1

Indicații metodice la disciplina

«Metodologia şi etica cercetării în biotehnologie» Specialitatea - MC.62.F.02.O.07 – Masterat

Definiția problemei “Cercetare, metodologie, experiență»

În activitatea de cercetare și producere permanent apar probleme de ordin teoretic sau practic

care trebuie cercetate și rezolvate.

A cerceta înseamnă a supune studia problema sau problemele apărute.

Rezultatele cercetării în mare măsură depind de:

•volumul cunoștințelor fundamentale acumulate până la începutul cercetărilor;

•ceea ce s-a studiat cercetători;

•capacitatea de a formula corect problema. Ultima depinde nu numai de cunoașterea situației

actuale a științei dar și de capacitatea de a înțelege ce se cere de la știință pentru practică

actualmente și mai cu seamă pe viitor.

Trebuie de cunoscut problemele similare care pot fi cercetate sau studiate de alți cercetători din

domeniul de activitatea selectat pentru activitate.

După caracterul argumentării necesității cercetărilor există două tipuri de probleme

metodologice.

Către primul tip se referă problemele cu un princioiu sau principii deja cunoscute și este necesar

să ne determinăm ce se va întâmpla în condițiile concret determinate.

Astfel, dacă se cunoasc principiile generale de alimentație a animalelor și structura rațiilor pentru

anumit nivel de productivitate, atunci vom cerceta cum se va majora/modifica producția sau

calitatea ei în cazul majorării/micșorării cantității de concentrate sau la includerea în rație a unor

aditivi furajeri.

Când cunoaștem principiul de luptă cu sterilitatea animalelor se va studia cum se va ameliora

reproducția cirezei în cazul elaborării și implementării măsurilor concrete de profilaxie.

Se cunosc legile generale a transmitere a caracterelor prin ereditate, dar este necesar de studiat

cum va spori potențialul producției folosind genofondul raselor mai productive comparativ cu

cele care se vor ameliora în cazul unor acțiuni concrete.

În asemenera cazuri se trece de la generat la concret folosind metoda deductivă de gândire. Prin

asemenea metode se procedează în procesul de instruire a studenților, masteranzilor și a

doctoranzilor. Viitorul specialist, conducător al unităților economice sau cercetător trebuie să

cunoască foarte bine regulile/principiile de bază pentru rezolvarea multiplelor probleme care

apar în activitatea cotidiană. Se vor acumula capacitățile de gândire și folosire ale acestor

principii în cazul concret de acțiune.

Al doilea principiu este contrar celui dintâi: în baza oarecăror date sau facte concret determinate

se va evidenția principiul general folosit la toate speciile de animale domestice. Acest tip poartă

denumirea de gândire inductivă și se folosește pentru argumentarea necesității cercetărilor și

implementarea în producție a metodelor / tehnologiilor care vor asigura dezvoltarea științei,

producției, calității, competitivității produselor și majorarea eficacității economice.

Din faptul că se cunoaște nivelul producției animalelor la diferite structuri ale rației și cu niveluri

concrete de concentrate sau prin includerea în rație a adirivilor furajeri se vor elabora

recomandații concrete de alimentație a animalelor pentru a spori productivitatea animalelor,

calitatea producției, reducerea consumului specific de furaje etc.

Obținând rezultate concrete la diminuarea sterilității animalelor se vor elabora măsurile de

ameliorare a stării de reproducție a femelelor în condiții concrete de producție.

În baza rezultatelor obținute la încrucișarea diferitor rase de animale, care sporesc producția și

calitatea ei vom cunoaște legitățile transmiterii prin ereditate a caracterelor și capacităților

productive ale tuturor rase sau chiar specii de animale domestice.

Asemenea probleme se vor studia începând cu mai multe observații. În unele cazuri se vor

înregistra rezultatele observațiilor ca simplu fenomen, în alte împrejurări se vor crea condiții

2

controlate pentru a explica influența factorului/factorilor concreți în ameliorarea rasei, cirezii sau

nivelului productiv al animalelor prin reducerea la minimum a influenței altor factori. În acest

scop sunt necesare experiențe, care pot fi efectuate în condiții strict controlate și repetate cu

condiția menținerii acelorași condiții de creștere a animalelor sau acelorași tehnologii de obținere

a produsului concret ceea ce va permite obținerea rezultatelor similare.

Ca regulă în majoritatea cercetărilor se aplică metode inductive pentru rezolvarea problemelor

apărute și a determina cum influențează și în ce măsură orice factor (metoda, condiția, factorul

genetic, substanța nutritivă, nivelul alimentației, calitatea furajelor, etc. creșterea și dezvoltarea

tineretului, productivitatea animalelor, starea de reproducție sau sănătate, calitatea și eficacitatea

producerii produselor animaliere. Pentru elucidarea influența acestor factori sunt necesare

cercetări argumentate și bine organizate din punct de vedere metodologic și obținerii rezultatelor

scontate.

Cercetătorul trebuie să fie absolut convins că a procedat corect, iar rezultatele obținute în

cercetare pot fi reproduse de toți doritorii de ale repeta și de toți producătorii produselor

animaliere. Numai în asemenea cazuri se vor justifica sursele materiale și financiare consumate

pentru efectuarea cercetărilor științifice.

În cercetările de lungă durată, efectuate de mai mulți cercetători sau colective științifice, precum

și prin colaborare între centre științifice și universitare se vor aplica, atât metode deductive, cât și

cele inductive. Necesar de important și caracteristic pentru majoritatea actualelor cercetări este

ca studiul problemelor apărute să se bazeze pe realizările științifice anterioare și pe cojugarea

eforturilor a multor cercetători și colective științifice, deoarece nimic nu începe de la un nivel

zero, iar cei ce activează individual în cercetare pe o perioadă cât de îndelungată nu vor obține

rezultate semnificative.

Forme (categorii) de experiențe, cercetare

Cercetarea, ca noțiune generală, presupune căutarea sistematică a noilor însușiri ale obiectelor,

fenomenelor. Conform definiției UNESCO cercetarea este activitatea de creație a oamenilor în

scopul sporirii cunoștințelor științifice și tehnice necesare pentrtu dezvoltarea societății umane,

cunoașterea mai profundă a fenomenelor naturii .

Activitatea de cercetare în zootehnie și biotehnologii se devizează:

a) după formă - în cercetări fundamentale și applicative;

b) după metode de cercetare - în cercetări teoretice și experimentale;

c) după etapele de cercetare - în cercetări de sondaj, experimente științifice, încercări în producție.

Experimentele științifice pot fi efectuate ca:

cercetări în condiții de laborator ale unităților de cercetare (de exemplu - experiențe fiziologice);

cercetări științifico-practice organizate de unitățile de cercetare cu efectuarea unor cercetări în

condiții de laborator și formarea grupelor de animale pentru experiență în sectoare de producție a

unităților de cercetare sau unităților economice;

cercetări în condiții de producție a unităților economice când toate cercetările se efectuează în

condițiile unităților economice.

Încercările în condiții de producție se pot organiza:

în stațiuni experimentale care dispun de baza tehnico-materială;

în sectoare experimentale ale unităților de producție, cu acordul conducerii unităților economice.

Activitatea cercetărilor științifice se va finaliza cu implementarea rezultatelor cercetărilor –

transferul tehnologic prin parcurile științifico-tehnologice și unitățile de proiectări tehnologice,

fondarea gospodăriilor și întreprinderilor model sau nemijlocit prin organizarea implementărilor

în unitățile economice.

Experimentele științifice pot fi efectuate în condiții strict determinate și controlate, ca regulă în

subdiviziunile unităților de cercetare, în unele cazuri, cu acordul agenților economici și în

3

unitățile de producție.

Experimentele științifico-practice se execută de cercetătorii științifici în condițiile stațiunilor sau

sectoarelor experimentale, întreprinderi de producție care dispun de baza tehnico-materială

respectivă și, obligatoriu, cu acordul agenților economici.

Cercetările fundamentale au scopul de a descoperi și lămuri fenomene și legități noi, stabili

relații între fenomene, căuta perspectivele dezvoltării științei și tehnicii, domenii noi ale

activității științifice, elabora teorii și modele noi ale cercetărilor. Rezultatele acestor cercetări se

finisează cu întocmirea dărilor de seamă și prezentarea esenței lor în publicațiile prestigioase,

analele științifice și în alte forme de informații utile comunității științifice, organelor legislative,

precum și de conducere a ramurilor economiei naționale. Aceste rezultate sunt extrem de

necesare pentru desfășurarea noilor cercetări fundamentale și aplicative.

Cercetările aplicative sunt necesare pentru a explica fenomenele și factele din cadrul legilor și

teoriilor în vigoare. Rezultatele acestor cercetări sunt folosite pentru a rezolva sarcini concrete

ale dezvoltării economiei naționale sau a unor ramuri ale ei, a elabora recomandări, metode și

tehnologii noi de sporire a eficacității economice a activităților practice în domenii concrete ale

economiei sau a întreprinderilor cu model de perspectivă.

După modalitățile de activitate cercetările teoretice folosesc metodele matematice și logice de

cunoaștere a fenomenelor naturii, iar cele experimentale se bazează pe observații și experimente.

În orice domeniu al activității științifice, dar mai cu seamă în biologie nu în orice caz se pot

diviza precis cercetările teoretice, fundamentale de cele aplicative, experimentale din simplu

motiv că în cercetările teoretice sunt folosite experimente, iar din generalizarea a mai multor

rezultate a cercetărilor aplicative pot fi dezvoltate teorii noi. Din aceste motive important este ca

cercetările să fie executate în mod integral/complex a mai multor unități de cercetare.

În cercetări științifice se pot evidenția trei etape principale. Prima etapă sunt cercetările de

sondaj, având scopul de a proba metode fundamentale a direcțiilor noi de cercetări științifice, a

crea școli științifice de perspectivă și prestigiu.

A doua etapă în activitatea științifică sunt cercetările propriu zise, care pot fi teoretice sau

aplicative în funcție de gradul de pregătire a colectivelor de cercetători, existența bazei logistice

și surselor financiare. Dacă se respectă aceste condiții, atât cercetările fundamentale, cât și cele

aplicative vor avea izbândă în cazul când vor fi bazate pe rezultatele cercetărilor de sondaj, cu

alte cuvinte pe calea sigură de dezvoltare a științei. Rezultatele acestei activități trebuie folosite

cât mai pe larg, atât de masteranzi și doctoranzi fiind la începutul căii de activitate științifică, cât

și de organele legislative și executive, precum și de conducătorii și specialiștii unităților

economice, în caz contrar or avea de pierdut, atât agenții economici, cât și economia națională,

precum și societatea umană în ansamblu.

Experimentele științifice pot fi efectuate în condiții strict determinate și controlate, ca regulă în

subdiviziunile unităților de cercetare, în unele cazuri, cu acordul agenților economici și în

unitățile de producție.

Experimentele științifico-practice se execută de cercetătorii științifici în condițiile stațiunilor sau

sectoarelor experimentale, întreprinderi de producție care dispun de baza tehnico-materială

respectivă și, obligatoriu, cu acordul agenților economici.

Durata experiențelor depinde de scopul cercetărilor și poate fi pe termin scurt sau îndelungat. În

cercetările biologice, în special în domeniul agriculturii, pot fi organizate cercetări multe anuale

pentru elaborarea soiurilor noi de plante, raselor, tipurilor, liniilor și crosurilor de animale

domestice, tehnologiilor de producere a produselor agricole. În asemenea cazuri o deosebită

importanță are crearea condițiilor similare pe toată durata cercetării.

Altă cerință decisivă are cantitatea și omogenitatea obiectelor luate în cercetare. Nu se vor obține

rezultate științifice deosebite dacă cercetarea s-a efectuat pe un număr mic de plante, animale sau

numai într-o singură experiență de laborator. Din obținerea în cercetare a unor plante sau animate

cu însușiri remarcabile, dar numeric mici, nu vor reuși să creăm un soi de plante sau o rasă nouă

de animale. Cercetările genetice pentru crearea soiurilor și raselor noi pot fi inițiate după

obținerea unor indivizi excepționali dar pot avea izbândă la crearea soiurilor și raselor noi dacă

4

însușirile valoroase vor fi stabil transmise prin ereditate unui număr mare de discipoli. O

imperioasă este de a obține rezultate similare la repetarea experiențelor de alți cercetători sau în

cazul multiplicării populațiilor de animale și plante, tehnologiilor, metodelor, având în vedere

multitudinea factorilor de influență asupra obiectelor biologice, tehnologiilor metodelor de

producerea a produselor industriale sau agricole.

A treia etapă prezintă aprobarea rezultatelor cercetărilor în condiții de producție prin stațiunile

experimentale, sectoare experimentale din cadrul întreprinderilor de producție, crearea parcurilor

științifico-tehnologice sau alte metode accesibile. Extrem de importantă această etapă a

activităților științifice este pentru cercetările teoretice și experimentale efectuate în condiții de

laborator a unor subdiviziuni ale instituțiilor de cercetare sau ale întreprinderilor economice.

Rezultatelor aprobărilor vor servi pentru elaborarea recomandărilor de implementare a

realizărilor științifice în producție.

Dat fiind faptul că cercetarea științifică se dezvoltă permanent se vor modifica și metodele

existente în biotehnologiile de producere a produselor animaliere.

Implementarea rezultatelor activității științifice este o etapă determinantă și deosebit de necesară

pentru justificarea surselor folosite pentru progresul tehnico-științific. Ea include folosirea

rezultatelor cercetării la proectarea construcțiii robiectelor noi de producer, crerea parcurilor

științifico-tehnologice, perfecționarea tehnologiilor, managementului și metodelor de producer care

vor asigura sporirea volumului de mărfuri, calitatea și competitivitatea lor pe piața internă și cea

externă.

Astfel,metoda științifică prezintă un proces inepuizabil de cunoaștere a fenomenelor factelor

începând de la facte cunoscute se trece la ipoteză și în continuare la experiment ce permite obținerea

unor noi facte care vor respinge sau vor modifica, fortifica ipoteza inițială.

Procesul de cunoaștere este sursa de apariție a multiplelor idei științifice, rezultatelor imprevizibile

ale experiențelor și observațiilor. El regula generală a activității de cercetare și se poate considera

punctul de pornire a metodei științifice. Se cunoaște însă că de la orice regulă există și abateri.

Numai din fiecare serie de experiențe sau observații putem deduce o imagine despre fenomenele

studiate. Aceste cunoștințe dobândite în cercetare pot lămuri particularitățile determinante ale

fenomenului studiat. Orice invenție poate fi descrisă cu noțiuni simple, dar, în majoritatea cazurilor,

pentru aceasta se folosesc termini și formule matematice.

Când o legitate a fost determinată, apare întrebarea dacă cu ajutorul ei pot fi descrise particularitățile

fenomenelor naturale, dacă ea este în concordanță cu legile cunoscute ale naturii. Din asemenea

analize se va deduce/defini presupunerea de apariție a unei noi teorii care put fi veritabile numai în

baza rezultatelor experimentale. Cercetătorul poate reveni iarăși la experiențe pentru a se convinge

de invenția noii teorii.

Activitatea de cercetare/cunoaștere se poate prezenta în formă de cerc cu mai multe segmente de

activitate, prezentate în desenul ce urmează (1-6).

5

1

2

3

4

5

6

Des. 1 Segmentele activității de cercetare/cunoaștere:

1. teoria existentă

2. ipoteza cercetărilor

3. efectuarea experimentelor

4. rezultate noi

5. concluziile cercetării

6. verificarea rezultatelor

7. (1a) formularea unei teorii noi în baza verificării rezultatelor obținute, care se deosebește de

teoria existentă (începutul cercetărilor la al doilea nivel),

8. (2a ) ipoteza cercetărilor la al doilea nivel.

