importanţa ntegrităţii i auditorilor financiari 11 2014 - site-8d93.pdf · consilier la curtea...

11/2014

Importanţa ntegrităţiiauditorilor financiari

i

– analiză fundamentatăpe un studiu al FEE

An

ul X

, n

r.9 -

11/2

01

II11

4

�

�

�

�

Percepţia investitorilor privind informaţiile raportate de firmele

româneşti cotate la bursă, înainte şi după aplicarea IFRS

Studiu asupra efectelor comportamentale ale procesului bugetar

în companiile care acţionează în România

Implicarea instituţiilor de învăţământ superior din România în

acţiuni de responsabilitate socială

Evaluarea cunoştinţelor în domeniul contabilitate. Practici şi

implicaţiile acestora pentru profesia contabilă

O analiză bazată pe ipoteze privind efectul multiplicator al unei absorbţii

adecvate a fondurilor europene. Efectele asupra convergenţei reale în România

Manifestări profesionaleinternaţionale la Lyon – Franţa

În perioada 7-10 octombrie, la Lyon – Franţa, s-au desfăşurat două manifestări profesionale importante, la careCamera Auditorilor Financiari din România a fostreprezentată de prof. univ. dr. , preşedintede onoare.

Primul eveniment l-a constituit Adunarea Generală aFederaţiei Internaţionale a Experţilor Contabili Francofoni,organizaţie profesională din care CAFR face parte camembru cu drepturi depline.

Cel de al doilea eveniment a fost reprezentat de CongresulOrdinului Experţilor Contabili din Franţa, aflat la a 69-a ediţie.În cadrul acestuia au fost supuse atenţiei şi dezbaterii câtevateme de actualitate, formulate într-o manieră incitantă, de larginteres pentru profesie, dar şi pentru societate în general,precum: „Lumea se schimbă: evoluţie sau involuţie?”,„Reglementarea: câmpul posibilităţilor, în practică şi fărălimbaj de lemn”, „Adaptarea cabinetelor noastre: loculacţiunii!”. În ultima zi dezbaterile s-au desfăşurat subgenericul: „Au îndrăznit, au acţionat, au cucerit!”, în cadrulcăreia s-a formulat concluzia că „În faţa actualelor provocăriale profesiei, fiecare profesionist trebuie să se adapteze,ceea ce nu este deloc uşor!”.

-

Horia Neamţu

Conferinţa anualăa Camerei Auditorilor

Financiaridin România

Conferinţa anuală a Camerei AuditorilorFinanciari din România s-a desfăşurat la27 septembrie 2014, la Hotel RamadaParc din Bucureşti.

La conferinţă au participat membri cudrept de vot, desemnaţi conformnormelor de reprezentare aprobate deCameră, precum şi invitaţi. Au transmismesaje de salut: -preşedintele Asociaţiei Naţionale aEvaluatorilor Autorizaţi din România,

membru al ConsiliuluiSuperior al Consiliului pentru Supra-vegherea în Interes Public a ProfesieiContabile, -consilier la Curtea de Conturi aRomâniei şi membrual Consiliului Naţional al UniuniiNaţionale a Practicienilor în Insolvenţădin România.

Prezentarea documentelor Conferinţei:Raportul de activitate al ConsiliuluiCamerei Auditorilor Financiari dinRomânia pe anul 2013, Situaţiilefinanciare anuale la 31 decembrie 2013,Execuţia bugetului de venituri şicheltuieli pentru anul 2013, Proiectulbugetului de venituri şi cheltuielipentru anul 2014, precum şi RaportulComisiei de auditori statutari a fostcontinuată prin dezbaterea şi aprobareaacestora.

Au urmat alegerile pentru noile organede conducere ale Camerei.

În urma şedinţei Consiliului Camerei dindata de 2 octombrie a.c. au fost stabiliteurmătoarele funcţii în cadrul Consiliuluişi al Biroului Permanent:

preşedinte CAFR – ,

prim-vicepreşedinte al Consiliului –,

vicepreşedinţi ai Consiliului –,

, ,

membri – ,, ,

, ,.

Preşedintele, prim-vicepreşedintele şivicepreşedinţii formează BiroulPermanent al Consiliului.

Adrian Vascu

Lazăr Balaj -

Marius Vorniceanu

Alic Deli Maria -

Gabriel Radu

Ciprian-Teodor Mihăilescu

IosifCornel Kameniczki ClementeKiss Mirela Păunescu

Ana Dincă DanielBotez Tatiana Dănescu ElenaIordache Ioan Minda ScarlatOrzescu

�

�

�

�

Informaţii

Conform Wikipedia, cheia de boltă reprezintă piatra din vârful unui arc arhitectural, fiind simultan elementul de susţinere a întregii structuri, fără de care aceasta s-ar

prăbuşi.O tânără cercetătoare se asigură, argumentat, în primul articol alrevistei că a identificat, fără doar şi poate, cheia de boltă a profe-siei de auditor şi aceasta se numeşte INTEGRITATEA. Pentru a-şi demonstra concepţia prelucrează prin metode statisti-co-matematice un excelent studiu empiric întreprins de FederaţiaEuropeană a Experţilor Contabili. Vă lăsăm plăcerea de a citiacest articol, care are, credem, darul de a ne pune pe gânduri.Vom etala câteva mostre despre cum definesc unii din specialiştiiinvestigaţi noţiunea de integritate. Aceasta ar reprezenta: funda-mentul încrederii în profesie şi în profesionişti; primatul interesuluipublic şi al clientului asupra interesului firmei de audit; perseve-renţa de a face ceea ce este corect, indiferent de obstacole; voin-ţa de a exprima păreri sau a admite existenţa erorilor indiferent deconsecinţe; a demonstra caracter moral prin consistenţă între

cuvânt şi acţiune; auditorul să facă ceea ce trebuie şi să fie per-ceput ca făcând ceea ce trebuie.Pentru ca organizaţia noastră profesională - CAFR - să opineze:onestitate, corectitudine şi justiţie, în contradicţie cu neglijenţa,eroarea, falsitatea.Ce ameninţări pot plana asupra integrităţii? Deosebit de cele enu-merate în Codul Etic IFAC şi cu care toată lumea este de acord,am notat câteva exprimări mai plastice: interesul personal, lăco-mia, incompetenţa şi frica; intimidarea – marcată prin „influenţănepotrivită”; criza şi dumpingul – competiţie necinstită; educaţieetică deficitară; acceptarea unor sarcini pentru care lipseşte pre-gătirea adecvată.Şi, în fine, cum poate fi implementată integritatea? Printr-un codetic, prin sesiuni – traininguri de formare şi încurajarea unei culturibazată pe etică; prin exemplul managementului; şi, nu în ultimulrând, dacă altfel nu se poate, prin politici disciplinare – sancţiuniori recompense, după caz.Cuantificarea acestor opinii – în articolul menţionat!

Alexandra ARDELEANImportanţa integrităţii auditorilor financiari – analiză fundamentată pe un studiu al FEEThe Importance of the Integrity of Financial Auditors – An Analysis Based on a FEE Study

Radu SOVIANIO analiză bazată pe ipoteze privind efectul multiplicator al unei absorbţii adecvate a fondurilor europene. Efectele asupra convergenţei reale în RomâniaAn Analysis based on Hypothesis about the Multiplier Effect of an Adequate Absorption of the EU Funds. The Effects on the Real Convergence in Romania

Mihaela-Alina ROBU & Ioan-Bogdan ROBUPercepţia investitorilor privind informaţiile raportate de firmele româneşti cotate la bursă, înainte şi după aplicarea IFRSInvestor’s Perception Regarding the Information Reported by Romanian Listed Companies, Before and After IFRS

Maria-Silvia SĂNDULESCU & Cătălin Nicolae ALBUStudiu asupra implicaţiilor comportamentale ale procesului bugetar în companiile care acţionează în RomâniaSurvey on the Behavioral Implications of the Budgetary Process in Romania-Based Companies

Mihaela DUMITRAŞCU, Liliana FELEAGĂ & Niculae FELEAGĂStudiu privind implicarea instituţiilor de învăţământ superior din România în acţiuni şi activităţi de responsabilitate socialăStudy on the Involving in Social Responsibility Actions and Activities of Higher Education Institutions from Romania

Nadia ALBU, Ovidiu BUNGET, Victor-Octavian MÜLLER & Andrei STANCIUEvaluarea cunoştinţelor în domeniul contabilitate. O analiză a practicilor şi implicaţii pentru pofesia contabilăKnowledge Assessment in Accounting. An Analysis of Current Practices and Implications for the Accountancy Profession

57

43

52

Cheia de boltă

22

Sumar //ContentsAnul XIINr. 11911/2014

3

37

DINU AIRINEI – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, IaşiVERONEL AVRAM – Universitatea din Craiova

SORIN BRICIU – Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba IuliaALAIN BURLAUD – Institut National des Techniques Economiques et

Comptables, ParisTATIANA DĂNESCU – Universitatea „Petru Maior”, Târgu Mureş

ROBIN JARVIS – director pentru IMM-ACCA, Universitatea Brunel, Marea Britanie

DAVID HILLIER – Leeds University Business School, Marea BritanieALLAN HODGSON – The Univeristy of Queensland, AustraliaEMIL HOROMNEA – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

LILIA GRIGOROI, Academia de Studii Economice, Chişinău, Republica MoldovaDUMITRU MATIŞ – Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

MARIA MANOLESCU – ASE, BucureştiION MIHĂILESCU – Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, Piteşti

ANA MORARIU – ASE, BucureştiVASILE RĂILEANU – ASE, Bucureşti

ION STANCU – ASE BucureştiDONNA STREET – Universitatea Dayton, SUA

IOAN TALPOŞ – Universitatea de Vest din TimişoaraEUGENIU ŢURLEA – ASE, Bucureşti

IULIAN VĂCĂREL – academician

B.D.I.: http://www.ulrichsweb.com;http://www.proquest.com; www.ebscohost.com,

www.cabells.comRevista este inclusă în platforma

editorială română SCIPIO: www.scipio.roRevista este indexată în trei baze de date

recunoscute de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor

Universitare (CNATDCU)Marcă înregistratã la OSIM,

sub nr. M2010 07387

Telefon: (021) 410.74.43 interior 120; Fax: (021) 410.03.48; E-mail: [email protected]; http: revista.cafr.roISSN: 1583 - 5812, ISSN on-line: 1844 - 8801

Tipar: Print Group S.R.L., Şoseaua Fundeni nr. 50B, Bucureşti, tel: 0744.638.772

Director ştiinţific:prof. univ. dr. Pavel NĂSTASE

Director editorial: dr. Corneliu CÂRLAN

Redactor şef: Cristiana RUS

Secretar de redacţie: Cristina RADUPrezentare grafică şi tehnoredactare:

Nicolae LOGIN

Colegiul editorial ştiinţific şi colectivul redacţio -nal nu îşi asumă responsabilitatea pentruconţinutul articolelor publicate în revistă.

Colegiul editorial ştiinţific

311/2014

* Drd., Facultatea de Ştiinte Economice şi Gestiunea Afacerilor Cluj-Napoca, email: [email protected]

Alexandra ARDELEAN*

Abstract

Cuvinte cheie: integritate, principii fundamentale, conduită etică, cod de conduită, ameninţări, proces disciplinar

The Importance of the Integrity of Financial Auditors - An Analysis Based on a FEE StudyAn ethical behaviour defines the auditors whose activity is estab-lished on a good reputation, especially considering that they rep-resent and serve the society's interest. The foundation of such a behaviour embodies also the principleof integrity on which the author conducted a statistical analysis offrequencies. The support of the research carried was producedby the responses received in a study conducted by TheFederation of European Accountants (FEE). The main goal aimsat highlighting the principle of integrity as core amongst the otherprinciples. The results obtained lead to an even definition for integrity basedon honesty and reliability, showing that integrity has a central role

within the professional behaviour and identifies the threats on anethical behaviour, as well as the methods, appreciated by therate of success of integrity implementation. The clarification of these aspects regarding integrity serves toconsolidate trust in the moral quality of auditors. Therefore, theprinciple of integrity channels the other fundamental principleswith the aim of adopting a professional and ethical behaviouraccording to the public's expectations of engagement and hon-esty. Key words: integrity, fundamental principles, ethical behaviour,

ethics code, threats, disciplinary process JEL Classification: M14, M41, M 42, M53, M59, G02

Importanţaintegrităţii auditorilorfinanciari- analiză fundamentată peun studiu al FEE

4 Audit financiar, anul XII

1. Introducere În cadrul prezentului studiu am efectuato investigaţie privind importanţa inte-grităţii în activitatea auditorilor, datfiind că o conduită etică genereazăîncredere. Preocuparea pentru conduitaetică a auditorilor s-a intensificat în ulti-mii ani pe fondul unui scepticism evi-dent din partea publicului privind capa-citatea auditului de a răspunde aşteptă-rilor sale de transparenţă şi utilitate, darşi pe fondul schimbării de percepţie pecare profesia a suferit-o asupra ei înseşi. În vederea exprimării opiniei de audit,pe tot parcursul procesului de colectarea probelor, de analiză a acestora şi deconsolidare a rezultatelor, auditoruluifinanciar i se cere să dea dovadă deindependenţă, obiectivitate, onestitate,integritate, scepticism profesional şiatenţie cuvenită, competenţă profesio-nală - atribute care ilustrează principiilefundamentale de audit şi care orienteazăauditorul în raţionamentul profesional.Dintre acestea, integritatea este legatăcel mai mult de conduita etică necesarăpentru a asigura temelia încrederiipublicului. Principiul integrităţii se aflăla baza unei conduite etice şi, de aceea,am dorit să dezbatem unele aspectelegate de locul său printre celelalte prin-cipii fundamentale de etică.Federaţia Experţilor Contabili Europeni(FEE), organism reprezentativ pentruprofesia contabilă la nivel european, alansat un studiu în 2010 spre a determi-na locul şi importanţa integrităţii înactivitatea profesională a auditorilor,precum şi spre a scoate la lumină diver-se aspecte privind integritatea, mai alesîn raport cu celelalte principii funda-mentale din cadrul Codului IFAC.

Analiza acestui studiu şi a răspunsurilorprimite permite o clarificare a unor ele-mente referitoare la acest principiu fun-damental, cu atât mai mult cu cât inte-gritatea personală şi cea profesională nupot fi divizate. Evident, iniţiativa FEE de a lansa odezbatere asupra integrităţii a fost apre-ciată în unanimitate ca fiind necesară,într-un context în care impulsionareaconduitei etice a auditorilor contribuiela o mai mare credibilitate şi astfel lasporirea încrederii în capacitatea auditu-lui de a acţiona conform interesuluipublic. Integritatea primeşte valenţe deetalon pentru asigurarea unei culturietice în cadrul unei organizaţii, fiind unprincipiu fundamental în activitatea deaudit. Acest studiu este structurat în patrusecţiuni, respectiv: prima se referă laintroducerea şi metodologia cercetării, adoua prezintă elemente cu privire laintegritate în viziunea FEE, precum şireflecţii ale respondenţilor, a treiacuprinde analiza celor patru întrebăriadresate de FEE respondenţilor, iar înfinal sunt prezentate concluziile care auurmat analizei efectuate.

1.1. UNELE DEZBATERI ÎN LITERA-TURA DE SPECIALITATE

Diverse studii din literatura de speciali-tate au avut drept obiect de cercetareprincipiile universale sistematizate într-un cod de etică şi impactul unui astfelde cod asupra conduitei membrilor pro-fesiei de audit. Astfel, Adam et al.(2004) şi Stevens (2008) au determinatcă regulile de etică aferente unui noucod de conduită influenţează pozitivcomportamentul auditorilor. Totodată,Adam et al. (2004) au stabilit câtevametode de implementare a unui cod deconduită într-o organizaţie. De aseme-nea, Schwartz (2005) a ajuns la conclu-zia că prezenţa unor norme de eticăafectează pozitiv comportamentul etical practicienilor. Menţinerea încrederii este importantăpentru că, aşa cum sublinia şi Schwartz

(2001), încrederea este cheia pe care sefundamentează orice sistem etic, iar ac -tivitatea auditorilor se întemeiază înain-te de toate pe încredere. Armstrong(2003) observă că o motivaţie eticădetermină o conduită etică. Barnett etal. (2000) subliniază că percepţiile mem-brilor asupra climatului etic dintr-oorganizaţie influenţează conduita aces-tora. Chiar dacă efectele unui cod eticasupra climatului etic rămân ambigue(Somers, 2001; Schwartz, 2001), totuşiun asemenea cod are o mare importan-ţă fiind un element esenţial în asigura-rea unui climat etic în cadrul profesiei.Sadowski et al. (2012) conduc o investi-gaţie pentru a pune bazele unui cod deetică la nivel internaţional, pornind dela cel elaborat de IFAC.De asemenea, Shafer (2001) a efectuatun studiu privind impactul raţionamen-tului etic asupra conduitei etice a audi-torilor, al cărui rezultat este că între celedouă există o legătură direct proporţio-nală, respectiv cu cât se ajunge la unraţionament etic mai înalt cu atât con-duita prezintă un caracter etic mai ridi-cat. Aşadar, conform Shafer et al.(2001) calităţile morale personale cântă-resc în procesul de adoptare a unordecizii etice. Evident, valori înalte dincadrul organizaţiilor sunt susceptibile săatragă persoane cu acelaşi nivel ridicatde valori.

1.2. OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIACERCETĂRII

Integritatea apare în cadrul unei activi-tăţi profesionale calitative reprezentândmotorul principiilor fundamentale aleCodului IFAC. Drept urmare ne-ampropus o analiză de conţinut, dublatăde o analiză empirică în scop edificatorasupra unor aspecte diverse privindprincipiul integrităţii. Prin analiza defrecvenţe efectuată am urmărit să deter-minăm poziţia centrală a integrităţii şiraportul cu celelalte principii funda-mentale, ţinând cont de ameninţărileasupra unei conduite etice şi de modali-tăţile de implementare a integrităţii încadrul unei organizaţii.

ARDELEAN l

Metodologia utilizată are la bază undemers de tip analitic întrucât realizăm oinvestigaţie asupra principiului integrită-ţii pornind de la un studiu al FEE peaceastă temă. În primă instanţă am pre-zentat conţinutul studiului FEE privindintegritatea şi în continuare am analizat8 din cele 17 întrebări pe care FEE le-aadresat respondenţilor. Astfel, pe par-cursul acestei lucrări ne-am orientatcătre 4 întrebări dintre cele selectatevizând definiţia integrităţii, plasarea saîn centrul conduitei profesionale, tipo-logia ameninţărilor şi mijloacele deimplementare a integrităţii, urmând caîn cadrul unui alt studiu să analizămurmătoarele 4 întrebări selectate, vizândpoziţia centrală a integrităţii printrecelelalte principii fundamentale, rapor-tul cu acestea, influenţa percepţiei inte-grităţii, precum şi necesitatea clarificăriivalorilor etice. Am sistematizat răspun-surile oferite de către respondenţi şi,printr-o analiză empirică (preponderentde frecvenţe), utilizând programul sta-tistic SPSS v20, am confirmat ipotezelede cercetare enunţate. În acest contextremarcăm o abordare metodică, careîmbină elemente cantitative (prezente în

partea de analiză statistică) cu elementedescriptive (prezente în partea interpre-tativă a analizei efectuate). Pornind de la date empirice ajungem larezultate concludente referitoare lalocul şi importanţa principiului integri-tăţii în cadrul unei conduite etice a pro-fesiei, precum şi evaluarea raportuluiacestuia cu celelalte principii fundamen-tale de etică. Scopul cercetării îl consti-tuie în principal determinarea roluluicentral al integrităţii printre celelalteprincipii fundamentale de etică. Unrezultat pozitiv în acest sens ar aveadrept consecinţă o ierarhizare a princi-piilor, de aceea considerăm că esteimportantă o astfel de analiză. Aportul personal în cadrul acestui stu-diu se regăseşte în analiza efectuată cuajutorul programului statistic SPSS v20,în interpretarea datelor statistice obţinu-te, precum şi în prezentarea proprieiviziuni asupra obiectului cercetării.Metoda de lucru este una originală, fun-damentată pe analiza statistică asupraprincipiului integrităţii spre a determinadacă poate fi evidenţiat drept principiucentral printre principiile fundamentalede etică şi spre a determina raportul pe

care îl menţine cu acestea pe baza stu-diului iniţiat de FEE. De asemenea,importanţa acestei analize pentru profe-sie este stabilirea unor parametri înraport cu integritatea care să scoată înevidenţă ponderea şi valoarea acesteiaprintre celelalte principii fundamentale.

2. Concepţia FEE despre integritate:

problematici şi reflecţii adiacente

Respondenţii au apreciat în unanimitateiniţiativa FEE de a supune dezbaterii odemarcare a integrităţii drept nucleu alconduitei etice, aceasta deşi scopul stu-diului efectuat de FEE nu este determi-nat explicit în cuprinsul său. Aşadar, aufost respondenţi care au atras atenţia cădin această cauză s-a răspuns strict laîntrebările adresate. Studiul FEE conţi-ne reflecţii legate de integritate, precumşi trimiteri la concepte cum sunt cele deîncredere şi interes public în relaţie cuacest principiu fundamental.

511/2014

IMPORTANŢA INTEGRITĂŢII

Integritatea profesională şi integritatea personală

sunt interconectate, însă cea profesională

este subordonată celeipersonale şi ţine de registrul

unui cadru profesional.Publicul aşteaptă o conduită

etică bazată pe integritate,transparenţă şi competenţă

de la membrii profesiei


Definiţia integrităţii, în viziunea FEEeste următoarea: A fi direct şi onest încadrul relaţiilor profesionale şi de afaceri;corectitudine şi transparenţă; a nu fi asociat cuinformaţii care conţin afirmaţii false ori careinduc în eroare şi nici cu informaţii furnizateîn mod neglijent1. Această definiţie, deri-vată după cea furnizată de Codul Etic alIFAC, pune în valoare o atitudinemorală a auditorului bazată pe calităţiprecum onestitate, corectitudine şitransparenţă. Aşadar, conform alegaţieiFEE susţinute de ACCA, integritateapresupune mai mult decât simpla res-pectare a legii, deoarece FEE considerăcă acest principiu este motorul uneiconduite etice. În lipsa integrităţii, acti-vitatea auditorilor nu poate primi încre-derea necesară funcţionării sale, argu-ment care propulsează importanţa inte-grităţii ca principiu central pentru pro-fesia auditorilor. Integritatea (integritas), concept de origi-ne latină, înglobează standarde înalte demorală, onestitate şi de relevare a ade-vărului, care cumulate denotă virtuteacelui care o exercită. Conform unuiraport al ICAEW (Institute of CharteredAccountants in England and Wales) citat deFEE, integritatea este asociată unorvalori morale, unor raţiuni motivante,unui angajament, unor calităţi şi uneiacţiuni rapide. Pe de altă parte, integri-tatea profesională şi integritatea perso-nală sunt interconectate, însă cea profe-sională este subordonată celei personaleşi ţine de registrul unui cadru profesio-nal. Publicul aşteaptă o conduită eticăbazată pe integritate, transparenţă şicompetenţă de la membrii profesiei. Totodată, considerarea interesuluipublic de către profesie relevă asumarearesponsabilităţii care impun acesteia ali-nierea performanţelor profesiei laaşteptările societăţii, fiind astfel depăşitcadrul potrivit căruia un audit serveşteîn principal beneficiarilor direcţi. Maimult, etica şi integritatea în audit au oinfluenţă pozitivă asupra încrederii pecare societatea o conferă. Percepţia asu-pra integrităţii profesiei, de a acţiona cu

corectitudine şi onestitate, influenţeazăîn mod direct încrederea publicului faţăde credibilitatea unui audit. Raportarea FEE la etică susţine tezapotrivit căreia o conduită etică generea-ză încredere şi siguranţă vizavi de pro-fesie, etica constituind un aspect esen-ţial pentru auditori şi pentru părţileinteresate. De unde şi interesul pentruo dezbatere asupra integrităţii drept principiucentral al eticii. Într-adevăr, profesia recu-noaşte valoarea conduitei etice prinadoptarea Codului Etic, care promovea-ză principiile etice, precum şi prin edu-caţia continuă în acest sens. De asemenea, FEE apreciază că priori-tatea climatului etic din cadrul firmei deaudit, susţinut de un cod de conduităetică, va influenţa conduita individuală aauditorilor. Aceasta întrucât este maiuşor a acţiona cu integritate într-unmediu în care este avansată o astfel deconduită. În acest sens, atât acţiunile depromovare a integrităţii de către persoa-nele aflate la conducerea firmei deaudit, cât şi acţiunile auditorilor indivi-duali, precum şi percepţiile din interiorşi exterior determină nivelul de integri-tate din cadrul organizaţiei. Integritateaeste construită în timp şi este influenţa-tă de conduita tuturor persoanelor dininteriorul firmei de audit, deşi cei aflaţila un nivel de influenţă mai ridicat auun impact mai mare. Promovarea unuiclimat axat pe integritate se realizează,conform FEE, prin conducere, strate-gie, politici, informare şi nivel de cultu-ră, elemente care prin interconectivitatese susţin reciproc. Practic, acest climatde integritate din interiorul unei firmede audit, determinat de integritateaindividuală a auditorilor, contribuie înmod esenţial la obţinerea nivelului deintegritate dorit la nivelul profesiei. De altfel, Codul IFAC cere profesioniş-tilor contabili să încurajeze o culturăbazată pe etică în cadrul organizaţiilordin care fac parte, precum şi în relaţiilecu clienţii. Chiar dacă auditorii nu atestănivelul de integritate al clienţilor, cioferă o atestare asupra situaţiilor finan-

ciare, totuşi poziţionarea clientului deaudit faţă de integritate poate fi consi-derată drept probă de audit, dat fiind căo conduită bazată pe integritate conferăcredibilitate informaţiilor furnizate, înopinia FEE. Până la momentul actual, FEE estimea-ză că accentul a fost pus preponderentpe independenţă şi pe obiectivitate, pecând menţiunile referitoare la integritateau fost puţine şi fără detaliile care s-ar fiimpus, mai ales că aceasta poate fiinterpretată subiectiv într-un contextinternaţional. Astfel, principiul integri-tăţii în calitate de principiu fundamentalal Codului IFAC este subliniat de cătrestudiul FEE ca fiind superior celorlalteprincipii, fiindu-i accentuată însemnăta-tea şi valoarea.

2.1. APROBARE, DAR ŞI SCEPTI-CISM CU PRIVIRE LA INIŢIATIVAFEE ASUPRA PRINCIPIULUIINTEGRITĂŢII

Respondenţii au oferit fie răspunsuristructurate la întrebările adresate deFEE, fie au făcut remarci de ordingeneral privind integritatea în activitateaprofesională (Vezi Tabelul 1). Dintrecele de ordin general, ACCA, la fel ca şiCIPFA, subliniază faptul că FEE nuspecifică clar care este scopul discuţieidecât că doreşte să lanseze o dezbatere,motiv pentru care comentariile suntrestricţionate la punctele conţinute destudiul FEE. Totodată, APESB noteazăcă în cuprinsul studiului FEE au fostemise o serie de aserţiuni şi considerăcă nu este evidentă măsura în care aces-tea au la bază o cercetare demonstrati-vă. O altă remarcă emisă de CIPFAvizează faptul că exemplele oferite destudiul FEE se referă în principal laauditul statutar şi mai puţin la contabili-tatea din sectorul privat ori public.În acelaşi timp, respondenţii apreciazăîn unanimitate iniţiativa FEE de a datonul unei dezbateri asupra unor pro-blematici de natură etică, aceasta fiind

ARDELEAN l

1 FEE: Integrity in Professional Ethics, September 2009

considerată drept un punct de plecareexcelent pentru demararea discuţiei des-pre integritate. Drept urmare, relatămîn continuare remarcile formulate înacest sens de către respondenţi. Astfel,FSR atrage atenţia asupra sensibilizăriimembrilor privind aspecte legate deintegritate şi etică. Ernst & Young aso-ciază studiul FEE unei oportunităţipentru reflecţie într-un moment în careetica şi integritatea prezintă un interessporit pentru participanţii din piaţă. Înopinia FSR, “integritatea şi etica trebuie săse afle în centrul vieţii profesionale pentru aobţine încrederea publicului”, conduitamem brilor impunându-se a fi conformăcu aşteptările publicului, de aceea clari-ficări privind interpretarea practică aintegrităţii ar fi apreciate. Pornind de laconsideraţia că integritatea constituie ungaj pentru respectarea interesului pu -blic, IAA estimează că interesul publicreprezintă cauza pentru care etica şi in -tegritatea au căpătat o importanţă atâtde mare pentru profesie. În mod ana-log, GCAC remarcă dificultatea de adefini conceptul de integritate, cu atâtmai mult cu cât aceasta este asociatăunei conduite etice. KPMG apreciazăcă responsabilitatea aplicării integrităţiica valoare fundamentală aparţine tutu-ror actorilor implicaţi cu scopul de ainspira încredere. Grant Thornton pre-cizează că este esenţial pentru profesiede a acţiona şi de a fi percepută caacţionând cu integritate, aceasta fiind“cheia de boltă a profesiei”. ICAEW esti-mează că integritatea stă la baza con-duitei etice şi a încrederii şi că FEEabordează importanţa integrităţii dintr-o perspectivă care implică actorice acţionează la nivel global spre a obţi-ne un consens care depăşeşte diferenţe-le culturale. Printre cei care au emis opinii critice,ECIIA remarcă faptul că lucrarea FEEprecizează definiţia integrităţii, impor-tanţa acesteia şi ce înseamnă a acţionacu integritate, însă notează că lucrareanu reuşeşte să convingă de faptul căintegritatea este principiul central alcodului de etică. Tot în opinia ECIIAstabilirea unei ierarhii a principiilor eticeşi plasarea integrităţii în vârful acesteia

reprezintă o complicaţie inutilă, care ardiminua impactul ansamblului principii-lor fundamentale. PwC remarcă însem-nătatea primordială a integrităţii pentruprofesie, însă atrage atenţia că încerca-rea unei definiţii a acesteia poate generaconsecinţe indezirabile prin minimiza-rea acţiunii integre la un proces de con-formitate, ceea ce este de evitat. O seriede respondenţi şi-au manifestat îngrijo-rarea că prin impunerea principiuluiintegrităţii drept principiu central, cele-lalte principii ar cunoaşte o deprecierecare nu ar fi justificată atât timp câtprincipiile sunt intercorelate şi au ovaloare egală. ICJCE este de părere călucrarea FEE nu ar fi trebuit să accen-tueze riscurile care derivă din ameninţă-rile asupra profesiei, ci să subliniezeaspecte precum semnificaţia unei con-duite etice, raportul cu independenţaprin adoptarea măsurilor de protecţie,precum şi redefinirea sancţiunilor. În continuare, vom trata în mod struc-turat răspunsurile oferite de respon-denţi la întrebările selectate de noi din-tre cele adresate de FEE în cuprinsul

lucrării. Secvenţa următoare prezintărezultatele analizei statistice şi descripti-ve, obţinute cu ajutorul programuluiSPSS v20.

3. Analiza răspunsurilor oferitede către respondenţi

cu privire la principiul integrităţii

Studiul lansat de FEE are ca obiectivpromovarea integrităţii drept principiucălăuzitor pentru profesie, precum şiangajarea unei dezbateri privind ceea ceînseamnă integritatea şi ceea ce înseam-nă a acţiona cu integritate într-un con-text profesional. Respondenţii care auoferit remarci şi comentarii privindlocul şi importanţa integrităţii au fost înnumăr de 31, toţi membrii ai FEE,printre care şi Camera Auditorilor Fi -nanciari din România. Tabelul 1 reflec-tă lista de acronime ale respondenţilor.

