Seria Colectia Verde

Coordonator: Mihai Ogrinji

Redactor de carte: Mihai Vasile-S6ngealb

DTP: Adina Ristea, Marius Ristea

llustralia: Arhiva Rom6nia pitoreascd

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAnieiURECHIA, NESTOR

in Bucegi/ Nestor Urechia. - Bucuregti :

Romdnia pitoreascS, 20L9tsBN 978-606-94518-7 -8

821..135.1-

N ESTO R URECHIA

Memorieiscumpei mele sogii Aimde

Care din fronluzoaicd deveniseromdncd, nu numai cu numele,

ci gi cu sufletul, cdci gtia sdpreluioscd cuvdntul, pdmdntul

gi neamulromdnesc.

Copyright @: Editura RomAnia pitoreascd

,,,,, 1ililht1,,,,,

fignF,t"l

,\

ln Bucegi

Editura Rom6 nia pitoreascd

2019

Cu prins

Prefald...... ................ s

Ldmurire .................10

PARTEA IToamno..... .............. LL

Portea a douaMemoriile lui Gendpin ..............31

PARTEA A TREIA

larna-primdvara .....74

PARTEA A PATRA

Varo.......... ............1_16

Ldmurireo cdtorva Cuvinte .....1-50

P refala Ve rsi u n i i fra n ceze

,, Do ns les Carpathes Rou maines" ............................... J_S 1

Au Lecteur ......151C6teva aprecieri ale criticii franceze asupracirlii,,Dans les Carpathes Roumaines"(textulfrancez al cdrlii,,in Bucegi") .. .......... ..........I52

ln loc de Postfofd... .................754

Coleclia Verde

Dintre cdrlile aPdrute:

NICULAE BATICU - Jurnalul unui alpinist 9i aviotorWALTER KARGEL-Alpinism . indllimi, riscuri, bucurii

NICOLAE C. DIMACHE - Vulcani, fluvii sacre 9i zei de piatrdCdldtorie'in lndia pi sud-estul osiotic

IONEL COMAN - Am ?ndrigit munliiAmintiri despre olpinism 5i drume;ie

NESTOR U RECHIA - Vraja Bucegilor

RoMANIA PIToREASCA, t933. Munli, ape, drumeliiDAN ANGHEL -Alpinism 9i escaladd in Munlii Trasciu

FERENC WILD - Alpinism in Cheile Bicazului

BUCU RA DU M BRAVA - Cartea Munfilor. $i alte scrieri

EMILIAN CRISTEA - Biblioteca montaniarduluiCORNEL COMAN - Himalaya - Gurja Himal 1985:

8.000 m versus 7.000 m

SORIN TU LEA - Amintiri din rdzboaie neterminateNICOLAE C. DIMACHE - Oameni gi munli

RADU TITEICA - Ascensiuni Montane - Oameni 5i amintiri

DINU MITITEANU - Chemarea muntelui

DAN VASILESCU - Premiere alPine

IOAN PIVODA - Regruparea fina15

GABRIELA CALUTIU SONNENBERG - Bolero

MIHAIL SARBU - Cronici Salvamont

PETRU SUCIU - Noi, cei de la Stiinla

NESTOR URECHIA - ROBINSONII BUCEGILOR,int6mplSrile a trei cercetagi

NICULAE PETRESCU - O croazierd pe Dundrein siajul istoriei

DtNU MIITEANU - HOINARI PRIN MUNTI

IONUT BORDEA - PIATRA CRAIULUI, o istorie ilustrat5

NESTOR URECHIA -iN EUCTCI

158 L59

.J

It

I

Ldmurirein anul 1927,dup| recomandarea neuitatuluimeu prieten,

marele poet Alexandru Vlahu!5, lnstitutul de arte grafice 9i de

editurS ,,Minerva" a tipdrit prima edilie a acestei lucriri' inacelagi timp, a apdrut la Paris, in editura cunoscutei case Plon-

Nourrit, textul franluzesc al acestei opere, alcdtuit de autor,

sub titlul ,,Dans les Carpathes Roumaines".

