Imagologie

Imagologie

Cap I Obiectul cursului. Noţiuni de imagologie

Concepte-cheie

- Imagine socială:• J. C. Abric: „viziune funcţionalistă asupra lumii ce permite individului sau

grupului să dea un sens conduitelor, să înţeleagă realitatea prin propriul sistem de referinţă, deci să se adapteze, să-şi definească locul”

• Serge Moscovici: „un sistem de valori, noţiuni, practici relative la obiecte, aspecte sau dimensiuni ale mediului social /.../ instrument de orientare a percepţiei situaţiei”

• Doise şi Palmonari „o formă particulară de gândire simbolică”- Concepţie procesual-organică: În concepţia procesual-organică1, orice proces este unul

informaţional-energetic şi, ca urmare, orice organizare este produsul, expresia şi sursa unor procese informaţional-energetice.

- Auto-imagine / imagine de sine: Imaginile despre propria fiinţare care se constituie la indivizi sau în interiorul comunităţilor umane capătă semnificaţii deosebite atât pentru funcţionarea entităţii sociale respective cât şi pentru relaţiile ei cu mediul social extern.

- Mentalitate: Mentalitatea se constituie dintr-un ansamblu de opinii, prejudecăţi şi credinţe, care influenţează gândirea indivizilor, a grupurilor umane, a popoarelor şi naţiunilor. Între elementele constitutive ale mentalităţii există raporturi logice şi raporturi afective. Raporturile logice decurg din relaţiile de generare şi determinare, iar raporturile afective din procesele conştiente şi inconştiente care apar în mentalul colectiv impregnat de credinţe, prejudecăţi şi opinii care acaparează, subjugă şi orientează grupuri restrânse sau mari de oameni.

- Simbol: Natura umană determină atitudinea oamenilor faţă de lucruri. Oamenii disting între lucruri care există în sine şi lucruri care reprezintă altceva decât sunt ele însele. Unul şi acelaşi obiect poate fi privit ca lucru în sine sau ca altceva, adică drept simbol.

- Arhetip: prototipuri de ansambluri simbolice atât de adânc gravate în inconştient încât constituie un fel de structură, numită de psihanalistul elveţian engrame. Arhetipul constituie o imagine cu caracter prezumtiv, arhaic, specifică inconştientului colectiv al popoarelor, anistorică şi care sintetizează experienţele originale ale umanităţii.

- Stereotip: sunt imagini simplificatoare, uniform fixate şi apriori oricărei judecăţi profunde şi obiective asupra grupului sau a unor persoane, ori procese sociale. Acestea pot fi autostereotipii, când se referă la propria persoană, şi aleostereotipii, când se referă la un grup sau la alte persoane.

1

Imagologie

- Mit: Mitul este o expresie profundă şi de neînlocuit a acelei Weltbild (concepţie asupra lumii - n.t.), a aceleiaşi imagini a lumii care susţine − ca structură internă − o întreagă cultură şi evoluţia sa istorică. În acest sens, mitul este autonom, aşa cum este autonomă ştiinţa miturilor faţă de alte ştiinţe referitoare la om. Autonom este mitul în înţelesul cel mai literar şi mai simplu al cuvântului /…/ Mitul este formă originară cu care spiritul unei culturi se defineşte pe sine, este expresia directă, chiar dacă nu unică, a aceleaşi viziuni despre lume şi despre existenţă ce caracterizează în mod unitar şi de neconfundat o cultură”.

Întrebări şi probleme

1. Care sunt valenţele explicative ale modelului psiholingvistic al comunicării ? Modelele psiholingvistice ale comunicării vorbesc de o dublă dimensiune a mesajului. Astfel,

din perspectiva acestor modele, mesajul este un element al circuitului informaţional şi un intermediar între realitate şi imaginea acestei realităţi. Apare aici ideea reprezentării simbolice, care operează cu distincţia între realitate şi modul de transpunere a acesteia în cuvinte şi imagini. Pe baza aserţiunilor de mai sus putem afirma că, de fapt, imagologia este disciplina socială care studiază comunicarea prin imagini şi modul cum se cristalizează aceste imagini în mentalul individual şi colectiv, în funcţie de orizontul de interpretare a grupurilor umane pe timpul dezvoltării lor istorice.

