PROIECT DE DIPLOMAINSTALATII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APA RECE PENTRU

COMBATEREA INCENDIILOR

Cap. I. Memoriu justicativ.

Cap. II. Elemente fundamentale privind siguranta la foc a constructiilor si instalatiilor aferente.

Cap. II. Prescriptii fundamentale privind siguranta la foc a constructiilor in ansamblu si a principalelor parti componente ale acestora.

Cap.II.2. Materiale si elemente de constructii care se incadreaza de catre laboratoarele autorizate ( INCERC si CS-P.S.I.) din punct de vedere al combustibilitatii.

Cap.II.3. Preintampinarea incendiilor.

Cap.II.4. Categoria de pericol de incendiu

Cap.II.5. Compartimente de incendiu, pereti artificiali, pereti si plansee rezistente la foc si explozie.

Cap.III. Material si elemente specific instalatiilor de alimentare cu apa rece pentru combaterea incendiilor.

Cap.III.1. Detectoare de incendii.

Cap.III.1.2. Detectoare conventionale.

Cap. III. 1. 3 detectoare adresabile.

Cap.III.1.4. Detectoare combinate.

Cap.III.1.5 Centrale de detectie si semnalizare a incendiilor.

Cap.III.2. Instalatii cu hidranti interior pentru combaterea incendiilor.

Cap.III.2.1. Hidranti interior.

Cap. III.2.2. Amplasarea hidrantilor.

Cap.III.3. Instalatii automate cu sprinklere pentru combaterea incendiilor.

Cap.III.3.1. Echiparea tehnica a cladirilor cu instalatii automate cu sprinklere.

Cap.III.3.2. Solutii si scheme pentru instalatii cu sprinkler.

Cap.III.3.3. Sprinklere.

Cap.III.4. Echiparea tehnica a cladirilor cu instalatii cu drencere.

Cap.III.4.1. Sisteme si scheme de instalatii cu drencere.

Cap.III.4.2. Drencere.

Cap.III.5. Instalatii fixe de stingere a incendiului cu apa pulverizata.

Cap.III.5.1. Solutii si scheme pentru instalatii fixe cu apa pulverizata.

Cap.IV. Intalatia de stins incendiu cu apa pulverizata din galeriile de cable si canalele de cable din cadrul UH Lotru-Ciunget.

Cap.V. Manegementul productieie si al calitatii.

Cap.V.1. Planificarea calitatii.

Cap.V.2. Organizarea activitatilor referitoare la calitate.

Cap.V.3. Coordonarea activitatilor referitoare la calitate.

Cap.VI. Tehnologia montarii instalatiilor de stingere a incendiilor.

Cap.VI.1. Tevi, fitinguri, armature.

Cap.VI.2. Montarea instalatiilor interior de alimentare cu apa rece pentru combaterea incendiilor

Cap.VI.2.1. Montarea instalatiilor cu hidranti interiori.

Cap.VI.2.2 Montarea instalatiilor cu sprinklere.

Cap.VI.2.3 Montarea instalatiilor cu drencere.

Cap.VII. Exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor de prevenire si stingere a incendiilor.

Cap.VII.1. Instalatii de semnalizare a incendiilor.

Cap.VII.2. Instalatiile de stingere cu apa pulverizata si echipamentele aferente acestei instalatii.

Cap.VII.3. Instalatii de hidranti interiori.

Cap.VII.4. Instalatiile de drencere si sprinklere.

Cap.VIII. Norme de tehnici a securitatii muncii si puncte de stingere a incendiilor.

Cap.VIII.1. Norme si tehinici a securitatii muncii.

Cap.VIII.2. Norme privind stingerea incendiilor.

Bibliografie

CAPİTOLUL I. ARGUMENTUL PROIECTULUI.

Administratorii şi utilizatorii construcţiilor, uzinelor, înteprinderilor mari

şi mici au obligaţia să exploateze instalaţii de stingere cu apă a incendiilor,

având instrucţiunile de funcţionare şi verificare a instalaţiilor pentru

stingerea incendiilor.

Proiectare şi executarea, echiparea şi dotarea minimă obligatorie cu

instalaţii de stingere cu apă a incendiilor la cladiri, vor trebui să corespundă

prezentului normativ şi standardelor în vigoare, îndeplinind principiile şi

cerinţele din normele generale de protecţie împotriva incendiului.

Investitorul poate solicita dotarea suplimentară şi cu alte instalaţii sau

elemente de instalaţii de stins incendiu.Aceste instalaţii trebuie să cuprindă

scheme de principiu, parametrii proiectaţi (debite, presiune, rezerve),

descrierea, modul de utilizare şi întreţinere a instalaţiilor în situaţiile normale

cât şi în caz de incendiu.

Componentele specifice instalaţiilor de stingere a incendiilor utilizate în

prezent din ţară sau străinatate vor fi de tipul celor avizate de Inspectoratul

General al Corpului Pompierilor Militari în conformitate cu STAS 8373 şi

STAS 4369, precum şi cei intraţi în uzul curent.

Este interzis a se face modificări la instalaţiile de combatere a incendiilor

fără acordul proiectantului. Pentru stabilirea concepţiei generale privind

siguranţa la foc se ţine seama de principiile de organizare pentru apărarea

împotriva incendiilor, cerinţele de proiectare şi executare a construcţiilor şi

instalaţiilor de combatere a incendiilor şi criteriile de performanţă cu factorii

care determină aceste criterii.De asemenea, trebuie să se ţină seama de

efectele negative care pot interveni asupra construcţiilor şi instalaţiilor

precum şi asupra utilizatorilor.

CAPITOLUL II.ELEMENTE FUNDAMENTALE PRIVIND

SIGURANŢA LA FOC A CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR

AFERENTE.

A. Principiile de organizare, desfaşurare şi conducere a activităţii de

apărare împotriva incendiilor au în vedere:

- respectarea reglementarilor în vigoare, definirea prioritaţiilor,

dimensionarea optimă;

- colaborarea, conlucrarea şi dialogul deschis cu factorii interesaţi;

B. Cerinţele de proiectare şi executarea construcţiilor şi instalaţiilor de

combatere a incendiilor pentru utilizatori cuprinde:

- protecţia şi evacuarea utilizatorilor; preîntampinarea propagării

incendiilor;

- protecţia pompierilor şi altor forţe.

C. Criteriile de performanţă privind cerinţa de calitate şi siguranţă a focului

cuprinde:

- riscul de incendiu;

- rezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc ;

- propagarea incendiilor;

- degajările de fum, gaze nocive şi fierbinţi;

- propagarea flăcărilor;

- etanşeitatea la fum şi flăcări;

- rezistenţa faţadelor şi acoperişurilor la vecinătăţi;

- căile de acces, evacuare şi intervenţie.

D. Principalii factori care determină criteriile de performanţă:

- clasele de combustibilitate sau periculozitate;

- densitatea sarcinii termice şi contribuţia la foc;

- sursele potenţiale de aprindere;

- alcătuirea şi geometria construcţiilor;

- fluxul;

- echiparea cu instalaţii de avertizare şi mijloace de prevenire şi stingere

a

incendiilor;

- distanţe de siguranţă;

- condiţiile atmosferice.

E. Efectele negative ale agenţilor termici, chimici, electromagnetici şi

biologici care pot interveni în caz de incendiu se manifestă asupra:

- construcţiilor instalaţiilor prin depunerea de funingine;

- utilizatorilor prin reducerea vizibilităţii intoxicării cu fum, arsuri, răni

sau alte traumatisme;

În categoria utilizatorilor intră şi pompierii.

F. Factorii de timp utilizaţi în proiectare şi executarea construcţiilor şi

instalaţiilor:

- timpi pentru aprecierea nivelurilor unor criterii de performanţă;

- timpi de siguranţă la foc;

- timpi operativi de intervenţie.

G. Planurile de protecţie împotriva incendiilor cuprind:

- planuri de evacuare, depozitare a materialelor periculoase şi planurile

de intervenţie;

- caracteristicile construcţiei;

- echiparea cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor;

- concluzii şi măsuri tehnico-organizatorice.

H. Planul de intervenţie în caz de incendiu la agenţii economici în instituţii

cuprinde:

- date de identificare;

- planul general al unităţii;

- concepţia de organizare şi desfaşurare a intervenţiei;

- forţe de intervenţie;

- surse exterioare uniăţii de alimentare cu apă şi energie electrică;

- planul fiecarei instalatii, constructii sau platforme de depozitare, cu risc

de incendiu de reglementare de persoane.

II.1. Prescripţii fundamentale privind siguranţa la foc a

construcţiilor în ansamblu şi a principalelor părţi componente

ale acestora.

A.Tipuri caracteristice de clădiri:

- clădiri monobloc sunt cele închise cu aria cuprinsă cel puţin

20000 m2 cu lăţimea mai mare de 72 cm;

- clădiri blindate sunt clădirile în care activitatea se desfaşoară

numai la lumina artificială cu aria mai mare de 700 m2;

- clădiri înalte la care pardoseala ultimului etaj se află la 28 m faţă

de intervenţia vehicolelor de pompieri;

- clădiri care nu sunt destinate să adapostească oameni;

- blocuri de locuinţe care au cel mult P+11 etaje;

- clădiri foarte înalte care depaşesc 45 m.