711/2014



Profilul respondenţilor acoperă atâtinstituţii specializate, cât şi persoanefizice, după cum am evidenţiat înTabelul 2.

Profilul respondenţilor este unul relativheteroclit, fiind compus din: organismede reglementare (3), persoane fizice (3),organisme de reprezentare a profesio-niştilor contabili (10), organisme dereprezentare a auditorilor (13), precumşi organisme de reprezentare a altorprofesii (2). Astfel, ponderea instituţii-lor de contabilitate şi de audit reprezin-tă cumulat 74% din totalul respondenţi-lor. Această participare masivă vădeşteun interes pregnant al profesiei pentruchestiunile care privesc etica, integrita-tea fiind considerată de profesioniştidrept nucleul unei conduite etice. Cudeosebire prezenţa organismelor repre-zentative ale auditorilor este grăitoare,întrucât aceştia se află în vizorul publi-cului, iar integritatea ilustrează confor-mitate cu valorile societăţii şi cu aştep-tările publicului. Însă problematica inte-grităţii în activitatea profesională suscităinteres şi pentru alte categorii de res-pondenţi, ceea ce este firesc dacă ţinemcont de tematica studiului FEE.

Tabelul 3 relevă o clasificare a respon-denţilor în funcţie de aria geografică.

Apare evident că majoritatea covârşi-toare a respondenţilor sunt organismesau persoane fizice rezidente în Europa,

acest fapt fiind explicabil prin aceea căFEE – care a lansat dezbaterea – esteun organism european, iar respondenţii

ARDELEAN l

sunt în marea lor majoritate membri aiacestuia, însă faptul că la dezbatere iauparte şi instituţii cu arie de acoperireinternaţională marchează interesul lanivel global al profesiei vizavi de temaintegrităţii în activitatea profesională. Dezbaterea asupra integrităţii a avutdrept fundament o serie de întrebări (înnumăr de 17), care au fost divizate înîntrebări de ordin general privind inte-gritatea (prima coloană) şi respectivîntrebări privind codul de etică al profe-siei şi aplicarea sa (a doua coloană),după cum apare în Tabelul 4. În vederea efectuării analizei şi a validă-rii ipotezelor de cercetare stabilite, dintotalul de şaptesprezece întrebări adre-sate de către FEE respondenţilor, ne-am oprit asupra a opt dintre acestea şianume: întrebarea unu [Î1] (Ce înseamnăintegritatea pentru dumneavoastră?), întreba-rea doi [Î2] (Este integritatea principiul cen-tral în cadrul conduitei profesionale? Dacă da,de ce?), întrebarea trei [Î3] (Care sunt ame-ninţările asupra conduitei etice?), întrebareacinci [Î5] (Cum este implementată integrita-tea în firma dumneavoastră de audit sau înorganizaţia din care faceţi parte? Cum arputea fi îmbunătăţită?), întrebarea şase [Î6](Sunt cititorii de acord că integritatea esteprincipiul central şi ar trebui subliniată caatare, în comparaţie cu celelalte principii fun-damentale? Dacă nu, de ce?), întrebareaşapte [Î7] (Celelalte principii fundamentalesunt derivate din principiul integrităţii sausunt complementare acestuia? Puteţi explicaraţionamentul?), întrebarea nouă [Î9](Cred cititorii că integritatea percepută a pro-fesiei în general are o influenţă asupra integri-tăţii indivizilor din cadrul acesteia? Din nou,aceasta are consecinţe asupra procesului disci-plinar?) şi întrebarea cincisprezece [Î15](Sunt cititorii de acord că organizaţiile ar tre-bui să aibă valori etice clare şi că acest lucrunecesită, cu excepţia celor mai mici organizaţii,un cod de conduită? Dacă nu, vă rugăm săexplicaţi raţionamentul.). Justificarea selecţiei celor opt întrebări(pe care le-am prescurtat cu “Î”, urmatede cifra corespunzătoare) din totalul deşaptesprezece câte a adresat FEE mem-brilor săi, constă în faptul că am dorit

să determinăm importanţa acordată derespondenţi principiului integrităţii, loculacestui principiu în raport cu celelaltedin Codul IFAC, dacă o ierarhizare estede dorit, precum şi dacă percepţia asupra

integrităţii influenţează conduita etică,printre altele. Dintre cele opt întrebări,două privesc ameninţările asupra uneiconduite etice şi, respectiv, codul eticcare susţine un climat etic, iar celelalte

911/2014



şase întrebări privesc integritatea caprincipiu central, completată de rapor-tul cu celelalte principii fundamentale şide influenţa percepţiei integrităţii profe-siei asupra integrităţii membrilor. Maimult, considerentul pe baza căruia amefectuat selecţia l-a constituit faptul căaceasta permite ridicarea unor semnede întrebare asupra unor chestiuni com-plexe care sunt interconectate (deexemplu, stabilirea unei legături întrecentralitatea integrităţii şi raportul dederivare sau complementaritate care sestabileşte cu celelalte principii ori a uneirelaţii între integritatea percepută şiprocesul disciplinar). În continuare, vom trata în mod struc-turat răspunsurile oferite de respon-denţi la întrebările selectate de noi din-tre cele adresate de FEE în cuprinsullucrării. Secvenţa următoare prezintărezultatele analizei statistice şi descripti-ve, obţinute cu ajutorul programuluiSPSS v20.

3.1. O DESCIFRARE A SEMNIFICA-ŢIEI INTEGRITĂŢII

În această secvenţă vom efectua analizaÎ1 (Ce înseamnă integritatea pentru dumnea-voastră?), spre a determina asocierile celemai frecvente cu acest concept şi, astfel,spre a clarifica dacă definiţia integrităţiireuneşte consens la nivelul profesiei.Respondenţii apreciază că lucrarea esteutilă prin aceea că focalizează atenţiaasupra integrităţii, drept principiu fun-damental. Astfel, un număr de 23 derespondenţi (N=23) au acordat un răs-puns care să definească integritatea, res-pectiv 74% din totalul respondenţilorau căutat să o determine. Ţinând contde aceste răspunsuri şi de asocierilerecurente în definiţia integrităţii, amformulat următoarele ipoteze:

H1a: Integritatea este asociată decătre majoritatea respondenţilorcu onestitatea şi fiabilitatea

H1b: Integritatea este asociată decătre majoritatea respondenţilorcu un principiu fundamental alCodului IFAC

Spre a efectua analiza empirică prinintermediul căreia am urmărit să identi-ficăm definiţia dată integrităţii în modsistematic de o majoritate a responden-ţilor, am definit următoarele variabile:

è Integrit_respondenţi = Numărul res-pondenţilor care au definitintegritatea

è Integrit_onestit_fiabilit = Numărulrăspunsurilor care au asociat inte-gritatea cu onestitatea şi/saufiabilitatea

è Integrit_principiu_Cod_IFAC =Numărul răspunsurilor care au aso-ciat integritatea cu un principiu alCodului IFAC

è Integrit_alta_definitie = Numărul res-pondenţilor care au acordat o altădefiniţie integrităţii

Variabilele au fost determinate ca fiindde tip ‘lanţ’ (Integrit_respondenti) şi de tip‘numeric’ astfel: variabila Integrit_onestit_si_fia bilitate a primit codul 1 dacă respon-dentul a echivalat definiţia acordatăintegrităţii cu onestitatea şi/sau fiabilita-tea ca valori universale, variabila Integ -rit_principiu_Cod_IFAC a primit codul 2în cazul în care respondentul a făcutreferire la integritate ca principiu alCodului IFAC, iar variabila Integrit_alta_definitie a primit codul 3 în situaţiaîn care respondentul a conferit o altădefiniţie integrităţii. Tabelul 5 reflectăfrecvenţele variabilelor determinate.Tabelul 5 de frecvenţe arată valorilecumulate şi în procent pentru fiecare

variabilă analizată pe coloana ‘Valid’,precum şi valorile care lipsesc în raportcu numărul total N pe coloana ‘Absent’.Pe baza observaţiilor, conchidem că ceamai mare parte a respondenţilor respec-tiv 69,6% (în procent) şi 16 (în valoareabsolută) raportat la numărul total de23 de respondenţi au asociat integrita-tea cu onestitatea si/sau fiabilitatea şi,în consecinţă, validăm ipoteza H1apotrivit căreia ‘integritatea este asociată decătre majoritatea respondenţilor cu onestitateaşi fiabilitatea’. Integritatea a fost definită de către21,7% dintre respondenţi ca fiind unprincipiu fundamental al Codului IFACşi de 8,7% ca având o altă definiţiedecât asocierea cu onestitatea ori pune-rea sa în valoare ca principiu fundamen-tal. Este interesant cum majoritatea res-pondenţilor atribuie integrităţii valoriuniversale precum onestitate, corectitu-dine, pertinenţă, fiabilitate ori obiectivi-tate. Raportarea la astfel de valori relevăasocierea integrităţii în cadrul activităţiiprofesionale cu a face ceea ce estecorect şi conform cu aşteptările publi-cului larg. În sensul determinării atenţiei cuvenitede către respondenţi faţă de interesulpublic şi a legăturii create în raport cuintegritatea, am dorit să verificăm pon-derea răspunsurilor care conţin referinţela noţiunile de încredere a publicului şide interes public. Pentru aceasta am generat în SPSS v20Tabelul 6.

ARDELEAN l

Se observă că un număr de 5 răspun-suri (respectiv 21,7%) conţin referinţela încrederea publicului, iar 2 răspunsuri(respectiv 8,7%) la interesul public.Punctarea legăturii dintre aceste noţiuniîn relaţie cu integritatea semnifică faptulcă există un interes, deşi într-o propor-ţie mică, pentru a reflecta integritateaprin încrederea pe care auditorii otransmit publicului şi prin acţiuneaimplicită în beneficiul interesului public.A inspira încredere clientului şi publicu-lui este un deziderat al profesiei, încre-derea constituind fundamentul auditu-lui, după cum punctează unii respon-denţi, şi mai mult decât atât, încredereaconstituie fundamentul integrităţii.Integritatea este emblematică în vedereaplasării activităţii de audit în centrulinteresului public mai ales că profesiaeste una ancorată în societate, iar inte-gritatea este o calitate probantă a mora-lităţii membrilor acesteia. În secvenţa următoare am comprimatrăspunsurile celor 23 de organisme şipersoane fizice care s-au pronunţat cuprivire la definiţia integrităţii, în studiulFEE:

è În concepţia ACCA, a acţiona cuintegritate înseamnă a face ceea ceeste considerat a fi corect, fapt carepresupune aplicarea valorilor perso-nale şi a competenţelor în vedereaevaluării celor mai bune căi deacţiune.

è APESB consideră că integritateaeste unul dintre principiile funda-

mentale cuprinse în Codul IFAC.

è Pentru CIMA, a acţiona cu integri-tate înseamnă a aplica şi a respectaprincipiile Codului IFAC.

è IPFA apreciază integritatea ca fiindaderarea la un ansamblu de princi-pii de natură personală, cu menţiu-nea că într-un mediu profesionalacestea se cer a fi agreate de cătreprofesie.

è Clifford Moggs o asociază cuonestitate, fiabilitate şi încredere,excluzând că ar cuprinde valenţelegate de competenţă.

è CNCC menţionează că în Codulfrancez de etică integritatea esteasociată cu onestitate şi probitate,iar membrii trebuie să se abţină dela o conduită care contravineacestor valori.

è În opinia CNDCEC integritateaeste asociată cu onestitatea şi corec-titudinea aplicate în activitatea pro-fesională şi personală aprofesionistului contabil.

è Deloitte este de părere că integrita-tea combină onestitatea cu aderareala standarde etice de conduită pro-fesională pe parcursul procesului de adoptare a deciziilor şi în vede-rea însuşirii unei conduite care să îndeplinească aşteptările rezona-bile ale clientului şi să-i inspireîncredere.

è ECIIA notează că integritatea estefundamentul încrederii.

è EGIAN asociază integritatea cuonestitate şi adevăr, cu adoptareaunei linii drepte de conduită carerecunoaşte primatul interesuluipublic şi pe cel al clientului înainteainteresului firmei de audit.

è Pentru Ernst & Young definiţiaintegrităţii este legată de soliditatemorală, onestitate şi conduită etică,aspecte puse în valoare de CodulEtic în descrierea fundamentelor pecare se sprijină activitatea profesieişi care nu ar trebui să fie doarpromovate, ci aplicate practic.

è Grant Thornton apreciază că inte-gritatea este o stare de spirit carepresupune onestitate şi bună cre-dinţă, care stă la baza acţiunii şighidează membrii în a adopta înmod constant standarde înalte sprea menţine încrederea publicului.

è ICAEW ia în considerare în defini-ţia pe care o conferă integrităţii, pelângă valori precum onestitate şiveridicitate, şi aspecte precummotivaţii, angajamente, rezistenţă lapresiuni, credinţa care îndeamnăprofesionistul contabil la perseve-renţa de a face ceea ce este corectindiferent de obstacole.

è ICJCE estimează că integritateareprezintă o emblemă pentru pro-fesie, fiind un principiu care „deter-mină existenţa unei conduite profesionalereale”, activând în interesul public.

è Viziunea ICPAC asupra definiţieiintegrităţii concură cu ceaprezentată de FEE.

è Pentru ICPAI integritatea reprezin-tă menţinerea competenţei încadrul serviciilor oferite, voinţa „dea exprima păreri sau de a admite erorileindiferent de consecinţe”, vigilenţa faţăde conflicte potenţiale, adoptareamăsurilor destinate să împiediceimpactul presiunilor de ordin eco-nomic, precum şi aderarea la princi-pii morale şi etice care pun în

1111/2014



valoare onestitatea şi caracterul mo -ral în cadrul relaţiilor profesionale.

è John Hudson situează evoluţiaintegrităţii în raport cu societatea,integritatea fiind capacitatea audito-rului de a demonstra caracter moralprin consistenţă între cuvânt şiacţiune, prin aderarea la un cod devalori intransigent, bazat peprincipii acceptate.

è KPMG evaluează integritatea ca peun termen abstract care însă încor-porează noţiuni universal acceptateprecum onestitatea, iar din punctde vedere profesional semnificărespectarea celor mai înalte standar-de şi menţinerea independenţei.

è Pentru LZRA integritateaechivalează cu a fi onest.

è MKVK remarcă faptul că integrita-tea presupune onestitate, bună cre-dinţă şi obiectivitate, valori care nupermit influenţa nedorită a terţilor,având prioritate asupra propriuluiinteres şi a obţinerii profitului.

è CAFR estimează că integritateaeste primul dintre principiile eticepe care le cuprinde spre a susţine oconduită profesională calitativăorientată spre competenţă şi presu-pune „onestitate, decizie, corectitudine şijustiţie”, fiind în contradicţie cu„neglijenţa, eroarea, falsitatea”.

è SAO situează integritatea printrecele cinci principii etice, Codul săuEtic fiind asemănător cu CodulIFAC.

è SOEL defineşte integritatea ca peun concept care combină valoriprecum onestitate, fiabilitate, încre-dere, transparenţă, întruchipândaşteptările publicului de conduităcorectă.

O definiţie a integrităţii în viziunea res-pondenţilor presupune asocierea cuconcepte de onestitate, obiectivitate şiprobitate, fiind subliniată importanţa saîn menţinerea încrederii publicului, încalitate de factor care asigură servirea

interesului public de către profesie.Astfel, atribuirea unei definiţii integrită-ţii presupune reflecţie, iar ACCA averti-zează asupra impresiei care poate sătranspară că integritatea poate fi uşordefinită sau măsurabilă prin asimilare cuconceptul de corectitudine. Apare evi-dent că o conduită corectă şi onestăeste atestată printr-un caracter moral şietic ilustrat prin integritate.

3.2. PLASAREA INTEGRITĂŢIIÎN CENTRUL CONDUITEIPROFESIONALE

În această secvenţă vom efectua analizaÎ2 (Este integritatea principiul central încadrul conduitei profesionale?), cu scopul dea stabili poziţia centrală a principiuluiintegrităţii în desfăşurarea activităţiiprofesiei.Astfel, în vederea determinării dacăintegritatea ocupă un loc esenţial şi decicentral în cadrul activităţii profesionale,am stabilit următoarele ipoteze:

H2a: O majoritate a respondenţilorestimează că integritatea este unprincipiu central în definireaunei conduite etice

H2b: O majoritate a respondenţilorestimează integritatea într-o rela-ţie de interdependenţă în raportcu celelalte principii fundamen-tale

H2c: O majoritate a respondenţilorestimează că integritatea nu esteun principiu central în definireaunei conduite etice

De la început, o diferenţiere se impuneîntre integritate personală, integritateprofesională şi integritate organizaţio-nală, baza constituind-o integritateapersonală pentru că în lipsa acesteiasuntem expuşi la ameninţări provocatede interesul personal. FEE estimează căactivitatea profesională are drept etalonintegritatea care conferă viabilitate şicredibilitate. Astfel, centralitatea integri-tăţii a constituit obiectul unei viziunimai degrabă convergente printre res-pondenţi, iar 24 de răspunsuri au fostoferite (această cifră reprezintă numărultotal de respondenţi pe această temă,deci N=24), ceea ce este ilustrat deTabelul 7.Pentru efectuarea analizei statistice înSPSS v20 am definit variabila “Integrit_principiu_central” şi am atribuit valoarea1 - pentru răspunsurile care au susţinutîn mod pozitiv centralitatea principiuluiintegrităţii, 2 - pentru răspunsurile careau pledat pentru interdependenţa prin-cipiilor fundamentale şi, respectiv, 3 -pentru răspunsurile care nu au fost deacord cu centralitatea principiului inte-grităţii. Activitatea profesională este marcată deintegritate, iar propulsarea sa în centrulconduitei etice este agreată de o majori-tate a respondenţilor (62,5%), respectivun efectiv de 15 respondenţi considerăcă integritatea ar trebui subliniată cafiind centrală în raport cu celelalte prin-cipii fundamentale. Pe de altă parte, răs-punsurile care nu susţin centralitateaintegrităţii au înregistrat un procentajfoarte mic (de 8,3%), iar opiniile care

ARDELEAN l

afirmă interdependenţa integrităţii înraport cu celelalte principii au înregis-trat o pondere de 29,2%. Această confi-guraţie este reflectată de Figura 1, carearată că o majoritate a respondenţilorsunt de acord cu reflecţia IFAC asupracentralităţii principiului integrităţii, careeste motorul unei activităţi profesionalecredibile. Aşadar, se confirmă ipotezaH2a care precizează că o majoritate a res-pondenţilor estimează că integritatea este unprincipiu central în definirea unei conduiteetice.

În continuare, am reunit opiniile expri-mate de către respondenţi în modtematic, în funcţie de poziţia adoptatăfaţă de centralitatea integrităţii în cadrulconduitei profesionale etice, respectivde susţinere, de negare sau de nuanţarea punctului de vedere şi astfel de inter-pretare înspre o interconectivitate aprincipiilor fundamentale.

è Conform CIPFA, integritatea esteun element de caracter primordial,necesar pentru ca celelalte principiisă funcţioneze, fiind o trăsătură de

boltă prin care este apreciatăconduita afişată.

è Clifford Moggs este de acord căintegritatea este principiul centralîntrucât acţiunea presupunecoerenţă în timp.

è În opinia CNCC, integritatea esteunul dintre principiile centrale, ală-turi de independenţă, precizând căintegritatea este înainte de toate ocalitate personală.

è CNDCEC atribuie integrităţiivaloare centrală în baza argumentu-lui că celelalte principii sunt supusecerinţelor de integritate.

è Deloitte consideră că integritateaeste un principiu de boltă esenţialpentru activitatea profesională, fărăde care nu poate exista încredere,care este cheia unei activităţi fiabile.

è EGIAN acceptă întâietatea princi-piului integrităţii în cadrul uneiconduite etice şi propulsarea sadrept principiu central, specificândcă dezbaterea privind gradul deimportanţă a integrităţii pentrudiferite jurisdicţii nu trebuie săcreeze interpretări diferite aleCodului.

è Similar, Grant Thornton acceptăintegritatea drept principiu centralpentru că aceasta este un etalon înprocesul de adoptare a deciziilorcare impune standarde ridicate.

è ICAEW convine că integritateaeste principiul central în cadrulconduitei profesionale, iar celelalteprincipii „susţin integritatea şi suntaplicaţii ale acesteia”, atrăgând atenţiaasupra legăturii complexe în raportcu confidenţialitatea.

è ICJCE susţine FEE în intenţia de aplasa integritatea în mod centralpentru impulsionarea conduiteietice a auditorilor.

è ICPAC împărtăşeşte poziţia FEEprivind centralitatea integrităţii, prinprisma faptului că fără integritatenu poate exista activitate profesio-nală viabilă, subliniind-o ca pe unadintre cele mai importante virtuţicare validează coerenţa acţiunilor şile credibilizează.

è KPMG afirmă că integritatea esteprincipiul central din cadrul coduluide conduită, situându-se în centrulvalorilor spre a crea identitatecomună.

è Din punctul de vedere al LZRAintegritatea este principiul centralîntrucât o exclusivitate a competen-ţelor tehnice nu corespundeaşteptărilor clienţilor.

è MKVK este de acord că integrita-tea este principiul central întrucâtprin aderarea la norme stricte deetică şi morală se construieşteîncrederea publicului, iar integrita-tea conferă valoare, precum şi oasigurare că toate competenţelesunt menţinute.

è CAFR opinează că „integritatea estecomponenta principală a eticii profesiona-le”, dat fiind faptul că îi atribuieauditorului onestitate şicorectitudine.

è SOEL afirmă că integritatea esteun principiu vital pentru profesie.

Păreri care susţin că integritateaeste un principiu central

al conduitei etice

1311/2014



è ACCA argumentează că şi alteprincipii au un impact asupra secu-rităţii celorlalte, precum competen-ţa profesională şi atenţia cuvenitănecesare pentru a controla amenin-ţările; ca urmare aplicarea principii-lor trebuie să se facă interconectat,spre a contribui ca auditorul să facăceea ce trebuie şi să fie perceput cafăcând ceea ce trebuie, iar o ierarhizarea acestora poate fi efectuată înfuncţie de circumstanţeledominante.

è Aceeaşi linie de idei o urmează şiAPESB care susţine însemnătateapartajată a fiecăruia dintre cele cinciprincipii fundamentale, care trebuieaplicate în mod combinat spre aorienta etica profesională aauditorilor.

è CIMA este de părere că o argu-mentare privind rolul central alintegrităţii pe baza faptului că „fărăintegritate nici o activitate profesională nupoate fi fiabilă” are valoare rotativăîntrucât neconformitatea cu fiecaredintre principiile fundamentaleindică practic o lipsă de integritate.

è Clifford Bygrave punctează că a fidirect şi onest în cadrul activităţiiprofesionale reprezintă o restricţie,dat fiind că integritatea s-ar cuvenisă fie oglindită în toate aspectelevieţii profesionistului contabil.

è Pentru Ernst & Young integritateanu este principiul central, ci esteunul dintre principiile fundamentalenecesare unei conduite etice, aces-tea funcţionând de o manierăconcertată.

è PwC opinează că fiecare dintreprincipiile fundamentale are o pon-dere egală, interacţionând între ele.

è O atitudine mai nuanţată privindcentralitatea integrităţii adoptăICPAI prin estimarea integrităţii ca

fiind unul dintre principiile centralealături de răspundere, obiectivitate,responsabilitate socială şi confiden-ţialitate, datorită faptului că lipsaacesteia generează neîncredere.

è SAO estimează că integritatea esteunul dintre principiile fundamentaleale unei conduite profesionale, carese cere a fi aplicat împreună cucelelalte principii, nefiindindependent.

è ECIIA refuză teza întâietăţii princi-piului integrităţii în baza argumen-tului că toate principiile sunt com-plementare şi se suprapun în modpregnant.

è Răspunsul FSR este negativ în aplasa integritatea central în raportcu celelalte principii.

Adepţii promovării integrităţii dreptprincipiu central în determinarea uneiconduite etice (CIFPA, Clifford Moggs,CNCC, CNDCEC, Deloitte, EGIAN,Grant Thornton, ICJCE, ICPAC,KPMG, LZRA, MKVK, CAFR,SOEL) estimează că integritatea esteprincipiul esenţial care alimenteazăîncrederea publicului prin prisma faptu-lui că standardele sunt înalte şi compe-tenţele - prioritare. De asemenea, inte-gritatea reuneşte sub aceeaşi cupolă, aeticii şi a moralei, celelalte principii fun-damentale – acestea fiind „aplicaţii”(ICAEW) ale integrităţii care le reuneş-te şi le canalizează. Obiectivul promo-vării integrităţii în centrul valorilor etice

îl constituie stimularea conduitei etice amembrilor profesiei. Totodată, o parte dintre respondenţi(ACCA, APESB, CIMA, CliffordBygrave, Ernst & Young, ICPAI, SAO)pledează pentru interconectivitateaprincipiilor fundamentale, valoarea fie-căruia fiind echitabilă în determinareaacţiunii etice. În acest caz, integritateaeste reflectată de fiecare principiu,mecanismul ca un tot unitar fiind acţio-nat într-un mod concertat.Respondenţii care au emis o opinienegativă privind centralitatea principiu-lui integrităţii au fost ECCIA şi FSR.Criticile cu privire la înălţarea unuiadintre principiile fundamentale la rangde principiu central în cadrul conduiteietice sunt concentrate asupra riscului cacelelalte principii să fie coborâte la unnivel inferior. De asemenea, un alt argu-ment se referă la faptul că integritateanu este singurul principiu care are oinfluenţă certă asupra celorlalte, ciîntreg ansamblul principiilor fundamen-tale, acţionând în complementaritate,este în măsură să contrabalanseze ame-ninţările asupra unei conduite etice.

3.3. TIPOLOGIA AMENINŢĂRILORASUPRA CONDUITEI ETICE

În această secvenţă vom efectua analizaÎ3 (Care sunt ameninţările asupra conduiteietice?), spre a determina tipurile de ame-ninţări citate de către respondenţii lastudiul FEE care sunt susceptibile săridice obstacole în faţa conduitei etice. Ameninţările la adresa unei conduiteetice cu efecte de durată asupra reputa-ţiei membrilor profesiei au fost clasifi-cate de Codul IFAC în cinci categoriide ameninţări, respectiv: de interes pro-priu, de autodepăşire, de reprezentare, defamiliaritate şi de intimidare. Diverseleorganisme şi persoane fizice care auoferit răspunsuri în această privinţă fiele-au amintit pe acestea, fie au identifi-cat alţi factori care generează amenin-ţări. Pentru a afla care sunt tipurile deameninţări asupra conduitei etice cu ceamai mare recurenţă printre respondenţi,am enunţat următoarele ipoteze:

Păreri care susţin interconectivitatea integrităţii

cu celelalte principii

Păreri care susţin că integritateanu este un principiu central

al conduitei etice

ARDELEAN l

H3a: Ameninţările la care fac referiremajoritatea respondenţilor suntcele cinci categorii identificate deCodul IFAC

H3b: Ameninţările la care fac referiremajoritatea respondenţilor aulegătură cu o educaţie etică defi-citară

H3c: Ameninţările la care fac referiremajoritatea respondenţilor aulegătură cu urmărirea propriuluiinteres

H3d: Ameninţările la care fac referiremajoritatea respondenţilor suntde altă natură

În acest sens, cu ajutorul programuluiSPSS v20 am căutat să determinăm caresunt ameninţările care revin cel maifrecvent în răspunsurile celor 20 de res-pondenţi care s-au pronunţat asupratipurilor de ameninţări (Tabelul 8). Pentru efectuarea analizei statistice înSPSS v20 am definit variabila“Amenin_etica” şi am atribuit valori de la1 la 4 răspunsurilor exprimate, în func-ţie de categoria de ameninţări la adresaunei conduite etice care a fost identifi-cată, fiecărui răspuns fiindu-i atribuită osingură valoare. Astfel, am notat cu 1răspunsurile pentru care ameninţărilesunt în acord cu cele definite de CodulIFAC, cu 2 - răspunsurile care au rapor-tat ameninţările la o educaţie etică defi-citară, cu 3 - răspunsurile care au afir-mat o legătură între ameninţări şi inte-resul propriu şi respectiv cu 4 - răspun-surile care au considerat că ameninţărilesunt de altă natură decât cele enunţate. Cei 20 de respondenţi (din totalul de31, respectiv 65%) care s-au exprimatasupra tipurilor de ameninţări suscepti-bile să influenţeze negativ conduitaetică au apreciat majoritar că ameninţă-rile definite de Codul IFAC acoperă ariafactorilor care conduc la încălcări alestandardelor de etică şi morală. Acestrezultat vine ca o confirmare a referin-ţei pe care o reprezintă Codul IFAC, caurmare a aplicabilităţii şi a adoptării salela scară largă. Aşadar, se confirmă ipo-teza H3a care formulează că „ameninţă-

rile la care fac referire majoritatea respondenţi-lor sunt cele cinci categorii identificate de CodulIFAC”.

Graficul din Figura 2, sub formă dehistogramă, reflectă avansul pe care l-auînregistrat răspunsurile care asociazăameninţările cu cele prezentate deCodul IFAC faţă de răspunsurile careasociază ameninţările cu o educaţieetică deficitară ori cu urmărirea intere-

sului propriu, acestea din urmă fiindcitate drept ameninţări în mod uniform,înregistrând o valoare procentuală de25%. Faptul că pentru identificareaameninţărilor se face referire mai cuseamă la o educaţie etică necorespunză-toare şi la interesul propriu relevă impe-rativul de conştientizare a dilemeloretice şi a consecinţelor pe care le gene-rează, precum şi a diferitelor presiuni

1511/2014



care influenţează adoptarea unor deciziietice corecte. Mai departe, am centralizat răspunsurilecare au arătat interes pentru ameninţări-le cu potenţial de a genera conduiteetice neadecvate: è ACCA constată că ameninţările la

care este expusă profesia sunt deordin financiar pe fondul competi-ţiei şi a presiunii de a raporta rezul-tate favorabile, ACCA recunoscândcă cele cinci categorii de ameninţăridin cadrul Codului IFAC acoperăaria ameninţărilor asupra conduiteietice.

è APESB este de părere că IFAC aelaborat un cadru „robust”, careacoperă cele mai semnificative ame-ninţări asupra conformităţii cuprincipiile fundamentale.

è CIFPA arată că ameninţările laadresa unei conduite etice sunt dis-cutate pe larg în cuprinsul CoduluiIFAC, cu trimitere la diverse situaţiicare implică etica.

è Clifford Moggs a identificat dreptameninţări efectuarea unei sarcinipentru care pregătirea necesară lip-seşte sau nu se dispune de toateresursele, precum şi cerinţe caredepăşesc aria cunoştinţelor solici-tantului, care le apreciază ca fiindcorecte.

è Principalele ameninţări pentruCNCC sunt interesul personal,lăcomia, incompetenţa şi frica.

è CNDCEC subliniază că lipsa deindependenţă şi de prudenţă, căuta-rea succesului cu orice preţ, limiteleunor raţionamente pertinente, frag-mentarea muncii care împiedicăviziunea de ansamblu, educaţiaetică deficitară, precum şi lipsacunoaşterii suficiente a mediuluisocial şi economic constituie ame-ninţări serioase pentru adoptareaunei conduite etice.