Să analizăm cum vom proceda în activitatea de cercetare științifică în domeniul zootehniei sau

biotehnologiilor agricole. Referitor la cercetări în zootehnie (biotehnologie) teoria existentă poate fi

metoda clasică de sporire a producției existente de carne a rasei Hereford, care se bazează pe

cercetări privind sporirea productivității, folosind metode tradiționale existente în zootehnie

6

(segmentul unu al activității de cercetare).

Segmentul doi înseamnă ipoteza cercetărilor pentru a căuta o metodă nouă mai efectivă de sporire a

producției de carne sau într-o perioadă mai scurtă de timp, precum și în baza modificării

potențialului genetic al rasei menționate.

Pentru a demonstra corectitudinea ipotezei de sporire a productivității de carne se vor efectua

cercetări de lungă durată cu diverse scheme de cercetare până se va ajunge la o metodă nouă, mai

eficientă de sporire a producției de carne (segmentul trei al activității de cercetare științifică).

În baza cercetărilor științifice se vor obține rezultate noi care satisfac și confirmă existența metodei

noi de sporire a producției de carne (segmentul patru al activității de cercetare științifică).

Rezultatele obținute permit formularea concluziilor referitor la cercetările științifice care pot fi

implementate în creșterea taurinelor din rasa Hereford și alte rase de taurine pentru producția de

carne (segmentul cinci al activității de cercetare științifică).

Rezultatele cercetării științifice și concluziile se vor verifica în condiții reale de producție pentru a

demonstra că putem formula o nouă teorie care explică posibilități și mai eficiente de sporire a

producției de carne (segmentul șase al activității de cercetare științifică).

Acumulând date noi din cercetările științifice cu timpul se va formula o nouă teorie de sporire a

producției de carne la taurine (segmentul șapte al activității de cercetare științifică sau începutul

unui nou cerc în cercetările din biotehnologie - segmentul 1a al noului cerc de cercetări științifice).

Astfel, metoda științifică prezintă un proces inepuizabil de cunoaștere a fenomenelor, factelor

începând de la facte cunoscute apoi se trece la ipoteză și în continuare la experimente ce permit

obținerea unor noi facte care vor respinge sau vor modifica, fortifica ipoteza inițială.

Procesul de cunoaștere este sursa de apariție a multiplelor idei științifice, rezultatelor imprevizibile

ale experiențelor și observațiilor. El prezintă regula generală a activității de cercetare și se poate

considera punctul de pornire al metodei științifice. Se cunoaște însă că de la orice regulă există și

abateri. Numai din fiecare serie de experiențe sau observații putem deduce o imagine despre

fenomenele studiate. Aceste cunoștințe dobândite în cercetare pot lămuri particularitățile

determinante ale fenomenului studiat. Orice invenție poate fi descrisă cu noțiuni simple, dar, în

majoritatea cazurilor, pentru aceasta se folosesc termini și formule matematice.

Când o legitate a fost determinată, apare întrebarea dacă cu ajutorul ei pot fi descrise particularitățile

fenomenelor naturale, dacă ea este în concordanță cu legile cunoscute ale naturii sau necesită

cercetări științifice pentru a forma o nouă concepție de explicare a fenomenelor și factelor existente.

Din asemenea analize se va deduce/defini presupunerea de apariție a unei noi teorii care poate fi

veritabilă numai în baza rezultatelor experimentale. Cercetătorul poate reveni iarăși la experiențe

pentru a se convinge de invenția noii teorii.

În zootehnie și biotehnologii știinţa care are drept obiect cunoaşterea, reproducerea, creşterea,

alimentaţia, ameliorarea şi exploatarea animalelor domestice.

Este o ştiinţă complexă care mai întâi de toate trebuie să fie însuşită apoi să fie aplicată continuu şi

cu perseverenţă în practica zilnică din fermă.

MASTERANZII ÎN ORELE DE CONTACT VOR ÎNSUȘI URMĂTOARELE PRINCIPALE

TEME.

Tema 1. Importanţa zootehnică şi economică a realizărilor ştiinţei pentru economia naţională.

Masteranzii vor cunoaște importanţa folosirii realizărilor ştiinţei pentru economia naţională și vor fi

pregătiți de aplicarea realizărilor ştiinţifice pentru dezvoltarea economiei naţionale.

Segmentele activității de cercetare/cunoaștere din figură:

1. teoria existentă

2. ipoteza cercetărilor

3. efectuarea experimentelor

7

4. rezultate noi

5. concluziile cercetării

6. verificarea rezultatelor

7. (1a) formularea unei teorii noi în baza verificării rezultatelor obținute, care se deosebește de

teoria existentă (începutul cercetărilor la al doilea nivel),

8. (2a ) ipoteza cercetărilor la al doilea nivel,

9. (3a), etc.

Să analizăm cum vom proceda în activitatea de cercetare științifică în domeniul zootehniei și

biotehnologiilor agricole. Referitor la cercetări în zootehnie (biotehnologie) teoria existentă

poate fi, ca exemplu, metoda clasică de sporire a producției existente de carne a rasei Hereford,

care se bazează pe cercetări privind sporirea productivității, folosind metode tradiționale

existente în zootehnie (segmentul unu al activității de cercetare).

Segmentul doi înseamnă ipoteza cercetărilor pentru a căuta o metodă nouă mai efectivă de

sporire a producției de carne sau într-o perioadă mai scurtă de timp, precum și în baza

modificării potențialului genetic al rasei menționate.

Pentru a demonstra corectitudinea ipotezei de sporire a productivității de carne se vor efectua

cercetări de lungă durată cu diverse scheme de cercetare până se va ajunge la o metodă nouă, mai

eficientă de sporire a producției de carne (segmentul trei al activității de cercetare științifică).

În baza cercetărilor științifice se vor obține rezultate noi care satisfac și confirmă existența

metodei noi de sporire a producției de carne (segmentul patru al activității de cercetare

științifică).

Rezultatele obținute permit formularea concluziilor referitor la cercetările științifice care pot fi

implementate în creșterea taurinelor din rasa Hereford și alte rase de taurine pentru producția de

carne (segmentul cinci al activității de cercetare științifică).

Rezultatele cercetării științifice și concluziile se vor verifica în condiții reale de producție pentru

a demonstra că putem formula o nouă teorie care explică posibilități și mai eficiente de sporire a

producției de carne (segmentul șase al activității de cercetare științifică).

Acumulând date noi din cercetările științifice cu timpul se va formula o nouă teorie de sporire a

producției de carne la taurine (segmentul șapte al activității de cercetare științifică sau începutul

unui nou cerc în cercetările din biotehnologie - segmentul 1a al noului cerc de cercetări

științifice).

Astfel, metoda științifică prezintă un proces inepuizabil de cunoaștere a fenomenelor, factelor

începând de la facte cunoscute apoi se trece la ipoteză a cercetărilor și în continuare la

experimente ce permit obținerea unor noi facte care vor respinge sau vor modifica, fortifica

ipoteza inițială.

Procesul de cunoaștere este sursa de apariție a multiplelor idei științifice, rezultatelor

imprevizibile ale experiențelor și observațiilor. El prezintă regula generală a activității de

cercetare și se poate considera punctul de pornire al metodei științifice. Se cunoaște însă că de la

orice regulă există și abateri. Numai din fiecare serie de experiențe sau observații putem deduce

o imagine despre fenomenele studiate. Aceste cunoștințe dobândite în cercetare pot lămuri

particularitățile determinante ale fenomenului studiat. Orice invenție poate fi descrisă cu noțiuni

simple, dar, în majoritatea cazurilor, pentru aceasta se folosesc termini și formule matematice.

Când o legitate a fost determinată, apare întrebarea dacă cu ajutorul ei pot fi descrise

particularitățile fenomenelor naturale, dacă ea este în concordanță cu legile cunoscute ale naturii

sau necesită cercetări științifice pentru a forma o nouă concepție de explicare a fenomenelor și

factelor existente. Din asemenea analize se va deduce/defini presupunerea de apariție a unei noi

teorii care poate fi veritabilă numai în baza rezultatelor experimentale. Cercetătorul poate reveni

iarăși la experiențe pentru a se convinge de invenția noii teorii.

În zootehnie și biotehnologii știinţa care are drept obiect cunoaşterea, reproducerea, creşterea,

alimentaţia, ameliorarea şi exploatarea animalelor domestice. Ea este o ştiinţă complexă care mai

întâi de toate trebuie să fie însuşită apoi să fie aplicată continuu şi cu perseverenţă în practica

zilnică din fermă.

8

Masteranzii în orele de contact vor însuși următoarele teme principale.

Tema 1. Importanţa zootehnică şi economică a realizărilor ştiinţei pentru economia

naţională.

Conținutul temei:

1.1. Importanţa cercetărilor pentru dezvoltarea economiei

1.2.Implementarea realizărilor ştiinţei – factor decisiv al dezvoltării economiei

1.3. Dezvoltarea ştiinţei pe plan mondial şi naţional

Masteranzii vor cunoaște importanţa folosirii realizărilor ştiinţei pentru economia naţională și

vor fi pregătiți de aplicarea realizărilor ştiinţifice pentru dezvoltarea economiei naţionale.

1.1. Importanţa cercetărilor pentru dezvoltarea economiei

În ansamblu pe toate țările lumii mereu creşte populaţia şi, respectiv, necesarul de sporire a

cantităţii şi calităţii produselor de origine animală. Din pronosticul specialiștilor ONU se

cunoaște că actualmente avem circa 7,5 miliarde populaţie şi conform pronosticurilor până în

2050 populaţia se va dubla. Deci se va dubla și necesitatea de producere a produselor alimentare

pentru asigurarea existenței comunității umane. Aceasta este posibil numai în baza dezvoltării

științei și acumulării cunoștințelor ce vor permite sporirea produselor agroalimentare.

Necesitatea și importanța cercetărilor reiese actualmente și din situația când circa 40% din

populaţie suferă din cauza subalimentaţiei sau chiar a foametei, precum și din majorarea

cerințelor de produse în legătură cu sporirea nivelului de trai al populației.

Cercetările ştiinţifice în Zootehnie reprezintă un proces îndelungat, în multe cazuri şi în

continuu. Aceasta se întâmplă din cauza că speciile, rasele, tipurile, cirezile de animale se află

sub influenţa multiplelor factori ale mediului ambiant, care la rândul său de asemenea se

schimbă, deseori aceste schimbări sunt extrem de semnificative și necesită studierea influenței

lor asupra productivității animalelor sau apare necesitatea perfecționării raselor, tipurilor și

liniilor de animale.

Activitatea cercetătorilor științifici este direcţionată spre ameliorarea speciilor, raselor, tipurilor,

cirezilor de animale, la crearea unor noi specii, rase, tipuri, cirezi noi de animale cu rezistenţă

vitală mai sporită, producţii mai mari și calități mai bune a produselor zootehnice, consum

specific de furaje mai mic, rezistente la maladii şi factorii mediului ambiant.

În mod general nimic nu poate fi constant, iar dacă activitatea de ameliorare se întrerupe atunci

speciile, rasele, tipurile, cirezile de animale degradează şi mai degrabă sau mai târziu vor

dispărea sau nu vor mai satisface necesitățile de a le crește.

În procesul natural de existenţă a organismelor vii au loc mai multe modificări, care pot fi

pozitive, de folos pentru om sau negative care pot aduce daune şi pierderi a rezistenţei naturale, a

capacităţilor de reproducţie, productivităţii şi a calităţilor producţiei.

Se schimbă şi cerinţele consumatorilor faţă de calitatea produselor, apar gusturi şi cerinţe noi

care apreciază necesitatea perfecţionării şi ameliorării animalelor pentru a satisface cerinţele

consumatorilor de produse zootehnice.

Se perfecţionează tehnica agricolă, apar noi tehnologii şi posibilităţi de a produce mai multe

produse, iar de aici şi necesarul de a avea animale mai productive și tehnologii mai performante

adecvate necesităților societății umane.

Prin efectuarea cercetărilor științifice se caută modalităţi de sporire a volumului de produse şi a

calităţii lor pentru a avea mai mult profit, etc.

1.2. Planificarea cercetărilor ştiinţifice

Din sporirea populației umane apare şi necesitatea de a se asigura cu produse alimentare de

origine animală pentru a asigura existenţă și activitatea oamenilor. De aici a apărut necesitatea de

a studia ce se poate de consumat – plante, animale sau produsele de la ele care sunt comestibile

şi folositoare şi care pot provoca dereglări a funcţiilor organismului sau poate îmbolnăvirea şi

9

dispariţia (moartea oamenilor şi animalelor). Dacă de la început după apariția omului această

activitate a fost un interes faţă de ceea ce avem în mediul ambiant, apoi concomitent cu

dezvoltarea societății umane a apărut şi necesitatea de a cunoaşte metodele de multiplicare şi

ameliorare a plantelor şi animalelor ceea ce cu timpul s-a transformat în activitate permanentă de

a studia, cerceta fenomenele naturii şi a le pune la slujba oamenilor.

Cercetarea ştiinţifică, ca un proces continuu, nu poate fi luată iarăşi şi iarăşi de la început. În

condiţiile actuale activităţile de cercetare trebuie să se bazeze pe cunoaşterea cât mai profundă a

rezultatelor cercetărilor precedente. Activitatea de cercetare, atunci va fi eficientă şi va crea

posibilităţi de a satisface cerinţele crescânde a oamenilor, când se va cunoaşte şi se va baza pe

ceea ce s-a cercetat, se cunoaşte, se aplică în practica cotidiană şi se vor cunoaşte problemele noi

care apar şi necesită o abordare (soluţionare) nouă.

Cercetarea ştiinţifică este un proces care se dezvoltă pe baza cunoaşterii situației de rezolvare a

problemelor care contribuie la satisfacerea necesităţilor oamenilor, fără de care nu se rezolvă

problema de asigurarea a necesarului de alimente sau alte produse de origine animală, nu poate fi

îmbunătăţită starea de existenţă a societăţii umane.

Cercetarea ştiinţifică în condiţiile actuale nu poate fi organizată eficient de unii indivizi cât de

dotaţi n-ar fi ei. Ea poate fi dezvoltată numai de mai mulți cercetători, de colective ştiinţifice cu o

pregătire profesională trainică, care mereu studiază realitatea şi depistează problemele care

trebuie rezolvate prin dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice.

Cu cât mai bine se va studia rezultatele științei obţinute în cercetare pe problema apărută sau care

necesită o rezolvare, atât pe plan naţional, cât şi pe cel mondial cu atât mai bine se va cunoaşte

necesarul dezvoltării cercetărilor în domeniul dat. Fără această studiere nu se poate cunoaşte

necesitatea cercetărilor şi nu se poate planifica organizare unor noi cercetări.

Pentru planificarea cercetărilor ştiinţifice se folosesc mai multe metode:

Cercetări ştiinţifice monofacturiale în biotehnologii au ca obiect studierea influenţii unui

singur factor (rasa, tipul, mama, tata și a producţiei lor asupra productivității lor asupra calităților

descendenţilor); studierea unui oarecare furaj, stimulator sau aditiv, a temperaturii și umidităţii

aerului, stării de reproducție și de sănătate, etc. pentru sporirea cantității și calității produselor

animaliere. Astfel de cercetări sunt mai uşor de organizat şi de obţinut rezultate veridice într-un

timp relativ scurt.

