ILIE TORSAN

MIHAI EMINESCU

DOCUMENTE SI…..ENIGMELE LOR

Editura AORTE

BUCUREȘTI

Coperta: Dan Dulciu

Tehnoredactare: Corina Siteavu

Copyright © 2008

Editura AORTE

Director: Dan Dulciu

Bucuresti

Tel. 0721372168

e-mail: RedactiaAORTE@gmail.com

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a România

TORSAN, ILIE

Mihai Eminescu

Documente și……enigmele lor/Ilie Torsan.-București

Editura AORTE, 2008

Bibliogr.

ISBN 978-973-749-472-6

© Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate Editurii AORTE

Distribuție tel: 0721372168

ISBN 978-973-749-472-6

2

Introducere

În anul 2003, în revista trimestrială de cultură, literatură şi artă, SAECULUM, apărută în Focşani,

am publicat articolul „Un document şi ... enigmele lui”, în care am prezentat un cifru de substituţie

multiplă, cu ajutorul căruia am prezentat o descifrare a răspunsului la întrebarea a patra din

Interogatoriul luat lui Eminescu în iunie 1889, cu trei zile înainte de moarte, document considerat a fi

singurul act oficial al „nebuniei” poetului.

Descifrarea a condus la concluzia că, răspunsul la întrebarea a patra din document, reprezintă de

fapt expresia biblică, „ALE TALE DINTRU ALE TALE, DOAMNE”, de unde rezultă că documentul a fost

„fabricat”, fiind un fals în totalitatea lui.

Sistemul de cifrare folosit avea particularitatea că, în cheile de cifrare – descifrare, numerele

semnificative (deci exclusiv zero) erau „7”, „-7”, „14”, „-14” şi foarte rar alţi multiplii ai numărului şapte,

precum şi numărul „4”, dar foarte rar. Mai mult, numerele „7” şi „-7” erau folosite la descifrarea

consoanelor, iar numerele „14” şi „-14” apăreau la descifrarea vocalelor.

Reluând acest studiu am observat că de fapt, sistemul criptografic folosit este echivalent cu o

substituţie simplă, dar care păstrează caracteristicile structurale ale cheilor de cifrare – descifrare,

precizate mai sus.

Am aplicat acest nou sistem de cifrare, Interogatoriul, dar şi celebrei epigrame din 1883 a lui

Macedonski, precum şi unui episod legat de plecarea, în 1883, lui Eminescu la tratament la Viena, în

toate cazurile obţinând o confirmare a corectei alegeri a sistemului criptografic.

Având în vedere prezenţa numărului şapte în documentele amintite, precum şi în

sistemul criptografic folosit, am cercetat câteva poezii eminesciene în sensul evidenţierii

prezenţei, în textul lor, a acestui număr, dar şi a sistemului criptografic adoptat şi care este

detaliat la începutul lucrării, atunci când ne vom referii la Interogatoriu.

În textele acestor poezii, au fost căutate structuri din litere, de forma,

A (a) B (b) ... X (x)

3

în care, A, B, ..., X sunt litere din text, iar, a, b, ..., x sunt numere care ne arată câte litere din

text, separă literele consecutive din secvenţa, A, B, ..., X, secvenţa care, în general, se

descifrează cu sistemul criptografic adoptat, pentru a obţine cuvinte sau expresii inteligibile.

În mod special au fost căutate structuri în care toate numerele, a, b, ..., x, sunt egale cu

şapte, sau acelea în care aceste numere formează secvenţe fibonaciene.

Referitor la acest din urmă tip de secvenţe facem următoarele precizări:

Şirurile numerice de tip Fibonacci, după numele matematicianului Leonardo Pisano

Fibonacci (1175 – 1240), sunt şiruri definite prin recurentă, pornind de la două numere, „a” şi

„b”, astfel,

a, b, (a + b), (a + 2b), (2a + 3b), ...

în care fiecare termen, începând cu al treilea, este egal cu suma celor doi termeni precedenţi.

Dacă „a” = „b” = 1, se obţine şirul lui Fibonacci, adică

1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 58, 89, ...

Important de semnalat este faptul că, limita raportului a doi termeni consecutivi ai

şirului lui Fibonacci, este egală cu celebrul „număr de aur”.

Orice secvenţă formată din cel puţin trei termeni consecutivi dintr-un astfel de şir, se

numeşte secvenţă fibonacciană.

De-a lungul istoriei, mulţi oameni de ştiinţă, matematicieni, fizicieni, biologi etc. s-au

preocupat de şirurile lui Fibonacci, găsindu-le numeroase aplicaţii, descoperind în acelaşi timp

prezenţa lor numeroasă în natură.

În matematică, şirurile de tip F se folosesc la generarea numerelor pseudoaleatoare, în

metodele de optimizare, în procesele complexe de proiectare a calculatoarelor etc.

În natură, prezenţa lor este numeroasă, fie sub forma secvenţelor fibonaciene, fie sub

forma unor numere care aparţin acestor şiruri.

4

Multe plante au aranjamentul frunzelor dispus după o secvenţă fibonaciană în jurul

tulpinei. Anumite conuri de pin respectă o dispunere dată de numerele lui Fibonacci, iar

secvenţa fibonaciană, 34, 55, 89, se întâlneşte în aşezarea seminţelor de floarea soarelui.

Numărul petalelor florilor este, cel mai frecvent, un număr aparţinând şirului lui

Fibonacci; irisul şi crinul au câte 3 petale, trandafirul sălbatic, viorelele, lalelele au 5 petale,

margaretele pot avea cel mai frecvent 34 sau 21 de petale.

Dar exemple se întâlnesc şi în structura corpului uman.

Mâna are 5 degete, fiecare deget are 3 falange separate prin 2 încheieturi, aceste

numere formează secvenţa fibonaciană, 2, 3, 5. În medie, dimensiunile falangelor sunt de, 2

cm., 3 cm., 5 cm., în continuarea lor este un os al palmei care are în medie 8 cm., apare astfel

secvenţa fibonaciană, 2, 3, 5, 8.

Exemple se întâlnesc şi în literatură.

Astfel, în povestea „Cinci pâini” a lui I. Creangă, relatarea are o structură fibonaciană,

Creangă alegând cu mult discernământ numerele puse în joc; un om, încă un om, două pâini,

trei pâini, cinci lei, numere care formează secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5.

Deoarece demersul nostru se referă la Eminescu şi poeziile sale, vom puncta câteva

exemple şi din acest spaţiu.

Numele poetului MIHAI EMINESCU, conţine 13 litere, primul cuvânt are 5 litere, al doilea

8 litere, apare deci următoarea secvenţă fibonaciană 5, 8, 13.

Suma rangurilor din alfabet ale literelor din cuvântul EMINESCU este egală cu 89,

care este al 11-lea termen din şirul lui Fibonacci.

În poezia, „Mănuşa (după Fr. Schiller)”, relatarea intrării în arenă a combatanţilor are o

structură fibonaciană. În al şaselea vers apare un leu, în al 11-lea vers apare un tigru, iar în al

21-lea vers apar doi leoparzi, numere care formează secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2.

Dar secvenţele fibonaciene se întâlnesc şi în structura unor poezii eminesciene.

5

Astfel din şirul format de cele 64 de litere ale primei strofe a poeziei „Somnoroase

păsărele”, extragem literele care au drept numere de ordine, termenii următoarei secvenţe

fibonaciene, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55. Obţinem următoarele litere, fiecăreia i-am ataşat şi

rangul pe care-l are în alfabet:

S O M O A S L U N

19 15 13 15 1 19 12 21 14

Suma rangurilor din alfabet ale acestor litere este egală cu 129, cât este suma rangurilor

din alfabet a literelor din numele MIHAI EMINESCU, şi această sumă nu se schimbă dacă cel mai

mic număr, respectiv 1, se scade din el dar în acelaşi timp îl adunăm la următorul număr ca

ordin de mărime, respectiv numărul 12.

Dupa aceasta operaţie secvenţa numerică devine,

19 15 13 15 O 19 13 21 14

Din primele patru numere reţinem cifrele unităţilor, iar ultimele patru numere le copiem

neschimbate. Înlocuim apoi cele opt numere cu literele din alfabet care au aceste numere drept

ranguri în alfabet. Deci,

9 5 3 5 19 13 21 14

I E C E S M U N

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele, EMINESCU.

Analizând şapte poezii eminesciene, am găsit numeroase structuri cu pasul egal cu

şapte, sau bazate pe secvenţe fibonaciene şi care prin descifrare cu sistemul definit, ne-au

condus la cuvinte sau expresii inteligibile.

6

*

* *

În legătură cu rezultatele prezentate, putem aprecia că acelea referitoare la

documentele de referinţă, pot fi contestate cu dificultate, sau nu pot fi contestate.

În privinţa rezultatelor obţinute din analiza textelor poeziilor, există următoarele

posibilităţi:

- rezultatele pot exprima o caracteristică statistică a limbii române, sau mai precis a

textelor poetice,

- ele se pot datora întâmplării, fiind simple coincidenţe,

- unele dintre ele ar putea fi şi rezultatul unor acţiuni voluntare ale autorului, după

cum am punctat la finele lucrării.

Să admitem că toate rezultatele obţinute din analiza poeziilor sunt simple coincidenţe.

În acest caz facem următoarele precizări:

Coincidenţele numerice sunt fapte obişnuite.

Dacă se studiază suficient de multe fenomene independente şi se caută corelaţii între

ele, cu siguranţă că se vor găsi câteva asemenea legături. Dacă evidenţiem numai coincidenţele

şi ignorăm efortul şi încercările fără succes care le-au precedat, putem crede că s-a făcut o

descoperire importantă. Dar de fapt este vorba despre ceea ce statisticienii denumesc

„falsitatea enumerării circumstanţelor favorabile”.

Dar pentru a găsi cât mai multe astfel de coincidenţe este nevoie de multă îndemânare,

răbdare şi intuiţie, deci căutarea lor înseamnă antrenarea acestor calităţi şi deci intreprinderea

unor asemenea investigaţii înseamnă un câştig. Dacă obiectul de cercetare este poezia

eminesciană, câştigul se măreşte.

7

Dacă cele descoperite în textele eminesciene, nu sunt decât simple coincidenţe este

bine ca aşa să le privim, înţelegându-le şi practicându-le ca pe adevărate jocuri rebusiste,

fiecare coincidenţă găsită îşi are farmecul şi frumuseţea ei, mai ales graţie efortului intelectual

depus pentru a o afla.

Încercările de a găsi diferite interpretări ale acestor coincidenţe, ne îndepărtează de

realitate.

Interpretări ale coincidenţelor au existat şi mai există; sunt oameni care şi-au făcut un

mod de viaţă din acestea.

De exemplu, Carl Sagan în cartea sa „Creierul lui Broca”, Ed. Politică, 1988, consacră un

capitol matematicianului american, Norman Bloom care afirmă că pe baza a numeroase

coincidenţe a demonstrat matematic existenţa lui Dumnezeu.

În legătură cu această „demonstraţie”, dar de dată mai veche, Sagan aminteşte

următorul episod:

La invitaţia împărătesei, enciclopedistul francez Diderot a făcut o vizită curţii imperiale

ruseşti.

El le-a furnizat tinerilor de la curte un exemplu concret de ateism. Drept urmare unii

sfetnici ai suveranei i-au sugerat că ar fi de dorit ca expunerile de doctrină ale lui Diderot să fie

controlate. Cum suverana nu a fost de acord să acţioneze în mod direct, s-a pus la cale

următorul complot. Diderot a fost informat că un matematician deţinea o demonstraţie

algebrică a existenţei lui Dumnezeu şi că, dacă dorea, era gata să i-o prezinte în faţa întregii

curţi. Diderot a acceptat, dar numele matematicianului nu i s-a comunicat, fiind vorba de

celebrul Euler.

Acesta s-a apropiat de Diderot şi pe un ton grav, pătruns de convingere, i-a răspuns:

„Domnule,

(a + bⁿ) / n = x

deci Dumnezeu există: replicaţi!”

8

Diderot, pentru care algebra sau chineza sunau la fel, a fost pus în încurcătură, cerând să

se întoarcă imediat în Franţa.

Cu toate aceste precizări, nu putem exclude faptul că unele elemente găsite prin analiza

poeziilor eminesciene, sunt rezultatul unor acţiuni voite ale autorului.

Vom exemplifica cele de mai sus, apelând la opera altui remarcabil poet român, G.

Coşbuc.

Se cunoaşte faptul că el a folosit anagrama pentru a-şi semna unele poezii. Astfel

poeziile: „Unde zbor”, „Filozofii şi plugarii”, „Aş vrea să fiu”, „Două întrebări” şi „Inima mamei”

au fost semnate C. Boşcu, care este, în fapt, o anagramă a numelui său.

Cercetând poezia „Fata morarului”, din 1889, având 6 strofe a câte 6 versuri fiecare, am

constatat următoarele:

Literele iniţiale ale versurilor din ultima strofă sunt, OSCSBA, sau dacă ultima bigramă,

inversată, o trecem pe primul loc, rezultă secvenţa, ABOSCS.

La rangurile din alfabet ale acestor litere le adunăm secvenţa, (2, 0, 0, 0, 0, 2), după care

numerele obţinute se substituie cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri.

Deci

A B O S C S

1 2 15 19 3 19

2 0 0 0 0 2

3 2 15 19 3 21

C B O S C U

9

deci a rezultat secvenţa, C. BOSCU, adică anagrama folosită de poet, deci în acest caz, pentru a-

şi semna opera a folosit un acrostih, mai estompat.

Operaţiile efectuate mai sus, sintetizate în acest tabel, se numesc, descifrarea secvenţei,

ABOSCS cu substituţia dată de alfabetul normal ordonat, folosind drept cheie de descifrare

secvenţa simetrică, (2 0 0 0 0 2).

Dar să prezentăm şi un exemplu cu referire la Eminescu.

Gheorghe Sanda în cartea „Ghidul enigmistului” Edit. Albatros, 1971, scrie că „Eminescu

a scris acrostihuri mai estompate, întrepătrunzându-le cu procedeul cunoscut sub denumirea

de carmina ficta, dovadă că marele nostru poet s-a preocupat în primul rând de realizarea

artistică şi numai condiţionat de aceasta s-a lăsat sedus de jocul de cuvinte. Exemplu este

poezia „Cu penetul ca sideful”.

Dar Gh. Sanda nu prezintă soluţia problemei, pe care o vom căuta noi.

Poezia este scrisă în 1876 şi are două strofe, a câte patru versuri fiecare.

Din primele patru versuri extragem, în ordinea acestora, literele care ocupă locurile 2, 1,

1, 2 rezultând secvenţa, USCD, sau scriind ultima literă pe primul loc, avem DUSC. După acelaşi

criteriu extragem literele din următoarele patru versuri rezultând secvenţa, ILME din care,

trecând prima literă pe ultimul loc, rezultă, LMEI.

Ca şi în exemplu anterior, prima secvenţă o descifrăm cu cheia (1 0 0 0) iar a doua

cu cheia, (2 0 0 0) şi avem,

D U S C L M E I

1 0 0 0 2 0 0 0

E U S C N M E I

Alăturând cele două secvenţe obţinem, EUSCNMEI adică o anagramă a cuvântului,

EMINESCU.

10

Dar în lucrarea prezentă, pentru descifrarea unor secvenţe, am folosit numai chei de

descifrare în care numerele diferite de zero, sunt 7 şi multiplii lui, cu deosebire, 14.

Folosind această restricţie, mai găsim un algoritm care, concretizat într-un acrostih mai

estompat, ne conduce la soluţie.

Din primele două versuri ale primei strofe, extragem primele lor două litere, obţin-nd

secvenţa, CUST. Repetând procedeul pentru a doua strofă, obţinem secvenţa, SILU.

Secvenţa rezultată prin alăturarea acestor două secvenţe, o descifrăm cu cheia, (0, 0, 0, -

7, -14, 0, -7, -7) şi obţinem:

C U S T S I L U

0 0 0 -7 -14 0 -7 -7

C U S M E I E N

deci o anagramă a numelui, EMINESCU.

Interesant de reţinut este faptul că, folosind o cheie mult mai simplă, dar bazată tot pe

numărul 7, putem obţine numele poetului din titlul, folosindu-ne tot de numărul şapte.

Din şirul de litere ale titlului, reţinem primele 7 litere şi a 7-a literă din final, secvenţa

obţinută o descifrăm:

C U P E N E T S

0 0 -7 0 0 0 -7 0

C U I E N E M S

deci tot o anagramă a numelui, EMINESCU.

