât timpul necesar realizării bătăii maxime. Presiunea formată prin arderea întârzietorului de pulbere, sparge capacul de fund al corpului întârzietorului şi împinge către înainte ansamblul format pe timpul armării, care iniţiază capsa detonantă.

e) Funcţionarea loviturii. Percutorul mecanismului de dare a focului, de la aruncător, loveşte capsa de aprindere. Flacăra de la capsa de aprindere iniţiază încărcătura de azvîrlire. Gazele rezultate din arderea încărcăturii de azâîrlire imprimă grenadei viteza iniţială necesară. După plecarea grenadei din aruncător, aripioarele stabilizatorului se desfac şi asigură stabilitatea grenadei pe traiectorie. La întâlnirea cu obstacolul, focosul funcţionează, şi din cauza impulsului acestuia se produce iniţierea încărcăturii de explozie, formâdu-se jetul cumulativ care perforează obstacolul.

LOVITURA CU GRENADA ANTITANC PG-7

Se compune din următoarele părţi principale: grenada propriu-zisă ; motorul rachetă ; încărcătura de azvârlire; focosul.

a) Grenada constituie partea de luptă a loviturii. Ea se compune din: corpul (7) cu bucşa (11) presată în acesta, coafa (3) cu bucşa (l) presată în aceasta, conul (2) conductor de curent, inelul de izolaţie (5), izolatorul (4), pâlnia (6) cu conductorul (42) şi încărcătura de explozie. În bucşa coafei se înşurubează capul focosului (43), iar în orificiul de fund se introduce partea de fund a focosului (41). Încărcătura de explozie se găseşte în corp şi se compune din două calupuri 8 şi 10 şi ecranul 9.

b) Motorul rachetă serveşte pentru a mări viteza grenadei pe traiectorie. El se compune din: tubul (16), fundul (20), fixato rul (14), şaiba (15), diafragma (13), reazemul (18), compensatorul (39), blocul cu ajutaje (12), încărcătura de propulsie (17), amorsorul (19), capsa de aprindere (38), căpăcelul (37) şi întârzietorul pirotehnic (40).

Fundul (20) are canalul radial d şi axial c, umplute cu pulbere cu fum. În canalul radial se află capsa de aprindere (38), iar în cel axial, căpăcelul 37. Fundul mai are un prag b, (filetat) la care se fixează încărcătura de azvârlire. Pentru protecţia capsei de aprindere împotriva perforării premature şi a degradării filetului pragului b, pe timpul transportului, este înşurubat capacul de protecţie, care se deşurubează înaintea îmbinării grenadei cu încărcătura de azvîrlire.

Compensatorul (39) serveşte pentru eliminarea spaţiilor dintre marginile încărcăturii de propulsie, diafragmă şi reazem.

Blocul cu ajutaje (12) are şase orificii „a" închise cu ermetizator, dispuse circular, prin care se scurg gazele rezultate din arderea pulbe rii din motorul rachetă.

Fixatorul (14) asigură dispunerea capsei de aprindere în dreptul percutorului la încărcarea aruncătorului. Şaiba (15) fiind arcuită reţine grenada în aruncător, ceea ce permite executarea tragerii la unghiuri de înclinare negative.

c) Încărcătura de azvârlire este destinată pentru a imprima grenadei viteza iniţială şi pentru anularea reculului. Constructiv încărcătura de azvîrlire este fixată în stabilizator şi este formată din pulbere pe bază de nitroglicerină. Stabilizatorul este dispus în interiorul încărcăturii de azvârlire şi se înşurubează pe pragul filetat „b" al fundului motorului, când se îmbină încărcătura de azvârlire cu motorul rachetă. El

se compune din: tubul stabilizatorului (26), patru aripioare (24), care se rotesc liber pe axele (25), soclul (21), şaibele (22), membrana (23) şi turbina (28). În locaşul turbinei este dispus trasorul (33) care este strâns cu piuliţa (32).

Turbina imprimă grenadei mişcarea de rotaţie. Soclul îndeplineşte rolul de obturator, care împiedică scăparea gazelor încărcăturii de azvâr lire la motor.

Amorsorul de bază (35) şi amorsorul suplimentar (36) se găsesc în tubul stabilizatorului, iar încărcătura de azvîrlire (27) este repartizată uniform între aripile stabilizatorului. Stabilizatorul cu încărcătura de azvârlire şi cu amorsorii sunt dispuse în tubul (34) de hârtie. Înapoia turbinei sunt aşezate garnitura de carton (29), dopul (30) si garnitura (31).

