imaginea institutiei 16 iulie finala

8/19/2019 Imaginea Institutiei 16 Iulie Finala

1/247

IMAGINEAINSTITUÞIEI PUBLICE


2/247

Imaginea unei instituþii publice nu existã în sine, ci doar din contopirea atrei imagini de egalã importanþã: imaginea proiectatã de cãtre instituþie,consideratã imagine reper, imaginea transmisã sau traducerea obiectivelor comunicaþionale prin suporturi de comunicare (publicitate, relaþii cu media,relaþii publice, Internet) ºi imaginea perceputã sau subiectivã – este cea carereflectã opinia cetãþenilor despre instituþia publicã. Cele trei straturi formeazãîn interacþiunea lor imaginea realã a instituþiei publice sau identitateainstituþionalã. Scopul principal al managementului imaginii, în particular alcomunicãrii instituþionale, constã tocmai în efortul de a apropia cele trei niveleale imaginii instituþionale, pentru a reduce decalajul ce apare între realitate ºi

percepþie.

Corina Rãdulescu


3/247

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti

CORINA RÃDULESCU

IMAGINEAINSTITUÞIEI PUBLICE


4/247

Imaginea instituþiei publice4

Colecþia SOCIOLOGIE ªI ªTIINÞELE COMUNICÃRII

Referenþi ºtiinþifici: Prof. univ. dr. Mihai DinuProf. univ. dr. Viorel Cornescu

Redactor: Gheorghe IovanTehnoredactor: Ameluþa ViºanFoto copertã: Gustav Klimt, Copacul vieþiiCoperta: Monica Balaban

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.) ºi inclusã de Consiliul Naþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) în categoriaediturilor de prestigiu recunoscut.

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poatefi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2015Editura Universitarã

Editor: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [email protected]

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 [email protected]. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiRÃDULESCU, CORINA Imaginea instituþiei publice / Corina Rãdulescu. – Bucureºti : Editura Universitarã, 2015 Bibliogr. ISBN 978-606-28-0264-6

35

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786062802646


5/247

5Comunicarea – elemente de vocabular ºi gramaticã specifice domeniului

Ce este imaginea instituþiei publice?

În ce constã managementul ei?

Care sunt elementele ce modeleazã imaginea unei instituþii publice?

Cum pot organizaþiile sã se doteze cu adevãrate sisteme de semneidentitare ºi de recunoaºtere?

Care sunt avantajele, dar ºi dezavantajele folosirii Internetului însectorul public?

Ce sunt reprezentãrile sociale ºi în ce felordoneazã

ele percepþiacetãþenilor despre o instituþie publicã?


6/247


Fiului meu, Rareº


7/247


Capitolul 1: Comunicarea – elemente de vocabular ºi gramaticã specificedomeniului ..................................................................................................................... 151. Definirea obiectului: ambivalenþa conceptului de comunicare ................................. 15

1.1. Definirea obiectului: dificultãþile unei definiþii ................................................. 161.2. Etimologia cuvântului comunicare .................................................................... 171.3. Dubla dimensiune a conceptului de comunicare ............................................... 181.4. Distincþia dintre comunicare ºi informare ......................................................... 19

2. Limbajul omenesc este convenþional: importanþa codului în procesul de comunicare 192.1. Sensul cuvintelor este în noi ºi nu în ele ........................................................... 202.2. Definirea semnului lingvistic ............................................................................. 212.3. Semn ºi simbol................................................................................................... 23

3. Caracterul instituþional al limbajului ......................................................................... 233.1. Relaþiile dintre limbã ºi vorbire ......................................................................... 243.2. Primatul limbii asupra vorbirii .......................................................................... 24

3.3. Distincþia denotaþie – conotaþie ......................................................................... 254. Comunicarea eficientã – existenþa unui cod comun între emiþãtor ºi receptor ......... 254.1. Ce este codul ...................................................................................................... 264.2. Distincþia sens – semnificaþie ............................................................................ 27

5. Imaginea receptorului activ ....................................................................................... 276. Distincþia dintre a auzi ºi a asculta ............................................................................ 28

Capitolul 2: Modele comunicaþionale ......................................................................... 311. Modele comunicaþionale consacrate ......................................................................... 32

1.1. Modelul Shannon ºi Weaver ............................................................................. 321.2. Modelul lui Wilbur Schramm ............................................................................ 341.3. Modelul concentric al comunicãrii .................................................................... 361.4. Modelul lui Roman Jakobson ............................................................................ 37

2. Elementele componente ale procesului de comunicare ............................................ 382.1. Emiþãtorul ºi receptorul – o perspectivã interacþionalã ..................................... 392.2. Codul sau pactul semantic minimal ................................................................... 432.3. Mesajul – element cheie al comunicãrii ............................................................ 532.4. Contextul comunicãrii ....................................................................................... 542.5. Canalul de comunicare ...................................................................................... 562.6. Feedback-ul ....................................................................................................... 56

3. Barierele comunicãrii ................................................................................................ 58

Capitolul 3: Forme ºi mijloace de comunicare .......................................................... 631. Comunicarea directã .................................................................................................. 63

CUPRINS


8/247


1.1. Comunicarea verbalã: oralitatea ........................................................................ 651.2. Comunicarea umanã non-verbalã ...................................................................... 691.3. Forme ale comunicãrii umane non-verbale ....................................................... 711.4. Limbajul paraverbal – tonul face muzica .......................................................... 82

2. Comunicarea indirectã............................................................................................... 853. Comunicarea multiplã ............................................................................................... 874. Comunicarea colectivã .............................................................................................. 90

4.1. Comunicarea de masã – definire, caracteristici ................................................. 934.2. Mass media ºi funcþiile sale ............................................................................... 94

Capitolul 4: Comunicarea publicã ............................................................................. 1001. Comunicarea publicã: definiþii, funcþii, tipuri ........................................................... 100

1.1. Comunicarea publicã: definiþii .......................................................................... 1001.2. Funcþiile comunicãrii publice ............................................................................ 1041.3. Principii ale comunicãrii publice ....................................................................... 1061.4. Tipuri de comunicare publicã ............................................................................ 109

2. Distincþii: comunicare publicã versus comunicare politicã ºi comunicare privatã ... 1132.1. Comunicare publicã versus comunicare politicã ............................................... 1132.2. Comunicare publicã versus comunicare privatã ................................................ 115

3. Modele de conduitã ale administraþiilor ºi comunicarea........................................... 1173.1. Modelul birocratic ............................................................................................. 1173.2. Noua gestiune publicã ....................................................................................... 1183.3. Guvernanþa democraticã .................................................................................... 119

4. Rolurile multiple jucate de cetãþeni în relaþia lor cu administraþia ........................... 122

Capitolul 5: Managementul imaginii instituþiei publice ............................................ 1251. Ce este imaginea instituþiei? ...................................................................................... 125

1.1 Delimitãri conceptuale....................................................................................... 1251.2 Misiunea comunicãrii instituþionale .................................................................. 126

2. Gestionarea imaginii .................................................................................................. 1282.1. În ce constã managementul imaginii ................................................................. 129

3. Planificarea detaliatã (obiective – þinte – mijloace) ................................................... 1303.1. Publicurile proprii sectorului public .................................................................. 1303.2. Obiectivele comunicãrii publice ........................................................................ 1303.3. Conceperea mesajului ........................................................................................ 1333.4. Alegerea ºi planificarea instrumentelor de comunicare .................................... 135

4. Elemente care modeleazã imaginea instituþiei publice............................................... 139

Capitolul 6: Indicatori de imagine .............................................................................. 1471. Cultura organizaþionalã ............................................................................................. 1472. Registrele comunicãrii publice .................................................................................. 151

2.1. Comunicarea guvernamentalã ........................................................................... 1522.2. Comunicarea legatã de drepturile ºi obligaþiile cetãþenilor ............................... 1542.3. Comunicarea – în calitate de instrument al politicilor publice .......................... 1592.4. Comunicarea cu privire la servicii ..................................................................... 1592.5. Relaþia serviciilor publice cu utilizatorii............................................................ 1622.6. Comunicarea de proiect ..................................................................................... 1642.7. Comunicarea internã.......................................................................................... 168


9/247


3. Calitatea serviciilor ºi gradul de încredere a cetãþenilor în ele ................................. 1694. Aportul social al instituþiei la comunitatea din care face parte ................................. 171

Capitolul 7: Identitatea vizualã - instrument în modelarea personalitãþii uneiinstituþii .......................................................................................................................... 1741. Scopul identitãþii vizuale ........................................................................................... 1752. Instrumente de bazã în construirea identitãþii vizuale ............................................... 175

2.1. Numele instituþiei............................................................................................... 1752.2. Semnãtura organizaþiei ...................................................................................... 1782.3. Logo-ul, carte de identitate vizualã a organizaþiei ............................................. 179

2.3.1 Virtuþiile unui bun logo ............................................................................ 1832.3.2 De ce, când trebuie sã schimbãm un logo ................................................ 187

2.3.3 Coerenþa imaginii de marcã ...................................................................... 1912.4. Identitatea caracterelor ...................................................................................... 1932.5. Simbolismul culorilor ........................................................................................ 1952.6. Carta graficã - de la logo la cartea de vizitã ...................................................... 197

Capitolul 8: Relaþiile cu media .................................................................................... 2011. Importanþa relaþiilor cu media ................................................................................... 2012. Media ºi caracteristicile lor ....................................................................................... 203

2.1. Agenþiile de presã .............................................................................................. 2032.2. Presa scrisã ......................................................................................................... 2032.3. Televiziunea....................................................................................................... 2042.4. Radioul ............................................................................................................... 204

2.5. Internetul ............................................................................................................ 2053. Instrumente folosite în relaþiile cu media .................................................................. 2053.1. Comunicatul de presã ........................................................................................ 2063.2. Conferinþa de presã ............................................................................................ 2083.3. Remarci cu privire la alte instrumente ............................................................... 210

4. Atitudini ºi comportamente de adoptat faþã de media............................................... 2124.1. Sã înþelegem media ............................................................................................ 2124.2. Aspecte tehnice .................................................................................................. 213