II.2. Materiale şi elemente de construcţii care se încadrează de

către laboratoarele autorizate (incerc şi cs cs-psi) din punct de

vedere al combustibilităţii în:

- incombustibile – cele care sub acţiunea focului nu ard;

- combustibile – sub acţiunea focului ard.

Materialele combustibile se clasifică în funcţie de capacitatea de

aprindere - uşor sau greu – participând la dezvoltarea incendiului, acestea se

împart în patru grupe:

C1 – practic neinflamabile;

C2 – dificil inflamabile;

C3 – mediu inflamabile;

C4 – uşor inflamabile;

Elementele de construcţii sunt incombustibile sau combustibile în

funcţie de caracteristicile materialelor din care sunt executate.

II.4. Preîntâmpinarea incendiilor.

Măsurile constructive de protecţie se asigură în funcţie de: degajările de

fum, gaze fierbinţi, produse nocive, etanşeitate de fum şi flăcări, propagarea

flăcărilor şi fumului, rezistenţa faţadelor şi acoperişurilor la foc.

II.5. Categoria de pericol de incendiu.

Acest capitol defineşte ansamblul operaţiunilor unui proces tehnologic

sau al unor activităţi avându-se în vedere caracteristicile de comportare la foc

a materialelor şi substanţelor implicate.

Categoria de pericol de incendiu se stabileşte pe zone şi încăperi

independente pentru fiecare compartiment de incendiu în parte

menţionându-se obligatoriu în documentaţia tehnico-economică. Zonele de

pericol de incendiu sunt: încaperile, secţiile şi clădirile de producţie şi

depozitare, clădirile de locuit, administrative, social-culturale şi civile, ateliere

de producţie şi întreţinere, laboratoarele.

II.6. Compartimente de incendiu, pereţi artificiali, pereţi şi

planşee rezistente la foc şi explozie.

Compartimentele de incendiu sunt porţiunile de clădire separate prin

pereţi antifoc sau clădiri independente, amplasate şi alcatuite astfel încât să

nu permit propagarea incendiului al vecinătăţii. Pereţii antifoc sunt elemente

de construcţii verticale alcătuite şi dimensionate corespunzător pentru a

separa între ele compartimente de incendiu. Pereţii şi planşeele rezistente la

foc sunt elemente care se prevăd în interiorul compartimentului de incendiu

şi are rolul de a întârzia incendiul. Pereţii şi planşeele rezistente la explozie

sunt elemente de separare de restul construcţiei , a compartimentelor cu

pericol de explozie.

CAPITOLUL III. MATERIALE ŞI ELEMENTE SPECIFICE

INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ RECE PENTRU

COMBATEREA INCENDIILOR.

III.1. Detectoare de incendiu.

Detectoaele de incendiu figura (3.1.1)

sunt elemente traductoare în sistemul

automat de detectare, semnalizare şi

acţionare a instalaţiilor electrice de

stingere a incendiilor. Detectoarele produse de firmele străine sunt:

- Natifier – produse de SUA;

- Apollo – Fire Detectors LTD – produse de Anglia; se clasifică din

punct de vedere constructiv şi funcţional în două grupe:

a. convenţionale

b. adresabile

Aceste detectoare trebuie să fie compatibile cu centralele de detecţie şi

semnalizare a incendiilor. De exemplu: detectoarele Apollo sunt compatibile

cu centralele SESAM. Aceste detectoare în general sunt compuse dintr-o

carcasă albă demontabilă din material care nu intreţine arderea şi protejate

impotriva prafului şi a insectelor putând fi curăţate la interior. Componentele

traductoare depind de tipul detectorului.

Fig.3.1.1. Detector de incendiu

III.1.2. Detectoare convenţionale.

Din această grupă fac parte detectoarele:

- de fum cu camera de ionizare atât pentru incendiile cu ardere cu

flacără cât şi cu ardere mocnită, rezistente la rafale de vânt şi

curenţi de aer fără a da alarme false;

- de fum fotoelectrice conţin un circuit de memorare şi prelucrare

a semnalului şi reduce alarmele false;

- duale de fum şi temperatură fotoelectrice;

- de temperatură fixă declanşând alarma de la 800 C în sus;

- de gradient care detectează creşterea bruscă a temperaturii

printr-un element static reglat la 600 C;

- de fum fotoelectric cu ieşire pe reţea atât pentru centrale de

protecţie a incendiului cât şi pentru cele cu efracţie.

III.1.3. Detectoare adresabile.

Sunt detectoare inteligente care folosesc o combinaţie de tehnici digitale

şi analogice de semnalizare raportând analogic nivelul de fum către centrala

de detecţie. Principalele tipuri de detectoare adresabile sunt:

- detectoare de fum : - cu camera de ionizare;

- fotoelectrice;

- cu fascicul proiectat, care emite radiaţii

inflaroşii către un receptor aflat la o distanţă maxim de 100 m.

Un alt tip de detectoare sunt: monitoarele de incendiu analogice,

adresabile cu camera de ionozare, optice, de temperatură.

III.1.3. Detectoare combinate.

Sunt acele detectoare care înglobează mai multe principii de detecţie

printr-un microprocesor , iar semnalul de incendiu este intercondiţionat.

Exemplu: Detectoare independente se utilizează separat având sursa de

semnalizare şi energie proprie.

Analizoare de gaze de ardere sunt aparate care analizează şi detectează

produsele pe bază de combustiţie (ex. CO2), analizează concentraţia şi

semnalizează.

III.1.4. Centrale de detecţie şi semnalizare a incendiului.

Exemplu:

- Centrala analogică adresabilă pentru detectarea şi semnalizarea

incendiului (tip ID200 NOTIFIER);

- Centrale convenţionale cu două zone pentru detectarea şi

semnalizarea incendiului (tip MINICALE, NOTIFIER);

- Sistem interactiv multisenzor – multicriteriu de detecţie a

incendiului ALGOREX – CERBERUS (firma UTI SECURITY SYSTEM).

III.2. İnstalaţii cu hidranţi interiori pentru combaterea

incendiilor.

Fiecare clădire sau grup de clădiri dintr-o incintă, prevăzută cu instalaţii

de stins incendiul va fi alimentată de regulă printr-un singur branşament.

Totodată este obligatorie prevederea cu două sau mai multe branşamente în

cazul reţelelor de incendiu alimentate din reţeaua publică care asigură direct

debitul, presiunea, continuitatea în alimentarea cu apă. În cazul prevederii mai

multor branşamente, pe fiecare din ele se vor monta armături de închidere,

precum şi ventil de reţinere, astfel încât să fie scoase din funcţiune separat în

caz de avarii şi să se împiedice circulaţia apei n sens invers prin contor.

III.2.1. Hidranţi interiori.

Echiparea cu hidranţi de incendiu interiori a construcţiilor,

compartimentelor de incendiu şi a spaţiilor, potrivit scenariilor de siguranţă la

foc elaborate, se asigură după caz la :

a. construcţiile închise din categoriile de o importanţă

excepţională şi deosebită (A şi B) încadrate conform legislaţiei

în figoare indiferent de aria şi numărul de niveluri;

b. construcţii publice, administrative şi sociale, cu aria construită

de cel puţin 600 m2 şi mai mult de patru nivele;

c. clădiri înalte, foarte înalte cu săli aglomerate indiferent de aria

construcţiei şi numărul de nivele cu excepţia locuinţelor;

d. construcţii de producţie sau depozite din categoria A, B sau C de

pericol de incendiu cu arii minime 600 m2 şi stive de 4 m

înălţime;

e. construcţii sau spaţii publice, administrative, sociale şi de

producţie, depozite subterane cu aria mai mare de 600 m2;

f. parcaje sau garaje subterane pentru mai mult de 20

autoturisme şi celor supraterane cu mai mult de două nivele.

În cazul clădirilor cu mai multe compartimente de incendiu modul de

echipare cu hidranţi interiori se va stabili pentru fiecare compartiment în

parte, iar gospodăria de apă se va dimensiona pentru compartimentul cel mai

defavorabil.

Hidranţii interior se pot monta aparent sau îngropat marcându-se

conform STAS 297/1.

Exemplu:

-Hidrant interior, figura 2.2.2 şi cei produşi în străinătate figura 2.2.3.

Fig. 2.2.2. Hidrant interior pentru clădiri:

1-corp hidrant;2-cap hidrant;3-tijă;4-ventil;5-roată de manevră;6-

racord fix C STAS 901.

Fig. 2.2.3. Hidranţi interiori pentru stingerea incendiilor

produşi în străinătate: a-robinet de hidrant la 450; b-robinet de

hidrant la 1800

III.2.2 Amplasarea hidranţiilor

Se face astfel încat fiecare punct din interiorul încăperilor să fie protejat de

cel puţin:

- două jeturi în încaperi sau grupuri de încaperi industrial ce

comunică între ele prin goluri neprotejate atunci când acestea se

încadrează în categoriile A,B,C de pericol şi cu un volum mai mare

de 1000 m3 şi înalţime de 45 m;

- la sălile de spectacole, sala, scena, depozite material funcţionează

două sau mai multe jeturi;

- cu un jet în celelate încăperi, inclusive cele prevăzute cu instalaţie

de stingere automată.