Cele doud texte, franluzesc gi rom6nesc, au avut destine

deosebite. Cel franluzesc a avut, din prima zi a ivirii sale, o

primire cSlduroasi 5i foarte mdgulitoare, pentru autor; a fost

nevoie de patru edilii.Textul rom6nesc a trebuit sd agtepte formarea in publicul

cititor a unei mentalitdli speciale: dragostea de Naturb 9i de

cutreierare a munlilor. Din ziua c6nd aceastd mentalitate s-a

infiripat, cartea ,,in Bucegi" a ajuns sd fie cunoscutS, apreciatS

9i mare a fost mullumirea autorului de a constata rSsp6ndirea

eiin m6inile unei elite rominegti.Edi!ia din 1-907 s-a epuizat inainte de rizboi. De la rizboi

incoace, toliamiciigicunoscu!ii mei, ba chiar mulli necunoscu!i,

care s-au exprimat cdlduros prin scris, m-au indemnat foarte

stdruitor s5 public o nouS edilie a acestei lucr;ri. Trebuie s5

adaug cd acest indemn este intdrit gi de marele succes dob6ndit

de ultima mea carte ,)traia Bucegilor" publicatd sub auspiciile

,,Tu ring-Clubul ui Romdniei".

latS dar cd am nespusa mullumire de a prezenta publicului

cititor o edilie, cu text definitiV a lucrSrii ,,in Bucegi", care mi-

este cea mai dragd dintre toate cele ce am scris.

NESTOR URECHIAd'

I

10L1.

PARTEA I

Toamna

t.

intr-una dintre cele dint6i zile ale toamnei anului 1872,t1n6'rul Mircea Trestianu se intorcea din Transilvania, unde i;i petre-

cuse vara. Mircea reuSise la bacalaureatul din sesiunea de iunie.

Tatdl siu, negustor de m6na int6ia in Piala Mare a Bucuregtilor,

fericit peste mdsurd de izb6nda fiului sdu, ii dase de cheltuia16

pentru o cdlStorie de vacan!5; tdndrul bacalaureat ii imitase pe

concetSlenii sdi, fugind de cdldurile inbbugitoare ale Bucuregtilor

gi duc6ndu-se intr-una dintre staliunile balneare ale Transilvaniei

care era ,,la mod5" pe atunci. C6tva timp Mircea petrecu bine'

Apoi ur6tul il coplegi: ve;nica invdrtire in aleea str6mtd,priveligtea pipernicitelor dealuriimpodobite cu numele de munligi, mai presus de orice, grosolSnia ungureascd inviluitoare, il

scoaserd din fire.CAt de mullumit suspin5 in acea dumnezeiascd zi de toamnd

c6nd puse piciorul pe pdm6ntul Rom6niei, la Predeal!

- Ce frumos este pe aici, g6ndi el. Munlii acegtia parcS-mi zic

un ,,bun sosit" prietenesc... Dar sd nu uit solia ce mi-a incredinlattata...

T6nirul cilStor se indreaptd spre ,,OspdtSria Purigtoacei" de

pe marginea cdii nalionale. Curtea ospitdriei, parte inierbatS,

parte poditi cu b6rne, gemea de lume 9i de trdsuri de tot felul'Mircea intrd in sala cea mare din mijloc, in care se perindau

bdutorii: cdrdugi, vamegi gi negustori. StdpSnul ospdtdriei, indun-

trul girodului clStea ciocane de !uic5, st6nd de vorbd cu un om

care era intors cu spatele la ug5.

- Bund ziua, ii zise Mircea; nu cumva cunogti d-ta pe un om

numit AndreiJnepeanu, care locuiegte pe aici?

- Cum s5 nu-l cunosc, domnule! Cine nu-l cunoagte pe An-

drei? Dacd ai ceva s5-i spui gi egti zorit, ai nimerit-o bine: Andrei

d

Jnepeanu este chiar aici.Ospdtarul ar6td cu degetul pe omul cu care sta de vorb5.

Era un om, nici t6ndr; nici bdtr6n, inalt, bine legat, cu o barbd

sur5, deasS gi un pdr pletos; privirea-i era limpede 9i blajinS. Purta

o vestd de v6ndto4 o pilSrie rotundd de p6sl5, cu marginile largi,

cizme cu turetci inalte.