è Deloitte precizează că ameninţărileasupra unei conduite etice sunt celedefinite de Codul IFAC şi „pot aveaun impact real şi semnificativ”, motiv

pentru care identificarea şineutralizarea lor este importantă.

è ECIIA recunoaşte drept amenin-ţări conflictele de interes alimentatede interesul propriu, presiunea con-curenţei şi a promovării intereselororganizaţiei, menţinerea încrederiistakeholderilor, precum şi accepta-rea conduitei contrare eticii cu sco-pul de îndeplinire a obiectivelor.

è Pentru EGIAN interesul propriuapare ca fiind ameninţarea care s-aprofilat cel mai recent pentru pro-fesie şi care subliniază fragilitateareputaţiei, EGIAN adăugând căintimidarea constituie un alt risc deameninţare care se conturează încontextul economic actual.

è Ernst & Young a identificat inte-resul propriu şi intimidarea dreptcategorii largi de ameninţări la adre-sa unei conduite etice, care pot veniatât din interiorul, cât şi din exte-riorul organizaţiei, ambele ipostazefăcând referire la situaţiiconflictuale ori presiuni.

è Grant Thornton recunoaşte caameninţări la adresa unei conduiteetice lacunele morale ale membri-lor, lipsa integrităţii top manage-mentului, impunerea unor obiectivenerealiste de către management,lipsa angajamentului pentru proce-duri etice sănătoase, precum şi pre-siuni interne ori externe asupramuncii de audit.

è ICAEW se raliază structurii ame-ninţărilor fundamentată de cătreCodul IFAC, precizând că celedouă mari cauze ale ameninţărilorsunt frica şi lăcomia, prin presiunilepe care le generează.

è ICPAC avansează trei categorii deameninţări la adresa conduitei eticeşi anume: conduita marcată decorupţie a comunităţii, dificultăţilefinanciare care pot împinge laacţiuni contrare eticii spre a ledepăşi, precum şi un sistem educa-ţional care nu promovează valorietice corecte.

è ICPAI numeşte drept ameninţări„interesul propriu, lăcomia la nivel corpo-rativ, influenţa nepotrivită, schimbăribruşte în mediul economic, absenţa uneibune guvernanţe corporative, reglementareinsuficientă şi lipsa unei supravegherireglementatoare precum şi lipsa uneicompetenţe susţinute”.

è KPMG recunoaşte faptul că ame-ninţările identificate de Codul IFACinfluenţează asupra conduitei eticea auditorului, iar fiindcă integritateaeste plasată în centrul conduiteiprofesionale, aceasta apare a fi maivulnerabilă la ameninţarea de inte-res propriu, de aceea exemplul datde management, de propulsare avalorilor, are vocaţia de a întări-o.

è LZRA califică drept ameninţăripentru o conduită etică criza şidumping-ul.

è MKVK identifică drept ameninţăriasupra eticii în afaceri conflictele deinteres, eşecul menţinerii obiectivi-tăţii, deficienţe de conducere şilipsa unor culturi organizaţionalesolide, lipsa sensibilităţii etice, pre-cum şi eşecul de a efectua raţiona-mente profesionale pertinente, spe-cificând că beneficiile obţinute demanagement sunt estimate careprezentând cea mai comunăcauză de ameninţare.

è CAFR apreciază că ameninţărileasupra integrităţii, obiectivităţii şi aunei bune reputaţii sunt determina-te de o serie de circumstanţe şi rela-ţii, iar clasificarea acestora coincidecu cea oferită de codul IFAC.

è SAO estimează că cea mai impor-tantă ameninţare asupra unei con-duite etice o constituie propriareprezentare şi înţelegere a princi-piilor etice, riscul fiind evaluareadiferită în funcţie de individ, iarconformitatea cu normele accepta-te de etică este dificil de cuantificat.

è SOEL identifică lipsa unei suprave-gheri adecvate, control intern şiguvernanţă insuficiente, lipsa inde-pendenţei, competiţie necinstită,

ARDELEAN l

presiuni consecvente din parteaclienţilor, precum şi diferenţe cultu-rale - drept ameninţări asupra uneiconduite etice.

În general, respondenţii apreciază căameninţările care planează asupra uneiconduite etice sunt cele identificate deCodul IFAC, care a pus bazele unuicadru solid pentru neutralizarea lor iar,dintre acestea, ameninţările de interespersonal sunt amintite în mod recurent.Interesul propriu este socotit unul din-tre factorii principali de care se leagăpresiunile ce generează acţiuni contrareeticii, fiind angrenat de lăcomie saufrică, după cum puncta ICAEW. Pe dealtă parte, educaţia etică deficitară şi oînţelegere trunchiată a normelor deetică favorizează cedarea în faţa presiu-nilor interne sau externe, de ordinfinanciar, de intimidare, de menţinere aîncrederii părţilor interesate ori presiunidictate de necesitatea de a face faţăconcurenţei, din pricina faptului că nuasigură angajamentul la care publicullarg este îndreptăţit să se aştepte. Înmod evident, aceste ameninţări riscă săse repercuteze negativ asupra reputaţieiprofesiei şi, mai mult, evidenţiază fragi-litatea acesteia. Totodată, respondenţii au amintit oserie de ameninţări de altă natură decâtinteresul personal sau etica deficitară.Astfel, incompetenţa (CNDCC) sauacceptarea unor sarcini pentru care lip-seşte pregătirea adecvată (CliffordMoggs) sunt factori ce alimenteazăameninţările asupra unei acţiuni etice.În mod analog, intimidarea (EGIAN,Ernest & Young), lipsa independenţei şia prudenţei (CNDCEC, SOEL), presiu-nile de atingere a obiectivelor şi de pre-zentare a rezultatelor (GrantThornton), criza (LZRA), eşecul unorraţionamente profesionale adecvate(CNDCEC, MKVK), diferenţele cultu-rale (SOEL), lăcomia din cadrul compa-niilor (ICPAI, MKVK) constituie ame-ninţări serioase pentru promovareaunor valori etice corecte. Toţi aceşti fac-tori generează presiuni şi sunt respon-sabili pentru conduite care contravin

normelor acceptate de etică, iar adopta-rea unor proceduri etice sănătoase esteun imperativ.

3.4. MODALITĂŢI DE IMPLEMENTA-RE A INTEGRITĂŢII

În această secvenţă vom efectua analizaÎ5 (Cum este implementată integritatea înfirma dumneavoastră de audit sau în organi-zaţia din care faceţi parte? Cum ar putea fiîmbunătăţită?), spre a cuantifica cele maimulte recomandări vizând manieraadecvată de implementare a integrităţiişi spre a evidenţia astfel cel mai potrivitmijloc pentru implementarea acesteivalori în cadrul unei organizaţii (ex.firma de audit).

Fiecare organizaţie sau firmă de audittrebuie să urmărească aplicarea integri-tăţii în cadrul său de către membriiacesteia. De aceea, o investigaţie asupramodalităţii de realizare a acestui obiec-tiv este utilă în a releva cea mai judi-cioasă modalitate de abordare. În acestscop, am centralizat într-un tabel răs-punsurile celor 18 organisme care s-aupronunţat asupra acestui subiect, le-amanalizat cu ajutorul programului statisticSPSS v20 şi am urmărit să validăm unadintre următoarele ipoteze de cercetareformulate în continuare:

H4a : Integritatea este implementatăcu precădere prin diseminareaunui cod etic

H4b : Integritatea este implementatăcu precădere prin sesiuni de for-mare etică

H4c: Integritatea este implementatăcu precădere prin exemplul ofe-rit de management

H4d: Integritatea este implementatăcu precădere prin politici disci-plinare

Pornind de la faptul că respondenţii aupropus mai multe direcţii prin care sepoate realiza implementarea integrităţiiîn cadrul unei organizaţii, în funcţie deipotezele enunţate am acordat valori dela 1 la 4, iar pentru răspunsurile care auraportat două sau mai multe metode deimplementare am luat în considerarefiecare propunere. Cu titlu de exemplu,dacă ACCA a indicat ca proceduri deimplementare a integrităţii atât difuza-rea unui cod etic, cât şi aplicarea depolitici disciplinare, atunci variabila“Integrit_implem” a primit valorile 1 şi 4.Aşadar, dacă integrarea integrităţii seface prin difuzarea unui cod etic răs-punsului îi este atribuită valoarea 1,dacă se face prin training-uri de eticărăspunsul ia valoarea 2, dacă se faceprin exemplul ierarhiei codul răspunsu-

1711/2014



lui este 3, iar dacă se efectuează prinpolitici disciplinare răspunsul este valo-rizat cu codul 4. Tabelul 9 reflectăfrecvenţa răspunsurilor privind imple-mentarea integrităţii.Observaţia acestor rezultate relevă că omajoritate a organismelor citează camodalităţi de implementare a integrităţiiîn cadrul unei organizaţii în egală măsu-ră diseminarea şi aplicarea unui Codetic precum şi sesiunile de formare şisensibilizare la problemele de etică,ambele modalităţi însumând fiecare50% dintre răspunsurile recenzate (înnumăr de 18, deci N=18). Adică, pen-tru fiecare dintre cele 2 categorii men-ţionate, 50% dintre respondenţi amin-tesc despre aceste mijloace de imple-mentare a integrităţii. Drept urmare,rezultatele investigaţiei ne determină săvalidăm atât ipoteza H4a care indicăfaptul că „integritatea este implementată cuprecădere prin diseminarea unui cod etic”, câtşi ipoteza H4b care menţionează că

„integritatea este implementată cu precădereprin sesiuni de formare etică”. Aceste rezul-tate sunt ilustrate şi de reprezentareagrafică din Figura 3. Ilustrarea grafică din Figura 3 arată căcei 18 respondenţi instituţionali care s-au pronunţat asupra modalităţilor deintegrare şi aplicare a integrităţii auenunţat în general mai multe posibili-tăţi, diseminarea unui cod etic şi organi-zarea de sesiuni de educaţie şi sensibili-zare etică, fiind urmate îndeaproape deexemplul şi angajamentul managemen-tului pentru respectarea valorilor etice(respondenţii au citat în proporţie de44,4% exemplul ierarhiei). O proporţiemai mică, de 27,8 % este reprezentatăde procedurile disciplinare ca modalita-te de instituire a integrităţii. Pondereamai redusă a acţiunilor disciplinare înraport cu training-urile de educaţie eticăori cu difuzarea unui cod de conduitărelevă că se acordă prioritate unor prac-tici de formare considerate mai eficien-

te în raport cu practici disciplinare. Înprocesul de implementare a integrităţiise conferă întâietate educaţiei în detri-mentul sancţiunii din perspectiva efi-cienţei scontate. Dintre organismele care au oferit unrăspuns cu privire la integrarea integri-tăţii în cadrul unei organizaţii, am iden-tificat că două dintre ele, respectivDeloitte şi KPMG, au menţionat toatecele patru modalităţi asupra cărora ne-am oprit în efectuarea investigaţiei asu-pra modalităţilor care apar ca fiind cita-te recurent. Faptul că este vorba de doiactori mari pe piaţa de audit denotă căintegritatea este parte constitutivă apreocupărilor pentru etică. Tabelul 10arată că Deloitte şi KPMG au fost sin-gurii respondenţi care au citat în cadrulrăspunsului oferit toate cele patru tipuride modalităţi de implementare a integri-tăţii.Mai departe, am structurat răspunsuriletuturor organismelor care s-au pronun-

ARDELEAN l

ţat asupra modalităţilor de imple -mentare a integrităţii în organizaţiileproprii.è ACCA declară că o acţiune integră

este una în acord cu conştiinţa per-sonală şi deci dificil de influenţat,iar în cadrul organizaţiei integritateacreşte prin angajarea unor persoanecu un nivel ridicat de etică, prindifuzarea unui cod etic, prin consi-derarea integrităţii drept atu pentrupromovare, precum şi prin diferitesesiuni care abordează problematicireferitoare la etică.

è Promovarea integrităţii de cătreCNCC se face de la vârful ierarhieiprin sesiuni de formare pentrumembri, iar în caz de nerespectarea prescripţiilor etice sunt luatemăsuri disciplinare.

è CNDCEC promovează integritateaprin elaborarea Codului Etic şi apli-carea principiilor etice adecvate.

è Motivarea şi susţinerea unei culturietice se face în cazul Deloitte prin:angajamentul ierarhiei, mecanismede etică şi independenţă, principiietice, cod de conduită, sesiuni deeducare şi sensibilizare, canale con-fidenţiale în vederea raportării pro-blemelor legate de etică, politicădisciplinară, supraveghere, evaluarea eticii, includere a eticii în procesul

de recrutare şi promovare, precumşi prin evaluarea riscului de etică.

è ECIIA atestă faptul că se promo-vează integritatea în cadrul CoduluiEtic, precum şi semnificaţia uneiconduite integre.

è EGIAN menţionează adoptareaCodului de etică, care constituie unimbold pentru respectarea angaja-mentelor de integritate, precum şi acelorlalte principii etice.

è În cazul Ernst & Young integrita-tea este ancorată în cadrul firmeiprintr-un cadru de etică la care toţimembrii trebuie să adere, formatdin Codul de conduită, din declara-ţia valorilor promovate de top ma -nagement, precum şi din politici şiproceduri care ajută la implemen -tarea Codului de conduită.

è Grant Thornton încurajează con-formitatea cu iniţiative precum„colaborarea la nivel global, leadership-ul,angajamentul pentru excelenţă, agilitatea,respectul pentru alţii şi responsabilita-tea”, considerate a stimula conduitaetică în folosul interesului public.

è IAA apreciază că organizaţiile auresponsabilitatea de a contribuiactiv la crearea unei culturi bazatepe etică şi integritate.

è ICAEW promovează valori pre-cum integritatea prin proceduri care

permit denunţarea anomaliilor, darşi prin procese disciplinare şi derecompense.

è ICPAC confirmă aplicarea integri-tăţii prin tonul pe care îl dă vârfulierarhiei, prin respectarea reglemen-tărilor, prin training şi prinpromovarea unui cod de conduită.

è ICPAI susţine integritatea prinaplicarea propriului cod etic al căruifundament este constituit de CodulIFAC.

è KPMG susţine că integritatea esteîntipărită prin tonul dat de manage-ment şi cu toate că integritatea nupoate fi măsurată în termeni abso-luţi poate fi inculcată prin proce-duri disciplinare, training, un codde conduită şi prin exemplul perso-nal, astfel încât rezultatele să fievizibile.

è LZRA convine că principiul centralde integritate este aplicat prin inter-mediul seminariilor de comunicareşi în ultimă instanţă de Comitetulde Etică.

è MKVK admite că educaţia eticiieste esenţială pentru restaurareaimaginii profesiei şi are drept obiec-tiv sensibilizarea membrilor în pri-vinţa interesului public şi a aşteptă-rilor acestuia prin apropriereacunoştinţelor dobândite prin trai-ning, care le vor permite să formu-leze judecăţi etice şi să gestionezeameninţările etice.

è CAFR indică faptul că integritateaeste un principiu central pentru toţiactorii implicaţi în cadrul organi -zaţiei.

è SAO precizează că o conduită eticătrebuie să răzbată din activitatea deaudit, fiind puse în practică politicişi strategii care să încurajezeconduita onestă.

è SOEL specifică că integritatea esteimplementată prin reguli privindetica şi independenţa, prin politicidisciplinare ale comitetului respon-sabil, precum şi prin supraveghere,aceste măsuri fiind menite să îmbu-nătăţească cultura etică a profesiei.

1911/2014



Pe lângă difuzarea şi aplicarea unui codde conduită etică, a training-urilor deeducare şi sensibilizare la dilemele etice,a angajamentului pentru o conduităetică a ierarhiei şi a procedurilor disci-plinare, respondenţii au menţionat oserie de alte iniţiative prin care integrita-tea poate fi implementată. Încurajareaunei culturi bazate pe etică (ACCA,ECIIA, EGIAN, IAA, Ernst & Young),asigurarea independenţei (Deloitte,SOEL), angajarea persoanelor cu unnivel ridicat de etică (ACCA), promova-rea fundamentată pe etică (ACCA,Deloitte, ICAEW), supraveghere efi-cientă (Deloitte, SOEL), asigurarea uneitransmiteri confidenţiale a dilemeloretice (Deloitte), evaluarea riscului deetică (Deloitte), angajament pentruexcelenţă (Grant Thornton) sau respec-tarea reglementărilor (ICPAC) suntmodalităţi de creare a unui cadru etic înfolosul interesului public şi deci deimplementare a integrităţii.

Integritatea fiind o trăsătură de carac-ter ataşată de latura personală de carenu se poate disocia, după cum punctaACCA, din punct de vedere profesionalaceasta trebuie cultivată prin diferitemetode, iar prin analiza pe care amefectuat-o am căutat să le evidenţiempe cele care sunt considerate mai perti-nente.

4. Concluzii în urmaanalizei empirice privind principiul

integrităţiiIpotezele de lucru formulate au fostvalidate prin teste empirice realizate cuajutorul programului SPSS v20, ipote-zele cercetării găsindu-şi validarea con-form Tabelului 11.Analiza efectuată este destinată să evi-denţieze locul şi importanţa integrităţii prin-tre canoanele de conduită profesională.Dezbaterea lansată de FEE a permis oreflecţie asupra eticii şi a integrităţiiîntr-un moment în care, după cumremarca PwC, există interes pentru pro-movarea valorilor de integritate încadrul activităţii profesionale. O dezbatere pe tema integrităţii într-unmediu profesional este agreată de res-pondenţi chiar şi cu scopul de a amintide importanţa acestui principiu funda-mental din cadrul Codului Etic(CARB). Majoritatea răspunsurilor pri-vind definiţia integrităţii atribuie aceste-ia valori de corectitudine şi de probitatedrept rezonanţă a solidităţii morale şietice a auditorilor. Astfel de valenţesunt menite să inspire încredere încompetenţele şi calitatea morală pe careactivitatea profesională de audit le pro-

movează. Pe lângă acestea, integritateaeste determinată de aspecte precumangajament, motivaţie, loialitate, rezis-tenţă la presiuni, aspecte cuprinse înrăspunsul ICAEW, care converg înspreo conduită morală, conformă cu aştep-tările societăţii. De asemenea, integrita-tea este echivalată şi cu respectareaprincipiilor prevăzute de Codul IFACrespectiv cu standarde înalte de condui-tă, însă conceptul de integritate încap-sulează practic aşteptările publicului deconduită corectă, acest lucru fiind re -marcat şi de SOEL. Totuşi, o definiţie aintegrităţii care să fie exhaustivă repre-zintă o provocare în opinia GCAC.

A acţiona cu integritate presupune maimult decât a respecta nişte reguli,înseamnă o conduită morală, conformăcu aşteptările publicului de onestitate,transparenţă şi toleranţă zero pentrutăinuirea unor denaturări semnificativedescoperite pe parcursul unui audit. Cusiguranţă, etica profesională este impor-tantă pentru auditori, mai ales că publi-cul îşi pune încrederea în cei care suntchemaţi să dea o asigurare asupra fiabi-lităţii situaţiilor financiare (APESB).Dintre cei care au afişat o atitudinesceptică, PwC apreciază că integritateareflectă un raţionament fundamentat pefactori precum independenţă, încredere,reputaţie, profesionalism şi conduită

ARDELEAN l

etică, însă a furniza o definiţie a integri-tăţii poate avea drept rezultat complexi-tate şi confuzie privind ceea ce înseam-nă o acţiune integră. ACCA estimeazăcă integritatea, deşi asociată adeseori cuonestitate şi fiabilitate, este susceptibilăsă fie interpretată, aplicată şi măsuratăîn mod diferit. Ţinând cont de acestepuncte de vedere, considerăm că oîncadrare a integrităţii nu echivalează cuo limitare, ci mai degrabă determină unnumitor comun, constituind eşafodulpentru o conduită profesională eticăcare inspiră încredere şi conferă fiabili-tate unui audit.Analiza efectuată a confirmat că majori-tatea respondenţilor admit că principiulintegrităţii se situează în mod central încadrul unei conduite profesionale. Oasemenea poziţionare reflectă rolul desusţinere pe care îl îndeplineşte, confe-rind fiabilitatea necesară în audit.Valoarea de nucleu a principiului inte-grităţii şi avansarea sa în prima linieapar ca primordiale în cadrul unei atitu-dini etice pentru că prezintă potenţialde canalizare a celorlalte principii. Chiardacă cei care nu recunosc centralitateaintegrităţii îşi întemeiază argumentaţiape interconectivitatea cu celelalte princi-pii, promovarea în mod central a inte-grităţii nu înseamnă că acestea nu voracţiona concertat şi în tandem, ci maidegrabă va constitui un semnal trimistuturor părţilor interesate că activitateade audit este fundamentată pe moralita-te şi obiectivitate spre a fi fiabilă şi agenera încredere publicului.Tentaţiile de a sacrifica etica pentru câş-tiguri imediate reprezintă o ameninţarecare trebuie combătută prin promova-rea importanţei eticii pentru toţi actoriiimplicaţi, ceea ce conduce la un apel laconştiinţă pentru membrii profesiei, dela care se aşteaptă o conduită etică şimorală ireproşabilă. Analiza efectuatăindică faptul că ameninţările prezentatede Codul Etic acoperă aria presiunilorla adresa integrităţii şi a unei conduiteetice, fiind amintite şi ameninţările lega-te de interesul individual, de o educaţieetică deficitară, de intimidare ori de

compromisuri pe fondul concurenţei.Evident că aceste ameninţări se impuna fi combătute şi neutralizate prin mă -suri de protecţie, însă primul pas înspreeliminarea acestora îl constituie conşti -entizarea dilemei etice identificate într-un cadru solid de etică, iar apoi adopta-rea unor decizii corespunzătoare valori-lor de corectitudine, dreptate, nepărtini-re şi de angajament în interesul public. În consecinţă, auditorii trebuie să secomporte cu integritate, precum şi săfie percepuţi ca atare de o terţă parteinformată şi rezonabilă, drept urmarenici interesul propriu, nici avantajefinanciare ori de altă natură nu trebuiesă exercite o influenţă asupra raţiona-mentului de audit. De asemenea, audi-torii nu trebuie să fie asociaţi cu rapoar-te care conţin informaţii false, furnizateîn mod arbitrar ori care conţin omisiunice ar induce în eroare. În vedereaimplementării integrităţii în cadrul uneiorganizaţii, cele mai potrivite mijloaceapar a fi diseminarea unui cod de con-

duită şi organizarea unor sesiuni de for-mare etică, pe baza faptului că astfeleste promovată o cultură etică solidă. Repere asupra a ceea ce înseamnă aacţiona cu integritate într-un contextprofesional, precum cele furnizate prindezbaterea lansată de FEE, contribuieactiv la clarificarea conceptului şi laapropierea auditorului de idealul deonestitate, corectitudine şi transparenţăcu care acesta este asociat. În mod evi-dent, importanţa conformităţii cuansamblul celor cinci principii este denetăgăduit pentru adoptarea unei con-duite etice în cadrul profesiei, integrita-tea îndeplinind rolul unui vector ampli-ficator de valoare pentru celelalte prin-cipii fundamentale. În concluzie, lucra-rea FEE reprezintă un punct de plecarepentru clarificarea unor aspecte privindetica şi integritatea într-un moment cru-cial pentru toate părţile interesate,implicând actori cu rază de acţiune glo-bală, în vederea obţinerii unui consenscare depăşeşte diferenţele culturale. l

2111/2014


Adam, A. M., & Rachman-Moore, D.,2004. The methods used to implement anethical code of conduct and employee attitudes,Journal of Business Ethics, 54,225–244.

Armstrong, M.B., Ketz, J.E. and Owsen,D., 2003. Ethics education in accounting:moving toward ethical motivation and ethicalbehavior, Journal of AccountingEducation, Vol. 21, pp. 1-16.

Barnett, T. and Vaicys, C., 2000. The mode-rating effect of individuals’ perceptions ofethical work climate on ethical judgments andbehavioral intentions, Journal of BusinessEthics, Vol. 27 No. 4, pp. 351-62.

Sadowski, S. T. et al., 2012. Toward aConvergence of Global Ethics Standards: AModel from the Professional Field ofAccountancy, International Journal ofBusiness and Social Science Vol. 3 No.9; May 2012

Schwartz, M. S., 2005. Universal moral valuesfor corporate codes of ethics, Journal ofBusiness Ethics, 59, 27–44.

Schwartz, M., 2001. The nature of the rela-tionship between corporate codes of ethics andbehaviour, Journal of Business Ethics,32, 247–262

Shafer, W.E., Morris, R.E. and Ketchand,A.A., 2001, Effects of personal values onauditors’ ethical decisions, Accounting,Auditing & Accountability Journal,Vol. 14 No. 3, pp. 254-78.

Somers, M. J., 2001. Ethical codes of conductand organizational context: A study of therelationship between codes of conduct,employee behaviour and organizational values,Journal of Business Ethics, 30,185–195.

Stevens, B., 2008. Corporate Ethical Codes:Effective Instruments for InfluencingBehavior, Journal of Business Ethics 78,601–609.

FEE, Integrity in Professional Ethics,September 2009, accesibil lahttp://www.fee.be/index.php?option=com_content&view=article&id=590&Itemid=106&lang=en, Accesat la datade 15 iunie 2014 (link-ul conţine răs-punsurile participanţilor la dezbatereainiţiată de FEE: Integrity in ProfessionalEtics: A Discussion Paper).

IESBA-CAFR, Codul etic al profesionişti-lor contabili, ediţia 2013, accesibil lahttp://www.cafr.ro/sectiune.php?id=990

Bibliografie


IntroducereÎn prezenta cercetare încercăm să simu-lăm efectul multiplicator pe care l-aravea asupra economiei României oabsorbţie adecvată a fondurilor europe-ne.

Analiza are în vedere modelul QUEST3 (modelul macroeconomic global alDGFIN), folosit pentru cercetare şianaliză macroeconomică. ModelulQUEST3 simulează şi efectul multipli-cator al absorbţiei fondurilor europeneîn 12 state care au aderat la UniuneaEuropeană (blocul noilor state membrefără Croaţia) şi determină efectul reali-zat în urma absorbţiei fondurilor aloca-te pentru un exerciţiu bugetar (de 7ani), cu multiplicare pentru următorii 7

* Drd., Academia de Studii Economice Bucureşti, e-mail: [email protected]

Cuvinte cheie: convergenţă, impactul fondurilor europene, mixul de politici

An Analysis based on Hypothesis about theMultiplier Effect of an Adequate Absorption ofthe EU Funds. The Effects on the RealConvergence in RomaniaIn this paper the author tries to identify the effects on the Romanian economy of a prop-er absorption of the European Funds. The author selects the relevant studies for themacroeconomic impact of the EU funds absorption as it is identified by using the IMF’sGIMF (Global Integrated Monetary and fiscal model) and the EU Quest 3 model, andadjusts the EU model to the economic reality of Romania. The institutional models findthat the EU funds need to be directed to investments rather toward consumption. Theauthor takes forward the research and takes into consideration the Romanian econo-my’s characteristics in order to find a more exact effect on the Romanian economy.Therefore he is developing an analysis based on the hypothesis that Poland’s economyis the best performing state in terms of absorption of EU funds and he develops anadjustment index for the Romanian Economy (based on the particularities of the econo-my as they were presented in the World Economic Forum Competitiveness Report,Ease of Doing Business - World Bank Report and the Report of TransparencyInternational). The model demonstrates that because of the internal mechanism,Romanian economy is lagging to reach the real EU convergence and the author esti-mates the monetary dimension of this lag as the difference between a proper EU fundabsorption and an inadequate one.Key words: convergence, EU funds impact, policy mixJEL Classification: C53, E17, E21, E22, E60, F15, F36

Abstract

O analiză bazată pe ipoteze privind efectul multiplicator alunei absorbţii adecvate a fondurilor europene.Efectele asupra convergenţei reale în România

Radu SOVIANI*

2311/2014

ABSORBŢIA FONDURILOR EUROPENE

ani de după absorbţie (fondurile euro-pene au un mecanism întârziat de alo-care, t+2, şi considerăm că efectelemultiplicatoare sunt relevante încă 5 anide la expirarea momentului t+2).

O simulare nu poate oferi cu precizieun răspuns definitiv la întrebarea cu câtvor accelera fondurile europene conver-genţa economică a economiilor sărace,mai ales că analiza o facem pornind dela o ipoteză de lucru şi anume căPolonia, o economie emergentă, aabsorbit optimal fondurile europene.

În practică, absorbţia optimală nu existăpentru că ea este afectată de factori derisc asociaţi nematerializării convergen-ţei. La aceste performanţe generale carereies din model (care au în vedere ofolosire optimală), încercăm să estimămefectul multiplicator asupra Românieiţinând cont de particularităţile econo-miei, care conduc la o absorbţie sub-optimală a fondurilor europene.

Ajustarea se face în funcţie de un indicepropriu care ar trebui să reflecte modulîn care factori precum risipa de transfe-ruri, costurile administrative mai ridica-te, activităţile generatoare de rente şirealocarea fondurilor către consumdiminuează capacitatea de absorbţie.Astfel de factori sunt determinaţi deelemente precum birocraţia, accesul lafinanţare, cât de repede se poate înfiinţao companie, obţinerea de cofinanţare,respectarea contractelor, corupţie, com-petitivitate.

Avem în vedere că, deşi există indicipentru fiecare dintre aceste elemente,putem crea un indice compozit, care săreflecte şi competitivitatea şi uşurinţade a face afaceri şi cât de corupte suntinstituţiile şi societatea din statul desti-natar al fondurilor europene. Toateaceste criterii le regăsim în clasamentelemondiale de afaceri, respectiv WorldEconomic Forum, TransparencyInternational, Ease of Doing Business(Banca Mondială). Pe baza acestor cla-samente construim un indice propriu,care reflectă poziţia României vizavi decea a Poloniei în respectarea zecilor de

criterii care stau la baza indicilor res-pectivi.

Calculăm un indicator propriu – indicede risc – ca medie a poziţiilor din clasa-mente pentru Polonia şi România.Indicatorul pentru Polonia este 45,indicatorul pentru România este 72,33(pe baza datelor din 2013). Ipotezanoastră este că Polonia a dovedit căabsoarbe optimal fondurile europene şi,pornind de la acest fapt, încercăm sădeterminăm ce ar însemna o absorbţiemai realistă a fondurilor de cătreRomânia, calibrată pe performanţelemai reduse din economia naţională.

Pe baza raportului dintre mediile arit-metice pentru Polonia şi România (alecelor 3 indici descrişi mai sus), avem unindice de senzitivitate de 0,62 (perfor-manţa României reprezintă 62% dinperformanţa care reiese din modelulQuest 3 - DGFIN).

Prin urmare, simulăm efectele având învedere acest factor (0,62). Ajungem ast-fel la o alternativă de calcul (utilizaresuboptimală, mai realistă), din carerezultă efectele cu un grad mai ridicatde precizie.

Vom analiza totodată şi alte modele uti-lizate în simularea absorbţiei fonduriloreuropene de către statele membre, fon-duri care creează cadrul pentru transfe-ruri fiscale semnificative dinspre statelemai bogate spre statele şi regiunile carese află mult în urma lor în ceea ce pri-veşte venitul pe cap de locuitor.

Sinteza studiilor ştiinţifice privind efectul absorbţiei fondurilor europeneLiteratura de specialitate consemneazămai multe modele matematice careîncearcă să surprindă efectul de creştereasupra economiilor beneficiare de fon-duri europene.