11

Un document şi ... enigmele lui

Este vorba de interogatoriul luat lui Eminescu, în ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie

1889, cu trei zile înainte de moarte, textul acestuia fiind următorul:

Cum te chiamă?

Sînt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele

l-a pus să mă împuşte cu puşca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare.

12

Pentru ce?

Pentru că eu fiind moştenitorul lui Matei Basarab, regele se temea să nu-i iau

moştenirea.

Ce-ai de gând să faci când te vei face bine?

Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezească, evreiască, italienească

şi sanscrită. Ştiu 64 de limbi.

Cine e Poenaru care te-a lovit?

Un om bogat care are 48 de moşii, 48 de rîuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate şi

care are 48 de milioane.

Referitor la acest act, următoarele precizări se impun:

Acest text a fost editat prima oară de către Radu D. Rosetti în „Adevărul literar şi artistic”

din 27 septembrie 1922, reluat ulterior într-un volum. Sînt, însă, diferenţe de un cuvânt sau

două. Există deci posibilitatea apariţiei unor erori în textul de mai sus.

Cu referire la acest document Theodor Codreanu în cartea sa „Dubla sacrificare a lui

Eminescu”, 1999, pag. 159, scrie următoarele: „Interogatoriul luat de Gheorghe Bursan (Bursen)

este ultima tragi-comedie masonică înscenată lui Eminescu. Bursan era Maître, adică maistru în

ierarhia masonică. În el a avut încredere, se vede, Maiorescu. Interogatoriul luat constituie un

act juridic, deci hotărîtor în a marca destinul poetului şi a pecetlui pentru eternitate starea de

nebun irecuperabil.”

N. Georgescu în lucrarea sa, „A doua viaţă a lui Eminescu”, Europa Nova, 1994,

numărând, în anumite condiţii, cuvintele din întrebările şi răspunsurile interogatoriului,

evidenţiază faptul că acest text este tributar numerelor, 8, 16, 24, 48, 64 şi 33, ajungând la

concluzia că, „... relaţiile numerice dintre cuvinte sunt suspect de exacte ceea ce înseamnă că

actul, în, întregul său, este un fals. Cade dintr-un condei valoarea probatorie a acestui act.”

13

Într-un articol, publicat în revista, „Al cincilea enotimp”, Oradea, anul IV, nr. 3, 2000,

am prezentat rezultatele unei analize statistice a textului interogatoriului luat lui Eminescu,

punând în evidenţă numeroase relaţii numerice între cuvintele şi literele întrebărilor şi

răspunsurilor, precum şi unele „mesaje” care ar fi putut fi disimulate în acest text, toate acestea

susţinând concluzia lui N. Georgescu, mai precis prima ei parte şi anume că: „relaţiile numerice

dintre cuvinte sunt suspect de exacte”.

Nu vom prezenta rezultatele acestei analize, dar vom preciza că ea pune în evidenţă

faptul că, acest text este tributar şi de numărul şapte – care apare în studiul care urmează -

astfel:

- În text apar în mod explicit şapte numere şi anume odată 64 şi de 6 ori 48, suma

acestor numere fiind egală cu 7 x 16,

- Răspunsul la a treia întrebare începe cu expresia „AM SĂ FAC”, având în total şapte

litere, după care urmează cele şapte domenii (viitoarele preocupări): „botanică,

zoologie, mineralogie, gramatică chinezească, evreiască, italienească şi sanscrită”,

însumând în total 77 = 7 x 11 litere.

Amintim că măsurariul acesta cu cifra 7 ni-l propune însuşi Eminescu, în SĂRMANUL

DIONIS, publicat în 1872, „Dar vei fi băgat de seamă o împrejurare: cartea mea, citind-o în şir,

rămâne neînţeleasă ... dar oriunde-i începe răsfoind tot la a şaptea filă, o limpezime

dumnezeiască e în fiecare şir.”

Reluând cercetarea acestui document, am ajuns la concluzia că, răspunsul la întrebarea

a patra din interogatoriu reprezintă de fapt expresia biblică:

„ALE TALE DINTRU ALE TALE, EMINESCO” sau „ALE TALE DINTRU ALE TALE

DOAMNE.”

Dacă este aşa atunci rezultă că într-adevăr documentul acesta este un fals.

Acest rezultat a făcut obiectul articolului intitulat „Un document şi ... enigmele lui”, pe

care l-am publicat în revista SAECULUM, nr. 5, 2003, iar pentru obţinerea lui am folosit un cifru

de substituţie multiplă pe care l-am prezentat.

14

Dar rezultatul de mai sus se obţine foarte simplu, folosind următorul cifru de substituţie,

simplă.

Considerăm alfabetul normal ordonat, şi rangurile literelor în această ordonare, deci

substituţia:

A B C ... P Q R ... Z

1 2 3 ... 16 17 18 ... 26

şi ne imaginăm următorul sistem criptografic:

Pentru cifrarea unui text, literele acestuia se substituie cu rangurile lor din alfabet, după

care, acestor ranguri li se adună numerele unei „chei de cifrare”, numere pozitive sau negative.

Dacă după adunare rezultă un număr negativ, acestuia i se adună numărul 26, sau un multiplu

de 26. Dacă după adunare rezultă un număr mai mare ca 26, din acest număr se scade 26, sau

un multiplu al lui. Numerele finale rezultate se înlocuiesc cu litere care, în alfabet, au aceste

numere drept ranguri.

Drept exemplu vom cifra cuvântul CARTE, folosind următoarea cheie de cifrare, (-7, 3,

20, 8, 1). Deci

C A R T E

3 1 18 20 5

-7 3 20 8 1

-4 4 38 28 6

Dar, -4 + 26 = 22 = V; 38 – 26 =12 = L şi 28 – 26 = 2 = B

Deci rezultatul cifrării este,

22 4 12 2 6

V D L B F

15

Descifrarea este operaţia inversă în care numerele din cheia de cifrare îşi schimbă

semnele.

În aplicaţiile care urmează, algoritmul de mai sus îl vom scrie simplificat; cuvântul care

trebuie cifrat, sau descifrat, cheia folosită şi rezultatul final.

Din expresia biblică, „ALE TALE DINTRU ALE TALE”, dacă notăm numărul de litere

din fiecare cuvânt, obţinem secvenţa numerică, 3 4 6 3 4.

Să considerăm primele cinci cuvinte din răspunsul la întrebarea a patra, precedate de

numărul 48, pe care le scriem în următoarea ordine,

CASE MOSII GARDURI SATE RAURI

Dacă pentru fiecare dintre aceste cuvinte notăm numărul de litere pe care le conţine,

obţinem secvenţa 4 5 7 4 5, şi dacă din fiecare număr scădem o unitate, obţinem secvenţa, 3 4

6 3 4, identică cu aceea obţinută mai sus din expresia biblică.

Deci, pentru a obţine expresia biblică din cele cinci cuvinte din interogatoriu, din fiecare

dintre ele trebuie eliminată câte o literă.

Să considerăm primele două cuvinte din ordonarea de mai sus, adică secvenţa, CASE

MOSII, din care eliminăm prima şi a opta literă, respectiv C şi I, aflate la o distanţă de 7 litere în

secvenţă, succesiunea rămasă o descifrăm cu sistemul de cifrare prezentat anterior, folosind

următoarea cheie de descifrare, (0, -7, 0, 7, -14, -7, -4), adică

A S E M O S I

0 -7 0 7 -14 -7 -4

A L E T A L E

deci, din cuvântul CASE a rezultat cuvântul ALE, iar din cuvântul MOSII a rezultat cuvântul

TALE.

Este important de reţinut structura cheii de descifrare.

16

Astfel se observă că, numerele din cheie cu care se descifrează consoanele formează

structura simetrică, (-7, 7, -7), iar pentru vocale, numerele din cheie formează structura, (0, 0, -

14, -4) în care 14 este multiplul lui 7.

Să considerăm secvenţa formată din al treilea şi al patrulea cuvânt din ordinea

prezentată, adică

GARDURI SATE

secvenţă din care eliminăm a doua literă din primul cuvânt, deci litera A, şi a opta literă de la ea,

deci litera T, între aceste litere rămânând 7 litere.

Secvenţa rămasă o descifrăm cu cheia, (7, 28, 0, 14, 0, -14, -7, 0, 0) şi obţinem:

G R D U R I S A E

7 28 0 14 0 -14 -7 0 0

G T D I R U L A E

Deci, din cuvântul GARDURI a rezultat secvenţa NTDIRU, care este o anagramă a

cuvântului, DINTRU, iar din cuvântul SATE a rezultat secvenţa LAE, care este o anagramă a

cuvântului, ALE.

Din al cincilea cuvânt, RAURI, eliminăm a treia literă, iar secvenţa rezultată o descifrăm

cu cheia, (28, 0, . -4) şi obţinem

R A R I

28 0 . -4

T A . E

secvenţa, T A . E sugerând cuvântul TALE, el nu rezultă explicit deoarece a doua literă R este

eronată, sau cuvântul RÂURI din interogatoriu este eronat.

Dacă am presupune că în locul lui a fost cuvântul STÂNE, după eliminarea literei N,

rezulta,

17

S T A E

-7 0 0 0

L T A E

deci o anagramă a cuvântului, TALE.

Pentru ultimul cuvânt din acest răspuns, precedat de numărul 48, avem:

M I L I O A N E

0 0 7 -4 14 14 0 0

M I S E C O N E

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul, EMINESCO.

Referitor la cuvântul MILIOANE, observăm următoarele; suma rangurilor din alfabet a

literelor, I, L, I este egală cu 30 iar 30 – 26 = 4 care este rangul din alfabet al literei D cu care

substituim cele trei litere şi cuvântul devine, MDOANE care prin anagramare conduce la

cuvântul, DOAMNE.

Dar în interogatoriu mai există un cuvânt care este precedat de un număr, el se află în

fnalul răspunsului la întrebarea a treia, având formularea

ŞTIU 64 DE LIMBI

Dacă din cuvântul LIMBI eliminăm a doua literă, cu ajutorul cheii de descifrare, (7, 7, 7, -

4) obţinem,

L M B I

7 7 7 -4

S T I E

18

rezultând cuvântul ŞTIE.

După cum se observă cheile de descifrare (deci şi de cifrare) sunt tributare de numărul

7, numerele care compun aceste chei sunt, în principal, 0, 7 şi multiplii ai numărului 7.

Numerele din aceste chei cu care se descifrează consoanele sunt numai, 0, 7 şi -7, iar

numerele cu care se descifrează vocalele sunt, 0, 14, -14 şi -4.

Pentru descifrarea consoanelor apare şi numărul 28, multiplul numărului 7.

Esenţial rămâne faptul că, numerele cu care sunt formate cheile de descifrare (sau

cifrare) sunt 0, 7, (-7) şi multiplii acestora.

Important de reţinut este faptul că, acest sistem de cifrare şi această structură a cheilor,

ne oferă prilejul de a obţine unele rezultate interesante din analiza şi a altor documente care-l

vizează în mod direct pe Eminescu.

Vom prezenta câteva exemple, dar în fiecare caz prezentăm şi alte rezultate privitoare la

documentul respectiv.

Dar iată un prim exemplu.

În cartea sa „Moartea antumă a lui Eminescu”, ed. Cartier, 2002, N. Georgescu,

analizând „Prefaţa la ediţia dintâi”, text scris de Titu Maiorescu, constată că „Cele patru

paragrafe ale acestei prefeţe propun şi o simetrie cifrică interesantă privind numărul de

cuvinte”, prezentând cele observate. În finalul acestei analize, autorul sus – citat scrie că:

„Aceste relaţii simetrice au ciudăţeniile lor, şi atestă încă o dată, că actele şi mărturiile privind

viaţa târzie a lui Eminescu (darea lui afară din presă, mai ales, declararea publică a bolii psihice

etc.) sunt învăluite într-un mister fabricat”.

În al treilea paragraf al acestei prefeţe sunt citate de către Maiorescu opt poezii

eminesciene, „cele mai vechi”. Aceste poezii şi ordinea lor în ediţie sunt următoarele:

15. Venere şi Madonă

19

23. Mortua est!

25. Egipetul

24. Noaptea

32. Înger de pază

39. Împărat şi proletar

7. Rugăciunea unui dac

29. Înger şi demon

Surprinde includerea în rândul „celor mai vechi” poezii a Rugăciunii unui dac, publicată

în 1879.

Dacă „simetria cifrică” semnalată de N. Georgescu este întâmplătoare sau nu, este o

problemă, cert este faptul că analiza detaliată a acestui text pune în evidenţă şi alte „simetrii”

interesante, care ar putea face parte din acel „mister fabricat” privind viaţa târzie a lui

Eminescu.

Titlul „Venere şi Madonă” îl scriem de la dreapta la stânga,

A N O D A M I S E R E N E V

după care din acest şir, extragem literele, începând cu prima şi apoi din trei în trei, adică după

regula

A (3) A (30 E (3) E

rezultând secvenţa, A A E E

Folosind sistemul de cifrare de mai sus şi cheia de cifrare, (7, 0, -7, 0), cifrăm cuvântul, T

A L E, adică

T A L E

20

7 0 -7 0

A A E E

rezultând chiar secvenţa extrasă anterior, care deci reprezintă rezultatul cifrării cuvântului T A L

E.

Din titlul „Rugăciunea unui dac”, scriind cuvântul DAC la început, obţinem,

DACRUGACIUNEAUNUI, din care culegem literele conform regulei de mai sus şi obţinem:

D (3) U (3) I (3) A (3) I (3) R

rezultând secvenţa, D U I A I R.

Să considerăm cuvântul DINTRU şi să-l cifrăm cu cheia, (0, 0, 7, 7, 0, 14), obţinem,

D I N T R U

0 0 7 7 0 14

D I U A R I

deci a rezultat o anagramă a secvenţei extrasă mai sus.

Am folosit numărul 3 pentru regula de extragere a literelor, ţinând cont că aceste poezii

apar în paragraful al treilea al prefeţei.

Din titlul „Mortua est!”, eliminăm ultima literă şi apoi reţinem următoarele trei din final,

rezultând secvenţa, A E S, pe care o descifrăm cu cheia, (0, 0, -7), adică

A E S

0 0 -7

A E L

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul A L E.

21

Din titlul „Împărat şi proletar”, eliminăm ultima literă, ca şi în cazul de mai sus, şi

reţinem ultimele patru litere din textul rămas, adică, L E T A, secvenţă care, prin anagramare,

conduce la cuvântul, T A L E.

Alăturăm titlurile, „Egipetul” şi „Noaptea”, formând secvenţa,

E G I P E T U L N O A P T E A

din care extragem literele din şase în şase, începând cu prima, deci folosind schema, E (6) L (6)

A, au luat pasul 6 în loc de 3 deoarece am folosit două titluri. După cum se vede au fost extrase

din secvenţă literele cu rangurile, 1, 8, 15, care scot în evidenţă numărul 7.

Secvenţa de mai sus, citită de la dreapta, conduce la cuvântul, A L E.

Alăturăm ultimele cuvinte din titlurile „Înger de pază” şi „Înger şi demon”, adică, P A Z A

D E M O N, ultimele şase litere, A D E M O N, prin anagramare conduc la cuvântul, DOAMNE.

Cuvintele obţinute mai sus, din titlurile poeziilor, ordonate corespunzător, conduc la

formula biblică, „ALE TALE DINTRU ALE TALE DOAMNE”

Referitor la acest rezultat constatăm următoarele:

- Sistemul de cifrare şi structura cheilor de descifrare, având la bază numărul 7, sunt

identice cu acelea folosite în cazul INTEROGATORIULUI.

- În ambele cazuri s-a ajuns la expresia biblică precizată.

- Interogatoriul are 4 întrebări, iar prefaţa are 4 paragrafe.

- În interogatoriu cuvintele descifrate sunt grupate în al patrulea răspuns, iar în

prefaţă poeziile în cauză se găsesc în al treilea paragraf, există deci o concentrare a

obiectelor cercetate.

- În ambele documente este implicat Titu Maiorescu.

Curioase coincidenţe? Dacă într-adevăr sunt simple coincidenţe. Dar parcă sunt prea

multe.

Dar cele opt poezii ascund şi alte „mesaje” care pot fi evidenţiate prin algoritmi simpli,

simetrici.