5. Controlul eficienþei relaþiilor cu media ..................................................................... 2155.1. Constituirea unei baze de informaþii .................................................................. 2155.2. Instrumente ºi indicatori ..................................................................................... 216

Capitolul 9: Media electronicã .................................................................................... 219

1. Definire ºi caracteristici............................................................................................. 2191.1. E-Governance, E-Administration ºi E-Democraty ............................................ 2191.2. Caracteristici ale mediei electronice .................................................................. 221

2. Reguli proprii sectorului public ce trebuie respectate de cãtre media electronicã .... 2233. Instrumentele ............................................................................................................. 224

3.1. Situl Internet ...................................................................................................... 2243.2. Reþelele ºi media sociale .................................................................................... 2263.3. Web-TV ºi scrisorile de informare electronice.................................................. 229

Capitolul 10: Reprezentãrile sociale – grilã de lecturã a imaginii instituþiei publice 2321. Ce sunt reprezentãrile sociale .................................................................................... 232

Cuprins


10/247


2. Trãsãturile reprezentãrilor sociale ............................................................................. 2343. Mecanismul de producere a reprezentãrilor sociale .................................................. 238

3.1 Obiectivarea ....................................................................................................... 2383.2 Ancorarea ........................................................................................................... 239

4. Percepþia cetãþenilor despre serviciul de audienþe publice din Bucureºti ................. 2405. Contribuþia reprezentãrilor sociale în dinamica gestionãrii imaginii unei instituþii .. 241

Bibliografie generalã .................................................................................................... 242


11/247


În ultimele douã decenii activitãþile de comunicare publicã au crescut considerabil – broºuri, site-uri Internet, comunicare cu presa, prezentãri ºi demonstraþii, campaniietc. Exigenþele în materie de eficienþã, de orientare a cetãþenilor, dar ºi de transparenþãºi imputabilitate au determinat administraþiile sã-ºi dezvolte activitãþile de comunicare.La aceste aspecte ce þin direct de administraþie se adaugã cele legate de evoluþiilegenerale din societatea noastrã, precum mediatizarea puternicã sau importanþainformaþiei în luarea deciziilor publice. Au crescut bugetele consacrate comunicãriiºi în acelaºi timp a crescut dorinþa instituþiei publice de a construi o imagine pozitivãdespre sine.

Existã mai multe raþiuni pentru care instituþia publicã din România trebuie sãducã în continuare o politicã a imaginii: mai întâi, noile instituþii vor sã se facã

cunoscute publicului pentru a-ºi asuma corect misiunea, apoi pentru a facilita accesulla serviciile administraþiei. De asemenea, pentru a întãri legitimitatea, a câºtiga ungrad mai mare de încredere din partea cetãþenilor, pentru comercializarea serviciilor,recrutare de colaboratori, atragerea de investitori, etc. În cele din urmã – indiferent demotiv - organizaþiile au nevoie de poziþionare ºi de construirea unei imagini pozitivecare sã-i ajute la atingerea oricãrui obiectiv. Pentru instituþia publicã o imagine pozitivãînseamnã, în primul rând, întãrirea legitimitãþii sale, iar în mediul privat o imagine

puternicã permite organizaþiei sã se distingã de concurenþi, sã-ºi amelioreze rezultateleeconomice ºi performanþele financiare.

În literatura de specialitate româneascã ºi internaþionalã problema creãrii deimagine este analizatã în lucrãrile de comunicare ºi de relaþii publice. Multe dintreaceste lucrãri de referinþã vizeazã în primul rând crearea imaginii unei organizaþii din

mediul de afaceri (de pildã, bãncile). Unele noþiuni utilizate pentru a ilustra sectorul privat pot fi transpuse în sectorul public (pentru cã ambele tipuri de organizaþii cautãadeziunea, simpatia, încrederea populaþiei în oferta lor), dar altele nu, întrucât o bancã

presupune obþinerea de profit, în timp ce o instituþie publicã îºi desfãºoarã activitateasub semnul legitimitãþii ºi al responsabilitãþii. Cele douã tipuri de organizaþii nu

participã la aceleaºi obiective ºi nu se inspirã din aceleaºi principii. Domeniul publiceste gestionat de cãtre stat, cel privat ascultã de legile pieþii, presupunând proprietate

privatã ºi obþinerea de profit.Dacã þinem cont de activitãþile concrete de comunicare din organizaþiile publice

(comunicate de presã, organizare de evenimente, broºuri de informare, site-uri Internet

ARGUMENT


12/247


etc.) constatãm cã ele nu diferã deloc de cele din organizaþiile private, în ceea ce priveºte conceperea ºi punerea lor în practicã. Mijloacele ºi instrumentele sunt aproapeaceleaºi. Chiar dacã comunicarea publicã seamãnã cu cea privatã, ea diferã înceea ce are esenþial: funcþii, principii, obiective.

Principiile comunicãrii unei instituþii publice sunt în parte diferite de cele aleunei organizaþii private: identificarea clarã a emiþãtorului, neutralitatea în raport cu

jocurile electorale, continuitatea în comunicare, transparenþa în finanþare, absenþadiscriminãrii destinatarilor, conþinut obiectiv, complet ºi adaptat grupurilor þintã,comunicare bine proporþionatã în raport cu obiectivele ºi grupurile þintã, comunicarece faciliteazã dialogul.

Comunicarea publicã trebuie sã respecte un cadru juridic mult mai dezvoltat în

comparaþie cu cel privat ºi sã se înscrie într-un proces politico-administrativ foarteformal, în care propunerile ºi deciziile de administrare pot sã fie respinse de Parlament.Alt element vizeazã complexitatea comunicãrii publice – numãrul actorilor ce potinterveni în acelaºi timp, precum ºi funcþiile multiple, uneori greu de disociat. Înfuncþie de teme ºi de evenimente, organizaþiile publice trebuie concomitent sã seadreseze ansamblului populaþiei ºi unor grupuri þintã definite, ce dispun adesea decompetenþe ridicate (aleºi, experþi, jurnaliºti). Mesajele trebuie sã fie pe înþelesultuturor ºi în acelaºi timp sã conserve termenii de specialitate, evitând confuzia saulipsa preciziei.

Caracterul adesea abstract al temelor tratate (echitate, securitate, integrare, etc.)sau negative în ochii destinatarilor (reguli, constrângeri, sancþiuni) fac ca mesajul sãfie concomitent dificil de conceput ºi de vehiculat astfel încât sã fie efectiv perceput.De asemenea, în virtutea principiului imputabilitãþii, administraþia trebuie sãargumenteze ºi sã rãspundã pentru propriile mãsuri de comunicare putând sã deschidãastfel dezbaterea publicã asupra activitãþilor respective (de exemplu, sã cunoaºtemobiectivele unei campanii, partenerii, costul, efectele aºteptate etc.). Un asemeneagrad de transparenþa nu existã în organizaþiile private.

2. Plecând de la faptul cã instituþia publicã nu-ºi defineºte imaginea în acelaºimod ca o organizaþie privatã, în lucrarea de faþã ne-am propus sã rãspundem la câteva

întrebãri: Ce este imaginea instituþiei publice? În ce constã managementul ei? Careeste misiunea comunicãrii instituþionale? Care sunt elementele ce modeleazã imagineaunei instituþii publice (indicatorii de imagine)? Cum pot organizaþiile – prin crearea

unor sigle, semnãturi, stil al literelor etc. eficiente ºi adecvate – sã se doteze cu adevãratesisteme de semne identitare ºi de recunoaºtere? Care sunt virtuþiile unui bun logo?Care sunt instrumentele cele mai utilizate în sectorul public în relaþiile cu media?Care sunt avantajele, dar ºi dezavantajele folosirii Internetului în sectorul public?Media electronicã respectã regulile de bazã proprii sectorului public (identificareaclarã a emiþãtorului, arhitecturã ºi model de navigare adaptat la toatã populaþia etc.)?Ce sunt reprezentãrile sociale ºi în ce fel ordoneazã ele percepþia cetãþenilor despre oinstituþie publicã?

Considerãm cã imaginea unei instituþii publice nu existã în sine, ci doar dincontopirea a trei imagini de egalã importanþã: imaginea proiectatã de cãtre instituþie,


13/247


numitã ºi imagine reper, imaginea transmisã sau traducerea obiectivelor comunicaþionale prin suporturi de comunicare (publicitate, relaþii cu media, relaþii

publice, Internet), imaginea perceputã sau subiectivã – este cea care reflectã opiniacetãþenilor despre instituþia publicã. Cele trei straturi formeazã în interacþiunea lor imaginea realã a instituþiei publice sau identitatea instituþionalã. Scopul principal almanagementului imaginii, în particular al comunicãrii instituþionale, constã tocmai înefortul de a apropia cele trei nivele ale imaginii instituþionale, pentru a reduce decalajulce apare între realitate ºi percepþie.

Cele 10 capitole propuse spre reflecþie acoperã cele trei nivele ale imaginii. Încapitolele 4, 5, 6, 7 definim comunicarea publicã (caracteristici, funcþii, principii,forme, diferenþa specificã faþã de comunicarea privatã ºi faþã de cea politicã) ºi

caracterizãm elementele ce modeleazã imaginea unei instituþii. Dupã aceea, analizãminstrumentele de comunicare utilizate de instituþia publicã ºi ne situãm la nivelulimaginii transmise (8 - relaþiile cu media, 9 - media electronicã). În final, ne îndreptãmatenþia asupra contribuþiei reprezentãrilor sociale în dinamica gestionãrii imaginii uneiinstituþii de cãtre cetãþeni (nivelul C - feedback pentru A).

Stabilirea unei relaþii de comunicare este preludiul indispensabil transmiterii deinformaþii, de aceea în primele trei capitole am analizat condiþiile pe care trebuie sã leîndeplinim, în dubla calitate de emiþãtori ºi receptori, pentru a intra într-un proces decomunicare (ºi nu de comunicaþie), pentru a ajunge la dialog (eficienþã).