2. Care sunt raporturile care se stabilesc între imagine şi autoimagine ? Imaginile despre sine (sinele perceput în forma sa colectivă) sunt componente ale conştiinţei

de sine şi presupun comparaţii, reveniri la sine, îmbogăţire prin imaginea despre altul şi prin elementele imaginii noastre din perspectiva altuia

3. În ce constă specificul interpretării conceptului de imagologie de către teoriile fenomenologice şi teoria procesual organică ?

Teoriile fenomenologice iau în considerare procesele psihice neconştientizate, care relevă mecanisme mai complicate de formare a reprezentărilor şi imaginilor. Adoptând ca interpretări-cadru astfel de teorii, rezultă că imaginile se construiesc în interiorul unor procese ce rămân neconştientizate şi se actualizează la solicitarea mediului în modalităţi care rămân inaccesibile introspecţiei. Termenii cu relevanţă pentru demersul nostru utilizaţi de teoriile fenomenologice sunt: afirmarea sinelui, sinele actual şi sinele ideal, constructe, predicţii.

Potrivit concepţiei procesual-organice, pentru a procesa informaţie interpretorii au nevoie de trei elemente: criterii, reguli şi informaţie procesată şi stocată în memorie folosind diverse semne-suport (figurative, verbale sau armonice-sonore)

4. Cum se raportează oamenii la eroii mitici din perspectiva structurilor schizomorfe ? Dar din perspectiva structurilor izomorfe ?

2

Imagologie

Structurile schizomorfe, în cadrul cărora se realizează identificarea cu zei sau eroi imaginari, ce poate duce la un fel de alienare a omului.Aceste structuri tind să prefacă subiectul într-un ins cu totul asemănător „celuilalt” − obiectul imaginii −, să-l identifice cu lumea imaginară, separându-l de cea reală.

Structuri izomorfe, omogenizatoare, reflectă integrarea valorilor simbolice, exprimate prin structurile imaginarului. Aceste structuri favorizează dezvoltarea armonioasă a omului, incită subiectul să devină el însuşi, renunţând la alienarea pe care o reprezintă identificarea cu un erou mitologic.

5. Enumeraţi cinci simboluri arhetipale caracteristice poporului român . ???

Cap IIUniversul simbolic – univers specific uman

Concepte-cheie

- Simbol: Natura umană determină atitudinea oamenilor faţă de lucruri. Oamenii disting între lucruri care există în sine şi lucruri care reprezintă altceva decât sunt ele însele. Unul şi acelaşi obiect poate fi privit ca lucru în sine sau ca altceva, adică drept simbol.

- Simbol discursiv: au ca mijloace de desemnare cuvintele şi construcţiile lingvistice în care sunt utilizate. Acest tip de simboluri sunt limitate ca semnificaţie prin dependenţa de cuvânt.

- Simbol prezentativ: nelingvistice (fotografii, portrete, obiecte), nu construiesc simbolizatul din părţi, ci prezintă întregul în mod simultan. Ele nu construiesc generalitatea, se adresează nemijlocit intuiţiei şi simţurilor noastre iar, în acest caz, imaginea este valorificată prin capacitatea ei de a prezenta obiectul integral şi simultan, în toate părţile sale componente.

- Funcţiile simbolului:• Funcţia exploratorie a simbolurilor ţine de extinderea câmpului conştiinţei într-

un domeniu unde măsura exactă nu poate fi folosită, iar investigaţia presupune anumite riscuri. În această situaţie, simbolul permite sesizarea unor situaţii pe care raţiunea nu le poate defini.

• Funcţia de substitut face din simbol mijlocul destinat să permită intrarea în conştient, sub o formă camuflată, a unor anumite încărcături semantice sau afective.

• Funcţia de mediere conferă simbolului rolul de liant al unor elemente care ţin de mediul intern, spiritual al omului şi de mediul său extern: natural şi social.

• Funcţia de forţă unificatoare a simbolului este potenţată de funcţia de mediere. Prin mediere se realizează şi desăvârşeşte unirea. Simbolurile fundamentale

3

Imagologie

unifică axele existenţei umane, condensează întreaga experienţă a omului (religioasă, cosmică, socială, psihică).

• Funcţia pedagogică, terapeutică a simbolului se afirmă pe linia unui anumit antropocentrism.

• Funcţia de socializare plasează simbolul în rândul factorilor care determină inserţia în realitate. El pune individul în legătură cu mediul social specific, drept consecinţă a faptului că fiecare grup social şi fiecare epocă îşi are simbolurile sale.