Pentru a feri încărcătura de azvârlire de umezeală şi de degradări mecanice pe timpul depozitării şi transportului, aceasta se introduce într-un tub de carton sau masă plastică.

d) Focosul VP-7 este de tip piezoelectric, de cap-fund, cu siguranţă, cu funcţionare percutant-instantanee, cu armare la distanţă şi cu dispozitiv de autodistrugere. Focosul se compune din două părţi :

a - partea de cap (43);b - partea de fund (41).

Partea de cap a focosului se compune din: elementul piezoelectric (piezogenerator) (9), contactele (8, 3 şi 12), .piuliţa (5), corpul (4) şi izolatorul (2).

Fig. Partea de cap a focosului VP-7:1 - garnitură de cauciuc; 2 - izolator; 3 - contact; 4 - corp; 5 - piuliţă; 6 -

membrană; 7 - căpăcel de siguranţă; 8 - contact; 9 - element piezoelectric; 10 - ax; 11 - panglică; 12 – contact.

Elementul piezoelectric transformă energia mecanică în energie electrică la întâlnirea focosului cu obstacolul; ca electrozi ai elementului piezoelectric servesc părţile frontale ale acestuia Partea de fund a focosului se compune din mecanismul de siguranţă-armare, detonatorul electric, dispozitivul detonant şi dispozitivul de autodistrugere. Contactul electric al capului focosului cu fundul focosului se realizează prin circuitul exterior (coafă-corp) şi interior (con-pâlnie-conductor) al pieselor metalice ale grenadei.e) Funcţionarea loviturii. După percutarea capsei de aprindere de către percutorul mecanismului de dare a focului, flacăra aprinde amorsorul suplimentar. Gazele formate rup căpăcelul şi membrana şi transmit impulsul caloric amorsorilor încărcăturii de azvârlire. Jetul de foc de la amorsori aprinde încărcătura de azvârlire. Gazele produse din această ardere rup tubul, împing dopul prin ajutajul aruncătorului, aprind trasorul şi deplasează grenada înainte. La începutul mişcării grenadei, capsa de aprindere din întârzietorul pirotehnic este percutată şi începe arderea compoziţiei întârzietoare. Gazele rezultate din arderea încărcăturii de azvârlire, înainte de trecerea prin ajutajul aruncătorului, trec prin turbina, care imprimă grenadei şi stabilizatorului mişcarea de rotaţie. După plecarea grenadei din aruncător, aripioarele stabilizatorului sub acţiunea forţei centrifuge şi a fluxului de aer se desfac şi asigură stabilitatea grenadei pe traiectorie.

După arderea compoziţiei întârzietorului pirotehnic, se produce aprinderea amorsorului şi a încărcăturii de propulsie din motorul rachetă. La începutul arderii încărcăturii, sub acţiunea presiunii gazelor, ermetizatoarele orificiilor ajutajelor sunt aruncate, începe scurgerea gazelor arse şi apare forţa de tracţiune care măreşte viteza grenadei.

Pe porţiunea activă a traiectoriei, arde încărcătura de propulsie a motorului rachetă, după care deplasarea grenadei se produce datorită inerţiei.

La întâlnirea cu obstacolul focosul funcţionează şi din cauza impulsului acestuia se produce iniţierea încărcăturii de explozie, formându-se jetul cumulativ care perforează obstacolul.

LOVITURA CU BOMBA EXPLOZIVĂ DE 82 mm PENTRU A.G 7

Principial organizarea loviturii cu bombă explozivă este aceeaşi ca şi a celei cu grenadă cumulativă, cu unele deosebiri. Această lovitură a fost

realizată pe baza unor elemente de muniţii existente în organizarea altor tipuri de lovituri şi anume: motorul rachetă şi încărcătura de azvârlire au fost preluate de la lovitura PG-7, bomba explozivă este cea folosită de aruncătorul de 82 mm md. 1937, căreia i s-a îndepărtat stabilizatorul, iar focosul a fost realizat din capul focosului cu mecanismul de armare şi percuţie al focosului V-429 şi detonatorul focosului M-6 unite printr-o bucea de racordare prevăzută cu filetele corespunzătoare. Pentru asamblarea bombei cu motorul rachetă se utilizează o piesă de legătură.

Funcţionarea loviturii cu bombă explozivă este similară cu aceea a loviturii cu grenadă cumulativă, cu deosebirea că efectul la obiectiv se realizează prin suflul şi schijele rezultate în urma exploziei bombei.