Aceste jeturi trebuie obţinute din hidranţi situaţi pe acelaşi palier şi în

acelaşi compartiment de incendiu.İnstalaţiile se protejează asfel încât să se

poată acţiona imediat la izbucnirea incendiului. Hidranţii interiori se

amplasează în locuri vizibile şi uşor de manevrat. La clădirile cu înălţimi mai

mari de 28 m hidranţii se amplasează numai pe coridoare sau încăperi

tampon pe casa scării. Robineţii hidranţilor se montează la o înălţime cuprinsă

ntre 0,8 m şi 1,5 m de la pardosea. Nişele hidranţilor nu trebuie să pătrundă

pereţii antifoc pe cei care despart încaperi cu pericol de incendiu sau pe cei

care delimitează căi de evacuare.

Hidranţii interiori se echipează cu furtun tip C (Ø50 mm) flexibil sau tip B

(Ø75 mm) flexibil cu o lungime de 20 m, cu dispositive de refulare a apei sub

form de jet compact, pulverizat sau mixt. Presiunea minimă la ţeava de

refulare în cazul dispozitivelor de pulverizare este de 2,5 bari.

Exemple:

- Ţevi de refulare a apei figura 2.2.1;

- Ţevi de refulare a apei cu robinet cu perdea de protecţie (tip C)

figura 2.2.4

- Determinarea razei de acţiune a unui hidrant figura 2.2.5.

Fig. 2.2.1. Ţevi de refulare de mână, simple: a-varianta I;b-varianta

II;c-varianta III; 1-tub de racordare;2-tub maâner;3-ajutaj de bază

mâner;4-ajutaj intermediar;5-ajutaj final;6-garnituri;7-racord final.

Fig. 2.2.4. Ţevi de refulare de mână, cu robinet cu perdea de protecţie

tip C: a-varianta I;b-varianta II;1-racord fix C (STAS 701);2-tub mâner;3-ajutaj

de bază;4-ajutaj intermediar;5-ajutaj final;6-corpul robinetului;7-cepul

robinetului;8-cheia robinetului;9-chinga;10-cataran;11-curea.

Fig. 2.2.5. Schema pentru determinarea razei de acţiune a unui hidrant:

a-hidrant interior în funcţiune;b-zona de acţiune a hidrantului;1-coloana de

alimentare cu apă rece;2-nisa;3-robinet de hidrant interior pentru incendiu;4-

racord mobil;5-furtun;6-ţeava de refulare;7-jet de apă.

III.3. İNSTALAŢII AUTOMATE CU SPRINKLERE PENTRU COMBATEREA INCENDIILOR.

III.3.1. Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii automate cu sprinklere.

Au rolul de a detecta, semnaliza, localiza şi stinge incendiu, folosind apa ca

agent de stingere. Superioritatea acestor instalaţii faţă de celelalte sisteme

automate de protecţie cu apă este determinată, în special, de faptul că

sprinklerele se declanşează individual şi acţionează numai asupra ariei

incendiate, evitând astfel, udarea inutilă a zonelor necuprinse de incendiu.

İnstalaţiile cu sprinklere trebuie să fie oportune în timp real, adic să intre

automat în funcţiune, la parametrii necesari pentru a limita (localiza) focarul

şi a acţiona suficient la stingerea incendiului.

De asemenea, temperatura de declanşare a sprinklerelor trebuie să fie

mai mare decât temperatura mediului în care sunt montate. Echiparea tehnică

a clădirilor, compartimentelor de incendiu şi încăperilor, cu instalaţii

automate de sprinklere potrivit scenariilor de sigurantă la foc elaborat, se face

în conformitate cu legislaţia actuală în acest domeniu:

- construcţii închise din categoriile (ASIB) încadrate conform

legislaţiei în vigoare cu densitatea sarcinii termice mai mare de

420MJ/m2 ;

- clădirilor înalte şi foarte înalte cu densitatea sarcinii maxime

termice peste 420 MJ/m2 cu excepţia locuinţelor;

- platouri de filmare cu arii mai mari de 150 m2;

- platforme, garaje pentru 50 autoturisme şi trei nivele.

În general sprinklerele se prevăd în clădiri cu pericol de incendiu, în

care se află un număr mare de persoane, depozite, materiale de valoare.

Nu este indicată instalaţia de stingere cu sprinkler în cazul în care apa nu

este indicată şi se stinge cu alte substanţe (spuma chimică, gaze inerte, abur).

III.3.2. Soluţii şi scheme pentru instalaţii cu sprinkere.

İnstalaţiile cu sprinkere se compun din urmatoarele elemente principale:

- sprinklere pentru detectarea şi stingerea incendiilor;

- reţele de conducte ramificate sau inelare pe care sunt montate

sprinklerele;

- aparate de control şi semnalizare (ACS);

- conducte principale cu apă;

- surse alimentare cu apă compuse din : - branşamente;

- rezervoare de acumulare.

- staţii de pompare a apei în reţele sau în staţii de ridicat presiunea

(hidrofoare).

İnstalaţiile de sprinklere trebuie să fie mereu sub presiune şi se poate

realiza în urmatoarele moduri: - cu apă- antigel;

- cu apă;

- cu aer comprimat;

- cu apă – aer

Exemplu de instalaţie de stins incendiu cu sprinklere apă – apă figura 3.2.1.

Fig. 3.2.1. Schema de funcţionare automată a instalaţiei cu sprinklere în

sistem de apă-apă:

1-conducta principală de alimentare cu apă;2-robinet principal;3-aparat de

contrlo şi semnalizare (ACS) tip apă-apă;4-conducta de distribuţie a apei la

sectoarele cu sprinklere;5-conducta de ramificaţie;6-distribuitor (cu

diametrul constant);7-sprinkler;8-conducta de control;9-robinet ½” (în Ф

poziţia deschisă echivalează cu un sprinkler declanşat);10-robinet de control

(în poziţia deschis verifică alimentarea cu apă a instalaţiei);11-racord la

turbina de semnalizare;12-robinet (normal deschis);13-turbina;14-pâlnie;15-

racord de canalizare;16-conducta de golire;17-robinet de golire;18-racord la

instalaţia de semnalizare optică;19-racord de alimentare cu apă de la surse

exterioare;20-clapeta de reţinere;21-racorduri de la surse exterioare (pompe

mobile) de alimentare cu apă;22-manometru pentru citirea presiunii apei în

conducta de alimentare;23-manometru pentru citirea presiunii în aval de ACS.

Exemplu de instalaţie de stins incendiu cu sprinklere în sistem cu aer

comprimat figura 3.2.2.

Fig.3.2.2. Schema instalaţiei automate cu sprinklere în sistem cu aer

comprimat:

1…21, la fel ca la figura 3.2.1.;22-manometru;23-manometru pentru aer

comprimat;24-manometru;25-conducta de alimentare cu aer comprimat;26-

robinet de închidere pe conducta de aer comprimat;27-robinet de purje;28-

accelerator.

III.3.3. Sprinklere.

Sunt dispozitive care au o dubla funcţie; de detectare de incendiu şi de

dispersare a jetului de apa asupra suprafeţei protejate sub formă de picaturi.

Sprinklerul este compus din trei părţi principale:

- corpul sprinklerului prevăzut cu un filet exterior destinat

montării la reţeaua de conducte cu un ajutaj interior pentru

debitarea apei prevăzut cu scaun de etanşare;

- deflectorul, alcătuit dintr-o formă specială (rozeta, paleta etc.)

fixată de corp printr-un braţ sau cadru la o distanţă faţă de

refularea apei. Are rolul de a dispersa apa în mod regulat şi de

aceeaşi mărime a picăturii de apă în mod egal pe toată suprafaţa

protejată;

- dispoitivul de închidere compus dintr-un ventil ţinut forţat de

scaunul de etanşare a orificiului de refulare a apei de un element

de declanşare.

Diferite tipuri de sprinklere dupa modul de deschidere:

- prin topirea unui aliaj uşor fuzibil la temperatură;

- prin topirea unei substanţe chimice uşor fuzibile la temperatură;

- prin spargerea unui tub de sticlă în urma dilatării unui lichid din

interiorul lui la creşterea temperaturii.

Exemplu de sprinklere stanard producţie românească INOX, au diametrele

orificiilor de 12,7 mm (tip standard), figura 3.3.1.

Exemplu de sprinkler cu bulb la figura 3.3.2.

Temperatura de declanşare a sprinklerelor este temperatura la care

ajunge ambiant şi la care dispozitivul de blocare (caliajul fuzibil) al

sprinklerului se desface şi permite curgerea apei prin orificiul acestuia.

Fig. 3.3.1. Splinkler tip standard:

1-corpul de bronz al sprinklerului;2-inel din bronz;3-cadru de susţinere;4-

diafragma;5-ventil;6-închizător;7;8;9-plăcuţe din aliaj uşor fuzibil;10-rozete

(deflector).

Fig. 3.3.2. Sprinkler cu bulb:1-fiolă din sticlă (bulb);2-ventil;3-rozetă

(deflector).