- Andrei Jnepeanu, eu sunt, zise omul' Ce doregte domnul?

- Am s5-1i spun o vorb5.

- S5 ne agezdm la masa aceea din col!, unde vom putea vorbiin linigte. Bdiete, d5-ne dou5 luici.

- Domnule Jnepeanu, am venit sd te salut din partea tatiluimeu.

- Tatil d-tale?

- Da, Radu Trestianu, negustor in Bucuregti.

- Radu Trestianu? Trestianu? Ori ci traiul meu de om al pidu-rilor mi-a gters din minte numele prietenilor, ori cd e vreo incur-cdturd la mijloc.

- incurcdturd nu este, martori va fi scrisoarea ce !i-o inm6-nez.

Andrei lud scrisoarea, o deschise 9i, alunec6ndu-9i privirea

spre iscdliturS, strigd turburat:

- Rdducu, Rdducu, tatSl d-tale... Ce nu spuneai mai degrabd!

Numele de Trestianu md zdpicise. Vasdzicd, tovarSgul nedespSrfitgi mult iubit al copilSriei mele imi trimite scrisoarea asta? $i d-ta

egti fiul sdu? D5-mi voie si te imbrSligez pdrintegte, ca pe fiul fos-

tului meu prieten... $i acum sd citesc 16ndurile lui Rdducu...

Frate Andrei, aducdtorul acesteia este Mircea, biiatul pe

care mi l-a ddruit Dumnezeu 9i care a scris scrisoarea asta, d6nd

haina cuvenitd cugetului rneu. li-l trimit in solie, doar o izbuti el

sd te aducd pe aici, pe la noi, unde vei fi primit fr5!e9te. De mai

multe ori !i-am trimis vorb5, ba prin chirigii, ba prin birjari, ba

prin cdlSragii diligenlei, poftindu-te la noi, iar tu ai rispuns ci e

prea departe pi c5 mai bine ar fi si md sui eu la munte. Ne-am

incdpS!6nat amSndoi, tu, cdci nu ai vrut sd te scobori la c6mp, eu,

cdci mi-ar fi prea grozav sd mai vdd, cu ochii mei, locurile unde

bielii mei pSrinli au fost migelegte ucigi. $i, in acest fel, atdta amar

12

i"dwn

I

de ani s-au scurs, fdrS ca s5-!i privesc ochii tdi prieteno;i 9i fdrica s5-!i aud vorba ta blajini 5i agezatS. Eu port in lumina ochilormei icoana vie a felei tale de bSrbat voinic gi de omenie, iar tu,poate, vei intruchipa pe Rdducu, in fl5ciul rumen Si drigut ce !i-asosit in solie; impSrtSgegte-l pe d6nsul cu prietenia ;i dragostea ce

ne legau sufletele acum doudzeci gi mai bine de ani, aratS-i locul

unde m-am nSscut, unde mi-am petrecut copilSria 9i tinerelea, intovirSgia ta, p6nd in ziua cAnd au venit fiarele musc5legti, de i-au

tSiat pe tata gi pe mama, iar eu, nebun de durere, mi-am luat lu-

mea in cap. PlimbS-l pe Mircea prin vdile ad6nci, du-l pe plaiurile

nesf6rgite, c51dra1i-vi pe piscurile trufage ale Bucegilor'

ili incredingez odorul meu, pe Mircea. Vorba ta cumpdnit5,darinsuflelitd de simliriduioase, va rSsuna la auzul luica un c6n-

tec frumos: prin ea, biiatul meu va prefui minunSliile salbei de

munfi ce poart5 numele de Bucegi giva inv51a sd-gi iubeasci lara,aceaste !ard neintrecut de frumoasd 9i la munte 9i la c6mp 9i la

balt5...lar g6ndul meu va fi cu voi ;i parcS-l voi vedea pe Rdducul

de altd dat5, cu tovarSgul sdu Andrei, colind6nd crestele, hdulindprin vigSuni, ritdcind prin jnepenigul plaiurilor inalte, am6ndoi cu

voie bun5, inima larg5, sufletul curat.DragS Andrei, te ?mbr51igez fr5legte.

Rdducu.