3. Nu se poate da o reþetã infailibilã pentru construirea imaginii unei instituþii

publice. Întregul comportament , strategiile ºi acþiunile sale, justificarea cu regularitatea acestora (realizarea de audituri – potrivit principiului imputabilitãþii) contribuie laformarea capitalului de încredere ºi la crearea de imagine. Cu toate acestea, în demersulnostru, încercãm sã argumentãm faptul cã la construirea unei imagini pozitive îºiaduc contribuþia nu numai factori cu vizibilitate maximã, cum sunt relaþia cu media ºiidentitatea vizualã, ci ºi parametri cu un grad de vizibilitate mai mic, la prima vedere:cultura organizaþionalã, diferitele registre ale comunicãrii publice (guvernamentalã,comunicarea legatã de drepturile ºi obligaþiile cetãþenilor, comunicarea – în calitatede instrument al politicilor publice, promovarea serviciilor, campaniile de comunicarecivicã, comunicarea internã etc.), calitatea serviciilor publice ºi gradul de încredere acetãþenilor în ele, aportul social al respectivei instituþii la comunitate.

Este adevãrat, unii dintre aceºti factori sunt aproape invizibili (de pildã, culturaorganizaþionalã în comparaþie cu puterea de promovare a imaginii pe care o are

publicitatea), dar din perspectiva faptului cã imagine pozitivã pentru o instituþie publicãînseamnã sporirea gradului de încredere, simpatie a cetãþenilor în ea – toþi indicatoriianalizaþi sunt de egalã importanþã. Imaginea unei organizaþii este precum un aisberg,

partea vãzutã a lui ascunde una nevãzutã, mai greu de estimat – instituþia ca întregeste cea care dã naºtere imaginii.

4. Lucrarea de faþã are un caracter de largã adresabilitate: studenþi, conducãtoride departamente de comunicare, conducãtori de organizaþii ºi instituþii publice, lideri

Argument


14/247


de opinie, jurnaliºti, specialiºti în relaþii publice, în ultimã instanþã publicul larg.Precizez cã ea se întemeiazã atât pe notele de curs þinut cu studenþii de la Facultateade Administraþie ºi Afaceri, Universitatea din Bucureºti, cât ºi pe discuþiile avute cuei în timpul seminariilor. Prin urmare, datoritã lor s-a nãscut aceastã lucrare. Le dorescsucces ºi în calitate de profesor, îmi doresc ca ei sã înþeleagã faptul cã a studiacomunicarea nu înseamnã doar sã înveþi diverse reþete comportamentale care sã teajute sã te descurci mai bine în diferite sectoare ale vieþii sociale, ci mult mai mult – sã întreþii o relaþie trãitã cu valorile, iar într-un prim moment sã ieºi din propria vorbire( parole) pentru a te împãrtãºi din a interlocutorului, respectiv sã construieºti codulcomun, condiþie a priori pentru a avea loc dialogul. Însãºi etimologia cuvântului neconduce spre aceastã idee: termenul latin communicare însemna la început punerea

în comun a unor lucruri de indiferent ce naturã.

Corina Rãdulescu

iunie 2015


15/247


“Semnul lingvistic nu uneºte un lucru ºi un nume, ci unconcept ºi o imagine acusticã. Aceasta din urmã nu este sunetul material, lucru pur fizic, ci amprenta psihicã aacestui sunet, reprezentarea pe care ne-o dã mãrturia simþurilor noastre; ea este senzorialã, ºi o numim“materialã” numai în acest sens ºi în opoziþie cu celãlalt termen al asocierii, conceptul, în general mai abstract.”

Ferdinand de Saussure

1. Definirea obiectului: ambivalenþa conceptului de comunicare

Comunicarea este omniprezentã

Comunicarea îl defineºte pe om în diferenþa sa specificã. Cum ºtim de la Aristotel,

natura nu creeazã nimic fãrã un anume scop (telos), prin urmare, omului i-a fost dat

graiul articulat ca sã intre in legãturã cu semenii sãi. Pornind de la acest semn distinctiv

al speciei noastre, Stagiritul defineºte omul ca fiind zoon politikon, respectiv ca fiind

singura fiinþã ce posedã grai articulat, având în felul acesta capacitatea de a intra in

interacþiune cu semenii sãi (de a întemeia o familie, un sat, un oraº), de a comunica.Astfel, comunicarea este omniprezentã, ea constituie substanþa oricãrei manifestãri

umane, de la metafizicã la un surâs, de la oglindirea în privirile unei fiinþe dragi, la

simplul salut dintre doi oameni, de la complicatul mecanism al protocolului ceremonios

între doi oameni de stat, pânã la respectul minim reciproc.

„ A trãi în societate înseamnã a comunica”, spune Bernard Voyenne. Nevoia de

a comunica, de a transmite sau afla de la semenii noºtri idei, informaþii, sentimente

este o trãsãturã fundamentalã a omului, devenind o necesitate vitalã. Pe drept cuvânt

teoreticianul francez afirmã cã „schimbul de informaþii, de idei, intercomprehensiunea

sunt pentru societate tot atât de importante precum respiraþia pentru organism”. Aºa

1. Definirea obiectului: ambivalenþa conceptului de comunicare ............. 152. Limbajul omenesc este convenþional: importanþa codificãrii în

procesul de comunicare ........................................................................ 193. Caracterul instituþional al limbajului ..................................................... 234. Comunicarea eficientã – existenþa unui cod comun între emiþãtor ºi

receptor .................................................................................................. 255. Imaginea receptorului activ ................................................................... 276. Distincþia dintre a auzi ºi a asculta ........................................................ 28 C

A P I T O L U L 1

COMUNICAREA – ELEMENTE DEVOCABULAR ªI GRAMATICÃ

SPECIFICE DOMENIULUI


16/247


cum Pascal îl definea pe om drept trestie cugetãtoare, iar Bergson homo faber , fiinþãcare fabricã unelte ºi inventeazã tehnici, pentru antropologul Claude Lévi-Strauss,omul este înainte de orice, un locutor , o fiinþã care vorbeºte.

1.1. Definirea obiectului: dificultãþile unei definiþii

Teoria comunicãrii este însã o ºtiinþã relativ nouã. Dateazã de aproximativ jumãtate de secol, iar aparenta claritate a denumirii noii discipline ascunde o capcanã,întrucât termenul comunicare aduce cu sine întreaga încãrcãturã de ambiguitãþi ºiconotaþii acumulate de-a lungul vremii. Aflat într-o spectaculoasã creºtere de

popularitate, atât în limbajul uzual cât ºi în terminologia unor diverse domenii sociale(ºi nu numai) conceptul de comunicare deruteazã prin multitudinea ipostazelor sale ºitinde sã se constituie într-o permanentã sursã de controverse.

Accepþii particulare ale termenului comunicare

Pentru a înþelege acest proces de proliferare semanticã, cercetãtorii americaniFrank E. X. Dance ºi Carl E. Larson au încercat, acum 20 de ani, sã adune într-o cartedefiniþiile comunicãrii propuse de diferiþi autori, limitându-se la cele mai reprezentative126 formulãri. Prin urmare, s-a observat faptul cã, în aproape fiecare subdomeniu al

biologiei, sociologiei sau ºtiinþelor informaþiei (ciberneticã, telecomunicaþii, etc.),termenul este utilizat într-o accepþie particularã, specializatã, aflatã nu o datã îndivergenþã cu sensul încetãþenit în alte sectoare ale cunoaºterii. De exemplu, pentruun biolog ca Edward O. Wilson, „comunicarea este o acþiune a unui organism sau aunei celule care altereazã modelele probabile de comportament ale altui organism sauale altei celule, într-o manierã adaptativã pentru unul sau pentru ambii participanþi”.Însã un sociolog sau un psiholog – care nu concep comunicarea în absenþa unuisubiect dotat cu conºtiinþã – ar accepta mai degrabã, definiþia datã de Carl I. Hovland,Irving I. Janis ºi Harold H. Kelley: „Comunicarea este un proces prin care un individ(comunicatorul) transmite stimuli (de obicei verbali) cu scopul de a schimbacomportarea altor indivizi (auditorul)”.

Charles Morris (filosof ºi lingvist american, continuator al lui Charles Peirceîn dezvoltarea teoriei semnelor) încearcã sã lãrgeascã cadrul definiþiei, pentru a acoperiîn felul acesta exigenþele particulare ale cât mai multora dintre disciplinele interesatede problemele comunicãrii. Astfel, el defineºte comunicarea ca: „punerea în comun,împãrtãºirea, transmiterea unor proprietãþi unui numãr de lucruri”. Filosoful americanîºi ilustreazã definiþia cu exemplul unui radiator care îºi „comunicã” cãldura obiectelor din spaþiul ambiant. El precizeazã cã „orice mediu care serveºte acestui proces de

punere în comun este un mijloc de comunicare: aerul, drumul, telefonul, limbajul”.Definiþia lui Charles Morris nu numai cã devine prea încãpãtoare, dar mai ºi

încurajeazã confuziile privind natura realã a proceselor de semnalizare ºi semnificare.În limba românã, existã – din fericire, distincþia dintre comunicare ºi comunicaþie.Mai precis, pentru un român metroul sau tramvaiul sunt mijloace de comunicaþie, iar logosul ºi melosul – mijloace de comunicare, termenii nefiind intervertibili. Pentruromân, o marfã se transportã pe o cale de comunicaþie, în timp ce o ºtire se transmite

pe o cale de comunicare ºi nu invers.


17/247


În semioticã (disciplinã teoreticã al cãrei obiect îl constituie analiza sistemelor de semne ºi de limbaj, precum ºi a funcþiilor lor) comunicarea nu poate fi definitã,mai exact, existã douã repere extreme, un sens larg (pe care îl gãsim în dicþionarullimbii române) ºi un sens restrâns, pe care îl considerãm deosebit de important:

în sens larg, comunicarea este orice transfer de informaþie. Prin aceasta sedepãºesc mult limitele semioticii (de pildã, comunicarea între generaþii).

