Influența muzicii asupra proceselor cognitive

Muzica îl însoțeşte pe om în evoluția sa spirituală. Efectele benefice ale muzicii au fost relevate de către mulți înțelepți, cum ar fi Pitagora, Aristotel, Platon, etc. Astăzi există pe glob numeroase instituții de cercetări şi sanatorii care utilizează cu succes muzica, ameliorând şi vindecând anumite afecțiuni, cum ar fi: astenia fizică şi intelectuală, durerile, insomnia, depresia, palpitațiile, aritmia, dislexia, anxietatea, irascibilitatea, boala Parkinson, insuficiența cardiacă,etc. Muzica poate detensiona, produce armonie, linişte, dar şi stimulează procesele voliționale. Sunetele ne pot “transporta” din starea beta a creierului (specifice stării de veghe), în starea alfa (specifică stării de meditație). La nivel fizic sunetele afectează presiunea sanguină, pulsul, circulația, funcționarea creierului şi metabolismului. O serie de oameni de ştiință japonezi conduşi de dr. Masaru Emoto au demonstrat modul în care cuvintele şi muzica afectează structura moleculară a apei (corpul uman conține 60-70% apă). Apa a fost expusă diferitor agenți după care a fost congelată şi s-au fotografiat cristalele formate, acestea prezentând forme perfecte, regulate sau dimpotrivă, în funcție de armonia sunetelor. Metoda fundamentală pentru a cerceta tehnologia care a devenit fundamentul înregistrărilor psiho-acustice a fost EEG- harta topografică a creierului. Psiho-acustica, un domeniu nou al tehnologiei de stimulare al potențialului uman, promite să modifice comportamentul prin intermediul sunetului, al limbajului, al muzicii şi al efectelor lor asupra creierului. Dr. Lozanov a descoperit că muzica cu un ritm de 60 de măsuri pe minut creşte activitatea alfa cu 6% (asociată cu relaxarea) şi scade activitatea beta cu 6% (asociată cu starea de veghe). Jamalea Hoffman de la universitatea din Kansas se ocupă cu terapia prin muzică. Ea experimentează muzica barocă de 60 de bătăi. Mintea şi corpul sunt sincronizate cu muzica, iar acest ritm îndepărtează stresul. A compus, de asemenea, muzică încetinită la 50 de bătăi/minut, fiind o măsură hipnotică bună pentru atrenamentele în cazul sporturilor mentale şi pentru restabilirea legăturii cu eul interior. Prin intermediul acestei terapii, Hoffman a descoperit că până şi amintirile preverbale puteau fi aduse la suprafață fără niciun efort. Un pacient deprimat, în vârstă de 54 ani, a fost ajutat de muzică să-şi conştientizeze o amintire preverbală, de când era copil şi fusese abandonat. În concluzie muzica barocă lentă de 60 de bătăi pe minut deschide un canal de comunicare către mintea subconştientă, extinde memoria şi armonizează emisfera cerebrală dreaptă cu cea stânga. Relaxează corpul şi alertează mintea. William James vorbea de “susceptibilitate la muzică”; deşi muzica ne poate afecta pe toți, ne calmează, ne înviorează sau ne ajută să ne organizăm, este foarte puternică şi are un potențial terapeutic pentru pacienții cu o varietate de afecțiuni neurologice. Astfel de persoane reacționează uneori puternic numai la muzică. Unii dintre aceşti pacienți au leziuni pe o suprafață mare a scoarței cerebrale, produse de accidente vasculare, Alzheimer sau alte cauze ale tulburărilor mintale; alții pierd abilitățile de a vorbi sau