III.4. İNSTALAŢII CU DRENCERE PENTRU COMBATEREA

INCENDIILOR.

III.4.1. Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii cu drencere.

Aceste instalaţii pot fi utilizate pentru stingerea incendiilor sau protecţia

împotriva incendiilor cu perdele de apă.

İnstalaţiile cu drencere se prevăd la încăperi cu pericol mare de incendiu,

platouri de filmare,hangare pentru avioane, garaje mari, unde din cauza

propagării rapide a focului sau din alte cauze nu pot fi utilizate cu destulă

eficacitate alte metode şi mijloace de stingere: depozite de materiale sau

substanţe combustibile cu degajări mari de căldură (cauciuc, alcool).

Perdelele de apă pentru protecţie folosind drencere se prevăd pentru

protejerea:

- elementelor de închidere a golurilor (uşi, ferestre) pentru a

împiedica focul să pătrundă de la o încăpere la alta;

- cortinele, uşilor, obloanelor din pereţii antifoc;

- portiunilor cu pericol de incendiu;

- golurile scărilor rulante;

- clădirilor din exterior;

- coloanelor înalte din industria chimică şi petrochimică.

III.4.2. Sisteme şi

scheme de instalaţii

cu drencere.

İnstalaţiile cu

drencere se compun din :

- drencere;

- reţele de

conducte;

- robinete(vane) şi dispozitive de acţionare;

- racorduri pentru cuplarea pompelor mobile de incendiu;

- surse de alimentare cu apă, branşamente, rezervoare pentru

stocarea apei si staţii de hidrofori.

Întrucât drencerele sunt tot corpuri de sprinklere ele se deosebesc prin

faptul că ele nu au ventil şi sunt mereu cu artificiul deschis. Se utilizează în

instalaţii fixe a căror caracteristici principale sunt pline cu apă numai parţial şi

anume numai de la sursă până la dispozitivul de acţionare cu drencere.

Sistemele de acţionare cu drencere pot fi automate sau manuale, cel

automat se recomandă în toate cazurile. O instalaţie cu drencere automată

este prezentată în figura 4.2.1.

Fig. 4.2.1. Schema de funcţionare a instalaţiei cu drencere, cu acţionare

automată:

1-conducta de alimentare cu apă;2-robinetul principal de închidere;3-

dispozitivul de acţionare automată a instalaţiei;4-reţea de conducte pe care se

montează drencerele;5-drencer;6-detector de incendiu;7-circuit de impuls;8-

dispozitiv de confirmare a comenzi de deschidere a alimentării cu apă;9-

robinet de golire;10-pâlnie;11-manometru;12-conductă de record;13-racord

fix la pompe mobile de incendiu;14-clapeta de reţinere.

Schema de funcţionare a instalaţiei cu drencere cu acţionare manuală este

prezentată în figura 4.2.2.

Fig.4.2.2. Schema de funcţionare a instalaţiei cu drencere, cu acţionare

manuală:

1-conducta principală de alimantare cu apă (de tip staţie de pompare cuplată

cu rezervoare);2-robinet principal;3-conducta de ocolire;4-robinet;5-perete

despărţitor;6 şi 7-conducte de distribuţie a apei;8-drencer;9-manometru;10-

racord de golire;11-robinet de golire;12-pâlnie;13-racord pentru pompe

mobile de alimentare cu apă;14-conducta de racord;15-clapeta de reţinere.

III.4.3. Drencere.

Drencerele sunt dispozitive asemanatoare cu sprinklerele cu deosebirea

că nu au dispozitive de închidere având orificiul permanent deschis.

Drencerele fabricate în ţară au orificiile de 8,10; 10,5; 12,5 şi 4 mm, iar

drencerul pentru perdeaua de apă are diametrul de 12,5 mm.

Exemplu de drencere standard în figura 4.3.1.. În funcţie de cerintele de

stingere, drencerele se montează de regulă în grupe de maximum 72 de capete

care au conducte de alimentare cu vane de acţionare separată pentru fiecare

grupă. Alegerea tipului de drenger, forma deflectorului pentru dispersarea

apei,precum şi montajul se stabilesc conform indicaţiilor producătorului,

având în vedere scopul urmărit. Calculul şi executarea reţelelor, durata de

funcţionare a sistemului de alimentare se face conform STAS 1478.

Exemplu de montare a drengerelor figura 4.3.2.

Exemplu de montare a drengerului cu paletă pentru perdea de apă

figura 4.3.3.

Fig.4.3.1. Drencere:

a-cu rozetă deaptă şi filtru pentru

montare cu capul injos;b-cu rozetă cu

zimţi pentru montarea cu capul în

sus;1-corpul drencerului;2-cadru de

susţinere3-rozetă plată;4-rozetă cu

zimţi.

Fig.4.3.2. Poziţii de montare a drencerelor:

a-pentru protecţia cu peliculă de apă a ferestrei; b-pentru răcirea mantalei

rezervorului vertical; 1-conducta de alimentare cu apă;2-racord;3-drencer cu

paletă dreaptă;4-fereastra;5-mantaua rezervorului.

Fig. 4.3.3. Poziţia de montare a drencerului cu paletă pentru perdea de

protecţie cu apă: 1-conducta de alimentare;2-racord;3-drencer cu paletă

dreaptă.

III.5. İnstalaţii fixe de stingere a incendiului cu apă pulverizată.

Pulverizarea apei se realizează în scopul creşterii raportului între

suprafaţa exterioară a picăturilor şi masa lor pentru a obţine un contact mai

bun între apă şi mediul ambiant. În zona focarului, intensificarea transferului

de caldură şi în consecinţă stingerea mai rapidă a incendiului.

În comparaţie cu instalaţiile de sprinklere şi drencere, instalaţia de

pulverizare necesită presiuni mari ale apei (500 – 700 k Pa).

Instalatiile fixe de stins incendiu cu apa pulverizata se pevad pentru:

- stingerea incendiului de materiale solide combustibile (lemn,

hârtie, textile, materiale plastice);

- protejarea obiectelor, structuri şi echipamente ale instalaţiilor

tehnologice, recipiente pentru lichide combustibile cu

inflamabilitate mai mare de 600 C;

- gaze inflamabile, motoare termice;

- pentru încăperi cu număr mare de cabluri electrice cu izolaţie

combustibilă;

- limitarea posibilităţilor de propagare rapidă a incendiului prin

stropirea zonei de ardere;

- protecţie împotriva încălzirii excesive prin răcirea intensă a

materialelor;

- neutralizarea unor agenţi agresivi asupra mediului.

III.5.1. Soluţii şi scheme pentru instalaţii fixe cu apă

pulverizată.

Schema de funcţionare a instalaţiei de apă pulverizată (folosită, în

special pentru protecţia contra incendiului din tuneluri şi subsoluri de cabluri

electrice), figura 5.1.2. Reţele de conducte (1), pe care se montează

pulverizare (2), racordurile (3), la conductă (1), la conducta principală (4) de

alimentare cu apă. Pe fiecare din racorduri (3) se montează vane (5) de

acţionare individuală, manuală, locală sau de la distanţă pentru pulverizarea

apei pe tronsonul respectiv şi manometru (6) pentru verificarea presiunii apei

la intrare în conducta respectivă şi manometrul (7) pentru conducta de

alimentare principală. Pompele (8) pentru ridicarea presiunii apei care se

folosesc în cazul în care reţeaua nu are presiunea necesară, rezervor tampon

(9) cu rol de acumulare a apei şi 10 racord pentru pompe mobile.

Distribuitorul instalaţiei va fi prevăzut cu manaometru. İnstalaţiile de

apă pulverizată se prevăd cu comandă manuală sau automată. Acţionarea

manualţ se admite numai în cazul în care se face în timp util. Pentru instalţia

automată sunt trase scheme de funcţionare electrică atât la serviciul de

pompieri cât şi la camera de comandă.

Fig.5.1.2. Schema instalaţiei fixe de stins incendiu, cu apă pulverizată:

1-conductă cu diametru constant;2-pulverizator;3 şi 4-racorduri;5-vană;6 şi

7-manometre;8-pompe;9-rezervor tampon;10-racorduri la pompele mobile

pentru incendiu;11-reţea exterioară;12-tunel de cabluri;13-subsol de cabluri.

Schema de semnalizare şi acţionare a instalaţiei de stins incendiu cu apă

pulverizată figura 5.1.3. La apariţia semnalului de incendiu dat de detectoarele

termice de incendiu şi recepţionat de camera de comandă se pornesc pompele

de incendiu şi se urmareşte prin lămpile de poziţie dacă acestea au pornit. Se

verifică la faţa locului şi se stabileşte fix zona afectată. Dacă semnalul a fost

real se controlează presiunea la manometrul distribuitorului şi se deschide

vana aferentş sectorului de incendiu.

Fig.5.1.3. Schema instalaţiei de semnalizare şi acţionare a instalaţiei de

stins incendiu cu apă pulverizată:

1-reţea de apă pentru incendiu;2-vană cu acţionare manuală (normal

deschisă);3-vană normal inchisă;4-manometru;5-robinet de control (cu 3

cai);6-duză tip PLUVIA;7-detector termic de incendiu;8-buton pentru pornirea

pompelor de incendiu;9-racord la pompe mobile de incendiu;10-staţia

pompelor de incendiu;11-robinet de golire;12-tablou de semnalizare;13-

formaţia PSI;14-camera de comandă;15-centrala de avertizare.