22

Astfel:

- Secvenţa formată din numerele de ordine ale poeziilor, ordonată crescător este,

7, 15, 23, 24, 25, 29, 32, 39

Primul număr este 7 şi îl scădem din al şaptelea număr din secvenţă, adică, 32 – 7 = 25,

după care la primele patru numere le adunăm cheia, (-4, -10, -10, -10) iar la următoarele patru

numere din secvenţă le adunăm cheia (-4, -20, -20, -20), facem calculele iar numerele rezultate

le înlocuim cu literele care, în alfabetul normal, au aceste numere drept ranguri.

Deci,

7 15 23 24 25 29 25 39

-4 -10 -10 -10 -4 -20 -20 -20

3 5 13 14 21 9 5 19

C E M N U I E S

Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul EMINESCU.

- Bigramele cu care încep titlurile poeziilor, parcurgând lista lor de la ultima la prima

poezie, formează secvenţa

IN RU IM IN NO EG MO VE

Din primele trei bigrame reţinem a doua lor literă, din următoarele trei bigrame reţinem

prima lor literă, iar din ultimele două reţinem din nou a doua lor literă.

Simetria reţinerii literelor este evidentă. Obţinem astfel secvenţa, NUMINEOE, din care, prin

anagramare rezultă expresia „E O MINUNE”, potrivită ca apreciere la adresa operei

eminesciene.

În acelaşi timp, textul format din cele opt bigrame, prin anagramare conduce la expresia

„EMINOV – probabil de la Eminovici – GENIU ROMÎN”

23

Să considerăm poeziile, EGIPETUL, NOAPTEA, ÎNGER DE PAZĂ, şi în ordinea acestor

titluri, să extragem literele care în cadrul lor ocupă rangurile; 1 2 3; 1; 1 2 3, rezultă astfel

secvenţa, EGINING, pe care o descifrăm cu cheia, (0, 7, -7, 0, -14, 0, 14) folosind sistemul de

cifrare prezentat anterior (numerele semnificative din cheie au la bază numărul 7) şi obţinem:

E G I N I N G

0 7 -7 0 -14 0 14

E N B N U N U

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la textul: „UN NEBUN”.

Acest rezultat ar putea fi pus în legătură cu campania desfăşurată în 1883 pentru

îndepărtarea lui Eminescu din presa românească şi cu „celebra” epigramă a lui Macedonski în

care acesta traduce în versuri „boala gravă” care l-a atins pe Eminescu, prin nebunie.

Din analiza ediţiei lui Maiorescu, prezentată de N. Georgescu şi la a cărei prefaţă ne-am

referit, am mai reţinut şi următoarea apreciere:

„S-a remarcat că Titu Maiorescu a aranjat poeziile într-un anumit fel, nu în ordinea

cronologică a apariţiei lor în reviste, nici în ordinea cronologică a creării lor de către Eminescu,

nici strict tematic – ci după alte criterii” (pag. 140).

Şi în continuare:

„Dacă acest volum conţine o parolă ..., atunci parola se află aici, în succesiunea Doină –

Mai am un singur dor – Variantă – Altă variantă – Altă variantă – Epigonii – Călin – Strigoii”.

Cele câteva mesaje care rezultă din analiza celor opt poezii, s-ar putea să vină în sprijinul

afirmaţiei de mai sus a lui N. Georgescu.

Astfel:

Să considerăm titlurile variantelor; „De-oi adormi”, „Nu voi mormânt bogat”, „Iar când

voi fi pământ” şi să extragem din cele opt titluri, literele iniţiale după următoarea regulă; din

24

primele două titluri, primele două litere iar din celelalte titluri prima lor literă. Se obţine

secvenţa: DOMADNIECS.

Deoarece în sistemul de cifrare descris anterior, consoanele se descifrau cu numerele, 7

şi (-7), secvenţa de mai sus o descifrăm cu cheia, (7, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0) şi obţinem:

D O M A D N I E C S

7 0 0 0 0 0 0 0 0 0

K O M A D N I E C S

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele M A C E D O N S K I, cel care, prin

epigrama „celebră” a contribuit la îndepărtarea din presă a lui Eminescu.

Să fie aceasta parola? Greu de stabilit.

Considerăm titlurile, „CALIN” şi „STRIGOII”, din care extragem cinci litere, primele două

din primul titlu şi primele trei din al doilea titlu, obţinând secvenţa, C A S T R.

Cu sistemul criptografic definit la analiza interogatoriului şi cu structura cheilor acolo

stabilită, cifrăm cuvântul MOARE, folosind următoarea cheie de cifrare, (7, 14, 0, 0, 14) şi

obţinem,

M O A R E

7 14 0 0 14

T C A R S

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la secvenţa CASTR, obţinută mai sus din cele două

titluri, deci această secvenţă reprezintă criptograma rezultată din cifrarea cuvântului MOARE.

Interesant de reţinut este faptul că, acest cuvânt este disimulat, într-un mod foarte

simplu, în expresia cu care începe răspunsul la întrebarea a patra din interogatoriu, adică, „UN

OM BOGAT CARE ARE”.

25

Din acest text extragem literele cu numerele de ordine, 4, 6, 8, 12, 16 şi obţinem

cuvântul MOARE. Numerele de ordine folosite sunt divizori ai numărului 48 care apare în mod

explicit de şase ori în răspunsul la întrebarea a patra din interogatoriu.

Oare acest cuvânt se consideră că, caracteriza starea de sănătate a poetului Eminescu în

anul 1883?

Să considerăm personajul principal din poezia STRIGOII, adică ARALD, din care, scriind

literele în ordine alfabetică, rezultă secvenţa, AADLR. Acestor litere le punem în corespondenţă

rangurile lor din alfabet, cu condiţia că la litera L cu rangul 12 îi punem în corespondenţă suma

cifrelor rangului, deci avem corespondenţa,

A A D L R

1 1 4 3 18

din care prin următoarele adunări simetrice rezultă R + L + D = 25; R + D + A = 23; L + D + A = 8 şi

L + D + A = 8, rezultate pe care le scriem astfel, 25, 8, 23, 8 şi dacă înlocuim fiecare număr cu

litera din alfabet care are acest număr drept rang, rezultă secvenţa, YHWH care reprezintă

cuvântul Dumnezeu scris în ebraică.

Rămânem tot la poezia STRIGOII, din care reţinem al 11-lea vers, adică

„Şi lângă ea-n genunche e Arald, mîndrul rege”

din care extragem expresia, „E ARALD”. Pentru literele ale căror ranguri din alfabet sunt

reprezentate de numere formate din două cifre, deci R şi L, procedăm astfel; calculăm suma

cifrelor rangurilor, numărul rezultat se substituie cu litera din alfabet care are acel număr drept

rang. Astfel, rangul lui R este 18 şi 1 + 8 = 9 = I, deci R se substituie cu I şi L cu rangul 12 se

substituie cu C. Expresia „E ARALD” ne conduce la secvenţa, EAIACD.

Printr-o singură permutare, această secvenţă se scrie sub forma, EACIAD. Înlocuim aici

litera D cu B şi scriem secvenţa rezultată sub forma, EAICBA.

26

Alăturăm aceste ultime două secvenţe şi înlocuim fiecare literă cu rangul ei din alfabet,

E A C I A D E A I C B A

5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1

Din acest şir, formăm, alternativ, numerele dintr-o singură cifră şi din două cifre pe care

le înlocuim apoi cu literele care au aceste numere drept ranguri în alfabet şi obţinem:

5 13 9 14 5 19 3 21

E M I N E S C U

deci numele poetului.

Să considerăm următoarea ordonare a poeziilor analizate; Mai am un singur dor; Călin;

Strigoii; Doina; Epigonii şi din primele patru titluri să extragem patru litere conform cu

următoarea schemă; 1, 2, 1, 2, deci din primul titlu prima literă, din al doilea titlu a doua literă

etc. rezultând secvenţa, M A S O, deoarece, 1 + 2 + 1 + 2 = 6, din ultimul titlu reţinem a şasea

literă, care alăturată secvenţei de mai sus, formează cuvântul, MASON.

Considerăm ultima strofă din poezia, STRIGOII, şi din versurile ei extragem literele

conform următoarei scheme; 2, 12, 12, 12, 2, adică din primul vers a doua lui literă, din al doilea

vers primele lui două litere etc. rezultând secvenţa, E C U S I I N A, pe care o partajăm în două

secvenţe, precizate mai jos, după care fiecare secvenţă se descifrează cu sistemul criptografic

deja precizat, folosind cheia de descifrare, (4, 0, 0, 0) adică:

A C E I I N S U

4 0 0 0 4 0 0 0

E C E I M N S U

secvenţa finală fiind o anagramă a numelui EMINESCU.

27

Să considerăm şirul format din cele cinci titluri:

DOINĂ MAI AM UN SINGUR DOR ... STRIGOII

din care extragem literele din 8 în 8, cele cinci poezii plus cele trei variante fac în total opt

poezii, omiţând primele opt litere, algoritm notat astfel:

(8) A (8) R (8) N (8) T (8) I

din care rezultă secvenţa; ARNTI, din care, prin anagramare se obţin cuvintele; TIRAN, RĂNIT,

TÎNĂR.

Să considerăm titlurile celor cinci poezii, deci fără cele trei variante, în ordinea în care

apar în lucrarea lui N. Georgescu.

Să considerăm secvenţa numerică, 12, 12, 13, 13, 14, suma acestor numere fiind egală

cu 64, cât este numărul poeziilor din această ediţie. Din titlurile poeziilor extragem câte două

litere conform cu numerele din secvenţa numerică de mai sus, adică, din primele două titluri

extragem primele lor două litere, din următoarele două titluri reţinem literele care ocupă

locurile 1 şi 3 etc. obţinem secvenţa, DOMAEICLSI.

Suma cifrelor anului 1883 este egală cu 20, din care reţinem cifra semnificativă, adică 2.

Prima şi ultima cifră din an, sunt 1 şi 3. Numerele, 1, 3 şi 2 le folosim astfel; dacă literele

secvenţei de mai sus le numerotăm de la dreapta la stânga, litera I are numărul de ordine 1 şi L

numărul 3, atunci secvenţa o descifrăm cu cifrul mereu repetat, folosind cheia, (0, 0, 0, 0, 0, 0,

0, 2, 0, 2) şi obţinem:

D O M A E I C L S I

0 0 0 0 0 0 0 2 0 2

D O M A E I C N S K

secvenţa finală prin anagramare, conduce la numele, MACEDONSKI.

Este a doua modalitate în care s-a obţinut numele lui Macedonski. Curioasă coincidenţă.

28

Cele cinci titluri le ordonăm, în ordinea alfabetică a primei lor litere, în acest fel pe

ultimele trei poziţii sunt situate titlurile; Epigonii, Mai am un singur dor, Strigoii.

Numele şi prenumele poetului Mihai Eminescu conţine 13 litere, acesta sugerând

numărul 131. Conform acestui număr, din cele trei titluri de mai sus, reţinem litere conform

algoritmului; din primul titlu prima literă, din al doilea primele trei litere iar din al treilea titlu

prima literă, rezultând secvenţa E M A I S, din care prin anagramare rezultă cuvântul MESIA.

Să considerăm poezia, CĂLIN, în care literele L şi N au rangurile formate din câte două

cifre. Astfel rangul lui L este 12, dar în alfabet, 1 este rangul literei A iar 2 este rangul lui B, deci

litera L poate fi substituită cu bigrama, AB. Rangul din alfabet al literei N este 14 şi deci ea poate

fi substituită cu bigrama, AD. Dar titlul poeziei are 5 litere, acest număr fiind rangul din alfabet

al literei E.

Cu aceste constatări, titlul, la care i se alătură litera E, devine, CAABIADE.

Eliminăm bigrama AB şi obţinem, CAIADE pe care o scriem sub forma, EACIAD şi

înlocuind fiecare literă cu rangul ei din alfabet, obţinem secvenţa numerică, 5 1 3 9 1 4.

Eliminăm bigrama, AD rezultând secvenţa CAABIE, pe care o scriem sub forma, EAICBA,

din care, conform procedeului anterior rezultă secvenţa numerică, 5 1 9 3 2 1.

Alăturăm cele două secvenţe numerice şi din şirul obţinut, formăm succesiv numere

dintr-o cifră şi din două, pe care le descifrăm cu substituţia dată de alfabetul normal ordonat.

Deci

5 13 9 14 5 19 3 21

E M I N E S C U

obţinându-se numele poetului.

Dar poemul CĂLIN, ne mai oferă o surpriză interesantă.

29

Poemul este structurat pe 8 părţi, număr egal cu numărul literelor din cuvântul

EMINESCU şi conţine 258 = 2 x 129 versuri, numărul 129 fiind egal cu suma rangurilor din

alfabet al literelor din numele, MIHAI EMINESCU.

Numărul de versuri din cele opt părţi sunt:

partea 1 2 3 4 5 6 7 8

nr. versurilor 42 4 28 32 28 10 54 60

Şirul numeric corespunzător numărului de versuri îl transformăm astfel; fiecare număr

strict mai mare ca 10 se înlocuieşte cu numărul obţinut din el prin adunarea cifrelor sale, după

care ultimele 4 numere din şirul rezultat se scriu de la dreapta la stânga. Se obţine secvenţa, 6,

4, 10, 5, 6, 9, 10, 10.

Acest şir îl descifrăm cu alfabetul normal ordonat care nu conţine litera Q, folosind

următoarea cheie de descifrare, (-1, 9, -1, 9, -1, 9, -1, 9) a cărei simetrie este evidentă. Se

obţine:

6 4 10 5 6 9 10 10

-1 9 -1 9 -1 9 -1 9

5 13 9 14 5 18 9 19

E M I N E S I T

evident că este vorba de, EMINESCU, chiar dacă ultimele două litere sunt eronate.

30

Numărul de litere din titlurile celor cinci poezii formează secvenţa numerică, 5, 16, 8, 5,

8 din care, înlocuind fiecare număr cu litera care are acest număr drept rang în alfabet obţinem

secvenţa, E P H E H.

Această secvenţă o descifrăm cu cifrul pe care l-am prezentat, folosind drept cheie de

descifrare, (14, -7, 7, 14, -7) rezultă,

E P H E H

14 -7 7 14 -7

S I O S A

şi prin anagramarea secvenţeifinale rezultă cuvântul, SOSIA.

Sistemul criptografic prezentat la analiza interogatoriului şi cheile de descifrare cu

structura având la bază numărul 7, acolo stabilite, se întâlneşte şi în următorul episod din viaţa

lui Eminescu.

Se ştie că Maiorescu s-a lăsat convins la insistenţele Emiliei Humpel să organizeze

trimiterea la Viena, pentru tratament, a lui Eminescu.

În cartea sa „Dubla sacrificare a lui Eminescu”, Th. Codreanu, referindu-se la acest

episod, scrie următoarele: „În gară, pe 20 octombrie / 1 noiembrie 1883, Maiorescu şi Livia sunt

întâmpinaţi de poet cu o usturătoare „parolă” (masonică?)”: „Dr. Robert Mayer, marele

monument, o conspiraţie şi colo marea domnişoară.” La fluieratul locomotivei – scrie în

continuare Th. Codreanu – Eminescu a mai strigat un cuvânt de „nebun”: ARGUS.

Comentând acest text, Th. Codreanu scrie următoarele: Evident, posteritatea n-a putut

interpreta mesajul decât tot sub aspectul nebuniei. Poate că aceste cuvinte aveau un înţeles şi

Maiorescu le-a receptat din plin. Robert Mayer este numele unui mare fizician preţuit de

Eminescu. Dar în acest caz este numit doctor. Mayer poate să fie, în acest caz, MAIOR-escu

însuşi care se erija în somnitate medicală (dr.), dar e, în acelaşi timp, şi numele baronului von

Mayr (Mayer), care a pus la cale (împreună cu Maiorescu) „aruncarea pest bord” a poetului în

„marele moment” al încheierii tratatului secret, printr-o „conspiraţie” (planul de arestare a lui

31

Eminescu din ziua de 28 iunie 1883). Chiar dacă admitem că poetul nu era lucid atunci, el ar fi

vorbit în simbolurile subconştientului care sunt, în felul lor, mai precise decât un ambalaj verbal

de circumstanţă. Iar dacă a fost lucid şi-a dat seama că orice acuzaţie directă adresată în public

protectorului său ar fi fost interpretată ca isterie şi ingratitudine. Şi dacă Eminescu înţelesese

jocul parolelor, cu atât mai eficientă putea fi adresându-se astfel lui Maiorescu.