Cercetările ştiinţifice multifactoriale urmăresc studierea influenţii a două, trei sau a mai

multor factori asupra sporirii productivității sau reproducției animalelor, calității produselor

obținute de la animale, consumului specific de furaje, etc. Important este de cunoscut și studiat

factorii care au o influenţă comună mai pronunţată deoarece acei factori care au o interacţiune

slabă nu vor avea rezultatele scontate și, prin urmare, nu va apărea necesitatea studierii influenței

lor.

De reținut că cu cât mai mulţi factori se studiază concomitent în experiențe cu atât

rezultatele vor fi mai slabe.

O importanță deosebită în planificarea cercetărilor are folosirea tehnicii de calcul pentru

estimarea rezultatelor scontate. Actualmente există și se folosesc programe speciale cu folosirea

calculatoarelor pentru analiza dispersă, liniară, corelaţii între diferiţi factori. Ca exemplu se poate

studia corelația între vârsta şi productivitatea animalelor, nivelul de furajare şi calitatea

producţiei, etc.

Rezultatele scontate în planificarea cercetărilor sunt în mare dependență de formarea

corespunzătoare a loturilor de animale omogene (rasă, vârsta, starea de sănătate), de condiţii

omogene (de întreţinere, furajare, tratare) , folosirea aditivilor furajeri sau a furajelor noi, etc.

Lotul (loturile) experimental şi lotul martor care se vor compara între ele necesită să fie în

aceleași condiții de creștere, alimentare, sănătate și întreținere pentru a putea deduce concluzii

corecte.

O deosebită atenție se va acorda numărului de animale luate în cercetare. De exemplu, rasa, tipul

de animale poate fi modificat numai dacă în cercetările de ameliorare a raselor, tipurilor de

animale, cirezilor s-a studiat toată populaţia din rasă dintr-o regiune geografică, ţară, gospodărie,

10

etc. Cu cât mai multe animale sunt supuse cercetărilor cu atât mau veridice rezultate se vor

obține, cu atât mai repede se vor obţine rezultatele scontate.

În unele cercetări este suficient de avut loturi de cel puţin 12-15 animale în fiecare lor

experimental sau martor, iar un număr mai mic de animale studiate nu vor asigura obținerea

rezultatelor dorite de cercetători.

Importanță deosebită are alegerea metodelor de cercetare potrivite pentru cercetările planificate

sau elaborarea unor metode noi de cercetare.

Importanță are colectarea, descrierea şi analiza rezultatelor obţinute în cercetare (prelucrarea

biometrică, aprecierea vericidităţii diferenţelor între loturile comparate, expunerea grafică,

fotografierea şi filmarea animalelor, demonstrarea în natură (expoziţii, alte forme) care pot

demonstra noutatea științifică și necesitatea cercetărilor efectuate.

Concluziile din analiza experiențelor vor include principalele noutăţi ale rezultatelor obţinute în

comparaţie cu lotul martor, metoda, tehnologia veche, rasa ameliorată etc. Ele trebuie formulate

în simultaneitate cu rezultatele principale ale cercetărilor științifice, nu a convingerii colectivelor

de cercetători.

Din rezultatele cercetărilor se vor formula recomandări concrete de implementare a noutăţilor

ştiinţifice sau de prelungire a cercetărilor dacă nu s-au obținut rezultate semnificativ noi.

De sinestătător se masteranzii vor studia publicațiile privind organizarea implementării

realizărilor ştiinţei în Republica Moldova și alte țări.

Terma 2. Starea actuală şi perspectiva cercetărilor în domeniul producerii şi prelucrării

produselor de origine animală.

Conținutul temei:

2.1. Starea actuală a cercetărilor pe plan mondial

2.2. Starea actuală a cercetărilor pe plan naţional

2.3. Perspectiva dezvoltării cercetărilor ştiinţifice pe plan mondial şi naţional

Masteranzii vor însușii care este starea actuală şi perspectivele dezvoltării cercetărilor în

producerea şi prelucrarea produselor animaliere; vor acumula abilități pentru determinarea

perspectivelor dezvoltării cercetărilor ştiinţifice în domeniul producerii şi prelucrării produselor

zootehnice pe plan mondial și în Republica Moldova.

2.1. Starea actuală a cercetărilor pe plan mondial

În baza analizei situaţiei existente a sectorului zootehnic din Republica Moldova, pentru

revitalizarea acestei ramuri importante a complexului agroalimentar, ţinând cont, atât de

tendinţele şi caracterul producerii produselor animaliere în ţările economic dezvoltate, cât şi pe

plan mondial în ansamblu, considerăm ca priorităţi strategice de cercetare în domeniul

Zootehniei şi Biotehnologiilor următoarele direcţii:

1. Ameliorarea sănătăţii şi bunăstării oamenilor datorită alimentaţiei şi folosirii

produselor animaliere cu calităţi excelente.

2. Ameliorarea şi monitorizarea calităţilor produselor animaliere.

3. Securitatea alimentară şi protecţia aprovizionării consumatorilor cu produse

animaliere de calitate conform reglementărilor UE.

4. Ameliorarea avantajelor economice pentru toţi agenţii economici din sfera

producerii şi prelucrării materiei prime de origine animalieră.

5. Protecţia mediului în care funcţionează creşterea animalelor.

6. Cunoaşterea, conservarea şi folosirea biodiversităţii genetice a animalelor de fermă.

7. Examinarea noilor posibilităţi de folosire a bioresurselor în zootehnie.

Colaborare posibilă în cercetările ştiinţifice:

1. Folosirea efectivă a resurselor umane, tehnice şi naturale a institutelor de cercetare,

universităţilor, asociaţiilor, firmelor de producţie şi prelucrare a materiei prime.

2. Stimularea colaborării cu partenerii din exteriorul ţării.

3. Măsuri axate pe gestionarea rezultatelor cercetărilor, stimularea implementării lor în

producţie.

11

4. Folosirea eficientă a bazei tehnico-materiale a institutelor de cercetare, universităţilor,

asociaţiilor, firmelor pentru.

5. Familiarizarea conducătorilor şi specialiştilor din complexul agroalimentar cu realizările

ştiinţei şi tehnicii, crearea premizelor de cointeresare în folosirea acestor realizări pentru

sporirea volumului de producţie, calităţii şi competitivităţii produselor pe piaţa internă şi cea

externă. 2.2. Starea actuală a cercetărilor În Republica Moldova

Produsele de origine animală comestibile şi ne comestibile sunt folosite pe larg de locuitorii din

mediul rural atât pentru prepararea bucatelor cât şi pentru preocupări de artizanat. La rândul său

animalele agricole utilizează rizidurile din fitotehnie şi industria alimentară.

Sectorul zootehnic este o verigă importantă de sporire a eficienţii economice şi acumulări de

surse financiare în primul rând a gospodăriilor din mediul rural şi a agriculturii în ansamblu. Din

toată producţia globală agricolă 33 % este obţinută în sectorul zootehnic.

Situaţia însă din sectorul zootehnic rămâne extrem de dificilă şi iată de ce. În toţi anii de

independenţă a R. Moldova nu s-au folosit posibilităţile reale de sporire a producţiei animalieră,

n-a fost susţinută nici agricultura în ansamblu, nici această ramură a ei, cum se procedează în

majoritatea ţărilor lumii.

Ziarul „Аргументы и факты” nr. 17 din 2003 scrie că „în toată lumea la 1 dolar producţie

agricolă se acordă subsidii 1,2 dolari”, ceea ce nu a avut loc la noi în republică. Consecinţele

neglijenţii faţă de dezvoltarea agriculturii – principalei ramuri a economiei naţionale a adus la

scăderea efectivului de animale, a productivităţii lui şi producţiei globale.

De menţionat că în Republica Moldova, datorită dezvoltării cercetărilor științifice și

implementării realizărilor științei și tehnicii, cel mai înalt grad de dezvoltare a sectorului

zootehnic a avut loc în anii 1989 – 1990. În aceşti ani s-au înregistrat indicii superiori ai

efectivelor de taurine, porcine, ovine şi păsări, a productivităţii lor şi a producţiei globale de

lapte, carne şi altor produse zootehnice. Producţia anuală de lapte de la fiecare vacă a constituit

în medie pe republică mai mult de 4 mii, iar la 52 de ferme 5 - 7 mii kg. În următorii ani din

cauza managementului ineficient şi reformelor agrare nereuşite s-a produs o retrogradare a

tuturor ramurilor agriculturii, inclusiv a sectorului zootehnic.

Succint vom analiza cauzele retrogradării sectorului zootehnic prin prisma situaţiei din ramura

creşterii taurinelor, principala ramură a sectorului zootehnic din punct de vedere a ponderii

acestui sector în tot produsul agricol global, a indicilor economici de producere a laptelui şi

cărnii de bovină. După anul 1990 au avut loc modificări esenţiale în ramura creşterii taurinelor,

ceea ce a provocat reptrogradarea ramurii, diminuarea efectivelor de taurine şi a volumului de

producere a laptelui şi cărnii de bovine. S-a redus mult finanțarea cercetărilor științifice în

zootehnie, una din principalele ramuri ale sectorului agroalimentar.

În anul 2009 comparativ cu anul 1990 în toate categoriile de gospodării s-a redus efectivul de

vaci de la 395 mii la 160 mii capete sau de două ori și jumătate, iar producția de lapte de la

fiecare vacă respectiv de la 3975 la 2743 kg sau cu 1232 kg, producția globală de lapte în 2009 a

constituit numai 36 % față de 1990, iar producția de carne numai 9,3 %.

După anul 1990 din toate ramurile sectorului zootehnic cel mai mult a suferit creşterea

taurinelor. În 2009 comparativ cu 1990 s-a păstrat numai a cincea parte din efectivul de taurine,

inclusiv 40,5% din efectivul de vaci. În aceeaşi perioadă producţia anuală de lapte a vacilor s-a

micşorat cu 31%, iar sporul mediu zilnic în greutate al tineretului taurin – cu 37%. La 1 ianuarie

2009 numărul taurinelor ce revin la 100 de gospodării ale populaţiei rurale din R. Moldova

constituia 24 capete, inclusiv 19 vaci sau câte o vacă la 5 gospodării, iar în medie pe plan

mondial o vacă revine numai la 5 locuitori. Reducerea efectivului de taurine şi a productivităţii

lor a condiţionat şi micşorarea volumului anual de lapte în 2009 comparativ cu anul 1990 de trei

ori, iar a cărnii de taurină respectiv de zece ori. Îngrijorător este faptul că situaţia creşterii

taurinelor nu s-a ameliorat nici în ultimii patru ani cu excepţia sporului mediu zilnic în greutate

care practic nu s-a modificat. Cu ritmuri alarmante cresc importurile produselor agroalimentare,

exportul net al acestor produse fiind în permanentă descreştere.

12

Cauzele principale ale acestei retrogradări sunt nu numai calamităţile naturale de proporţii, care

au fost înregistrate în anii 2003, 2006 şi 2007, dar mai cu seamă trecerea de la creşterea

taurinelor şi producerii laptelui şi cărnii de taurină din fermele colective în gospodăriile ţărăneşti

şi individuale ale populaţiei prin folosirea metodelor demult depăşite de producere a produselor

animaliere. Majoritatea absolută a efectiuvelor de taurine, porcine şi ovine se află în posesia

gospodăriilor mici ale populaţiei. În 2009 din efectivul total de taurine din R. Moldova de 218

mii capete, inclusiv 160 mii vaci în gospodăriile populaţiei şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier)

se aflau 204 mii taurine, inclusiv 155 mii vaci sau, respectiv circa 94% şi 97 % din efectivul

gospodăriilor de toate categoriile.

O situaţie similară exista şi în alte ramuri ale zootehniei. Din efectivul total pe republică 75-90 %

porcine, 86-97 % ovine, 99,6-99,8 % caprine, 96-98 % iepuri şi 83-85 % păsări se aflau în

gospodăriile populaţiei şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier). Aceste gospodării produceau 77-90

% carne (în greutate vie) şi 96-97 % lapte din volumul producţiei totale în toate categoriile de

gospodării din republică. Producţia medie anuală de lapte la o vacă constituia 2792 – 3323 kg,

ceea ce puţin diferă de producţia medie a vacilor pe toate categoriile de gospodării.

Pentru producerea furajelor gospodăriile populaţiei şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier) foloseau

numai 5,6 – 9,9 % din toate terenurile agricole, ceea ce nu poate asigura necesarul de furaje şi

respectiv intensificarea producerii produselor animaliere, având în vedere că roada medie la 1 ha

la porumb pentru boabe în anii 2005 - 2009 era de 28,7 – 32,4, a orzului 17,3 - 19,5 quintale.

Cantitatea şi, mai cu seamă, calitatea furajelor sunt factorii determinanţi care asigură cel puţin în

proporţie de 65 – 75 % productivitatea animalelor şi volumul global de lapte şi carne obţinut de

la creşterea taurinelor. Dar gospodăriile populaţiei şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nu

dispun de tehnica agricolă pentru producerea volumului necesar de furaje calitative pentru

sporirea producerii de lapte şi carne, în deosebi a cărnii de taurină.

De la realizarea produselor agricole gospodăriile populaţiei şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier)

obţin circa 77 % din toate veniturile, inclusiv 20,6 – 44,8 % de la producţia vegetală şi 45,7 -

63,9 % de la produsele animaliere. Din punct de vedere economic reiesă că pentru sporirea

veniturilor gospodăriile menţionate trebuie să se orienteze mai mult la dezvoltarea activităţilor ce

ţin de creşterea animalelor, dar nu în defavoarea producerii producţiei fitotehnice. De menţionat

că actualmente nu toate terenurile agricole se folosesc eficient. Există terenuri ne prelucrate care

ar putea fi folosite pentru creşterea ovinelor, tineretului taurin şi sporirea producţiei de carne.

Din principalele cauze ale diminuării volumului produselor zootehnice şi ineficienţii sectorului

zootrehnic, care au condiţionat apariţia unei situaţii de criză în ramură, putem menţiona

următoarele:

reformele ne reuşite a restructurării agriculturii care au contribuit la privatizarea

pământului şi divizarea terenurilor mari agricole în sute de mii de parcele mici - cote a

proprietarilor de pământ ceea ce a condiţionat dispariţia fermelor de producere a produselor

animaliere cu mecanizarea proceselor tehnologie de producere, precum şi creşterea în

gospodăriile sectorului privat a 1-2 vaci;

dispariţia aproape totală a fermelor de prăsilă, în special în ramuri principalele ramuri ale

zoothniei - creşterea taurinelor, porcinelor şi ovinelor. Prin ordinul MAIA din 19 uiulie 2010 nr.

158 au fost aprobate fermele animalelor de prăsilă, care includeau 1407 taurine, 1681 porcine,

3716 ovine sau mai puţin de un procent din efectivul acestor specii de animale din Republica

Moldova;

producerea insuficientă a cantităţii de furaje concentrate, verzi şi suculente, calitatea lor

joasă;

absenţa în decursul a mai multor decenii a activităţilor de ameliorare a raselor de taurine

Roşie de stepă şi Simmental concomitent cu practicarea unor metode primitive de ameliorare a

taurinelor în majoritatea absolută a gospodăriilor agricole;

sacrificarea ne argumentată a tineretului taurin la o vârstă timpurie de numai 20-30 de

zile cu greutatea unui viţel de 30-35 kg şi realizarea la export a tineretului cu greutatea medie de

200 – 300 kg şi starea de îngrăşare joasă;

13

insuficienţa acută de capital pentru investiţii la crearea fermelor noi cu tehnologii

performante, bazate pe proprietatea privată;

scumpirea surselor energetice şi materialelor de construcţii, medicamentelor, furajelor

concentrate, premixurilor;

iresponsabilitatea conducătorilor întreprinderilor de procesare a laptelui şi cărnii pentru

dezvoltarea bazei materiale de producere a materiei prime.