Tipul şi numărul de pulverizare se stabileşte în funcţie de parametrii

hidraulici inicaţi de producator şi intensitatea minimă de stingere a

incendiului. Se prevede o rezervă de 4-10% din numărul total de

pulverizatoare montate pentru înlocuirea celor în revizie, deteriorate sau

înfundate. Distanţa dintre pulverizatoare nu trebuie să fie mai mare de 1,5 –

2m. direcţia de stropire a diuzelor este de sus în jos. În tunelele de cabluri şi

subsoluri se montează în poziţie înclinat.

Exemplu de difuză pulverizatoare tip ER (Ø 7mm) figura 5.1.4.

Dimensionarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu apă pulverizată se

va face conform STAS 12.260

Fig.5.1.4. Duze de pulverizare tip ER (Ø 7mm):

a-elemente constructive;b-caracteristica jetului de apă pulverizată;c-

caracteristica debit-presiune; 1-corpul duzei;2-pastile de rotire;3-filet;4-filtru

(sită).

CAPITOLUL IV. İNSTALAŢIA DE STINS INCENDIU CU APĂ

PULVERIZATĂ DIN GALERIILE DE CABLE ŞI CANAL CABLE DIN

CADRUL UH LOTRU CIUNGET.

Descrierea instalatiei:

a. Galeria cablelor tronson orizontal este amplasată deasupra

transformatorilor de 190 MVA la cota 513,20. Galeria a fost

prevăzută cu instalaţii fixe de stins incendiu cu apă pulverizată şi

hidranţ interiori conform normelor în vigoare.

Alimentarea cu apă a instalaţiilor de pulverizare se va face din rezervorul

de 2000 de m3 amplasat la cota 526 în punctul orb din galeria de acces

secundar, prin intermediul unei staţii de hidrofoare amplasată la cota 494,80.

De la hidrofor este condusă la galeria de cabluri de la cota 513,20 prin

intermediul unei conducte din oţel pentru instalaţii STAS 403 – 65.

İstalaţia de stins incendiu din galeria de cabluri cota 513,20 a fost

prevazută cu duze de pulverizare ZR 7 Ø 7 mm şi unghiul conului de stropire

de 2x450. İnstalaţia de pulverizare a fost dimensionată pentru presiunea de

lucru la duze de 6 kgf/cm2 şi un debit de circa 0,671/s.

İnstalaţia de pulverizare este împărţită pe sectoare cu lungime maximă de

100 m. Fiecare sector s-a prevazut să fie acţionat automat sau manual cu vană

electromecanică (V1) şi respectiv manuală (V2) în caz de avarie. Deasupra s-a

mai prevăzut o vană (V3) care se va sigila în poziţia deschisă şi care se va

închide atunci în caz de avarie. İnstalaţia a fost prevăzută cu manometre cu

contact electric MC-1 cu presiune de lucru de la 0 – 10 kgf/cm2 confecţionate

de ANC care au rolul să indice la tabloul de comandă din camera de comandă

a centralei funcţionarea manuală la presiunea de lucru a sectorului respectiv

în caz de incendiu.

İnstalaţia de incendiu a fost prevăzută cu staţia de hidrofor în scopul ca

reţeaua de stins incendiu să aibă în permanenţă sub presiune până la vana

electromagnetică a fiecărui sector astfel încât în caz de incendiu , drumul

parcurs de apă până la ultima duză a hidroforului respectiv să fie căt mai scurt

(10 – 158). Pentru verificarea presiunilor din reţeaua sub presiune s-au

prevăzut manometre simple cu P-0-10 kgf/cm2 în amonte de fiecare vană

electromagnetică.

Prezentul proiect nu conţine staţia de hidrofoare de la cota 494,80

deoarece ICNERG, urmează să experimenteze şi duzele de pulverizare tip

PROTKOTOSPRAY care conform studiului Cercetări privind combaterea şi

stingerea incendiilor în gospodăriile de cabluri au urmatoarele avantaje:

- unghiul mare al jetului de stropire;

- evitarea pericolului de înfundare;

- uniformitatea bună a stropirii.

În acest sens staţia de hidrofoare urmează să se predea ulterior pentru a

se putea fixa presiunea de lucru a staţiei de hidrofoare.

Galeria de cabluri de la cota 513,20 a fost prevazută conform NPCI – 1970

cu hidranţi interiori de incendiu cu debite de 2,51/s. Hidranţii au fost

prevăzuţi cu furtun de tip C Ø 50 mm în lungime de 20.

Scurgerea apelor în caz de incendiu se va face prin intermediul unor

sifoane de 200 mm amplasate în fiecare compartiment şi conduce prin

conducta de fontă Ø 125 mm la rigola de la cota 504,70.

b. Galeria cablelor tronson înclinat şi orizontal cota 513,20 – 617,00

au fost prevăzute cu instalaţii de stins incendiu cu apă pulverizată

alimentate din două puncte şi anume:

Galeria cablelor tronson orizontal şi trei sectoare din tronsonul înclinat

sunt alimentate dintr-o staţie de hidrofor care va fi amplasată la suprafaţa

tronsonului în centrala dizelelectrica cota 517.

Tronsonul înclinat în lungime de 60 m care porneşte de la cota 513,20 va fi

alimentat din aceeaşi reţea punct 4 cu galeria de cabluri orizontală cota

513,20.

Galeria înclinată cota 513,20 – 617 a fost împărţit în patru sectoare, cu

lungimi cuprinse între 50-60 m. Galeria orizontală cota 617 a fost împărţită în

cinci sectoare cu lungimi de 90-100 m fiecare. Fiecare sector a fost prevăzut

cu vane electromagnetice V1, manuale V2, V3 şi manometre cu contact electric

MC-1 şi simple cu P-0-10kgf/cm2.

Deoarece instalaţia de incendiu a fost prevăzută din ţeava neagră pentru

instalaţii STAS 403-66 cu diametrul cuprins între 30-50. İnstalaţţiile de

acţionare al fiecărui sector a fost amplasat în nişele prevăzute de constructor

pentru a nu stânjeni circulaţia pe galerie. Duzele de pulverizare prevăzute

sunt ER 7Ø7 mm cu unghiul conului de stropire 2x450.

Presiunea de lucru prevăzută la duzele amplasate la cota cea mai înaltă pe

fiecare sector înclinat este de 5,5 kgf/cm2 cu un debit de 0,641/s. Galeria

orizontală şi înclinată a fost prevăzută cu hidranţi de incendiu conform NPCI –

1970 amplasaţi în nişele prevăzute în planul de construcţii. Hidranţii au fost

prevăzuţi cu furtun de cânepă tip C Ø 50mm în lungime de 20 m.

Alimentarea hidranţilor din galeria orizontală şi înclinată s-a prevăzut să se

facă din rezervorul de apă potabilă de 200m3 al platformei Ciunget amplasat la

cota 683.

La cota 589,55 s-a prevăzut un izvor de rupere de presiune pentru a nu se

depăşi înălţimea de 60 m apă. Rezervorul de rupere de presiune s-a prevăzut

din tabla zincată de 0,3 mm cu diametrul de 0,3 x 0,5 x 1,00m. Scurgerea

apelor în caz de incendiu se va face prin intermediul rigoleler prevăzute de

constructor.

c. Canalul de cabluri de la cota 617 din staţia de 220 kv a fost de

asemenea prevăzut cu instalaţii de stins incendiu cu apă

pulverizată. Alimentarea instalaţiei de pulverizare s-a prevăzut să

se facă din aceeaşi staţie de hidrofoare care se va prevedea pentru

alimentare cu apă a galeriei înclinate şi orizontale.

Staţia de hidrofoare urmează să facă obiectul altui proiect din motivul artat

la punctul a. Canalul de cablu a fost prevzut cu elemente de acţionare şi duze

identice cu galeria de cabluri şi presiunea de lucru de 5,5 kgf/cm2. Scurgerea

apelor în caz de incendiu se va face prin rigola prevăzută de constructor.

Canalul de cabluri nu a fost prevăzut cu hidranţi de incendiu deoarece a

fost prevăzut cu guri de acces din exterior prin care se poate intervani cu

hidranţi exteriori. Conductele din canalul de cabluri şi galeriile de cabluri se

vor grundui şi se vor vopsi cu ulei.

S-a prevăzut de asemenea documentaţia economică separată pentru

încercarea unui sector de loc a instalaţiei de stins incendiu cu duze la

suprafaţa terenului în prezenţa proiectantului pentru verificarea corectă a

instalaţie

Exemple de amplasare a instalaţiei în galeria de cable în figurile: IV-1; IV-2;

IV-3; IV-4 şi IV-5.

Secţiune în plan

Fig. IV-1.

Secţiune longitudinală II-II

Fig. IV-2

Secţiune transversală I-I

Fig. IV-3

Secţiune transversală I-I

Fig. IV-4

Fig. IV-5 Pozitia de montare a duzelor tip PLUVIA:

1- duza; 2- cabluri electrice; 3- consola; 4- conturul jetului de apa

pulverizata;

CAPITOLUL V. MANAGEMENTUL PRODUCŢIEI ŞI AL CALITĂŢII.

