dragostea si natura in lirica romaneasca

8/8/2019 Dragostea Si Natura in Lirica Romaneasca

http://slidepdf.com/reader/full/dragostea-si-natura-in-lirica-romaneasca 1/13

Dragostea èi natura înlirica româneasc

Autor : Vorniceanu Ovidiu-Iulian , elev în:

clasa a-8-a F, gcoala generala cu clasele I-VIII nr.11, ´Miron Costin´ ,Suceava.



Ah,mierea buzei talede Mihai Eminescu

Ah, mierea buzei tale am gustat-o, A buzei tale coapte, amorul meu;

Zpada sânului eu am furat-o,De ea mi-am rcorit suflarea eu;

Ah, unde eti, demonico, curato, Ah, unde eti s mor la sânul tu!

Ce sunt eu azi? - o frunz, o nimic.i-mi pare c am fost un împrat;Simirea care sufletu-mi despicE ca i când o lume mi-a furat;

Ah, mierea buzei tale, psric, Am nebunit de când o am gustat!

Ah, cum nu eti, s-i mistuiesc viaa,S-i beau tot sufletul din gura ta,S-i sorb lumina pân- ce-or fi de ghea

Frumoii-i ochi - s-i devastez aaTot ce tu ai frumos... o, m înva

S te ucid cu respirarea mea!



S murim amândoi... La ce triesc eu,La ce trieti tu pe a lumii spume?Srmane inimi închegate-n vreme,

Srmane patimi aruncate-n lume; Ah, s murim, nu plânge, nu te teme.C undeva s-afla al nostru nume!

Încet, încet ... s ne culcm în racl, Încet de pe pmânt ne-om furia.

O, stinge a privirei tale facl, Închide ochii ti... aa, aa;Ce bine e s dormi adânc în racl,

S dormi adânc, s nu mai tii ceva.

Iubito, vremea-n loc s steie,

S sting universu-ntreg în noi:O raz înc, înc o scânteie,-apoi dispare tot... -apoi, -apoiSimt înc gândul tu iubit, femeie,

-apoi nu vom mai fi nimic... noi doi.



Luna in câmpDe Nichita Stnescu

Cu mâna stânga ì i-am întors spre mine chipul, sub cortul adormiì ilor gutui

si de-aè putea sa-mi rup din ochii tai privirea, vzduhul serii mi-ar parea cprui.

Mi s-ar parea c desluèesc, prin crenge,

zvelì i vântori, în arcuiì ii leidin goana calului, cum î èi subì ie arcul.O, tinde-ì i mâna stânga ctre ei

èi stinge tu conturul lor de lemn subì irepe care ramurile I-au aprins,

suind sub luna-n seve caii repezi

ce-au rtcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi si-n jur se èterg copacii În ochii ti cu luna m rsfrâng

... èi ai putea, uitând, s ne striveèti în genedar chipul ì i-l intorc, pe braì ul stâng.



Din prul tude Lucian Blaga

Înelepciunea unui mag mi-a povestit odatde-un val prin care nu putem strbate cu privirea,pienjeni ce-ascunde pretutindeni firea,de nu vedem nimic din ce-i aievea.

i-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii în prul tu,eu, ameit de valurile-i negre i bogatevisezca valul ce preface-n mister tot largul lumii e urzitdin prul tu -i strig,i strig,i-ntâia oar simt

întreaga vraj ce-a cuprins-o magul în povestea lui.



Dorulde Lucian Blaga

Seos ii beau mireasma i-i cuprind obrajiicu palmele-amândou, cum cuprinzi în suflet o minune.Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stm.i totui tu-mi opteti: "Mi-aa de dor de tine!" Aa de tainic tu mi-o spui i dornic, parc-a fipribeag pe-un alt pmânt.

Femeie,ce mare pori în inim i cine eti?Mai cânt-mi înc-o dat dorul tu,s te asculti clipele s-mi par nite muguri plini,din care înfloresc aievea - venicii.



Sunt culmi înfricoatede Vasile Voiculescu

Sunt culmi înfricoate în sufletele noastre,Dar nimeni nu le suie i nimeni nu le-atinge,Deasupra, peste neguri, furtun i dezastrePe ele niciodat lumina nu se stinge ...

Acolo rsritul trimite-ntâia raz,

Amurgul tot acolo lucirea lui din urm,Pe fruntea lor lumina de-a pururi scânteiaz

În chip de srutare, ce-n veci nu se mai curm.

Arareori un vultur cu aripe blaneRtcitor ajunge pe culmi, dar nu mai zboar,Cci prins adânc de vraja senilelor arcane,

Rmâne sus acolo i nu se mai coboar.



Srut-m

de Magda Isanos

Srut-mi ochii grei de-atâta plâns,Doar srutarea ta ar fi în stareS sting focul ru ce i-a cuprins,S-i umple de iubire èi de soare.

Srut-mi gura, buzele-nclestateCe vorba èi surâsul èi-au pierdut. Î ì i vor zâmbi din nou înseninateSi-ndrgostite ca èi la-nceput.

Srut-mi fruntea, gândurile relegi toate îndoielile-or s moar, În loc vor naète visurile meleDe viaì a nou si de primvar.



Întâlnirede Ana Blandiana

Nu te speria.Va fi atât de simplu totulC nici nu vei înelegeDecât mult mai târziu.Vei atepta la începuti numai când

Vei începe s creziC nu te mai iubesc Îi va fi greu,Dar atunci voi puneUn fir de iarb s creasc În colul tiut al grdinii,

S ajung la tinei s-i opteasc:Nu v speriai,Ea este binei v ateaptLa cellalt capt al meu.



Trei lacrimi reci de cltoarede Ion Minulescu

gi-ai s m uii -C prea departe

i prea pentru mult timp porneti!i-am s te uit -C i uitarea e scris-n legile-omeneti.

Cu ochii urmri-vei rmul, topindu-se ca noru-n zare,i ochii-i lcrima-vor poateTrei lacrimi reci de cltoare ;Iar eu pe rmMâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,i-nelegând c mi-eti pierdut,Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

i versul meuL-o duce poate vreun cântre pân la tine,Iar tu -Cântându-l ca i dânsul,Plângându-l, poate, ca i mine -Te vei gândi la adorata în cinstea creia fu scris,i-uitând c m-ai uitat,Vei smulge din cadrul palidului vis Întunecatu-mi chip,Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zarei când din ochi lsai s-i piceT

rei lacrimi reci de cltoare!



Cântec în doide Lucian Blaga

i vine toamna iar'ca dup-un psalm aminul.Doi suntem gata s gustmcu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutmbrinduile ardoriis înfloreasc iar' în noii-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor ne împresoar-n lume norii.

Ce gânduri are soarele cu noi --nu stim, dar suntem doi.



Iubire îmbtrânitde Vasile Voiculescu

De vreme ce iubirea, btrân slbnoag, Îi ia de-acum toiagul i pleac-ncet spre schit,Cu sil smulge-i floarea ce-n mân ei se roagi ndri f oglinda în care s-a privit;

Sfâie-i lung hlamida, despoaie-o de inelei-i zvârle-n foc condurii cu aur la clcâi.Ucide-n cuib perechea de sure turtureleCe v-a-ngânat srutul în zilele dintâi;

Dar las-i amintirea cu miros trist de cear:

Când va veghea în miezul tcerii din chiliiLa iezere de ap cu negur de i sear,Din sloiul ei s-i toarne urâtului faclii.

dragostea si natura in lirica romaneasca

Documents