LOVITURA CU GRENADA ANTITANC PG-9Se compune din următoarele părţi principale:

grenada propriu-zisă; motorul rachetă; încărcătura de azvârlire; focosul.

a) Grenada constituie partea de luptă a loviturii. Ea se compune din corpul 10 cu bucşa 15 presată în acesta, coafa 3, conul 4 conductor de curent, izolatorul 6, inelul de strângere 5, garniturile 13, inelele 14, pâlnia 7 cu conductorul 8, ecranul 11, bucşa 12 şi încărcătura de explozie 9.

În coafa se înşurubează partea de cap a focosului VP-9 cu garnitura de cauciuc de etanşare 2, iar în orificiul posterior se montează partea de fund 16 a focosului, care se strânge cu inelul 18 şi garnitura 17.

Fig. 3.12. Lovitura cu grenada antitanc PG-9:cărcătură de propulsie; 23 — sfoară de capron; 24 — cameră de ardere;

25 — diafragmă; 26 — ajutaj; 27 — aripă; 28 — sfoară de capron; 29 — garnitură; 30 — disc; 31 — bucşă; 32 — şaibă; 33 — suport în cruce; 34 — tijă; 35 — piesă de legătură; 36 — zăvor; 37 — rondelă; 38 — arc; 40 — tub; 41 — garguză; 42 — pulbere benzi; 43 — tub; 44 — amorsa de pulbere neagră; 45 —

nitropeliculă; 46 —- capsă electrică; 47 — tub; 48 — bandă; 49 — dop; 50 — diafragmă ; 51 — rondelă; 52 — şurub; 53 — arc de contact; 54 — inel de contact; 55-56 — discuri de celuloid; 57 — panglică; 58 — pahar: 59 — inel; 60 — trasor; 61 — garnitură; 62 — ax; 63-64 — conductori electrici; a — orificiul tangenţial al ajutajului; b — ieşirea tijei

b) Motorul rachetă serveşte pentru a imprima grenadei viteză pe traiectorie. El se compune din: fundul de trecere 19, amorsorul întârzietor 20, compensatorul 21, încărcătura de propulsie 22, cu diafragma 25 care este legată la încărcătură cu un fir de capron 23, camera de ardere 24, blocul cu ajutaje, suportul în cruce 33 cu şase aripi 27 legate cu un fir de capron 28 şi douăsprezece axe 62, garniturile 29, discul 30, bucşele 31, şaibele 32 şi tija 34. Compensatorul 21 serveşte pentru eliminarea spaţiilor dintre capetele încărcăturii de propulsie 22, diafragma 25 şi ajutajul 26. Pe blocul ajutajelor sunt patru orificii „a" închise cu ermetizoare, dispuse tangenţial; scurgerea prin aceste orificii a gazelor rezultate în urma arderii pulberii, în spaţiul dintre camera 24 şi ţeava aruncătorului de grenade, asigură rotirea grenadei faţă de axa longitudinală.

Aripile se desfac sub acţiunea forţelor centrifuge şi a fluxului de aer pe porţiunea iniţială a traiectoriei şi în poziţia deschisă asigură zborul stabil al grenadei. Pentru a feri aripile de deteriorare pe timpul transportului, pe suportul în cruce cu aripi, se montează un tub din car ton care se scoate când se face îmbinarea grenadei la tija 34 cu încărcătura de azvârlire, prin intermediul celor două praguri „b". Garnitura 29 şi discul 30 servesc pentru etanşarea motorului rachetă. Tija 34 are două praguri b, cu ajutorul cărora grenada se îmbină cu încărcătura de azvârlire.

Suportul în cruce 33 are două locaşuri în care sunt montate două trasoare 60 cu garniturile 61 şi inelele 59 presate în paharele 58.Trasoarele sunt destinate pentru observarea zborului grenadei. Sunt formate dintr-un tub în care sunt presate compoziţii de amorsare şi trasoare. Pentru asigurarea etanşeităţii tubului, acesta este închis cu o rondelă din celuloid şi chituită. Amorsorul pirotehnic cu întârziere este destinat pentru amorsarea încărcăturii de propulsie a motorului rachetă, pe porţiunea iniţială a traiectoriei şi se compune din: corpul 10, capsa de aprindere 12 introdusă în bucşa 13, arcul de siguranţă 11, percutorul 9, întârzietorul 7 în bucşa l, bucşa regulator 8, fundul 4, foiţa metalică 6, amorsorul 5, garniturile 3 şi rondela 2.