V.1. Planificarea calităţii.

Prin planificare se stabilesc obiectivele organizaţiei în domeniul calităţii,

precum şi resursele umane, financiare şi materiale necesare pentru realizarea

lor. İmportanţa deosebită a acestei funcţii derivă din faptul că, în prezent, circa

70-80% din deficienţele privind calitatea produselor comercializate sunt

cauzate de desfaşurarea necorespunzătoare a activităţilor de planificare şi de

proiectare.

Planificarea calităţii reprezintă ansamblul proceselor prin intermediul

cărora se determină principalele obiective ale organizaţiei în domeniul

calităţii, precum şi resursele şi mijloacele necesare realizării lor.

Planificarea calităţii presupune parcurgerea următoarelor etape:

- diagnosticul calităţii;

- analiza previzională;

- stabilirea obiectivelor referitoare la calitate;

- determinarea resurselor necesare pentru realizare obiectivelor;

- stabilirea acţiunilor optime de întreprins, prin planul calităţii.

Diagnosticul calităţii reprezint o examinare metodică a tuturor proceselor

întreprinderii, cu implicaţii asupra calităţii produselor pe care le realizează.

Această examinare se realizează în scopul evaluarii performanţelor

întreprinderii, în domeniu calităţii, în raport cu rezultatele obţinute într-o

perioadă anumită sau comparativ cu performanţele concurenţilor.

Eficacitatea diagnosticului calităţii depinde foarte mult de competenţa

persoanelor care-l efectuează şi de metodologia utilizată. Se recomandă, de

aceea, ca întreprinderea să apeleze la experţi cu o foarte bună pregatire şi

experienta în domeniu.

Analiza previzională este o analiză efectuată pentru evaluarea evoluţiei

probabile a performanţelor întreprinderii în domeniu calităţii, în condiţiile

modificărilor de mediu preconizate.

În această analiză pot fi luate în considerare urmatoarele elemente:

- apariţia, în perspectivă, a unui nou concurent sau dispariţia altuia;

- apariţia unui nou furnizor de materii prime sau materiale cu care

se aprovizionează întreprinderea;

- perfectarea, în perspectiva apropiată a unor noi contracte

importante cu clienţii actuali sau cu clienţi noi;

- lansarea iminentă pe piaţă a unui produs nou, de către concurenţi,

similar cu cel realizat de întreprindere sau care ar pute fi un

substituent.

Pentru asigurarea eficienţei activităţilor de planificare, se impune

fundamentarea riguroasă a obiectelor referitoare la calitatea produselor şi

proceselor întreprinderii. Punctul de plecare îl reprezintă, în acest sens,

identificarea cerinţelor clienţilor, prin studii de marketing, cerinţe care

trebuie transpuse cât mai exact în caracteristici de calitate a produselor,

cuprinse în specificaţiile tehnice. După stabilirea obiectivelor referitoare la

calitate, sunt eleborate planurile calităţii.

Planurile calităţii este un document care prevede practicile, resursele,

activităţile şi responsabilităţile stabilite pentru realizarea obiectivelor calităţii.

Planul calităţii poate să facă parte dintr-un plan mai general al

întreprinderii sau poate fi eleborat pentru anumite produse sau procese.

V.2. Organizarea activităţilor referitoare la calitate.

Pentru realizarea eficientă a obiectivelor stabilite prin planificare, este

necesară organizarea corespunzatoare a tuturor activităilor referitoare la

calitate.

Organizarea activităţilor referitoare la calitate se refera la determinarea

structurii organizatorice, definirea responsabilităţilor, alocarea resurselor şi

aplicarea metodelor care vor permite realizarea obiectivelor stabilite.

a. Evoluţia sistemelor de organizare a activităţilor referitoare la

calitate.

În acord cu schimbările apărute, sub impactul progresului tehnic, în

producţia şi comercializarea mărfurilor, au intervenit modificări în ceea ce

priveşte structura organizatorică aferentă funcţiunii calitate a întreprinderii.

Pe măsura dezvoltării atelierelor manufacturiere, coordonatorul producţiei a

preluat sarcina de control a produselor. Cu timpul, activităţile de control nu au

mai putut fi acoperite de maistri, fiind incredinţate unor “inspectori”, aflaţi în

subordinea lor directă. İnspecţia a devenit din ce în ce mai mult o problemă

tehnică, presupunând o calificare specială.

În condiţiile producţiei de serie mare, activităţile de inspecţie pe fluxul

tehnologic au devenit mai complexe. Pentru asigurarea desfăşurarii lor

corespunzatoare, a fost infinţat un compartiment de control al calităţii, condus

de un inspector sef, subordonat sefului producţiei.

Corespunzator diversificării activităţilor efectuate de compartimentul de

control al calităţii, în cadrul acestuia au fost create ulterior unităţi funcţionale

distincte, cu atribuţii specifice: proiectarea încercărilor, laboratoare de

metrologie, inspecţia proceselor tehnologice, asistenţa tehnică etc.

b. Tendinţe actuale privind sistemul de organizare a activităţilor

referitoare la calitate.

În prezent, se manifestă două tendinţe principale, în ceea ce priveşte

structura organizatorică a funcţiunii calitate a întreprinderii: centralizarea şi

descentralizarea acesteia.

Centralizarea funcţiunii calitate presupune regruparea, în cadrul

aceluiaşi compartiment, a persoanelor care desfşoar activităţile

corespunzătoare acestei funcţiuni.

Avantaje:

- facilitează comunicarea;

- reduce necesitatea unor activităţi de integrare şi coordonare.

Dezavantaje:

- persoanele din compartimentul calitate nefiind direct implicate în

desfaşurarea activităţilor curente, pot rezulta decizii şi acţiuni

inadecvate.

Descentralizarea funcţiunii calitate: responsabilitatea planificării,

organizării ţinerii sub control şi asigurării calităţii este încredinţată fiecărui

sector al întreprinderii.

În cazul delimitării unor compartimente de felul cercetare/dezvoltare,

marketing, aprovizionare, producţie etc., sunt stabilite atribuţii specifice în

domeniul calităţii, pentru fiecare dintre acestea.

Avantaje:

- persoanele fiind direct implicate în desfăşurarea activităţilor

curente, deciziile şi acţiunile referitoare la calitate pot fi bine

fundamentate;

- pot fi luate, cu mai multă operativitate, măsurile necesare pentru

rezolvarea problemelor identificate.

Dezavantaje:

- presupune eforturi mari de integrare şi coordonare a activităţilor

referitoare la calitate. İntegrarea şi coordonarea se pot realiza în

moduri diferite: prin comitete, grupe de lucru, coordonări.

c. Formalizarea structurii organizatorice a funcţiunii calitate.

În toate documentele de formalizare a structurii organizatorice a

întreprinderii se pot regăsi atribuţiile, sarcinile şi responsabilităţile stabilite în

domeniul calităţii.

Organigrama este reprezentarea grafică a structurii organizatorice

formale a întreprinderii.

Matricea responsabilităţilor este un instrument utilizat pentru a

determina, atunci când mai mulţi agenţi intervin simultan într-o activitate,

cine răspunde de luarea deciziilor (D), cine participă (P), cine este

consultat(C) şi cine este informat (I).

Pentru fiecare decizie nu poate fi decât un singur decident, dar pot fi

stabilite mai multe persoane care să fie consultate, informate în legatură cu

activitatea hotarâtă sau care să participe la realizarea acesteia.

Decidentul (D) este singurul căreia îi revine responsabilitatea deciziei

referitoare la activitatea în cauză. Participanţii (P) au obligaţia de aş exprima

opinile,decidentului. Acesta trebuie să ia în considerare opinile respective sau

să justifice de ce nu o face. Cei consultaţi (C) îşi reprezintă punctul de vedere,

dar decidentul nu este obligat să-l ia în considerare. Este evident că cei

informaţi nu participă la procesul luării deciziei.

d. Organizarea compartimentului calitate şi rolul acestuia.

În funcţie de natura şi complexitatea activităţilor pe care le desfăşoară

întreprinderea, compartimentul calitate poate fi organizat pe tipuri de

activităţi, produse sau procese.

Prima variantă este predominantă, ea presupunând luarea în

considerare a unor activităţi de planificare, asigurare,control al activităţii,

proiectare a mijloacelor de testare, activităţi de metrologie, urmărire a

produselor în utilizare etc.

Compartimentul de asigurare a calităţii are, în general, următoarele

atribuţii:

- implementarea politicii calităţii declarate de conducere;

- coordonarea activităţilor de ţinere sub control a documentelor

sistemului de management al calităţii;

- coordonarea activităilor de analiză a neconformităţilor;

- coordonarea auditurilor interne ala calitatii;

- coordonarea activităţilor de instruire în domeniul calităţii.

În unele întreprinderi a fost adoptată soluţia descentralizării funcţiunii

calitate, stabilinu-se “coordonatori pentru asigurarea calităţii” în cadrul

fiecărui compartiment.