Din descifrările care urmează rezultă că poetul s-a adresat direct lui Maiorescu, că

Eminescu a înţeles jocul parolelor şi că în momentul respectiv el era cât se poate de lucid.

Din numele fizicianului, eliminând prima şi ultima literă rezultă secvenţa, OBERTMAYE,

pe care o descifrăm cu cifrul folosit în cazul interogatoriului, utilizând cheia de descifrare, (14, 7,

14, 0, 7, 0, 14, -4, 0) având aceiaşi structură ca şi acelea folosite în cazul documentului amintit

anterior. Deci

O B E R T M A Y E

14 7 14 0 7 0 14 -4 0

C I S R A M O U E

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele MAIORESCU.

Descifrând cuvântul MOHENT, din care eliminăm a treia literă, obţinem:

M O E N T

0 0 14 0 7

M O S N A

din secvenţa finală prin anagramare se obţine cuvântul MASON.

Cuvântul ARGUS prin descifrare, ne conduce la următorul rezultat,

A R G U S

0 28 -28 0 -7

A T E U L

32

sau, cu cheia (14, 28, 28, 0, 0)

A R G U S

14 28 28 0 0

O T I U S

care prin anagramare conduce la expresia „O ŞTIU”.

Din cele de mai sus rezultă că textul parolei ar putea fi următorul: „Maiorescu, marele

mason, o conspiraţie şi colo marea domnişoară”.

Un alt document în care îşi face prezenţa sistemul de cifrare prezentat în analiza

interogatoriului în care numerele semnificative din cheile de cifrare sunt formate numai din

numărul 7 şi multiplii lui, este „celebra” epigramă a lui Macedonski:

Un X ... pretins poet – acum

S-a dus, pe cel mai jalnic drum ...

L-aş plânge dacă-n balamuc

Destinul său n-ar fi mai bun

Căci până ieri a fost năuc

Şi nu e azi decât nebun

publicată în numărul pe luna august a anului 1883 al revistei LITERATORUL, după declararea

publică a „gravei boli” care l-a atins „subit” pe Eminescu, fără ca boala să fi fost explicit

denumită.

După cum se observă, autorul epigramei traduce în versuri „boala gravă” prin nebunie,

contribuind în acest fel la îndepărtarea lui Eminescu din presă, începând cu 28 iunie 1883,

moment despre care Th. Codreanu afirmă că: „... este o cheie hermeneutică pentru istoria

românească modernă şi ea marchează înlăturarea lui Eminescu de la făurirea destinului

românesc”.

33

O analiză a textului de mai sus, intreprinsă de mine, a apărut în cartea „Moartea antumă

a lui Eminescu”, 2002, semnată de N. Georgescu.

Din această analiză reţinem numai constatările care urmează:

Dacă din primul şi ultimul vers reţinem primul şi ultimul lor cuvânt, obţinem structura:

UN ACUM

ŞI NEBUN

care, citită începând cu diagonala secundară, ne conduce la mesajul: „ŞI ACUM UN NEBUN”,

care este în concordanţă cu conţinutul bileţelului pe care i l-a trimis d-na Szöke, soţia lui Slavici,

lui Titu Maiorescu la 28 iunie 1883: „Domnul Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă

scap de el, că foarte rău”, dar şi cu gestul lui Grigore Ventura care l-a adus pe poet la baia

Mitraşewschi, unde l-a abandonat şi a anunţat poliţia că are de ridicat un nebun.

Din analiza intreprinsă rezultă că textul epigramei este „tributar” şi numărului şapte.

Referitor la semnificaţia acestui număr, N. Georgescu scrie următoarele: „Nu trebuie să studiezi

multă literatură despre francmasonerie ca să afli că, în simbolistica cifrică a ei, şapte este cifra

morţii ca ameninţare, ca iminenţă, cifra condamnării la moarte.”

Dacă numărăm şi litera X din primul vers, atunci tot a şaptea literă a epigramei este o

consoană.

Deoarece această caracteristică nu este un indicator statistic al limbii române, ea poate

rezulta ca urmare a acţiunii autorului de a disimula în textul epigramei o informaţie

confidenţială.

Scriem textul epigramei, începând cu primul vers pe coloane a câte şapte litere fiecare şi

din tabelul astfel format reţinem opt perechi de litere din primele două linii, împărţite în două

blocuri a câte patru perechi, pe care le numerotăm. Obţinem

1 2 3 4 1 2 3 4

U I A U M I A E

34

N N C S A C S D

în care observăm poziţia simetrică a literei A, pe care o eliminăm.

Citim literele primului tabel, pe coloane, de jos în sus, parcurgând coloanele în ordinea

(1 4 2 3) şi obţinem expresia, NUS UNIC.

Aplicând aceeaşi regulă, din al doilea tabel obţinem expresia, AM DECIS.

Deci, din cele două blocuri a rezultat mesajul:

„NU-S UNIC, AM DECIS”, cu sensul – după părerea noastră – că: „NU-S SINGUR, CARE AM

DECIS”.

Aceasta ar însemna o recunoaştere, din partea autorului textului, că în adoptarea unei

atitudini, unei măsuri, nu a fost singur, atitudinea fiind rodul hotărârii unui grup. Acest mesaj ar

confirma faptul că îndepărtarea din presă a lui Eminescu, la 28 iunie 1883, este rezultatul

acţiunii unui grup de persoane.

Dar să vedem şi câteva exemple în care este prezent sistemul de cifrare invocat mai sus.

Din fiecare vers extragem primele două litere, bigramele rezultate le ordonăm în funcţie

de ordinea alfabetică a primei lor litere, separând apoi bigramele în două grupe de câte trei.

Deci rezultă,

CA DE LA SA SI UN

Din prima grupă eliminăm a patra literă de la stânga, din a doua grupă eliminăm a patra

literă de la dreapta, secvenţa rămasă o descifrăm cu cheia, (0, -14, 0, -7, 14, 0, 0, 28, 14, 0) şi

obţinem:

C A D L A S A I U N

0 -14 0 -7 14 0 0 28 14 0

C M D E O S A K I N

35

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele MACEDONSKI, cel care, la început, nu a

recunoscut că este autorul epigramei.

Dacă se are în vedere numărul de litere din epigramă, textul are o structură simetrică,

primele trei versuri conţin 61 de litere şi tot atâtea litere conţin ultimele trei litere. Această

simetrie o putem scrie astfel:

60 + C = 60 + D

unde 60 + C înseamnă 60 de litere din primele trei versuri + C ultima literă din al treilea vers şi

60 + D, cele 60 de litere din următoarele trei versuri, plus litera D prima din cuvântul DESTINUL,

deci primul cuvânt din al patrulea vers. Dacă permutăm între ele literele, C şi D, numărul de

litere din cele două părţi ale epigramei, dar primul cuvânt din al patrulea vers devine; CESTINUL.

Dacă această secvenţă o descifrăm cu cheia, (0, 0, 0, -7, 0, 0, 0, -7), rezultă,

C E S T I N U L

0 0 0 -7 0 0 0 -7

C E S M I N U E

secvenţa finală prin anagramare consuce la numele EMINESCU.

Rezultat care poate şi el să susţină că epigrama l-a vizat pe Eminescu, contrar

declaraţiilor lui Macedonski.

Din expresia pe care am prezentat-o anterior,

„ŞI ACUM UN NEBUN”

reţinem literele distincte ordonate alfabetic,

A B C E I M N S U

Deoarece A are rangul 1 în alfabet şi B are rangul 2, bigrama AB se substituie prin 12

care este rangul literei L din alfabet, şi secvenţa de mai sus devine, L C E I M N S U pe care o

descifrăm cu cheia (-7, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0) şi obţinem

36

L C E I M N S U

-7 0 0 0 0 0 0 0

E C E I M N S U

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele EMINESCU.

În această primă parte a lucrării noastre, ne-am referit la câteva documente privindu-l în

mod direct pe Eminescu; Interogatoriul, Epigrama lui Macedonski, Prefaţa scrisă de Maiorescu,

Episodul din 20 octombrie / 1 noiembrie 1883, şi din toate acestea, folosind acelaşi sistem de

cifrare şi chei de cifrare identic structurate, având la bază numărul 7, am găsit mesaje

interesante care completează informaţiile furnizate de aceste documente.

Exemplele sunt multe şi este foarte probabil ca rezultatele să nu fie întâmplătoare.

Interesant de reţinut este faptul că, în toate episoadele de mai sus, alături de numărul

şapte este prezent Titu Maiorescu.

Dar numărul şapte şi sistemul criptografic olosit mai sus, se întâlnesc şi în alte poezii,

contribuind, alături de unele reguli simetrice, la obţinerea unor „mesaje” interesante din

poeziile respective.

Vom prezenta în continuare câteva exemple în acest sens.

POEZIA „SE BATE MIEZUL NOPŢII ...”

Poezia a interesat mult pe critici, pentru semnificaţia dar şi pentru eufonia ei deosebită.

G. Ibrăileanu vorbeşte, referindu-se la această poezie, de „sentimentul sinuciderii”

poetului.

N. Georgescu în lucrarea „Eminescu şi editorii săi”, Bucureşti, 2000, pag. 268, răspunde

consideraţiei de mai sus, apreciind că, „E cu totul superfluu să discutăm chestiuni de acest fel.

37

Eminescu n-a fost niciodată tentat de sinucidere, era o natură mult prea puternică intelectual şi

moral. Nebunia lui a fost o catastrofă biologică, nu sufletească.”

Scriem titlul poeziei ca un şir de litere, subliniind literele care ocupă rangurile, 5, 10, 15,

adică

S E B A T E M I E Z U L N O P T I I

Din primele trei grupe extragem literele conform cu următoarea regulă; din prima grupă

prima literă, din a doua grupă primele trei litere, iar din grupa a treia primele patru litere,

obţinând secvenţa,

S E M I U L N O

pe care o descifrăm cu cifrul folosit în cazul interogatoriului, utilizând cheia, (0, 0, 0, 0, 0, -7, 0,

14), adică,

S E M I U L N O

0 0 0 0 0 -7 0 14

S E M I U E N C

secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Se observă că, numerele cu care s-au descifrat consoanele, conform cheii de descifrare,

sunt, 0 şi -7, iar cele cu care s-au descifrat vocalele sunt, 0 şi 14, adică exact situaţia întâlnită în

cazul documentelor la care am aplicat acest sistem criptografic.

Mai mult, numerele de litere care s-au extras din cele trei grupe, formează secvenţa

fibonaciană, 1, 3, 4.

Dar numele poetului rezultă din titlul poeziei şi pe baza următoarea reguli simetrice:

Din cuvintele titlului extragem 6 litere, după următoarea regulă; din primul şi ultimul

cuvânt reţinem prima şi ultima lor literă, iar din cuvintele mediane reţinem numai prima lor

literă, obţinem secvenţa, S E B M N I, pe care o scriem în ordine inversă şi o numerotăm:

38

1 2 3 4 5 6

I N M B E S

Din această secvenţă extragem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa

fibonaciană, 1, 2, 3, 5, adică literele, I N M E, din care, înlocuind fiecare literă cu rangul ei din

alfabet, rezultă secvenţa, 9 1 4 1 3 5, pe care o scriem sub forma, 5 1 3 9 1 4.

Ultimele 4 litere din secvenţa de mai sus, M B E S, conform procedurii anterioare conduc

la secvenţa, 1 3 2 5 1 9 pe care o scriem sub forma, 5 1 9 3 2 1.

Alăturăm cele două secvenţe finale şi din şirul numeric rezultat formăm alternativ

numere dintr-o cifră şi din două cifre, numerele obţinute se înlocuiesc cu literele care, în

alfabet, au aceste numere drept ranguri.

Rezultă:

5 13 9 14 5 19 3 21

E M I N E S C U

deci numele poetului.

Din cel de-al patrulea vers al poeziei, extragem şase litere consecutive, începând cu a

doua literă şi rezultă secvenţa, A S A M A N, pe care o descifrăm cu cheia, (0, 0, 0, 7, 0, 0), adică,

A S A M A N

0 0 0 7 0 0

A S A T A N

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul, SATANA.

39

După cum se observă, ca în toate cazurile anterioare, şi în acest caz, cifra semnificativă

pentru descifrarea consoanelor este şapte.

Dar acest cuvânt mai apare disimulat şi astfel; dacă considerăm textul poeziei ca un şir

de litere, numerotat de la 1 la 215, câte litere conţine textul, litere cu numerele de ordine de la

31 la 36 formează secvenţa, A R A M A S, pe care o scriem sub forma, R A S A M A.

Descifrăm această secvenţă, cu sistemul mereu invocat, folosind cheia simetrică de

descifrare, (1, 0, 1, 0, 1, 0) şi obţinem:

R A S A M A

1 0 1 0 1 0

S A T A N A

deci cuvântul SATANA.

Începând cu prima literă din cuvântul, CLOPOTUL, din primul vers, extragem literele din

3 în 3, adică,

C (3) O (3) D (3) A (3) I (3) N (3) A

rezultând secvenţa, CODAINA pe care o descifrăm cu cheia, (0, -14, 0, 14, 0, 0, 0) şi obţinem:

C O D A I N A

0 -14 0 14 0 0 0

C A D O I N A

rezultând expresia, „CA DOINA”.

Aşa cum am precizat, vom pune în evidenţă şi alte „mesaje” găsite pe baza unor

algoritmi simetrici, alături de acelea bazate pe sistemul criptografic aflat în discuţie.

40

Ne îndreptăm atenţia asupra versurilor cu numerele de ordine, 1, 2, 5, 6, suma acestor

numere este egală cu 14 = 2 x 7, deci numărul şapte este prezent.

Primul vers are 35 litere, al doilea 20 de vocale, al cincilea 18 vocale iar al şaselea 35 de

litere. Succesiunea, litere, vocale, vocale, litere, are o simetrie evidentă. Succesiunea acestor

patru numere o scriem sub forma, 20, 35, 18, 35, sau adunând cifrele numerelor identice avem,

20, 8, 18, 8.

Poezia are în total 50 de cuvinte, dacă cele care conţin cratima se numără ca două

cuvinte fiecare.

La secvenţa de mai sus îi adunăm în mod repetat secvenţa, 5, 0, numerele

obţinute se înlocuiesc cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri, şi rezultă

următoarele:

20 8 18 8

5 0 5 0

25 8 23 8

Y H W H

secvenţa finală, Y H W H reprezintă cuvântul Dumnezeu, scris în ebraică.

În al treilea vers apare cuvântul MINTEA, din care reţinem forma MINTE. Dacă aceste

litere se înlocuiesc cu rangurile lor din alfabet, din rangul literei T, adică 20, reţinând numai pe

2, obţinem secvenţa, 1 3 9 1 4 2 5, formată din şapte numere, deci acest „faimos” număr este

prezent.

Secvenţa conţine două numere pare şi din acest şir, 1 3 9 1 4 2 5, formăm două

secvenţe, fiecare conţinând un singur număr par, astfel, 1 3 9 1 4 5 pe care o scriem sub forma,

5 1 3 9 1 4, respectiv, 1 3 9 1 2 5 pe care o scriem sub forma, 5 1 9 3 2 1.

Alăturăm aceste secvenţe finale şi din şirul obţinut, formăm numere dintr-o cifră şi din

două, numere pe care le descifrăm cu alfabetul de lucru, deci,

41

5 13 9 14 5 19 3 21

E M I N E S C U

şi în acest fel am evidenţiat binomul, MINTE – EMINESCU.

Dar iată o altă modalitate prin care numărul şapte răspunde prezent în această

investigaţie.

Începând cu litera U din cuvântul CUMPĂNA, din al cincilea vers, avem structura,

U (7) N (7) S (7) E (7) M (7) N (7)

numărul 7 din paranteze indicând faptul că, între literele succesive se elimină mereu şapte

litere.

Din structură rezultă expresia, „UN SEMN”, care ar putea avea o anumită semnificaţie.

Începând cu a 18-a literă din al patrulea vers avem structura,

A (5) S (5) A (5) C (5) A (5) R (5) I (5) S (5) C

din care rezultă expresia, „AŞA CĂ RISC”.

Pe baza secvenţei fibonaciene, 3, 5, 8, 13, începând cu litera M din cuvântul CUMPĂNA,

din al cincilea vers, avem structura,

M (3) A (5) R (8) I (13) A

din care rezultă cuvântul, MARIA.