Se prelungeşte reducerea efectivului de taurine, porcine, ovine, nu se realizează acţiuni

concrete şi eficiente pentru creşterea productivităţii animalelor şi a producţiei globale de lapte,

carne de taurine şi ovine.

Îngrijorător este faptul că şi în perioada anilor 2002- 2009 ani nu se ameliorează, dar se

agravează situaţia din sectorul zootehnic cu excepţia creşterii păsărilor în special la fabricile

avicole.

Renaşterea sectorului zootehnic se poate prognoza în baza studierii tendinţelor dezvoltării

acestei ramuri în ţările Europei, unde dorim să fim şi noi. Iată care sunt aceste tendinţe.

Implementarea tehnologiilor intensive de obţinere a produselor animaliere bazate pe:

Aplicarea în producţie a realizărilor ştiinţei şi tehnicii;

Ameliorarea constantă a performanţelor cantitative şi calitative a produselor, oferite la

costuri minime;

Creşterea ingestiei şi apetitului nutritiv, prin administrarea în hrană a furajelor calitative;

Sporirea productivităţii muncii, implicând majorarea potenţialului productiv al animalelor

şi creşterea dimensiunii fermei;

Îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere a animalelor şi reducerea suprafeţei de teren

agricol pe cap de animal;

Controlul riguros al calităţii la toate etapele fluxului tehnologic de producere, prelucrare,

depozitare şi comercializare a produselor alimentare;

Profilaxia maladiilor şi asigurarea şănătăţii animalelor.

Principalele orientări în perspectiva cercetărilor științifice pentru elaborarea tehnologiilor

producerii, prelucrării şi comercializării produselor animaliere reiesă din faptul că:

1. Produsele animale reprezintă surse incomparabile de proteine, bine echilibrate, bogate în

fosfor şi calciu vitamine şi microelemente.

2. Preferinţele consumatorului din spaţiul Uniunii Europene în prezent ca şi în perspectivă

sunt:

produse calitative şi ieftine,

conţinut redus de grăsime,

produse ecologice şi inofensive sănătăţii omului.

3. Printre orientările multiple în organizarea obţinerii produselor animaliere care vor

satisface cerinţele consumatorului por fi enumerate:

specializarea raselor, în anumite direcţii de producere;

diversificarea sortimentelor de carne roşie şi lactate;

stabilirea vârstei şi greutăţii optime la sacrificarea animalelor;

raţionalizarea, până la interzicere, în folosirea unor furaje, substanţe biologic active şi

aditiv furajeri, care pot afecta calitatea produsului şi, prin aceasta, starea de sănătate a

consumatorului.

În perspectiva integrării Republicii Moldova în UE o deosebită importanță revine cercetărilor cu

scopul sporirii calității produselor animaliere.

Activitatea producătorilor agricoli se va direcţiona la obţinerea produselor calitative,

conştiintezând că ceea ce se vinde corespunde cerinţelor consumatorilor.

Calitatea produselor depinde de mulţi factori, printre cei mai importanţi fiind:

Genotipul animalelor: Se vor efectua cercetări științifice în scopul creării și perfecționării

raselor, crosurilor şi hibrizilor:

cu înaltă valoare biologică,

14

cu origine cunoscută şi valoare de ameliorare testată,

cu producţii şi calitatea lor sporite;

Tehnologiile moderne de producţie:

în ferme de tip familial cu dimensiuni mici şi medii,

în condiţii ecologice, nu numai pentru consumul propriu al familiei ci pentru fondul

pieţei, mai ales din mediul urban,

la parametrii calitativi şi de salubritate conform standardelor internaţionale;

Sănătatea şi condiţiile de întreţinere a animalelor:

aplicarea măsurilor eficiente de profilaxie a maladiilor şi contaminare cu agenţi patogeni

a produselor alimentare,

întreţinerea animalelor în aer liber,

menţinerea parametrilor optimali ai microclimatului în grajduri;

Aportul energetic şi calitatea furajelor:

administrarea cantităţii de furaje şi substanţelor nutritive conform cerinţelor fiziologice

ale organismului, vârstei animalelor şi nivelului productiv,

controlul sistematic al calităţii furajelor,

reducerea şi excluderea aditivilor furajeri şi substanţelor anabolizante şi de stimulare care

pot contribui la acumularea substanţelor nocive, dăunătoare sănătăţii consumatorului.

Un compartiment important al programului naţional de dezvoltare rurală și inclusiv a agriculturii

include activităţi ce ţin de dezvoltarea agriculturii – ramura principală a economiei naţionale.

Satul cu toată populaţia din mediul rural va prospera numai în baza folosirii realizărilor științifice

concomitent cu crearea premizelor economice de dezvoltare a tuturor ramurilor agriculturii.

Sectorul zootehnic în condiţiile noi de organizare a agriculturii a avut mult de suferit.

De sinestătător se vor studia realizările importante în cercetările producerii materiei prime

conform reglementărilor UE.

Tema 3. Organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de bovine.

Conținutul temei:

3.1. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru crearea raselor noi de bovine

3.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea de bovine

3.3. Organizare a cercetărilor pentru sporirea calităţilor de carne a raselor de bovine

Din însușirea conținutului temei masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările

științifice pentru perfecţionarea raselor de bovine în R. Moldova și pe plan mondial, vor acumula

cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi principiilor de organizare a cercetărilor pentru

perfecţionarea raselor de bovine crescute pentru producția de lapte și carne.

3.1. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru crearea raselor noi de

bovine

Conform datelor FAO în toate țările lumii există mai mult de 1300 rase de bovine care se

deosebesc după tipul morfo-productiv, nivelul producției de lapte și carne, starea de ameliorare a

caracterelor biologice, calitatea producției, adaptivitatea la condițiile climaterice și de hrană,

rezistența la unele maladii. Din aceste cauze nu se pot planifica și executa cercetări științifice

privind crearea raselor care vor satisface necesitățile tuturor crescătorilor de bovine din toate

țările lumii.

Organizarea cercetărilor se va baza pe următoarele principii de bază:

1. Aprecierea scopului creării rasei / raselor noi;

2. Argumentarea metodelor de cercetare pentru realizarea scopului propus;

3. Determinarea standardelor de calitate pentru rasa/rasele noi care va include:

tipul morfo-productiv și producția care se va obține de la bovine - carne, lapte, lapte-care

sau carne –lapte;

nivelul și calitățile produselor obținute;

greutatea corporală a vacilor și taurilor reproducători;

15

consumul de furaje pentru obținerea unui kg de lapte și a unui kg de spor în greutate a

tineretului crescut pentru carne și reproducție;

greutatea corporală a tineretului – vițele la naștere, 12 luni și la vârsta admiterii pentru

reproducție, la prima și a treia lactație, tăurași la naștere, 12, 15, 18, 24 luni;

calitățile reproductive și durata perioadei de exploatare;

existența colectivului de cercetători, surselor materiale și financiare necesare pentru

crearea rasei noi;

Extrem de important este elaborarea programului de cercetări științifice pentru ameliorarea

genetică a bovinelor în scopul de creare a unei rase noi. Reușita oricărui program de creare a

rasei noi folosind ameliorarea genetică a raselor existente presupune aplicarea cu maximă

rigurozitate a unor măsuri prioritare, in prim plan asigurându-se următoarele condiții:

posibilitatea de producere a cantității necesare de furaje calitative pe toată perioada cercetărilor și

menținerea nivelului de alimentare respectiv, condițiilor de exploatare, confortului zootehnic și

tehnologic, stării de sănătate pentru obținerea producției scontate.

Ameliorarea genetică se poate defini ca totalitatea sistemelor, metodelor, procedeelor și

măsurilor organizatorice, economice și zootehnice prin care se determină necesitatea creării rasei

noi și potențialul productiv al animalelor rasei noi.

Din aspectele de ordin metodologic al cercetărilor pentru obținerea rezultatelor în desfășurarea

activităților de sporire a potențialului productiv, selecție și ameliorare a bovinelor, din

concepțiile cercetătorilor cu mare experiență în acest domeniu, cele mai importante sunt

următoarele:

˃cunoașterea stadiului actual de potențial genetic productiv și a parametrilor genetici a rasei sau

populației actuale de bovine în țară sau zona de creștere a viitoarei rase,

˃fundamentarea metodelor de estimare a valorii fenotipice a reproducătorilor, de pondere a

caracterelor de selecție, de estimare a determinismului genetic, de construire a unor indici

sintetici pentru ameliorarea concomitentă a mai multor caractere (de exemplu, nivelul producției

de lapte, conținutul de grăsime și proteine în lapte, greutatea corporală),

˃aplicarea tehnologiei de testare a primiparelor pe baza performanțelor proprii realizate într-un

anumit interval al lactației (primele două sau trei luni de lactație);

˃determinarea structurii populației pentru noua rasă (subtipuri, linii, familii) și metodelor de

selectare a animalelor tipului solicitat la diferite etape de creare a rasei;

˃posibilitatea de crearea și folosire a taurilor consangvinizați și a unor linii sintetice cu însușiri

productive extrem de valoroase;

˃testarea taurilor reproducători după calitățile productive a descendenților și folosirea maximală

a taurilor amelioratori;

˃folosirea tehnicii moderne de apreciere complexă a valorii de ameliorare a reproducătorilor

(BLUP, Animal Model, Descrierea liniară, MOET, taur-test, etc.),

˃implementarea metodelor de însămânțare artificială, creștere a tineretului pentru reproducție,

controlului oficial al producției;

˃crearea bazei informative a rasei și prelucrarea computerizată a datelor de selecție

Obiectivele cercetărilor în funcție de scopul creării a rasei noi, ca exemplu, pot fi:

♦evoluția potențialului genetic al producției de lapte și conținutului de proteină și grăsime în

lapte;

♦ameliorarea potențialului genetic al producției de carne, randamentului de sacrificare, calităților

carcaselor, precocității și longevității productive;

♦majorarea rezistenței la îmbolnăviri, adaptivității la condițiile de furajare și creștere în

tehnologii industriale de mecanizare și automatizare a proceselor tehnologice;

♦sporirea masei corporale și calităților reproductive.

În cercetările de creare a raselor noi este important să ținem cont de particularitățile biologice a

speciei, stadiul și tehnologia de ameliorare genetică a bovinelor. Principalele particularități

biologice, cu implicații directe în ameliorarea bovinelor sunt intervalul mare între generații (4-5

ani), caracterele principale de producție și reproducție au un grad redus de determinare genetică

16

(cantitatea laptelui pe lactație 20-30%, calitatea carcaselor 34%, repaosul mamar, service-period,

calving interval 10-25%, absența unor corelații pozitive sau existența lor la un nivel scăzut, ori

corelații negative între principalele caractere productive.

Sunt folosite două sisteme de bază pentru ameliorare și creare a raselor noi de bovine:

a) în rasă curată cu practicarea folosirii unui nivel mediu sau îndepărtat de înrudire la

împerecherea reproducătorilor cu efectivul matcă sau împărecheri ne înrudite;

b) ameliorarea sau crearea raselor noi prin diferite modele de încrucișare a raselor și

populațiilor ameliorate cu rasele amelioratoare mai productive și cu calități dorite pentru rasele

noi.

În organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea raselor existente și sporirea calităţilor de carne

a raselor de bovine se folosesc aceleași principii și metode care au fost prezentate la

compartimentul crearea raselor noi re bovine.

La tema 3 se vor studia de sinestătător realizări recente în domeniul perfecţionării și creării

raselor de bovine din R. Moldova și alte țări, tehnologiilor de producer a laptelui și cărnii de

bovine..

Tema 4. Organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de porcine.

Conținutul temei:

4.1. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru crearea raselor noi de porcine.

4.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de porcine.

4.3. Organizarea cercetărilor pentru sporirea calităţilor de carne a raselor de porcine.

Din însușirea conținutului temei 4 masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările

științifice pentru perfecţionarea raselor de porcine în R. Moldova și pe plan mondial, vor

acumula cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi principiilor de organizare a cercetărilor pentru

perfecţionarea raselor de porcine crescute pentru obținerea produselor alimentare și materiei

prime pentru întreprinderile de procesare a materiei prime de origine animală.

Principiile și metodologiile de organizare a cercetărilor pentru crearea raselor noi de porcine sunt

asemănătoare cu cele descrise în tema precedentă nr. 3 cu particularitățile speciei porcine

prezentate în cele ce urmează.

˃Scopul principal al creșterii porcinelor constituie producerea cărnii cu cel mai avansat conținut

de grăsime comparativ cu carnea de bovine, ovine, caprine, păsări.

˃Materialul biologic pentru activitatea fermelor de producere a cărnii de porc este rasa, tipul

morfo-productiv, liniile specializate.

Rasele de porcine sunt clasificate în 4 categorii (Nicolae Zeneci și col.,2002):

1. Rasele mixte din care fac parte Marele alb, Landrace, Duroc. Ele prezintă valori ridicate

atât pentru performanțele de reproducție cât și pentru cele de creștere (îngrășare) și carcasă.

2. Rasele specializate în producția de carne precum Pietrain, Landrace Belgian, Hampshire

și unele linii create după anul 1970. Aceste rase se caracterizează prin performanțe de

reproducție moderate și foarte bune de creștere și carcasă.

3. Rasele specializate în performanțele de reproducție. Din această grupă fac parte rasele

chinezești (Meishan, Jianxing) cu performanțe de reproducție excepționale – prolificitatea 13-16

purcei la fătare, pubertate precoce (2-4 luni față de 6-7 luni la rasele europene). La această grupă

performanțele de îngrășare sunt mediocre, sporul mediu zilnic și țesutul muscular sunt inferioare

raselor Marele alb și Landrace cu aproximativ 100 g (18%).

4. Rasele locale sunt o grupă importantă dar în continuu regres. Performanțele de

reproducție, îngrășare și carcasă sunt la un nivel mediu și mult se deosebesc între aceste rase. Ele

sunt adaptate la o exploatare extensivă în condiții de mediu variate și defavorabile. În R.

Moldova nu avem astfel de rase, iar în România sunt Mangalița, Bazna.

˃Pentru creșterea porcinelor tot mai mare importanță capătă crearea liniilor specializate de la

care se obțin hibrizi comerciali pentru producția cărnii cu calități preferate de consumatori.

La crearea liniilor noi se urmărește scopul combinării caracterelor raselor din grupele 1-3 cu

adaptivitatea raselor locale.

17

˃Comparativ cu bovinele, ovinele, caprinele, cabalinele porcinele au o prolificitate mare. De la o

scroafă pe an se pot obține 2-2,2 fătări și 20-30 și mai mulți purcei.

˃Porcinele au o precocitate sporită, atingând la vârsta de 5-6 luni 90-105 kg.

˃Pentru creșterea porcinelor se pot folosi toate grupele de furaje (animale omnivore).

La organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de porcine și crearea raselor noi se va

ține cont de preferințele consumatorilor la carne cu conținut redus de grăsime, consum specific

de furaje mic, adaptivitatea la condițiile de creștere, performanțele de creștere și îngrășare, atc..

La organizarea cercetărilor pentru sporirea calităţilor de carne a raselor de porcine se va ține

cont de capacitățile scroafelor de a crește purceii până la înțărcare (molocinosti matoc), vârsta și

greutatea tineretului la înțărcare, vârsta de atingere a masei corporale de 100 kg, necesitățile de

materie primă a întreprinderilor de procesare a cărnii de porc, rentabilitatea producerii.