1. MODELUL QUEST IIIEste folosit pentru a evalua impactulpotenţial al fondurilor structurale şi decoeziune pentru statele membre înperioada 2007-2013. Aşa cum am men-ţionat, un model matematic nu poateoferi cu precizie un răspuns definitiv laîntrebarea dacă fondurile europene voraccelera convergenţa economică aregiunilor mai sărace, dar o analizăbazată pe modele care încorporeazăcanalele prin care aceste politici potconduce la creştere poate oferi, ceea cene interesează şi pe noi, o estimare aimpactului potenţial, presupunând dinstart o utilizare optimă a acestor fon-duri.

Întrebarea cheie este în ce măsură aces-te fonduri contribuie la o creştere acapacităţilor de producţie în ţările destinaţie ale fluxurilor. Studiul luiHerve & Holzmann (1998) surprindemai multe motive pentru care creş-terea reală ar putea fi semnificativ mairedusă decât reiese din modele econo-mice.

Aceste motive reprezintă şi factorii derisc pentru care absorbţia fonduriloreuropene pe proiecte ar putea să con-ducă la rezultate mai mici decât reiesedin modelele econometrice.

Factori de risc asociaţi nematerializăriiconvergenţei, aşa cum reiese dinHerve&Holzmann (1998) sunt:

a. Risipa de transferuri. Din cauzaunui mediu administrativ inadecvat,transferurile ar putea fi folosite pen-tru proiecte cu randament ZEROsau chiar negativ.

b. Costuri administrative pentru a asi-gura cea mai bună utilizare a fondu-rilor. Este nevoie de resurse supli-mentare pentru a asigura programa-rea şi monitorizarea, resurse care nupot fi folosite pentru a creşte capa-citatea productivă a economiei.Aceste costuri ar trebui să limitezerisipa de alocări (utilizarea sub-opti-mală).

c. Activităţile generatoare de rente.Transferurile oferă facilităţi agenţiloreconomici din sectoarele public şiprivat pentru a investi resurse directîn activităţi neproductive, tocmaipentru a extrage o rentă în formaunei părţi din fondurile absorbite.Competiţia pentru resurse ar trebuisă absoarbă fondurile care nu maipot fi folosite productiv.

d. Realocarea fondurilor către consum.Şocurile pozitive dinspre parteaofertei (mai mulţi bani de cheltuit îneconomie) şi creşterea posibilităţiide consum viitoare vor conduce încele din urmă la un impact maimare pe consum, în detrimentulinvestiţiilor.

În afară de aceşti factori există şi alţiicare pot conduce la o folosire sub-optimală a fondurilor atrase:

è probleme legate de perioada lungăde decontare (pentru că existăperioade semnificative de lamomentul efectuării investiţiei şipână când se materializeazărandamentele);

è costurile de oportunitate sunt ridi-cate şi de aceea deciziile deinvestiţii pot fi amânate;

è consideraţii subiective în ceea cepriveşte alegerea proiectelor (adicăsprijinirea intenţionată a unor pro-iecte suboptimale).

Fondurile structurale şi de coeziune 2007-2013Pentru perioada 2007-2013, FondurileStructurale şi de Coeziune pentru noilestate membre au totalizat 173,9 miliardeeuro. Perioadele bugetare anterioare auarătat însă că, deoarece există întârzieriîn plăţi de până la 2 ani, sumele alocatesunt împărţite pe o perioada de până la9 ani (practic până în 2015). În Tabelul 1descriem profilul (alocările potenţiale)raportate la PIB pe perioada 2007-2015.

Prin programarea bugetară observămtrei mari domenii de alocare (principale-le):

a. infrastructura: circa 60% din alocărise îndreaptă spre cele mai multe noistate membre;

b. investiţii în cercetare dezvoltare;

c. investiţii în resurse umane.

Modelul constă în patru regiuni:

è blocul noilor state membre;

è blocul statelor membre euro;

SOVIANI l

è statele membre mai vechi care nusunt membre ale zonei euro;

è restul lumii;

Janos şi Jan (2009) descriu canaleleprincipale prin care modelul reflectăimpactul diferitelor tipuri de intervenţieasupra creşterii. Modelul este construitpe baza gospodăriilor, companiilor pro-ducătoare de bunuri finale şi interme-diare, industria de cercetare, comporta-mentul autorităţilor monetare şi fiscale.În sectorul bunurilor finale, companiileproduc diferite bunuri care reprezintăsubstitute imperfecte pentru bunurileproduse în străinătate.

Interconexiunile:l Producătorii de bunuri finale folo-

sesc un mix de bunuri intermediareproduse autohton şi în străinătate,dar şi trei tipuri de forţă de muncă(necalificată, de calificare medie şiînalt calificată)

l Gospodăriile cumpără bunurile carereprezintă suma rezultatelor secto-rului cercetare-dezvoltare transpusăîn licenţe pentru producerea debunuri intermediare.

l Sectorul bunurilor intermediare estecompus din companii competitivecare produc bunuri intermediare înurma folosirii de capital obţinut dinvânzarea de bunuri către gospodării.

l Inovaţiile, ca rezultat al muncii decercetare-dezvoltare, sunt rezultatulactivităţilor din laboratoarele de cer-cetare (care angajează personal deînaltă calificare) şi folosesc „stocul”de idei atât interne, cât şi din stră-inătate (Janos şi Jan, 2009).

l Progresul tehnologic este modelatprin creşterea varietăţii de produse.

Modelul face distincţie între două tipuride gospodării:

è primul tip are acces la pieţele finan-ciare unde pot vinde şi cumpăraactive naţionale şi externe (titluri destat), acumulează capital fizic pecare îl împrumută sectorului inter-

mediar. Ei cumpără de asemeneabunuri rezultate în urma inovăriisectorului cercetare-dezvoltare caresunt oferite producătorilor debunuri intermediare. Aceste gospo-dării oferă forţă de muncă calificatămediu şi cu calificare înaltă.

è al doilea tip de gospodării este celcare întâmpină constrângeri delichiditate. Aceste gospodării nupot face schimb de active şi îşi con-sumă integral venitul disponibil înfiecare lună. Acest tip de gospodăriioferă forţă de muncă necalificată(sau cu calificare redusă)

Rezultatele simulării prinmodelul QUEST 3 - Impactulmacroeconomic potenţialImpactul intervenţiilor prin fondurilestructurale şi de coeziune este simulatîn modelul QUEST 3 (în privinţa noilorstate membre). Modelul observă:

a. o creştere semnificativă a cheltuieli-lor guvernamentale (în special însectorul investiţiilor);

b. o acumulare graduală de capitalpublic.

Acestea conduc la o majorare de pro-ductivitate, care conduce la rândul ei la

2511/2014


În practică, absorbţiaoptimală nu există

pentru că ea este afectată de factori de risc asociaţi

nematerializării convergenţei. La aceste

performanţe generale care reies din model

(care au în vedere o folosire optimală),

încercăm să estimăm efectul multiplicator

asupra României ţinând cont de particularităţile

economiei, care conduc la o absorbţie sub-optimală

a fondurilor europene


o creştere a producţiei de bunuri finale.Creşterea este de asemenea amplificatăde alte intervenţii:

è promovarea politicilor de cercetaredezvoltare conduce la scăderea cos-turilor şi reduce astfel profitul pro-ducătorilor de bunuri intermediare,încurajând în acest mod înfiinţareade noi companii;

è cererea mai mare pentru rezultatulpoliticii de cercetare-dezvoltare(idei, inovaţie) conduce la creştereacererii pentru lucrători cu calificareînaltă care, la rândul ei,impulsionează inovarea;

è investiţia în calificare/recalificare şieducaţie impulsionează capitaluluman şi conduce la o creştere supli-mentară a producţiei.

Este însă necesară o perioadă îndelun-gată până când aceste efecte de naturaofertei să se consolideze (în primii anise văd în principal efectele creşteriicererii). Dar, până în 2020, stocul de„cunoştinţe” (idei) se majorează cu 2%.Facilităţile conduc la transferarea lucră-torilor cu înaltă calificare din sectorulbunurilor finale în cel al cercetării şidezvoltării.

Pe termen scurt, cheltuielile suplimenta-re pun presiune pe majorarea salariilor şi

a ratelor de dobândă (politică moneta-ră), ceea ce conduce la un efect de evic -ţiune (investiţiile private se majoreazăîntr-un ritm inferior majorării PIB-ului).

Prin urmare, în primii 2 ani, PIB-ulcreşte cu mai puţin decât impulsulgenerat de cererea suplimentară.

Dar PIB-ul devine apoi din ce în ce maimare pe măsură ce iniţiativele care ţinde ofertă devin mai puternice, iar pânăîn 2015 se majorează cu mai mult de4% peste scenariul de bază. Acesteefecte sunt permanente, lucru care esteobservabil în efectele de după 2015,când presupunem că programele suntîncheiate şi nu mai există impulsuri dinpartea cererii, în timp ce producţia estepermanent mai mare.

Rata de ocupare a forţei de muncă semajorează în primii ani pe măsură cecererea creşte, dar efectul asupra oferteide forţă de muncă este uşor negativdupă aceea.

Politicile de amplificare a cercetării-dez-voltării induc o creştere semnificativă aocupării în rândul persoanelor cu califi-care înaltă în acest sector. Aceasta con-duce la o relocare a angajaţilor dinspreproducţia finală spre cercetare-dezvolta-re şi la o majorare a salariilor personalu-lui cu calificare înaltă.

Pe termen lung, efectul asupra ocupăriiforţei de muncă rămâne negativ. Dreptcompensare, investiţiile în forţa demuncă majorează şansele de angajare apopulaţiei non-active, ceea ce ar puteaconduce totuşi la o rată de participaremai mare (o ocupare mai mare a forţeide muncă). Dar modelul QUEST 3ignoră acest efect, prin urmare efecteleasupra ocupării forţei de muncă arputea fi subestimate.

Consumul gospodăriilor care nu auconstrângeri de lichiditate este impul-sionat direct de aşteptările unor venituriviitoare mai mari, iar cererea agregată(atât pentru gospodăriile fără constrân-geri de lichiditate, dar şi pentru cele cuastfel de constrângeri) este deja maimare cu un punct procentual în primulan.

Deşi sectorul privat primeşte sprijinguvernamental direct, subvenţia aredoar un efect minor în primii ani pen-tru că efectul de evicţiune (generat decheltuieli semnificativ mai mari din par-tea guvernului în sectorul infrastructuriişi al resurselor umane) pun presiune peratele reale de dobândă. În economiilemici şi deschise (cum e cazul Româ ni ei)o parte semnificativă a creşterii de cere-re se direcţionează spre exterior, prinimporturi mai mari. Impulsul cereriiconduce la o apreciere redusă a cursului

SOVIANI l

de schimb pe termen scurt, dar pemăsură ce productivitatea devine maiputernică rata de schimb reală se depre-ciază.

În cele din urmă, efectul asupra PIB-ului pentru ţările donatoare este negativ,în urma creşterii contribuţiei la bugetulUniunii Europene (o scădere uşoară de-0,1% din PIB), dar această producţiedoar uşor mai redusă include un efectde răsfrângere a cererii mai înalte dinnoile state membre spre vechile statemembre (Tabelul 2).

Concluzii în urmamodelului QUEST 3Modelul simulează impactul creşteriiinvestiţiilor în infrastructură publică şirelevă efectele asupra productivităţii.Modelul încorporează acumulareaendogenă de capital uman şi simuleazăefectele politicilor care promoveazăpregătirea vocaţională şi trainingul asu-pra eficienţei capabilităţilor.

Modelul ne spune ceva despre impactulpotenţial al fondurilor europene, presu-punând folosirea lor optimală şi eficien-tă. În cazul României există însă moti-vaţii puternice să bănuim că cel puţin oparte din cheltuielile totale va fi transfe-rată spre utilizare sub-optimală. Prinurmare, modelul estimează rezultatemai favorabile decât ar putea fi în reali-tate şi decât sunt în realitate.

Modelul foloseşte ca procente de aloca-re a investiţiilor ponderea pe sectoaredin Tabelul 3.

2. MODELUL FMI (GIMF)O analiză completă a efectelor macroe-conomice ale absorbţiei fondurilor eu -ro pene ar trebui să conteze în procesulde convergenţă al noilor state membre.

Diferenţa semnificativă dintre acestea şimedia Uniunii Europene este în faptreflectarea productivităţii mai scăzute anoilor state membre şi a stocului decapital redus. Creşterea productivităţii şi

a stocului de capital pot impulsionaprocesul de recuperare faţă de mediaUniunii Europene, iar absorbţia fondu-rilor ar trebui să sprijine convergenţa, însensul încurajării investiţiilor.

Totuşi, absorbţia fondurilor europenepoate descuraja convergenţa dacă efec-tul asociat, de creştere a bunăstării, vaconduce la o creştere a cererii pentruconsum şi la o scădere a ofertei delocuri de muncă. Modelul FMI (GIMF- Global Integrated Monetary andFiscal model) este adaptat pentru areflecta procesul de convergenţă careimpulsionează noile state membre.Acest model arată modul în care fluxu-rile sporite de capital impulsioneazăconvergenţa şi consecinţele în privinţarealocării resurselor.

3. MODELELE Comisiei Europene(HERMES şi HERMIN) - evaluea-ză modul în care Grecia, Portugalia,Spania şi Irlanda, care au primitîntre 1,5 şi 3 puncte procentuale dinPIB fonduri europene în fiecare anîn perioada 1995-2000, susţin căimpulsul asupra PIB-ului real a fostiniţial între 1 şi 4,5%, dar la finalulanului 2010 a fost proiectat a fi între0,5% şi 2% pe an.

4. Modelul Pereira şi Gaspar (1999) –calibrat pe Portugalia – a avut dreptconcluzie faptul că un flux de fon-duri europene de 3,5% din PIB pean (între 1989 şi 1993) impulsionea-

ză PIB pentru o creştere de 0,5puncte procentuale pe an. Adică lafiecare 7 euro atraşi în economie dinfonduri europene, PIB-ul creşte cu1 euro în fiecare an.

Potrivit acestui calcul, dacă proporţia sepăstrează, un flux anual de 3,5 miliardeeuro pentru România ar conduce la unplus de produs intern brut de circa 500de milioane de euro în fiecare an.

În modelul sus-menţionat, impactulfondurilor europene a fost maximatunci când fondurile au fost cheltuiteîn infrastructură (şi nu în investiţii pri-vate sau acumulări de capital uman).

În paralel, un alt model dezvoltat deGoybet şi Bartoldi a ajuns la concluziacă impactul general al fondurilor euro-pene rezultă într-o creştere anuală aPIB-ului de 0,4 puncte procentuale.

5. Modelul GIMF modificat(GIMFM):

Scenariul de bază avut în vedere deacest model este cel al convergenţei.

Spre deosebire de modelul FMI stan-dard (GIMF) – care are ca ipoteză delucru faptul că toate statele au acelaşinivel de dezvoltare – ipoteza modeluluiGIMF modificat (GIMFM) este căPIB/cap de locuitor în noile statemembre se va majora gradual de la 60%din nivelul statelor membre euro (în2003) până la circa 75% în 2023, printr-o creştere a productivităţii.

2711/2014



Drept consecinţă, prin convergenţă,deficitul de productivitate se închidegradual, iar raportul capital/muncă semajorează, obţinând un trend de acu-mulare de capital care totuşi s-ar întâm-pla şi în absenţa absorbţiei fonduriloreuropene.

O parte a producţiei se transferă sprebunuri finale pe măsură ce sectoruldevine mai productiv. Totuşi, creştereacererii contribuie şi la o deteriorare abalanţei de plăţi.

Câştigurile de productivitate în sectorulbunurilor finale se translatează şi lamajorări salariale în sectorul bunurilorintermediare, ceea ce se transferă spreconsumatori. Ca urmare a acestui faptse majorează şi preţul bunurilor inter-mediare faţă de cel al bunurilor finale,ceea ce generează un trend de aprecierea ratei de schimb reale.

Cea mai importantă influenţă asupraefectului absorbţiei fondurilor europeneeste identificată de Allard, Chouieri,Schadler şi Van Elkan (2009) şi anumecum se filtrează sumele în economie. Înmod efectiv, sunt trei modalităţi princare fondurile intră în economie:

a. în primul rând, prin majorarea veni-turilor gospodăriilor;

b. în al doilea rând prin majorareainvestiţiilor publice;

c. în al treilea rând prin impulsionareainvestiţiilor private;

De fapt, fiecare stat foloseşte un mix alcelor trei canale menţionate mai sus,dar modelul GIMF modificat face treisimulări separate, fiecare urmărind efec-tul utilizării întregului flux de fondurieuropene printr-un singur astfel decanal.

În primul caz, fondurile europene s-ardirecţiona doar spre gospodării, dreptgranturi (fonduri nerambursabile).

În al doilea caz, transferurile seîndreaptă spre bugetul naţional şi suntcheltuite integral prin investiţii publice.

În al treilea caz, toate fondurile s-arîndrepta către companii private, care lefolosesc pentru a-şi majora stocul decapital.

Scopul acestor trei simulări este de aclarifica efectele distincte al modurilordiferite prin care aceste fonduri intră îneconomie şi identificarea modificărilorstructurale în economie şi asuprabunăstării populaţiei a transferului aces-tor fonduri.

Allard, Chouieri, Schadler şi Van Elkan(2009) presupun că politica fiscală esteneutră cu intervenţia stabilizatorilorautomaţi şi analizează influenţele asupraindicatorilor economici pentru fiecaresituaţie în parte:

a) Transferurile de fonduri seîndreaptă spre sprijinireaveniturilor gospodăriilor

Una dintre cele trei posibilităţi de utili-zare a fondurilor europene, cea a trans-ferului direct în vederea sprijinirii veni-turilor populaţiei, are cel mai mic efectasupra convergenţei.

Pe perioada transferurilor, combinaţiadintre un consum mai ridicat şi evicţiu-nea rezultând din investiţii conduce la osituaţie temporară de „boală olandeză”(o majorare a fluxurilor de capital exter-ne va conduce la întărirea monedei

SOVIANI l

Pe termen mediu, investiţia în sectorulbunurilor finale şi intermediare beneficiazăde creşteri de productivitateoferite de o mai bunăinfrastructură publică şi, într-o măsură mai mică,dintr-o creştere a ofertei de muncă. Efectul net este o creştere a investiţiilortotale, condusă iniţial de creşterea în sectorulbunurilor intermediare

naţionale faţă de cea a altor state –manifestată prin rata de schimb – ceeace conduce la o scumpire a exporturilorstatului respectiv, prin urmare la o scă-dere de competitivitate). Dar atuncicând aceste transferuri se încheie, eco-nomia se întoarce la starea de dinaintede debutul transferurilor.

Transferurile directe către populaţie auefect imediat asupra consumului privatşi asupra economisirii. Gospodăriile îşimaximizează utilitatea prin aceste trans-feruri (despre care cunosc că sunt tem-porare) pentru a îşi facilita consumul: eicheltuie imediat o parte a acestor sumepe bunuri şi după ce îşi reduc oferta demuncă şi, prin urmare, încasările dinsalarii, economisesc restul de bani.Plusul de economisire este cheltuit înstrăinătate (importuri) pentru că nuexistă un impact pozitiv asupra decizieide investiţii a firmelor (şi, prin urmare,nu apar oportunităţi suplimentare deinvestiţii în ţară).

Majorarea relativă a preţurilor în urmacreşterii consumului conduce la un pro-ces de „boală olandeză”. Creşterea cere-rii pentru bunuri finale pune presiunepe preţurile acestora, ceea ce conduce lamajorarea importurilor. Aceasta condu-ce la o translatare a investiţiilor firmelorspre bunuri intermediare. Dar cu oofertă mai scăzută de forţă de muncă şicu preţuri pentru bunuri intermediaremai mari, companiile nu pot să acopereîntreaga cerere, aşa că preţul bunurilorintermediare continuă să crească, iarcererea se îndreaptă şi mai mult cătreimporturi.

Balanţa comercială şi competitivitatease deteriorează, urmând ca ele să înce-teze acest proces atunci când fondurileeuropene încetează să mai vină sau sediminuează. Aşadar, după impulsiona-rea iniţială a consumului privat dema-rează procesul de majorare a preţurilorrelative şi se deteriorează exporturile.

O producţie mai mare de bunuri inter-mediare şi o creştere moderată a consu-mului de bunuri intermediare anuleazăşi inversează treptat impactul asupra

preţurilor relative, ceea ce altereazăcompetitivitatea externă.

Pare paradoxal, dar investiţiile în econo-mie de fapt scad faţă de scenariul non-absorbţiei fondurilor europene. Deşi semajorează investiţia în producţia debunuri intermediare, oferta mai scăzutăde forţă de muncă (ceea ce conduce lasalarii mai ridicate) şi preţurile mai maripentru bunuri intermediare reduc pro-ductivitatea marginală a capitalului însectorul bunurilor finale, depresândinvestiţiile totale faţă de scenariul debază.

De ce cantitatea suplimentară de eco-nomisire nu reduce ratele de dobândăsuficient pentru a compensa acesteefecte negative asupra economiei? Pen -tru că, atunci când cursul de schimbeste relativ fix (nu este permisă o de -pre ciere, precum în cazul României),rata nominală de dobândă este menţi-nută la nivelul ratei din zona din carevin transferurile. În cazul explicit al Ro -mâniei (unde avem un regim de ţintire ainflaţiei şi declarat o neţintire a cursuluide schimb), majorarea inflaţiei este ur -mată de măsuri care să comensurezecreşterea ratelor de dobândă nominalenaţionale, conducând la acelaşi efect depăstrare a ratelor de dobândă.

Întregul efect al transferurilor disparepe termen lung, iar convergenţa estedoar marginal afectată. Pe măsură ceefectele asupra preţurilor şi a ofertei deforţă de muncă se estompează, facilită-ţile companiilor se întorc la nivelul dedinaintea absorbţiei fondurilor europe-ne şi productivitatea rămâne neschim-bată.

În consecinţă, creşterea iniţială de PIB,generată de un plus al cererii, dispareintegral pe măsură ce nu mai vin fon-duri europene, iar PIB-ul pe cap delocuitor rămâne practic neschimbat.

b) Direcţionarea fonduriloreuropene în investiţii publi-ce de infrastructură

Această direcţionare conduce la cea maimare convergenţă dintre cele trei moda-

lităţi analizate. Deşi consumul (la fel caîn scenariul subvenţionării veniturilor)creşte în raport cu scenariul în care nusunt absorbite fonduri europene, efec-tele pozitive asupra investiţiilor, produc-tivităţii şi ofertei de locuri de muncămajorează producţia şi veniturile la rit-muri care susţin un PIB mai mare / capde locuitor. Apare efectul „bolii olande-ze”, dar, spre deosebire de scenariulanterior, acesta este mai mult decâtinversat în timp (creşte competitivita-tea).

Ca şi în celelalte scenarii, consumul pri-vat răspunde cel mai rapid la fluxurilede capital, deşi răspunsul este parte aunei creşteri mai susţinute. Populaţiaintegrează în decizia de consum aştep-tarea că venitul permanent va fi majoratde câştigurile de productivitate. Deaceea, populaţia, cu aşteptări certe devenit, îşi creşte consumul din reducereaeconomisirii şi creşterea ofertei demuncă - două diferenţieri majore faţăde primul scenariu.

Creşterea imediată a consumului privatşi a cheltuielilor de infrastructură con-duce la creşterea preţurilor bunurilorintermediare, în timp ce cererea pentrubunuri finale care fac obiectul schimbu-rilor este alimentată prin importuri.

Dar, în timp, pe măsură ce companiilerăspund cererii suplimentare prin inves-tiţii în producţia mai multor bunuriintermediare, presiunea de creştere apreţurilor dispare şi preţul bunurilorfinale în raport cu cel al bunurilor inter-mediare se întoarce aproape la nivelulcelui de dinainte de debut al absorbţieipână la finalul simulării.

Diferenţa finală este o reflecţie a con-vergenţei mai bune a veniturilor atinsăîn scenariul investiţiilor faţă de scenariulconvergenţei fără fonduri europene.

Implicaţiile acestor dezvoltări ale preţu-rilor, diferit faţă de scenariul subvenţio-nării veniturilor, constau în faptul căfondurile europene direcţionate spreinfrastructură oferă facilităţi pentrucompanii de a investi mai mult.

2911/2014



Pe termen scurt, creşterea consumuluişi a cererii sectorului public pentrubunuri necesare producţiei de infras-tructură are un efect de evicţiune asu-pra investiţiei în producerea de bunurifinale. Investiţia în sectorul bunurilorintermediare, prin contrast, beneficiazăde o scădere a ratei de dobândă reale în termeni de bunuri intermediare, ceeace compensează creşterea preţului aces-tora.

Chiar şi mai important, pe termenmediu, investiţia în sectorul bunurilorfinale şi intermediare beneficiază decreşteri de productivitate oferite de omai bună infrastructură publică şi, într-o măsură mai mică, dintr-o creşterea ofertei de muncă. Efectul net este ocreştere a investiţiilor totale, condusăiniţial de creşterea în sectorul bunurilorintermediare.

În timp, pe măsură ce producţia debunuri intermediare răspunde unuinivel mai ridicat de investiţii publice şiprivate, iar preţul bunurilor intermedia-re scade comparativ cu cel al bunurilorfinale, investiţiile şi producţia se reflectădin nou în sectorul bunurilor finale.

Ca efect final, după ce transferurile se epuizează, iar efectul lor este asimilatîn totalitate, atât stocul de capitalpublic, cât şi cel privat este mai maredecât în scenariul de bază (cel al dez -voltării fără absorbţie de fonduri euro-pene).

Pe măsură ce investiţiile în infrastructu-ră majorează productivitatea, efectulreal asupra PIB-ului trece dincolo defluxurile de capital şi oferă o conver-genţă de durată. PIB-ul pe cap de locui-tor faţă de situaţia din EU-15 se majo-rează cu aproape 10 procente compara-tiv cu scenariul în care nu se absorbfonduri europene.

Rezultatele acestui scenariu depind însăîn mod critic de abilitatea guvernamen-tală de a identifica investiţii de majorarea productivităţii şi de a le implementaeficient fără risipă în utilizarea resurse-lor.

c) Direcţionarea fonduriloreuropene spre investiţii private

Impactul asupra economiei în acest sce-nariu se dezvoltă în paralel cu cel dincazul direcţionării investiţiilor spreinfrastructură.

Consumul privat se majorează, iar ofer-ta de forţă de muncă creşte. Presupu -nând că distribuţia investiţiilor estefăcută în proporţiile iniţiale ca parte dininvestiţiile totale pentru sectoarelebunurilor finale şi intermediare, efectulasupra producţiei din investiţii finanţatedin fonduri bugetare urmează scenariulinvestiţiilor publice.

O scădere iniţială a ratei dintre preţurilebunurilor finale raportat la preţurilebunurilor intermediare şi o scădere aratei reale de dobândă pentru producă-torii de bunuri intermediare conduce laun debut de „boală olandeză”, iarbalanţa comercială se deteriorează. Daro creştere foarte rapidă a investiţiilorimpulsionează productivitatea şi creşte-rea economică.

Răspunsul ofertei permite îmbunătăţi-rea competitivităţii: pentru că există o productivitate sporită, exportatoriipot să îşi vândă bunurile pentru preţuri mai mici în termeni relativi, iar rata de schimb reală se depreciază.În mod similar, deficitul balanţeicomerciale scade, iar convergenţa seamplifică.

În ciuda acestor similarităţi, impactuldirecţionării fondurilor europene prininvestiţii private este mai puţin perma-nent faţă de acela al direcţionării prininfrastructură publică. Aceasta derivădin faptul că, după cum se cunoaşte,capitalul privat se depreciază mai rapiddecât infrastructura publică. Întrucâtmodelul măsoară doar impactul transfe-rului de fonduri europene (presupu-nând că efortul investiţional nu estesusţinut dincolo de 2015), stocul decapital privat scade mai mult dupăaceea, reducând efectele pozitive pe ter-men lung.

Totuşi, cheltuirea fondurilor europenepe investiţii private, spre deosebire deinvestiţiile publice compensează proce-sul „bolii olandeze”. Câştigurile de pro-ductivitate se răspândesc mai rapid îneconomie, nu apare efect de evicţiuneîn sectorul bunurilor finale. Efectul ar fichiar mai bun dacă fondurile ar fi direc-ţionate integral spre producătorii debunuri finale.

Concluziile studiului Allard, Chouieri,Schadler şi Van Elkan(2009):

1. În fapt, în realitate se întâlneşte unmix al celor trei moduri de direcţio-nare a fondurilor europene (directspre populaţie, prin investiţii îninfrastructură, prin investiţii private).Cel mai mare efect asupra conver-genţei reale (creştere PIB/cap delocuitor comparativ cu PIB/ cap delocuitor din vechile state membreale Uniunii) este în cazul fonduriloralocate integral pentru infrastructură(o creştere a PIB/cap de locuitor cucirca 10 puncte procentuale după operioadă de alocare de 7 ani, la carese adaugă o perioadă de extindere adecontărilor de doi ani, cu efecte şiîn următorii 5 ani), adică o creşterede 10 puncte procentuale a PIB-uluipe cap de locuitor pe o perioadă de14 ani. Acesta este efectul maximal.Considerând că jumătate din fon-duri se îndreaptă spre investiţii îninfrastructură (public sau privat), iarcealaltă jumătate se îndreaptă directspre alocări către populaţie, modelulgenerează o estimare de creştere cu5 puncte procentuale a PIB-ului pecap de locuitor într-o perioadă de 14ani.

2. Fondurile europene ar trebui direc-ţionate predominant spre investiţii,în detrimentul sprijinirii directe aveniturilor, în scopul majorării pro-ductivităţii pentru accelerarea proce-sului de convergenţă. Efectele înscenariul de direcţionare spre sub-venţionarea veniturilor vor fi pe ter-men scurt şi nu vor aduce nimic înprivinţa convergenţei.

SOVIANI l

3. Populaţia beneficiază cel mai mult întermeni de bunăstare atunci cândfondurile sunt investite (nu în cazulsubvenţiei directe). Aceasta conducela decizii importante din partea fac-torilor guvernamentali, care ar tre-bui să caute sprijin pentru direcţio-narea fondurilor spre investiţii, îndetrimentul grupurilor de interesecare ar câştiga cel mai mult din sub-venţionarea directă a veniturilor(spre exemplu, fermierii) şi din par-tea cărora sunt aşteptate presiunipentru a direcţiona mai multe fon-duri direct spre subvenţionarea veni-turilor.

4. Cea mai bună contraparte pentrufluxuri de fonduri europene este unmix de politici economice care săcombine politica fiscală conserva-toare şi contra-ciclică cu un angaja-ment de menţinere a regimuluimonetar. Nici o politică fiscală mailaxă, nici o relaxare a politicii mone-tare nu vor oferi sprijin suplimentarpentru economia reală. Din contră,o politică monetară pro-ciclică vaconduce la riscuri suplimentare decreştere a cererii care se va translatafie în presiuni inflaţioniste, fie înpresiuni monetare, ceea ce va con-duce la stoparea procesului de con-vergenţă.

Aplicarea rezultatelormodelului QUEST 3asupra economieiRomânieiMETODOLOGIA DE CERCETAREDespre estimare: Estimarea este strictipotetică, are în vedere o perioadă de 7ani de alocare (un exerciţiu bugetar eu -ropean), încă 2 ani până la epuizareaefectelor exerciţiului bugetar (9 ani) şiefectele pe următorii 5 ani (în total 14ani).

Modelul simulează impactul creşteriiinvestiţiilor în infrastructură publică şi relevă efectele asupra productivi-tăţii.

Modelul încorporează acumulareaendogenă de capital uman şi simuleazăefectele politicilor care promoveazăpregătirea vocaţională şi trainingul asu-pra eficienţei capabilităţilor.