George Mounin în Istoria lingvisticii precizeazã faptul cã într-o salã deteatru, de exemplu, nu se petrece un act de comunicare (ci de contaminare).Aceasta întrucât un proces de comunicare are loc atunci când cele douãinstanþe – emiþãtorul ºi receptorul – îºi schimbã rolurile, ºi fluxul desemnificaþii inversat se realizeazã prin acelaºi tip de semne. Într-o salã

de teatru, chiar dacã ºi spectatorii comunicã cu cei de pe scenã, o fac prinaplauze, râsete, plâns etc., dar nu prin acelaºi tip de semne ca ºi actorii. Aicieste vorba de o contaminare, o comuniune ºi nu despre comunicare. Mounineste filolog ºi nu acceptã decât comunicarea grefatã pe semnul verbalizat.

De fapt, nu putem disocia comunicarea de procesele conexe precumcontaminarea (care se foloseºte în special pentru procese de transfer prin agenþi,contact nemijlocit etc.) ºi comuniunea, ce este o stare de vibraþie la unison a doi saumai mulþi subiecþi semiotici, dincolo de procesele comunicaþionale (de pildã, receptareaoperei de artã).

În concluzie, se observã cã justa cumpãnã dintre definiþia precisã, dar restrictivã(cum este cea oferitã de George Mounin) ºi cea cu caracter general, dar vagã (de

pildã, profesorul britanic de telecomunicaþii Colin Cherry afirmã: „comunicarea esteceea ce leagã organismele între ele”), de care nu este nimeni mulþumit, rãmâne dificilde realizat.

1.2. Etimologia cuvântului comunicare

Dificultãþile legate de formularea unei definiþii convenabile a comunicãrii sedatoresc în mare mãsurã vechimii termenului, care de-a lungul mai mult decât milenareisale existenþe a acumulat progresiv conotaþii ce îngreuneazã mult misiunea celui careîncearcã astãzi sã-i expliciteze conþinutul. De aceea, considerãm cã restituireasemnificaþiei iniþiale, prin demersul de naturã etimologicã poate contribui la luminareasensului de bazã al cuvântului ºi la distincþia dintre ceea ce reprezintã substratul

peren al conceptului ºi notele conjuncturale, efemere, adãugate de un context istoricsau altul.

Se presupune cã la temelia formãrii verbului latin communico,-are ar staadjectivul munis,-e, al cãrui înþeles era „care îºi face datoria, îndatoritor, serviabil”.Acest din urmã cuvânt a dat naºtere unei familii lexicale bogate, din care reþinemadjectivele immunis= „scutit de sarcini, exceptat de îndeplinirea unei datorii” (la TitusLiviu immunis militia figureazã cu înþelesul de „scutit de serviciul militar”), de undeºi sensul actual „exceptat de la contractarea unei boli”, communis= „care îºi împartesarcinile cu altcineva”, iar mai târziu, în epoca clasicã, „ce aparþine mai multora saututurora”. Acesta din urmã, prin mijlocirea derivatului sãu communicus îl poate explica


18/247


pe communicare, termen însemnând la început punerea în comun a unor lucruride indiferent ce naturã.

Sensul sacramental al cuvântului comunicare

Odatã cu rãspândirea creºtinismului s-a conturat sensul sacramental, cuvântuldesemnând împãrtãºirea credincioºilor în cadrul agapelor ce s-au aflat la origineaserviciului liturgic de mai târziu. Constantin Noica în Cuvânt împreunã desprerostirea româneascã reliefeazã faptul cã românii au pãstrat în limba lor înþelesulcultual, ecleziastic al latinescului communicare, moºtenit sub forma cuminecare (ase împãrtãºi de la, a se împãrtãºi întru). În acest sens, filosoful român scrie:„Comunicarea nu e totul, comunicarea e de date, de semnale sau chiar de semnificaþiiºi înþelesuri; cuminecarea e de subînþelesuri” (Constantin Noica, 1996). Constantin

Noica evidenþiazã în felul acesta importanþa axei verticale în economia conceptuluinostru.

Cercetãtorul Wilbur Schramm, în studiul sãu numit Procesul comunicãrii, sereferã la acelaºi înþeles al termenului: „Când comunicãm, încercãm sã stabilim ocomuniune cu cineva. Adicã încercãm sã împãrtãºim o informaþie, o idee sau oatitudine” (Schramm 1987).

1.3. Dubla dimensiune a conceptului de comunicare

Cele douã cuvinte surori – cuminecarea ºi sensul laic al cuvântului, neologismulcomunicare dau seama împreunã de ambivalenþa procesului de comunicare,evidenþiindu-i dubla dimensiune, comunitarã ºi sacrã. „Comunicarea stã la bazaorganizãrii sociale, coagulând ºi controlând raporturile „orizontale” dintre oamenii,dar angajeazã totodatã ºi aspiraþiile lor „verticale”, într-o miºcare ascensionalã cãtre

planurile superioare ale realitãþii.” (Mihai Dinu, 2007).Altfel formulat, pe de o parte, comunicarea joacã un puternic rol de liant social

între oameni, de aici definiþia datã de Aristotel omului ( zoon politikon) ºi axaorizontalã a conceptului de comunicare, pe de altã parte, comunicarea trebuie sãfie în diferenþa sa specificã cuminecare, respectiv sã existe dorinþa împãrtãºirii reciproce

a limbajelor, dorinþa creãrii unui cod comun între emiþãtor ºi receptor pentru a puteaavea loc procesul comunicãrii (axa verticalã a conceptului), altfel avem de a facemai degrabã cu un proces de comunicaþie (ºi nu de comunicare). Cele douã dimensiuniale comunicãrii – orizontalã ºi verticalã, comunitarã ºi sacrã sunt indisolubil legateuna de cealaltã, aºadar trebuie definite în unitatea lor dialecticã.

Cu privire la „axa orizontalã” a comunicãrii atragem atenþia asupra faptuluicã, de obicei, conceptul de comunicare se confundã cu limbajul, adicã cu mijloculde transmitere a ideilor. Dacã în secolul al XIV-lea, termenul de comunicare erafolosit cu sensul precizat anterior, începând cu secolul al XVI-lea, o datã cu apariþiaºi dezvoltarea mijloacelor moderne de comunicaþie (tren, automobil, avion, telegraf,


19/247


telefon, radio, cinema, televiziune, Internet), comunicarea înseamnã de fapt,transmitere, adicã difuzare (foarte largã). În toate epocile anterioare, comunicarea,în sensul de intrare în relaþie cu cineva aflat la distanþã, presupunea deplasareaobligatorie a sursei; în epocile moderne, comunicarea înseamnã mai degrabã, untransport (transfer) de „gânduri ºi mesaje”, nu numai de „bunuri ºi persoane”. Prinurmare, se modificã o datã cu aceasta, nu numai sensurile conceptului de comunicare(se lãrgeºte axa sa orizontalã, iar cea verticalã practic se subþiazã), ci ºi modurile ºimijloacele comunicãrii. De la comunicarea directã, care presupune obligatoriu

prezenþa fizicã în acelaºi timp a emiþãtorului ºi a receptorului de mesaje, se ajungela comunicarea indirectã, mediatã (scrisul, presa, radioul, televiziunea, calculatorul

ºi Internetul). Astãzi, mai mult ca niciodatã confuzia dintre comunicare ºicomunicaþie se poate face uºor.

1.4. Distincþia dintre comunicare ºi informare

Chiar dacã frontierele dintre comunicare ºi informare sunt relativ slabeconsiderãm cã stabilirea unei relaþii de comunicare (existenþa axei verticale aconceptului, preeminenþa codului comun) este preludiul indispensabil pentrutransmiterea de informaþii.

Bardout J. C. (1989, Communiquer les solidarités, UNIOPSS ed, Guide de lacommunication associative, Paris, UNIOPSS) delimiteazã cu eleganþã cele douã

concepte propunând urmãtoarea definiþie: „A comunica înseamnã a ordona un zgomotastfel încât el sã fie purtãtorul unui sens inteligibil pentru altul.” Astfel, zgomotul

purtãtor de sens corespunde informaþiei, în timp ce ordonarea sensului (acordarealimbajelor) în funcþie de orizontul perceptiv al receptorului þine de comunicare.

Încheiem cu definiþia datã de Martial Pasquier (2011, p. 11): Comunicarea esteun proces ce decurge dintr-o acþiune intenþionalã sau nu, într-o relaþie cu celãlalt, ce

permite transmiterea unui mesaj sau ansamblu de informaþii prin intermediul semnelor.

2. Limbajul omenesc este convenþional: importanþa codului înprocesul de comunicare

Trãim într-un secol al comunicãrii?

Frecvent întâlnim afirmaþia cã trãim într-o erã a comunicãrii. Paradoxul constãîn faptul cã, deºi mijloacele de comunicare cunosc o dezvoltare fãrã precedent însecolele XX–XXI (apariþia televiziunii ºi a Internetului), nu putem observa în acelaºitimp un progres al comunicãrii interumane, ba dimpotrivã. Cu alte cuvinte, în timp ceaxa orizontalã a comunicãrii (comunicaþia) ia amploare, cealaltã dimensiunefundamentalã a conceptului (cuminecarea) nu poate sã þinã pasul cu ea, se subþiazãdin ce în ce mai mult, pânã la disoluþie uneori.


20/247


Douã bariere ale comunicãriiExistã multe cauze ce duc la disoluþia axei verticale a comunicãrii, dar dintre

acestea cele mai importante (în sensul de greu de combãtut) considerãm cã sunt douã,ºi anume: omniprezenþa zgomotului (termenul zgomot desemneazã clasa, practicinfinitã, a fenomenelor susceptibile de a distorsiona mesajul prin alterarea calitãþiisemnalelor) ºi necoincidenþa dintre codul/limbajul emiþãtorului ºi cel alreceptorului. Orice proces de comunicare eficient presupune un transmiþãtor (emiþãtor,vorbitor), care trimite un mesaj unui destinatar (receptor, ascultãtor); mesajul seraporteazã la un context, ºi este alcãtuit din elementele unui cod lingvistic (pact se-mantic minimal), care trebuie sã fie comun celor doi parteneri aflaþi în contact. Barierelecomunicãrii pot sã aparã dinspre orice parte a întregului. De cele mai multe ori însã,

procesul de comunicare e minat de faptul cã emiþãtorul ºi receptorul nu opereazã cuun acelaºi cod (lingvistic ºi extralingvistic) – aceasta este ºi explicaþia faptului cã în

plinã erã a dezvoltãrii telecomunicaþiilor asistãm la disoluþia comunicãrii interumane – sub toate formele ei (interpersonalã, publicã, internã, externã, instituþionalã etc.).Prin urmare, problema de bazã a procesului de comunicare este cea legatã deconstruirea sensului (de cod).