POEZIA „LA O ARTISTĂ”

42

De fapt sunt două poezii cu acest titlu, poezii din tinereţe, una datată 18 / 30 august

1868 şi alta din 1869, ambele dedicate artistei italiene Carlotta Patti, pentru care poetul a făcut

o adevărată pasiune.

Ne vom referi pentru început la poezia din 1869, având următorul început:

„Credeam ieri că steaua-ţi e-un suflet de înger

Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur

Ce arunc-a lui raze-n o luncă de laur

Cu-al cântului dar,”

O primă constatare se referă la titlul poeziei.

Eliminăm literele I şi S, iar secvenţa rămasă o descifrăm cu cheia, (0, 0, 14, 0, 0, 0, 0, 14),

deci

L A O A R T T A

0 0 14 0 0 0 0 14

L A C A R T T O

Secvenţa finală, prin anagramare, ne conduce la cuvântul CARLOTTA, confirmându-se şi

pe această cale că poezia i-a fost dedicată. După cum se constată rezultatul a fost obţinut cu

sistemul de cifrare folosit în cazul interogatoriului şi cu cheia de descifrare cu structura acolo

stabilită.

Începând cu prima literă din primul vers, avem structura,

C (7) E (7) A (7) S (7) I (7) R (7) E (7) U

având la bază numărul şapte. Secvenţa obţinută o descifrăm cu cheia, (0, 0, -14, 0, 0, -4, 0, 0) şi

rezultă:

C E A S I R E U

43

0 0 -14 0 0 -4 0 0

C E M S I N E U

secvenţa finală este o anagramă a cuvântului EMINESCU.

Începând cu a 25-a literă din al treilea vers din prima strofă, avem structura, E (2) R (2) A

(2) N, după care omitem următoarele şapte litere şi apare structura, A (2) N (2) U (2) A (2) L.

Literele din prima structură le descifrăm şi obţinem,

E R A N

0 0 -14 -7

E R M G

o anagramă a secvenţei finale, împreună cu secvenţa din a doua structură, ne conduce la textul,

MERG ANUAL

Începând cu a treia literă din al 27-lea vers, secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, generează

structura,

D (1) R (1) A (2) M (3) Ă

rezultând cuvântul, DRAMĂ.

Începând cu prima literă din al 19-lea vers, avem structura, C (2) E (2) D (2) I (2) E (2) L,

din care rezultă secvenţa, CEDIEL. Dacă o descifrăm cu cheia, (0, 0, 0, -14, 0, 0) se obţine,

C E D I E L

0 0 0 -14 0 0

C E D U E L

din secvenţa finală, prin anagramare, rezultă expresia CE DUEL sau E DULCE.

44

Dacă descifrarea se face cu cheia, (0, 0, 0, -14, 0, 7) rezultă secvenţa, CEDUES din care

obţinem expresia, SE DUCE.

Din strofa a doua, primul vers, începând cu a 12-a literă, extragem opt litere

consecutive, R E T A A C E R, pe care le descifrăm cu cheia, (4, 0, -7, 14, 0, 0, 0, 0) şi obţinem

R E T A A C E R

4 0 -7 14 0 0 0 0

V E M O A C E R

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la expresia, VOCE MARE, în concordanţă cu

aprecierea lui Eminescu la adresa artistei.

Poezia are structurată pe două părţi, fiecare parte având şapte ori două versuri, deci 14.

Literele distincte ca iniţiale de versuri, din prima parte, formează următoarea secvenţă

de opt litere; C I A P D R S V, iar literele distincte ca iniţiale de versuri din partea a doua,

formează tot o secvenţă din opt litere şi anume, C N I A V S E T.

Să considerăm cele opt litere distincte din partea a doua. Litera V se înlocuieşte cu litera

care ocupă locul al doilea, în versul al cărei iniţială este V, deci cu litera I şi secvenţa devine, C N

I A I S E T.

Această secvenţă o descifrăm cu o cheie având structura stabilită în cazul celor trei

documente şi anume, (0, 0, 0, 4, -14, 0, 0, 7) şi obţinem,

C N I A I S E T

0 0 0 4 -14 0 0 -7

C N I E U S E M

secvenţa finală este o anagramă a numelui, EMINESCU.

45

În prima secvenţă de opt litere aplicăm transformarea de mai sus, litera D se înlocuieşte

cu A, a doua literă a versului care începe cu D şi secvenţa devine, C I A P A R S V. Această

secvenţă o descifrăm cu cheia (0, 0, 0, 4, 0, 0, -7, -7) şi obţinem,

C I A P A R S V

0 0 0 4 0 0 -7 -7

C I A T A R L O

anagramând secvenţa finală rezultă, C A R L O T I A şi este evident vorba de CARLOTTA.

Începând cu a 8-a literă din al 13-lea vers din partea a doua, pe baza secvenţei

fibonaciene, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, rezultă structura

C (1) M (1) E (2) L (3) E (5) U (8) E (13) N

din care se obţine secvenţa, C M E L E U E N, care descifrată cu cheia (0, 0, 0, 7, 0, 0, 4, 0)

conduce la rezultatul,

C M E L E U E N

0 0 0 7 0 0 4 0

C M E S E U I N

secvenţa finală este o anagramă a cuvântului, EMINESCU.

Vom prezenta în continuare câteva constatări referitoare la poezia din 1868, a cărei

primă strofă este;

Ca a nopţii poezie,

Cu-ntunericul talar,

Când se-mbină, se-mlădie

C-un glas tainic, lin, amar,

46

Tu cântare întrupată!

De-al aplauzelor flor

Apărând divinizată,

Răpişi sufletu-mi în dor.

O primă constatare interesantă, poezia are 40 de versuri din care 17 au ca prima literă;

litera C. Dar versurile care au ca literă iniţială pe C, împart celelalte versuri în opt grupe, literele

iniţiale ale versurilor din aceste grupe sunt următoarele:

T D A R; I A B Z; S; B A B; E D; I E; M A P; T D D R

În prima grupă înlocuim litera R cu C, după care, pentru fiecare grupă calculăm suma

rangurilor din alfabet ale literelor componente şi obţinem secvenţa,

28; 38; 19; 5; 9; 14; 30; 46

Numerele care sunt mai mici ca 26, numărul literelor alfabetului, rămân neschimbate,

deci cele patru numere mediane, 19, 5, 9, 14, din celelalte numere, adică primele două şi

ultimele două, scădem 26 şi la numerele obţinute le adunăm o unitate, adică obţinem; 2; 12; 4;

20 şi adunând unu; 3, 13, 5, 21.

Alăturăm aceste numere celor patru rămase neschimbate, după care le înlocuim cu

literele care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri. Deci

3 13 5 21 19 5 9 14

C M E U S E I N

secvenţa finală este o anagramă a numelui, EMINESCU.

Acest procedeu de disimulare a numelui EMINESCU, este foarte asemănător cu două

exemple prezentate de noi în cartea „Eminescu – jocul cifrelor şi al întâmplării”, 2005, pe care le

redăm rezumativ mai jos:

47

Primul exemplu se referă la poemul „Călin (file din poveste)”.

Poemul este structurat pe 8 părţi, câte grupe am întâlnit mai sus, numărul de versuri din

fiecare parte formează secvenţa: 42, 4, 28, 32, 28, 10, 54, 60.

Numerele stric mai mari ca 26 se înlocuiesc cu acelea obţinute din ele prin adunarea

cifrelor lor, după care secvenţa formată din ultimele patru numere se scrie de la dreapta la

stânga. Secvenţa formată din cele opt numere astfel obţinute se descifrează cu cheia (-1, 9) şi

rezultă:

6 4 10 5 6 9 10 10

-1 9 -1 9 -1 9 -1 9

5 13 9 14 5 18 9 19

E M I N E . . S

evident fiind vorba de EMINESCU.

Al doilea exemplu se referă la poezia „Prin nopţi tăcute”, mai precis la primele opt – din

nou acest număr – versuri ale sale pe care le redăm:

Prin nopţi tăcute,

Prin lunce mute,

Prin vântul iute,

Aud un glas:

Din nor ce trece

Din luna rece

Din visuri sece

48

Văd un obraz

Numerotăm cuvintele fiecărui vers, apoi din fiecare vers extragem câte un cuvânt, sau

două, după următoarele scheme simetrice:

- din primele patru versuri extragem cuvintele cu numerele de ordine: (3), (2 + 3), (3),

(2 + 3). Fiecare cuvânt este înlocuit apoi cu numărul literelor sale. Deci din primul

vers reţinem al treilea cuvânt, respectiv TĂCUTE, având 6 litere. Din al doilea vers

reţinem cel de-al doilea cuvânt şi al treilea, având împreună 9 litere etc. Obţinem

secvenţa, 6 9 4 6.

- din următoarele patru versuri, regula de extragere a cuvintelor este: (1 + 2), (2), (2 +

3), (3) rezultând secvenţa numerică, 6 4 10 5.

Alăturăm cele două secvenţe, începând cu a doua, secvenţa rezultată o descifrăm cu

cheia (-1; 9) scrisă repetat, adică,

6 4 10 5 6 9 4 6

-1 9 -1 9 -1 9 -1 9

5 13 9 14 5 18 3 15

E M I N E S C O

Aceste trei exemple pot naşte întrebarea: „A fost Eminescu preocupat şi de astfel de

probleme?”

Greu de stabilit dar ipoteza este tentantă.

Dar să revenim la poezia noastră.

Ultimul vers din prima şi a cincia strofă, conţine cuvântul, SUFLETU-mi, pe care-l

descifrăm cu cheia (-7, 0, 7, -7, 14, 0, 14) şi obţinem:

S U F L E T U

-7 0 7 -7 14 0 14

49

L U M E Ş T I

deci cuvântul, LUMEŞTI.

Începând cu prima literă a cuvântului, ETERNĂ din al treilea vers din strofa a patra avem

structura,

E (2) R (2) N (2) I (2) T (2) N

secvenţa care rezultă o descifrăm cu cheia (0, 0, 0, 0, 7, -7) şi obţinem:

E R N I T N

0 0 0 0 7 -7

E R N I A G

din secvenţa finală, prin anagramare rezultă cuvântul, REGINA, Regina cântecului cum o

considera Eminescu pe Carlotta.

Să considerăm literele iniţiale ale versurilor, din şapte în şapte, obţinem secvenţa, C R Z

B E C, pe care o descifrăm cu cheia (0, 0, -7, 7, 0, 0) şi obţinem:

C R Z B E C

0 0 -7 7 0 0

C R S I E C

din secvenţa finală rezulta expresia, „CE RISC?”

Din strofa a patra, extragem bigramele cu care încep versurile cu numerele de ordine: 4,

5, 6, 8 şi obţinem secvenţa, I N E S C E N I, pe care o descifrăm cu cheia, (-14, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0) şi

rezultă

I N E S C E M I

-14 0 0 0 0 0 0 0

50

U N E S C E M I

adică o anagramă a numelui EMINESCU.

Începând cu a aptra literă din versul patru, strofa 5, avem structura

R (1) E (2) A (3) C (5) T (8) I (13) P

care descifrată cu o cheie corepunzătoare, ne dă

R E A C T I P

0 0 0 0 0 0 -7

R E A C Ţ I I

probabil ca atitudine la spectacolele artistei.

Poezia „De v orbiţi mă fac că n-aud ...”

Poezia este scurtă şi o reproducem:

De vorbiţi mă fac că n-aud,

Nu zic ba şi nu vă laud;

Dănţuiţi precum vă vine,

Nici vă şuier, nici v-aplaud;

51

Dară nime nu m-a face

Să mă ieu dup-a lui flaut;

E menirea-mi: adevărul

Numa-n inima-mi să-l caut.

Din cuvintele titlului extragem literele lor finale şi obţinem secvenţa, E I A C A D, atunci

când „n-aud” este considerat un singur cuvânt. Secvenţa de mai sus o scriem sub forma, E A C

I A D. Înlocuim aici litera D cu B, consoana simetrică în alfabet, a lui D în raport cu C şi rezultă

secvenţa, E A C I A B pe care o ordonăm astfel, E A I C B A.

Alăturăm cele două secvenţe şi înlocuim fiecare literă cu rangul ei din alfabet obţinând

şirul numeric, 5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1.

Din acest şir formăm, alternativ, numere dintr-o cifră şi din două cifre, numere pe care

le substituim cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri şi obţinem:

5 13 9 14 5 19 3 21

E M I N E S C U

deci numele poetului.

Interesant de reţinut este faptul că, rezultatul de mai sus se obţine şi din analiza textului

poeziei.

Numerotăm cuvintele din text, tot în ipoteza că „n-aud” reprezintă un singur cuvânt, din

acest şir reţinem literele finale ale cuvintelor ale căror numere de ordine formează secvenţa

fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13 şi obţinem secvenţa, E I A A C D, prima dintre secvenţele de mai sus,

în continuare se repetă algoritmul anterior.

Să vedem în continuare şi alte „mesaje” interesante disimulate în textul poeziei.

52

Începând cu a 15-a literă din al cincilea vers, parcurgând textul de la dreapta la stânga,

secvenţa fibonaciană, 2, 2, 4, 6, 10, 16, ne conduce la succesiunea;

C (2) A (2) N (4) A (6) L (10) U (16) E

pe care o descifrăm cu o cheie de tipul celor întâlnite în cele trei documente şi obţinem:

C A N A L U E

0 0 0 0 0 14 0

C A N A L I E

rezultând cuvântul, CANALIE.

De la a treia literă din al şaselea vers, pe baza „celebrului” număr şapte, apare structura,

M (7) A (7) T (7) A (7) R (7) I

care descifrată cu cheia precizată mai jos, ne dă,

M A T A R I

7 0 0 0 0 0

T A T A R I

rezultând cuvântul, TĂTARI.

A 13-a literă tot din al şasălea vers şi tot pe baza numărului şapte, ne conduce la

structura

U (7) M (7) I (7) L (7) I

din care rezultă cuvântul UMILI. Sau, descifrând secvenţa cu cheia (0, 7, 0, 0, 0,) rezultă

cuvântul, UTILI.

53

Începând cu a 10-a literă din primul vers, apare structura, M (2) A (3) N (4) U (5) S (6) A,

din care rezultă mult „aruncata”, MĂNUŞĂ.

Din al şaselea vers, numărul şapte, începând cu prima literă, ne conduce la structura,

E (7) M (7) U (7) N (7) L

care descifrată cu cheia, (14, 7, 14, 0, 7) ne dă,

E M U N L

14 7 14 0 7

S T I N S

deci cuvântul, STINS.

Tot numărul şapte ne conduce la următoarea structură, C (7) A (7) N (7) E (7) N, care

începe cu a cincia literă din al doilea vers.

Dacă descifrăm secvenţa cu cheia (0, 0, -7, 0, 0) rezultă,

C A N E N

0 0 -7 0 0

C A G E N

deci expresia, „CA GEN”, probabil cu referire la literatură.

În titlul poeziei, cuvântul VORBIŢI, are şapte litere, în locul lui vom scrie numărul 13, care

reprezintă numărul total de litere din toate celelalte cuvinte. Înlocuind şi aceste cuvinte cu

numerele literelor pe care le conţin, obţinem structura numerică, 2, 12, 2, 3, 2, 4.

Din toate aceste numere scădem o unitate, iar numerele rezultate le înlocuim cu litere

care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri. Deci avem

2 13 2 3 2 4

54

-1 -1 -1 -1 -1 -1

1 12 1 2 1 3

A L A B A C

secvenţa finală, citită de la dreapta, conduce la cuvântul CABALA, amintind de doctrina

mistică iudaică din Evul Mediu, bazată pe o simbolică fantastică a numerelor şi literelor.

Numerotăm literele textului care începe cu a 19-a literă din al patrulea vers:

1 2 3 4 5 6 7 8 ...

L A U D D A R Ă

şi extragem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană; 1, 2, 3, 5, 8, 13,

21, 34, 55, 89. Se obţine expresia, LAUDĂ-N ŞIRĂ, adică „înşiră laude”.

Numerotăm literele textului care începe cu a 6-a literă din al patrulea vers:

2 3 4 5 6 7 8 ...

A S U I E R N ...

din şirul obţinut extragem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană,

2, 3, 5, 8, 13, 21, 34 şi obţinem secvenţa, ASINARE, pe care o descifrăm cu o cheie specifică

cifrului folosit şi avem:

A S I N A R E

0 -7 0 0 0 0 0

A L I N A R E

rezultând cuvântul, ALINARE.