La tema 4 se vor studia de sinestătător realizări recente în domeniul perfecţionării și creării

raselor de porcine din R. Moldova și alte țări, tehnologiilor de producer a cărnii de porc.

Tema 5. Organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de ovine şi păsări.

Conținutul temei:

5.1. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru crearea raselor noi de ovine şi

păsări

5.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de ovine şi păsări.

5.3. Organizare a cercetărilor pentru sporirea calităţilor de carne a raselor de ovine şi păsări.

Din însușirea conținutului temei masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările

științifice pentru perfecţionarea raselor de ovine și păsări în R. Moldova și pe plan mondial,

crearea liniilor specializate de păsări, vor acumula cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi

principiilor de organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de ovine și păsări crescute

pentru producția de lapte și carne de ovine, ouă și carne de pasăre.

Principiile și metodologiile de organizare a cercetărilor pentru crearea raselor noi de ovine şi

păsări sunt asemănătoare cu cele descrise în tema precedentă nr. 3 cu următoarele particularități:

a)scopul creării raselor de ovine constituie obținerea producției de lână, lapte, carne, pielicele și

piei, blănuri, său sau producții mixte cu diverse combinații cum ar fi lână – cane, lapte – carne,

pielicele – lapte – carne, lână – lapte – carne;

Particularitățile bioproductive ale ovinelor, prezentate în continuare, se deosebesc esențial

de cele ale bovinelor.

actualmente în crearea raselor noi de ovine prioritățile principale sunt sporirea producției

de carne și lapte, ameliorarea calităților și sporirea cantității pielicelelor colorate cu diferite

nuanțe de culoare, care sunt mult apreciate și solicitate de consumatori;

Ovinele reprezintă o specie de animale domestice cu mari flexibilităţi biologice, tehnice

şi economice, în sprijinul acestei afirmaţii existând mai multe argumente, concretizate în

capacitatea ovinelor de a utiliza eficient resursele furajere sărace şi terenurile accidentate,

posibilitatea integrării lor în forme şi sisteme diferite de creştere, contribuind la fondul

produselor animaliere (carne, lapte, lână, piei şi pielicele), iar dezvoltarea oviculturii se

efectuează fără investiţii prea mari.

Creşterea şi exploatarea ovinelor este o activitate practicată pe toate continentele și în

majoritatea țărilor. Creşterea ovinelor s-a bucurat de o deosebită importanță de-a lungul timpului

datorită particularităților biologice și productive, precum și diversității producțiilor obținute de la

ovine. Ovinele posedă însușiri biologice importante, atât pentru răspândirea lor în zonele unde se

practică agricultura, cât și din punct de vedere al economiei producerii produselor valoroase

alimentare și a materiei prime pentru mai multe domenii ale industriei. Vom menționa cele mai

importante calități ale ovinelor.

Datorită conformației botului, mobilității buzelor, formelor dinților, structurii organelor

digestive ovinele, în funcţie de specificul raselor şi particularităţile lor morfo-productive

utilizează cel mai eficient, atât resursele ieftine de furaje de pe pășuni naturale, cât și reziduurile

din fitotehnie și ale industriei de prelucrare a materiei prime agricole. În cazul deficitului de

proteine în furaje ovinele ca animale rumegătoare pot folosi sursele ne proteice de azot ceea ce

18

sporește digestibilitatea furajelor ingerate. Ovinele s-au adaptat bine la parcurgerea distanțelor

mai în căutarea hranei (tehnologia clasică de transhumanță practicată în multe țări și regiuni

geografice).

Datorită rolului protector al învelișului pilos, ovinele posedă rezistență sporită la

condițiile aspre de climă, atât în zonele aride și semiaride, cât și în zonele cu temperaturi joase,

cu excepția regiunilor cu umiditate sporită a aerului din regiunile polare ale tundrei. A ceasta este

foarte convenabil economic fiind necesare puține investiții la construcția diferitor tipuri de

adăposturi pentru întreținerea ovinelor.

Comparativ cu bovinele prolificitatea la ovine este mai mare, iar durata gestației mai

mică ceea ce permite obținerea a două fătări pe ani la creșterea raselor specializate pentru

producția intensivă de carne, produs alimentar mult solicitat de consumatori. În condiții bune de

alimentație tineretul ovin are o viteză mare de sporire a greutății corporale ceea ce favorizează

creșterea intensivă a tineretului cu folosirea furajelor veri, ieftine în perioada de vegetație a

plantelor furajere.

În ultima perioadă au crescut preferinţele consumatorilor pentru carnea de ovine şi pentru

produsele lactate preparate din lapte de oaie, aceasta datorându-se atât tradiţiilor alimentare,

deficitului de proteină de origină animală din alimentaţia omului pe plan mondial, cât şi a

însuşirilor nutritive deosebite ale acestor produse.

Multitudinea produselor ovicule, consumul redus de energie la producția unor unități de

lapte și carne, faptul că ovinele consumă mari cantități de furaje de origine vegetală, în deosebi

iarba de pe pășune, creșterea ovinelor nu face concurență omului, ca de exemplu păsările și

porcinele care consumă multe concentrate, conferă creșterii ovinelor caracterul unei activități

rentabile, durabile și de certă perspectivă.

În actuala conjunctură economică internă şi internaţională, precum şi în perspectiva

dezvoltării creşterii ovinelor în lume şi la noi în ţară este necesară reevaluarea posibilităţilor de

dezvoltare a producţiilor obţinute, în scopul rentabilizării exploataţiilor zootehnice. Se impune

creşterea producţiilor de carne şi de lapte, la toate rasele omologate în Republica Moldova ceea

ce asigură sporirea eficacității producerii produselor ovicule.

Apreciind avantajele economice ale creşterii ovinelor, mai ales în domeniul producţiei de

carne, lapte, lână şi secundar ale celorlalte produse obţinute de la această specie, numeroase ţări

fac eforturi deosebite pentru înmulţirea efectivelor şi a creşterii producţiilor acestora.

Conform datelor FAO, creşterea ovinelor pe plan mondial s-a dezvoltat mai puţin prin

creşterea numerică a efectivelor şi mai mult prin sporirea producţiilor pe cap de oaie exploatată,

atât în ţările dezvoltate din punct de vedere economic, în special în cele din Uniunea Europeană,

cât şi în ţările în curs de dezvoltare.

Creşterea ovinelor, ramură importantă a zootehniei, cu mari tradiţii în ţara noastră, trebuie

sa fie orientată în scopul realizării unor producţii bazate pe cerinţele pieţei şi, în acelaşi timp, să

fie favorabilă mediului înconjurător, în funcţie de particularităţile biologice ale raselor.

În prezent există o bază biologică propice pentru exploatarea mixtă a ovinelor, datorită

cerinţelor foarte mari ale pieţei pentru produsele obţinute de la ovine, perspectiva apropiată

indicând o dezvoltare majoră a raselor specializate pentru producția de lapte și carne, precum și

cu producţii mixte, dintre care cele mai importante sunt cele de lapte-carne şi carne-lapte.

Preocupările crescătorilor de ovine trebuie să fie orientate către sporirea şi îmbunătăţirea

calităţii cărnii la ovine şi pentru sporirea cantităţii și calității laptelui, aceasta putându-se realiza

prin crearea unor rase, populaţii şi linii de ovine specializate pentru producţia de carne sau lapte,

fără a se neglija producţia de lână sau pielicele, concomitent cu aplicarea selecţiei la rasele

existente în Republica Moldova şi prin îmbunătăţirea tehnologiilor de creştere şi exploatare.

Stabilirea raportului între diferitele producţii şi al limitelor între care acestea se pot mări,

fără a prejudicia echilibrul fiziologic, constituie problema de însemnătate practică majoră, pentru

sporirea rentabilităţii în domeniul creşterii ovinelor

19

În condiţiile integrării ţării noastre la Uniunea Europeană este absolut necesară

accelerarea sporirii progresului tehnico - științific în toate ramurile zootehniei, care asigura

sporirea calităţilor și competitivității produselor animaliere pe baza ameliorării calităților

biologice, sporirii potenţialului productiv al raselor de animale domestice și prin utilizarea

tehnologiilor avansate. Noile orientări tehnologice se fundamentează pe îmbinarea criteriului

economic cu criteriul energetic, costul energiei determinând şi modificări în tehnologia

producerii şi utilizării resurselor furajere.

Pentru eficientizarea exploataţiilor de ovine se urmăreşte şi ridicarea calităţii produselor

obţinute, în scopul de a deveni competitive la export. Calitatea produselor este legată de valoarea

de întrebuinţare a produselor, de proprietăţile lor fizice şi chimice.

Concomitent cu creşterea producţiilor ovinelor trebuie să se urmărească în permanenţă

îmbunătăţirea metodelor de furajare, conservare a furajelor,valorificarea superioară a furajelor,

care să asigure mărirea gradului de digestibilitate al acestora, elaborarea raţiilor furajere în

funcţie de cerinţele nutriţionale şi a capacităţii de ingestie a diferitelor categorii de ovine,

scăderea costurilor realizate cu întreţinerea şi în special cu hrănirea acestor animale, în vederea

creşterii eficienţei economice.

Parametrii tehnici pe care trebuie să-i atingă exploataţiile de ovine vor trebui să crească,

pentru obţinerea unui profit net corespunzător, acţiune ce trebuie să fie dublată de creşterea

dimensiunilor exploataţiilor crescătoare de ovine şi aplicarea unor tehnologii integrate, moderne

şi eficiente, precum şi dotarea cu maşini şi echipamente adecvate, pentru obţinerea, prelucrarea,

depozitarea şi valorificarea, la indicatori calitativi superiori ai produselor ovicule.

c) Pe plan mondial, în țările învecinate și în țara noastră din ramura creșterii ovinelor s-a

desprins și a devenit de sinestătătoare ramura creșterii caprinelor care are cei mai înalți indici de

dezvoltare comparativ cu creșterea bovinelor și ovinelor. Vom menționa principalele

particularități biologice și productive ale caprinelor.

In prezent, creșterea și exploatarea caprinelor cunoaște o dezvoltare ascendentă datorită

particularităților lor biologice și economice valoroase fapt pentru care această specie a căpătat o

largă răspandire pe intreaga suprafată a globului.

In ultimile decenii, concomitent cu sporirea lor numerică, s-au ameliorat o serie de rase

autohtone și creat altele noi, specializate atât pentru producția de lapte, cât și pentru producția

mixtă, anume de lapte – carne, cu prolificitate ridicată, și de lană- puf și carne.

De asemenea, s-au elaborat și lansat o serie de metode și tehnologii eficiente privind

valorificarea maximală a potențialului productiv în diferite sisteme de intreținere și exploatare a

caprinelor.

Specia caprină, datorită însusirilor de a se inmulți rapid, potențialului superior de

producție și cheltuielilor reduse de exploatare (urmare a rusticității și valorificării eficiente a

furajelor celulozice), se bucură în continuare de multă importantă, atât în rândul crescătorilor, cât

și al diferitelor organisme internaționale, ca de exemplu FAO (Organizatia pentru Alimentație și

Agricultură – ONU ) si FEZ ( Federatia Europeana de Zootehnie ).

În societatea umană există două opinii contrare referitor la importanța creşterii

caprinelor. Unii consideră că caprinele se cresc în ţările şi regiunile (gospodăriile) sărace, iar

existența lor se consideră indicatorul sărăciei. Alţii consideră caprinele cele mai efective animale

domestice, care pot aduce profit crescătorilor de animale. Se poate afirma că actualmente

caprinele se cresc, atât în ţările şi regiunile sărace din punct de vedere economic (multe ţări din

Africa şi Asia, Oceania), cât şi în ţările cu economia prosperă (Anglia, Germania).

Despre importanța caprinelor se cunoaște din antichitate. O legndă afirmă că Capra

Amalteea, cea care l-a hrănit pe micul Jupiter, a fost răsplătită, zeul zeilor transformînd-o dintr-o

biată capră într-o mare constelaţie. Există multe informații care confirmă necesitatea folosirii

laptelui de capre. Se spune că regina Egiptului, Cleopatra, era atît de frumoasă datorită băilor pe

care le făcea în lapte de capră, cunoscut pentru calităţile antiinflamatorii la tenurile cu probleme,

sensibile ori îmbătrînite. În reţete vechi, se recomanda utilizarea brînzeturilor în cosmetică, mai

20

ales brînza de capră, pentru eliminarea pistruilor. Brînza se amesteca cu ulei de floarea-soarelui,

şi se aplica imediat după baie. În combinaţie cu mierea de albine, elimină vînătăile. În aplicaţii

externe sub formă de comprese, zerul din lapte de capră ajută la vindecarea eczemelor şi

degerăturilor.

Caprinele au rusticitate pronunțată, sunt rezistente la condițiile aspre ale mediului în care

s-au format și se cresc actualmente, se pot deplasa rapid în regiuni muntoase, pe drumuri

accidentate, datorită specificului constructiv al scheletului, mușchilor, articulațiilor și aparatului

tendoligamentar. Pentru căutarea hranei în decursul zilei, capra parcurge distanțe mai mari cu 50

% decât oaia și cu 80 % mai mult decât bovinele.

Caprinele au mobilitate mare a buzelor, conformația botului și a dentiției care permit

valorificarea tuturor sortimentelor de vegetație și, îndeosebi, a celei lemnoase cu conținut sporit

de celuloză, ceea ce contribuie la supraviețuirea speciei și în zonele aride cu multă vegetație de

arbuști, în care alte specii de rumegătoare nu pot rezista. Capra digeră mai bine fracțiunile

celulozice ale plantelor, preferând în proporție de 60 % arboretul, care se va suplimenta cu 20 %

graminee și 20 % alte plante.

Caprinele sesizează cu ușurință aspectul, calitatea și distribuirea sortimentului de furaje,

fapt care influențează capacitatea lor de ingestie, refuzând, uneori, sau acceptând cu dificultate

unele nutrețuri, chear și dacă ar avea necesar de hrană.

Caprinele sesizează bine gustul şi mirosul furajelor, preferă să înghită repede hrana, care

apoi este supusă rumegării. Caprinele nu sunt capricioase la hrană şi se pot asigura cu furaje în

regiunile muntoase şi semiaride cu populaţie sărăcăciosă de plante. Caprinele folosesc efectiv

furajele cu conţinut bogat de celuloză, inclusiv arbuştii, care se răspândesc pe multe terenuri de

păşune şi nu pot fi folosiţi de alte specii de animale domestice.

Caprinele au posibilitatea pronunțată de diferențiere a celor patru gusturi (amar, dulce,

sărat, acru), care participă la caracterul de selectivitate a furajelor, au capacitatea de alegere a

părților ingerate din hrană – îndeosebi a frunzelor bogate în glucide, preferând plante în diferite

stadii de maturitate. Selectivitatea se reduce pe măsură ce depozitul de furaje scade, pentru

prevenirea înfometării.

Caprinele au obișnuința de a se sprijini pe membrele posterioare pentru a se înnălța în

vederea consumării crenguțelor (mai cu seamă în perioada secetoasă, când lipsesc alte plante

furajere), pentru asigurarea funcțiilor vitale și diversificarea consumului zilnic de hrană.

Rumegarea nocturnă la caprine este mai intensă și în funcție de durata ciclului respectiv, fiind

ceva mai mare decât la ovine.