2.1. Sensul cuvintelor este în noi ºi nu în ele

Comunicarea este un sistem semiotic complex format din douã nivele de

semnificare: un prim nivel de articulare – cel al cuvintelor, ºi un al doilea sistemde articulare - cel nonverbal ºi elementelor de paralimbaj. Acestea formeazã unîntreg ºi trebuie întotdeauna analizate împreunã. Albert Mehrabian aratã cã impactultotal al comunicãrii este compus din 0,7 element verbal (aspectul pur informativ),0,38 element vocal (mod de transmitere) ºi 0, 55 aspect facial ºi corporal. Altfelformulat, impactul unei conversaþii depinde numai în proporþie de 7% de cuvintelerostite, în timp ce mimica ºi gesturile au un aport de 55%, iar intonaþia ºi celelalteelemente vocale 38%.

Caracterul arbitrar al semnului lingvistic: cuvântul ca semnal fizic(înlãnþuire de foneme) – cuvântul ca semn lingvistic

Chiar dacã Ce spun? ocupã un rol mai puþin important (cuvintele rostite – 7%)decât Cum spun? (non-verbal ºi paralimbaj 93%) comunicarea se face de obicei princuvinte (deoarece în cadrul comunicãrii verbale existã un pact semantic minimal celimiteazã marja de incomprehensiune la valori mult mai mici decât în cazul comunicãriinon-verbale), iar oamenii presupun cã aceste cuvinte „transportã” înþelesuri – imaginecu totul înºelãtoare. Vorbele nu îºi conþin sensurile, acestea neexistând decât în minteacelor care le utilizeazã. Cuvântul rostit nu e nimic altceva decât un semnal fiziccare, o datã ajuns la un receptor, poate sau nu sã declanºeze în mintea acestuia unînþeles, strict condiþionat însã de cunoaºterea unui cod anume, în absenþa cãruiacomunicarea este imposibilã.


21/247


Modelul lui F. de Saussure (1916)

Multiplicitatea limbilor ne aratã în mod evident transcendenþa gândirii în raportcu cuvintele, contingenþa cuvintelor în raport cu gândirea. În dialogul lui Platon intitulatCratylos, Hermogenes declara deja cã: „de la naturã ºi în chip originar nici un numenu aparþine vreunui lucru în particular, ci în virtutea unei hotãrâri ºi a unei deprinderi”.Aristotel reia acest punct de vedere: semnul funcþioneazã graþie unei convenþii

între oameni (thesei ), nu graþie naturii ( physei). I-a revenit însã unui lingvist contemporan sarcina de a preciza ºi adânci aceastã

idee veche ºi de a trage din ea toate consecinþele. În Curs de lingvisticã generalã, publicat în 1916, Ferdinand de Saussure (1857-1913) aratã în mod expres cã naturasemnului este arbitrarã. Între semnificant (partea carnalã a cuvântului) ºi conceptul

pe care îl reprezintã (semnificat), nu existã relaþie intrinsecã. Nu existã o legãturã decauzalitate internã între un anume semnificat – sorã, de exemplu, ºi lanþul fonic careîl reprezintã (s-o-r-ã).”Ideea de sorã nu este legatã prin nici un raport interior cu ºirulde sunete care îi serveºte drept semnificant”. (Ferdinand de Saussure, 1998).

Distincþia dintre semnal ºi semnificaþie

De pildã, secvenþa de sunete „c-o-r” înseamnã pentru român o formaþie vocalã, pentru francez un instrument muzical, pentru latin – inimã. Nici unul din acestesensuri nu este conþinut în cuvânt, deºi atât vorbitorii obiºnuiþi cât ºi lingviºtii apeleazã

curent la formule de genul „semnificaþia termenului”. De fapt, cuvintele nu suntaltceva decât simple semnale fizice (semnificanþi), menite sã reactualizeze în minteareceptorului concepte preexistente, idei conturate ºi fixate în trecut, pe bazageneralizãrii experienþei personale, atât lingvistice cât ºi extralingvistice.Semnificaþia unui cuvânt este extrinsecã (ºi nu intrinsecã cum presupunem ceimai mulþi dintre noi).

2.2. Definirea semnului lingvistic - cea mai micã unitate a limbii având osemnificaþie


22/247


O definiþie clasicã a semnului este urmãtoarea: „realitate perceptibilã (A)care reprezintã alt lucru (B) decât ea însãºi ºi cãreia i se poate substitui.” Percepþialui A poate aduce aceeaºi informaþie, ºi sã provoace, în mare, aceleaºi comportamenteca ºi percepþia directã a lui B: harta unei þãri (A) nu este chiar þara respectivã (B),dar ne permite sã cunoaºtem multe caracteristici ale þãrii respective: geografie,toponimie, populaþie, economie etc.

Dupã Ferdinand de Saussure, componentele de bazã ale semnului lingvisticsunt semnificantul ºi semnificatul:

- semnificantul este acel element sau grupuri de elemente care fac posibilã

apariþia semnificaþiei la nivelul percepþiei (semnul de pe hârtie sau sunetele, de pildãlanþul de foneme: s-o-r-ã); aceste elemente sunt recunoscute ca exterioare omului;

- semnificatul – conceptul mental descoperit graþie semnificantului (lanþul defoneme); el este mai mult sau mai puþin comun tuturor membrilor aceleiaºi culturi,care împãrtãºesc aceeaºi limbã.

Semnificaþia este actul ce uneºte semnificantul cu semnificatul, act ce pro-duce sensul.

Semn lingvistic: semnificant

semnificat: denotaþie

conotaþieexemplu: t-r-a-n-d-a-f-i-r (semnificant) – lanþul fonic

trandafir: o floare (denotaþia cuvântului)

pasiune (conotaþia cuvântului)

- Existenþa semnificantului presupune existenþa semnificatului ºi invers. Astfel,semnul lingvistic este o entitate cu dublã faþã (semnificant ºi semnificat), care trimitela un referent (obiectul fizic sau mental: masã, scaun, teoremã etc.) ºi presupune un

proces de semnificare (asocierea celor douã componente).- Semnele au particularitatea de a fi polisemice (capacitatea unui text sau imagine

de a prezenta mai multe semnificaþii diferite în funcþie de contextul lecturii sauactualizarea elementelor de conþinut). Un semnificant poate foarte bine sã aibã maimulþi semnificaþi (practic semnificaþiile cuvintelor pot sã difere de la o persoanã laalta); de asemenea, un mesaj transpus într-un alt mediu cultural îºi pierde semnificaþia(semnificaþiile originale) ºi dobândeºte altele, incontrolabile ºi dependente de mediulcultural nou. De aceea, actul codificãrii este obligatoriu (ordonarea semnelor dupãreguli comune), datoritã lui receptorul se vede constrâns sã sesizeze un mesaj definitºi monosemantic (o singurã semnificaþie posibilã).

- Orice semn este definit, în raport cu altele, prin simpla diferenþã (în modnegativ) ºi nu prin caracteristicile sale proprii (pozitive). Aceastã idee defineºte


23/247


caracterul structural al lingvisticii lui Saussure ºi stã la originea structuralismului.Pornind de la faptul cã orice semn este definit în raport cu altele (prin diferenþã), încadrul procesului de comunicare contextul capãtã o importantã aparte.

- Dupã natura legãturii dintre semn ºi realitatea la care trimite (referent) semnele pot fi: naturale (fumul este un semn al focului) ºi convenþionale sau artificiale(cuvântul foc). De aici rezultã distincþia dintre simbol ºi semn.

2.3. Semn ºi simbol

Ferdinand de Saussure întrebuinþeazã expresia „semn”, pe care o preferãsimbolului, pentru a desemna elementele limbajului ºi a sublinia caracterul lor arbitrar.

Fãrã îndoialã sensul acestor termeni este fluctuant. Se numeºte de obicei funcþiesimbolicã aptitudinea inteligenþei de a crea semne. Însãºi etimologia cuvântului simbol evocã bine funcþia de comunicare proprie limbajului – în limba greacã, simbol este laînceput un obiect din lemn tãiat în douã; doi prieteni pãstreazã fiecare o jumãtate pecare o transmit copiilor lor. Cele douã pãrþi reunite permiteau posesorilor lor sã serecunoascã ºi sã continue relaþiile amicale anterioare. Simbolul este deci, iniþial, ungaj de recunoaºtere reciprocã.

Totuºi, în general, termenii semn ºi simbol se deosebesc: dacã într-un fel, oricesimbol este un semn, adicã un lucru care þine locul altui lucru, un semnificant caretrimite la un semnificat, trebuie precizat cã raportul simbolului cu ceea ce simbolizeazãel nu este de obicei pur extrinsec precum raportul dintre semn ºi semnificat. Simbolul

seamãnã cu ceea ce simbolizeazã, el nu se limiteazã sã reprezinte într-un mod cu totulconvenþional ºi arbitrar realitatea simbolizatã, ci o încarneazã, ea trãieºte în el. Deexemplu, balanþa este în sens propriu simbolul justiþiei al cãrei ideal de precizie ºiimparþialitate matematicã îl evocã. Simbolul nu este arbitrar, el nu poate fi înlocuit cuorice, în vreme ce pot substitui fãrã inconvenient cuvântul sister cu cel din limbaromânã sorã.

3. Caracterul instituþional al limbajului

Ideea esenþialã care trebuie reþinutã plecând de la analizele saussuriene esteaceea cã limbajul constituie, mai degrabã decât un fapt natural, o instituþie.

Faptul universal al vorbirii (practicate de toate popoarele actuale) indicã fãrãîndoialã cã funcþia simbolicã este naturalã omului. Dar pluralitatea limbilor vãdeºtecaracterul instituþional al fiecãrui cod lingvistic. Se poate merge mai departe pentru asublinia cã funcþia simbolicã nu era de drept supusã vorbirii. Oamenii ar fi putut sã seexprime prin gesturi; cuvintele au fost preferate gesturilor din motive practice. Dar-win aprecia cã populaþiile primitive au eliminat foarte repede limbajul prin gesturi

pentru cã pe de o parte el mobilizeazã întregul corp, iar pe de altã parte esteimpracticabil în condiþii de întuneric.