V.3. Coordonarea activităţilor referitoare la calitate.

Funcţia de coordonare a managementului calităţii poate fi definită

luând în considerare conţinutul acestei funcţii, în cazul managementului

întreprinderii, în general.

Coordonarea se referă la ansamblul proceselor prin care se armonizează

deciziile şi acţiunile organizaţiei şi ale subsistemelor sale, referitoare la

calitate, în scopul realizării obiectivelor stabilite în acest domeniu. Asigurarea

unei coordonări eficiente este condiţionată de existenţa unei comunicări

adecvate în toate procesele corespunzatoare managementului calităţii.

Comunicarea reprezintă transmiterea unui mesaj sau un schimb de

informaţii între persoane care utilizează un sistem comun de simboluri.

Necesitatea comunicării în managementul calităţii derivă din

urmatoarele considerente:

- obiectivele referitoare la calitate, pe baza cărora se desfăşoară

toate activităţăile în acest domeniu, trebuie communicate în

ntreaga întreprindere, dar şi în exteriorul acesteia;

- realizarea calităţii presupune o comunicare corespunzătoare între

compartimentele întreprinderii;

- verificarea calităţii este urmată de comunicarea rezultatelor,

pentru a se putea stabili măsurile corective şi de îmbunătăţire

necesare.

CAPITOLUL VI. TEHNOLOGIA MONTĂRII INSTALAŢIILOR DE

STINGERE A INCENDIILOR.

VI.1. Ţevi, fitinguri şi armături.

Coloanele de alimentare cu apă a hidranţilor interiori se execută cu ţevi

din oţel zincat constant de 2” , iar cele exterioare pentru apa menajeră sau

hidranţi interiori se execută cu ţevi din oţel zincat sau din mase plastice,

(polietilene, PVC tip G)cu condiţia ca reţelele interioare de distribuţie să se

execute din oţel zincat pentru hidranţii de incendiu şi cu mase plastice pentru

consumul menajer şi să se facă închiderea reţelei menajere din exterior în caz

de incendiu.

Sprinklerele, drencrele, duzele pulverizatoare ER se confecţionează din

materiale neoxidante pentru a împiedica coroziunea lor. Acestea se montează

pe o reţea separată de cea a hidranţilor sau apei menejere. Şi reţeaua este

confecionată tot din ţevi de oţel negre sau zincate.Conductele între ele se

monteaz prin aceleaşi tipuri de armături sau fitinguri ca la reţeaua de apă

potabilă.

În schimb la capătul coloanelor de sprinklere, drencere sau

pulverizatoare sunt prevăzute armături pentru spălarea instalaţiei periodic.

Ca materiale de îmbinare a ţevilor, armăturilor, fitingurilor folosim fuior de

cânepă, minum de plumb, ulei de in şi materiale izolante pentru a întampina

coroziunea lor.

Conductele se protejează atat în pământ cât şi în exterior cu materiale

anticorozive. İnstalaţiile de stins incendiu se vopsesc în culoare

roşieArmăturile de la capătul coloanei hidranţilor sunt din fontă maleabilă,

oţel sau aluminiu. Ţevile de la capătul furtunurilor de incendiu cât şi

armăturilor de îmbinare sunt din aluminiu sau PVC tip G, iar etanşarea se face

prin inel de cauciuc. Montarea conductelor,a fitingurilor,a armăturilor se face

cu chei speciale (mox) şi cu cheie cu lanţ.

CAP.VI.2. MONTAREA INSTALATIILOR INTERIOR DE

ALIMENTARE CU APA RECE PENTRU COMBATEREA

INCENDIILOR

VI.2.1 Montarea instalatiilor cu hidranti interiori.

Hidrantii interiori se monteaza in nise amenajate special in grosimea

peretilor, prevazute cu rama metalica si usa cu geam mat. Daca grosimea

peretilor nu permite executarea niselor, hidrantii interiori se pot monta in

cutii metalice asezate pe pereti, prevazute, de asemenea, cu usa metalica si

geam mat.

Hidrantii se racordeaza direct la coloane, prin teuri prevazute la 1,50 m

de la pardoseala. Partea de jos a firidei hidrantului trebuie sa se afle la o

inaltime de 1,10 m de la pardoseala.

In nisa, pe un tambur metallic 3 se infasoara furtunul, cu lungimea de 20

m, caruia i se monteaza la un capat teava cu ajutajul de stropire, care se

fixeaza cu ajutorul unor cleme 4.

VI.2.2 Montarea instalatiilor cu sprinklere.

Succesiunea operatiilor tehnologice de menaj a instalatiilor cu

sprinklere este urmatoarea:

- se insurubeaza teul pe tronsonul prefabricat al conductei de

alimentare cu apa, iar in locul sprinklerului se insurubeaza in teu

un dop prevazut cu filet exterior;

- se monteaza bratara metalica in elemental de constructive si se

prinde de bratara tronsonul prefabricat de conducta;

- se ansambleaza o ramura a instalatiei formata din doua sau mai

multe tronsoane prefabricate;

- se efectueaza proba de presiune introducand apa sub presiune in

conducta;

- se goleste conducta de apa, se scot dopurile din teuri si in locul lor

se monteaza sprinklerele prin insurubare;

- se introduce apa in conducta si se probeaza functionarea

sprinklerelor incalzind dispozitivul de declansare de la flacara

unui chibrit. Aceasta proba se efectueaza la cateva srinklere

amplasate in diferite puncte, pentru a se putea trage o concluzie

generala asupra functionarii intregii instalatii. Cu aceasta ocazie

se verifica si functionarea sistemului de semnalizare acustica si

optica a intrarii in functiune a instalatiei cu sprinklere.

Sprinklerele se pot monta cu bataia jetului in jos la cladiri din beton

in care se urmareste numai protejarea materialelor din incaperi, sau in

sus spre tavan, ori in dreptul grinzilor la o distanta de cel putin 2,5 cm

sub partea inferioara a acestora.

VI.2.3 Montarea instalatiilor cu drencere.

Instalatiile cu drencere se prefabrica in ateliere. Tronsoanele de

teava, avand executate orificiile de iesire si montate capetele de drencer,

se transporta in santier si se monteaza in bratarile pregatite din timp.

Distantele dintre drencere se stabileste in functie de unghiul de

atac al jetului si de diametrul orificiului de curgere.. se recomanda ca

distant dintre doua drencere sa fie cuprinsa intre 1,50 si 2,50 m, iar

distant intre randul de drencere si spatial protejat sa fie intre 0,25 si

1,20 m. instalatia de drencere se monteaza in grupe de maximum 72 de

capete, fiecare grupa fiind prevazuta cu conducta principal de

alimentare si cu robinete de actionare.

CAPITOLUL VII. EXPLOATAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA

INSTALAŢIILOR DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR.

VII.1. İnstalaţii de semnalizare a incendiilor.

Se menţin în permanenţă în stare de funcţionare. Execuţia, exploatarea,

întreţinerea şi raportarea acestora se vor face de către personal autorizat,

respectându-se prevederile de execuţie, instrucţiunilor furnizorului şi

normele de prevenire şi stingere a incendiilor. La fiecare centrală de

avertizare a incendiilor se vor afişa schemelor circuitelor de avertizare

(detectoarelor) precum şi instrucţiunilor de folosire. Centrele de avertizare a

incendiilor vor fi in permanenţă supravegheate.

Pentru fiecare tip de instalaţie este obligatoriu să se asigure avertizarea

şi detectarea de rezervă. Este interzisă blocarea acestora cu material, pe

timpul cât acestea sunt în revizie sau defecte se vor lua măsuri suplimentare

de securitate. Construcţiile făcute cu prilejul acestor operaţii, măsurile luate,

cauzele acestora se vor menţiona în registrul instalaţiilor de semnalizre.

VII.2. İnstalaţiile de stingere cu apă pulverizată şi

echipamentele aferente acestei instalaţii

Se va face conform normelor în vigoare. Starea exterioară a instalaţiei se

va face vizual la fiecare schimb. Controlul săptămânal se va face riguros şi se

va menţiona în registru. Lunar se vor porni pompele şi se va pune sub

presiune reţeaua de distribuire. Semestrial primăvara şi toamna se va pune în

funcţiune toată instalaţia.

VII.3. Instalatii de hidranti interiori

Hidranţii de interior se vor controla vizual la fiecare schimb şi se va

constata dacă are în componenă ţevi de refulare, furtun, racorduri şi dacă sunt

în stare de funcţionate. Verificarea presiunii la cel mai înalt punct de

distribuire a apei pentru incendiu pe manometrul de control şi pornirea

pompelor în treapta II, dacă este cazul acesta se face săptămânal.

VII.4. Instalaţiile de drencere şi sprinklere.

Aceste instalaţii de stins incendii necesită o supraveghere specială şi

permanenţa pentru a fi menţinute în stare de funcţionare. Supravegherea,

întreţinerea şi repararea acestor instalaţii trebuiesc încredinţate unui

personal calificat şi pregătit special pentru a cunoaşte bine modul lor de

funcţionare. Verificările săptămânale planificate şi executate se consemnează

în registrul de control al instalaţiei. İnstalaţiile de drencere şi cele de apă

pulverizată cu acţionare în grup se verifică în fiecare săptămână prin

deschiderea robinetelor de acţionare manuală.