Caprinele sunt sensibile la condițiile necorespunzătoare de igienă, la frig, curenți de aier

și umeditate exesivă, ceea ce favorizează contactarea unor maladii pulmonare și parazitare, dar

sunt mai rezistente la bruceloză și tubertculoză. La temperaturile ridicate, transpiră mai puțin

decât oile, ceea ce înseamnă că au mai mic necesar de apă pentru supraviețuire și pentru

formarea producției de lapte. Aceasta fiind mai redusă la caprine comparativ cu ovinele, fapt ce

le permite să suporte mai bine condițiile aspre din zonele aride și secetoase.

Necesarul de apă la caprine are o viteză de circulație cu 11 % mai redusă decât la ovine,

este asigurat parcial din frunzele tinere cu un conținut de apă până la 60 %.

La caprine prezența stratului adipos subcutanat și dezvoltarea acestuia sub formă de

depozit perineal, în general abdominal, constituie reserve considerabile de energie utilizabilă în

perioada de subnutriție.

Caprinele adulte au greutatea corporală 36 – 84 kg, sunt mai mici decât oile, greutatea

corporală medie a cărora constitue 41 – 136 kg. Au coarne mari în formă de spirală înclinate spre

spate, dar la unele rase (Saanen) lipsesc coarnele, sunt ciute. La masculi coarnele sunt mai

masive şi mai apropăiate unul de altul.

Caprinele au invelișul pilos divesificat în funcție de rasă și condițiile pedoclimatice.

Culoarea învelişului pilos variază de la alb la brună- întunecat, neagră. Există şi caprine cu

diverse culori ale învelişului pilos pe unele regiuni ale corpului. Învelișul pilos la caprine este

21

compus din fibre scurte, strălucitoare și aplicate orizontal pe corp, care reflectă o mare parte din

excesul de căldură incident, ca mijloc de protecție împotriva acestuia. Masculii au barbă, iar

unele femele cercei.

Lactația la capre durează 7-8 luni, iar în caz de necessitate, lactația continuă și mai mult,

prelungindu-se în al doilea an și înscriind un nou vârf al curbei de lactație, care poate ajunge

până la 700 de zile.

Longivitatea biologică ajunge până la 10-12 ani, cu maxima de 18 ani, iar cea economică

(longivitatea productivă optimală) până la circa 7 ani.

Caprinele se caracterizează prin pretabilitate la intensivizarea reproducției, fiind frecvente

cazurile de intersexualitate a produșilor rezultați, în deosebi la rasele ameliorate. Au o capacitate

pronunțată de combinabilitate, prin încrucișări cu rasele ameliorate și de îngrășare intensivă a

tineretului.

Caprinele se pretează la întreținere, atât în turmă, inclusiv și cu ovinele, cât și în mod

solitar. Se deprind repede cu stăpânul, sunt jucăușe, dap pot fi și nărăvoase, în unele cazuri și

agresive.

Caprinele sunt animale docile, îşi recunosc stăpânii şi se deprind repede cu stăpânul care

le creşte şi îngrijeşte, dar pot fi nărăvoase şi agresive cu omul.

d) Avicultura include creșterea a mai multor specii de păsări: găini, rațe, gâște, curci, bibilici,

prepelițe, fazani, iar în ultimul timp se cresc și struți. Comun pentru toate speciile este

capacitatea sporită de înmulțire, elaborarea și folosirea liniilor specializate, obținerea hibrizilor

interliniari, precocitatea intensivă de creștere a tineretului pentru carne și reproducție.

În organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea sau crearea raselor noi, sporirea calităților de

carne, lapte și alte produse la ovine, sporirea producției de ouă și carne la păsări se va ține cont

de particularitățile speciilor menționate.

La această temă masteranzii de sinestătător vor studia realizările științifice în domeniul creșterii

raselor de ovine și păsări, tehnologiilor de producere a cărnii, laptelui, lânii, pielicelelor și

blănurilor de la ovine, tehnologiilor de producere a ouălor pentru incubație și de consum, a cărnii

de pasăre.

Tema 6. Organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a

materiei prime-carne de bovine conform standardelor UE

Conținutul temei:

6.1. Organizare a cercetărilor pentru elaborarea tehnologiilor intensive de producere a cărnii de

bovine.

6.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de bovine.

6.3. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de bovine

în gospodării specializate.

Din însușirea conținutului temei 6 masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările

științifice pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de bovine în R. Moldova și pe

plan mondial, vor acumula cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi principiilor de organizare a

cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de bovine în R. Moldova și

pe plan mondial.

Pentru organizarea cercetărilor de perfecţionare a tehnologiilor de producere a materiei prime-

carne de bovine se va ține cont de următoarele principii:

Carne se produce de la toate rasele de bovine, idiferent de specializarea rasei,

performanțele ei productive, precocitate, calitățile reproductive, adaptivitatea la condițiile de

creștere și îngrășare.

Producerea cărnii de bovine se poate organiza în sistem intensiv, semiintensiv și

extensive.

Sistemul intensiv producere a cărnii de bovine se bazează pe creșterea tineretului raselor

specializate pentru carne și raselor cu producție dublă de carne-lapte și lapte-carne, hibrizilor

(metișilor) obținuți din încrucișarea raselor de lapte și cu producția dublă de carne-lapte și lapte-

22

carne cu rasele specializate pentru carne. Tineretul raselor de lapte cum ar fi Holstein, Black and

White, Bălțată cu negru (tip moldovenesc) are abilități bune pentru creștere și îngrășare

intensivă.

Metodologia de efectuare a cercetărilor științifice:

a) La formarea loturilor experimentale pentru studiile comparative a producției de carne a

tineretului din diferite rase sau prin compararea producției hibrizilor cu producția raselor

ameliorate, animalele în fiecare lot experimental se vor selecta în baza criteriului de analogie

după vârstă şi masa corporală (diferenţa între indivizi de nu mai mare de 10%).

b) La testarea animalelor de diverse genotipuri, animalele se vor selecta în conformitate cu

criteriul de analogie a vârstei şi condițiilor similare de hrănire şi întreţinere.

c) În loturile experimentale şi de control se vor selecta viţei conform criteriului de rasă,

vârstă, greutatea corporală şi timpul naşterii. Pentru a obţine rezultate comparabile, tăurașii din

experimente nu se vor castra și necesită să fie crescuţi intensiv la complexe cu tehnologie

analogică de producţie de carne de vită.

d) În procesul de realizare a cercetărilor la tineretul supus creșterii intensive în experiențe se vor

analiza următorii indicatori:

modificarea masei corporale prin intermediul cântăririi individuale a animalelor la naştere

şi ulterior lunar, la etapa iniţială şi finală a perioadei tehnologice, la includere în experiment şi la

retragere din acesta (îngrăşare), înainte de sacrificare, la livrare întreprinderii de prelucrare a

materiei peime şi după expunere la foame într-o perioadă de 24 ore;

schimbarea proporţiilor conformaţiei şi a caracteristicilor exterioare luând în considerare

modificările animalelor pe perioada de creștere conform metodelor general acceptate în studiile

zootehnice. Pe baza măsurărilor se vor calcula cei mai importanţi indici ai conformaţiei care

caracterizează producția de carne pe animale vii;

prin metoda calculului se determină viteza absolută şi cea relativă a creşterii masei vii şi a

parametrilor lineari;

pentru aprecierea cantității de furaje consumate pe perioada de creștere se duce evidența

furajelor prin intermediul metodei de cântărire zilnică. Evidenţa resturilor de nutreţuri ne

consumate ele se cântăresc în două zile adiacente la fiecare interval de zece zile a experienței;

producția de carne se studiază prin intermediul efectuării sacrificării de control la

retragere a animalelor din experiment (după îngrășare), nu mai puţin de trei capete din fiecare lot

experimental;

sacrificarea se va efectua la întreprinderea de abatorizare respectând cerințele tehnologiei

în vigoare;

La sacrificarea de control se va organiza evidența greutății corporale a fiecărui animal, a

grăsimii interioare, masei carcasei, masei şi ariei pielii, compoziţiei morfologice carcasei, se vor

colecta probe de carne şi grăsime pentru analizele de laborator;

în carcasă se vor studia randamentul cărnii dezosate și raportul dintre părțile tranșate a

carcasei;

prin analize de laborator se va determina în carne conținutul de substanţe uscate prin

uscarea mostrelor de carne la 105 °C până la greutatea constantă a probei. Conţinut de lipide se

determină prin metoda Soxhlet.

valoarea biologică a cărnii se determină în baza analizei conţinutului de triptofan (metoda

lui Graham, Smith şi alte modificări ale lui Verbitsky şi Detheridge) şi hidroxiprolinei (metoda

lui Newman şi Logen în modofocaţiilele lui Verbitsky şi Detheridge);

în caz de necesitate pot fi studiați și alți indicatori care caracterizează valoarea biologică,

nutritivă sau comercială a carcaselor,cărnii, grăsimii și subproduselor (pieile, sângele, etc.)

în baza costului de furaje consumate, retribuire a muncii, amortizării mijloacelor fixe şi

cheltuielilor generale de afaceri, încasărilor în numerar pentru carnea vândută a vitelor tinere din

experimente, se apreciază principalii indicatori a eficienţei economice a producţiei de carne în

condiţii de creştere şi îngrăşare intensivă a vitelor tinere.

23

În cercetările științifice este necesar de apreciat factorii care influențează producția individuală

de carne a tineretului bovin și anime: specia, rasa, linia, tipul morfo-productiv, individualitatea,

vârsta, sezonul nașterii, nivelul de alimentație și calitatea furajelor, starea de sănătate,

comportamentul, microclimatul în grajduri sau factorii climatici la creșterea pe pășune,

efectuarea activităților zilnice, sistemul de întreținere la legătură sau liber, asigararea cu apă

potabilă, etc.

Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de bovine în

condițiile gospodăriilor din sectorul particular și a tehnologiilor de producere a cărnii de bovine

în gospodării specializate (complexe zootehnice) sunt bazate pe aceleași principii metodologice

descrise la această temă.

De sinestătător la tema nr 6 masteranzii vor studia publicațiile științifice cu rezultatele

cercetărilor recente în domeniul perfecţionării tehnologiilor de producere a cărnii de bovine în R.

Moldova și alte țări.

Tema 7. Organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a

materiei prime-carne de porcine conform standardelor UE

Conținutul temei:

7.1. Organizare a cercetărilor pentru elaborarea tehnologiilor intensive de producere a cărnii de

porcine

7.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de

porcine

7.3. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de

porcine în gospodării specializate

Din însușirea conținutului temei nr.7 masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările

științifice pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de porcine în R. Moldova și

pe plan mondial, vor acumula cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi principiilor de organizare

a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de porcine în R. Moldova

și pe plan mondial.

Pentru organizarea cercetărilor de perfecţionare a tehnologiilor de producere a materiei prime-

carne de porc se va ține cont de principiile de bază descrise în tema nr.6 și particularitățile

tehnologiei producerii cărnii de porc.

Actualmente preferințele consumatorilor cărnii de porc se referă la consumul de carne cu

cantități reduse de grăsime, obținută de la creșterea intensivă a tineretului până la vârsta de 5-6

luni și greutatea corporală a tineretului îngrășat de 90-110 kg.

Conform reglementărilor UE la producerea intensivă a cărnii de porc se vor folosi rase,

linii și hibrizi cu calități bune și foarte bune a producției de carne.

Cele mai potrivite rase pentru producerea cărnii cu cantități reduse de grăsime

subcutanată, intermusculară și intramusculară sunt rasele specializate Iorcshire, Landrace,

Hampshire, Duroc, Pietraine și hibrizii obținuți din îngrucișările birasiale sau multerasiale.

Pentru producerea cărnii de porc tot mai des se practică folosirea hibrizilor obținuți din

încrucișarea liniilor sau a raselor și liniilor.

Perioada de creștere a tineretului destinat pentru carne nu trebuie să depășească 6 luni

deoarece după această vârstă sporesc acumulările de grăsime subcutanată, intermusculară și

intramusculară concomitant cu sporirea consumului de furaje pentru fiecare kg de spor în

greutate și se reduce eficiența economică a producerii cărnii de porc.

Pentrtu producerea intensivă a cărnii tineretul porcin se va înțărca la o vârstă de până la

27-45 zile și va fi pus la creștere și îngrășare în condiții optimale de furajare, microclimat și

montorizare a dezvoltării corporale.

8. Organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a

materiei prime-carne şi de ovine conform standardelor UE

Conținutul temei:

24

8.1. Organizare a cercetărilor pentru elaborarea tehnologiilor intensive de producere a cărnii de

ovine

8.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de ovine

8.3. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de ovine

în gospodării specializate

Din însușirea conținutului temei nr.8 masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările

științifice pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de ovine și caprine în R.

Moldova și pe plan mondial, vor acumula cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi principiilor de

organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de ovine și

caprine în R. Moldova și pe plan mondial.

Pentru organizarea cercetărilor de perfecţionare a tehnologiilor de producere a materiei prime-

carne de ovine și caprine se va ține cont de principiile de bază descrise în tema nr.6 și

particularitățile tehnologiei producerii cărnii de ovine și caprine.

Luând în considerație preferințele consumatorilor și cerințele crescânde a pieței internaționale la

carne de oaie în ultimii 40-50 ani în cadrul unor rase de ovine care inițial au fost create și se

creșteau pentru producția de lână au fost create linii specializate pentru producția de carne.

Astfel, în rasa Merinos de Palas, care a fost încrucișată cu rasa Ile de France, s-a creat linia

pentru producția de carne cu următoarele caracteristici: greutatea mieilor la naștere 4,5-5,5 kg, la

vârsta de trei luni 28-30 kg, la 5-6 luni 35-40 kg, sporul mediu zilnic 300-320 g, femele adulte

55-60 kg, berbeci 90-100 kg. Această linie este bine adaptată la condițiile de creștere din sudul

României și se poate folosi și în R. Moldova (C. Pascal, 2007). Conform datelor Institutului de

Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas linia de Carne-Palas se

aseamănă genetic în proporţie de 55,47% cu rasa Ile de France şi 39,83% cu rasa Merinos de

Palas. Linia este competitivă pe plan internaţional şi poate fi omologată ca o nouă creaţie a

institutului.

Caracteristicile liniei:

sporul mediu zilnic – îngrăşare intensivă – 300-320 g;

greutate la vârsta de 150 zile – 38-48 kg;

randament la sacrificare – 50%;

carcase de calitate – clasele U şi R din grila europeană SEUROP.

Linia de Carne-Palas poate fi folosită pentru producerea berbecilor terminali necesari în

programele de hibridare care au ca obiectiv principal obţinerea de miei îngrăşaţi, competitivi pe

piaţa Uniunii Europene. Din această linie se livrează anual reproducători şi material seminal

crescătorilor interesaţi de creşterea producţiei de carne la ovine.

Carne cu cele mai preferate calități a cărnii de ovine sunt tehnologii de creștere a mieilor cruzi de

lapte și de 100 de zile, de creștere intensivă tineretului ovin până la 6-7 luni și a batailor tineri.

Tehnologia producerii cărnii de miel crud de lapte constă în creșterea intensivă a mieilor de la

naștere sacrificaţi la vârsta de 1,5 – 2,0 luni cu greutatea corporală de 8-12 kg la rasele mixte şi

de 15 – 20 kg pentru metişi şi rasele specializate în producția de carne. Acești miei se hrănesc cu

laptele mamelor și o cantitate mică de concentrate. Carnea lor are un conținut sporit de umiditate

și proteină nematurată. Din punct de vedere economic producerea acestei carne nu este rentabilă,

având în vedere consumul excesiv și costul laptelui folosit de miei care și așa este un produs

valoros alimentar.