1

funcțiile motorii, amnezie sau sindroame subcorticale, ca Parkinson. Toate aceste afecțiuni, precum şi altele, răspund pozitiv la terapia prin muzică. Neurologul american, dr. Oliver Sachs susține că puterea muzicii e uimitoare “muzica îi face să danseze pe cei care nu pot merge, să cânte pe cei care nu pot vorbi, să-şi amintească pe cei care uită”. El spune că “primul impuls de a mă gândi la muzică şi de a scrie pe această temă l-am avut în 1966, când am observat efectele profunde pe care le are muzica asupra pacienților grav afectați de parkinsonism”. Maladia Parkinson este responsabilă de dificultăți de memorare pe termen scurt relaționate cu tulburări de concentrare. Leziunile provocate de această boală îşi au sediul în regiuni cerebrale indispensabile memoriei procedurale. În afară de procesele cognitive, muzica are un impact deosebit asupra problemelor emoționale şi a dificultăților de învățare. Dr. Alfred Tomatis din Franța, desemnat să lucreze la o mânăstire benedictină din afara Parisului a descoperit călugării deprimați şi cu dificultăți legate de hrană şi somn. I s-a cerut să descopere cauza stării lor. În cursul cercetării, el a constatat că mânăstirea avea un stareț nou care le-a interzis călugărilor să mai cânte cântece gregoriene, privându-i pe aceştia de o formă principală de stimulare a creierului. Acest incident l-a determinat pe dr. Tomatis să studieze efectele sunetului asupra creierului. Astfel el a descoperit efectele frecvențelor înalte asupra activității cerebrale, a problemelor emoționale şi blocajelor de învățare. El spune că sunetul poate fi o sursă extraordinară de energie şi cercetează influența diferitelor frecvențe de sunet produse de diverse instrumente. Care dintre ele furnizează energie şi care o absorb. Şi cum fac asta? De aici, el ajunge la concluzia că urechea nu are numai rolul auzului, ci este menită să energizeze creierul şi corpul. Atunci când celulele “gri” din creier au un potențial electric scăzut, apar efectele stresului (epuizare, oboseală). Sunetele de înaltă frecvență energizează creierul prin intermediul celulelor Corti, dar în acelaşi timp, relaxează tensiunea musculară. Sunetele între 5000 şi 8000 Hz reîncarcă “bateriile creierului”, cele mai eficiente fiind de 8000Hz. El a descoperit că muzica cea mai bogată în sunete de înaltă frecvență este cea compusă de Mozart. Sunetele joase din muzica rock sunt sunete de “drenare a creierului” de energie, după Tomatis. Tempo-ul lui Mozart la frecvențe înalte, ca fundal pentru citirea materialului ce trebuie invățat, dă un puternic impuls de energie cortexului cerebral pentru a reîncărca şi reechilibra creierul şi corpul. Cercetările au demonstrat că, după ascultarea muzicii de înaltă frecvență o anumită perioadă de timp, mintea se armonizează, se încarcă de energie şi se ascute. Atunci creierul începe să emită semnale corespunzătoare restului sistemului şi uşurința înlocuieşte dificultatea de învățare. Întreaga ființă se revitalizează. Structura complexă a muzicii lui Mozart facilitează comunicarea dintre diferitele părți ale creierului. Însă după o scurtă şedință de acest fel îşi pierde efectul. Pentru a produce beneficii în privința memoriei trebuie ascultată un timp mai îndelungat.

2

“S-a demonstrat prin tomografii computerizate cu pozitroni că sub acțiunea muzicii sunt activați foarte mulți neuroni, zone întregi ale scoarței cerebrale care sclipesc sub forma unei luminițe roşii. Astfel, muzica uşoară sau populară activează sub 50% din scoarța cerebrală, muzica clasică ajunge până la 90% şi numai Mozart atinge 100%. Sunt specialişti care spun că muzica lui Mozart “se mulează” cel mai bine şi atunci când îl asculți , scoarța cerebrală parcă îți ia foc, dar eu sunt de părere că şi în cazul altor compozitori situația poate fi similară” (I.B.Iamandescu).

O altă abordare interesantă este măsurarea undelor cerebrale demonstându-se clinic că aceste module electrice se corelează cu diverse stări mentale şi emoționale. Există şase categorii, începând de la delta – nivelul cel mai de jos – până la K complex- nivelul cel mai de sus. Delta – (0,5-4 Hz) – este asociat cu somnul profund (inconştientul), dar pot fi prezente şi în timpul stărilor de veghe, în combinație cu alte tipuri de unde.Teta - (4-8Hz) – este asociat cu relaxarea adâncă şi cu experiențele imaginative profunde, precum visele, viziunile. Nivelul teta este legat de fenomenul de vindecare. În spatele undelor teta se află îngropate amintiri, senzații, emoții. Guvernează atitudinile, speranțele, credințele şi comportamentele. Sunt active în timpul visului şi a meditației profunde.Alfa – (8-14 Hz) – asociat cu relaxarea uşoară. Este folosit în învățarea rapidă. Sunt prezente în timpul stărilor onirice. Undele alfa creează o punte între conştient şi inconştient.Beta – (14-23Hz) – reprezintă starea normală. Beta superioară este în domeniul 23-33Hz şi este asociat cu stările mai înalte de activitate mentală şi asociate gândirii logice. K complex este domeniul 33 Hz. Este asociat cu experiențe foarte scurte când se produce o revelație brusc.Super High Beta în domeniul 35-150Hz. Cercetări recente indică faptul că creierul poate genera activitate în neocortex, până la 150 Hz.

Urmărind anumite stări cerebrale, este posibil să obținem modificări ale proceselor cognitive, emoționale şi comportamentale. Măsurarea activității cerebrale este foarte importantă în înțelegerea neurofiziologiei. Gama normală audibilă este între 20 şi 20.000 Hz. Câțiva aud sunete peste 20.000 Hz, însă este foarte rar ca cineva să audă frecvențe sub 20 Hz. Când sunt folosite frecvențele pentru a sincroniza creierul cu o stare modificată, există mai multe strategii posibile. De exemplu, prin metoda “semnalizare diferențiată sunt transmise creierului două tonuri diferite (la urechea stângă 200 Hz şi la cea dreaptă 208 Hz). Diferența între semnale este de 8 Hz, iar creierul va rezona la 8 Hz. O altă strategie este pulsarea tonurilor joase la pulsații specifice ritmice pentru a aduce creierul în rezonanța dorită. Astfel se poate pulsa orice frecvență la 10 cicli/sec., pentru a obține o creştere a activității alfa. Folosind diverse frecvențe, este posibil să rezonăm diverse zone din corp, astfel activând sau inițiind activități emoționale şi mentale asociate cu acele zone.