• Funcţia de rezonanţă a simbolurilor implică ecoul pe care îl au acestea în conştiinţa individuală sau colectivă. Astfel, trebuie deosebite simbolurile vii de cele moarte. Simbolurile sunt vii dacă ele declanşează în fiinţa omului o puternică rezonanţă şi sunt moarte dacă ele nu mai reprezintă în mentalul individual şi colectiv decât obiecte exterioare, limitate la semnificaţiile lor obiective. Simbolurile moarte aparţin doar filosofiei, literaturii şi istoriei.

• Funcţia transcendentă a simbolului are drept conţinut armonizarea contrariilor. Ea face posibilă armonizarea exigenţelor care diferă de la individ la individ şi de la o comunitate la alta.

• Funcţia de transformator al energiei psihice conferă simbolului un rol decisiv: înscrierea lui în întreaga mişcare evolutivă a omului, depăşind astfel rolul de mijloc pentru îmbogăţirea cunoştinţelor şi de stimulator al unui interes de ordin estetic. Simbolul transformă energia inconştientă în energie necesară omului pentru a-şi struni viaţa psihică.

- Simboluri uraniene (fiinţe cereşti, zei ai furtunii, culte solare, mistică lunară, epifanii acvatice etc.)

- Simboluri chtoniene (pietre, pământ, femeie, fecunditate etc.)- Simboluri teriomorfe : (bestiarul, arhetipul căpcăunului)- Simboluri nictomorfe: (tenebre, simbolul apei triste, femeia fatală, păianjenul şi plasa) - Simboluri catamorfe: (frica, căderea, eufemismul cărnii, pântecele digestiv şi pântecele

sexual) - Simboluri ascensionale: (sceptrul, spada, scara permanentă, muntele sacru, aripa şi

angelismul, îngerul, pasărea, arcaşul, săgeata, arcul, suveranul, războinicul, legiuitorul) - Simboluri spectaculare: (lumină şi soare, albul, auriul şi azurul, coroana, ochiul şi

verbul) - Simboluri diairetice: (armele războinicului, botezuri şi purificări, ca „arme” spirituale şi

rituale, focul purificator) - Simboluri ale inversării: (simbolurile eufemismului, încetineala viscerală, pântecele

sexual, pântecele digestiv, încastrarea, dedublarea, noaptea, culoarea nopţii, muzica nopţii, Marea Mamă Acvatică, Marea Mamă Telurică)

- Simboluri ale intimităţii: (mormântul şi odihna, locuinţa şi cupa, alimente şi substanţe: migdala, laptele, mierea, vinul cosmic, aurul alimentar)

4

Imagologie

- Simboluri ciclice: (ciclul lunar, calendarul, triada sacră, androginul, satana, ciclul vegetal, iniţierea, mutilarea iniţiatică, jertfa, orgia, Haosul, Potopul, melcul, crisalida, scarabeul, broasca, şarpele falic, tehnologia ciclului, roata, jugul şi carul)

- Simboluri religioase: îşi au izvorul în mitologie şi în forme tabuale tradiţionale, ele păstrându-şi într-o măsură foarte mică semnificaţia originară. Marele rezervor de simboluri religioase este natura. Minerale, vegetale, animale, toate sunt simbolice. O altă formă a simbolurilor religioase, deosebit de sugestivă şi specifică, este reprezentarea totemică.

- Simboluri politice: Viaţa politică este dominată de simboluri şi se bazează în mod esenţial pe convingeri. „Politica nu e în mod specific o chestiune de interese, pentru că atunci s-ar numi economie. Politica e o chestiune de simbol, căci e o chestiune de legitimitate, adică de credinţe şi memorii validate”.

- Simboluri ale puterii: Delimitarea unui spaţiu, prin marcarea lui simbolică, semnifică introducerea unei ordini în spaţiul respectiv. Această ordine este specifică şi îmbracă diferite forme: ordine politică, economică, militară etc

Întrebări şi probleme

1. Care sunt elementele importante ale corelaţiei dintre cele două ipostaze ale omului: omul animal raţional - omul animal simbolic ?

Impregnarea vieţii interioare şi exterioare a omului cu simboluri este posibilă datorită faptului că fiinţele umane au capacitatea de a imagina, iar „A avea imaginaţie (s.n.) înseamnă a te bucura de o bogăţie interioară, de un flux neîntrerupt şi spontan de imagini”

2. Care este rolul conştiinţei interpretative în relaţia triadică obiect desemnat, mijloc prin care se face desemnarea, conştiinţa interpretativă ?

