DANROW

.1(7.dnr/ezr/t

ly'

[I]lll0ilil

,-'F-f

'editwrarao', ,'l

a

1

Sus, in capanrl ffeptelor marii piramide de la Gizeh, o fataizbucni in rds giJ striga:

- Robert. grabegte+e! $tiam eu c0 trebuia s0 ma fi maritat cuun barbat mai tinar!

Surdsul ei avea ceva magic.Se strdduia si find pasul cu ea, dar igi simlea picioarele ca

de piara.

- A5teapta-ma! o implora. Te rog...Urcdnd, privirea i se ince{oq6. tn urechi fi r[suna un bubuit.

",Trebuie s-o ajung!" Dar c6nd privi din nou in sus, femeia dis-pdruse. in locul ei se afla un baffan cu dintrii putrezi. Omul seholba la el, intinzdndu-Si buzele inr-o strAmbatura cum nu-i maifusese dat sf, vad6. Apoi izbucni un strigdt de suferinp-, cestrabatu desertul.

Robert Langdon se ffezi brusc din cogmarul sau. Telefonulde lingl pat swra. Buirnac, ridicd receptorul. ,

-Alo?- il caut pe Robert Langdon, rosti o voce de bdrbat,Langdon se ridica in capul oaselor $i incerca sa-gi limpe-

zeasci mintea.

- Eu sunt. ., Robert Larrgdon. lApoi igi miji ochii la cadranul ceasului digital. Era 5.18

dimineata. r "l- Trebuie sd vorbesc imediat cu dumneavoastra.

r(r I)nN ftROWN

Cine e acolo?

- Numele meu este Maximilian Kohler. Sunt specialist in fi-zir:a particulelor discrete.

- Specialist in... ce?Laul,gdon se chinuia sa se concentreze.Suntefi sigur ca l-a1i nimerit pe acel Langdon care va trebuie?

- Suntefi profesor de iconologie religioasi la HarvardUniversity. A{i scris trei car{i despre simbolistica si...

- Dumneavoastra Stiti c0t este ceasul?- Vh rog sA md scuzafi. Trebuie si vedefi insi ceva gi nu

putem discuta despre acest lucru la telefon.Un oftat, in semn de inlelegere, zbura de pe buzele lui

Langdon. Chestia asta i se mai int6mplase. Cdnd scrii ci,rgi despresimboluri religioase, ffebuie sa te aqtepfi la telefoane venite de ladivergi habonrici care nu vor dec0t si le explici ultimul semn pecare l-au primit ei de la Dumnezeu. Luna frecutb, o stripteuzi dinOklahoma ii promisese cea mai tare partid[ de sex din viafa lui,cu condilia sa vina gi sa verifice autenticitatea unei cruci careaparuse printr-un miracol pe agtemutul de pe patul ei. ,,Giulgiulde la Tulsa", il numise Langdon. incerca sd fie politicos, in ciudaorei nepofrivite.

- De unde avefi numi.rul meu de telefon?* De pe World Wide Web. Site-ul cirfii dumneavoastrd.Langdon se incrunth. Era al naibii de sigur ci pe site-ul acela

nu apdrea numirul lui de telefon de acasa. Evident ca individulminlea.

- Trebuie sf, discut cu dumneavoastrf,, insisti omul. Am savf, plitesc bine.

Langdon se infurie.

- irni pare riu, dar eu chiar...- Daca plecafi imediat, putefi fi aici inainte de...- Nu plec nicaieri! E ora cinci dimineafa!Trdnti receptorul gi se prbbugi la loc in pat. lnchise ochii,

incercdnd sd adoarmb din nou. Degeaba. Visul ii stdruiain minte. Fard tragere de inima, igi puse halatul Si coborila parter.

TNGERT $r DEMONT t]

Robert Langdon strabatu in picioarele goale camerele pustiiale casei sale in stil victorian din Massachusetts 5i igi pregitiremediul-ritual impotriva insomniei: o canf, mare, aburindb, deQuik Nestl6. Luna de aprilie igi lltrarazele prin ferestrele largi;i dansa pe covorul oriental. Colegii lui glumeau adesea, spundndca locuinla lui Langdon semdna mai degraba cu un muzeu deantropologie decdt cu o casd. Pe rafturi se ingramhdeau artefactereligioase din lumea intreagd- o ekuabadin Ghana, un crucifixdin aur din Spania, un idol cicladic din Marea Egee gi chiar unboccus rar din Bomeo, simbolul tinerelii vegnice, purtat derazboinicii bastinasi.