Cu o vdditd tulburare sufleteascd, Andrei sf6rgi citirea acestei

scrisori; lin6nd capul ascuns in m6ini, privirea pironitd pe h6rtia

desficutd pe masd, elstete nemigcat c6teva clipe; apoi, scu16ndu-

se, il invdlui pe fiul lui Rdducu cu o privire de nelSrmuritd dragos-

te, ii st16nse m6inile gi zise:

- Mircea, sd fim prieteni! $i daci Natura ili place, fii camara-

dul meu pe c6tva timp...Nici nu-!i pof iinchipui c6t mi-a rdscolit firea scrisoarea tatilui

d-tale. E negustor dedat, de at61ia ani, cu socotelile mbrfurilor 9i

totugi fostul v6nitor de capre negre, fostul muntean, firS fricd de

desigul pddurilor gi grozivia prdpSstiilori se ilegte printre 16ndurile

ce ai scris, sub inr6urirea gdndurilor sale. Riducu a pSstrat, intr-o

13

cut5 ascunsd a inimii, dragostea muntelui... C6nd citesc scrisoarea

lui, amintirile trecutului se scoalS in fala mea gi tinerelea-rni se

reinfdptuiegte... Dar destulS visare, addugd Andrei. la mai bine s5

alcdtuim un program gi si ne indemndm a-l urma. Mai int6i de

toate este un lucru hotdr6t c5 vei sta c6tva timp in cSscioara mea.

- lubite d-le Jnepene...

- Te rog, numegte-m5, scurt, Andrei.

- Nene Andrei, s5-1i spun: suntem la jumdtatea lui septem-brie, trebuie sd md intorc la Bucuregti, sd-mi fac geamantanul gi siplec la Paris, unde imi voi face studiile de drept.

- Bine, bine, inleleg, dar c6teva zile mi le ddruiegti mie! Haide

acum, sd ne tndrumSm spre locuinla mea.

- Nu locuiegti la Predeal?

- Nu, ci la Bugteni, adic5, sd vorbim mai pe gleau, la un ceas

depdrtare de Bugteni, in fundul vSii Cerbului.Cu16nd, cei doi prieteni pirdsirE Predealul, in trdsurica c6rciu-

marului de la Purigtoaca. Calea nalional5 pe care mergeau gerpuia

de-a lungul Prohovifei. Valea ce strdbdtea era strimtd, mdrginitide doud ;iruri de munli cu cline repezi, acoperite de brazi, molifiigifagi. Uneori coastele se ldsau mai trdgdnate gi, la guri de v6lcele,

se ardtau poiene drdgule.C6teodatd, matca 16ului se ad6ncea 9i se indepSrta, spre a

face loc la podiguri ierboase, molatec intinse.

- Ce munli gingagi, gopti Mircea; ceva romantic Si lini;tit!- Duiogia Carpalilor e stdp6nd pe acest cuprins; dar rdbdare,

tinere, in cur6nd vom avea o priveligte, care, este mai mult dec6tfrumoasd sau drdguld. Ce pdcat, Mircea, cd ai sosit in munlii meitocmai acum toamna, cSnd podoaba de flori a livezilor lipsegte,

fiind cositd, sau fiindcd a ars-o soarele de var5. latS-ne ajungi inintre-Prohovet; vezi cum se lSrge;te valea; apa Azuga curge la

st6nga noastrS, iar Prahovila la dreapta; suntem intre doud ape,

?ntre doui Prahove.

- Frumoase pajigti!

- Sd le vezi la inceputul verii gi sd te minunezi: se destindeatunci un covor de lSicere impestrifate, incheniruit de doud pan-

1 Pe vremuri, satul Azuga se numea ,,intre-Prahove".

'1.4

rL

tI

glici de argint topit.CdlStorii soseau la podul de piatrd Sorico aruncat peste im-

preunarea celor dou5 16uri, ndscdtoare ale Prahovei.

Ramurile unui sorb, care crescuse in ziddria, pe alocuri crdpa-

t5, a piciorului podului, le biciuird obrajii. Cdteva scorute cdzurd intrdsurd ca nigte boabe de mirgean.