Fig. Întârzietor (amorsor) pirotehnic:1 - bucşa întârzietorului; 2 - rondelă; 3 - garnitură; 4- fund;5 - amorsor; 6 - foiţă metalică;7 – întârzietor; 8 - bucşă regulator; 9 - percutor; 10- corp:11 - arc de

siguranţă; 12 - capsă de aprindere; 13 - bucşăc) Încărcătura de azvârlire. Este destinată pentru a imprima grenadei

viteza iniţială şi pentru anularea reculului. Ea se compune din benzi de pulbere fără fum pe bază de nitroglicerină, dispusă în jurul ţevii din oţel perforat 40, în patru secţiuni ale garguzei 41 din percal, rondele de forţare şi diafragma 50. Garguza 41 cu pulbere este legată cu panglica 48 la diafragmă. Pe capătul din faţă al tubului 40, sunt montate piesele sistemului de legătură 35 cu rondelă de etanşare 37, zăvorul 36 şi arcul 38. La exterior partea perforată a ţevii este lipită cu nitropeliculă 45. În interiorul tubului este introdusă încărcătura de aprindere formată din tubul 43, amorsa de pulbere neagră 44, două capse electrice 46 şi tubul 47. Rondelele de forţare sunt formate din două discuri 55 din material plastic.şi trei discuri 56 din celuloid. Diafragma 50 împreună cu rondelele de forţare şi ajutajul aruncătorului asigură condiţii de ardere constante a încărcăturii şi totodată servesc pentru fixarea loviturii în aruncător. De la capsele electrice, o pereche de conductori 63 este legată la diafragmă (la masă), cealaltă pereche de conductori 64 prin dopul 49 este legată cu inelul de contact 54 care este izolat de diafragmă cu ajutorul benzii 48. Contactul sigur al diafragmei cu aruncătorul de grenade (la masă) se realizează prin două arcuri 53 fixate pe diafragmă.

d) Focosul VP-9. Are aceeaşi organizare şi funcţionare ca şi focosul VP-7. La focosul VP-9 coafa şi piuliţa de fixare a piezoelementului sunt mai alungite, iar opritorul inerţial are greutate mai mică deoarece grenada PG-9 are acceleraţii mai mari decât grenadele PG-7.

e) Funcţionarea loviturii. După transmiterea impulsului electric la mecanismul de dare a focului, prin inelul de contact al diafragmei masa aruncătorului de grenade, la cele două capse electrice 46, ca rezultat al

funcţionării acestora se produce aprinderea amorsei de pulbere cu fum 44. Gazele care se formează, rup tubul 43 al amorsei şi pelicula 45 şi transmit impulsul flăcării la benzile de pulbere 42 ale încărcăturii de azvârlire. Sub acţiunea presiunii gazelor rezultate în urma arderii pulberii se rupe şaiba 32 şi grenada începe deplasarea în ţeava aruncătorului. În acelaşi timp se aprind şi cele două trasoare 60. Parte din gaze, prin orificiile tangenţiale „a" ale ajutajului se scurg în spaţiul dintre pereţii aruncătorului, suprafaţa exterioară a camerei 24 şî corpul 10 al grenadei şi îi imprimă acesteia mişcarea de rotaţie. La obţinerea unei anumite .presiuni, discurile 55 şi 56 sunt presate prin diafragma 50 şi gazele rezultate în urma arderii pulberii de azvîrlire încep să se scurgă prin ajutajul închizătorului aruncătorului. La începutul mişcării grenadei, în întârzietorul pirotehnic, are loc percuţia capsei de aprindere 21 de către percutorul 9 şi începe arderea compoziţiei întârzietoare 7.

Grenada părăseşte aruncătorul cu o viteză de 435 m/s. După plecarea grenadei din aruncător, aripioarele stabilizatorului 27,

sub acţiunea forţei centrifuge şi a fluxului de aer se desfac şi asigură stabilitatea acesteia pe traiectorie. După arderea compoziţiei de întârziere din întârzietorul pirotehnic, se aprinde amorsorul 5. Aprinderea încărcăturii de propulsie a motorului reactiv se face cu ajutorul impulsului de amorsare care trece prin orificiile fundului 4. La începutul arderii încărcăturii, sub acţiunea presiunii gazelor rezultate, discul 30 şi garnitura sunt împinse în afară şi începe scurgerea gazelor prin ajutajul 26 al motorului reactiv. Forţa de reacţie care se crează, măreşte viteza grenadei. Pe porţiunea activă a traiectoriei arde încărcătura de propulsie a motorului reactiv, după care deplasarea grenadei se produce datorită inerţiei. Viteza de deplasare a grenadei la terminarea arderii încărcăturii de propulsie a motorului reactiv ajunge la 700 m/s. La întîlnirea cu obstacolul, focosul funcţionează şi iniţiază încărcătura de explozie, formându-se jetul cumulativ care perforează obstacolul.