55

Începând cu prima literă din al şaptelea vers, secvenţa fibonaciană, 4, 4, 8, 12 generează

structura E (4) R (4) A (8) U (12) L, din care rezultă secvenţa, E R A U L, care, descifrată cu cheia,

(0, 0, 14, 0, 0) ne dă:

E R A U L

0 0 14 0 0

E R O U L

Poezia „Criticilor mei”

Această poezie reprezintă o sinteză a poeziei eminesciene, o artă poetică, un program

de luptă împotriva formelor fără fond.

După cum vom vedea şi în acest text este prezent numărul şapte, sistemul criptografic

folosit în cele trei documente, dar şi secvenţele fibonaciene.

Din titlul poeziei considerăm secvenţa, CILO, în care L şi O au rangurile din alfabet

numere formate din două cifre, şi anume, 12 pentru L şi 15 pentru O. Dar, 1 este rangul din

alfabet al literei A, 2 al lui B şi 5 al literei E şi atunci litera L se poate substitui cu bigrama AB şi O

cu bigrama AE şi deci secvenţa extrasă din titlu devine, C I A B A E pe care o ordonăm astfel, E A

I C B A. Vom înlocui aici litera B cu D şi secvenţa ce rezultă o ordonăm astfel, E A C I A D.

56

Alăturăm aceste secvenţe finale, EACIADEAICBA, înlocuim fiecare literă cu rangul ei din

alfabet, deci 5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1 şi din acest şir formăm alternativ, numere dintr-o cifră şi din

două cifre pe care le înlocuim cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri.

Obţinem:

5 13 9 14 5 19 3 21

E M I N E S C U

Tot din titlu, numele poetului mai poate fi obţinut şi în felul următor:

După cum se cunoaşte, în limba română, cifrele, în afară de şapte, pot fi substituite cu

literele iniţiale ale cuvintelor care le denumesc, adică,

1 2 3 4 5 6 8 9 0

U D T P C S O N Z

În primul cuvânt al titlului, literele care substituie cifrele sunt, C = 5, T =3, C =5, O = 8,

suma acestor numere este egală cu 21, inversul acestui număr este 12 care sugerează numărul,

1 1 2 2.

Primele cinci consoane din titlu, le descifrăm cu cifrul mereu discutat, folosind

următoarea cheie de descifrare, (0, 1, 1, 2, 2) şi obţinem:

C R T C L

0 1 1 2 2

C S U E N

Dacă la această secvenţă îi ataşăm ultimul cuvânt din titlu, rezultă, C S U E N M E I care

este o anagramă a cuvântului, EMINESCU.

Din strofa a treia, versul al doilea, începând cu a 13-a literă avem structura, A (1) I (2) M

(3) E din care obţinem secvenţa, I A E M. Tot din al doilea vers, începând cu a 21-a literă, avem

structura, T (2) A (2) R (2) A, din care rezultă secvenţa, T A R A.

57

Prima secvenţă o descifrăm cu cheia, (7, 14, 0, 7) iar a doua secvenţă cu cheia, (-7, 0, 0,

4) şi obţinem:

I A E M T A R A

7 14 0 7 -7 0 0 4

P O E T M A R E

adică s-a obţinut expresia, „POET MARE”.

Rezultatul este în concordanţă cu preocuparea lui Eminescu de a defini noţiunea de

„mare poet” prin această poezie.

Dar acest rezultat se mai poate obţine, din prima strofă, pe baza a două secvenţe

fibonaciene. Astfel, începând cu a 18-a literă, secvenţa fibonaciană, 6, 6, 12, conduce la

structura, P (6) O (6) E (12) T, din care rezultă cuvântul POET, iar secvenţa fibonaciană, 3, 3, 6,

începând cu a 31 literă, ne conduce la structura,

M (3) A (3) R (6) E, din care rezultă cuvântul, MARE, deci luate împreună obţinem expresia,

„POET MARE”.

Tot din prima strofă, secvenţa fibonaciană, 5, 4, 9, 13, începând cu a şasea literă,

conduce la structură, F (5) U (4) R (9) I (13) E, de unde rezultă cuvântul, FURIE, care poate să fie

legat de sentimentul indus poetului de acei critici care „roade ne-au adus”.

Tot din prima strofă, al patrulea vers, secvenţa fibonaciană, 2, 3, 5, 8, începând cu a

cincia literă, ne conduce la structura,

E (2) U (3) M (5) O (8) R

din care rezultă expresia, „E UMOR”, din punctul nostru de vedere, în sensul că „un text fără

valoare eset de răs”.

Dar din expresia de mai sus, descifrând-o cu chei caracteristice sistemului criptografic la

care facem mereu referire, se obţin următoarele cuvinte:

58

E U M O R E U M O R E U M O R

0 14 0 -14 0 0 0 0 -14 0 0 14 7 -14 0

E I M A R E U M A R E I T A R

din care rezultă cuvintele: MARIE; MUREA; TĂRIE.

Din al doilea vers din prima strofă, secvenţa fibonaciană, 3, 3, 6, 9, 15, începând cu a

treia literă conduce la structura,

D (3) U (3) S (6) E (9) A (15) A

Din care rezultă secvenţa, D U S E A A, care, descifrată cu cheia (0, 14, -7, 0, -14, 0) ne dă,

D U S E A A

0 14 -7 0 -14 0

D I L E M A

de unde rezultă cuvântul DILEMA.

Să considerăm textul care urmează în al patrulea vers, din prima strofă, începând cu a

noua literă, text pe care îl numerotăm, adică

1 2 3 4 5 6 7 8 ...

T U R M U L T E ...

Din şirul astfel format extragem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa

fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13 şi obţinem secvenţa, T U R U E T din care, prin descifrare cu cheia

(0, 0, 0, 14, 14, 0) rezultă,

T U R U E T

0 0 0 14 14 0

T U R I S T

59

deci cuvântul TURIST, potrivit pentru cel pătruns în sfera poeziei şi care nu are nimic de spus.

Dar iată un rezultat mai „apropiat” de acei care înşiră „vorbe goale ce din coadă au să

sune”.

Începând cu a cincia literă din al doilea vers, din strofa a doua, avem succesiunea:

N (1) M (1) C (1) U (1) I (1) S (1) U

din care rezultă secvenţa, N M C U I S U pe care o descifrăm cu cheia simetrică şi obţinem:

N M C U I S U

0 7 0 0 0 -7 14

N T C U I L I

deci cuvântul, INCULŢI.

Dar poate că şi următorul rezultat li se potriveşte sub o anumită formă.

Rezultatul se obţine cu „ajutorul” numărului 7.

Începând cu a 12-a literă din primul vers, din a treia strofă, avem succesiunea,

A (7) N (7) I (7) T (7) E (7) S (7) I

din care rezultă secvenţa, A N I T E S I, pe care o descifrăm cu o cheie corespunzătoare acestui

sistem criptografic,

A N I T E S I

0 0 0 -7 -4 -7 -4

A N I M A L E

60

rezultatul este evident.

Din analiza literelor iniţiale ale versurilor, constatăm următoarele:

- Literele iniţiale ale versurilor, 4, 5, 6, 7, formează cuvântul, DECI,

- După opt paşi, iniţialele versurilor, 12, 13, 14, 15, formează secvenţa, S C B T, care

descifrată cu cheia (0, 0, 7, -7) conduce la,

S C B T

0 0 7 -7

S C I M

deci cuvântul MISC.

- După 6 paşi (8 + 6 = 2.7), iniţialele versurilor, 18, 19, 20, 21, formează secvenţa,

PUNA care descifrată ne dă,

P U N A

0 14 0 0

P Î N A

deci, cuvântul, PÎNĂ.

Cele trei cuvinte, conduc la expresia, „DECI PÎNĂ MIŞC”, care ar putea însemna că voi

acţiona „atîta cât trăiesc”.

Începând cu a 13-a literă din al nouălea vers, numărul şapte ne conduce la structura,

A (7) N (7) I (7) T (7) E (7) A

din care prin descifrare obţinem

61

A N I T E A

14 0 -14 -7 0 0

O N U M E A

deci expresia, „O NUMEA”.

După ultima literă a expresiei de mai sus, în text, urmează următoarele şapte litere, S U

R I A T A, care după descifrare,

S U R I A T A

0 0 0 0 0 0 14

S U R I A T O

adică expresia „O URSITĂ”.

Aceste două rezultate formează expresia: „O NUMEA, O URSITĂ”.

Din strofa a cincia, începând cu prima literă din al doilea vers, avem structura;

P (6) R (6) I (6) N (6) D (6) I (6) R (6) H (6) A

După descifrarea ultimelor patru litere, avem:

I R H A

-14 0 -7 -14

U R A O

şi împreună cu prima parte a structurii, obţinem expresia: „PRIND O URĂ”, într-adevăr cei

criticaţi prind ură faţă de cei care-i critică.

Şi din nou intră în scenă numărul şapte.

Începând cu a treia literă, din versul patru, strofa a şaptea, care va fi parcursă circular,

avem structura,

62

N (7) U (7) S (7) V (7) R (7) E (7) D

Descifrând primele patru litere avem:

N U S V

0 0 -7 7

N U L C

şi alăturând literele rămase rezultă expresia, „NU-L CRED”.

Şi tot cu ajutorul numărului şapte se obţine următorul rezultat:

Din al cincilea vers, începând cu a cincia literă avem structura:

R (7) E (7) N (7) U (7) E (7) D (7) G (7) I

pe care o descifrăm cu o cheie având structura celor folosite în cazul celor trei documente şi

obţinem:

R E N U E D G I

0 0 -7 14 0 0 7 I

R E G I E D N I

adică mesajul „DIN REGIE”.

Textul care începe cu litera a cincia din al doilea vers din strofa a şase, îl numerotăm

adică:

1 2 3 4 5 6 7 8 ...

C A P I T I C A ...

63

şi din şirul astfel format extragem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa

fibonaciană: 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21 şi se obţine expresia, „CAP TARE”.

Din strofa a treia, literele cu numerele de ordine, 22, 23, 24, 25, 26, formează structura, A

D O R U, pe care o scriem sub forma, R U D A O şi o descifrăm cu cheia (1 0 2 0 3), 1, 2, 3

formează o secvenţă fibonaciană, şi obţinem:

R U D A O

1 0 2 0 3

S U F A R

adică cuvântul SUFĂR.

Din ultima strofă, începând cu a 77-a literă, parcurgând textul în sens invers, pe baza

secvenţei fibonaciene, 8, 3, 11, 14, 25, 39 se obţine succesiunea, U C N E I C I, din care, prin

permutarea literelor de pe locurile 3 şi 4, se obţine cuvântul UCENICI, în sensul de începători,

caracterizare potrivită pentru aceia care scriu versuri „ce din coadă au să sune”.

Începând cu a 7-a literă din primul vers al poeziei avem structura, L (2) I (2) N (2) A.

Descifrând această succesiune cu cheia, (7, -14, 0, -7) obţinem:

L I N A

7 -14 0 -7

S U N T

deci cuvântul, SUNT.

Din strofa a doua, începând cu a noua literă din al doilea vers, avem srtuctura, C (7) U (7)

I (7) T care, după descifrare cu cheia, (0, 14, 0, -7) ne dă,

C U I T

0 14 0 -7

64

C I I M

deci cuvântul, MICI.

Aceste două cuvinte formează expresia, „SUNT MICI” potrivită celor care scriu versuri

fără valoare.

Începând cu a 12-a literă, din al patrulea vers din prima strofă, avem structura:

M (6) A (6) O (6) E (6) I (6) M (6) A (6) N

din care, descifrând prima literă, M + 7 = T, rezultă expresia „OMENIE TA”.

Poezia „La steaua”

Din titlu, eliminând litera A rezultă secvenţa, L S T E U, pe care o descifrăm cu cheia (-7,

0, -7, 0, 0) şi obţinem:

L S T E U

-7 0 -7 0 0

E S M E U

adică secvenţa, ESMEU.

La rangul din alfabet al literei A, adică unu, îi adunăm pe rând rangurile pe care le ocupă

în şirul format din cele două cuvinte din titlu, numerele astfel obţinute le substituim cu literele

care, în alfabet au aceste numere drept ranguri. Deci, 1 +2 = 3 = C; 1 + 6 = 7 = G şi 1 + 8 = 9 = I,

rezultând secvenţa CGI pe care o descifrăm cu cheia, (0, 7, 0) şi obţinem

C G I

0 7 I

65

C N I

adică secvenţa, C N I.

Cele două secvenţe finale le alăturăm şi rezultă, E S M E U C N I, care este o anagramă a

cuvântului, EMINESCU.

Dar la acelaşi rezultat se poate ajunge şi în felul următor felul următor:

Din şirul format din cele două cuvinte ale titlului, extragem literele din două în două,

obţinând secvenţa, L S E U.

Rangul din alfabet al literei L este 12, şi cum UNU este rangul literei A şi DOI al literei B,

putem substitui litera L prin bigrama AB. În mod similar litera S se substituie prin AI. Litera U are

rangul în alfabet 21, suma cifrelor este 3, care este rangul din alfabet al literei C.

Deci secvenţa L S E U a devenit, A B A I E C, pe care o scriem sub forma, E A I C B A.

Dar, în alfabet, simetrica literei B faţă de C este D cu care înlocuim litera B în secvenţa de

mai sus, rezultând, E A I C D A pe care o scriem sub forma, E A C I A D.

Alăturăm cele două secvenţe finale, E A C I A D E A I C B A, înlocuim fiecare literă cu

rangul din alfabet iar din şirul numeric rezultat, formăm alternativ numere dintr-o cifră şi din

două, numerele obţinute se descifrează cu alfabetul normal ordonat. Deci:

5 13 9 14 5 19 3 21

E M I N E S C U

rezultând numele poetului.

Şi acum intră în scenă numărul şapte.

Începând cu a noua literă, din primul vers al primei strofe, avem structura,

C (7) A (7) L (7) L (7) I (7) A

Secvenţa, C A L L I A o descifrăm cu cheia (0, 14, 7, 7, 4, 14) şi obţinem,

66

C S L L I A

0 14 7 7 4 14

C O S S M O

deci cuvântul, COSMOS.

Tot din prima strofă şi primul vers, dar începând cu a 15-a literă, apare structura,

A (3) I (3) C (3) A (3) D

iar secvenţa, citită de la dreapta, conduce la cuvântul DACIA.

Din cele patru strofe ale poeziei, reţinem şase litere după următoarea regulă simetrică;

literele iniţiale ale primelor două versuri din prima strofă, din strofele a doua şi a treia reţinem

prima literă din primul lor vers, din strofa a patra reţinem literele iniţiale ale primelor două

versuri, în acest fel rezultă secvenţa, L E P I T P, pe care o descifrăm cu cheia (-7, 14, 0, 0, 0, -7)

adică,

L E P I T P

-7 14 0 0 0 -7

E S P I T I

secvenţa finală este o anagramă a cuvântului, ISPITE.

Începând cu a 14 literă din al doilea vers, secvenţa fibonaciană, 4, 4, 8 ne conduce la

structura,

UN (4) MI (4) NI (8) ITL

secvenţă pe care o descifrăm cu o cheie specifică sistemului de cifrare folosit şi obţinem:

U N M I N I I T L

67

14 0 -7 0 0 0 -14 0 0

I N F I N I U T L

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul, INFINITUL, cel care caracterizează

spaţiul cosmic.

Următoarea structură,

U (3) A (4) S (5) M (6) R

care începe cu a noua literă din primul vers, din a doua strofă, ne dă secvenţa, U A S M R, care

este o anagramă a cuvântului SUMAR, dar care descifrată cu cifrul adoptat ne dă,

U A S M R

0 0 0 7 0

U A S T R

deci cuvântul, ASTRU, legat de conţinutul poeziei.

Începând cu a 24-a literă din primul vers al strofei a doua avem structura,

M (3) E (3) T (3) A (3) S (3) I

care după descifrare ne dă,

M E T A S I

0 0 0 0 -7 -4

M E T A L E

deci un element esenţial al Universului.

68

Începând cu a 14-a literă din ultimul vers al primei strofe şi continuând cu strofa

următoare, avem succesiunea

U (4) O (4) E (4) S (4) N

care descifrată

U O E S N

0 7 0 0 0

U V E S N

ne conduce la cuvântul, VENUS.

Structura,

I (4) M (5) A (6) L (7) A (8) B

în care prima literă este a 19-a din primul vers din strofa a doua, ne dă secvenţa, I M A L A B

care descifrată

I M A L A B

0 7 0 0 0 7

I T A L A I

ne conduc la cuvântul, ITALIA.