- Ai crede, cdnd !i-ag spune cd am cunoscut acest sorb, pl5-

p6nd 9i sfiicios, de abia indrdznind sd-giinalle tulpina fragedS dea-

supra bollii? Cum a putut sdm6nla sd se aciuiascd intr-o crdpdturda ziddriei? Ce ind6rjire pe acest copac, care a crescut, aga c5 acu-

ma izbegte trecdtorii zbenguindu-se! Ce este voinla omeneascdfald cu aceastd stdruin!5 vegetalS, mut5 9i neadormitS? Mircea,uite-te bine colo; vezi st16mtoarea aceea, intre steiuri gi apa Pra-

hovei, care curge dedesubt la o mare ad6ncime; locul acela este

cel mai periculos al cdii, el se numegte Genune, adic5 abis. Trecem

acum de acest loc 9i intrdm in linutul mdreliei. Bucegii, pe care i-ai

mai vdzut c6nd ai strdbdtut drumul spre Predeal, se vor infSligadeodatS.

- Nu i-am vizut, am trecut noaptea.

- DacE a9a-i vorba, f5-mi plScerea gi inchide ochii 9i nu-i des-

chide dec6t c6nd i1i voi spune.Mircea se supuse, iar la prunca tovarS;ului sdu, deschizSnd

ochii, strig5:

- Doamne, ce frumuselel

- Da, iatd ceva frumos, ceva mdre!, o priveligte nemaipome-nitS in lume.

Valea se lirgise peste m5sur5; la st6nga, ;irul de munli cu pri-poare inierbate gi clocotiguri pSduroase. Dar la dreapta, in fund,ce spectacol! Un zid uriap se indlla la cer din st6nci repezi, golage

gi sf69iate.Zidul se prelungea spre miazizi, pierz6ndu-se in aburii vinefi

ce dormitau deasupra Sinaiei.

- Ce zici, Mircea, schimbare de decor, ca la teatru?Dar vom privi tabloul in altd zi mai cu bdgare de seamd astizi

mi-e degrabd si ajungem acas5.

Trdsura trecea acum de-a lungul poalelor muntelui Cldbuce-

15

,e

E

I

tul Baiului, pe 16ng5 care podigul zis Trestia igi intindea mlagtina.

Sosird in gura vdii Cerbului.

- Ne dim jos, dragd Mircea, cdci nu putem merge cu trSsura

in Valea Cerbului, unde nu e drum bitut 9i sper ci nu va fi, c6t voi

trai. Bdielag, adaug5 Andrei cStre bSiatul ospStarului din Predeal

care ii intovdrSgise, poli sd te intorci, sd dai bagajele domnului

Mircea vreunui om al lui Simion, c6rciumarul din Bugteni, sd mi le

aducd acas5, c5-lvom cinsti. latS-te dar; dragd tovardge, la intrarea

Vdii Cerbului, in fundul cdreia triiesc eu, ca un urs bdtr6n in b6rlo-

gul lui. S5 gtii cd avem o or5 de umblat, p6n5 ajungem.

- Atet mai bine, imi voi deslepeni picioarele.

-inainte, dar, cu Dumnezeu!

Stribdturd luncile Cerbului, un ;ir de miculele poieni presdra-

te, ca nigte insule, de lumind 9i cdldurS, prin aninigul des.

Andrei indrepta pe Mircea, p59ind, c6nd pe urmele unei po-

teci cu gerpuituri fr6nte prin patul neast6mpbrat al 16ului, c6nd

incercuind lum6ndrile de anini ro;ii, adunali in p6lcuri, ce parcb

stau la sfat fr51esc. Cdlcau pe un pietrig rizlelit de viiturile apelor,

ori alunecau pe un pim6ntimp6slit de mugchi, sau de putregaiuri

de plante 9i frunze, pe care veacurile le schimbaser6 in p5m6nt

vegetal.Trecurd prin ,,Poiana la Anini", covor luminos al ClSbucetu-

lui, strdbiturd de mai multe ori apa Cerbului, sdrind din bolovan

in bolovan, ori inaint6nd incet pe trunchiuri de anini cizuli de-a

curmezigul apei.Pe coastele Cldbucetului Boiuluigi Munticelului, pervazuri ale

Viii Cerbului, fagi puternici igiinSllau ramurile lor desfSgurate'

V6lcele str6mte se deschideau, din cdnd in c6nd, in trupurilecelor doi munli.