Langdon se a$eza pe un cufar Maharishi din alama gi, delec-tdndu-se cu aroma ciocolatei calde, igi privi chipul oglindit in fe-reasffa. Imaginea era distorsionath qi palida... ca o fantomh.,,O fantoma imbatranita", igi spuse, amintindu-gi cu durere cbspiritul sdu tdnhr vie{uia intr-o carapace muritoare.

Degi nu era o frumuse{e in sensul clasic al termenului, la ceipaffuzeci gi cinci de ani ai sai Langdon aveaceeace colegele luinumeau o putere de atracgie,,eruditd" - tuge argintii in pirul cas-taniu bogat, ochi albagtri pdffunzatori, o voce surprinzator de pro-funda Si zdmbetul deschis, nephsator, al unui licean sportiv.Fiindci fhcea scufundfi inca din gcoalh, Langdon avea gi astazitrupul unui inotator, un trup musculos, inalt de un metrl optzeci,a carui formd avea grija s-o menfina zilnic facdnd cdte cincizecide ture debaztnin piscina universitadi.

Prietenii il consideraserf, dintotdeauna un fel de enigma, unom prins la rdscrucea dintre secole. Uneori putea fi vazut intinspe iarbf,, in blugi, discuthnd cu studenfii despre istoria religiei saudespre grafica pe calculator; alteori apdLrea, cu sacoul Harris givesta in culori vii, in paginile revistelor de artb sau la inaugurareavreunei expozilii la care fusese invitat sf, conferenlieze.

Deqi un profesor sever, adept al disciplinei stricte, Langdonera primul care imbraligase ceea ce el numea ,,arta pierdutf, a dis-tractiei adevarate". Pretuia gi exploata timpul liber cu un fanatismmolipsitor, cu care igi cAgtigase o primire fra{easci in rdndul

18 DANBROWN

studenfilor sdLi. Porecla sa din campus - ,,Delfinul" - fhcea refe-rire atatla firea-i prietenoasd, cdt gi la legendara lui abilitate de ase scufunda Si a depaSi astfel intreaga echipd adversd, intr-u-nmeci de polo pe apa.

ln vreme ce starca cu privirile pierdute in intmericul de afar6,linigtea din casd fu din nou inneruptL, de aceasld datA, de zhirnii-tul faxului. Prea obosit pentru a se mai enerva, Langdon clatin[din cap, reserffrat. ,,Oamenii lui Dumnezeu! igi spuse. Sunt pestedoua mii de ani de cAnd il tot a$teapta pe Mesia, si inca sunt alnaibii de insistenti!"

Sfdrsit de oboseald, igi duse cana goal6 in bucitfie si seftrdrepti cu pagi lenfi spre biroul lambrisat cu stejar. Faxul primitagtepta in tivila lui. Oftend, ridici h6rtia qi o privi.

lnstantaneu. il izbi un val de greala.Imaginea de pe pagin[ era aceea a unui cadavru omenesc.

Trupul era complet gol, iar capul ii fusese rdsucit atat de rAu,incAt fata era orientatf, complet spre spate. Pe pieptul victimei sezhrea o arsurd teribila. Omul fusese insemnat... infierat cu unsingur cuvAnt. Un cuvdnt pe care Langdon il cunogtea bine.Foarte bine. Continud sb priveascl literele inflorite, nevenindu-iinca sa creada:

- Illuminati, bdigui, simtindu-Si inima bubuind in piept.Darnu se poale...

Cu miqcdri lente, aproape temdndu-se de ceea ce avea si des-copere, Langdon roti faxul cu o suta opgeci de grade gi privi dinnou foaia intoarsi cu susul injos. i

INGERT $I DEMONI 19

intr-o fracliune de secunda, simf ca nu mai are aer.Parcl illovise un camion. Abia crezdndu-gi ochilor, roti faxul din nou,citind cuvdntul normal gi apoi iardgi cu susul in jos:

- Illuminati... $opti el.inmarmurit, se pribugi intr-un fotoliu gi rimase o clip4 ne-

mi$cat, nauc. Dupa un timp, observiledul rogu ce clipea pe mar-ginea aparatului. Oricine ar fi fost cel care trimisese faxul era incdpe fu... a$tepmnd sd ii vorbeascd. Langdon continuf, sh priveascdmult timp luminita ce lic,rea.