Modelul ne spune ceva despre impactulpotenţial al fondurilor europene, presu-punând folosirea lor optimală şi eficien-tă.

În cazul României există însă motivaţiiputernice să bănuim că măcar o partedin cheltuielile totale va fi transferatăspre utilizare sub-optimală, prin urma-re, susţinem că modelul QUEST 3 esti-mează rezultate mai favorabile decât arputea fi în realitate.

Pentru a calibra mai bine modelul perealitatea economică a României vomîncerca o estimare a rezultatelor mode-lului în funcţie de trei elemente caresumarizează distorsiunile care pot apă-rea în economia românească.

Pentru aceasta vom crea un indice derisc, care are la bază percepţiaRomâniei prin intermediul a trei seturide indicatori importanţi:

è Percepţia asupra uşurinţei de a faceafaceri în România (ClasamentulDoing Business al BănciiMondiale);

è Percepţia asupra corupţiei(Clasamentul TransparencyInternational);

è Percepţia asupra mediului econo-mic (Clasamentul World EconomicForum).

În metodologia de calcul a acestui indi-ce vom raporta România la mediaPoloniei, calculată în toate cele trei cla-samente.

Potrivit celor 3 clasamente, Româniafaţă de media Uniunii Europene esteprezentată în Tabelul 4.

Scorul în cazul World EconomicForum este pe o scară de la 1 la 7, înclasamentul anului 2013 Elveţia fiindconsiderată cea mai competitivă ţară, cuun punctaj de 5,67 (faţă de 4,13România şi 4,46 Polonia).

Clasamentul Băncii Mondiale - DoingBusiness este realizat pentru 185 de ţări( în privinţa uşurinţei de a face afaceri),clasamentul Transparency Internationalare în vedere 177 de ţări (indicele depercepţie a corupţiei) şi clasamentulWorld Economic Forum cuprinde 148de state măsurate prin prisma competi-tivităţii.

Indicele percepţiei corupţiei clasificăstatele pe baza percepţiei asupra corup-ţiei din sectorul public. Scorul ţării indi-că nivelul perceput al corupţiei pe oscară de la 0 la 100, unde zero înseam-nă că o ţară este foarte coruptă, iar 100înseamnă că o ţară este foarte „curată”.

3111/2014



Pentru anul 2013, indexul TransparencyInternational a cuprins 177 de ţări. Ceamai puţin coruptă ţară a fost perceputăîn 2013 ca fiind Danemarca (cu un scorde 91 de puncte), iar cea mai coruptă -Somalia (cu un scor de 8 puncte).

Definim indicele de risc drept mediaaritmetică a poziţiilor din cele 3 clasa-mente. Calculând indicele de risc pentruRomânia şi pentru media UniuniiEuropene, vom ajunge la următoarelerezultate:

Cu cât indicele de risc este mai mare cuatât posibilitatea de utilizare sub-opti-mală a fondurilor europene creşte.Observăm astfel că indicele de risc înRomânia este mai mare cu aproape60% faţă de Polonia.

Pentru o calibrare suplimentară a rezul-tatelor modelului asupra realităţilor eco-nomice din România, vom folosi ca fac-tor de ajustare a rezultatelor indicele derisc calculat la 0,6 în cazul României.

Folosind acest indice de risc, putem cal-cula rezultate mai apropiate decât celecare reies din modelul economic, careau în vedere înclinaţia României spre uncomportament de utilizare cel puţin alunei părţi din cheltuielile totale într-omodalitate sub-optimală.

Prin calibrarea cu acest indice de riscam putea să limităm înclinaţia modelu-lui de a estima rezultate mai favorabiledecât cele din realitate.

Putem calcula, pe baza acestui indice derisc, rezultate mai apropiate de ceea ce

s-ar putea întâmpla în realitate în ceeace priveşte:

è evoluţia PIB/cap de locuitor;

è evoluţia salariului mediu net;

è evoluţia investiţiilor nete;

Considerând perioada de efect a unuiexerciţiu bugetar european (de 7 ani) ase extinde pentru o perioadă dublă de14 ani, relevăm în continuare, pe bazadatelor din simulare prezentate înTabelul 5, efectul de la începutulperioadei până la finalul perioadei.

Luăm ca referinţă anul 2010, iar primulan de absorbţie este considerat anul2011 şi avem:

Se constată astfel că în perioada 2011-2024 o absorbţie fără risipă a fonduriloreuropene în România, în special în sec-torul investiţiilor în infrastructură, in -dustrie şi servicii, cercetare-dezvoltare,resurse umane, asistenţă tehnică, con-duce la o convergenţă reală - creştere -a PIB-ului pe cap de locuitor cu2.377.16 euro, respectiv cu 41%(Tabelul 6).

Creşterea cu 41% a PIB-ului pe cap delocuitor (şi implicit a bunăstării popula-ţiei) la care ne referim este strict legatăde influenţa absorbţiei fondurilor euro-pene. La ea se poate adăuga perfor -manţa internă a economiei, supli-mentar, prin alocări bugetare eficiente,atragere de investiţii private, mix depolitici economice corecte. Nu conside-răm în model influenţa subvenţiilordirecte, întrucât, aşa cum am arătatanterior, efectele asupra convergenţeisunt nule.

Din simularea sintetizată în Tabelul 7rezultă că:

a) în scenariul optim, al unui proces deabsorbţie al fondurilor europene cueficienţa înregistrată în Polonia,PIB-ul/capita ar fi crescut la8.181,55 euro, de la 5.804,39 euro(mai mare cu 41%) sau cu +2377,16euro (în termeni reali, neluând în

SOVIANI l

considerare particularităţile econo-miei României, care fac, în fapt, caalocarea şi transferul de fondurieuropene să fie diminuate faţă deipoteza avută în vedere de noi – ab -sorbţia optimală în cazul Poloniei).

b) În scenariul suboptimal, mai realist,care are în vedere absorbţia fonduri-lor în contextul diferenţelor dintreRomânia şi Polonia din punct devedere al competitivităţii, a uşurinţeide a face afaceri şi a percepţiei

corupţiei aşa cum reiese din indicelede risc definit de noi, PIB-ul/capitaar creşte de la 5.804,39 euro (în2010) la 7140,73 euro (mai mare cu 23% sau +1336.33 euro), în 14 ani.

Concluzii şi soluţii propuse1. Modelul calibrat la realitatea econo-

mică a României arată că, în condi-ţiile în care România nu îmbunătă-ţeşte suplimentar condiţiile de com-petitivitate, de uşurinţa de a faceafaceri şi de limitare a efectelorcorupţiei asupra mediului econo-mic, absorbţia fondurilor europeneva fi sub-optimală. Prin urmare, întermeni reali PIB-ul pe cap delocuitor ar înregistra o pierdere faţăde potenţialul de creştere de circa1.040,82 euro/cap de locuitor sau,raportat la nivelul de plecare,România pierde o recuperare de18% faţă de nivelul PIB-ului / capi-ta înregistrat în anul 2010.

3311/2014



Absorbţia în aceste condiţii îngreu-nează convergenţa reală faţă dePIB-ul/capita calculat ca medie înUniunea Europeană.

2. Un alt factor de risc în privinţalimitării convergenţei reale prinabsorbţia fondurilor europene estedefinit de lipsa de determinare în afinanţa proiectele eligibile doar dinfonduri europene. În fapt, uneleproiecte eligibile se finanţează dinbugetul naţional, având ca efectedouă dimensiuni:

a) adâncirea deficitului bugetarprin cheltuielile suplimentareefectuate;

b) un grad mai redus de absorbţiea fondurilor europene şi, prinurmare, perspectiva unor alocărimai mici în viitor;

De aceea, este strict necesar ca pro -iectele eligibile pentru finanţarea din fonduri europene să nu mai fieordonanţate din credite bugetare, ci să aibă ca finanţare fondurile structu-rale.

3. În privinţa alocării fondurilor euro-pene, constatăm din simulări căefectul maximal în privinţa conver-genţei este atins atunci când fondu-rile europene sunt direcţionate îninvestiţii publice în infrastructură,iar efectul minim este atins atuncicând fondurile europene sunt direc-ţionate spre subvenţionarea venitu-rilor gospodăriilor

4. Atunci când fondurile europenesunt direcţionate spre investiţii pri-vate, este urmat scenariul creşterii,detaliat în cazul direcţionării spreinvestiţiile publice, dar efectele suntmai puţin permanente. Aceastaderivă din faptul că, după cum seştie, capitalul privat se depreciazămai rapid decât infrastructurapublică.

Totuşi, cheltuirea fondurilor europenepe investiţii private, spre deosebire deinvestiţiile publice compensează proce-sul „bolii olandeze”. Câştigurile de pro-ductivitate se răspândesc mai rapid îneconomie, nu apare efect de evicţiuneîn sectorul bunurilor finale. Efectul ar fi

chiar mai bun dacă fondurile ar fi direc-ţionate integral spre producătorii debunuri finale.

5. Explicaţiile implicaţiilor absorbţieide fonduri europene asupra meca-nismului economic:

a) Gospodăriile privesc în avans şiştiu faptul că fluxurile de fon-duri europene sunt temporare.Membrii gospodăriilor primescvenituri în urma muncii prestateîn companii, dobânzi pentruactivele financiare şi dividendeîn urma acţiunilor deţinute lacompanii autohtone. Ei îşimaximizează utilitatea în funcţiede nevoile de consum arbitrar(nedestinat vieţii de zi cu zi) şide consum de bunuri compozi-te (produse interne şi impor-turi), în funcţie de constrângeri-le bugetare, cu excepţia gospo-dăriilor care nu au acces la pie-ţele financiare (cele constrânsede lichiditate).

b) Companiile decid asupra consu-mului de bunuri şi produc

SOVIANI l

bunuri folosind munca, capita-lul, consumul intermediar şiinfrastructura publică. Plătescimpozite pe profit.

c) Guvernul urmează o atitudinecontraciclică. Veniturile din taxede la populaţie şi firme oferăresurse pentru consum public şiinvestiţii. Pe termen lung taxelese ajustează pentru ca guvernelesă îşi atingă ţintele bugetare. Petermen scurt, sunt folosiţi stabi-lizatorii automaţi (venituriletemporare obţinute în urmaunor creşteri ciclice sunt folosi-te pentru a reduce datoria publi-că în timp ce deficitul bugetarse poate duce la nivele mai înal-te în perioadă de criză).

d) Orice schimbare permanentă indeficitul bugetar este corectatătotuşi prin ajustarea cotelor deimpozitare. Consumul guverna-mental şi nivelul investiţiilorsunt exogene şi impulsionatede deciziile politice.

6. Efectele cumulate ale surplusuluireal PIB/capita faţă de anul de bază(2010) este de 12.888,26 euro pânăîn anul 2024 (adică +220,4% ) întimp în ce în scenariul calibrat,efectele cumulate ale surplusuluireal PIB/capita faţă de anul de bază(2010) este de 7.406,35 euro(+127,6%).

Acest lucru înseamnă că efectele uneiabsorbţii adecvate pe un termen de 7ani aduc un PIB suplimentar/capita înurmătorii 14 ani echivalent al PIB-ului/capita produs în 2 ani, 2 luni şi 2săptămâni de PIB/capita la nivelul anu-lui 2010) în timp ce în scenariul calibrat,PIB-ul suplimentar/capita este cel echi-valent al PIB-ului/ capita produs într-un an, 3 luni şi 2 săptămâni.

Practic, în scenariul calibrat, din cauzaparticularităţilor economice aleRomâniei (diferite faţă de Polonia)România pierde aproape echivalentulunui PIB anual/capita (11 luni) înperioada 2010-2024. l

3511/2014


Allard, C.; Choueiri, N.; Schadler, S.;Van Elkan, R., (2008), Macroeconomiceffects of EU Transfers în New MemberStates, IMF Working Paper 223,Washington DC, accesibil la:https://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2008/wp08223.pdf

Bradley J, (2005), Promoting Cohesion in theEnlarged EU: Is there a Role forNational Development Plans?, Chapter 8in „Integration, Growth andCohesion in en Enlarged EuropeanUnion”, by Bradley J., Petrakos G.,and Traistaru I., editors, New York:Springer, 2005, pp. 173–205.

Bradley J. and others, 2005a, HERMIN:A Macro Model Framework For theStudy of Cohesion and Transition,Chapter 9 in „Integration, Growthand Cohesion in en EnlargedEuropean Union” by Bradley J.,Petrakos G., and Traistaru I., editors,New York: Springer, 2005, pp.207–241.

Corrado, L., Martin R. and Weeks M.,(2005), Identifying and InterpretingRegional Convergence Clusters acrossEurope, Economic Journal nr. 115(March) pp. C133–C160.

European Commission, (2006), Allocationof 2005 EU Expenditure by MemberState, Directorate-General Budget

European Commission, (2007), TheImpact of Cohesion Policy, Chapter 2 ofGrowing Regions, Growing Europe,Fourth Report on Economic andSocial Cohesion, pp 95–133

Gaspar, V. and Pereira. A.M., (1995), TheImpact of Financial Integration andUnilateral Public Transfers on Investmentand Economic Growth, Journal ofDevelopment Economics, 48(1), pp.43–66.

Lolos, (2001), The Macroeconomic Effect ofEU Structural Transfers on the CohesionCountries and Lessons for the CEECs,Interim Report No. IR-01–044(October), International Institute forApplied Systems Analysis: Austria.

Lolos, Suwa-Eisenmann, Zonzilo,Bourgignon, (1995), Evaluating theCSF With an Extended ComputableGeneral Equilibrium Model: The Case ofGreece (1988–1995), in Journal ofPolicy Modeling 17(2) pp. 177–197.

Lolos and Theodoulides, (2001), The Roleof EU structural Funds in theDevelopment of Lagging Behind EuropeanRegions, in „Economic and FinancialModeling”, Vol 8, No. 1 pp. 29–46

Varga Janos, Veld Jan, (2009), A modelbased analysis of the Impact of CohesionPolicy Expenditure 2000-2006:Simulations with the Quest 3 endogenousR&D Model, DG Economic andFinancial Affairs, EuropeanComission, Forthcoming asEuropean Economic Papers, no. 387,September 2009

Magyar Nemzti Bank, (2006), The Impactof EU Funds on Potential Growth,Chapter 2 in the Report onConvergence, pp. 49–65, December2006.

Bibliografie

Introducere Evoluţia pieţelor şi a instrumentelor financiare, precum şiposibilitatea de a plasa fondurile disponibile dincolo de grani-ţele naţionale au impus acordarea de către investitori a uneiatenţii considerabile informaţiilor necesare în luarea deciziilorde investiţie, indiferent de provenienţa acestora: situaţii şirapoarte financiare, indicatori macroeconomici, site-uri ale fir-melor sau site-uri de profil financiar, ştiri în domeniu. Dintreacestea, informaţiile furnizate de contabilitate constituie osursă fundamentală pentru investitori, ca urmare a reglemen-tării acestui domeniu atât la nivel naţional, cât şi internaţional.

Odată cu procesul de armonizare contabilă, s-a urmărit obţi-nerea unor informaţii financiare comparabile, de o calitate şio transparenţă superioară (Daske et al, 2008), prin intermediulunui limbaj comun şi al unor reglementări coerente şi compa-tibile. În 2002, Uniunea Europeană a aprobatRegulamentul (CE) nr. 1606/2002 care impunea tuturorcompaniilor listate pe pieţele reglementate să respecteStandardele Internaţionale de Raportare Financiară(IFRS), începând cu anul 2005. În ceea ce priveşteRomânia, armonizarea contabilităţii româneşti cu normeleinternaţionale s-a realizat începând cu anul 1999, trecerea laStandardele Internaţionale de Raportare Financiară realizân-du-se treptat de către firmele cotate la Bursa de ValoriBucureşti. Începând cu exerciţiul financiar 2012, situaţiile

3711/2014

* Drd., Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, email: [email protected]** Asist. univ. dr. (în Contabilitate) şi drd. Cibernetică şi statistică economică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de

Economie şi Administrarea Afacerilor, e-mail: [email protected]

Investors’ Perception Regardingthe Information Reported byRomanian Listed Companies,Before and After IFRSOn a financial market, investors need pertinent and relevantinformation on which they can base their decisions. This isachieved by adopting an accounting framework that ensurestransparency in financial reporting. This study aims to analyzethe influence of financial information, before and after the adop-tion of IFRS, on the capital gains yield of a stock, measured asrelative difference of the stock price from one period to another.The study was conducted on a sample of 55 companies listedon the Bucharest Stock Exchange in the period 2011-2012. Toobtain the research results in the study were used ANOVA andregression analysis method with ANCOVA models and data pro-cessing was performed using SPSS 20.0. The results reflect theexistence of some differences, but non-significant, in terms ofinvestors’ reaction to the adoption by Romanian companies anew accounting framework, IFRS. Key words: investors, financial markets, IFRS, capital gains

yield, ANOVA, ANCOVAJEL Classification: C13, C58, M41

Cuvinte cheie: investitori, pieţe financiare, IFRS, rentabilitateaacţiunii, ANOVA, ANCOVA

Abstract Mihaela-Alina ROBU* & Ioan-Bogdan ROBU**

Percepţia investitorilor privindinformaţiile raportate de firmele româneşticotate la bursă,înainte şi după aplicarea IFRS


financiare sunt întocmite în conformitate cu StandardeleInternaţionale de Raportare Financiară adoptate de UniuneaEuropeană către toate firmele ale căror valori mobiliare suntadmise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată (Albu &Albu, 2012). Prin această trecere la IFRS se aşteaptă ca situa-ţiile financiare să influenţeze esenţial procesul decizionalreflectat prin intermediul preţului sau rentabilităţii uneiacţiuni. Mai mult, investitorii doresc să identifice nu numaidacă informaţiile financiar-contabile sunt relevante, ci, maiexact, care dintre acestea sunt considerate cele mai relevantepentru procesul decizional şi care pot influenţa rentabilitateaunei acţiuni.

Studiul de faţă vizează o analiză a informaţiei financiar-conta-bile oferite, pe de o parte, de reglementările naţionale şi, pe dealtă parte, de IFRS-uri şi a modului în care aceste informaţiiinfluenţează rentabilitatea unei acţiuni, văzută ca o diferenţărelativă a preţului acţiunii de la o perioadă la alta. Studiul s-arealizat asupra unui eşantion format din 55 de firme cotate laBursa de Valori Bucureşti (BVB) înainte şi după aplicareaIFRS, utilizându-se metode statistice avansate de analiză adatelor, ANOVA şi analiza de regresie de tip ANCOVA. Prinrezultatele obţinute, existenţa unor diferenţe, însă nu semnifi-cative, între cele două referenţiale contabile, studiul de faţăcontribuie la cunoaşterea în domeniul contabilităţii, prin înţe-legerea modalităţii de reacţie a investitorilor în ceea ce priveş-te trecerea la un nou referenţial contabil internaţional a firme-lor cotate BVB.

Influenţa referenţialelor contabileasupra deciziilor investitorilor

Punctul de plecare în compararea a două referenţiale contabi-le este reprezentat de influenţa semnificativă pe care informa-ţiile financiar-contabile o au asupra rentabilităţii unei acţiuniîn momentul schimbării unor metode care au condus la obţi-nerea acestora (Dumontier & Raffournier, 2002). Primele stu-dii în acest domeniu s-au axat pe analiza de regresie (Beaver,1972). Conform Holthausen & Watts (2001), aceste studiianalizează dacă indicatorii financiari obţinuţi conform regle-mentărilor unui anumit referenţial contabil sunt corelaţi maibine cu rentabilitatea unui acţiuni decât prin utilizarea unui altreferenţial contabil, utilizându-se coeficientul de determinaţieR2 (R Square) obţinut prin intermediul analizei de regresie(Holthausen & Watts, 2001; Beisland, 2009).

Beaver (1972) a sugerat că existenţa corelaţiilor între indicato-rii financiari-contabili şi performanţa bursieră poate fi folosităîn stabilirea unei ordini în tratamentele contabile alternative,ca un mijloc de determinare a tratamentului contabil care artrebui să devină un standard. Cu toate acestea, Holthausen &Watts (2001) au criticat această metodă pentru stabilirea nor-

melor şi practicilor contabile, considerând a nu fi necesară sausuficientă în luarea deciziilor organismelor de standardizare,pentru stabilirea standardelor. Această cercetare se axeazăexclusiv pe utilitatea oferită investitorilor în detrimentul altorcategorii de utilizatori ai informaţiei financiar-contabile.Principalele studii de acest tip s-au axat, pe de o parte, pecompararea principalelor referenţiale contabile internaţionale(IFRS şi US GAAP), iar, pe de altă parte, pe compararea unuireferenţial contabil internaţional cu reglementările naţionaleaplicate într-o ţară, pentru a identifica care dintre acesteaoferă informaţii utile investitorilor. Astfel, comparând celedouă seturi de referenţiale contabile internaţionale, Barth et al(2012) a evidenţiat, utilizând un eşantion de firme din 27 deţări, că informaţia financiar-contabilă obţinută aplicând USGAAP-urile are o influenţă mai mare asupra investitorilordecât cea obţinută prin intermediul IFRS-urilor. Cu toateacestea, diferenţele dintre coeficienţii funcţiilor de regresieconstruite pentru a compara cele două standarde sunt mici.Acest studiu demonstrează că eforturile organismelor norma-lizatoare privind reducerea diferenţelor dintre cele două stan-darde sunt favorabile. În ceea ce priveşte normele naţionale şicele internaţionale, Barth et al (2008) a demonstrat, pe bazaunei analize asupra unui eşantion de firme din 21 de ţări careau adoptat IFRS-urile între 1994 şi 2003, că utilizarea acestorstandarde creşte calitatea informaţiei financiar-contabile. Laaceleaşi rezultate au ajuns şi Jermakowicz et al (2007), exami-nând legătura existentă între rezultatele din situaţiile financiareşi valorile de piaţă pentru cele mai performante 30 de firme

ROBU & ROBU l

de la bursa de valori din Germania, în perioada 1995-2004,ale căror preţuri intră în componenţa indicelui DAX-30.Utilizând analiza coeficientului de determinaţie, aceştia audemonstrat că adoptarea IFRS sau a US GAAP creşte semni-ficativ relevanţa informaţiilor privind rezultatele financiare înrelaţie cu piaţa de capital. Rezultatele privind relevanţa infor-maţiei financiar-contabile nu au fost favorabile şi în ţări pre-cum Spania, Portugalia sau Norvegia odată cu adoptareaIFRS-urilor. Astfel, în Spania, Callao et al (2007) susţin că nu aexistat nicio îmbunătăţire privind relevanţa raportării financia-re, considerând că decalajul dintre valorile contabile şi valorilede piaţă sunt mai mari odată cu adoptarea IFRS-urilor. ÎnPortugalia, Morais & Curto (2008) demonstrează scăderearelevanţei informaţiei financiar-contabile prin adoptareaIFRS-urilor. În schimb, în Norvegia, Gjerde et al (2008) auavut la dispoziţie puţine dovezi care să susţină creşterea rele-vanţei informaţiei financiar-contabile. Deşi aceste studii suntconsiderate contradictorii, totuşi Barth et al (2008) explicăaceastă situaţie prin faptul că legislaţia naţională trece printr-otranziţie, pregătindu-se pentru adoptarea reglementărilor.

Studiile existente privind situaţia României s-au axat în princi-pal pe o analiză teoretică a diferenţelor existente între norme-le naţionale şi IFRS-uri (Istrate, 2012). Studiile empirice pri-vind modul în care informaţiile financiar-contabile influenţea-ză deciziile investitorilor la nivelul României vizează în princi-pal analiza de regresie, prin intermediul coeficientului dedeterminaţie sau a coeficienţilor indicatorilor consideraţi sem-nificativi (Filip & Raffournier, 2010) şi mai nou analiza de

panel, luându-se în considerare şi factorul timp (Tudor, 2012;Jaba et al, 2013). Astfel, literatura de specialitate axată pecazuistica românească nu se axează pe identificarea diferenţe-lor semnificative ale indicatorilor obţinuţi pe baza informaţii-lor din situaţiile financiare conform unor referenţiale contabi-le diferite.

Metodologia cercetăriiStudiul urmăreşte analiza informaţiei financiar-contabile oferi-te, pe de o parte, de reglementările naţionale şi, pe de altăparte, de IFRS-uri, şi estimarea influenţei informaţiei finan-ciar-contabile asupra rentabilităţii acţiunilor. Pentru a atingeobiectivele cercetării, în studiu sunt propuse următoare ipote-ze de lucru:

H1: Există diferenţe între reglementările naţionale şiIFRS privind valorile medii ale indicatorilorfinanciar-contabili calculaţi pe baza informaţii-lor furnizate de situaţiile financiare anuale.

H2: Există diferenţe între valorile medii ale rentabili-tăţii acţiunilor în funcţie de performanţa şi pozi-ţia financiară ale firmei, exprimate pe baza date-lor contabile, şi de referenţialul contabil aplicat.

POPULAŢIA ŢINTĂ ŞI EŞANTIONUL ANALIZATPopulaţia ţintă este reprezentată de firmele cotate la Bursa deValori Bucureşti, iar perioada analizată are în vedere exerciţiilefinanciare aferente anilor 2011 şi 2012 (primul exerciţiu finan-ciar în care situaţiile financiare ale firmelor cotate pe o piaţăreglementată sunt întocmite conform IFRS). La sfârşitul exer-ciţiului financiar 2012, la secţiunea BVB au fost tranzacţionate78 de firme cotate la categoria I, II sau III. Din cadrul acesteipopulaţii ţintă au fost eliminate 11 firme reprezentând inter-mediarii financiari, intermediarii monetari, fondurile mutualeşi alte entităţi financiare similare. Din cele 67 de firme rămaseîn analiză, au mai fost excluse: patru firme suspendate şi afla-te în procedură de insolvenţă la data realizării studiului, ofirmă tranzacţionată pe piaţa reglementată, categoria II, înce-pând cu data de 26.02.2013, o firmă care a optat pentruraportare într-un exerciţiu financiar diferit de anul calendaris-tic începând cu 1 octombrie 2010 şi pentru care situaţiilefinanciare sunt în conformitate cu Ordinul ministrului finan-ţelor publice nr. 3055 din 29 octombrie 2009 cu modificărileşi completările ulterioare (de la 1 octombrie al anului calenda-ristic curent la 30 septembrie al anului calendaristic următor)şi două firme pentru care nu au fost găsite informaţii necesareîn vederea realizării analizei.

Din cele 59 de firme rămase, patru firme au fost excluse,nefiind tranzacţionate la BVB în exerciţiul financiar 2011.

3911/2014

PERCEPŢIA INVESTITORILOR


Eşantionul final, format pe baza sondajului raţionat (nealea-tor) (Jaba, 2002) este format din 55 de firme cotate la BVBpentru care situaţiile financiare sunt întocmite în conformitatecu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară adopta-te de Uniunea Europeană pentru exerciţiul financiar 2012 şicu Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/2009, cumodificările şi completările ulterioare pentru exerciţiul finan-ciar 2011.

VARIABILE ANALIZATE ŞI SURSA DATELORPentru obţinerea rezultatelor cercetării, în studiu s-au considerat variabilele prezentate în Tabelul 1, pe baza infor-maţiilor furnizate de literatura de specialitate şi pe baza infor-maţiilor cerute de către investitori în vederea realizării unuidiagnostic financiar. Variabilele independente considerate facparte din rândul ratelor de solvabilitate, lichiditate şi rentabili-tate, obţinute pe baza bilanţului şi a contului de profit şi pier-dere.

Ca variabilă dependentă, în studiu s-a considerat plusul devaloare pe acţiune (Capital Gains Yield) sau rentabilitatea acţiunii,calculat ca variaţie relativă a preţului unei acţiuni de la dataAdunării Generale a Acţionarilor când au fost aprobate situa-ţiile financiare faţă de preţul de la sfârşitul exerciţiul financiar2012, respectiv 2011. Analiza influenţei adoptării referenţialu-lui contabil asupra rentabilităţii acţiunii (capital gains yield) adeterminat împărţirea eşantionului de firme în două categorii.În prima categorie se regăsesc firmele pentru care situaţiilefinanciare aferente exerciţiului 2011 au fost întocmite con-form legislaţiei naţionale (OMFP 3055/2009) şi iar în cea de-adoua categorie sunt cuprinse firmele pentru care situaţiilefinanciare din anul 2012 au fost întocmite conform IFRS. Înstudiu se utilizează o variabilă dummy (D), cu valorile {0; 1},referenţialul IFRS fiind considerat categorie de referinţă.

Valoarea 0 arată că firma aplică OMFP 3055/2009, în timp cevaloarea 1 indică aplicarea IFRS-urilor.

Pentru calcularea ratelor implicate în analiză aferente fiecăreifirme, datele au fost culese din situaţiile financiare anualepublicate pe site-urile Bursei de Valori Bucureşti (www.bvb.ro)şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare(www.cnvmr.ro). Pentru calcularea plusului de valoare peacţiune s-a utilizat tot site-ul Bursei de Valori Bucureşti.

Metode de analiză a datelorPentru testarea şi validarea ipotezelor de lucru considerate, înstudiu s-au utilizat următoarele metode de analiză a datelor:ANOVA (One-Way ANOVA) şi analiza de regresie de tipANCOVA (Gujarati, 2003).

Rezultate şi discuţiiPrimul pas pentru obţinerea rezultatelor cercetării vizează eli-minarea valorilor extreme aferente fiecărei variabile implicateîn analiză pe fiecare categorie considerată în parte. Astfel, întimp ce valorile mai mici decât percentila 5 sunt înlocuite cuvaloarea acesteia, valorile mai mari decât percentila 95 suntînlocuite cu valoarea acestei percentile. Al doilea pas constă înnormalizarea prin logaritmare a acelor variabile care nu suntdistribuite după o lege normală. Variabilele astfel rezultatesunt prezentate în Tabelul 2. Tot în cadrul acestui tabel suntprezentate şi rezultatele obţinute privind testarea ipotezei H1,prin ANOVA. Aplicarea acestei metode este condiţionată detestul Levene. Valorile Sig. aferente testului Levene mai maride 0,05 indică respectarea restricţiei de homoscedasticitate,sugerându-se astfel că varianţele pe cele două regiuni suntegale.

ROBU & ROBU l

Testul ANOVA prezentat în tabelul 2 prin valorile Sig. maimari de 0,05 indică faptul că nu există diferenţe semnificativeîntre valorile medii ale indicatorilor consideraţi, obţinuţi prinaplicarea celor două referenţiale contabile. Această situaţiepoate fi observată şi prin valorile destul de apropiate alemediilor indicatorilor. Inexistenţa unor diferenţe între valorilemedii ale indicatorilor sugerează diferenţele minore existenteîntre referenţialul contabil românesc şi cel internaţional, datorate trecerii treptate şi pregătirii pentru legislaţia interna-ţională. Valorile medii ale rentabilităţii acţiunilor şi a statisticiiSig. = 0,724 demonstrează faptul că deciziile de investiţie aleacţionarilor nu sunt influenţate de către trecerea la IFRS.

Ipoteza H2 privind obţinerea unui model determinist carearată influenţa unor indicatori financiari şi a referenţialuluicontabil asupra rentabilităţii acţiunii este testată utilizându-seanaliza de regresie liniară de tip ANCOVA. Principalele rezul-tate obţinute privesc în primul rând coeficientul de determi-naţie R2 de 23,70%. Valoarea acestui coeficient indică faptulcă modelul de regresie obţinut explică 23,70% din variaţiarentabilităţii acţiunii, fie ca urmare a inexistenţei unei legăturiliniare între variabile, fie ca urmare a necesităţii introducerii înmodel a altor variabile micro sau macroeconomice, fie caurmare a efectelor crizei financiare, investitorii manifestând ooarecare reticenţă faţă de investiţii şi o oarecare neîncredere însituaţiile financiare care pot fi manipulate.