Prima literă din al doilea vers din strofa a treia ne conduce la structura,

I (8) R (8) A (8) S (8) I (8) N

şi descifrând secvenţa rezultată obţinem:

I R A S I N

69

-14 0 0 0 -14 0

U R A S U N

deci numele altei Planete, URANUS.

Cu ajutorul numărului şapte, începând cu a treia literă, din al doilea vers din strofa a

doua, construim structura,

D (7) I (7) E (7) A (7) C (7) E (7) A

şi descifrând secvenţa de litere obţinem,

D I E A C E A

0 0 0 -14 0 0 14

D I E M C E O

secvenţa finală fiind o anagramă a cuvântului COMEDIE.

Începând cu a patra literă, din al patrulea vers din a doua strofă, avem structura,

I (2) D (2) I (2) O (2) T (2) I (2)

rezultând cuvântul, IDIOŢI.

Tot cu ajutorul numărului şapte, începând cu a noua literă din al treilea vers din strofa a

doua, continuând cu strofa a treia, apare structura,

I (7) M (7) E (7) T (7) A (7) E (7) N (7) R

din care, eliminând litera N, rezultă cuvântul, MATERIE.

Folosind secvenţa fibonaciană, 3, 4, 7, începând cu a zecea literă din al doilea vers al

strofei a doua avem structura, RI (3) AS (4) A (7) A care descifrată ne dă:

R I A S A A

0 7 14 -7 0 0

70

R P O L A A

cuvântul POLARĂ.

Începând cu a opta literă din primul vers al strofei a doua, apare structura,

M (9) S (9) E (18) R (27) S

având la bază secvenţa fibonaciană, 9, 9, 18, 27, şi care descifrată ne dă:

M S E R S

7 0 0 0 0

T S E R S

deci cuvântul ŞTERS sau STRES.

Secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, ne consuce la structura, P (1) R (1) A (2) A, care începe cu a

cincia literă din al doilea vers din strofa a doua. Scriem secvenţa astfel, R A P A şi o descifrăm cu

cheia (7, 7, 7, 7) şi obţinem,

R A P A

7 7 7 7

Y H W H

expresia, YHWH reprezintă cuvântul Dumnezeu scris în ebraică.

Secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, ne conduce la structura

E (1) N (2) A (3) E (5) U (8) EA

care începe cu a şaptea literă, din versul trei, prima strofă.

După descifrare obţinem:

E N A E U E A

0 -7 0 7 14 7 0

71

E G A L I L A

prin anagramare secvenţa finală conduce la numele GALILEA, amintind de astronomul Galilea

Galilei.

Şi din nou apelăm la numărul şapte.

Începând cu a 12-a literă din primul vers a celei de a treia strofe, avem structura,

I (7) T (7) C (7) E (7) N (7) R (7) E

rezultând succesiunea, I T C E N R E, din care prin anagramare rezultă cuvintele; INTRECE;

CERNITE; CRETINE, CERINŢE.

Secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5, ne conduce, începând cu prima literă din versul al

patrulea din ultima strofă, considerată circular, la structura,

N (1) U (1) M (2) E (3) I (5) T

din care rezultă secvenţa, N U M E I T, o anagramă a cuvântului MINUTE.

Dar descifrată cu cheia, (0, 14, -7, 0, 0, 0) ne dă

N U M E I T

0 14 -7 0 0 0

N I F E I T

deci o anagramă a cuvântului, FINITE.

Secvenţa fibonaciană 1, 3, 4, 7, ne conduce la structura, L (1) O (3) U (4) I (7) A, care

începe cu a 15-a literă, din primul vers al ultimei strofe. Descifrând secvenţa se obţine,

L O U I A

0 0 0 7 -7

L O U P T

72

din succesiunea finală, prin anagramare, rezultă numele altei Planete, PLUTO.

Interesante apar şi constatările referitoare la literele iniţiale ale versurilor poeziei, litere

care formează secvenţa: L E C L P I I L I I E A T P L N.

Literele distincte din secvenţă sunt, L E C P I A T N, care, prin anagramare, dau cuvântul,

PLĂCINTE.

Descifrate cu cheia (7, 0, 0, -7, -14, -14, 0, 0) ne dau:

L E C P I A T N

7 0 0 -7 -14 -14 0 0

S E C I U M T N

Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul MUNCITE-S.

Dacă din secvenţa literelor distincte eliminăm litera C iar secvenţa rămasă o descifrăm

cu o cheie foarte simplă, obţinem:

L E P I A T N

0 0 0 -4 0 0 0

L E P E A T N

secvenţa finală este o anagramare a cuvântului, PLANETE.

Din şirul celor 16 litere iniţiale de versuri, ultimele şase, E A T P L N, constituie o

anagramă a cuvântului, PLANETE, iar ultimele şapte descifrate cu cheia de mai sus, ne dau:

I E A T P L N

-4 0 0 0 0 0 0

E E A T P L N

73

adică, o anagramă a cuvântului, PLANETE.

Dacă nu efectuăm descifrarea atunci literele iniţiale ale ultimelor şapte versuri ale

poeziei, prin anagramare ne dau cuvântul PLANEŢI.

Din fiecare vers, în ordinea strofelor, extragem litera iniţială, sau de pe locul al doilea,

conform regulei date de secvenţa, 1 2 1 2, deci se extrag alternativ literele iniţiale, respectiv

cele de pe locul al doilea. Obţinem secvenţa,

L O C U P N I U I N E Z T I L E

Descifrăm secvenţa formată din ultimele 7 litere,

N E Z T I L E

0 0 -7 0 0 0 0

N E S T I L E

prin anagramare rezultă expresia „ÎN STELE”.

Din secvenţa formată din literele extrase, literele cu numerele de ordine, 7, 8, 9, sunt, I

U I, suma rangurilor lor din alfabet este 39, minus 26 face 13, suma cifrelor acestui număr este

4 care este rangul din alfabet al literei D, cu care vom substitui tripletul, I U I. În acest caz,

primele 7 litere din secvenţa iniţială formează succesiunea, L O C U P N D pe care o descifrăm cu

cheia de mai sus şi obţinem:

L O C U P N D

0 0 0 0 -7 0 0

L O C U I N D

Cuvântul acesta împreună cu rezultatul anterior dau expresia: „LOCUIND ÎN STELE”.

Referitor la această poezie mai reţinem următoarea constatare; dacă toate cuvintele

care conţin cratima se numără ca un cuvânt, în afară de „noapte-adîncă” care se numără ca

74

două cuvinte, expresia „ICOANA STELEI” se găseşte în mijlocul poeziei, fiind precedată şi

urmată de 35 de cuvinte.

Poezia „VENERE ŞI MADONĂ”

Din şirul format din literele titlului, extragem litere după următoarea schemă, 4 (2) 3 (3)

1 (1), deci extragem primele 4 litere consecutive şi le eliminăm pe următoarele două, apoi

extragem trei litere consecutive şi le eliminăm pe următoarele trei etc. Obţinem secvenţa, V E N

E S I M N pe care o descifrăm cu o cheie simetrică:

V E N E S I M N

7 0 0 0 0 0 0 7

C E N E S I M U

secvenţa finală este o anagramă a cuvântului, EMINESCU.

Începând cu prima literă, din primul vers al primei strofe, folosind numărul şapte, avem

structura,

I (7) R (7) A (7) I (7) U (7) L (7) N (7) S

din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, INSULARI.

Tot din prima strofă dar versul al treilea, începând cu a 18-a literă, apare structura, T (1)

I (1) A (2) S (3) L, având la bază secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3. Descifrată cu o cheie simetrică

obţinem:

T I A S L

-7 0 0 0 -7

M I A S E

75

secvenţa finală, prin anagramare, dă cuvântul, MESIA.

Începând cu a 17-a literă din al doilea vers al primei strofe, secvenţa fibonaciană, 1,1, 2,

3, 5, 8, ne conduce la structura,

S (1) E (1) I (2) R (3) I (5) I (8) E

iar descifrarea secvenţei ne dă,

S E I R I I E

0 0 -14 0 0 0 14

S E U R I I S

din secvenţa finală rezultă expresia, „E SIRIUS”.

În legătură cu sistemul criptografic la care facem mereu referire şi la cheile de descifrare

specifice, următorul exemplu este interesant.

În strofa a doua, primul vers conţine cuvântul MARMURĂ, care descifrat cu o cheie

specifică sistemului nostru, devine,

M A R M U R Ă

7 14 0 7 0 0 0

T O R T U R Ă

deci cuvântul TORTURĂ.

Numărul şapte stă la baza structurii,

I (7) P (7) F (7) N (7) R (7) I (7) E

care începe cu a 25-a literă, din versul al doilea, strofa a doua.

76

Descifrarea secvenţei ne dă,

I P F N R I E

0 0 7 0 0 0 0

I P M N R I E

rezultă cuvântul PRIMENI.

Începând cu a 15-a literă din primul vers, din strofa a treia, avem structură,

N (1) I (1) U (1) I (1) A (1) T

care descifrată ne dă,

N I U I A T

7 0 14 -7 0 0

U I I B A T

din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, IUBITA.

Direct din structură, N I U I A T rezultă cuvântul INTUIA.

Apelând la numărul 7, începând cu a 34-a literă din primul vers din strofa a treia,

construim structura,

I (7) A (7) M (7) R (7) T (7) M (7) A

din care, prin anagramare, rezultă expresia „MĂ MĂRIT”.

Dacă descifrăm secvenţa obţinem,

I A M R T M A

0 0 -7 0 0 0 0

I A F R T M Ă

77

din anagramarea secvenţei finale rezultă cuvântul AFIRMAT.

Cu participarea numărului şapte, începând cu a 11-a literă din primul vers al strofei a

şasea, avem structura,

A (7) E (7) A (7) Z (7) N (7) A (7) I (7) T

care descifrată cu o cheie caracteristică acestui sistem criptografic, ne dă

A E A Z N A I T

0 14 0 -7 7 0 0 0

A S A S U A I T

din secvenţa finală, prin anagramare, rezultă expresia, „AŞA STIAU”.

De la aceeaşi locaţie, dar începând cu a 26-a literă avem structura,

V (7) U (7) I (7) E (7) T

rezultând cuvântul, VUIET.

Textul care începe cu a treia literă din al doilea vers din a şaptea strofă, îl numerotăm,

1 2 3 4 5 6 7 8

U N T E A I N G

Extragem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5,

8, adică U N T A G, secvenţă care descifrată ne dă,

U N T A G

0 0 -7 0 0

U N M A G

deci rezultă expresia, „UN MAG”.

78

Repetăm operaţia de mai sus cu textul care începe cu a şaptea literă, din al treilea vers

din a patra strofă, adică,

1 2 3 4 5 6 ...

L A N R A Z ...

Literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13,

formează succesiunea, L A N A B E care citită de la dreapta ne dă expresia „E BANAL”.

Secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13, ne conduce, începând cu a 35-a literă din al treilea

vers, strofa a şaptea, la structura,

M (1) O (2) E (3) O (5) L (8) R (13) M

iar secvenţa corespunzătoare, descifrată devine,

M O E O L R M

0 0 0 -14 -7 0 7

M O E A E R T

din care rezultă expresia, „E MOARTE”.

Tot o secvenţă fibonaciană, ne conduce la succesiunea

N (4) O (4) S (8) C (12) A (20) P

care începe cu a 20-a literă, versul al treilea, strofa a opta, din care rezultă expresia „N-O

SCAP”.

Începând cu a 6-a literă din primul vers, strofa a noua, avem structura, P (1) R (2) A (3) C

(5) E (8) S, din care prin descifrare avem:

P R A C E S

0 0 14 0 0 0

P R O C E S

79

deci cuvântul, PROLES.

Secvenţa fibonaciană, 2, 3, 5, 8, 13, 21, ne conduce la structura,

O (2) M (3) A (5) A (8) N (13) I (21) L

care începe cu prima literă din primul vers, strofa a 10-a.

Secvenţa formată din literele acestei structuri, mai puţin litera I, o descifrăm şi obţinem:

O M A A N L

-14 7 0 0 0 7

A T A A N S

din secvenţa finală, prin anagramare, rezultă cuvântul SATANA.

Începând cu a 19-a literă din al doilea vers din strofa a 12-a, secvenţa fibonaciană, 1, 1,

2, ne conduce la structura, P (1) A (1) A (2) R, pe care o scriem sub forma, RAPA şi o descifrăm

cu cheia, (7, 7, 7, 7) obţinând

R A P A

7 7 7 7

Y H W H

secvenţa, YHWH reprezintă cuvântul lui Dumnezeu, scris în ebraică.

Secvenţa fibonaciană, 2, 4, 6, 10, 16, stă la baza structurii, L (2) A (4) N (6) R (10) U (16) I,

care începe cu a 14-a literă din primul vers din strofa a şaptea.

Prin descifrarea secvenţei formată din literele structurii, obţinem:

L A N R U I

0 0 7 0 14 0

80

L A U R I I

deci cuvântul, LAURII.

Începând cu a cincia literă din primul vers strofa a şaptea, avem structura,

D (3) A (3) E (3) A (3) E (3) N (3) R (3) M

care descifrată cu cheia (0, 0, 0, 14, 14, -7, 0, 7) ne dă:

D A E A E N R M

0 0 0 14 14 -7 0 7

D A E O S G R T

secvenţa finală este o anagramă a cuvântului, DRAGOSTE.

După cum se observă, la baza succesiunii,

T (2) R (2) I (4) E (6) P (10) N (16) L

se află tot o secvenţă fibonaciană. Succesiunea începe cu a 33-a literă din al treilea vers din a

12-a strofă.

Prin descifrare obţinem:

T R I E P N L

0 0 0 0 0 0 -7

T R I E P N E

deci o anagramă a cuvântului, PRIETEN.

În strofa a noua, în al doilea vers, litera a 38-a este T, la distanţa de o literă este R, de la

care o secvenţă fibonaciană ne conduce la structura,

R (2) E (4) R (6) S (10) N

81

deci, împreună cu T am obţinut secvenţa, T R E R S N, care prin descifrare ne dă,

T R E R S N

0 0 0 0 -14 -7

T R E R E G

adică o anagramă a cuvântului REGRET.

Apelăm din nou la numărul şapte.

Începând cu prima literă, din primul vers al strofei a noua, avem structura,

T (7) I (7) N (7) A (7) A (7) P

secvenţă care descifrată ne dă:

T I N A A P

0 0 0 0 -14 -7

T I N A M I

din care, prin anagramare, rezultă cuvântul AMINTI.

Din primul vers din strofa a 12-a, începând cu litera a 14-a, respectiv a 26-a, avem

structurile;

N (1) M (1) I (1) L respectiv, I (1) E (1) A (1) O

din care, după descifrare obţinem:

N M I L I E A O

0 7 -14 7 7 0 -7 0

N T U S P E T O

prin anagramarea secvenţelor finale rezultă expresia, „SUNT POET”.

82

Secvenţa fibonaciană, 2, 4, 6, 10, 16, stă la baza structurii,

N (2) A (4) R (6) I (10) F (16) T, în care N este a 13-a literă din al treilea vers din strofa a doua.

După descifrare obţinem:

N A R I F T

0 0 0 0 0 -7

N A R I F M

deci o anagramă a cuvântului, FIRMAN.

Tot o secvenţă fibonaciană, evidenţiată mai jos, ne conduce la structura, V (1) R (1) I (2)

A (3) A (5) Z (8) H, în care prima literă este a 31-a din al doilea vers din a patra strofă.

După descifrare obţinem:

V R I A A Z H V R I A A Z H

7 0 0 0 -14 -7 -7 7 0 0 0 -14 -7 -7

C R I A M S A C R I E M S A

deci, prin anagramare, rezultă cuvântul, CARISMĂ sau cuvântul, MIŞCARE.

Începând cu a 14-a literă din al treilea vers din a 12-a strofă, avem structura,

C (7) O (7) S (7) N (7) I (7) C (7) N

care, după descifrare conduce la,

C O S N I C N

0 -14 0 0 0 0 7

C A S N I C U

rezultatul este evident.

83

Din a 12-a strofă, versul al treilea, începând cu al şaptelea cuvânt din acest vers, reţinem

literele finale ale următoarelor nouă cuvinte şi obţinem secvenţa, I A N E I R E T N pe care o

descifrăm şi obţinem:

I A N E I R E T N

0 14 0 14 0 0 0 0 7

I O N S I R E T U

deci expresia, „ION ŞIRETU”.