3

Stimularea prin bătaie binaurală pare să înlesnească accesul către stări modificate de conştiință. Sunetele cu bătăi binaurale incluse sunt adesea combinate cu tehnici variate de meditație, precum şi cu afirmații pozitive şi vizualizare. Efectul subiectiv al ascultării bătăilor binaurale poate fi de relaxare sau stimulare. Bătăile binaurale din domeniul delta (1-4Hz) şi teta (4-8Hz) au fost asociate cu stări de relaxare, meditație şi creativitate (Hiew, 1995) şi au fost folosite pentru a ajuta la adormire. Bătăile binaurale cu frecvența din domeniul alfa (8-12 Hz) au crescut undele alfa asociate cu stări de concentrare ridicată şi îmbunătățirea memoriei (Kennerly, 1994) Acest efect poate fi însă sensibil la influențele interne (voința şi capacitatea de a asculta), cât şi externe care, de asemenea joacă un rol în medierea efectelor bătăilor binaurale. Atunci când frecvențele tonurilor sunt distanțate cu 25 Hz, creierul nu este destul de rapid pentru a detecta relația dintre ele, astfel că tonurile sunt percepute în mod individual. La întâlnirea anuală din 1991 a AAPB (Association of Applied Psychiphysiology and Biofeed back) din Texas, Harold Russell,Ph.D, a raportat noile cercetări care au scos în evidență faptul că frecvențele beta (18-21Hz) par să îmbunătățească funcționarea cognitivă a copiilor cu deficit de atenție şi hiperactivitate. Aceşti copii prezintă cantități peste normal de unde teta şi mai puțin decât nivelul normal de unde beta. Inginerul Robert Monroe, din Virginia, a descoperit că bătăile ritmice speciale ne pot ajuta într-o gamă largă de domenii. Această tehnică poate fi utilizată pentru depăşirea problemelor de concentrare, fără să apelăm la medicamente. Edrington a inventat un aparat de bătăi ritmice, un sincronizator care mixează cu muzică şase tipuri de frecvențe diferite. Dr. Capel a descoperit că formele diferite ale undelor duc la declanşarea de neurotransmițători diferiți, aceştia fiind mesageri chimici ai creierului. De exemplu, un semnal de 10 Hz creşte producerea serotoninei care induce relaxare şi calmează durerile. “Fiecare centru cerebral generează impulsuri la o anumită frecvență, bazate pe neurotransmițători predominanți pe care-i secretă”, afirma Capel. Însă, există şi o variantă negativă a muzicii, numită “cyber-drog”, fiind sunete cuprinse între 3 şi 30 Hz (infrasunete, adică frecvențele pe care lucrează creierul uman, declanşând cele mai diferite reacții). Undele care merg de la 7-13 Hz au efect relaxant, în timp ce undele care merg de la 14-30 Hz au efect euforizant, excitant. Urechea umană nu este capabilă să perceapă asemenea sunete, dar inserate într-o bucată muzicală acestea încep să-şi facă efectul. “Ne face bine dacă ascultăm muzica preferată” este de părere Prof. Dr. Ioan-Bradu Iamandescu. Totodată, un anumit tip de muzică poate influența diferite etaje psihologice, şi anume, ritmul stimulează procesele instinctuale, melodia pe cele emoționale iar armonia sunetelor antrenează activitatea cognitivă.

4

Bibliografie

1. Bridgett D., Cuevas J.(2000). Effect of listening to Mozart and Bach on the performance of a mathematical test. Percept Mot. Skills.2. MOZART AND SCIENCE 2008    2nd INTERNATIONAL CONGRESS for the Interdisciplinary Research on the Effects and the Experience of Music3. Iamandescu, I.B. `Muzicoterapia receptiva – premise psihologice si neurofiziologice, aplicatii profilactice si terapeutice`, Ed. INFOMEDIA, Bucuresti, 20044. Luban-Plozza, B., Delli Ponti, M., Dickhaut, H. (1988). Musik  und Psyché, Birkhäuser Tatgeber, Basel, Boston, Berlin.5. Luban-Plozza, B., Iamandescu, I. B. (1997). Dimensiunile psihologice ale muzicii. Introducere in muzicoterapie, Romcartexim, Bucuresti.6. Liegois-Chauvel, C., Peretz, I., Babai, M., et al. (1998). Contribution of different cortical areas in the temporal lobes to music processing, Brain, 1998, 121:1853-1867.7. Sacks, O., Muzicophilia,Tales of Music and the Brain ed. Humanitas, Bucuresti, 20098. Sheila Ostrander, Lynn Schroeder, Nancy Ostrander, Superlearning, ed. Amaltea, Bucuresti 20039. Peretz. I. (1990). Processing of local and global music information by unilateral brain-damaged patients, Brain, 113: 1185-1205.10. Verdeau-Paillès, J., Luban-Plozza, B., Delli Ponti, M. (1995). La troisième oreille el la pensée musicale, Fuzeau, Paris.

5