Conform datelor prezentate în Tabelul 3, cu o încredere de95%, atât rata îndatorării globale, cât şi interacţiunea dintrevariabila dummy şi rata rentabilităţii financiare, respectivmarja netă, influenţează rentabilitatea unei acţiuni, modelulde regresie prezentând următoarea formă:

Ln (CGY) = 2.016RIG – 0.971D·Ln(ROE) + + 0.997D·Ln(MN) – 2.687 (1)

Influenţa pozitivă a RIG este explicată prin investiţiile pe carele realizează o firmă ca urmare a îndatorării, investiţii care voraduce prin activitatea de exploatare desfăşurată fie plus valoa-re pe acţiune, fie dividende mai mari. În ceea ce priveşte tipulde referenţial utilizat, după aplicarea IFRS-urilor, o creştere în

4111/2014

PERCEPŢIA INVESTITORILOR


logaritm a ROE va determina o scădere a CGY cu 0,971, întimp ce o creştere în logaritm a MN determină o creştere înlogaritm a CGY cu 0,997. Astfel, după aplicarea IFRS-uriloracţionarii acordă o atenţie considerabilă activităţii din exploa-tare care poate duce la creşterea valorii unei acţiuni; în timprentabilitatea financiară exercită o influenţă negativă ca urma-re a posibilităţii manipulării rezultatelor de către manageripentru atingerea anumitor obiective.

ConcluziiRezultatele obţinute în urma prelucrării datelor au determinatvalidarea ipotezelor propuse în studiu. Se poate observa căexistă o serie de diferenţe între cele două referenţiale contabi-le, cel naţional şi cel internaţional, însă aceste diferenţe nusunt semnificative ca urmare a pregătirii anterior a legislaţieinaţionale pentru trecerea la IFRS. De asemenea, există o seriede diferenţe între valorile medii ale rentabilităţii acţiunilor înfuncţie de performanţa şi poziţia financiară ale firmei, expri-mate pe baza datelor contabile, şi de referenţialul contabilaplicat. Acest studiu evidenţiază impactul IFRS-ului asupradeciziilor de investiţie ale acţionarilor, accentuând importanţaactivităţii de exploatare. Totodată, trecerea la IFRS implicăstarea de prudenţă a acţionarilor şi investitorilor privind renta-bilitatea financiară, acordarea de dividende, pentru a evita ast-fel situaţiile de manipulare a rezultatelor. Limitele studiului

sunt determinate de numărul relativ mic de firme cotate BVBcare au fost considerate în analiză, ceea ce va permite în viitorrealizarea unor studii comparative la nivel european. Perioadaanalizată prezintă încă efectele crizei financiare, investitoriimanifestând în continuare reticenţă privind plasarea fonduri-lor disponibile. Prin urmare, direcţiile viitoare ale cercetăriiurmăresc extinderea perioadei analizate, luându-se în conside-rare factorul timp, precum şi interacţiunea dintre specificulfirmelor şi perioadele de raportare. l

ROBU & ROBU l

AcknowledgementsAceastă lucrare a fost realizată în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/142115 cu titlul „Performanţă şi excelenţă în cercetarea doctora-lă şi postdoctorală în domeniul ştiinţelor economice din România”, cofi-nanţat din Fondul Social European prin intermediul ProgramuluiOperaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 şi încadrul proiectului „Sistem integrat de îmbunătăţire a calităţii cercetăriidoctorale şi postdoctorale din România şi de promovare a rolului ştiinţeiîn societate”: POSDRU/159/1.5/S/133652, finanţat de cătreAutoritatea de Management pentru Programul Operaţional SectorialDezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

This work was co-financed from the European Social Fund throughSectoral Operational Programme Human Resources Development 2007-2013, project number POSDRU/159/1.5/S/142115 „Performanceand excellence in doctoral and postdoctoral research in Romanian econo-mics science domain” and through the grantPOSDRU/159/1.5/S/133652.

Albu N. & Albu C. N. (2012), International Financial ReportingStandards in an Emerging Economy: Lessons from Romania, AustralianAccounting Review, vol. 33, nr. 63, issue 4, pag. 341-352.

Barth M. E., Landsman W. R. & Lang M. H. (2008), InternationalAccounting Standards and Accounting Quality, Journal ofAccounting Research, vol. 46, nr. 3, pag. 467-498.

Barth M. E., Landsman W. R., Lang M. & Williams C. (2012), AreIFRS-based and US GAAP-based accounting amounts comparable?,Journal of Accounting and Economics, vol. 54, nr. 1, pag. 68-93.

Callao S., Jarne J. I. & Lainez, J. A. (2007), Adoption of IFRS inSpain: Effect on the comparability and relevance of financial reporting,Journal of International Accounting, Auditing and Taxation,vol. 16, nr. 2, pag. 148-178.

Beaver W. H. (1972), The behavior of security prices and its implications foraccounting research (methods), Report of the Committee onResearch Methodology in Accounting, The Accounting Review(Supplement), vol. 47, pag. 407-437 citat în Kothari S. P. (2001)“Capital markets research in accounting”, Journal ofAccounting and Economics, vol. 31, nr. 1-3, pag. 105-231.

Beisland L.A. (2009), A Review of the Value Relevance Literature, TheOpen Business Journal, vol. 2, pag. 7-27.

Daske H., Hail L., Leuz C. & Verdi R. (2008), Mandatory IFRSReporting around the World: Early Evidence on the EconomicConsequences, Journal of Accounting Research, vol. 46, nr. 5, pag.1085-1142.

Dumontier P. & Raffournier B. (2002), Accounting and capital markets:a survey of the European evidence, The European AccountingReview, vol. 11, nr. 1, pag. 119-151.

Filip A. & Raffournier B. (2010), The value relevance of earnings in atransition economy: The case of Romania, The International Journeyof Accounting, vol. 45, nr. 1, pag. 77-103.

Gjerde Ø., Knivsflå K. & Sættem F. (2008), The value-relevance ofadopting IFRS: Evidence from 145 NGAAP restatements, Journal ofInternational Accounting, Auditing and Taxation, vol. 17, nr. 2,pag. 92-112.

Gujarati D. (2003), Basic Econometrics, Ediţia a 4-a, New York:McGraw-Hill Companies.

Holthausen R. W. & Watts R. L. (2001), The relevance of the value-rele-vance literature for financial accounting standard setting, Journal ofAccounting and Economics, vol. 31, nr. 1-3, pag. 3-75.

Istrate C. (2012), Impact of IFRS on Romanian Accounting and TaxRules for Fixed Tangibles Assets, Accounting and ManagementInformation Systems, vol. 11, nr. 2, pag. 243-263.

Jaba E., Mironiuc M., Roman M., Robu I.-B. & Robu, M.-A. (2013),The Statistical Assessment of an Emerging Capital Market Using thePanel Data Analysis of the Financial Information, EconomicComputation nad Economic Cybernetics Studies and Research,vol. 47, nr. 2, pag. 21-36.

Jermakowicz E. K., Prather-Kinsey J. & Wulf I. (2007), The ValueRelevance of Accounting Income Reported by DAX-30 GermanCompanies, Journal of Internationa Financial Management andAccounting, vol. 18, nr. 3, pag. 151-191.

Tudor C. (2012), Information asymmetry and risk factors for stock returnsin a post-communist transition economy: Empirical proof of the inefficien-cy of the Romanian stock market, African Journal of BusinessManagement, vol. 6, nr. 16, pag. 5648-5656.

Bibliografie

IntroducereCercetarea de faţă îşi propune să inves-tigheze utilitatea procesului bugetar şiaspectele motivaţionale care condiţio-nează desfăşurarea acestuia în compa-niile care acţionează în România.Identificarea factorilor care asigurămotivarea angajaţilor, precum şi analizarelaţiei dintre angajaţi şi manageri aususcitat recent interesul cercetătorilor şipracticienilor în sfera contabilităţii, datăfiind importanţa acestora în atingereaobiectivelor organizaţiilor moderne.Unul dintre procesele esenţiale în des-făşurarea activităţilor companiilor şi,totodată, unul în care procesele motiva-ţionale au o importanţă deosebită îlreprezintă procesul bugetar. Implemen -tarea sistemelor bugetare este şi easupusă, ca parte a sistemelor de conta-bilitate managerială, condiţionărilor

4311/2014

Abstract

Cuvinte cheie: proces bugetar, aspecte motivaţionale, luarea deciziilor, România

Survey on the Behavioral Implications of theBudgetary Process in Romania-BasedCompanies

* Ec., absolvent masterat Contabilitatea afacerilor (în limba engleză) – ACCA, Academia de Studii Economice din Bucureşti, e-mail: [email protected]

** Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice din Bucureşti şi KPMG Fellow, e-mail: [email protected]

This paper is intended to investigate the use of the budgetary process and the motiva-tional aspects that underpin it, in Romania-based companies. The paper looks in partic-ular at the usefulness of staff participation in the establishment of budgetary objectivesand at what motivates Romanian employees. The authors find that staff participation inthe decision making and budgetary processes increases organizational performanceand improves communication in Romanian companies, which leads to internalization ofgoals and finally, to better goal achievement. Work satisfaction, financial rewards andtraining are the main factors that motivate Romanian employees in achieving theirobjectives.Key words: budgetary process, motivation, decision making, RomaniaJEL Classification: M12, M41

Maria-Silvia SĂNDULESCU* & Cătălin Nicolae ALBU**

Studiu asupra implicaţiilor comportamentale aleprocesului bugetar în companiile care acţionează în România


generate de atitudinea şi comportamen-tul uman (Guinea, 2012). Perspectivapsihologică în cercetarea asupra proce-sului bugetar are drept obiectiv studie-rea relaţiei dintre variabilele bugetare,pe de o parte, şi mintea şi comporta-mentul uman, pe cealaltă parte(Covaleski et al., 2007).

Procesele bugetare ale companiilor sedesfăşoară între două extreme: ceaautoritară (de sus în jos, engl. top down)şi cea participativă (de jos în sus, engl.bottom up). De regulă, companiile prefe-ră una dintre cele două abordări combi-nând totuşi principiile celor două.Literatura arată faptul că bugetarea însistem autoritar este ineficientă deoare-ce majoritatea informaţiilor transmisemanagerilor nu sunt folosite (Heinle etal., 2014). Abordarea participativă însăconstă în implicarea angajaţilor în stabi-lirea obiectivelor, ceea ce se presupunecă va afecta în mod pozitiv activitatea şiremunerarea acestora (Caraiani şiDumitrana, 2008) şi va conduce la creş-terea productivităţii şi performanţeiorganizaţionale deoarece schimbul deinformaţii contribuie la optimizarea alo-cării resurselor (Guo et al., 2010). Maimult decât atât, probabilitatea îndeplini-rii obiectivelor organizaţionale creştedeoarece acest proces poate duce laidentificarea acestora cu aspiraţiile pro-prii ale angajatului (Albu şi Albu, 2003).

În acest context am conceput şi distri-buit un chestionar studenţilor cicluluide masterat ai Academiei de StudiiEconomice din Bucureşti1, care erau şiangajaţi la momentul respectiv.Completarea chestionarului a avut locîn luna martie 2014, în final obţinând şiutilizând 63 de răspunsuri valide.Studiul pune în evidenţă utilitatea pro-cesului bugetar în companiile careacţionează în România, precum şi avan-tajele implicării angajaţilor acestora înprocesul bugetar (în special în faza destabilire a obiectivelor). Această aborda-

re sporeşte performanţa organizaţionalăprin internalizarea obiectivelor organi-zaţionale de către angajaţi. Oferirea defeedback angajaţilor de către managericontribuie şi ea la creşterea satisfacţieiîn muncă, contribuind la o mai bunăprestaţie a acestora în companie.

Restul articolului este structurat astfel:în secţiunea următoare revizuim litera-tura de specialitate legată de rolul siste-mului bugetar în cadrul proceselor ma -nageriale, abordarea participativă, pre-cum şi stilurile de conducere care influ-enţează utilizarea bugetelor în organiza-ţii; prezentăm în continuare metodolo-gia de cercetare, rezultatele analizei şi,în final, se stabilesc unele concluzii.

Studiul literaturii de specialitate

UTILITATEA BUGETELORÎN PROCESUL DE LUAREA DECIZIILORBugetele reprezintă din ce în ce maipregnant o parte a planificării strategiceşi operaţionale, devenind o componentăesenţială a sistemelor şi practicilor com-plexe care asigură coordonarea şi dez-voltarea organizaţională (Chapman,2007). Acestea reprezintă expresiamonetară şi fizică a obiectivelor organi-zaţionale (Albu şi Albu, 2003) şi audrept scop să încadreze traiectoria vii-toare a companiei în limitele stabilite.Scopurile principale ale sistemelorbugetare sunt (Hansen şi Mowen,2013): obligă managementul să planifi-ce; furnizează informaţii care susţin şiîmbunătăţesc luarea deciziilor; contribu-ie la gestiunea resurselor şi a angajaţilorprin furnizarea unui standard care poatefi folosit în evaluarea performanţelor;îmbunătăţesc comunicarea şi coordona-rea. Avantajele enumerate pot fi însă

benefice companiilor numai în măsuraîn care managementul acestora reuşeştesă utilizeze în mod eficient acele prac-tici care să mobilizeze şi să orientezecomportamentul angajaţilor către obiec-tive comune.

Aşa după cum am văzut, o contribuţieesenţială a procesului bugetar la perfor-manţa organizaţională o reprezintăîmbunătăţirea proceselor de luare adeciziilor. În acest sens, este sporită efi-cienţa organizaţională prin crearea unuilimbaj comun între managerii aparţi-nând diferitelor nivele ierarhice saudepartamente (Monczka şi Searfoss,1973). Se facilitează astfel procesul deluare a deciziilor prin creşterea graduluide coordonare între departamentedeoarece activităţile unuia dintre acesteaafectează planurile celorlalte (Covaleskiet al., 2007). Mai mult decât atât, prinintermediul bugetelor se poate efectuaanaliza abaterilor dintre obiectivele pla-nificate şi cele realizate. Astfel, manage-rii pot să ia în mod justificat acele deci-zii de corectare a abaterilor care vorconduce la încadrarea în obiectivele sta-bilite.

Cu toate acestea, criticii procesuluibugetar clasic subliniază faptul că înaceastă perspectivă bugetele sunt folosi-te pentru a defini indicatori invariabili;în cazul în care obiectivul stabilit a fostatins sau depăşit, angajatul va fi remu-nerat, ceea ce va conduce la o gestiunea rezultatelor în vederea sporirii proba-bilităţii de a înregistra o evoluţie poziti-vă, remunerată corespunzător (Hope şiFraser, 2003 citaţi de Libby şi Lindsay,2010). Bugetele au fost criticate şi pen-tru că pot genera devieri comportamen-tale, consumând mult timp, iar benefi-ciile obţinute nu compensează costurile,limitând reactivitatea şi conducând laconcentrarea asupra unor obiective petermen scurt, precum şi la demotivareaangajaţilor. Deoarece bugetele pot fimanipulate, poate rezulta un comporta-

SĂNDULESCU & ALBU l

1 O variantă preliminară a cercetării de faţă a făcut obiectul lucrării de disertaţie intitulate „Behavioral implications of the budgetary process”,autor Maria-Silvia Săndulescu, coordonator ştiinţific prof.univ.dr. Cătălin Nicolae Albu, program de masterat Contabilitatea afacerilor (în limbaengleză) – ACCA, ASE Bucureşti, promoţia 2014.

ment disfuncţional, bazat pe îndeplini-rea propriilor interese, ceea ce readucediscuţia la aspectele motivaţionale şicomportamentale în funcţionarea siste-melor bugetare. Aceste considerentedevin şi mai importante în spaţiul Ro -mâniei şi în cel al ţărilor din fostul bloccomunist, unde atitudinea oamenilorfaţă de autoritate şi putere frizeazăcinismul şi lipsa de încredere şi unde separe că se manifestă niveluri scăzute deîncredere în relaţiile interpersonale şiinterinstituţionale (Kosminski, 2008).

Libby şi Lindsay (2010) au efectuat unstudiu cu scopul de a identifica soluţiilecare ar putea duce la rezolvarea acestorprobleme. Concluzionând că utilizareatradiţională a bugetelor nu va fi elimina-tă în viitorul apropiat, cele două autoaresugerează implicarea angajaţilor în pro-cesul de planificare bugetară în vedereaobţinerii informaţiilor esenţiale, utiliza-rea bugetelor continue (engl. rolling bud-gets), asigurarea unei concordanţe întresistemul bugetar şi strategiile compa-niei, precum şi întocmirea iniţială aunor bugete simplificate şi actualizareaacestora în mod regulat. „Problemelelegate de sistemul bugetar nu constau înmodalitatea în care acestea sunt folosi-te, ci în scopul acestora; bugetele aupotenţialul de a fi extrem de folositoaredacă sunt utilizate în mod corespunză-tor” (p. 60).

BUGETAREA PARTICIPATIVĂ - CONTRACTUL DINTRE PRINCIPALŞI AGENTÎn contextul proceselor bugetare, teoriade agent are în centrul preocupărilorsale relaţia dintre manageri şi proprie-tari, subliniind faptul că managerii tre-buie să acţioneze în interesul acţionari-lor, deşi acesta poate fi contradictoriuintereselor proprii. Prin crearea unorsisteme adecvate de stimulare şi bugeta-re, acţionarii pot orienta managerii sprerealizarea de activităţi care sunt benefi-ce acţionarilor şi spre comunicarea deinformaţii referitoare la acestea(Covaleski et al., 2007).

Una dintre căile de acţiune o constituieimplicarea angajaţilor în procesul buge-tar, prin luarea deciziilor la locul în careactivităţile se desfăşoară şi unde infor-maţia există (Galbraith, 1977 citat deBrownell, 1980). Sistemul bugetar influ-enţează procentajul alocat de cătreangajat muncii efective şi recreării, pre-cum şi repartizarea efortului total între diferitele activităţi (Covaleski et al.,2007). Prin urmare, managerul va trebuisă schiţeze un contract bazat pe recom-pense, astfel încât câştigurile totale săfie maximizate, avându-se în vedere asi-metria informaţională dintre acesta şiangajat, urmărirea propriilor interese,

4511/2014

PROCESUL BUGETAR

Perspectiva psihologică în cercetarea asupra

procesului bugetar are drept obiectiv

studierea relaţiei dintre variabilele bugetare,

pe de o parte, şi mintea şi comportamentul uman,

pe cealaltă parte


precum şi incertitudinea mediului eco-nomic care îi poate afecta deciziile(Riahi-Belkaoui, 2002). Astfel, angajatulva fi motivat să dezvăluie informaţiiconfidenţiale şi să îşi maximizeze per-formanţa indiferent de limitele bugetate(idem).

Angajaţii contribuie deci la schimbul deinformaţii, în funcţie de competenţelepe care le deţin şi nu în funcţie de pozi-ţia lor din cadrul companiei. Bugetareaparticipativă va duce la creşterea perfor-manţei organizaţionale atunci cândaceasta depinde de alocarea eficientă aresurselor; în cazul în care există maimulte posibilităţi de alocare, precum şidiferenţe mari în rezultatele obţinute depe urma acesteia, informaţia deţinută decătre angajaţi devine esenţială(Covaleski et al., 2007). Prin oferireaunor recompense relevante managerulpoate influenţa angajatul, care în princi-piu îşi va dedica timpul disponibil acti-vităţilor pe care le preferă, să desfăşoareactivităţi benefice companiei şi, de ase-menea, să comunice informaţiile deţi-nute (idem). Participarea în procesul deluare a deciziilor şi la planificarea buge-tară poate duce la identificarea obiecti-velor individuale cu cele organizaţionale(Monczka şi Searfoss, 1973).

BUGETAREA PARTICIPATIVĂ, CA MODALITATE DE SPORIREA MOTIVAŢIEIMotivaţia reprezintă combinaţia unorprocese psihologice care influenţeazăcomportamentul şi care includ(Birnberg et al, 2007): iniţierea efortu-lui, direcţionarea efortului, intensitateaefortului realizat într-o unitate de timpşi persistenţa efortului realizat. Tiller(1983, în Birnberg et al, 2007) argu-mentează că, în cadrul bugetării partici-pative, atunci când angajaţii îşi aleg unobiectiv mai dificil vor fi mai motivaţisă îl îndeplinească.

Un sistem bugetar de succes depinde şide modalitatea în care acesta afecteazăvariabilele psihologice din cadrul com-

paniilor şi nu numai de corectitudineasa tehnică (Covaleski et al., 2007).În literatura din domeniul contabilităţiide gestiune s-a început folosirea teorii-lor psihologice bazate pe cunoaştere(engl. cognitive psychology theories), cu sco-pul de a identifica modalitatea în careinformaţia contabilă poate influenţagândirea şi mai ales judecata şi procesulde luare a deciziilor. Monczka siSearfoss (1973) susţin ipoteza conformcăreia participarea în procesul bugetarşi motivaţia de a atinge obiectivele suntcorelate în mod pozitiv. Productivitateadepinde în mod direct de abilitate şi deefort (Vroom, 1960 citat de Mitchell,1973): „Dacă se iau în considerare toatecaracteristicile rezultatelor obţinute,putem afirma faptul că participarea înprocesul de luare a deciziilor sporeşteproductivitatea” (idem).

STILUL DE CONDUCERELeadership-ul poate fi privit ca fiindinteracţiunea dintre doi sau mai mulţimembri ai unui grup (Bass, 1990, citatde Jansen, 2011). Stilul de conducerepoate avea un efect direct asupra mul-tor indicatori de performanţă. În urmaefectuării unui studiu al literaturii despecialitate, Jansen (2011) concluzionea-ză că există două stiluri manageriale ceilustrează autoritatea procesului decizio-nal, resursele şi personalitatea pe careliderul le posedă în relaţia cu angajaţii.Stilul de conducere de tip tranzacţionalutilizează recompense, precum salariul,care satisfac nevoile fizice ale angajaţi-lor. Aceşti lideri stabilesc nivele de per-formanţă şi corelează recompensele cuîndeplinirea acestor indicatori. În modcontrar, stilul de conducere de tip trans-formaţional apelează la nevoile socio-emoţionale ale angajaţilor. Manageriipromovează un set de valori, dorind săimplementeze un sistem de convingeri(Simons, 1995, citat de Jensen, 2011) şiinspirând loialitate faţă de organizaţieprin stabilirea obiectivelor într-un modinteractiv, ceea ce îi motivează pe anga-jaţi. In acest sens, un exemplu ar puteafi oferirea unor modalităţi noi de a

aborda performanţa companiei, prinstimularea angajaţilor în a-şi revizuipropriile idei. Acestei tipologii îi suntasociate nivele ridicate de încredere şirespect (Vera şi Crossan, 2004, citaţi deJansen, 2011).

Metodologia de cercetare

Cercetarea de faţă reprezintă un studiuempiric (sondaj pe bază de chestionare).Datele pentru studiu au fost colectatepe parcursul a două săptămâni în cursullunii martie a anului 2014, prin adminis-trarea unui chestionar către studenţiidin cadrul programelor masterale aleAcademiei de Studii Economice dinBucureşti, care erau şi angajaţi lamomentul completării chestionarului.In ultimii ani, studenţii programelor decontabilitate au fost consideraţi ca fiindsubiecţi reprezentativi pentru efectuareade cercetări în domeniul contabilităţii şimanagementului.

Întrebările de cercetare formulate înstudiul de faţă nu presupun o experien-ţă îndelungată a respondenţilor în pos-turi cheie de conducere şi responsabili-tate, permiţând, aşadar, considerarearăspunsurilor acestora ca fiind repre-zentative pentru angajaţii din cadrulcompaniilor care acţionează înRomânia.

Chestionarul a fost dezvoltat în urmarevizuirii literaturii de specialitate pri-vind bugetarea participativă. Au fostdistribuite în total 131 de chestionare,obţinându-se 63 de răspunsuri valide,ceea ce reprezintă o proporţie de 48%.Chestionarul a cuprins două întrebăridemografice şi 11 întrebări specificestudiului. Întrebările specifice au inclusîntrebări de tip alegere unică, alegeremultiplă, ierarhizare şi notare.

Respondenţii noştri lucrează în cadrulmai multor departamente: 57% dintreaceştia îsi desfăşoară activitatea încadrul departamentului financiar, 27 %în departamentul de marketing, 10% în


departamente de producţie, iar restul de6% lucrează în departamente de resurseumane, IT şi juridic2. Figura 1 prezintăexperienţa respondenţilor3, iar Figura2 detaliază tipul de companii pentrucare aceştia lucrează (date demografice).

Respondenţii acoperă întreaga paletă decompanii: micro-întreprinderi (maipuţin de 10 angajaţi), întreprinderi mici(10–49 angajaţi), întreprinderi mijlocii(50–249 angajaţi), respectiv întreprin-deri mari (mai mult de 250 angajaţi).

Rezultatele analizelorUTILITATEA SISTEMULUI BUGETARÎN PROCESUL DE LUAREA DECIZIILORSistemul bugetar a fost supus recentunor critici legate de timpul lung de ela-borare şi de avantajele limitate aduse.Cu toate acestea, rezultatele studiuluinostru ilustrează o imagine opusă.Majoritatea companiilor unde lucreazărespondenţii noştri încă utilizează buge-tele, considerându-le ca fiind foartefolositoare în procesul de luare a deci-ziilor (vezi Figura 3).

Aceste rezultate confirmă studiile pre-cedente realizate în România referitoarela utilizarea bugetelor în cadrul compa-niilor (Albu şi Albu, 2012). Totuşi, sur-prinzătoare este proporţia de 17% arespondenţilor angajaţi în cadrul unorîntreprinderi mari care consideră buge-tele ca fiind foarte inutile, contrar litera-turii precedente ce identifică o corelaţieîntre dimensiunea companiei şi utilita-tea acestora.

4711/2014

PROCESUL BUGETAR

2 Figurile şi tabelele din prezentul articolreprezintă proiecţii realizate de autoriistudiului pe baza rezultatelor obţinute.

3 Procentajul mare de respondenţi care auexperienţă mai mare de 5 ani poate fiexplicat prin numărul mare de studenţidin România care sunt angajaţi încă dinciclul de licenţă, ceea ce conduce la acu-mularea unei experienţe destul de mari aacestora în cadrul ciclului de masterat.


PARTICIPAREA FALSĂ(PSEUDO-PARTICIPAREA)Obligaţia de a îndeplini obiectivelebugetare poate crea un conflict de ideice poate duce la stres, neîncredere,jocuri de culise, dispute, efort redus şicomunicare defectuoasă (Argyris, 1952,1953, citat în Covaleski et al., 2007).Participarea bugetară devine singurasoluţie de a reduce sau chiar eliminaaceste efecte disfuncţionale. Cu toateacestea, managerii ar trebui să evite par-ticiparea falsă. Aceasta constă în impli-carea angajatului în procesul bugetar,însă neoferindu-i puterea de a determi-na obiectivele.

În acest sens, am analizat nivelul deimplicare şi influenţă ale angajaţilor înprocesul de bugetare. Respondenţii aufost solicitaţi să precizeze dacă le estepermisă exprimarea opiniilor atât ver-bal, cât şi în scris, precum şi dacă consi-

deră că propunerile lor sunt reflectateîn bugete. Figura 4 subliniază faptul că31% şi 64% din totalitatea respondenţi-lor cărora le este permisă participarea,înregistrează nivele medii şi ridicate demotivaţie în a atinge obiectivele atribui-te, ca urmare a implicării lor în procesulde luare a deciziilor.

Un rezultat surprinzător este faptul că82% dintre angajaţii care luau parte la opseudo-participare au raportat niveleînalte de motivaţie în atingerea obiecti-velor bugetare.

Prin urmare, am recurs la analiza aces-tui ultim procentaj deoarece studiileprecedente arată faptul că atunci cândangajaţii sunt implicaţi în realizareabugetelor însă varianta finală nu cores-punde cu propunerile acestora, perfor-manţa este pozitivă doar dacă aceastădiscrepanţă este justificată de cătremanager (Libby, 1999 citat de Birnberg

et al., 2007). Cu alte cuvinte, oameniievaluează corectitudinea procesuluifolosit, precum şi a deciziei luate. Dacăse consideră că procedura este adecvată,atunci şi decizia va fi considerată a fiadmisibilă. În caz contrar, vor recurgela diminuarea efortului realizat sau vorcrea jocuri de culise cu scopul de a res-tabili corectitudinea (Birnberg et al.,2007).

Rezultatele ilustrate în Figura 5 suntconforme cu rezultatele studiilor prece-dente, deoarece 67% dintre angajaţiicare erau implicaţi în procesul de luarea deciziilor, dar, neavând nicio influenţăasupra bugetului final, primeau feed-back din partea managerilor cu privirela abateri. Prin urmare, putem conclu-ziona că aceşti angajaţi consideră dife-renţele ca fiind justificabile, motivaţiade a atinge obiectivele bugetare nefiindastfel afectată.

MOTIVAŢIA INTRINSECĂ ŞIEXTRINSECĂDeosebirea între diferitele tipuri demotivaţie este importantă deoarece stu-diile precedente demonstrează că potrezulta multiple consecinţe. Motivaţiaintrinsecă apare atunci când oameniideţin un sentiment de împlinire şi satis-facţie prin simplul act al participării îndesfăşurarea activităţii, fiind dornici săcoopereze la îndeplinirea obiectivelororganizaţionale; în schimb, motivaţiaextrinsecă se manifestă prin dorinţa dea participa în vederea primirii unorbeneficii sau pentru evitarea unor situa-ţii defavorabile.

Mai mult decât atât, motivaţia extrinse-că poate fi de tip autonom sau de tipcontrolat. Tipul autonom de motivaţieextrinsecă se manifestă atunci cândangajaţii se identifică cu obiectivele sta-bilite în urma procesului de participare.Aceşti angajaţi percep participarea ca peo modalitate de a stabili obiective supe-rioare sau obiective pe baza cărora săpoată fi evaluaţi. În schimb, forma con-trolată a acestui tip de motivaţie semanifestă atunci când angajaţii percep


că sunt implicaţi forţat în procesul deluare a deciziilor, ca urmare a presiuniiexercitate de către o forţă externă.

Având în vedere aceste caracteristici,am solicitat respondenţilor clasificareabeneficiilor pe care le deţin ca urmare aparticipării la procesul de luare a deci-ziilor, prin utilizarea unei scale Likert cu5 valori. Beneficiile au fost selectate ast-fel încât să se poată testa tipurile demotivaţie intrinsecă şi forma autonomăde motivaţie extrinsecă. Figura 6 relie-fează faptul că majoritatea respondenţi-lor sunt motivaţi într-un mod intrinsecşi extrinsec de tip autonom în a-şi înde-plini obiectivele repartizate. Prin urma-re, îndeplinirea sarcinilor de lucru va fieficientizată. În mod contrar, formacontrolată a motivaţiei extrinseci poateproduce consecinţe negative (Guo etal., 2010). Putem concluziona astfel căacei respondenţi care au înregistratnivele foarte scăzute ale celor douătipuri de motivaţie analizate anterior aufost în schimb influenţaţi de formacontrolată a motivaţiei extrinseci.