Folosirea vorbirii este ea însãºi instituþionalã. Surdul congenital rãmâne mutdacã nu este educat (neauzind sunetele, el nu are înclinaþia de a le produce în mod


24/247


spontan). Ombredane afirmã cã: vorbirea nu are organe proprii ci numai organe deîmprumut . Laringele, vãlul palatului, limba sunt la origine organe de respiraþie ºialimentaþie ºi se menþin ca atare atunci când vorbirea se constituie ºi se exercitã. Eadevãrat cã bolile limbajului au permis localizarea centrilor cerebrali ai vorbirii. Dar,ºi scrierea – vãdit instituþionalã are centrii sãi cerebrali, ale cãror leziuni îi altereazãexerciþiul. Centrii cerebrali care participã la activitãþile noastre de vorbire ºi derecunoaºtere a semnelor nu sunt decât specializãri ale unor centrii motori ºi senzorialicare existã dinainte. Ombredane afirmã pe bunã dreptate cã: limbajul este o funcþie îndefinitiv indiferentã faþã de organele senzoriale ºi motorii pe care le împrumutã pentru folosinþele sale (...). Limbajul este o activitate simbolicã, artificialã, care se exercitã prin intermediul unor organe angajate iniþial în activitãþi de alt ordin. (Ombredane, L’ Aphasie et l’elaboration de la pensee explicite, PUF). Prin urmare, vorbirea estemai curând o instituþie socialã decât un instinct biologic.

3.1. Relaþiile dintre limbã ºi vorbire (langue – parole)

Ferdinand de Saussure propune o distincþie între limbã ºi vorbire, între ceeace este structural ºi social în limbaj (codul lingvistic) ºi ceea ce este variabil ºi indi-vidual (poartã amprenta personalitãþii fiinþei respective). De exemplu, vorbirea meaeste o actualizare personalã a limbii române, sau limba este codul de care mã servesc

pentru a transmite cutare sau cutare mesaj personal.

Bineînþeles, Saussure evidenþiazã relaþiile dialectice dintre limbã ºi vorbire.Dacã, pe de o parte, nu existã vorbire decât prin intermediul limbii, fiind oarecumcondiþia transcendentalã a vorbirii, ceea ce îmi permite sã mã fac înþeles de altulvorbind (vorbele mele ºi cele ale altuia provin în orice moment din tezaurul comun allimbii noastre), pe de altã parte este de asemenea adevãrat sã spunem cã limba

presupune vorbirea cãreia într-un fel îi este depozitul. Eu învãþ o limbã auzindu-i pealþii vorbind; pe de altã parte, tocmai vorbirea vie introduce progresiv schimbãri înlimbã, o face sã evolueze. Existã deci o interdependenþã între limbã ºi vorbire; limbaeste în acelaºi timp instrumentul ºi produsul vorbirii. (F. de Saussure , Curs delingvisticã generalã).

3.2. Primatul limbii asupra vorbirii

Totuºi pentru Saussure, limba este esenþialul (codul lingvistic), vorbireaconstituie aspectul accesoriu. Limba se preteazã la un studiu ºtiinþific mai bine decâtvorbirea. Fenomenele distincte, sunetele semnificative din fiecare limbã suntindependente de accentele locale, de particularitãþile psihofiziologice ale locutorilor individuali (timbrul vocii, intensitatea acusticã etc.). Limba manifestã din plincaracteristica esenþialã a limbajului – aceea de a fi un fapt social. Ea comportã celedouã trãsãturi prin care sociologul Emile Durkheim defineºte faptul social. Limbaeste colectivã (întrucât nu depinde de nici un locutor particular) ºi coercitivã întrucât


25/247


se impune fiecãruia dintre noi. De pildã, limba maternã ne este predatã ºi trebuie sãînvãþãm la ºcoalã regulile gramaticii.

Analizele saussuriene ne învaþã faptul cã limbajul este mai puþin un fapt naturalºi mai mult o deprindere (instituþie), care trebuie continuu exersatã pentru a se ajungela competenþã comunicaþionalã. Or, cei mai mulþi dintre noi pornim de la premiza cãdacã vorbim aceeaºi limbã, maternã de exemplu, automat existã un cod comun întrenoi ºi trebuie sã ne înþelegem, sã comunicãm. Avem de-a face cu confuzia dintre cod(pact semantic minimal) ºi vorbirea proprie ( parole) a fiecãruia dintre noi (confuziecu consecinþe grave în cadrul comunicãrii interpersonale); la nivel conotativsemnificaþiile cuvintelor diferã de la o persoanã la alta, prin urmare, emiþãtorul ºireceptorul nu au – la modul obiectiv – cum sã opereze cu acelaºi cod, nu existã o

identitate între activitatea cortexului ºi ceea ce numim conºtiinþã.

3.3. Distincþia denotaþie - conotaþie

Noþiunile de denotaþie ºi conotaþie pot sã aducã un plus de claritate în aceastã problemã. Denotaþia este acea laturã a semnificaþiei care pentru toþi acei care aparþinunei comunitãþi de limbã, este mai mult sau mai puþin identicã – primul sens alcuvântului precizat de cãtre dicþionar (nivelul A de semnificare). Conotaþia

priveºte un sens secund (nivelul B de semnificare), supra-adãugat sensului prim.În raport cu denotaþia, conotaþia exprimã „atitudinea emoþionalã a locutorului

faþã de semnele pe care le emite sau recepteazã” (astfel cuvântul „tren” poate sugera

pentru un locutor amintirea unei catastrofe feroviare, iar pentru altul atmosfera destinsãa vacanþei). A. J. Greimas numeºte limbajul „prim”, referenþial – denotaþie, iar pe cel„secund” – conotaþie. De pildã, cuvântul „câine” denoteazã (convenþie lingvisticã)specia caninã ºi pe fiecare dintre membrii sãi (extensie) ºi conoteazã proprietãþileacestei specii (comprehensiune), formulare preluatã de la logicianul Frege Gottlob.

4. Comunicarea eficientã: existenþa unui cod (lingvistic ºiextralingvistic) comun între E ºi R

Þinând cont de faptul cã în primul moment cuvântul este doar un semnal fizic(înlãnþuire de foneme) ce trebuie transformat de cãtre noi (emiþãtor, receptor) în semn

lingvistic (capãtã o anume semnificaþie) codificarea poate fi consideratã deopotrivãcondiþie ºi mecanism al comunicãrii.

Actul codificãrii este un imperativ indispensabil în procesul comunicãrii dinmai multe raþiuni:

- nu existã o relaþie naturalã, ci convenþionalã (regulã acceptatã de utilizatori),între semnificant ºi semnificat;

- la nivel conotativ semnificaþiile cuvintelor diferã de la o persoanã la alta;- polisemia semnelor solicitã ordonarea acestora dupã reguli comune;- faptul cã orice semn este definit, în raport cu altele, prin simplã diferenþã ºi

nu prin caracteristicile sale proprii, etc.


26/247


4.1. Ce este codul? El constã dintr-o serie de reguli ce permit atribuirea uneisemnificaþii semnului.

Dupã Charles Morris, un limbaj sau un cod reprezintã o pluralitate de semne,care potrivit unor reguli de combinare, au o semnificaþie comunã pentru un numãr deinterpreþi ºi care poate fi produsã de aceºtia. Mai precis, „codul este un sistem desemne alcãtuit din unitãþi (semnele) ºi structuri (reguli de combinaþie), iar esenþaconstã în asocierea structurilor de elemente sensibile cu structuri de semnificaþie”.(Denis McQuail, 1999, p. 45.). Pentru a sesiza semnificaþia unui semn (cuvânt,expresie, gest), „emiþãtorul ºi destinatarul trebuie sã aibã un cod comun, adicã o

serie de reguli care permit a atribui o semnificaþie semnului”. (Umberto Eco,1988).J. Fiske rezumã noþiunea de cod în termenii cei mai clari: „codul este un sistem

de reguli dupã care semnele se organizeazã pentru a produce înþelesuri ºi, totodatã,un sistem de înþelesuri comun membrilor unei culturi sau subculturi. Codul fixeazãregulile ºi normele unirii ºi aranjãrii semnelor (semnale fizice care trimit la altcevadecât la ele însele), precum ºi convenþiile care determinã modul ºi contextele în care

pot fi folosite ºi combinate aceste semne pentru a forma mesaje mai complexe”. (J.Fiske, 2003).

Prin urmare, pentru producerea ºi transmiterea mesajelor este nevoie decunoaºterea ºi respectarea codurilor de comunicare. Acestea reprezintã unirea a

douã componente: un repertoriu de semne ºi reguli de asamblare a acestor semne,care permit producerea de mesaje semnificative (inteligibile ºi purtãtoare deinformaþie).

Oamenii dispun de coduri lingvistice (limbile naturale – româna, engleza,franceza, germana etc.). Cineva care ºtie limba românã cunoaºte codul acestei limbi,care cuprinde un repertoriu de cuvinte (lexicul, vocabularul limbii române), unansamblu de reguli (gramatica, sintactica limbii române). Prin respectarea coduluilimbii române se pot compune/ comunica unui receptor (care ºtie ºi el aceastã limbã)mesaje semnificative. Cele douã operaþii sunt cele de codificare ºi de decodificare,ambele fiind deosebit de importante în ceea ce priveºte comunicarea eficientã.