(cineva, cel pentru care există relaţia); acest cineva este întotdeauna omul, ca subiect individual, sau oamenii, ca subiect colectiv; conştiinţa interpretativă este desemnată de termenul interpretant.

3. Care este diferenţa specifică între semn şi simbol ? ???

4. În ce constă marcarea simbolică a spaţiului ? Delimitarea unui spaţiu, prin marcarea lui simbolică, semnifică introducerea unei ordini în spaţiul respectiv. Această ordine este specifică şi îmbracă diferite forme: ordine politică, economică, militară etc.

5. Interpretaţi simbolul suprem al statului român - drapelul naţional.

5

Imagologie

?????

Cap IIIMentalităţile colective şi imaginile sociale

Concepte-cheie

- Mentalitate colectivă : „ansamblu al modurilor de a percepe, judeca, acţiona, caracteristic «spiritului» unui grup, unei epoci”; „ansamblu de obiceiuri intelectuale, de credinţe, de convingeri, de comportamente caracteristice unui grup”; „fel particular de a gândi al unei colectivităţi”; „ansamblu de opinii, prejudecăţi şi credinţe care influenţează gândirea indivizilor, a grupurilor umane, a popoarelor”.

- Credinţă: „Certitudine afectivă, sentimentală, nonraţională care poate atinge, uneori, fanatismul”.

- Prejudecată: „mod de gândire marcat de factori emoţionali, care se produce înainte şi în afara cunoaşterii obiective a realităţii date”. Ea este „orice afirmaţie, ori generalizare neverificată şi neverificabilă cu privire la relaţiile umane, la manifestările de comportament ale indivizilor, la calităţile personale sau de grup ale oamenilor”.

- Opinie: „receptare sau descriere necritică a realităţii, încredere, adeziune spontană ori empirică a subiectului faţă de o anumită situaţie, concepţie sau de un anumit plan de acţiune”; „părere, judecată, idee”; „fapt de conştiinţă care se exprimă printr-o judecată apreciativă, optativă (preferenţială), modalitate personală de a aprecia un fapt, un eveniment, o idee, o informaţie, un comportament”; „expresie verbală a atitudinii”.

- Atitudine: model comportamental- Tabu: „interdicţie cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancţiuni de ordin

magic şi social (a mânca anumite alimente, a frecventa anumite locuri, a pronunţa anumite cuvinte, a face anumite gesturi, a te căsători cu anumite categorii de persoane etc.)”.

Întrebări şi probleme

1. De ce mentalităţile se manifestă în primul rând social şi nu individual ?Mentalităţile se manifestă în primul rând social şi nu individual. Mentalitatea se naşte în

individ pentru că opinia, credinţa şi prejudecata ţin de comportamentul psihic al individului dar, odată formate, ele condiţionează percepţia realităţilor şi determină comportamentul social al indivizilor.

6

Imagologie

2. Care sunt factorii care determină raporturile logice şi raporturile afective dintre credinţe, prejudecăţi şi opinii ?

Între elementele constitutive ale mentalităţii (opinii, prejudecăţi, credinţe) există raporturi logice şi raporturi afective. Raporturile logice se exprimă în faptul că, de fiecare dată, credinţele generează prejudecăţi, germenul prejudecăţii fiind, de fapt, o credinţă. Raporturile afective relevă adevărul că întotdeauna credinţele se adresează afectivului şi nu logicului datorită faptului că ele se receptează într-un spaţiu preponderent afectiv (familie, grupul de credincioşi etc.)

3. De ce credinţa este un act de origine inconştientă ? În concepţia lui Gustave Le Bon, „O credinţă este un act de origine inconştientă care ne

sileşte să admitem în bloc o idee, o opinie, o explicaţie, o doctrină”. Raţiunea nu este implicată în procesul formării credinţei. „Când ea încearcă să justifice credinţa, aceasta este deja formată”.

4. Stabiliţi cele mai importante mentalităţi ale grupului profesional din care faceţi parte. Denumiţi-le în ordinea importanţei lor. ???

5. Comentaţi textul: „Aceste valori fundamentale, aceste structuri psihologice reprezintă în mod categoric ceea ce civilizaţiile «pot comunica cel mai puţin» una alteia, ceea ce le izolează şi le deosebeşte cel mai mult. Iar aceste mentalităţi sunt de asemenea puţin sensibile la trecerea timpului”. ???