Tehnologia producerii cărnii de miel de 100 zile puțin diferă de tehnologia precedentă

deoarece este bazată pe un consum mare de lapte și folosirea în alimentația mieilor a unor

cantități mici de furaje vegetale și concentrate. Mieii provin de la oile care au fătat în noiembrie-

decembrie, au fost crescuți intensiv în perioada de iarnă și abatorizare aveau o greutate corporală

de 25-30 kg şi carcasele de la acești miei cântăreau de 10-15 kg.

Tehnologia producerii cărnii de tineret ovin este cea mai răspândită pentru creșterea până la

vârsta de 6 – 7 luni a berbecuţilor şi mieluşelor excluse de la reproducţie, dar supuşi îngrăşării

intensive până la greutatea de 30-40 kg și abatorizați toamna pentru a nu prelungi îngrășarea în

25

perioada de iernat care este mai costisitoare decât cea de vară-toamnă cu folosirea maximă a

furajelor verzi și reziduurile fitotehnice și ale industriei de prelucrare a materiei prime agricole.

Tehnologia producerii cărnii de batal tânăr se practică în gospodăriile care produc lână și

cresc tineretul mascul castrat până la vârsta de 12-13 luni când vor fi tunși și abatorizați.

Greutatea corporală la această vârstă este în funcție de cantitatea și calitatea furajelor folosite

pentru creșterea și îngrășarea batalilor tineri. În condițiile actuale din R. Moldova nu se mai

practică astfel de tehnologii.

Clasificarea carcaselor conform reglementărilor UE

Clasificarea carcaselor de ovine adulte se efectuează prin aprecierea succesivă:

- a conformaţiei în şase clase: S, E, U, R, O, P

- a stării de îngrăşare, în cinci clase: 1. foarte slabă, 2. slabă, 3. medie, 4. grasă şi 5. foarte

grasă. Pentru a fi clasificată în clasa S, carcasa de conformaţie superioară nu trebuie să prezinte nici un

defect în porţiunile sale esenţiale (pulpă sau jigou, musculatură dorso-lombară şi spată).

Pentru a fi clasificată în E, carcasa de conformaţie excelentă nu trebuie să prezinte defecte în

porţiunile esenţiale (pulpă sau jigou, musculatură dorso-lombară şi spată).

Când pentru carcasele de conformaţie U, R, O, P, carcasa nu prezintă un caracter omogen la

nivelul celor trei porţiuni esenţiale, clasa va fi dată de cea în care se încadrează două, din cele trei

porţiuni esenţiale.

Clasele pentru conformaţia carcasei sunt următoarele:

S. Superioară.

- profilele extrem de convexe; dezvoltare musculară excepţională,

cu muşchi dubli, tip „culard”.

- Pulpa (jigoul): muşchi dubli. Profil extrem de convex.

- Musculatura dorso-lombară: extrem de convexă, largă şi profundă.

- Spată: extrem de convexă şi profundă.

E. Excelentă:

- Profilele convexe până la extrem de convexe; dezvoltare musculară excepţională.

- Pulpa (jigoul): foarte profundă. Profil foarte convex.

- Musculatura dorso-lombară: foarte convexă, largă şi profundă.

- Spata: foarte convexă şi profundă.

U. Foarte bună:

- Profilele convexe în ansamblu; musculatura puternic dezvoltată.

- Pulpa (jigoul): profundă. Profil convex.

- Musculatura dorso-lombară: largă şi profundă.

- Spata: convexă şi profundă.

R. Bună:

- Profilele, în ansamblu, rectilinii, musculatura bine dezvoltată.

- Pulpa (jigonul): profil, în general, drept.

- Musculatura dorso-lombară: profundă, dar mai puţin largă.

- Spata: dezvoltare bună, dar mai puţin profundă.

O. Suficient de bună:

- Profilele rectilinii spre concave; musculară dezvoltare medie.

- Pulpa (jigonul): profilul tinde a fi uşor concav.

- Musculatura dorso-lombară: lipseşte lărgimea şi grosimea.

- Spata: tinde a se îngusta. Lipseşte grosimea.

P. Acceptabilă:

- Profilele concave până la foarte concave; musculară dezvoltare redusă.

- Pulpa (jigonul): profil concav sau foarte concav.

- Musculatura dorso-lombară: îngustă şi concavă iar oasele proeminente.

- Spata: îngustă, plată, oase proeminente.

Clasele pentru starea de îngrăşare a carcaselor la ovine sunt următoarele:

26

1. Foarte slabă:

- Grăsimea de acoperire inexistentă sau puţină.

- Exterior: fără grăsime sau câteva urme.

- Abdomen fără grăsime sau câteva urme pe rinichi.

- Torace fără grăsime sau câteva urme între coaste.

2. Slabă:

- Puţină grăsime de acoperire, muşchii aproape în totalitate vizibili.

- Exterior: un strat fin de grăsime acoperă o parte de carcasă,

dar este mai puţin vizibilă pe membre.

Abdomen: urme de grăsime sau un strat subţire de grăsime ce acoperă o parte din rinichi.

- Torace: muşchii sunt vizibili între coaste.

3. Medie:

- Muşchii, cu excepţia pulpei (jigoului) şi spetei, aproape în întregime acoperiţi de

grăsime; slabe depozite de grăsime în interiorul cutiei toracice.

- Exterior: un strat de grăsime subţire acoperă o mare parte sau întreaga

carcasă.

- Interior: Stratul de grăsime este mai gros la baza cozii.

- Abdomen: un strat subţire de grăsime acoperă o parte sau în întregime rinichii.

- Torace: muşchii sunt încă vizibili între coaste.

4. Grasă:

- Muşchii acoperiţi de grăsime, dar sunt încă parţial vizibili la nivelul pulpei şi spetei; câteva

depozite de grăsime în interiorul cutiei toracice.

- Exterior: un strat gros de grăsime acoperă mare parte sau întreaga carcasă, dar stratul de grăsime

poate să fie mai puţin profund pe membre şi mai gros pe spată.

- Interior: depozite de grăsime vizibile pe coaste.

- Abdomen: rinichii sunt acoperiţi de grăsime.

- Torace: muşchii dintre coaste pot să fie infiltraţi de grăsime.

5. Foarte grasă:

- Toată carcasa acoperită cu un strat gros de grăsime; depozite importante de grăsime în interiorul

cutiei toracice.

- Exterior: strat de grăsime foarte profund. Grămezi de grăsime vizibile pe toată

carcasa.

- Interior: Depozite de grăsime vizibile pe coaste.

- Abdomen: rinichii înveliţi într-un strat gros de grăsime.

- Torace: muşchii dintre coaste sunt infiltraţi de grăsime.

Factorii care condiţionează producţia de carne la ovine sunt de trei categorii:

1.Factorii genetici includ:

RASA care condiţionează producţia cantitativă şi calitativă în funcţie de gradul de precocitate şi

tipul de conformaţie, dimensiunile de lărgime şi adâncime a corpului. Prin metodele existente de

selecție se vor depista animalele cu cei mai superiori indici ai producției de carne în scopul

folosirii factotilor genetici de ameliorare a raselor de ovine.

Individualitatea. În cadrul fiecărei rase, indiferent de gradul ei de precocitate există o anumită

proporţie de plus variante cu aptitudini mai dezvoltate pentru producţia de carne care necesită

folosiți maxim pentru multiplicarea animalelor înalt productive.

Sexul şi tipul de fătare. Masculii sunt mai masivi decât femelele, au o energie de creştere mai

mare. Produşii proveniţi din fătări unipare au o energie de creştere şi îngrăşare mai mare

comparativ cu cei din fătări gemelare. Actualmente există metode de obținere, la dorința

crescătoruilui de ovine, a mai multor masculi, care cresc mai repede și au greutatea corporal

sporită.

2. Din factorii de mediu intern fac parte:

27

Vârsta care este strâns legată de capacitatea de conversie a furajelor, potenţialul de

creştere şi îngrăşare, dezvoltarea musculaturii şi depunerile de grăsime. Pentru producția de

carne trebuie maxim de folosit gradul sporit de creștere a tineretului în primele luni de viață.

Starea de îngrăşare şi fiziologică poate influenţa ritmul de creştere, gradul de dezvoltare

şi procesul de îngrăşare. Acest factor va contribui la sporirea rentabilității producerii cărnii de

oaie.

3.Factorii de mediu extern includ:

Clima, solul, temperatura, viteza şi umiditatea relativă a aerului, caracterul

vegetaţiei. Acești factori pot fi reglați în adăposturile ovinelor, prin crearea condițiilor de odihnă

a ovinelor la pășunat, ameliorarea producție vegetale de pe pajiști.

Nivelul de alimentaţie şi calitatea furajelor sunr factori decisivi în sporirea producției

de carne și ameliorarea calităților ei.

Intensitatea reproducţiei, de asemenea, poate spori numărul de miei crescuți pentru

carne. Important de obținut și două fătări pe anul calendaristic.

Tehnologia creşterii şi organizarea activităţilor tehnologice zilnice în ferma de ovine

pot influența pozitiv sau negativ producția de carne, dar se va organiza în așa mod tehnologia și

activitățile la creșterea ovinelor pentru a obține cât mai multă și calitativă producție de carne.

Producția cărnii de caprine este influențată de nivelul de ameliorare a raselor de caprine crescute,

atât pentru carne, cât și pentru lapte, având în vedere că pentru a obține această producție se

crește tineretul mascul ale tuturor raselor de caprine. Producerea cărnii de caprine pe plan

mondial și în majoritatea continentelor are o evoluție ascendentă.

9. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea

tehnologiilor de prelucrare a cărnii de bovine

Conținutul temei:

9.1. Organizare a cercetărilor pentru elaborarea tehnologiilor de prelucrare a cărnii de bovine

9.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de prelucrare a cărnii de bovine

9.3. Organizarea cercetărilor pentru producerea noilor sortimente de produse din carne de

bovine

Din însușirea conținutului temei nr.9 masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările

științifice pentru perfecţionarea tehnologiilor de prelucrare a cărnii de bovine în R. Moldova și

pe plan mondial, vor acumula cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi principiilor de organizare

a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de porcine în R. Moldova

și pe plan mondial.

Pentru organizarea cercetărilor de perfecţionare a tehnologiilor de prelucrare a materiei prime-

carne de bovine conform reglementărilor UE.

În cercetările privind tehnologiile de prelucrare a cărnii de bovine se va ține cont de

reglementările UE pentru carnea (carcase, semicarcase, sferturi de carcase) destinată, atât

comercializării, cât și prelucrării carcaselor pentru producerea diferitor categorii de produse din

carne fie numai din carne de bovine sau în amestec cu carnea altor specii de animale domestice și

carne de vânat.

Conform reglementărilor UE clasificarea carcaselor de bovine adulte se efectuează, conform

standardelor prin aprecierea succesivă:

a) a conformaţiei, pe baza a şase clase: S, E, U, R, O, P;

b) a stării de îngrăşare, pe baza a cinci clase: 1 – foarte slabă, 2 – slabă, 3 – medie, 4 – grasă, 5 –

foarte grasă.

Carcasele de bovine adulte în dependenţă de aprecierea succesivă se conformează după cum

urmează:

S – Superioară:

- profilele extrem de convexe; dezvoltarea musculaturii excepţională, inclusiv şi cu muculatura

dublă (tip culard);

28

- Coapsa foarte puternic rotungită, musculatura dublă (tip culard);

- Musculatura dorso-lombară foarte largă şi foarte profundă;

- Spata foarte puternic rotugită;

- Rampsteak foarte dezvoltat.

E – Excelentă:

- profilele convexe până la superconvexe, dezvoltarea musculară excepţională;

- Coapsa foarte rotungită;

- Musculatura dorso-lombară largă şi foarte profundă

- Spata foarte rotugită;

- Rampsteak foarte dezvoltat.

U – Foarte bună:

- profilele convexe în ansamblu, dezvoltarea musculară puternică;

- Coapsa rotungită;

- Musculatura dorso-lombară largă şi adâncă

- Spata rotugită;

- Rampsteak dezvoltat.

R – Bună:

- profilele în ansamblu rectilinii, dezvoltarea musculară bună;

- Coapsa bine dezvoltată;

- Musculatura dorso-lombară adâncă şi mai puţin largă;

- Spata suficient de bine dezvoltată;

- Rampsteak uşor dezvoltat.

O – Suficient de bună:

- profilele concave până la foarte concave, dezvoltarea musculară redusă;

- Coapsa puţin dezvoltată;

- Musculatura dorso-lombară îngustă cu oasele aparente;

- Spata plată cu oasele aparente.

- Rampsteak rectiliniu.

P – Acceptibilă:

- profilele rectilinii până la concave, dezvoltare medie a musculaturii;

- Coapsa dezvoltare medie;

- Musculatura dorso-lombară grosime medie;

- Spata dezvoltare medie până la plată;

- Rampsteak rectiliniu.

Clasele pentru starea de îngrăşare la carcasele de bovine adulte sunt:

Foarte slabă: stratul de grăsime exterior inexistent. Nu există grăsime în

interiorul cutiei toracice.

Slabă: strat subţire de grăsime la exterior, muşchi aparenţi aproape pe toată

suprafaţa, în interiorul cutiei toracice, muşchii dintre coaste sunt vizibili.

Medie: muşchii, cu excepţia celor din regiunea coapsei şi spetei, sunt aproape

în totalitate acoperiţi de grăsime; depozit mic de grăsime în interiorul cutiei toracice, în interiorul cutiei

toracice, muşchii dintre coaste sunt încă vizibili.

Grasă: muşchii acoperiţi de grăsime, dar încă parţiali vizibili la nivelul coapsei

şi spetei. Câteva depozite pronunţate de grăsime în interiorul cutiei toracice. Firişoarele de grăsime de

pe coapsă sunt proeminente, în interiorul cutiei toracice, muşchii dintre coaste pot fi infiltraţi de

grăsime.

Foarte grasă: toate carcasele acoperite de grăsime; depozite de grăsime şi în

interiorul cutiei toracice. Coapsa este aproape în întregime acoperită cu un strat mare de grăsime, în

interiorul cutiei toracice, muşchii dintre coaste sunt infiltraţi de grăsime.

Clasificarea carcaselor de viţel se efectuează prin aprecierea succesivă:

- a conformaţiei, pe baza a 5 clase: E, U, R, O, P;

- a stării de îngrăsare, evaluată în 5 clase: 1. Slabă, 2. Puţin acoperită, 3. Acoperită, 4.

29

Grasă, 5. Foarte grasă;

- a culorii, clasificată în 4 clase.

Clasele după conformaţie a carcaselor de viţel sunt următoarele:

E. Excelentă:

- Toate profilele sunt convexe; musculatura compactă şi masivă în toate porţiunile.

- Coapsa: scurtă, foarte rotunjită şi profundă.

- Jaretul: scurt, foarte musculos, rotunjit.

- Musculatura bazinului: foarte rotunjită, largă, profundă.

- Psoas si lungul dorsal: foarte largi şi profunzi, formând proeminenţe

musculare dezvoltate.

- Spata: foarte rotunjită, profundă şi musculoasă.

U. Foarte bună:

- Profilele sunt convexe în ansamblu. Uneori, cu excepţia musculaturii

coapsei, pot fi rectilinii.

- Musculatura compactă şi masivă.

- Coapsa: rotunjită şi profundă .

- Jaretul: musculos şi rotunjit.

- Musculatura bazinului: rotunjită, largă şi profundă.

- Psoas şi lungul dorsal: largi şi profunzi, formează proeminenţe musculare

mai puţin pronunţate.