Beneficiarul este obligat o dată la cinci ani să trimită 3% din capetele de

sprinklere la verificare. Pe timpul reparaţiilor capetele drencerelor,

sprinklerelor şi duzelor pulverizatoare se vor acoperi cu pungi de plastic.

Cel puţin trei luni se va verifica şi corecta funcţionarea manometrelor cu

ajutorul manometrului de control. Pentru a asigura o exploatare corectă a

instalaţiei se vor lua urmatoarele măsuri:

- toate vanele vor fi numerotate pentru identificare având totodată

marcaje distincte, indicând ramura pe care o controlează;

- pe fiecare vană se va marca sensul de deschidere;

- se va asigura accesul permanent la fiecare vană, inclusiv la cele

montate la înalţime prin prevederea unor scări de acces;

Fiecare vană se va controla prin manevrarea tijei de acţionare pentru a

se constata dacă este complet deschisă. Ori de câte ori se constată defectiuni,

vor fi luate neîntârziat măsuri de reparare sau înlocuire a pieselor uzate sau

defecte. Pentru aceasta trebuie asigurată o rezervă suficientă de piese de

schimb (manometre, robinete, garnituri etc.)

CAPITOLUL VIII. NORME ŞI TEHNICI A SECURITĂŢII MUNCII ŞI PUNCTE

DE STINGERE A INCENDIILOR.

VIII.1. Norme şi tehnici a securităţii muncii.

Posturile de incendiu pentru materiale şi accesoriile din apropierea

hidranţilor vor fi complete cu întreaga dotaţie (chei hidranţi, chei capace,

garnituri de rezervă, role de furtun, ţevi refulare etc.) După folosirea

furtunurilor vor fi bine uscate pentru reaşezarea la posturi. Amplasamentul

fiecărui post de incendiu, hidrant, aparat de semnalizare şi control, sprinkler

etc. se vor stabili pe baza proiectului şi se va marca cu indicatoare conform

STAS 297-2.

Înaintea perioadei de îngheţ se va controla buna funcţionare a ventilului

interior, a orificiului de golire de la baza hidrantului şi nivelul apelor freatice

faţă de orificiul de golire pentru a se asigura că hidrantul nu e plin cu apă.

Sifoanele de pardosea, rigolele de scurgere şi legăturile lor cu canalizarea se

vor păstra curate , pentru a se asigura buna scurgere a apei în caz de incendiu.

Lucrările ce se execută la reţelele de apă interioară pentru stingerea

incendiilor se vor face cu avizul comisiei tehnice PSI pe baza unui plan de

măsuri care precizează sarcinile, măsurile de siguranţă şi durată.

Pe timpul lucrărilor se vor lua măsuri ca să nu pătrundă pământ sau alte

impurităţi care ar putea bloca ventilele, capetele de sprinklere. La recepţia

lucrărilor de reţele, se va controla în mod special starea de curăţenie din

interiorul conductelor, menţionându-se în procesul verbal de recepţie.

Este strict interzis:

- să se folosească utilajele, materialele tehnice şi instalaţiile de

stingere a incendiilor în alte scopuri;

- să se descompleteze mijloacele de la posturile de incendiu,

echipamentele de hidranţi şi orice alte instalaţii de avertizare şi

stingere a incendiilor;

- să se blocheze în orice fel accesul liber la mijloacele de stingere

sau accesul liber al pompierilor.

İnstalaţiile de drencere şi echipamentele aferente trebuie întreţinute în

mod corespunzător de către un responsabil care cunoaşte întreaga instalaţie,

defecţiunile curente ce pot interveni şi să intervină pentru lichidarea lor.

La instalaţiile de stingere cu apă pulverizată trebuie să se tină cont de:

- starea perfectă a pompelor destinate instalaţiei;

- etanşeităţile conductelor;

- desfundările duzelor de pulverizare;

- starea ventilului de deschidere a apei în circuit;

- starea îngheţului în anotimpul rece.

La instalaţiile de avertizare periodic se va verifica funcţionarea fiecărui

detector, iar în cazul defecţiunii acestora se va demonta, se va curăţa de praf şi

se va ţine într-un loc uscat pentru îndepartarea eventualei umidităţi la care

este sensibil. Nu se menţine instalaţia în stare de nefuncţionare. Scoaterea

parţială, temporară din funcţiune a acesteia sau a unei linii de detectoare se

face numai cu aprobarea conducătorului tehnic al unităţii. Personalul de

exploatare va fi instruit periodic cu privire la interpretarea semnalizărilor.

Pentru controlul stării tehnice a instalaţiei şi verificarea ei, conducerea

unităţii va numi un tehnician specializat în întreţinerea acestei instalaţii. La

proba funcţională vor participa şeful formaţiei PSI şi un reprezentant al

unităţii care o are în dotare.

VIII.2.Norme privind stingerea incendiilor.

Prezentele norme reglementează obligativitatea pe care o au obiectivele

care deţin lucrări de prevenire şi substanţe pentru stingere, de a verifica

periodic calitatea acestora.

a. Vopsea ignifugă pentru interior,exterior şi termospumantă.

În vederea recepţionării lucrărilor de ignifugare sau pentru verificarea

menţinerii eficacităţii în timp a ignifugării se vor executa ncercări de

laborator, conform STAS 652, de către un laborator dotat cu utilajul necesar.

Epruvetele pentru incercări, în număr de trei, vor avea dimensiunile

prevăzute în STAS 652 şi se vor ignifuga concomitent şi în aceleaşi condiţii cu

ignifugarea obiectivului, sub supravegherea beneficiarului lucrării. Aceste

probe (epruvete) se vor păstra până la încercare, în podul construcţiei,

aşezate liber.

Ulterior aplicării tratamentului de ignifugare, epruvetele sub formă de

plăci pot fi scoase şi din sarpanta acoperişului, însă din locuri care nu

periclitează rezistenţa construcţiei. Epruvetele care se trimet pentru încercare

se vor lua în prezenţa reprezentantului întreprinderii executante a lucrărilor

de ignifugare, din locurile indicate de responsabilul administrativ al

construcţiei. Epruvetele în stare zvântată se ambalează în hârtie pentru

evitarea îndepărtării ignifugatului, după care se leagă cu sfoară, se sigilează şi

se etichetează.

În documentele de expediere a epruvetelor la alboratoarele de încercare

şi pe etichete se vor specifica:

- produsul ignifug utilizat;

- întreprinderea producătoare;

- data aplicării produsului ignifug;

- întreprinderea executantă a lucrării de ignifugare.

În documentul de expediere a epruvetelor se vor menţiona acceptul de

plată a încercărilor şi contul de virament. În cazul încercărilor de plăci,

pierderea din masă iniţială în valoare medie nu poate depaşi 35%.

Beneficiarul lucrării trebuie să urmărească eficacitatea produselor

ignifuge aplicate, n care odată cu ignifugarea obiectivului execută şi tratarea

epruvetelor necesare încercarilor periodice (la 6 luni, 1 an şi după 2 ani),

aplicând acelaşi consemn specific. Epruvatele ignifugate concomitent şi n

aceleaşi condiţii cu ignifugarea obiectivului se vor păstra până la încercarea în

podul construcţiilor, aşezate liber.

La aceste încercări, pierderile din masa iniţială pot fi majore cu

maximum 5% după 6 luni şi 10 % după un an. După 2 ani, pierderea totală nu

trebuie să depăşească 50% din masa iniţială. În cazul în care se depăşesşe

pierderea de 50% din masa iniţială, lucrarea de ignifugare trebuie refăcută.

b. Ignifug textil.

Recepţionarea lucrărilor de ignifugare şi verificarea menţinerii

eficacităţii în timp a ignifugării se fac prin încercări de laborator, care vor fi

efectuate în laboratoare dotate cu utilajul necesar.

Epruvetele pentru încercări vor avea dimensiunea de 50x60 cm şi vor fi

scoase din materialul ignifugat sau ignifugate concomitent şi în aceleaşi

condiţii odată cu executarea lucrării de ignifugare, sub supravegherea

beneficiarului. Epruvetele scoase pentru încercările de laborator se ambalează

în hârtie, se sigilează şi se etichetează.

În documentul de expediere a probelor la laboratorul de încercări şi pe

etichetă se vor specifica:

- produsul ignifug utilizat;

- întreprinderea producătoare;

- data ignifugării;

- metoda impregnării (fulardare, stropire);

- întreprinderea executantă a lucrării de ignifugare.

În documentele de expediere a epruvetelor se vor menţiona şi acceptul

de plată a încercărilor efectuate şi contul de virament.

Bibliografie

1. Norme de prevenire, stingere şi dotare împotriva incendiilor în

unităţile din ramura energiei electrice şi termice . ICEMENERG,

Bucureşti, 1982;

2. Normative şi reglementări în construcţiile instalaţiilor. I9-1994; I9-

1997, Bucureşti.

3. Aurel Simonetti. Agenda instalatorului, Bucureşti, 1960.

4. Manual “Instalatii sanitare” – AGIR-editura ARTECNO, Bucuresti

2002.