În comunicarea lingvisticã (cea mai des întâlnitã) intervin mai multe elementecare pun probleme de codificare ºi decodificare, dintre care amintim:

• variabilitatea enunþurilor lingvistice (fiecare individ are modul sãu personalde a utiliza limba, cuvintele, sintaxa, intonaþia etc). Competenþa lingvisticã

presupune cunoaºterea codului limbii utilizate, dar ºi capacitatea de a descifraºi de a înþelege enunþuri variat compuse;

• polisemia semnelor lingvistice (cuvintele pot semnifica lucruri diferite) ºisinonimia (mai multe cuvinte au acelaºi înþeles, existând deci mai multe feluride a spune acelaºi lucru). A decodifica un mesaj înseamnã a alegesemnificaþia unui ansamblu de semne în funcþie de contextul lingvistic ºi


27/247


situaþional. Ansamblurile de semne, codificarea ºi decodificarea acestora potfi de facturã denotativã sau conotativã. Denotaþia – limbajul prim, referenþial- este proprie utilizãrii semnelor care au o definiþie precisã, acceptatã oficialîn repertoriul semnelor: este mai ales cazul cuvintelor care desemneazã obiecte(dulap, scaun etc.), fapte, fiinþe (cal, câine etc.). Conotaþia – limbaj secund- corespunde la ceea ce semnele (cuvintele) evocã sau reprezintã pentru noi(sentimente, idei cu care sunt asociate pentru noi semnele sau mesajele re-spective). Ceea ce anumite semne pot conota, depinde de cultura cãreiaindividul îi aparþine ºi de experienþa individualã;

• existenþa mesajelor paralele (verbale, non-verbale, paralingvistice etc) care

pot fi complementare sau contradictorii unele în raport cu altele. Cele paralele pot confirma, nuanþa, relativiza sau chiar contrazice mesajul lingvistic propriu-zis.

4.2. Distincþia sens - semnificaþie

Codificarea ºi decodificarea mesajelor implicã evident procesul de interpretare:sensul pe care receptorul îl dã mesajului în funcþie de contextul comunicãrii (în careintervin personalitatea, experienþa, starea de spirit, sentimentele reciproce, stareainteracþionalã a celor care comunicã etc.). În genere, în literatura de specialitate esteacceptat faptul cã, prin codificarea unui mesaj aflãm sensul mesajului, iar prin

interpretare îi atribuim semnificaþia noastrã. Sensul este oarecum mesajul obiectiv,în timp ce semnificaþia se referã la ceea ce facem noi cu mesajul respectiv (cumreacþionãm noi, verbal ºi comportamental la un mesaj).

5. Imaginea receptorului activ

Toate aceste precizãri ne contureazã imaginea receptorului activ: el percepe,decodificã, interpreteazã mesajele, în funcþie de contextul comunicãrii (personal,grupal, social, cultural).

Prin urmare, comunicare eficientã – indiferent de domeniul în care are loc aceasta,

înseamnã înainte de orice, dorinþa de a construi un cod comun, de a „ieºi” din propriavorbire ( parole) pentru a te împãrtãºi din a interlocutorului.Între cele douã instanþe ale comunicãrii trebuie sã existe o negociere preliminarã

a sensului pentru a se evita entropia (dezordinea) semanticã. Altfel, cuvintele vor fisemnale recepþionate, deci supuse decodificãrii, iar mesajul ce rezultã presupune printrealtele, filtrajul prin grila personalitãþii proprii, deci un alt ºir de semnale, care prinforþa împrejurãrilor nu au cum sã repete identic alcãtuirea imput-ului iniþial. Indiferentde context, receptorul intervine activ în proces (deosebirea dintre a auzi ºi a ascultaeste de fapt distincþia dintre cuvânt ca stimul fizic ºi cuvânt ca semn lingvistic),

punându-ºi amprenta identitãþii personale, întruchipate aici de autonomia psihicului


28/247


individual. Astfel, ia naºtere non-identitatea codurilor, cu care opereazã transmiþãtorul pe de o parte, ºi receptorul pe de altã parte. Or, pentru a ajunge la comunicare eficientãcele douã coduri trebuie sã se apropie cât mai mult.

Repetãm, codificarea (actul prin care o serie de semnificaþii sunt transpuse prinintermediul regulilor într-un anumit text) este o condiþie indispensabilã procesului decomunicare eficientã, în sensul gãsirii acelui limbaj comun necesar evitãrii entropieisemantice. Pentru a asigura reversibilitatea transformãrii mesaj – semnal, codul vatrebuie sã fie conceput (de cãtre emiþãtor ) astfel încât traducerile pe care el lemijloceºte sã aibã un caracter univoc, lipsit de orice ambiguitate. Acest lucru estedificil, din motive concomitent subiective (fiecare fiinþã are propria ei personalitate,

deci subiectivitate) ºi obiective – caracterul arbitrar al semnului lingvistic, un faptobservabil nu poate fi decât, cel mult, indiciul material al prezenþei semnificatului,dar niciodatã semnificatul însuºi.

Aspectul cel mai spinos al comunicãrii rezidã tocmai în contradicþia dintrenevoia interlocutorilor de a-ºi transmite mesaje ºi imposibilitatea practicã în care seaflã ei de a emite ºi recepþiona altceva decât semnale. Codificarea se dovedeºte înfelul acesta o activitate indispensabilã, iar emiþãtorul trebuie sã fie conºtient deresponsabilitatea sa în acest sens.

6. Distincþia dintre a auzi ºi a asculta

Aºa cum existã confuzia între semnal ºi semnificaþie (vorbele nu îºi conþin lamodul obiectiv sensurile, acestea neexistând decât în mintea celor care le utilizeazã),existã ºi confuzia între a auzi ºi a asculta. Cel ce aude nu e decât un receptacolpasiv de semnale sonore (fapt ce nu conduce în niciun fel la comunicare eficientã),

pe când ascultãtorul le traduce ºi interpreteazã (transformã cuvântul din semnalfizic în semn lingvistic), trãgând ºi un folos personal, în mãsura în care integreazãinformaþiile primite în structura personalitãþii proprii. Aºa cum învãþãm sã citim ºi sãscriem când suntem mici, tot aºa trebuie sã învãþãm sã ascultãm, ºi de abia în acestmoment putem afirma cã poate avea loc comunicarea.

Distincþia amintitã îl determinã pe Nicki Stanton, în lucrarea sa Comunicarea(Nicki Stanton, 1995), sã afirme cã: ori de câte ori scriem sau vorbim, încercând sãconvingem, sã explicãm, sã influenþãm, sã educãm sau sã îndeplinim orice alt obiectiv,

prin intermediul procesului de comunicare, urmãrim întotdeauna patru scopuri principale:

• sã fim receptaþi (auziþi, citiþi);• sã fim înþeleºi;• sã fim acceptaþi;• sã provocãm o reacþie (schimbare de comportament sau de atitudine).Atunci când nu reuºim sã atingem niciunul din aceste obiective, înseamnã cã

am dat greº în procesul de comunicare.


29/247


Rezumat:

Comunicarea trebuie definitã în ambele sale dimensiuni: ca interacþiune între oameni(liant social ) ºi totodatã ca împãrtãºire reciprocã a limbajelor (vorbirilor ), ca dorinþãde creare a unui cod comun.Sensul cuvintelor este în noi ºi nu în ele, de aceea o problemã de bazã a procesuluide comunicare este cea legatã de construirea sensului, de aici distincþiile dintre aauzi ºi a asculta, sens ºi semnificaþie, denotaþie – conotaþie, limbaj – vorbire, etc.Comunicarea eficientã înseamnã înainte de orice dorinþa de a construi un cod comun(de a ieºi din propria vorbire pentru a te împãrtãºi din a interlocutorului), condiþie a priori pentru a avea loc comunicarea. Însãºi etimologia cuvântului ne conduce spreaceastã idee: termenul latin communicare însemna la început punerea în comun aunor lucruri de indiferent ce naturã.

Stabilirea unei relaþii de comunicare (preeminenþa codului comun) este preludiulindispensabil pentru transmiterea de informaþii.

Întrebãri ºi teme pentru discuþii:

Comentaþi informaþiile cu privire la sensul de bazã al cuvântului comunicare: punereîn comun a unor lucruri de indiferent ce naturã.

În ce constã ambivalenþa conceptului de comunicare?


30/247


Prezentaþi sintetic diferenþa, între axa orizontalã ºi cea verticalã a conceptului decomunicare, sau între sensul larg al comunicãrii oferit de dicþionarul limbii româneºi sensul restrâns al ei, precizat de lingvistul George Mounin.

Precizaþi care sunt cele douã bariere în comunicare, cel mai greu de combãtut. În ce constã caracterul arbitrar al semnului lingvistic ºi care sunt consecinþele nega-

tive ale acestuia în procesul de comunicare? În ce constã deosebirea între semn ºi simbol? Plecând de la analizele saussuriene argumentaþi ideea: limbajul constituie, mai

degrabã decât un fapt natural, o instituþie. În ce constã distincþia între limbã ºi vorbire? Comentaþi afirmaþia lui F. de Saussure: existã o interdependenþã între limbã ºi

vorbire; limba este în acelaºi timp instrumentul ºi produsul vorbirii. Comentaþi pro ºi contra afirmaþia lui Roman Jakobson: Nu existã proprietate privatã

în domeniul limbajului, aici totul este socializat. Argumentaþi de ce comunicarea eficientã presupune existenþa unui cod (lingvistic

ºi extralingvistic) comun între emiþãtor ºi receptor. Apelând la experienþa dumneavoastrã de viaþã prezentaþi o situaþie în care douã

persoane considerã cã sunt în plin proces de comunicare, deºi ele nu opereazã cuun acelaºi cod.

Conturaþi imaginea receptorului activ. În ce constã distincþia dintre a auzi ºi a asculta? Comentaþi (pro ºi contra) afirmaþia des întâlnitã: trãim într-o erã a comunicãrii;

Referinþe bibliografice:

Aristotel, Despre interpretare, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã.Bardout, J. C., Communiquer les solidarités, UNIOPSS ed, Guide de la communication

associative, Paris, UNIOPSS, 1989.Bougnoux, D., Introduction aux sciences de la communication, Paris, La Découverte, 1998.Dinu, M., Comunicarea, repere fundamentale, Bucureºti, Orizonturi, 2007.Drãgan, I., Comunicarea – paradigme ºi teorii, Bucureºti, RAO, 2008.Greimas, A. J., Courtès J., Sémiotique. Dictionnaire raisonné de la théorie du langage,

Paris, Classique Hachette, 1985- 1989.Eco, U., Tratat de semioticã generalã, Bucureºti, Humanitas, 1988.Fiske, J., Introducere în ºtiinþele comunicãrii, Iaºi, Polirom, 2003.Mattelart, A., Mattelart, M., Introduction aux théories de la communication, Bruxelles,

Ed.de Boeck, 2010.McQuail, D., Comunicarea, Iaºi, Institutul Cultural, 1999.