Apoi, tremurind, ridicb receptorul.

2

- V-am cAgtigat deci atentia? intrebl omul, cdnd Langdonraspunse intr-un tdrzj u.

- Da, domnule, al naibii sb fiu dach nu...! Poate vreti sa-miexplicagi.

- Am incercat s4 vd spun gi mai deweme. Vocea eraigidd,aproape mecanicf,: Sunt fizican. Conduc un institut de cercetdri.A avut loc o crima. Ati vazut cadavrul.

- Cum m-afi gasit? intreb4 Langdon, abia reugind sA se con-centreze. Mintea ii fierbea de cand vAzuse imaginea aceea.

- V-am spus deja. World Wide Web. Site-ul car{ii dumnea-voasfra, The Art of the llluminati.

Langdon fticercd sa-$i adune gdndurile. Cartea lui era com-plet necunoscutd in cercurile literare obignuite, dar on-line stdr-nise ceva v6lv6. $i totugi, afirmalia individului nu era adevarath.

- Pagina aceea nu confine informatii de contact, replica el.Sunt sigur de asta.

20 DANBROWN

- Oamenii din laboratorul nosffu se pricep foarte bine s6extragi informafii utile de pe Web.

Langdon era sceptic.

- Se pare cb laboratorul dumneavoastri gtie cam multedespre Web.

- E gi cazul, rispunse celalalt. Doar noi l-am inventaLCeva din vocea omului ii spunea lui Langdon cI individul

nu glumea.

- Tlebuie sd vd vf,d, insista acesta. E o problemi, nu o putemdiscuta la telefon. Laboratorul meu se aflh doar la o ord de zborde Boston.

tn lumina palidd a biroului sau, Langdon studie din noufaxul. Imaginea era coplegitoare, constituind, poate, descoperireaepigrafica a secolului - un unic simbol ce ii confirma un deceniude cercetiri.

- E urgent, insistd vocea de la celalalt capat al firului.Langdon nu-gi putea desprinde privirea de pe insemn,

citindul gi rascitindu-l de zeci de oi: Illuminarr. Munca lui sebazase dintotdeauna pe echivalentul simbolic al fosilelor -vechi documente gi inscrisuri istorice -, dar imaginea din falaochilor lui era actuald. Se simtea ca un paleontolog ce sepomene$te fatl-fifatl cu un dinozaur... viu.

- Mi-am luat libertatea de a trimite un avion dupadumneavoastri, spuse vocea. Va ajunge la Boston in douazecide minute.

Langdon iSi simti gura iasci. ,,Un zbor de-o ord....,

- Vi rog s[-mi iertati indriuneala... Dar chiar am nevoie dedumneavoastrd aici.

Privi din nou faxul - un mit stravechi confirmat in alb sinegru. Implicaliile erau cutremurAtoare. privirea ij rdtirceaabsentd dincolo de fereastrd. Primele raze ale zorilor sestrecurau printre mestecenii din curtea lui, dar priveligteapdrea in diminea{a asta oarecum schimbata. Cuprins de o

iNcBnr $r DEMoNt 2t

bizari combinatie de spaimf, gi entuziasm, Langdon gtia ca nuirre de ales.

- A1i cdgtigat, rosti el. Spuneli-mi unde ateizeazf, avionul.

3

La mii de kilometri depd,rtare, doi oameni se intdlniseri.incaperea era intunecatd. Medievala. Din piatr6.

- Benvenuto, spuse unul din ei, cel care stAtea a$ezat inumbrh, ferit de privirile celuilalt. Ai reugit?

- S.r, rispunse silueta tntunecatit Perfeft.amente.Cuvintele rbsunaseid la fel de dur ca zidurile din piatr6.

- $i, fdra indoiala, nu existd niciun dubiu asupra respon-sabilului?

- Binein{eies.- Superb. Ai adus ce fi-am cerut?Ochii ucigagului strdluceau, negri ca 1i1eiul. Scoase la vedere

un dispozitiv elecffonic greu gi-l agezi pe masd.Omul din umbri piru mulfumit.