- Nici o picdturd de apd in v6lcelele astea, zise, mirat, Mircea'

- He hei! Primdvara apa nu lipsegte, dar acum toamna, la

sf6rgitul unei veri cdlduroase, suferim de uscdciune.

-Tocmai cd nu vid nici o floare.

- latd una, rdspunse Andrei, aplecAndu-se, o floare plind de

viald li vai!, foarte simbolic5...

- E frumoas5...

1617

- Da, este eleganti, fildegul petalelor sale este vdrgat sublire.Ea se ivegte la sfdrgitul verii 9i de c6te ori o zdresc md intreb dacd

trebuie sd-i pdstrez dragoste pentru gingSgia ei, ori s5-i urSsc rolul

de sol altoamnei?- Fa!5 cu ingiruirea anotimpurilor nu avem nici o putere...

- $i de aceea nu pot fi supdrat pe gopdrloilo a/bti (parnassia);

menirea ei este sd prevesteascb rugina frunzi;ului 9i anul acesta

inci gi-a fdcut datoria.

- E floare gi nu govdie, ca noi cegtia, oamenii.

- 5i apoi are tovarSge de firi deosebite care, totugi, 9i ele pre-

vestesc toamna, rdspunse Andrei, culeg6nd o noud floare.Era un ghem pufos, inconjurat de petale de argint in formd

de sulile, apirate dedesubt prin frunze spinoase; infiptd in iarba

scurtd gi ars5, se prdjea la soare pe o cutd de pajigte.

- Sitq zdnelor (carlina), steaua toamnei, zdmbetul ei!Soseau, in acea clipd, intr-o poiani mare alcituitd din douS

podiguri; cel din st6nga era mdrginit cu o tivd de molifli, iar cel din

dreapta, mai jos, era br5zdat de o mullime de p6r6ia5e care, for-

m6nd drdgule golfulele gi pitice cascade, se aruncau in apa Cerbu-

lui.in centrul podigului de sus, un arbore, un singur falnic fag.

- Sd ne odihnim sub acest bdtrAn pontif, zise Andrei, 9i sd ad-

mirdm muntele Cogtila, cd se vede bine de aici. G6nditu-te-ai, Mir-cea, vreodat5, c6t de poetic este un copac, puternic giimpovdratde ani, care se ridicS, singuratic, in mijlocul unei poieni frumoase?

- Parci este o streaj5...

- Neadormit veghetoare! Pe fagul acesta il cunosc de mai

bine de patruzeci de ani; el este, pentru mine, o fiin!5 deosebit6,un unchiag, pe care-l salut de c6te ori trec in preajma lui. Cum

nu l-ag cinsti? La ad6postul crengilor sale incdrcate cu jir, vorbe

duioase gi jurdminte de dragoste au fost schimbate intre pdrinliimei.

- Cum aga?

- Da, in aceastd poiand numitd ,,St6neicd", tatdl meu, contele

de Gen6pin, emigrat francez, se logodi cu mama, o biatd !Srdnculdrom6nc5.

- Stiu cd egti de ob6r;ie francezS, ceea ce insd nu-mi explic

este numele de porli, rom6nesc, dar cu o infSligare cam ciudatS'

#

/

- Foarte limpede. Sdtenii care au l-au cunoscut pe tatdl meu

i-au schimbat numele din Gen6pin in Jnepeanu, romdniz6ndu-|,

prin potrivire, dupi un negtirbit obicei. Mai afl5 c5 jnep sau jne-

pen este numele pinului pitic sau tardtor care cre9te pe inillimileBucegilor.

- Al inleleg acum... Dar cum se face cd tatil d-tale, nobil fran-

cez, s-a aciuat prin aceste locuri sdlbatice?

- i1i voi povesti intr-o zi viafa mea; c6t despre viala tatdlui

meu, el insugi nu Ii-o va putea istorisi, cici sunt doudzeci 9i cinci

de anide cand odihnegte pe culmea muntelui Dihomul, din fundul

acestei vii; dar ii vei ceti memoriile.

- LuSm iar drumul?