Noica C., Cuvânt împreunã despre rostirea româneascã, Bucureºti, Humanitas, 1996.Platon, Cratylos, Opere vol.III, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1986.Saussure, F., Curs de lingvisticã generalã, Iaºi, Polirom, 1998.Schramm, W., Procesul comunicãrii, Bucureºti, Ed. Eminescu, 1987.


31/247

31 Modele comunicaþionale

Sensul cuvintelor este în noi ºi nu în ele

În studiul proceselor de comunicare cercetãtorii au elaborat diferite modele, ce pot fi grupate în funcþie de sensul schimbului de informaþii, de interacþiunile rezultateetc. De pildã, sociologul Ioan Drãgan opereazã cu clasificarea modelelor matematice(modelul teoriei informaþiei, modelul cibernetic), modele lingvistice (RomanJakobson), modele sociologice (modelul Schramm, modelul Gerbner º.a.m.d.). Alþiautori le clasificã în modele lineare, circulare ºi interactive (R. Rieffel).

În cele ce urmeazã ne vom opri asupra unor modele reprezentative decomunicare:

- modelul Shannon ºi Weaver (1949);- modelul lui Wilbur Schramm (1954);- modelul concentric al comunicãrii aplicabil în cazul comunicãrii de masã;- modelul lingvistului Roman Jakobson - paradigmã pentru comunicarea

interpersonalã (1961).

În primul model, comunicarea este identificatã cu informaþia, iar aceasta cutransmiterea de semnale. Teoria informaþiei e interesatã de transmiterea unei informaþiiindependent de conþinutul semantic al acesteia, prin urmare, noþiunea de mesaj însensul definit anterior ocupã un loc marginal ºi modelul informaþiei este mai puþinfolositor în explicarea comunicãrii umane propriu-zise.

Cel de-al patrulea model în schimb, se concentreazã mai puþin pe capacitateaunui sistem de a vehicula o informaþie ºi mai mult pe formele de codare ºi de decodarea informaþiei, prin raportare la semnificaþia pe care ea o vehiculeazã. Aºadar, modelullui Roman Jakobson defineºte comunicarea drept proces de semnificare ºi acoperãfoarte bine comunicarea interpersonalã.

1. Modele comunicaþionale consacrate...................................................... 322. Elementele componente ale procesului de comunicare......................... 38

3. Barierele comunicãrii ............................................................................ 58 C A P I T O L U L 2

MODELE COMUNICAÞIONALE


32/247


1. Modele comunicaþionale consacrate

1.1. Modelul Shannon ºi Weaver (modelul informaþional al comunicãrii – 1949)

Inginerii americani Claude Shannon ºi Warren Weaver, angajaþi ai laboratoarelor Bell Telephone din New York au cãutat sã maximizeze eficienþa transmiterii semnalelor

prin telefon ºi unde radio. Demersul lor a dus la crearea unei teorii matematice acomunicãrii, aplicabilã ºi în alte situaþii de transfer informaþional decât cele amintite,

punctul de plecare fiind lucrãrile lui R. V. L. Hartley, cel care a utilizat pentru prima

datã cuvântul informaþie în sensul sãu matematic. Prin urmare, lucrarea lor din 1949 – The Mathematical Theory of Communication este consideratã în literatura despecialitate ca fiind una fondatoare (în sensul de încercare de explicare unitarã a unuiansamblu mai bogat de fapte, în perspectiva unei ipoteze). Lucrând în domeniultelecomunicaþiilor, unde se confruntau cu problemele tehnice ale transmiteriisemnalelor, cei doi autori ºi-au centrat preocupãrile pe raporturile dintre cod ºicanalul de transmisie. Însã facem precizarea cã teoria matematicã a comunicãriiignorã înþelesul ºi utilitatea mesajelor, ea opereazã cu unitãþi distinctive, dar nu ºisemnificative (cuvintele sunt golite de valoare cognitivã sau afectivã), ceea ce revinela o analizã strict sintacticã a comunicãrii. Deºi conceptul de cod este unul din piloniicentrali ai teoriei, el nu depãºeºte aici condiþia unei corespondenþe formale dintre un

repertoriu de semnale ºi universul mental al semnificaþiilor asociate acestora, a cãror naturã ºi calitate rãmân în afara oricãror preocupãri ale disciplinei.

Cum remarcã Mihai Dinu, în lumina definiþiei saussuriene a semnului vãzut ca„ceva” care þine locul a „altceva”, teoria informaþiei (Hartley, Szilard, Wiener, Shan-non etc.) nu are ochi (ºi instrumente de mãsurã) decât pentru „ceva”, ignorând deliberat„altceva-ul”.

Cu toate acestea impactul ei asupra ºtiinþelor comunicãrii a fost considerabil, prin urmare, vã prezentãm la rândul nostru celebrul model (Marian Petcu, 2005):

Dupã cum se observã mai sus, schema Shannon – Weaver prezintã traseul unuimesaj care, elaborat de o sursã, este codificat de un transmiþãtor sub forma unor semnale, ce parcurg un canal, pe traseul cãruia se confruntã cu primejdia distorsionãrii


33/247

33 Modele comunicaþionale

lor ca urmare a intervenþiei unei surse de zgomot, dupã care parvin la receptorul cele decodificã, restituind mesajului forma iniþialã ºi încredinþându-l astfeldestinatarului.

În acest model, comunicarea este definitã ca transmitere de informaþie (mai precis, transmitere de semnale). Informaþia este înþeleasã ca „mãsurã a ceea ce estetransmis, transportat” de la emiþãtor cãtre receptor, mai exact ca mãsurã a incertitudiniidintr-un sistem. Cum am precizat mai sus, informaþia nu se identificã cu semnificaþiaa ceea ce este transmis (cum ne-am putea aºtepta fiind vorba de comunicare). Onoþiune importantã în teoria informaþiei este cea de entropie. Într-o situaþie datã,entropia constituie o mãsurã a stãrii de incertitudine sau de dezordine a acestei situaþii.Entropia este legatã cu gradul libertãþii de alegere a elementelor de informaþie, atunci

când se transmite un mesaj. Astfel, într-un mesaj foarte structurat, gradul alegerii esteslab ºi prin aceasta, cantitatea de informaþie (entropia) pe care sistemul respectiv oconþine este redusã, pentru cã probabilitatea ca o parte care lipseºte din mesaj sã fiereconstituitã de receptor este ridicatã.

Noþiunea de mesaj ocupã un loc marginal în modelul informaþiei. În aceastãviziune, a comunica înseamnã a transmite un semnal (informaþie), care este primitsau nu este primit. Cum afirmã Ioan Drãgan în Comunicarea –paradigme ºi teorii:„(...) unitatea de mãsurare a comunicãrii este de naturã binarã (bit-ul/binary-digit),ceea ce înseamnã cã transmiterea informaþiei (emiterea ºi receptarea semnalelor) serealizeazã sau nu se realizeazã” (Ioan Drãgan, 2008).

Teoria lui Shannon ºi Weaver despre informaþie implicã noþiuni ca: alegere,

probabilitate, incertitudine, mãsurare, entropie. Ea rãspunde, în principal, la douãîntrebãri:

1. cum poate fi transmisã o informaþie în modul cel mai rapid ºi cu costurilecele mai reduse;

2. cum se poate asigura identitatea dintre informaþia primitã ºi cea emisã.Aºadar, este vorba de un model termodinamic de cuantificare a informaþiei

(comunicãrii): cantitatea de informaþie (prezentã într-un sistem) este cu atât mai mare,cu cât ea este mai improbabilã. Informaþia nu este nimic altceva decât o mãsurã a

predictibilitãþii semnalului, adicã a numãrului de posibilitãþi deschise pentru emiþãtorulºi receptorul mesajului. Ea nu are nimic în comun cu conþinutul (...). Putem aveaun semnal care constã din douã semnale – sã zicem un bec care clipeºte o datã sau de

douã ori. Informaþia conþinutã în fiecare dintre cele douã semnale este identicã – predictibilitate de 50% pentru fiecare. Acest lucru este valabil indiferent de mesajulataºat acestor semnale – o pâlpâire ar însemna „da”, douã pâlpâiri ar însemna „nu”,sau una –„Vechiul Testament”, iar douã – „Noul Testament”. În acest caz „da” conþineaceeaºi cantitate de informaþie ca ºi „Vechiul Testament”.

La nivelul acestui tip de comunicare definit ca transmitere mecanicã a informaþiei,mãsura acesteia se face în biþi, ceea ce înseamnã o alegere de tip binar: da sau nu.Acesta este modelul dupã care funcþioneazã computerele ºi alte sisteme tehnologice,mecanice. În cazul comunicãrii umane propriu-zise, procesele se complicã prin apariþianivelului B al comunicãrii, care este cel al semnificaþiei ºi interpretãrii.


34/247


Considerãm cã este imposibil sã mãsurãm semnificaþiile dupã modelul binar al biþilor. Sã fim bine înþeleºi, Shannon ºi Weaver erau preocupaþi de viabilitateafuncþionãrii liniilor telefonice prin creºterea numãrului de semnale transmise ºiacurateþea receptãrii lor, dar pentru specialistul în ºtiinþele comunicãrii, înþelesul nuþine de aceste aspecte tehnice. Când ascult o piesã de teatru la radio informaþia circulãîntre studioul de radio ºi ascultãtori în mãsura în care percep clar – acustic – replicileactorilor. În genere, teoria informaþionalã s-a oprit la acest nivel al analizei comunicãrii(a se vedea distincþia între a auzi ºi a asculta, de la pag. 28), ca simplã transmitere deinformaþie, semnale ºi mesaje, ºi ca posibilitate de a reduce starea de incertitudine încare se aflã receptorul: am înþeles (auzit) bine cã eroul meu preferat trãie

imaginea institutiei 16 iulie finala

Documents