Cap IVImaginarul colectiv

Concepte-cheie

- Imaginar- Perspectiva nondualismului logic: este „pol intermediar”, „a treia cale” care realizează

medierea „între termenii opoziţiilor definite prin dualism: subiect şi obiect, natură şi cultură, individ şi societate, negativ şi pozitiv, concret şi abstract, acelaşi şi celălalt etc.”, căruia îi este specifică o logică unitară ce integrează dinamic şi expresiv realităţi de ordin diferit: evenimente, obiecte, idei, impresii trăite, sentimente, emoţii, deci componente ale lumii subiective, ale lumii obiective.

- Perspectiva deschiderii simbolice: reflectă capacitatea imaginilor de a semnifica simbolic fiinţa umană. Prin urmare, imaginaţie implică „o recurgere la înţelegerea simbolică, pentru că simbolul se defineşte ca îmbinarea unei componente spaţiale

7

Imagologie

localizate şi a unui simţ legat de profunzimile cele mai secrete ale fiinţei umane, adică de o componentă antropologică pur semantică, non-spaţială şi non-localizată”.

- Perspectiva epistemologică: oferă repere legate de metodologia cercetării imaginarului. Logica investigaţiei indică necesitatea pornirii interogării „plecând de la imaginar şi ajungând la oameni” şi nu invers, pornind „de la oameni către imaginar”4. În consecinţă, cercetările care au urmat această logică au atestat „anterioritatea structurală a imaginarului, adică prezenţa determinată la fondarea însăşi a operelor, a instituţiilor şi chiar a istoriei şi a orientărilor dezvoltării ştiinţifice, a limbajului şi a regulilor propii ale imaginaţiei umane”.

- Simbolism imaginar- Imaginaţie simbolică: „negaţie vitală, negaţie a neantului morţii şi a timpului”.

Întrebări şi probleme

1. Cum defineşte Le Goff imaginarul ? Dar imaginea ? „Imaginarul este adesea confundat cu ceea ce desemnează alţi termeni, apropiaţi, din

domenii ce se suprapun parţial, dar care trebuie diferenţiate cu atenţie”. Domeniile despre care Le Goff spune că se suprapun sunt: domeniul conceptelor (reprezentarea, simbolicul, ideologicul), domeniul producţiilor imaginarului (operele literare şi artistice), domeniul imaginii, plecând de la constatarea că în imaginar există imagine.

Autorul invocă necesitatea separării domeniului imaginarului de cel al reprezentărilor şi al ideologiilor

2. Care este corelaţia ce se stabileşte între imaginar şi simbolic în concepţia lui Le Goff ? Imaginarul transcende reprezentarea, însă producţiile lui sunt simbolice, pentru că

obiectul imaginat se raportează la valori. Imaginarul se întrepătrunde cu simbolicul pentru că însuşi simbolul poate fi o creaţie fantastică, supranaturală, deci imaginară.

3. Care sunt cele opt structuri arhetipale definite de Lucian Boia în lucrarea Pentru o istorie a imaginarului ?

a) cunoştinţa unei realităţi transcendente (domeniul supranaturalului, sacrului); b) „dublul”, moartea şi viaţa de apoi (trupul material este dublat de elementul imaterial: spirit, suflet); c) alteritatea (eu şi ceilalţi; noi şi ceilalţi); d) unitatea (aspiraţia omului de a trăi într-un univers omogen şi inteligibil); e) actualizarea originilor (valorizarea originilor prin mituri fondatoare); f) descifrarea viitorului (descifrarea istoriei viitoare); g) evadarea (aspiraţia omului de a se elibera de constrângeri); h) lupta (şi complementaritatea) contrariilor (imaginarul polarizat).

4. În ce constă traseul antropologic prin care Gilbert Durand defineşte imaginarul ?

8

Imagologie

„Traseul antropologic”, constă în „schimbul neîncetat care se produce la nivelul imaginarului între pulsiunile subiective şi asimilatoare şi somaţiile obiective emanând din mediul cosmic şi social.”

5. Care sunt principalele caracteristici ale imaginarului în concepţia procesual-organică ? Concepţia procesual-organică defineşte imaginarul ca sfera tuturor posibililor oamenilor

în spaţio-temporalităţi diferite, posibili care au originea în interpretarea informaţiei sociale, atât de către om, cât şi de către oameni în socioorganizări.

9