LOVITURA CU BOMBA EXPLOZIVĂ O.G.-9V

Se compune din următoarele părţi principale: bomba explozivă l; focosul 2; ansamblul de legătură 3; încărcătura de azvîrlire 4.

a) Bomba constituie partea de luptă a loviturii. Ea are calibrul 73 mm şi produce la obiectiv un efect prin schije şi suflu asemănător cu al bombei de aruncător calibru 82 mm. Se compune din următoarele părţi mari:

corpul bombei 5; încărcătura de explozie (trotil) 6; tubul stabilizatorului 7; aripioarele fixe 8.

Cele zece aripioare, grupate în cinci perechi, sunt înclinate cu 3° faţă de axa longitudinală a bombei, ceea ce îi imprimă o mişcare lentă de rotaţie pe traiectorie.b) Focosul. Bomba explozivă este completată cu focos de cap, percutant, fără siguranţă, cu detonator, cu armare la distanţă şi funcţionare instantanee, de tip U.6 M sau cu focosul UB-2. Acesta din urmă este de tip mecanic, de cap, fără siguranţă (nu are dispozitiv de izolare a capselor între ele şi a acestora faţă de detonator), cu funcţionare percutant-instantanee şi cu armare la distanţă. Focosul se compune din: mecanismul de percuţie, mecanismul de siguranţă şi armare, dispozitivul de percuţie laterală şi dispozitivul detonant.Mecanismul de percuţie este destinat pentru percutarea capsei 12 când bomba întâlneşte un obstacol şi este compus din: capul 30 şi tija 3 a percutorului 7, bucşa 9 şi arcul 26.

Fig. Lovitura cu bombă explozivă OG.9 V:

1 - bombă explozivă; 2 - focosul; 3 - ansamblul de legătură; 4 - încărcătura de azvârlire;5 - corpul bombei; 6

- încărcătură de explozie; 7 - tubul stabilizatorului; 8 – aripioara

Mecanismul de siguranţă şi armare, realizează siguranţa focosului pe timpul manipulării şi armarea acestuia la tragere. Prin construcţie, mecanismul asigură o oarecare întârziere a armării, astfel că armarea se termină după ce bomba a părăsit aruncătorul, la o anumită distanţă de acesta. Se compune din: bila 4, cilindrul de armare 5, arcul 6, corpul percutorului 28, ştiftul de ghidare 8, bilele 27, bucşa de reazem 10, căpăcelul 24 şi steluţa 11.

Fig. Focosul UB-2:1 - garnitură; 2 - căpăcel de protecţie; 3 - tija percutorului; 4 - bilă; 5 - cilindru de armare; 6 - arc; 7 - percutor; 8 - ştift de ghidare; 9 - bucşă; 10 - bucşă de reazem; 11 -

steluţă; 12 - capsă detonantă; 13 - garnitură; 14 - inel de inerţie; 15 - alveolă; 16 - teacă; 17 - detonator; 18 - corp detonator; 19 - încărcătură de transmitere; 20 -

siguranţă; 21 - căpăcel; 22 - bucşa capsei; 23 -bucşă de ghidare; 24 - căpăcel; 25 - inel; 26 - arcul percutorului; 27 - bile (4 buc.); 28 - corpul percutorului; 29 - corpul

focosului; 30 - capul percutorului; 31 - membrană; 32 - agrafă de fixare

Dispozitivul de percuţie laterală are rolul de a asigura funcţionarea focosului şi la unghiuri de impact mici, când reacţiunea obiectivului nu poate să acţioneze percutorul, precum şi în cazul când nu se scoate căpăcelul de protecţie la tragere. Prin construcţie, acest dispozitiv, asigură funcţionarea focosului când tragerea se execută cu unghiuri de minim 1 grad (corespunzător unei bătăi de 400 m). Dispozitivul constă din bucşa de ghidare 23, bucşa capsei 22, inelul de inerţie 14 (bloc balansor) şi siguranţa 20. Dispozitivul detonant asigură detonaţia încărcăturii de explozie a bombei şi este compus din capsa detonantă 12, încărcătura de transmitere 19, teaca 16 şi detonatorul 18. toate mecanismele şi dispozitivele sunt asamblate în corpul 29, prevăzut cu căpăcel de

protecţie 2 fixat prin intermediul agrafei 32. Capul 30 al percutorului este protejat de către membrana 31.