- Te-ai descurcat bine.- E o onoare sd servesc confreria, replicl ucigagul.-Etapa a doua va incepe curdnd. Du-te gi odihnegte-te! in

noaptea asta vom schimba lumea.

4

Magina lui Robert Langdon tdsni din Tunelul Callahan siruli pe latura estich a portului Boston, spre Aeroportul Logan.

22 DANBROWN

Cerceta instructiunile primite gi vizu cf, trebuie s-o ia peAviation Road Si coti la st6nga, dincolo de vechea cladireEastern Airlines. La trei sute de metri mai jos pe drumulde acces, pe fondul intunecat se iniLlla un hangar. Un ,,4" uriagse zarea pe zidurile lui. Langdon opri in parcare $i coboridin maginA.

Un individ rotund la fa1ir, inff-o salopetb albastra de zbor, iegidin spatele hangarului.

- Robert Langdon? intreba el.Vocea ii era prietenoasd gi avea un accent pe care Langdon

nu-l putea localiza.

- Eu sunt, rbspunse, ?n vreme ce incuia portiera.- Perfectb sincronizare! Tocmai am ateizat. Urma{i-mi,

va rog!

in *eme ce ocoleau cladirea, Langdon igi simli tupul tensio-nat. Nu era obignuit sh primeasca apeluri telefonice criptice ginici sh aibl intelniri secrete cu necunoscuti. Nestiind la ce sd sea$tepte, se imbracase ca penffu o ord de curs obi$nuita: pantalonidin stofa, de culoare kaki, pulover pe gdt gi un sacou Harris dinrweed. Merg6nd, se gdndi iaragi la faxul din buzunar, inci nepu-tdnd sh creada cA imagrnea era reald.

Pilotul paru ca-$i da seama de neliniStea lui.* Sper cd zborul nu e o problema pentru dumneavoastri,

nu-i asa?

- Deloc, replici el.,,Cadavrele care au diverse insemne sunt, inff-adevar, o prc-

blema pentru mine. Cu zborul ma mai descurc."Omul il conduse pina la capf,tul hangarului, pe care il

ocolira intrand pe pista. Langdon stdtu locului gi se holba laaparatul de zbor.

- C) sd zburam cu asta?Individul rdnji.

- Va place?- Daca-mi place? izbucni Langdon, dupa un lung moment.

Ce dracu' mai e $i asta?

INGERI ljl l)l,M( )Nt ., I

Aeronava era uriagi. Amintea oarecum de navelelc splrliitk.,t rr cxceplia vArfului, care ii fusese retezat, capitul devenirrrl 1x.r.It't't plat. Parcatd a$a, pe pisti, parea o enormb pana. lrrilitrl,l,angdon crezu cir viseaziL. Vehiculul pireala fel de apt de zlrorr'iL un camion. Aripile erau, practic, inexistente - doua cioturirrricufe la capbtul fuzelajului. O pereche de eleroane dorsakic5eau in relief la pupa. Restul avionului era ftrzelaj - aproapc;irptezeci de meffi de la o extremitate la cealalta- fara ferestrc,lura nimic, doar tabli goala.

- Doui sute cincizeci de mii de kilograme capacitatea rezer-vorului! exclama pilotul, ca un tata care se m6ndregte cu fiul sAunou-ndscut. Funcfioneaza cu hidrogen lichid. Fuzelajul are omatrice de titaniu cu fibrd de carbura de siliciu. Are un raportimpuls/greutate de 2O:l; majoritatea turboreactoarelor atng 7 :I.Probabil ch directorul e intr-o grabd nebuna sa vd vadi; nu tri-mite prea des baielaqul asta mare.

* Chestia asta chiar zboarifl intreba Langdon.Pilotul zdmbi gi, conducdndu-l spre aparat, rispunse:

- O, da! Aratd cam ciudat, gtiu, dar mai bine v-a{i obignuicu el. in cinci ani de-acum incolo, n-o si mai vedeli dec6tcopilagi dintr-irqtia: TCMV - Transporroare Civile cle MareYitezd. Laboratorul nostru este printre primele care au unulin dotare.

,,Trebuie sd fie un laborator dat naibii", igi spuse Langdon.* Asta e un prototip de Boeing X-33, continud pilotul, dar

mai existd zeci de alte tipuri: National Aero Space plane alamericanilor, rugii au Scramjet-ul, britanicii au HOTOL...Viitorul e deja aici, numai ca-i mai trebuie ceva timp pentru aajunge in sectorul public. Vi putefi lua la revedere de la tur-boreactoarele obignuite.

