Informatizarea învăţământului şi instruirea asistată de calculator

Dezvoltarea explozivă a ştiinţei şi tehnicii oferă variate posibilităţi de ameliorare şi modernizare a activităţii din toate sectoarele, inclusive a activităţii educaţionale. În învăţământ s-au înregistrat schimbări majore ca urmare a utilizării mijloacelor tehnice. Având în vedere faptul că mijloacele de învăţământ reprezintă o componentă principală a strategiilor de instruire, modernizarea lor reprezintă o componentă principală a strategiilor de instruire, modernizarea lor reprezintă o direcţie importantă în inovaţia pedagogică. Legătura dintre procesul de învăţământ şi informatică poate fi evidenţiată referindu-ne la cel puţin două aspecte :

a) pregătirea în domeniul informaticii;b) utilizarea calculatorului în scopuri didactice, respectiv generalizarea activităţii

cunoscute sub denumirea de învăţământ asistat de calculator, prescurtat I.A.C.

În legătură cu acest al doilea aspect –învăţământ pentru şi prin calculator- discuţiile, cercetările şi concluziile la care au ajuns specialiştii sunt în măsură să direcţioneze gândirea şi practica integrării mijloacelor tehnice din generaţia a cincea în recuzita profesorului şi a elevului şi folosirea acestora în scop didactic. Instruirea asistată de calculator comportă un program de instruire, care este un produs pedagogic, respectiv rezultatul programării pedagogice. Nu este vorba de a înlocui profesorul, ci de a suplini părţi din activitatea sa de instruire, precum şi momente auxiliare din munca elevului. Prezentarea şi explicarea materialului este realizată, de regulă, de profesor, el fiind sursa de informaţie în acest caz, nu calculatorul. Acesta poate interveni cu success în momente de muncă independentă / diferenţiată în lecţii, deoarece e în stare să modifice ritmul de lucru / prezentare a temei în funcţie de particularităţile individuale, să regleze o segmentare mai extinsă sau mai comprimată a temei în funcţie de cerinţele elevilor, să ofere subprograme diferenţiate de sprijin, de corectare ş.a. Desigur, în momentele de fixare, de exerciţii, de formare a deprinderilor, care constituie momente de rutină pentru professor, calculatorul este mult mai util. Datorită multiplelor posibilităţi pe care le are calculatorul electronic în înregistrarea, stocarea, prelucrarea şi redarea informaţiei, el şi-a demonstrat pe deplin potenţialul pedagogic. Tot mai mulţi cercetători susţin şi demonstrează că există un paralelism între învăţarea de a gândi logic şi utilizarea unui calculator electronic. După cum arată G.Bossuet (1982), în activitatea sa la calculator, elevul încearcă anumite modele date de gândire, având, totodată, posibilitatea să descopere altele noi. Calculatorul electronic simulează procese şi fenomene complexe pe care niciun alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidenţă. Astfel, prin intermediul lui, se oferă elevilor modelări, justificări şi ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări ale

proceselor şi fenomenelor neobservabile sau mai greu observabile din diferite motive. În acelaşi timp, calculatorul “construieşte” contexte pentru aplicaţii ale conceptelor, oferind celor ce studiază şi limbajul cu ajutorul căruia ei îşi pot descrie propria activitate. Studiile recente de psihologie cognitivă (Joel, Levin, Miclea) demonstrează că pentru însuşirea şi consolidarea conceptelor, în procesul de predare şi învăţare, este nevoie să se respecte o seamă de condiţii :

conceptele să fie illustrate prin mai multe exemple şi contraexemple; exemplele oferite să fie representative şi , mai ales, observabile; definiţiile să fie formulate în termenii atributelor definitorii ale conceptelor la

care acestea se referă.

S-a dovedit cu ajutorul calculatorului că atributele definitorii ale noţiunilor abstracte pot fi “pregătite” pentru a fi observabile. Astfel, operaţiile mintale cu aceste concepte illustrate de calculator se pot dezvolta mai repede decât în situaţia obişnuită de predare-invăţare, în care informaţia neexemplificată solicită un efort de imaginaţie, de modelare, de presupunere, de deducţie. Calculatorul oferă variate modalităţi de transpunere a informaţiei în forme mai comprehensibile şi mai uşor de învăţat. În învăţământul clasic, predarea şi învăţarea obiectelor de studiu se bazează, de regulă, pe suportul verbal. Conceptele şi proprietăţile lor sunt mai întâi studiate şi numai după aceea aplicate în diferite contexte de rezolvări de probleme. Programele de instruire bazate pe o asemenea manieră didactică sunt similare în multe privinţe cu “programele de tip dicţionar” destinate maşinilor de calcul. Prin analogie cu funcţionarea calculatorului, pe baza programului de tip dicţionar, funcţia celui supus instruirii este redusă la compararea noilor informaţii cu cele înscrise în memorie şi aplicarea acestora în situaţiile la care ele se referă. Procedând în acest fel, elevul învaţă să aplice “reţete” gata elaborate sau, cel mult, câteva principii generale la anumite situaţii cunoscute. Instruirea asistată de calculator porneşte, de obicei, din sens opus : de la experimentarea, utilizarea conceptelor în contexte de rezolvări de probleme, spre exprimarea lor formală. Cercetările în materie susţin că este impracticabil a introduce un concept nou, fără ca înainte să li se arate elevilor de ce şi pentru ce este necesar acesta. De asemenea, în tot ce se întreprinde trebuie luate în atenţie psihologia elevului şi finalităţile actului educaţional specifice nivelului de învăţământ. Instruirea asistată de calculator este o formulă a viitorului şi cu atât mai mult trebuie experimentată ştiinţific, atent cercetată şi generalizată.