- Da, da. Peste o jumdtate de orb vom ajunge acasS' Sd ne

scobor6m pe podigul de jos.

- Privegte, Andrei, colo, flScdrile acelea vinete care taFnesc

din iarb5...incb o prevestire a apropierii iernii: acelea sunt florile numite

de !Sranii francezi ,,veilleuses" (candele) 9i de sdtenii nogtri ,,ghi-

citori", ghicitori ai iernii, desigur. Parcd sunt cele dint6i lSmpi pe

care toamna le aprinde pe pajigti, premergdtoare ale acelora care,

in noplile geroase gi inzSpezite, lumineazS masa familiei. ln cu-

r6nd, scurt5turile de fag vor p6r6iin vatrS 9i Bucegii se vorimbri-ca cu alb fecioresc...

Astfel vorbind, cei doi amici strdbdteau Valea Cerbului'

NiciodatS, t6nbrul Trestianu, t6rgove!, necunoscStor al

minundliilor naturii, nu simlise a atare mul!5mire, ca acum"'

CurSlenia aerului, tScerea, gingSgia sdlbatecd a acestei vii,desfStau sufletul sdu fraged giii era inima plind de o nemdrginitb

incredere in tovarSgul, care ?i ardta dragoste pdrinteascS"'

Mergeau tot prin pddure, adesea de-a lungul apei, trec5nd

uneori prin luminiguri, pe care Andrei le numea: poiana cintezoi-

lor,locde adunare al acestor drdgule pisirele; poiona cu brebe-

nei, al cSrei covor verde primSvara este acoperit cu aceste ferme-

cStoare flori, in trei culori; poiona cu bolovani, plinS de st6nci 9i

!iit

I

I

1819

bolovani, unele st6nd intr-o 16n5, altele in picioare, ca ni;te idoli

ale vreunui neam sdlbatec de oameni, pierdut in negura veacuri-lor.

DeodatS, perdeaua de fagi Si molifli se dete la o parte gi cele

dintOi coaste ale unui munte, care sta stSvilar in fundul v5ii, se

infS!igar5.

- Acesta este Dihamul, muntele prietenos gi milos, unde mi-am cuibdrit culcugul, zise Jnepeanu.

- Aici este dar fundul vdii Cerbului?

- Ba delocl Uite, la poalele Dihamului avem confluenla 16ului

ce igi are ob6rgia intre Dihom 9i Cldbucet, la dreapta, 9i torentulsosind din st6nga, dupi ce a alergat spumegos in adevdrata vale a

Cerbului, care se deschide ?ntre cei doi munli din lanlul Bucegilor:Morarulgi CoStila.

Urcugul, destul de ostenitor; era indulcit printr-un gir depodiguri.

Cei doi prieteni uneori se strecurau printr-o hoagd ad6ncd,pe ale cirei margini inalte erau ingiruite doud 16nduri de arborisidili cu rost, sau agezali ?ntr-un chip ademenitor la privire; foiledinlate ale paltinilor se infrSleau cu acele str6nse in mdnunchiurinouroase ale zadelor; moliflii igi inSllau piramidele lor alSturi de

cotoarele uscate gi scrijelite ale sacilor cu boabe rogii; podurileinierbate ce se urmdreau, cuprindeau ronduri cercuite cu stufiguride micegi, ori de spinigori.

Pe alocurea, flacdra verde a unui brad tinerel!69nea din mdr-geanul boabelor unui scorug; prin pdrlile golage, t6rgarii de fag

impiedicau mersul cildtorilor.- latd-ne ajunpi, dragd Mircea...Pe un podig mai intins, era clSditd cisula lui Andrei, casd

!5r5neasc5 din b6rne cu acoperi;ul gindrilit, pereliivdruifi, o pris-

pi largd ?n fa!5, impodobitS, intre st6lpi, cu sc6nduri inflorite,mirginite de curba eleganti a vechilor case romAnegti.

- Ce drdgufd este casa d-tale!, murmurd Mircea.

- CasS lSrdneascd de munte! latS-ne in dreptul porlii.Pe st6lpii purtdtori ai acoperigului gindrilit al porlii se incolS-

ceau tulpinile gi frunzele curpenului de munte. Gardul de nuiele