Langdon privi aeronava ingrijorat.* Cred cb eu ag prefera un turboreactor obignuit.Pilotul ii fhcu semn spre scari.- Pe aici, domnule Langdon. Aveli grija unde punefi

piciorul!

24 DANBROWN

CAteva minute maitirziu,Langdon stdtea in cabina goald.Pilotul il instalase pe bancheta din fa1a, ii incheiase centura desiguranla gi disparuse undeva, spre bohrl aeronavei.

Cabina semdna surprinzf,tor de mult cu aceea a unui avionde linie de mari dimensiuni; singura excepfle era lipsa ferestrelor,care ii dddea lui Langdon o stare neplicuti. Toatdvia[asuferisede o claustrofobie moderatf,, urmarea unui incident din copilariepeste care nu trecuse niciodatl.

Aversiunea sa pentru spafiile inchise nu constituia cAtugi deputin un handicap, dar eramereu un motiv de frustrare, fiindcise manifesta ?n modrni insidioase. Evita sporturile in incinte, pre_cum squash sau racquetball gi plitise cu largi inima bani greipentru casa lui in stil victorian, spafioasl, cu incaperi inalte, degiar fi putut beneficia de locuinlele de serviciu ale universitf,lii.Adesea igi spunea cd pasiunea lui pentru lumea artei se niscusein copilirie din dragostea pe care o resimlea pentru spafiile largiale sa ilor de muzeu.

Motoarele incepura sf, huruie undeva sub el, trimi$nd vibra_tii addnci ?n fuzelaj. Langdon isi inghiti nodul din gar $i a$tepth.Simtea ci aeronava incepuse si ruleze. Deasupra sa rdsuna ilsurdinl o melodie country. pe peretele alaturat, un telefon sun6de doua ori. Langdon ridici receptorul.

-Alo?- CalAtoriti confortabil, domnule Langdon?- Deloc.- Relaxafi-vi! Ajungem intr_o ora.- Ajungem unde anume? fuitreba eL ddndu_si seama ca habar

n-avea incotro se indreptau.

- La Geneva. Laboratorul e in Geneva.

^ - Geneva! repeta Langdon, simtindu_se deja pugin mai bine.

In staful New York, spre nord... Am nigte *d"-p" ldngd laculSeneca. Nu gtiam ci in Geneva existd vreun laborator de fizici.

Pilotul ircepu sa rdda.- Nu Geneva din stanrl New york, domnule Langdon! Gene-

va din Elvelia.

Ncsnr$rDEMoNr 2s

Cuv6ntul pbtmnse in mintea lui mai greu.

- Elvelia? Langdon simli cum inima i-o iarazna: Parcir atisprrs ci laboratorul e la numai o ord distanta!

- ASa Si e, domnule Langdon. Avionul dsta prinde 15 Mach!

5

Pe o sffadd aglomeratd din Europa, ucigagul se strecura prin

ttrulfime. Era un barbat putemic. lntunecat gi viguros. Uimitor delgil. Mugchii ii erau incd incordafi de emotia intalnirii.

,$. mers bine", iqi spuse. Degi cel care-l angajase nu-qi ard-tase niciodatb fa!a, ucigagul se simfea onorat ca se aflase in pre-

zcnfa lui. Sa fi trecut intr-adevdLr numai cincisprezece zile de c6ndornul il contactase pentru prima dat6? Ucigagul igi amintea per-l'ect fiecare cuvAnt rostit atunci...

- Numele meu este Janus, spusese cel care il sunase. inr-unlbl, suntem inrudifi. Avem acela$i du$man. Am auzit ca talentelerlumitale sunt de inchiriat.

- Depinde pe cine reprezinfl, replicase el.Omul ii spusese.

- Asta ar trebui sd fie weo glum[?- V4d ci ai auzit despre noi, rispunsese celalalt.- Desigur. Confreria e legendard.- $i totugi, te indoiesti cA sunt cine spun ca sunt.- Toatd lumea $tie cA ftatii au dispdrut.- Un giretlic iscusit. Cel mai periculos dugman este acela de

care nimeni nu se teme.

Ucigagul era sceptic.

- Confreria mai rezist4?