AUTORITARISMULAutoritarismul reflectă măsura în care opersoană deţine o personalitate autori-tară, ca o trăsătură care influenţeazărelaţia dintre participare şi motivaţie(Monczka şi Searfoss, 1973). Hofstede(1967 citat de Brownell, 1980) a testatde asemenea efectul autoritarismului

asupra satisfacţiei cu privire la locul demuncă. Prin clasificarea acestei trăsăturica fiind de un nivel ridicat, mediu sauscăzut, a observat că satisfacţia esteputernic corelată cu participarea doar încazul angajaţilor ce au un nivel înalt deautoritate.

Prin urmare, am evaluat nivelul deautoritate înregistrat atât de către anga-jat, cât şi de manager, precum şi efectulasupra satisfacţiei. Studiile precedente(Chenhall, 1986 citat de Riahi-Belkaoui,2002) arată că participarea bugetarăinfluenţează în mod pozitiv satisfacţia şimotivaţia angajaţilor în structurile cuacelaşi nivel de autoritate. Astfel, aminvestigat cu ajutorul scalei Likert difi-cultatea pe care respondenţii o resimt

atunci când alte persoane încearcă să leschimbe opiniile. 41 dintre aceştia facparte dintr-un grup omogen. Rezul -tatele sunt reprezentate în Figura 7şi sunt asemănătoare studiilor prece-dente.

EFECTUL FEEDBACK-ULUIAm evaluat impactul feedback-ului asu-pra comportamentului angajaţilor deoa-rece literatura (Birnberg et al., 2007)arată că atunci când angajaţii nu pri-mesc feedback, ei devin tentaţi să secompare cu alţi angajaţi. Un elementcheie în acest sens devine obiectul com-paraţiei. Dacă angajaţii îşi doresc eva-luări pozitive, vor tinde să se comparecu persoane ce deţin un potenţial mai

4911/2014

PROCESUL BUGETAR


scăzut. În schimb, dacă doresc să sedezvolte, se vor compara cu angajaţiiaflaţi pe un nivel social superior.Tendinţa generală este de a face o anali-ză prin referire la cazuri similare, pre-cum colegii de departament (idem).

În acest sens, am întrebat respondenţiidacă se consideră a fi defavorizaţi. 61din cei 63 de angajaţi primesc feedbackdin partea managementului. Precum se poate remarca în cadrul Figurii 8,doar 20% se consideră a fi privaţi debeneficiile pe care le-ar putea obţine.Prin urmare 80% din respondenţi pri-mesc suficient feedback pentru acunoaşte aşteptările managementului,precum şi gradul de îndeplinire al aces-tora.

SISTEMUL DE RECOMPENSAREParticiparea sporeşte probabilitatea caangajaţii să îşi îndeplinească mai binesarcinile de lucru. Motivul îl reprezintăposibilitatea de a-şi negocia standardeleşi condiţiile de lucru, precum şi de ainfluenţa sistemul de recompensare.Cercetările reliefează faptul că existăpreferinţe diferite în rândul angajaţilorîn ceea ce priveşte conţinutul acestorsisteme; prin urmare, lăsându-le posibi-litatea de a-şi îndeplini propriile intere-se, motivaţia în vederea depunerii unuiefort superior va fi amplificată(Mitchell, 1973).

Prin utilizarea unei întrebări cu răspunsmultiplu, am dorit identificarea factori-lor care motivează respondenţii noştri.Figura 9 subliniază faptul că obţinereasatisfacţiei generate de locul de muncăreprezintă o cerinţă esenţială în vedereadesfăşurării activităţii.

Acest rezultat poate fi interpretat ca onevoie de împlinire personală şi profe-sională. Banii şi recunoaşterea financia-ră a performanţei se clasifică pe urmă-toarele două locuri în clasamentul pre-ferinţelor.

De asemenea, angajaţii vor să îşi dez-volte calităţile profesionale prin inter-mediul training-urilor.

ConcluziiCercetarea de faţă şi-a propus să inves-tigheze utilitatea procesului bugetar şiaspectele motivaţionale care condiţio-nează desfăşurarea acestuia în compa-niile care acţionează în România. Prinintermediul unui chestionar s-a realizattestarea utilităţii procesului de participa-re bugetară în vederea motivării angaja-ţilor din aceste companii în atingereaobiectivelor organizaţionale.

Rezultatele studiului reliefează faptul căparticiparea în cadrul procesului deluare a deciziilor este benefică în gene-ral, precum şi în companiile care acţio-nează în România în particular. Aceastafacilitează schimbul de informaţii şiconduce la internalizarea obiectivelor,realizându-se o mai bună coordonareîntre obiectivele companiei şi convinge-rile individuale ale angajaţilor, cu conse-cinţe favorabile asupra performanţeiorganizaţionale.

Relaţia angajaţilor cu managerul lor areun impact major asupra comportamen-tului acestora. Sprijinul şi comunicareadezvoltate între cele două părţi duc lacrearea unui contract informal, funda-mentat pe sentimente care, în final,influenţează comportamentul persoane-

lor. Prin urmare, feedback-ul sprijinăangajaţii în a-şi evalua şi dezvolta pro-ductivitatea, iar lipsa acestuia poateduce la efectuarea unor comparaţiisubiective, care pot avea efecte negative.

Se poate remarca faptul că majoritatearespondenţilor consideră că satisfacţiace poate fi generată de locul lor demuncă reprezintă o cerinţă primordialăîn vederea desfăşurării activităţii.Aceasta poate fi percepută ca o modali-tate de îndeplinire personală şi profe-sională. Remunerarea performanţeireprezintă, de asemenea, un criteriuimportant în evaluarea caracteristicilorlocului de muncă. Dacă remunerareaeste corelată cu efortul depus, angajaţiivor avea totodată în vedere dezvoltareaprofesională prin intermediul trainingu-rilor.

Participarea angajaţilor în procesulbugetar poate conduce la îndeplinireanevoilor resimţite de către aceştia.Managerii trebuie să proiecteze metode(precum oferirea feedback-ului şi eva-luarea justă a performanţei) care să asi-gure cooperarea angajaţilor şi substitui-rea propriilor nevoi cu obiectivele com-paniei. Bugetarea participativă poatefacilita acest proces, iar rezultatele cer-cetării noastre confirmă această ipoteză.


Toţi aceşti factori influenţează în moddirect îndeplinirea obiectivelor organi-zaţionale. Prin urmare, companiile tre-buie să înţeleagă nevoile angajaţilor şimodalitatea în care acestea pot fi satis-făcute, deoarece aceasta stimulează în -deplinirea obiectivelor organizaţionale.

Prezentul studiu prezintă şi anumitelimitări, cea mai importantă fiind repre-zentată de numărul de respondenţi.Datele au fost însă colectate din rândulstudenţilor masteranzi ai Academiei deStudii Economice din Bucureşti, res-pondenţii fiind angajaţi în cadrul diferi-telor departamente ale unor companii,asigurându-se o bună reprezentativitatea eşantionului. Totodată, numărul de 63de respondenţi este comparabil cu stu-diile precedente.

În cadrul cercetărilor ulterioare, esteutilă extinderea eşantionului folosit.

De asemenea, precum s-a arătat în sec-ţiunea de rezultate, o proporţie de 17%din totalitatea respondenţilor angajaţi încadrul unor companii de mari dimen-siuni consideră bugetele ca fiind nefolo-sitoare într-o foarte mare măsură.Studiile viitoare ar putea investiga prinintermediul unor cercetări de tip canti-tativ sau calitativ motivele pentru careun procentaj important de companiimari percep sistemele bugetare ca fiindpuţin utile şi modul cum vizează acestecompanii să îşi construiască instrumen-tarul de planificare. Studii viitoare arputea investiga şi efectul potenţial altipului de industrie asupra utilităţii şiutilizării sistemelor bugetare. l

5111/2014

PROCESUL BUGETAR

Albu, N., Albu, C.N. (2012), Factors associated with the adoption anduse of management accounting techniques in developing countries: thecase of Romania, Journal of International FinancialManagement & Accounting, vol. 23, nr. 3, 245-276

Albu, N., Albu, C.N. (2003), Instrumente de management al perfor-manţei, vol. II Control de gestiune, Bucureşti: Editura Economică

Birnberg, J.G., Luft, J., Shields, M.D. (2007), Psychology theory inmanagement accounting research, Handbook of ManagementAccounting Research, vol. 1, 113-135

Brownell, P. (1980), Participation in budgeting, locus of control andorganizational effectiveness, teză de doctorat, MasschussettsInstitute of Technology, disponibilă online la

http://dspace.mit.edu/bitstream/handle/1721.1/48835/partici-pationinb00brow.pdf (accesat la 01.07.2014

Caraiani, C., Dumitrana, M. (editori) (2008), Contabilitatea degestiune şi control de gestiune, Bucureşti: Editura Universitară

Chapman, C. (2007), Prefaţă, în C.S. Chapman, A.G. Hopwoodşi M.D. Schields (editori) Handbook of Management AccountingResearch, Elsevier

Covaleski, M., Evans, J. H., Luft, J., Shields, M.D. (2007)Budgeting research: three theoretical perspectives and criteria for selecti-ve integration, C.S. Chapman, A.G. Hopwood şi M.D. Schields(editori) Handbook of Management Accounting Research, Elsevier,vol. 2, 587–624

Guinea, F.A. (2012), Analiza comparativă a obiectivelor şi instrumente-lor controlului de gestiune la nivel internaţional, modalitate de proiecta-re a unui program de reformă a contabilităţii manageriale în ţaranoastră. Creativitate vs. fraudă în controlul de gestiune, în C.N.Albu, N. Albu şi L. Feleagă (editori) Contabilitate, control şiguvernanţă. Liber Amicorum în onoarea Profesorului NiculaeFeleagă, Bucureşti: Economică

Guo, L., Lui, G., Wong-On-Wing, B. (2010), Intrinsic andExtrinsic Motivation and Participation in Budgeting: Antecedents andConsequences, Behavioral Research in Accounting, vol. 22, no.2, 133–153

Hansen, D.R., M.M. Mowen (2013), Cornerstones of CostManagement, South-Western, Cengage Learning

Heinle, M.S., Ross, N., Saouma, R.E. (2014), A theory of participa-tive budgeting, The Accounting Review, vol. 89, nr. 3, 1025-1050

Jamieson, B.D. (1973), Behavioral Problems with Management byObjectives, Academy of Management Journal, vol. 16, no. 3,496-505

Jansen, E.P. (2011), The effect of leadership style on the informationreceivers’ reaction to management accounting change, ManagementAccounting Research, vol. 22, 105–124

Kosminski, A.K. (2008), Anatomy of systemic change: Polish manage-ment in transition, Communist and Post-Communist Studies,41(3): 263-280

Libby, T., Lindsay, R.M. (2010), Beyond Budgeting or BudgetingReconsidered? A Survey of North-American Budgeting Practice,Management Accounting Research, vol. 21, 56–75

Mitchell, R.T. (1973), Motivation and Participation: An Integration,Academy of Management Journal, vol. 16, nr. 4, 670-679

Monczka, M.R., Searfoss, D.G. (1973), Perceived Participation in theBudget Process and Motivation to Achieve the Budget, Academy ofManagement Journal, vol. 16, no. 4, 541-554

Riahi-Belkaoui, A. (2002), Behavioral Management Accounting,London: Quorum Books

Bibliografie

Study on the Involving in Social Responsibility Actions and Activities ofHigher Education Institutions from Romania

Abstract

Studiu privindimplicarea instituţiilor de învăţământ superiordin România în acţiuni şi activităţi deresponsabilitate socială

The paper investigates the involving in social responsibilityactions and activities of higher education institutions fromRomania. In order to achieve this objective, were analyzed thestate higher education institutions, the accredited private highereducation institutions, the private higher education institutionswith temporally authorization and those who held only masterstudy programs or postgraduate programs. The research resultsshow that social responsibility actions are not so present in high-er education institutions. The authors hope that the future willshow an improvement in this situation, knowing that the imple-mentation of corporate social responsibility reports increases theconfidence of all stakeholders.

Key words: social responsibility, universities, transparency,Romania

JEL Classification: G39, I23

Cuvinte cheie: responsabilitate socială, universităţi,transparenţă, România


IntroducereÎntr-o lume în continuă schimbare con-sumăm resurse în loc să încercăm să lecâştigăm. O organizaţie este responsa-bilă social în măsura în care ţine contde interesele tuturor grupurilor intere-sate. Potrivit Comisiei Europene (2011)responsabilitatea socială reprezintă „unconcept prin care organizaţiile integrea-ză, în mod voluntar, preocupările socia-le şi de mediu în operaţiunile şi în inte-racţiunea lor cu părţile interesate”.

Interesul pentru domeniul responsabili-tăţii sociale este dat de necesitatea de: aspori transparenţa organizaţională; aîncuraja investiţiile responsabile; a puneîn aplicare o infrastructură, a promovaşi încuraja responsabilitatea socială; adezvolta o bază de date naţională cucele mai bune practici; şi a atrage sub-venţii guvernamentale pentru activităţilede responsabilitate socială corporativăşi proiecte. Motivaţiile entităţilor pelinie de responsabilitate socială pot fiinterne (imagine, reputaţie, atragerea decapital, câştigare sau păstrarea partene-rilor, creşterea eficienţei, reducerea cos-turilor şi creşterea competitivităţii) şiexterne (regulamente, obligaţii, tendinţeşi politici). Implementarea responsabili-tăţii sociale poate întâmpina însă şiobstacole precum: cunoaşterea insufi-cientă a relaţiei dintre responsabilitatea

socială şi performanţă; percepţia cu pri-vire la costuri; lipsa de timp sau alteresurse; lipsa de know-how; şi lipsa dereglementări sau cerinţe legale (Martinşi Hadley, 2008).

Actualitatea cercetării este dată de fap-tul că la nivel european se conştienti-zează şi se admite importanţa standar-delor şi a programelor de responsabili-tate socială, precum şi a evaluărilor per-formanţelor sociale şi de mediu aleorganizaţiilor.

În România, conceptul de responsabili-tate socială este puţin aplicat în activita-tea companiilor, el fiind regăsit maidegrabă la entităţile care au capital stră-in sau mixt. În condiţiile în care succe-sul unei organizaţii depinde de preocu-parea consecventă atât pentru sporireagradului său de prosperitate şi al actori-lor implicaţi, cât şi pentru transforma-rea pozitivă a lumii în care trăim, cerce-tarea problemelor de responsabilitatesocială constituie o temă de mare actua-litate.

Interesant este faptul că, deşi responsa-bilitatea socială este un concept careimpactează diverse categorii de părţiinteresate şi se bazează pe reguli,

norme, coduri şi principii, ea are totuşiun caracter voluntar.

Obiectivul prezentei lucrări este acelade a conferi o perspectivă asupra practi-cilor de responsabilitate socială în sec-torul educaţiei, fiind reţinute pentruanaliză instituţii de învăţământ superioratât publice, cât şi private din România.În acest sens, au fost investigate infor-maţiile publice oferite prin intermediulpaginilor de internet ale instituţiilor şiau fost analizate raportările efectuate,precum şi alte informaţii disponibile.

Studiul literaturii de specialitate

Noţiunea de responsabilitate socială aapărut în Statele Unite ale Americii,fiind introdusă de către HowardBowen, în 1953, în lucrarea sa „Res -pon sabilitatea socială a omului de afa-ceri”. Ulterior, responsabilitatea socialăcorporativă a devenit un subiect demare interes în literatura de specialitate(Todt, 2009, Visser, 2008, Wu, 2006,Orlitzky et al., 2003, Margolis şi Walsh,2003 etc.).

5311/2014

RESPONSABILITATE SOCIALĂ

* Asist.univ.dr., Academia de Studii Economice Bucureşti, e-mail: [email protected]** Prof.univ.dr., Academia de Studii Economice Bucureşti, e-mail: [email protected]*** Prof.univ.dr., Academia de Studii Economice Bucureşti, e-mail: [email protected]

Mihaela DUMITRAŞCU*, Liliana FELEAGĂ**

& Niculae FELEAGĂ***


Mulţi dintre autori consideră că princi-palii factori care trebuie avuţi în vedereatunci când se vorbeşte despre respon-sabilitate socială sunt inovaţia şi rapor-tarea performanţelor legate de aspecteleeconomice, sociale şi de mediu. Pentrupromovarea informaţiilor privind impli-carea entităţilor în acţiuni şi activităţi deresponsabilitate socială se pregătesc şise publică rapoarte de responsabilitatesocială, care trebuie să asigure o repre-zentare rezonabilă a performanţei orga-nizaţiei, surprinzând atât aspectele pozi-tive, cât şi pe cele negative. Acesterapoarte pot îmbrăca diverse forme:pliante cu informaţii despre acţiunileîntreprinse de către organizaţie, rapoar-te care includ indicatori economici,sociali şi de mediu, rapoarte standardi-zate (ca, de exemplu: AA1000, SA8000şi GRI) etc.

În literatura de specialitate există o mul-ţime de argumente pro sau contra res-ponsabilităţii sociale (Barnett, 2009;Kotchen şi Moon, 2008). Mulţi autoriconsideră însă că principalul avantaj alresponsabilităţii sociale este creştereaperformanţei economice şi financiare.Aici putem menţiona studiul efectuatde Orlitsky et al. (2003), care include30.000 de observaţii şi care a evidenţiato legătură pozitivă între responsabilita-tea socială şi performanţa economico-financiară. Ulterior, alte studii au confir-mat relaţia respectivă, demonstrândmatematic că iniţiativele de responsabi-litate socială cresc valoarea de piaţă acompaniei (Margolis et al., 2008;Mackey et al., 2007). La rândul lor,Reinhardt et al. (2008) au evidenţiat şialte avantaje ale responsabilităţii sociale:necesită costuri reduse, contribuie lasustenabilitate pe termen lung, sporeşteloialitatea clienţilor, creşte reputaţia etc.

În contextul globalizării, se invocă însădin ce în ce mai mult principiul „câştig-câştig-câştig” pentru toate părţile inte-resate. Acest principiu are în vedere nudoar abordarea financiară, ci şi laturasocială şi se bazează pe ipoteza că„doar companiile care au drept obiectivstrategic sustenabilitatea vor atinge un

avantaj competitiv” (Nidumolu et al.,2009).

Multe studii recente au analizat implica-rea instituţiilor de învăţământ în acţiuni-le şi activităţile de responsabilitatesocială: Jorge et al. (2014), Jamilah(2012), Mehta (2011), Nejati et al.(2011), Panduranga şi Nair (2010),Topal (2009), Leitão şi Silva (2007) etc.

Larran et al. (2012) consideră că succe-sul responsabilităţii sociale depinde deatitudinea generaţiilor viitoare, deoareceaceste generaţii influenţează relaţiiledintre mediul de afaceri şi societate,cetăţeni, clienţi sau manageri. Ei au rea-lizat o analiză exploratorie şi descriptivăa web-site-urilor şi o cercetare a curri-culei universitare şi postuniversitare încadrul universităţilor din Spania, urmă-rind accentul care se pune pe integrarearesponsabilităţii sociale în planurile destudiu. Rezultatele statistice au eviden-ţiat că responsabilitatea socială este maipregnantă în universităţile private dinSpania. La rândul lor, Fernández et al.(2010) au analizat planurile de învăţă-mânt şi programele oferite pentru anulacademic 2009-2010 de toate universită-ţile spaniole. Rezultatele nu sunt foartepromiţătoare, cercetătorii evidenţiind căaceste cursuri sunt oferite într-o numărrestrâns de programe de studii postuni-versitare.

Gomez L.M., Preciado, L.V. (2013) auanalizat responsabilitatea socială în pri-mele 100 de universităţi din StateleUnite ale Americii. Scopul studiului a

fost să observe concordanţa dintre pro-grama universitară şi practica de res-ponsabilitate socială, autorii conside-rând că organizaţiile au nevoie de spe-cialişti în acest domeniu. Rezultateleanalizei de conţinut a site-urilor univer-sităţilor au relevat prezenţa unor cursuride sustenabilitate, etică şi responsabili-tate socială.

Alţi autori au efectuat studii de caz asu-pra unei singure universităţi. De exem-plu, Caballero et al. (2010) a analizatUniversitatea Granada şi a evidenţiatdirecţiile strategice ale acesteia în ceeace priveşte aspectele legate de responsa-bilitate şi sustenabilitate.

Metodologia cercetării

Obiectivul prezentei lucrări îl constituieexaminarea responsabilităţii sociale încadrul instituţiilor de învăţământ supe-rior din România. Alegerea sectoruluide activitate a fost realizată pentru aasigura omogenitatea datelor, aceastafiind relevantă pentru diferite categoriide stakeholderi, atât interni, cât şiexterni. Metodele de cercetare utilizatesunt calitative, tehnica observării, reali-zată prin studierea rapoartelor şi infor-maţiilor publicate pe paginile de inter-net ale entităţilor.

Eşantionul, prezentat în Tabelul 1,include patru categorii de instituţii deînvăţământ superior din România:

DUMITRAŞCU, FELEAGĂ & FELEAGĂ l

è instituţii de învăţământ superior destat;

è instituţii de învăţământ superiorparticular acreditate;

è instituţii de învăţământ superiorparticular autorizate să funcţionezeprovizoriu;

è instituţii de învăţământsuperior autorizate să funcţionezeprovizoriu, ce organizează numaiprograme de studii universitare demasterat/studii postuniversitare.

Analiza datelor şi interpretarea

rezultatelor cercetăriiDatele obţinute prin analiza raportărilorefectuate de către entităţile din eşantionîn anul universitar 2013-2014 şi a altorinformaţii disponibile au evidenţiat fap-tul că acţiunile de responsabilitate so -cială sunt prezente la puţine instituţii deînvăţământ superior din România(7,69% din entităţile incluse în eşan-tion).

O analiză detaliată, pe categorii de insti-tuţii de învăţământ superior, evidenţiazăurmătoarele:

è În cazul instituţiilor de învăţământsuperior de stat s-a constatat că dintrecele 57 entităţi studiate doar 5,26%au furnizat informaţii referitoare laacţiunile şi activităţile deresponsabilitate socială.

è În cazul instituţiilor de învăţământsuperior particular acreditate s-a obser-vat faptul că, din cele 37 de institu-ţii analizate, 8% au avut site-ul in -disponibil la momentul efectuăriicercetării şi 10,81% au furnizat in -formaţii referitoare la acţiunile şiac tivităţile de responsabilitatesocială.

è În cazul instituţiilor de învăţământsuperior particular autorizate să funcţioneze provizoriu s-a observatfaptul că, din cele 10 instituţii analizate, 10% au avut site-ul in -disponibil la momentul efectuăriicercetării şi 10% dintre ele aufurnizat informaţii referitoare la acţiunile şi activităţile deresponsabilitate socială.

è În cazul instituţiilor de învăţământsuperior autorizate să funcţioneze provi-zoriu, ce organizează numai programe de studii universitare de masterat/studiipostuniversitare a fost analizată o sin-gură instituţie şi nu au fost găsiteinformaţii referitoare la acţiunile şi activităţile de responsabilitatesocială.

Prin analiza informaţiilor culese s-auidentificat principalele categorii de acti-vităţi de responsabilitate socială în careau fost implicate instituţii de învăţă-mânt superior, conform datelor dinTabelul 2.

Astfel, pe paginile de internet ale insti-tuţiilor de învăţământ superior dinRomânia au fost identificate diverse

acţiuni şi activităţi de responsabilitatesocială dintre care menţionăm: vernisa-je, proiecte culturale, civice, programemoral-creştine, acţiuni şi activităţi deecologizare în Sălaşul de Sus, judeţulHunedoara, târguri caritabile, târguri deoferte educaţionale, de angajări, campa-nii pentru donare de sânge, utilizareaplăţilor electronice în relaţiile economi-ce, campanii de educare în privinţa ris-curilor şi ameninţărilor la adresa securi-tăţii naţionale, sprijin financiar oferitunor persoane defavorizate aflate înorfelinate sau azile de bătrâni, campaniide ajutorare a oamenilor şi comunităţi-lor afectate de calamităţi, acoperireacosturilor medicale în cazul unor opera-ţii grave.

ConcluziiAspectele legate de acţiunile şi activită-ţile de responsabilitate socială desfăşu-rate la nivelul României, aşa cum aratăstudiile şi cercetările efectuate în cadruldiverselor sectoare de activitate, suntîncă în stadiu incipient (Nicolescu,2006).

Obiectivul studiului nostru a fost acelade a prezenta o perspectivă asuprapracticilor de responsabilitate socială încazul instituţiilor de învăţământ supe-rior din România, precum şi contextulunei posibile implementări a unorrapoarte de responsabilitate socială înaceste instituţii.

Instituţiile de învăţământ superior suntorganizaţii cu un rol important în edu-carea şi formarea viitoarelor generaţii şi,prin urmare, necesită o atenţie sporitădin partea opiniei publice.

Rezultatele studiului nu sunt însă uneleoptimiste, ci evidenţiază mai degrabăprezenţa unor carenţe în această privin-ţă. Astfel, în urma cercetării întreprinsese observă faptul că acţiunile de res-ponsabilitate socială sunt puţin prezenteîn instituţiile de învăţământ superior dinţara noastră, indiferent de categoria încare se încadrează acestea. În plus, prin-cipalele categorii de activităţi de respon-

5511/2014

RESPONSABILITATE SOCIALĂ


sabilitate socială în care au fost implica-te instituţiile de învăţământ româneştiau vizat comunitatea, educaţia şimediul.

Sperăm totuşi ca în demersurile viitoaresă putem observa o îmbunătăţire aacestei situaţii deoarece implementareaunor rapoarte de responsabilitate socia-lă sporeşte încrederea tuturor părţilorinteresate. l

DUMITRAŞCU, FELEAGĂ & FELEAGĂ l

Barnett, T. 2009, Corporate social responsibility, Reference forBuisness, Enciclopedia for Business, [online] Available at:http://www.referenceforbusiness.com/management/Comp-De/Corporate-Social-Responsibility.html [Accessed22 August 2014].

Caballero, C., Garcia C., Maldonado, J.A., Rojo, R., GarridoA. 2010, An Approach to Universities’ Social Responsibility -The Experience of The University of Granada, Proceedings ofthe 39th Eucen Conference. Lifelong Learning For TheNew Decade, 978-952-484-3, pp. 125 – 133.

Fernández, J.L., Sanjuán, A.B. 2010, The Presence of BusinessEthics and CSR in the Higher Education Curricula forExecutives, Journal of Business Ethics Education 7, pp.25-38.

Gomez, L.M., Preciado, L.V. 2013, CSR Trends in the Top 100US Business Schools: A Theory–Practice Relationship,in Jamilah Ahmad, David Crowther (ed.), „Education andCorporate Social Responsibility InternationalPerspectives” (Developments in Corporate Governanceand Responsibility, Volume 4), Emerald GroupPublishing Limited, pp.155 – 183.

Jamilah, A. 2012, Can a university act as a corporate social responsi-bility CSR driver? An analysis, Social Responsibility Journal,Vol. 8 Iss: 1, pp.77 – 86.

Jorge, M. L., Peña, F. J. A. 2014, Determinants of corporate socialresponsibility and business ethics education in Spanish universities,Business Ethics: A European Review, 23: pp. 139–153.doi: 10.1111/beer.12041,

Kotchen, M.J., Moon, J.J., 2008, Corporate Social Responsibilityfor Irresponsibility, Working paper, University of California-Santa Barbara. [online] Available at:http://www.nber.org/papers/w17254.pdf?new_win-dow=1 Accessed 22 August 2014.

Leitão, J., Silva, M.J., 2007, CSR and Social Marketing: What isthe desired Role for Universities in fostering Public Policies?,MPRA paper 2954. Available:http://ideas.repec.org/f/psi236.html.

Mackey, A., Mackey, T.B., Barney, J.B. 2007, Corporate socialresponsibility and firm performance: Investor preferences and corpo-rate strategies, Academy of Management Review, 32(3), pp.817–835.

Margolis, J.D., Walsh, J.P. 2003, Misery Loves Companies:Rethinking Social Initiatives by Business, AdministrativeScience Quarterly, 48, pp. 268–305.

Margolis, J.D., Elfenbein, H.A., Walsh, J.P. 2008, Do Well byDoing Good? Don’t count on It, Harvard Business Review, 86(1), pp. 19-20. http://hbr.org/2008/01/do-well-by-doing-good-dont-count-on-it/ar/1

Martin, A.D., Hadley, D.J. 2008, Corporate environmental non-reporting – a UK FTSE 350 perspective, Business Strategyand the Environment, 17, pp. 245–259.

Mehta, S.R. 2011, Corporate Social Responsibility (CSR) andUniversities: Towards an Integrative Approach, InternationalJournal of Social Science and Humanity, Vol. 1, No. 4, pp300-304.

Nejati, M, Shafaei, A, Salamzadeh, Y, Daraei, M. 2011,Corporate social responsibility and universities: A study of top 10world universities’ websites, African Journal of BusinessManagement, Vol. 5(2), pp. 440-447, 18 January, 2011,Available online athttp://www.academicjournals.org/AJBM, DOI:10.5897/AJBM10.554 ISSN 1993-8233

Nicolescu, C. 2006, Corporate social responsibility in the Romanianhigher education, http://www.opensocietyfoundations.org/available online at http://pdc.ceu.hu/archi-ve/00003133/01/nicolescu_f2j.pdf

Nidumolu, R., Pralahad, K.C., Rangaswami, M.R. 2009, WhySustainability Is Now the Key Driver of Innovation, TheMagazine, September.

Orlitzky, M., Schmidt, F. L.. and Rynes, S.L. 2003, Corporatesocial and financial performance: A meta-analysis, OrganizationStudies, 24(3), pp. 403−441.

Panduranga, N.B., Nair, P.R.R. 2010, Universities and CorporateEducation: 21st Century Social Responsibility for DevelopingCountries, Discussion Papers in Social Responsibility, No.1002. Available: http://www.socialresponsibility.biz.dis-cuss1002.pdf

Reinhardt, F.L., Stavins, R.N., Vietor, R.H.K. 2008, Corporatesocial responsibility through an economic lens, Review ofEnvironmental Economics and Policy, 2(2), pp. 219–239.

Todt, H. 2009, Some aspects of the economic crisis, AmfiteatruEconomic, XI(3), pp. 667-674.

Topal, R.S. 2009, CSR in Universities Around the World.SRRNet, Discussion Papers in Social Responsibility No.8902, Available: http://www.socialresponsibility.biz.

Wu, M.L. 2006, Corporate Social Performance, Corporate FinancialPerformance, and Firm Size: A Meta-Analysis, Journal ofAmerican Academy of Business, 8(1), pp. 163−171.

Bibliografie

AcknowledgementsAceastă lucrare a fost realizată în cadrul proiectului POSDRU/156/1.2/S/133202 cutitlul „Armonizare prin inovare în evaluarea cunoştinţelor în domeniul contabilitate”,proiect cofinanţat din Fondul Social European prin intermediul ProgramuluiOperaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.This work was supported from the European Social Fund through SectorialOperational Program Human Resources Development 2007 – 2013, project numberSOPHRD/156/1.2/S/133202, project title “Harmonization through innovation inthe knowledge assessment in the Accounting domain”.