- Spata: rotunjită şi musculoasă.

R. Bună:

- Toate profilele sunt rectilinii.

- Musculatura profundă,

- Coapsa: alungită, dar profundă,

- Jaretul: destul de musculos.

- Musculatura bazinului: uşor rotunjită.

- Psoas si lungul dorsal: largi şi profunzi. Lungul dorsal, uneori, mai puţin

larg, dar profund.

- Spata: musculoasă.

0. Suficient de bună:

- Profilele, în ansamblu, rectilinii, uneori subconcave,

- Musculatura de grosime medie.

- Coapsa: alungită, grosime medie.

- Musculatura bazinului: rectilinie, poate lipsi grăsimea.

- Psoas şi lungul dorsal: adesea înguste. Lipseşte profunzimea, fără a fi însă scobit.

- Spata: lipseşte profunzimea.

P. Acceptabilă:

- Profilele concave, grosimea musculară redusă.

- Coapsa: alungită şi plată.

- Musculatura bazinului: subconcavă, lipseşte grosimea.

- Psoas şi lungul dorsal: înguşti şi scobiţi.

- Spata: în general plată, uneori oasele aparente.

Clasele pentru starea de îngrăşare a carcaselor de viţel sunt:

1. Slabă. Nici urmă de grăsime în interiorul sau exteriorul carcasei.

2. Puţin acoperită. Grăsimea de acoperire insuficientă. Muşchii sunt aproape în

întregime vizibili; o peliculă subţire de grăsime acoperă anumite porţiuni ale carcasei.

3. Acoperită. O peliculă subţire de grăsime este repartizată uniform pe întreaga

carcasă. Ea poate fi puţin mai profundă în regiunea şalelor.

4. Grasă. Grăsimea de acoperire este uşor excedentară, în ansamblu, grăsimea

acoperă toată carcasa.

5. Foarte grasă. Grăsimea de acoperire este puternic excedentară.

30

33. Clasele pentru culoare la carnea de viţel sunt: roşu (evaluat cu 4 puncte), roz (3), roz-clar (2) şi alb

(1).

Tema 10. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea

tehnologiilor de prelucrare a cărnii de porcine

Conținutul temei:

10.1. Organizare a cercetărilor pentru elaborarea tehnologiilor de prelucrare a cărnii de

porcine

10.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de prelucrare a cărnii de

porcine

10.3. Organizarea cercetărilor pentru producerea noilor sortimente de produse din carne de

porcine

Clasificarea carcaselor de porcine constă în estimarea conţinutului de carne macră din carcasă pe

baza unor măsurători obiective, după cântărirea acesteia. Cântărirea carcasei se efectuează, cel

mai târziu, la 45 minute după sacrificare.

Grila de clasificare a carcaselor de porcine are 6 clase, fiecare clasă cuprinzând 5 puncte de

conţinut muscular (carne macră), conform tabelului următor

Clase comerciale

Conţinutul muscular estimat (Y) %

S Y ≥ 60

E 60 > Y ≥ 55

U 55 > Y ≥ 50

R 50 > Y ≥ 45

O 45 > Y ≥ 40

P 40 < Y

Estimarea conţinutului în carne macră a carcasei se face prin separarea de celelalte componente a

carcasei, cântărirea musculaturii şi determinarea conţinutului muscular în procente.

xxx

Tema 11. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea

tehnologiilor de prelucrare a laptelui

Conținutul temei:

11.1. Organizare a cercetărilor pentru elaborarea tehnologiilor de prelucrare a laptelui

11.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de prelucrare a laptelui

11.3. Organizarea cercetărilor pentru producerea noilor sortimente de lactate

Tema 12. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor ştiinţifice privind sporirea

calităţii şi eficienţii economice a producerii produselor animaliere

Conținutul temei:

12.1.Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru sporirea calităţii şi eficienţii

economice a laptelui

12.2. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru sporirea calităţii şi eficienţii

economice a cărnii

12.3. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru sporirea calităţii şi eficienţii

economice a produselor de ovine şi avicole

Componenţa chimică a cărnii la diferite specii,

31

în funcţie de starea de îngrăşare a animalelor

Specia şi

categoria

Starea de

îngrăşare

Conținutul mediu în carne, % Calorii în

100 g de

carne apă proteine lipide substanţe

minerale

Bovine

adulte

Grasă 62,5 19,2 17,3 1,0 236,6

Medie 68,3 20,0 10,7 1,1 181,5

Slabă 74,0 21,1 3,8 1,1 121,8

Tineret

bovin

Grasă 64,8 18,6 15,6 1,0 221,3

Medie 68,0 20,0 11,0 1,0 184,3

Slabă 74,4 21,0 3,5 1,1 118,5

Porcine

adulte

Grasă 49,1 15,1 35,0 0,8 387,4

Medie 65,1 19,0 15,0 0,9 217,4

Slabă 72,5 20,1 6,3 1,0 141,0

Ovine

adulte

Grasă 57,2 14,3 27,5 1,0 314,4

Medie 64,8 17,0 17,2 1,0 229,6

Slabă 75,0 20,0 4,0 1,0 119,2

Miei

Grasă 61,0 18,0 20,1 0,9 260,7

Slabă 72,0 21,0 6,1 0,9 142,8

Găini

I 65,5 19,8 13,7 1,0 208,6

II 70,9 21,4 6,7 0,9 151,0

Pui de

găină

I 67,5 19,8 11,5 1,2 188,1

II 72,1 22,8 4,0 1,1 130,6

Curcani

I 60,0 19,9 19,1 1,0 259,2

II 68,8 22,0 1,2 1,2 172,8

Raţe

I 49,4 13,0 37,0 0,6 397,4

II 58,7 17,5 22,9 0,9 300,4

Boboci de

raţă

I 56,6 15,8 26,8 0,8 314,0

II 63,0 16,9 19,2 0,9 247,8

Gâşte

I 48,9 12,2 38,1 0,8 404,8

II 59,4 16,9 22,8 0,9 281,3

Boboci de

gâscă

I 52,9 16,8 29,8 0,5 346,0

II 67,6 20,3 11,4 0,7 189,2

Indicii fizico-chimici a cărnii se determină de cercetător în fiecare lot experimental sau după

necesitate reieșind din scopul cercetărilor.

Aprecierea indicilor de calitate, siguranţă alimentară, formelor de prezentare, marcare şi

etichetare a cărnii se efectuează de producător în conformitate cu cerinţele actelor normative în

vigoare, inclusiv:

- indicatorii organoleptici, umiditatea şi aciditatea se determină în fiecare lot;

- conţinutul elementelor toxice, microorganismelor patogene, micotoxinelor se determină în

conformitate cu periodicitatea stabilită de Organul central de specialitate al administraţiei publice

în domeniul ocrotirii sănătăţii;

Măsurile de revitalizare a sectorului zootehnic din R. Moldova, în primul rând a ramurii

creşterii taurinelor includ 1. Subvenţionarea prioritară a crescătorilor de taurine din fondul susţinerii agriculturii pentru

crearea fermelor moderne de prăsilă, precum şi a celor cu tehnologii performante de producere a

laptelui şi cărnii de bovine. Ferme model de producere a laptelui şi cărnii de taurine trebuie de

avut mai întâi în fiecare zonă a republicii (Nord, Centru, Sud), apoi în fiecare raion (judeţ)

administrativ pentru a familiariza crescătorii de animale cu tehnologiile moderne.

32

2. Este cunoscut că pentru sporirea potenţialului productiv al taurinelor în fermele de prăsilă

trebuie de avut cel puţin 25 – 30 % din efectivul matcă total pe ţară. Actualmente în ramura

creşterii taurinelor s-a creat o situaţie extrem de dezastruoasă, fiindcă din tot efectivul de

reproducție animale de prăsilă există mai puţin de un procent. Din această cauză, cei care doresc

să facă investiţii în producerea laptelui şi cărnii de bovină sunt nevoiţi să importe animale pentru

completarea fermelor. Din rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi practica mai multor ţări se

cunoaşte că animalele importate se acomodează greu la noile condiţii de alimentaţie şi

întreţinere, creşte pericolul răspândirii unor maladii extrem de periculoase, iar prin import noi

vom stimula creşterea taurinelor în alte ţări şi nu în republica noastră. Pentru crearea fermelor de

prăsilă se pot folosi sursele bugetare destinate subvenţionării activităţilor agricole.

3. Extrem de importantă este crearea fermelor-pilot cu tehnologii moderne de producere a

laptelui şi cărnii de bovine. Pentru rezolvarea ei Universitatea Agrară de Stat din Moldova (prof.

univ. S. Chilimar) în colaborare cu Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică (dr. hab. T.

Bajura și V. Doga) şi Universitatea Tehnică a Moldovei (conf. univ. I. Albu) au elaborat

tehnologii moderne de producere a laptelui şi cărnii de bovine şi porcine (ferme pentru

întreprinderile mici şi mijlocii).

În republică sunt doritori de a investi în producerea laptelui şi cărnii folosind aceste realizări

ştiinţifice, dar numai pentru elaborarea documentaţiei tehnice firmele de proiectare cer nişte

sume fabuloase. De exemplu, numai pentru reconstrucţia unui grajd de tip învechit „cu rame” şi

adaptarea lui pentru întreţinerea a 20 vaci mulgătoare cu tineretul respectiv s-a cerut circa 6 mii

lei pentru expertiza tehnică şi 150 mii lei pentru elaborarea documentaţiei tehnice.

Rezolvarea acestei probleme este posibilă în cazul când va fi elaborată şi aprobată baza

normativă pentru proiectarea şi reconstrucţia fermelor, care a fost preluată de la organizaţii de

proiectare din fosta USSR, s-a învechit demult şi nu corespunde condiţiilor contemporane şi

necesităţilor crescătorilor de animale din R. Moldova. Pentru elaborarea documentaţiei tehnice

trebuie de restabilit subdiviziunea de proiectări în cadrul Institutului de Economie, Finanţe şi

Statistică, acordându-se, de la început, suport din fondul de susţinere al agriculturii. În baza

rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi recomandărilor cercetătorilor această subdiviziune ar elabora

proiecte-tip pentru producerea laptelui şi cărnii la ferme cu diferite volume de producţie. Pentru

crearea fermelor noi investitorii ar folosi aceste proiecte-tip şi ar plăti numai o sumă mică pentru

acomodarea proiectului dorit la locul concret de amenajare a fermei.

4. Este necesar de menţionat că în republica noastră s-a mai păstrat parcial potenţialul genetic al

taurinelor, dar în mod practic nu se cunosc calităţile taurinelor şi nu se foloseşte acest potenţial

productiv. Pentru încurajarea crescătorilor de taurine în crearea fermelor de prăsilă şi folosirii

raţionale a potenţialului genetic, este necesar de renovat şi redirecţionat sevicul de stat pentru

activitatea de ameliorare şi reproducţie a animalelor, care după ameliorarea situaţiei economico-

financiare şi crearea asociaţiilor crescătorilor de animale, serviciul de stat ar putea fi trecut la

autogestiune.

6. Gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi gospodăriile populaţiei trebuie familiarizate cu

oportunităţile dezvoltării cooperării în producerea furajelor (siloz de porumb, fânaj), care nu pot

fi pregătite în fiecare gospodărie a populaţiei, deoarece este necesar de tehnică modernă agricolă

şi locuri special amenajate pentru depozitarea furajelor. Cooperarea în cadrul localităţilor este

necesară şi pentru prelucrarea cerealelor furajere şi îmbunătăţirea lor cu proteine, micro- şi

macro-elemente, alţi aditivi furajeri.

7. Luând în consideraţie că de la comercializarea producţiei animaliere populaţia obţine mai mult

venit decât de la producţia fitotehnică considerăm necesar de revăzut redistribuirea banilor

bugetari pentru cercetări ştiinţifice deoarece pentru cercetări în fitotehnie se alocă de 5-7 ori mai

mult decât pentru sectorul zootehnic, unde se produce circa 30% din costul total al produselor

agricole. Dacă, din analiza situaţiei existente, efectuată de Departamentul de statistică, reiesă că

creşterea animalelor asigură obţinerea unor venituri mai mari decât din realizarea producţiei

fitotehnice, gospodăriile populaţiei şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier) ar trebui să atribuie o

atenţie mai mare producerii produselor animaliere, iar Parlamentul şi Guvernul, prin măsuri

33

economice ar trebui să susţină şi să încurajeze aceste activităţi, inclusiv pentru cercetările

ştiinţifice.

8. Din rezultatele analizei situaţiei existente a sectorului zootehnic din Republica Moldova,

pentru revitalizarea acestei ramuri importante a complexului agroalimentar, ţinând cont, atât de

tendinţele şi caracterul producerii produselor animaliere în ţările economic dezvoltate, cât şi pe

plan mondial în ansamblu, precum şi de creşterea necesarului de produse alimentare de origine

animală, considerăm ca priorităţi strategice de cercetare în domeniul Zootehniei şi

Biotehnologiilor următoarele direcţii:

8.1. Ameliorarea sănătăţii şi bunăstării oamenilor datorită alimentaţiei şi folosirii produselor

animaliere cu calităţi excelente.

8.2. Ameliorarea şi monitorizarea calităţilor produselor animaliere (carne, lapte, ouă). Crearea

laboratorului independent de certificare a produselor animaliere în cadru Universităţii Agrare de

Stat din Moldova.

8.3. De susținut rezolvarea securității alimentare şi protecţia aprovizionării consumatorilor cu

produse animaliere de calitate conform reglementărilor UE ceea ce va spori venitul

producătorilor de produse zootehnice.

8.4. Ameliorarea avantajelor economice pentru toţi agenţii economici din sfera producerii şi

prelucrării materiei prime de origine animalieră.

8.5. Protecţia mediului în care funcţionează creşterea animalelor şi producerea produselor

animaliere la întreprindri mici în mediul rural.

8.5. Cunoaşterea, conservarea, ameliorarea şi folosirea biodiversităţii genetice a animalelor de

fermă. Examinarea noilor posibilităţi de folosire a bioresurselor în zootehnie.

8.6. Stimularea colaborării cu partenerii din exteriorul ţării prin susţinerea colaborării ştiinţifice

bilaterale şi multilaterale cu centrele ştiinţifice şi universităţile din UE şi ţările învecinate.

9. Folosirea efectivă a resurselor umane, tehnice şi naturale ale institutelor de cercetare,

universităţilor, asociaţiilor, firmelor de producţie şi prelucrare a materiei prime pentru sporirea

eficienţii cercetărilor ştiinţifice şi urgentarea implementării realizărilor în producţie.

10. Măsuri axate pe gestionarea rezultatelor cercetărilor, stimularea implementării lor în

producţie prin crearea fermelor pilot în principalele domenii ale sectorului zootehnic.

11. Redistribuirea în favoarea sectorului zootehnic a unei părţi din sursele bugetare existente

destinate cercetărilor ştiinţifice.

12. Familiarizarea conducătorilor şi specialiştilor din complexul agroalimentar cu realizările

ştiinţei şi tehnicii, crearea premizelor de cointeresare în folosirea acestor realizări pentru

sporirea volumului de producţie, calităţii şi competitivităţii produselor pe piaţa internă şi cea

externă.

Realizarea celor menţionate şi a altor măsuri economice de stimulare a crescătorilor de animale

de fermă va crea premize pentru crearea locurilor noi de muncă, sporirea productivităţii

taurinelor şi producţiei globale de lapte şi carne, stoparea exodului de capital pentru crearea

fermelor noi de creşterea taurinelor, de sporire a venitului populaţiei şi nivelului de trai în spaţiul

rural.