Knowledge Assessment in Accounting. An Analysis of Current Practices andImplications for the Accountancy ProfessionThe body of knowledge and skills differentiates the accounting profession from otherprofessions and activities. Consequently, issues related to the accounting and auditingeducation, both in terms of training and assessment, are of interest not only for universi-ties, but also for the professional bodies. Besides training, the educational processincludes knowledge assessment, which brings an important contribution to the develop-ment of specific competencies and skills. The aim of this paper is to investigate the per-ception of Romanian students toward different forms of assessment, and of their impacton knowledge assessment and skills development. The results suggest that the assess-ment has motivational and guiding components too, not only an administrative role (togive a grade, to be admitted or rejected). Also, the results show high support for theassessment based on open questions, and less support for multiple-choice questionsand oral assessment. These results are of interest for the profession, especially in thecontext of an increased use of multiple-choice questions.Key words: accountancy profession, accounting education, knowledge assessment,

multiple choice questionsJEL Classification: M41

Abstract

IntroducereEducaţia în domeniul contabilităţii şiauditului, realizată de către universităţisau organisme ale profesiei, are un rolcrucial nu doar în formarea profesio-niştilor contabili, ci şi în modul în careprofesia contabilă evoluează şi se pozi-ţionează faţă de alte profesii. Într-unraport celebru în literatura de speciali-tate din domeniul educaţiei contabile,Albrecht şi Sack (2000) avertizează asu-pra pericolelor unei educaţii contabileneadaptate la nevoile unei profesii încontinuă schimbare.

Creşterea importanţei tehnologieiinformaţionale, creşterea complexităţiimediului de afaceri, emergenţa unornoi servicii profesionale, concurenţacrescută cu alte profesii generează pro-vocări pentru profesionistul contabil.Acesta trebuie să răspundă provocărilorutilizând bagajul de competenţe şi abili-tăţi dobândite în cadrul educaţiei conta-bile şi de audit.

Scopul acestui articol este de a investi-ga atitudinea studenţilor din Româniafaţă de diferite forme de evaluare, înceea ce priveşte impactul asupra evaluă-rii cunoştinţelor şi dezvoltării compe-tenţelor. Pe lângă procesul educaţionalpropriu-zis, evaluarea cunoştinţelor areo contribuţie la dezvoltarea anumitorcompetenţe şi abilităţi (Smith, 2004).

5711/2014

* Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice din Bucureşti şi Deloitte IAAER Scholar, e-mail: [email protected]** Conf. univ. dr., Universitatea de Vest din Timişoara, e-mail: [email protected]*** Lect. univ. dr., Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]**** Conf. univ. dr., Academia de Studii Economice din Bucureşti, e-mail: [email protected]

Cuvinte cheie: profesia contabilă, educaţia contabilă, evaluarea cunoştinţelor, testegrilă

Evaluareacunoştinţelorîn domeniulcontabilitate.O analiză a practicilor şiimplicaţii pentru profesiacontabilă

Nadia ALBU*Ovidiu BUNGET**

Victor-Octavian MÜLLER*** & Andrei STANCIU****


Studiile realizate arată că, pe lângă com-petenţe de natură tehnică, profesionis-tul contabil are nevoie de competenţeprecum comunicare orală şi scrisă,lucru în echipă, cercetare şi manage-mentul timpului (Chevis et al., 2011;Daff et al., 2012). Aceste competenţe şiabilităţi sunt formate şi dezvoltate atâtprin educaţie, cât şi prin evaluareacunoştinţelor, în universităţi, dar şi prinintermediul organismelor profesiei con-tabile. Prin urmare, rezultatele acestuistudiu sunt de interes atât pentrumediul academic, cât şi pentru profesieşi organismele profesiei.

Articolul este structurat după cumurmează: secţiunea de trecere în revistăa literaturii de specialitate este urmatăde o secţiune destinată prezentăriimetodologiei de cercetare. Următoareasecţiune prezintă analiza rezultatelorobţinute, iar în final secţiunea de con-cluzii identifică principalele contribuţiiale cercetării şi implicaţiile pentrumediul educaţional contabil românesc.

Trecerea în revistă a literaturii

de specialitateActivitatea de formare a competenţelorşi implicit de testare a nivelului de com-petenţe dobândite ocupă un rol impor-tant în cadrul profesiei contabile. Ex -plicând formarea profesiei contabile însecolul al XIX-lea, Carnegie şi Napier(2010) şi Yee (2001) insistă asupra fap-tului că abilităţile şi cunoştinţele suntacea resursă rară care distinge profesia(ca ordin social superior) de o simplăactivitate socială (la nivelul diferitelormeşteşuguri). Profesia contabilă implicăun nivel superior de cunoştinţe şi com-petenţe, care sunt bazate pe un corp te -oretic şi care necesită un proces de for-mare şi testare. Simkin et al. (2011) ara -tă însă că activitatea zilnică a profesio-niştilor contabili nu este de a răspundela întrebări din teste. Profesioniştii tre-buie să execute sarcini contabile şi de

audit utilizând competenţele dobânditeîn cadrul formării lor. Din aceste consi-derente, modul în care diferitele formede predare şi evaluare a cunoştinţelorcontribuie la dezvoltarea de competenţeeste de interes pentru înţelegerea for-mării identităţii profesioniştilor conta-bili.

Prin trecerea în revistă a literaturii despecialitate am identificat câteva tememajore dezvoltate în contextul evaluăriicunoştinţelor în cadrul disciplinelor decontabilitate: (1) rolul procesului deevaluare; (2) avantajele şi limitele diferi-telor forme de evaluare şi potenţialaregrupare a acestora în instrumente maicomplexe; şi (3) utilizarea metodelor deevaluare în contextul utilizării tehnolo-giilor informaţionale.

Elikai şi Schuhmann (2010) prezintăcele patru funcţii ale rezultatelor evaluă-rii cunoştinţelor (sub formă de note,puncte, procente, scoruri etc.) propusede Adams şi Torgerson în 1964.Funcţia administrativă se referă la deci-ziile care sunt bazate pe aceste evaluări,precum admiterea sau respingerea,selecţia pentru premii, burse sau angaja-rea. Funcţia informaţională are în vede-re faptul că prin intermediul evaluării setransmit informaţii despre progresulobţinut în procesul educaţional.Asociată acestei funcţii este funcţia deghidare deoarece evaluarea indică asu-pra punctelor forte şi a punctelor slabe,relevante în deciziile viitoare de forma-re. În final, evaluarea are un rol demotivare deoarece stimulează depune-rea unui efort mai mare pentru a obţineun rezultat mai bun. Deşi în cadrul pro-fesiei contabile cea mai evidentă estefuncţia administrativă (testele indicăacceptarea în cadrul profesiei), celelaltefuncţii sunt asociate şi ele evaluăriicunoştinţelor, iar impactul lor pe ter-men lung asupra formării profesionalenu poate fi neglijat.

Smith (2004) evidenţiază faptul că acti-vităţile de învăţare se încadrează în unadin cele două teorii ale învăţării funda-mentale care contrastează puternic:

abordarea comportamentalistă şi abor-darea constructivistă. Abordarea com-portamentalistă abordează studentul cape un receptor pasiv de informaţii.Acumularea cunoştinţelor este minima-lă, iar învăţarea este bazată pe consoli-darea cunoştinţelor. Această abordarese potriveşte îndeaproape cu metoda depredare tradiţională, urmată de teste şichestionare concepute pentru a evaluaacumularea cunoştinţelor de către stu-denţi. Rolul profesorului este de a fur-niza informaţii structurate ce au cascop repetarea unor activităţi, memora-rea materialelor, testare şi feedback.Behaviorismul presupune predarea decătre profesor a conceptelor, iar apoiaplicarea cunoştinţelor în vederea rezol-vării unor probleme la prima vedere.Constructivismul este definit de princi-piile educaţiei centrate pe student şipune accentul pe procesul de interpre-tare. Studentul nu mai este văzut ca unrecipient care absoarbe informaţiile înmod pasiv, cunoştinţele nu sunt trans-mise prin simpla citire sau ascultare, ciprin semnificaţia personală pe care stu-dentul o acordă stimulilor educaţionali.Studenţii îşi dezvoltă noi cunoştinţe înmod activ prin interacţiunile cu mediul.Metodele de evaluare a studenţilor dife-ră în abordarea comportamentalistă şiconstructivistă. În concepţia comporta-mentalistă, evaluarea tinde să fie realiza-tă în principal la sfârşitul unui exerciţiu

ALBU, BUNGET, MÜLLER & STANCIU l

de învăţare. În abordarea constructivistăaccentul este pus pe evaluarea studenţi-lor pe parcursul experienţei de învăţare,paşii parcurşi pentru redarea soluţieifiind consideraţi la fel de importanţi carăspunsul final în sine.

Pe lângă aceste abordări generale aleimplicaţiilor procesului de evaluare, lite-ratura de specialitate analizează şiimpactul diferitelor tipuri şi forme deevaluare. De exemplu, Simkin et al.(2011) analizează impactul evaluării prinintermediul testelor grilă şi al întrebări-lor deschise şi discută implicaţiile asu-pra certificării profesionale. Testele grilăau avantaje precum administrarea şicorectarea on-line, o influenţă subiecti-vă mai redusă, acoperirea mai multorteme sau testarea şi corectarea într-operioadă mai scurtă de timp. Pe de altăparte, se consideră că întrebările deschi-se testează mai bine gradul de înţelegerea unor concepte, legătura dintre acestea,precum şi integrarea unor abilităţi. Re -zultatele studiului arată că există o core-laţie între rezultatele obţinute de stu-denţi în cadrul celor două forme deeva luare, însă aceasta nu este foarte pu -ternică. Autorii sugerează că aceste re -zultate pot indica faptul că cele douăforme de evaluare măsoară aspecte di -ferite ale cunoştinţelor, însă ambelesunt utile şi necesare procesului de eva-luare. Goldwater şi Fogarthy (2012)investighează măsura în care studenţii

care susţin examene la distanţă (fărănicio supraveghere) se comportă diferitde studenţii care susţin examenele înmod convenţional (sub supraveghere).Rezultatele sugerează un grad echiva-lent de realizare a obiectivelor. Lipsaunui control de integritate umană nu agenerat o situaţie în care notele nu aureprezentat cu acurateţe abilităţile stu-denţilor. Deşi rezultatele ar putea fiprodusul mediului de testare specificcare a fost utilizat, ele sunt încurajatoa-re pentru proliferarea unui învăţământla distanţă la disciplina contabilitate.

Rezultatele acestor cercetări conduc laideea diversificării formelor de evaluare.Guney (2009) recomandă de asemeneaîntocmirea unor formate variate de exa-minare, având în vedere că unii studenţiperformează mai bine în cadrul unorexamene tip grilă, iar alţii în cadrul unorexamene cu întrebări deschise. Aceastăsugestie este susţinută şi de dezvoltareatehnologiei informaţionale care permiteevaluarea continuă, testarea pe parcursşi obţinerea de feed-back imediat.

Educaţia contabilă este un domeniunou de cercetare în România, studiileexistente analizând contextul general încare se realizează educaţia contabilă şide audit. De exemplu, Diaconu (2008)şi Muţiu şi Tiron Tudor (2009) analizea-ză măsura în care planurile de învăţă-mânt ale programelor de contabilitate

ale universităţilor din România sunt ali-niate la standardele internaţionale deeducaţie propuse de IFAC. Rezultateleindică un efort de adaptare al universi-tăţilor, însă şi zone deficitare precumetica, guvernanţa corporativă şi contabi-litatea managerială. Diaconu et al.(2011) investighează tipurile de compe-tenţe şi abilităţi solicitate pe piaţa forţeide mun că din România şi modul în careuniversităţile răspund acestor aşteptări.Astfel, aceste studii analizează aliniereasistemului educaţional la modelele inter-naţionale şi la aşteptările mediului deafaceri.

Bonaci et al. (2013) reprezintă unul dinpuţinele studii realizate în România petema evaluării cunoştinţelor în dome-niul contabilităţii. Autorii urmăresc uti-lizarea taxonomiei lui Bloom pentru aevalua performanţa academică a stu-denţilor secţiei de contabilitate la disci-plina „Controlling” (control de gestiu-ne), în contextul unei universităţi româ-neşti. Din compararea notelor (auto)apreciate de studenţi cu cele acordatede cadrul didactic rezultă necesitateaunor eforturi suplimentare pentruîmbunătăţirea abilităţii studenţilor deautoapreciere a performanţei lor acade-mice. Din analiza modului în care note-le finale ale studenţilor sunt formate(având ca reper nivelele taxonomieiBloom) a rezultat în mod surprinzătorfaptul că studenţii au obţinut punctajemai mici pentru întrebările axate pe ni -velul înţelegere decât pentru întrebărileaxate pe nivelele aplicare, analiză şi sin-teză. Per ansamblu, studenţii par a pre-fera întrebările axate pe nivelele aplicareşi analiză la disciplina „Controlling”, învreme ce întrebările de evaluare suntrareori rezolvate în mod corect.

Rezultatele acestor studii arată faptul căcercetările realizate în România încep săse alinieze la preocupările internaţionaledin domeniul educaţiei contabile. Cer -ce tarea noastră răspunde nevoilor unorstudii mai aprofundate asupra metode-lor şi formelor de evaluare a cunoştinţe-lor şi a impactului acestora asupra for-mării profesioniştilor contabili.

5911/2014

EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR


Metodologia cercetării

Datele pentru acest studiu au fost cule-se prin intermediul unui chestionar dis-tribuit studenţilor din trei mari centreuniversitare din România: Academia deStudii Economice (ASE) din Bucureşti(Facultatea de Contabilitate şiInformatică de Gestiune), Universitatea„Babeş-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca(Facultatea de Ştiinţe Economice şiGestiunea Afacerilor) şi Universitateade Vest din Timişoara (UVT)(Facultatea de Economie şiAdministrarea Afacerilor). Chestionarula vizat captarea percepţiei studenţilorasupra următoarelor aspecte:

è relevanţa formelor de evaluarecurente pentru verificarea cunoştin-ţelor, dezvoltarea de competenţe şistimularea învăţării;

è aprecierea utilităţii diferitelor formede evaluare;

è preferinţe pentru combinareametodelor de evaluare a cunoştinţe-lor.

Chestionarele au fost distribuite studen-ţilor din programul de licenţă din anulII din cele trei universităţi. Studiul areîn vedere întrebări legate de disciplineledin domeniul contabilitate parcursepână în anul II în toate universităţile(din motive de comparabilitate).Disciplinele (sau echivalente1) analizatesunt următoarele: Introducere în conta-bilitate, Tehnologia aplicaţiilor Office,Baze de date, Contabilitate financiarăconform reglementărilor europene,Contabilitate managerială.

Numărul total de respondenţi este 635,ale căror caracteristici sunt prezentateîn Tabelul 1.

Ţinând cont de faptul că peste 80% din

studenţii fiecărei facultăţi au completatchestionarul şi că studiul are în vederetrei dintre cele mai mari facultăţi cuprofil economic din România, conside-răm că rezultatele oferă o imagine deansamblu pentru mediul educaţionalcontabil românesc.

Analiza rezultatelorEvaluarea cunoştinţelor are, după cuma scos în evidenţă şi trecerea în revistă aliteraturii de specialitate, un rol maicomplex în domeniul educaţional şi nudoar finalitatea acordării unei note. Înacest sens, un prim aspect analizat afost percepţia studenţilor asupra modu-lui în care metodele şi formele actualede evaluare sunt relevante pentru verifi-carea cunoştinţelor, dezvoltarea compe-tenţelor şi stimularea învăţării. Percepţiaa fost captată prin intermediul uneiscări Likert în 3 puncte (unde 1 = înmică măsură; 2 = moderat; 3 = în maremăsură). Rezultatele obţinute sunt pre-zentate în Tabelul 2.

Formele curente de evaluare a cunoştin-ţelor implică o pondere mare a evaluăriifinale (în general aproximativ 70% din

nota finală), precum şi utilizarea cu pre-ponderenţă a evaluării scrise, bazată peîntrebări deschise şi aplicaţii.Răspunsurile obţinute de la studenţiarată că, din perspectiva lor, formelecurente de evaluare sunt relevante pen-tru verificarea cunoştinţelor, dezvolta-rea competenţelor şi stimularea învăţă-rii, mediile fiind peste 2 (în cele maimulte cazuri peste 2,5). Se remarcă micidiferenţe între universităţi şi între disci-pline, în sensul că disciplinele de infor-matică au înregistrat în general un nivelmai redus al notelor primite, iar studen-ţii de la UVT au apreciat în general laun nivel mai redus şi mai omogen rele-vanţa formelor de evaluare.

Un alt aspect analizat a fost utilitateapercepută a diferitelor forme de evalua-re pentru evaluarea cunoştinţelor şidezvoltarea competenţelor. Rezultateleobţinute sunt prezentate în Tabelul 3.

Rezultatele arată că testele scrise cuaplicaţii sunt considerate a fi cele maiutile de către studenţii de la ASE şi dela UBB, în timp ce studenţii de la UVTconsideră că testele pe calculator suntcele mai utile. Cu toate acestea, testelescrise cu aplicaţii au cea mai mare pon-dere a respondenţilor care le consideră


1 În urma procesului de armonizare între universităţi a planurilor de învăţământ există un set de discipline comune în cadrul facultăţilor cuprofil economic. Deşi există o armonizare a conţinutului, în unele cazuri apar diferenţe în titlul disciplinelor (de exemplu, cursul introductivde contabilitate se numeşte „Bazele contabilităţii” la UBB şi UVT – cu o influenţă franceză în denumirea disciplinei –, în timp ce ASE aredenumit disciplina „Introducere în contabilitate” – cu o influenţă anglo-saxonă. Denumirile disciplinelor prezentate în articol sunt cele dela ASE

utile în mare măsură (peste 60% dinrespondenţii de la fiecare universitate).Cea mai mare frecvenţă a unui suportmoderat este pentru testele grilă la ASEşi UVT şi pentru testele pe calculator –la UBB.

Utilitatea cea mai redusă este asociatăevaluării orale de către studenţii de laASE şi de la UBB şi evaluării on-line decătre studenţii de la UVT.

În răspunsurile la o întrebare suplimen-tară legată de preferinţele studenţilorpentru combinarea metodelor de eva-luare se observă importanţa acordatătestelor, temelor şi proiectelor.

Prin urmare, studenţii consideră evalua-rea pe parcurs ca fiind foarte importan-tă.

Un alt aspect analizat a fost acela alnumărului de forme de evaluare utiliza-

te. Rezultatele sunt prezentate înTabelul 4.

În ceea ce priveşte suportul pentru axa-rea pe mai puţine forme de evaluare saupe combinarea mai multor forme deevaluare, rezultatele sunt dificil de inter-pretat.

Datele arată un suport moderat (mediepeste 2, între 2,1 şi 2,31) atât pentrupuţine forme de evaluare, cât şi pentru

6111/2014



combinarea acestora. Analiza rezultate-lor arată un suport moderat pentruambele forme de evaluare (axarea peuna sau câteva forme de evaluare şi res-pectiv combinarea mai multor forme deevaluare), deşi rezultatele sunt diferiteîn cadrul celor două niveluri de sus -ţinere (în mare măsură şi, respectiv,moderat).

Diferenţele între universităţi sunt destulde mici. Studenţii de la UVT arată unsuport mai mare pentru axarea pe maipuţine forme de evaluare, iar cei de laASE pentru combinarea mai multorforme de evaluare.

Concluzii şi implicaţiiasupra profesiei

contabileDupă cum arătam şi la începutul artico-lului, corpul de cunoştinţe şi competen-ţe este cel care defineşte profesia conta-bilă. Prin urmare, aspectele care ţin deeducaţia contabilă şi de audit, atât înceea ce priveşte formarea, cât şi testa-rea, sunt de interes nu numai pentruuniversităţi, ci şi pentru organismeleprofesiei.

Acest studiu empiric bazat pe un che-stionar contribuie la o mai bună înţele-gere a problemelor educaţiei contabiledin România. Respondenţii sunt stu-denţi, adică profesionişti contabili îndevenire, care vor profesa în domeniulcontabilităţii şi al auditului financiar,însă considerăm, ca şi Simkin et al.(2011), că răspunsurile lor sunt relevan-te pentru profesia contabilă.

Rezultatele obţinute nu diferă semnifi-cativ de la o disciplină din domeniulcontabilităţii la alta, motiv pentru carerezultatele sunt generalizabile şi pot fiextinse şi la celelalte discipline dindomeniu care nu au fost incluse în stu-diu, precum auditul financiar. De ase-menea, această omogenitate relativă nepermite să identificăm câteva implicaţiigenerale ale studiului.

Prima direcţie identificată în trecerea înrevistă a literaturii de specialitate a fostlegată de rolul procesului de evaluare.Răspunsurile obţinute au sugerat oimportanţă mare pentru evaluarea peparcurs, ceea ce presupune o compo-nentă constructivistă în viziunea stu-denţilor a procesului de evaluare.

Prin urmare, evaluarea cunoştinţelor nutrebuie limitată la un rol administrativ şirealizată doar la sfârşitul exerciţiului deînvăţare (concepţia comportamentalis-tă). Atât în mediul universitar, cât şi încadrul educaţiei realizate de organisme-le profesiei contabile se aşteaptă valori-zarea funcţiilor informaţionale, de mo -tivare şi ghidare ale evaluării cuno ştin -ţelor.


A doua direcţie identificată este legatăde avantajele şi limitele diferitelorforme de evaluare şi potenţiala regrupa-re a acestora în instrumente mai com-plexe. În mod particular este de interespentru profesie utilizarea evaluării oraleversus evaluarea scrisă şi respectiv eva-luarea prin întrebări deschise versusevaluarea prin teste grilă.

Rezultatele studiului arată un suportmoderat pentru evaluarea prin testegrilă şi un suport redus pentru evalua-rea orală.

Pe de altă parte, literatura de specialitatearată avantajele acestor forme de eva-luare, în special economia de timp şiplusul de obiectivitate pentru evaluareaprin teste grilă şi dezvoltarea de compe-tenţe de comunicare pentru evaluareaorală.

Ţinând cont de aceste aspecte, precumşi de rezultatele studiilor care arată cădiverse forme de evaluare testeazăaspecte diferite (ca Simkin et al., 2011),sugerăm utilizarea unor forme comple-xe de evaluare atât în universităţi, cât şiîn cadrul profesiei contabile.

În al treilea rând este amintită utilizareametodelor de evaluare în contextul utili-zării tehnologiilor informaţionale.Practicile de la nivel internaţional aratăutilizarea pe scară din ce în ce mai largăa evaluărilor on-line atât în universităţi(mai ales în ce priveşte evaluarea peparcurs), cât şi în cadrul testelor realiza-te de organismele profesiei.

Rezultatele studiului nostru arată ooarecare reticenţă a studenţilor faţă deutilizarea testelor on-line. Aceste rezul-tate pot fi însă interpretate şi prin lipsade familiarizare a studenţilor cu acestea.Prin urmare, sunt necesare cercetări vii-toare pentru a vedea impactul acestorforme de evaluare asupra dobândirii decompetenţe.

În astfel de studii, mai ales în cazul testării la distanţă, trebuie avută învedere şi componenta etică, aspect su -gerat şi de Goldwater şi Fogarthy(2012). l

6311/2014


Albrecht, S.W., Sack, R.J. (2000),Accounting education: charting the coursethrough a perilous future, AccountingEducation Series 16 – AmericanAccounting Association, 2000, dispo-nibil on-line la: http://aaahq.org/pubs/aesv16/toc.htm

Bonaci, C.G., Mustaţă R.V., Muţiu, A.,Strouhal, J. (2013), Assesing accountingstudents’ academic performance: A casestudy on Romania, în Albu, C.N.,Mustaţă, R.V. (ed.) „Research inAccounting in EmergingEconomies”, Accounting in Centraland Eastern Europe, vol. 13, 279-319

Carnegie, G. D., Napier, C.J. (2010),Traditional accountants and business pro-fessionals: Portraying the accounting profes-sion after Enron, Accounting, Organi -zations and Society, vol. 35, 360-376

Chevis, G., Davis, C.E., Hurtt, R.K.(2011), Backpack to briefcase: The trans-formation from student to accounting profes-sional, Advances in AccountingEducation: Teaching and CurriculumInnovations, vol. 12, 33-52

Daff, L., de Lange, P., Jackling, B. (2012),A comparison of generic skills and emotio-nal intelligence in accounting education,Issues in Accounting Education, vol.27, nr. 3, 627-645

Diaconu, P. (2008), Directions of theaccounting educational curricula in theRomanian universities and the conformitywith IES provided by IFAC,Proceedings of the InternationalConference Accounting andManagement Information Systems -AMIS 2008, Bucureşti

Diaconu, P., Coman, N., Gorgan, C.,Gorgan, V. (2011), The needs of the

financial labour market in Romania andthe answer of the local universities to thissocial demand, Accounting andManagement Information Systems,vol. 10, nr. 1, 55-73

Elikai, F., Schuhmann, P.W. (2010), Anexamination of the impact of grading poli-cies on students’ achievement, Issues inAccounting Education, vol. 25, no. 4,677-693

Goldwater, P.M., Fogarty, T.J. (2012),Location does not have to be destiny:Student evaluation and integrity controls ina management accounting class, Beha -viour & Information Technology,vol. 31, nr. 12, 1173-1179

Guney, Y. (2009), Exogenous and endogenousfactors influencing students’ performance inundergraduate accounting modules,Accounting Education: an internatio-nal journal, vol. 18, nr. 1, 51-73

Muţiu, A.I., Tiron Tudor, A. (2009), AreRomanian universities preparing leaders inaccounting?, Annals of Faculty ofEconomics, vol. 3, nr. 1, 1072-1078

Simkin, M.G., Keuchler, W.E., Savage,A., Stiver, D. (2011), Why use multiple-choice questions on accounting certificationexaminations?, Global Perspectives onAccounting Education, vol. 8, 27-46

Smith, G.S. (2004), Assessment strategies:what is being measured in student courseevaluations?, Accounting Education,vol. 13, nr. 1, 3-28

Yee, H. (2001), The concept of profession: Ahistorical perspective based on the accoun-ting profession in China, AccountingHistory International Conference,Deakin University, working paper

Bibliografie

Acknowledgements

Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului POSDRU/156/1.2/S/133202 cu titlul „Armonizare prin inovare în evaluarea cunoştinţelor în domeniulcontabilitate”, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin intermediulProgramului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.

This work was supported from the European Social Fund through SectorialOperational Program Human Resources Development 2007 - 2013, project num-ber SOPHRD/156/1.2/S/ 133202, project title “Harmonization through innova-tion in the knowledge assessment in the Accounting domain”.

Conferinţă internaţionalăpe tema viitorului auditului financiar,

la Atena

Reuniune FEE la Bruxelles

Congresul Asociaţiei Contabililorşi Auditorilor din Republica Srpska

La 19 septembrie a.c., la Atena, în organizarea InstitutuluiContabililor Publici Autorizaţi din Grecia, a avut locconferinţa cu participare internaţională având ca temă„Viitorul rol al auditului: Un audit mai eficient pentru o lumemai complexă”.

A fost o manifestare de înaltă ţinută profesională, marcată deprezenţa şi intervenţiile unor reprezentanţi importanţi aiorganismelor profesionale internaţionale, precum WarrenAllen, preşedintele IFAC, şi André Kilesse, preşedintele FEE.

La invitaţia organizatorilor, la acest important evenimentprofesional a participat prof. univ. dr. ,preşedintele în exerciţiu al Camerei Auditorilor Financiari dinRomânia, care – cu acest prilej – a susţinut o prezentareprivind opinia organizaţiei pe care o reprezintă privindtema supusă dezbaterii şi, în context, acţiunile pe careCAFR le întreprinde pentru a răspunde cât mai eficientprovocărilor generate de mediul economic turbulent în carene aflăm.

Astfel, a fost argumentat punctul de vedere al Camerei privindmăsurile recent adoptate la nivel european prin care s-a doritrealizarea unei reforme a activităţii de audit financiar. Rămâneca practica să ateste aplicabilitatea lor în procesul deimplementare care va urma.

Dincolo de rezervele formulate vizavi de unele din noileprevederi, a fost exprimată convingerea că auditorii financiariromâni au capacitatea profesională, talentul şi ambiţia,dovedite şi cu prilejuri anterioare, de a se adapta rapid la

cerinţe noi. Iar CAFR va găsi calea corectă de urmat şi vamobiliza resursele tehnice necesare pentru a facilita procesulde asimilare a noilor reglementări.

În ziua de 17 septembrie a.c., la Bruxelles, Belgia, a avut locAdunarea membrilor Federaţiei Experţilor Contabili Europeni(FEE), în cadrul căreia a fost dezbătută tema: „Sectorulpublic, ca prioritate strategică a FEE”.

În calitate de membru cu drepturi depline al FEE, CameraAuditorilor Financiari din România a fost reprezentată depreşedintele în exerciţiu, prof. univ. dr. .

Pe agenda de lucru a reuniunii s-au aflat problemele actualeale politicii de audit europene, respectiv strategia FEE caurmare a publicării reformei auditului în Jurnalul Oficial al UEşi a discuţiilor generate de Documentul de dezbatere propusde FEE privind viitorul auditului şi asigurării, precum şiprobleme organizatorice interne ale FEE.

În perioada 18-20 septembrie 2014 s-a desfăşurat, la BanjaVrucica, Republica Srpska, cel de-al 18-lea Congres alAsociaţiei Contabililor şi Auditorilor din Republica Srpska.

Din partea Camerei Auditorilor Financiari din România aparticipat prof. univ. dr. , preşedinte de onoare.Tema acestei manifestări a fost: „Importanţa şi rolulcontabilităţii, auditului şi finanţelor în procesul de redresareeconomică”.

Horia Neamţu

Horia Neamţu

Ion Mihăilescu

Important pentru autori!Evaluarea

Criterii de evaluare

Recomandãrile

[email protected]

.doc

românã englezã

Detalii

,articolelor ºtiinþifice se realizeazã, în paralel, decãtre cel puþin doi membri din Consiliul ªtiinþific al revistei, înmodalitatea double-blind-review, ceea ce înseamnã cãevaluatorii nu cunosc numele autorilor ºi nici autorii nucunosc numele evaluatorilor.

a articolelor: originalitatea, actualitatea,importanþa ºi încadrarea în aria tematicã a revistei; calitateametodologiei de cercetare; claritatea ºi pertinenþa prezentãriiºi argumentãrii; relevanþa surselor bibliografice utilizate;contribuþia adusã cercetãrii în domeniul abordat.

Consiliului ªtiinþific al revistei sunt:acceptare; acceptare cu revizuire; respingere. Rezultateleevaluãrilor sunt comunicate autorilor, urmând a fi publicatenumai articolele acceptate de Consiliul ªtiinþific. Articolele setrimit redacþiei la adresa de e-mail: ,

obligatoriu în format electronic cu extensia , cuprinzând

urmãtoarele elemente: limba de redactare a articolului -

, pentru autorii români sau pentru autorii

strãini; textul în limba românã se redacteazã cu diacritice,

conform prescripþiilor lingvistice ale Academiei Române;

dimensiunea maximã a articolului 7-10 pagini/2000 caractere

grafice cu spaþii/paginã; în articol se precizeazã

metodologia de cercetare folositã,

contribuþiile autorilor ºi referinþele bibliografice în subsolul

paginii; un rezumat în limbile englezã ºi românã de circa o

paginã , în care se prezintã obiectivul

cercetãrii, principalele probleme abordate ºi contribuþia

autorilor; rezumatul este însoþit de 4-5 termeni cheie, în limbile

românã ºi englezã .

pe site-ul www.revista.cafr.ro, la secþiunile „Recenzii" ºi

„Manuscrise".

titlul în limbaromână ă,

redactat la persoana a III-a

, inclusiv clasificarea JEL

şi englez

Informaţii

importanţa ntegrităţii i auditorilor financiari 11 2014 - site-8d93.pdf · consilier la curtea...

Documents