Dar şirul întâmplărilor interesante din această poezie continuă.

Astfel, literele iniţiale ale versurilor din prima strofă, formează secvenţa, I L O D, care

este o anagramă a cuvântului, IDOL.

Dacă din primul vers reţinem prima literă, din al doilea vers a doua literă, din al treilea şi

al patrulea, a treia respectiv a patra literă, obţinem secvenţa, I U E T, o anagramă a cuvântului,

TEIU.

Alăturând cele două cuvinte rezultă secvenţa, I D O L T E I U, care prin anagramare

formează cuvântul „IDIOTULE”.

Dar, descifrând acest cuvânt rezultă:

I D I O T U L E

-4 x 0 14 -7 0 7 0

E X I C M U S E

Anagramând secvenţa finală rezulta cuvântul EMINESCU, putând să fie vorba de

numele poetului.

Începând cu a 27-a literă din al doilea vers din strofa a 10-a, apare structura, B G U A O,

care după descifrare ne dă,

84

B G U A O

7 7 14 -14 -14

I N I M A

rezultatul este evident. Distanţa dintre două litere consecutive ale structurii de mai sus este

egală cu şapte.

Şi la baza următoarelor structuri, stă tot numărul şapte:

S (7) E (7) A (7) U (7) T respectiv, E (7) T (7) R (7) E (7) E (7) M (7) I

prima începe cu prima literă din al treilea vers, din strofa a 12-a, iar a doua începe cu a 20-a

literă din aceiaşi locaţie.

Descifrând prima structură obţinem:

S E A U T

0 0 0 14 -7

S E A I M

deci cuvântul MESIA.

Din a doua structură, prin anagramare, rezultă cuvântul, EMERITE.

Acestea sunt câteva din aceste elemente specifice deduse din textul acestei poezii.

Poezia „Care-o fi în lume ...”

Din şirul format din cuvintele titlului, extragem trei litere din două în două, adică, C E I şi

ultimele cinci litere, N L U M E. Secvenţa formată din aceste opt litere o descifrăm şi obţinem:

85

C E I N L U M E

0 0 0 0 7 0 0 0

C E I N S U M E

deci o anagramă a numelui EMINESCU.

Din titlu au rămas nefolosite cinci litere care formează secvenţa, A R O F I, care

descifrată ne dă,

A R O F I

0 0 0 7 -14

A R O M U

adică o anagramă a cuvântului, AMORU, strict legat de subiectul poeziei.

Literele distincte ca finale ale cuvintelor din primul vers al primei strofe, formează

secvenţa, O I N E L U R, care descifrată devine:

O I N E L U R

14 0 0 0 7 14 0

C I N E S I R

deci cuvântul, SINCERI care trebuie să caracterizeze relaţia dintre doi îndrăgostiţi.

În strofa a doua răspunde prezent numărul şapte.

Astfel, din primul vers, începând cu a cincia literă apare structura, M (7) E (7) R (7) E (7) E

(7) I (7) I (7), care după descifrare ne dă,

M E R E E I I

86

0 0 0 0 14 0 0

M E R E S I I

deci anagrama cuvântului, MESERII.

În strofa a treia, în primul vers, începând cu a cincia, respectiv a 14-a literă, apar

structurile:

V (7) U (7) R (7) C şi C (7) A (7) A (7) U (7) A

care descifrate ne dau

V U R C C A A U A

7 14 0 0 0 0 -14 14 0

C I R C C A M I A

adică cuvintele, CIRC respectiv, AMICA.

Începând cu prima literă din primul vers din strofa a patra, avem succesiunea; 0 (7) D (7)

M (7) R (7) I (7) A, care prin descifrare ne dă;

O D M R I A

-14 0 7 0 0 0

A D T R I A

secvenţă din care rezultă cuvântul, TRIADA.

Structura, L (7) I (7) D (7) I (7) U (7) A (7) L, apare începând cu prima literă, din primul

vers, strofa a 5-a.

Prin descifrare ne dă:

L I D I U A L

0 -4 0 -4 0 0 0

87

L E D E U A L

secvenţă care este o anagramă a cuvântului, LAUDELE.

Din strofa a şasea am reţinut următoarele:

- Literele distincte ca finale de cuvinte din primul vers, formează secvenţa, E O L T U, din

care rezultă expresia, „E OLTU” şi care descifrată ne dă,

E O L T U

0 -14 0 0 0

E A L T U

secvenţă din care, prin anagramare, rezultă cuvântul ATEUL.

- Începând cu a 13-a literă din primul vers şi continuând în al doilea vers, secvenţa

fibonaciană, 2, 2, 4, 6, 10, 16, ne conduce la structura,

M (2) E (2) M (4) U (6) V (10) U (16) S

Descifrând această secvenţă obţinem:

M E M U V U S

7 0 7 14 7 0 0

T E T I C U S

adică o anagramă a cuvântului, SCUTITE.

- Începând cu a 11-a literă din primul vers avem succesiunea, U (7) M (7) A (7) N din care

rezultă cuvântul, UMAN.

Din strofa a şaptea rezultă structura,

L (7) N (7) A (7) L (7) I (7) S (7) C (7) U (7)

88

care începe cu a 24-a literă din al doilea vers şi se continuă în primul vers. Prin descifrare avem:

L N A L I S C U

-7 0 -14 -7 0 0 0 0

E N M E I S C U

adică o anagramă a numelui, EMINESCU.

Din strofa a opta am reţinut:

- Începând cu a doua literă din primul vers, apare structura, A (7) D (7) M (7) E (7) L (7) E

din care rezultă cuvântul, DAMELE. Din descifrarea secvenţei se obţine:

A D M E L E

0 0 7 0 0 0

A D T E L E

deci cuvântul, DATELE.

- Literele distincte ca finale de cuvinte din al doilea vers, formează secvenţa, U T E R P

din care rezultă cuvintele, TRUPE sau PREŢU.

Din descifrarea secvenţei rezultă,

U T E R P

0 -7 0 0 -7

U M E R I

deci cuvântul, UMERI.

Referitor la strofa a 10-a remarcăm următoarele:

89

- Literele distincte ca finale de cuvinte din primul vers, formează secvenţa, I A O C U care

prin descifrare ne dă,

I O A C U

0 -14 -14 0 14

I A M C I

Deci cuvântul, AMICI.

- Începând cu a 9-a literă din primul vers, avem structura,

B (1) A (1) C (2) O (3) E (5) U (8) N

bazată pe secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5, 8.

Prin descifrare obţinem:

B A C O E U N

0 0 0 -14 0 14 0

B A C A E I N

deci o anagramă a cuvântului, BĂCĂNIE.

- Numerotăm textul care începe cu a treia literă din primul vers, adică

1 2 3 4 5 6 7 8

S A M A I U B E

Din acest şir de litere le reţinem pe acelea ale căror numere de ordine formează

secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, acestea formează secvenţa, S A M I E, o anagramă a

cuvântului, MESIA.

Descifrând secvenţa rezultă:

90

S A M I E

0 14 7 0 0

S O T I E

deci cuvântul, SOŢIE.

Din strofa a 11-a am reţinut:

- Literele distincte ca finale de cuvinte din primul vers, formează secvenţa, R E A I, din

care, prin anagramare, rezultă cuvântul, ARIE.

- Dar descifrând secvenţa obţinem:

R E A I

0 0 14 0

R E O I

de unde, prin anagramare, rezultă cuvântul, EROI.

- Începând cu a şasea literă din primul vers, numărul şapte ne conduce la structura,

R (7) A (7) I (7) M (7) T (7) I (7) E

din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, MATERII.

Descifrând secvenţa respectivă obţinem:

R A I M T I E

0 0 0 -7 0 0 0

R A I F T I E

deci o anagramă a cuvântului, FRĂŢIEI.

91

- Din al doilea vers, continuând cu primul, o secvenţă fibonaciană ne conduce la

următoarea structură, începând cu a şaptea literă,

N (1) E (1) T (2) E (3) Z (5) B

Prin descifrarea secvenţei obţinem:

N E T E Z R

0 0 0 0 0 7

N E T E Z I

deci cuvântul NETEZI.

Din strofa a 13-a reţinem următoarele:

- Începând cu a zecea literă din primul vers, secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5, ne

conduce la structura,

L (1) E (1) N (2) I (3) E (5) H

secvenţa formată din literele structurii, descifrată devine:

L E N I E H

0 0 0 0 14 -7

L E N I S A

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul SENILĂ.

- Aceiaşi secvenţă fibonaciană ne conduce la structura,

N (1) A (1) D (2) E (3) O (5) T

care începe cu a 14-a literă din primul vers.

92

Prin descifrare obţinem:

N A D E O T

0 0 0 0 0 -7

N A D E O M

secvenţa finală este o anagramă a cuvântului, DOAMNE.

- Numerotăm literele textului care începe cu a 19-a literă din al doilea vers.

1 2 3 4 5 6 7 8

E M A I S E N I

literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, formează

cuvântul MESIA.

Cele două versuri din strofa a 14-a ne oferă şi ele unele exemple de natura celor

urmărite de noi.

- Din structura,

A (7) M (7) U (7) R (7) T (7) A

care începe cu a treia literă din primul vers, rezultă cuvântul, MURA TĂ sau URMATĂ.

Descifrând secvenţa formată din literele structurii, obţinem:

A M U R T A

93

0 0 14 0 0 0

A M I R T A

deci secvenţa finală rezultând unul dintre următoarele cuvinte: RIMATĂ, MIRATĂ, MĂRITĂ,

AMARÎT.

- Din primul vers, începând cu a patra literă apare succesiunea,

P (7) O (7) I (7) E (7) R

din care, prin descifrare obţinem:

P O I E R

0 -14 0 14 0

P A I S R

din care rezultă cuvântul PARIS, sau SPIRA.

- Cu ajutorul secvenţei fibonaciene, 1, 1, 2, 3, 5, 8, se formează structura,

H (1) I (1) A (2) R (3) C (5) S (8) E

începând cu prima literă din al doilea vers, din care prin descifrare se obţine:

H I A R C S E

-7 0 0 0 0 0 0

A I A R C S E

deci o anagramă a cuvântului, CASERIA.

Şi strofa a 15-a ne oferă câteva exemple,

Astfel, literele distincte ca finale de cuvinte din primul vers, formează secvenţa, R A E L I,

din care rezultă cuvântul, REALI.

94

Descifrând această secvenţă cu o cheie foarte simplă obţinem,

R A E L I

0 0 0 7 0

R A E S I

deci cuvântul, SERAI.

Aceleaşi litere dar din al doilea vers, formează secvenţa, U L E R T N A, din care prin

anagramare rezultă cuvântul, ANTREUL.

Descifrând secvenţa obţinem:

U L E R T N A

14 7 0 0 -7 0 0

I S E R M N A

succesiune care prin anagramare ne dă cuvântul, SEMINAR.

Începând cu litera a şasea din primul vers, avem structura,

C (7) L (7) E (7) C (7) I (7) A (7) N

din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, ÎNCALEC.

Descifrarea cu o cheie simplă ne dă:

C L E C I A N

-7 7 0 0 0 0 0

V S E C I A N

deci o anagramă a cuvântului, VEŞNICA.

95

Din strofa a 16 am reţinut:

- Literele distincte ca finale de cuvinte din cele două versuri ale strofei, formează

secvenţa, A T E I N L O, din care, prin anagramare rezultă cuvântul, OLTENIA.

Dacă descifrăm secvenţa cu cheia (0, 0, 0, 0, 0, 7, 14) obţinem:

A T E I N L O

0 0 0 0 0 7 -14

A T E I N S A

prin anagramare rezultă cuvântul, ASTENIA.

Descifrând secvenţa cu cheia (0, 0, 0, 0, 0, 0, -14) rezultă succesiunea, A T E I N L A care

prin anagramare conduce la cuvântul, ALINATE.

Cu ajutorul numărului şapte, începând cu a cincia literă din primul vers, evidenţiem

structura,

S (7) A (7) S (7) T (7) I (7) T

din care rezultă secvenţa, S A S T I T şi apoi prin anagramare, cuvântul, SISTAT.

Dar descifrând secvenţa cu o cheie foarte simplă obţinem:

S A S T I T

-7 0 0 0 0 0

L A S T I T

din care prin anagramare rezultă cuvintele, STILAT, respectiv, LISTAT.

Descifrând cu cheia (0, 0, 0, 0, 0, -7) rezultă expresia „SĂ ŞTIM”.

Începând cu a opta literă din al doilea vers, avem structura,

N (7) A (7) V (7) A 97) M (7) L

96

rezultând secvenţa, N A V A M L, pe care o descifrăm cu cheia simetrică, (7, 0, 7, 0, 7, 0) şi

obţinem:

N A V A M L

7 0 7 0 7 0

U A C A T L

rezultând o anagramă a cuvântului, ACTUAL.

Trecând la strofa a 17-a, reţinem următoarele:

- Literele distincte ca finale de cuvinte din primul vers, formează secvenţa, E A T I R N,

care este o anagramă a cuvântului, RĂNITE.

Descifrând secvenţa de mai sus, cu o cheie foarte simplă, obţinem:

E A T I R N

0 0 -7 0 0 0

E A M I R N

din care prin anagramare rezultă expresia „ÎN MARE”.

- Literele distincte ca finale de cuvinte din al doilea vers formează secvenţa, N R I U E,

din care prin anagramare, rezultă cuvântul, RUINE sau UNIRE.

- Începând cu a treia literă din primul vers, avem structura, N (7) A (7) I (7) I (7) E, din

care, prin descifrare cu o cheie simplă, obţinem:

N A I I E

0 0 0 0 14

N A I I S

97

deci o anagramă a cuvântului, ASINI.

- Tot din primul vers dar începând cu a şasea literă avem structura, F (7) I (7) G (7) E (7) D

(7) R (7) I, din care prin descifrare obţinem:

F I G E D R I

7 0 7 0 0 0 -14

M I N E D R U

din secvenţa finală, prin anagramare rezultă cuvântul, ÎNDRUME.

- Începând cu a cincia literă din al doilea vers, o secvenţă fibonaciană ne conduce la

structura,

G (1) R (1) I (2) E (3) U (5) R (8) E

Literele din structură, prin anagramare, conduc la cuvântul, GREIERU.

Descifrând secvenţa cu cea mai simplă cheie se obţine:

G R I E U R E

7 0 0 0 0 0 0

N R I E U R E

deci o anagramă a cuvântului, REUNIRE.

Din ultima strofă a poeziei, respectiv strofa a 24-a, am reţinut următoarele:

Începând cu a 10-a literă din primul vers apare structura,

C (7) I (7) U (7) L (7) A (7) T

Descifrând secvenţa cu cheia, (0, 0, 0, 0, 0, -7) obţinem:

C I U L A T

0 0 0 0 0 -7

98

C I U L A M

adică o anagramă a cuvântului, AMICUL.

Începând cu a 3-a literă, tot din primul vers, avem succesiunea,

C (7) A (7) N (7) D (7) C (7) T (7) U

din care prin descifrare obţinem,

C A N D C T U

0 14 0 0 0 7 0

C O N D C A U

din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, CONDUCĂ.

Succesiunea,

S (3) E (3) M (3) I (3) T

care începe cu a 19-a literă din al doilea vers, conduce la cuvintele, SEMIT, STIME, SIMTE,

METIS.

Începând cu a 22-a literă din al doilea vers, şi continuând cu primul vers, apare structura,

L (2) U (2) E (2) I (2) N (2) L (2) A

din care rezultă cuvântul, ALUNILE.

Descifrând secvenţa cu cea mai simplă cheie, avem:

L U E I N L A

0 0 0 0 -7 0 0

L U E I G L A

99

adică o anagramă a cuvântului, GALILEU.

O structură de natura celei anterioare apare în primul vers, începând cu a şaptea literă,

A (2) C (2) U (2) I (2) N (2) M (2) E (2) O

din care, prin descifrare, obţinem:

A C U I N M E O

4 0 0 0 0 0 0 4

E C U I N M E S

deci o anagramă a numelui, EMINESCU, care apare în acest loc ca o semnătură.

Poezia „Cu mîne zilele-ţi adaogi ...”

Vom evidenţia doar câteva exemple de natura celor urmărite de noi, prezente în acest

text.

Începem cu titlul poeziei.

Extragem din acesta primele şapte litere, le omitem pe următoarele şapte şi o reţinem

pe a opta, adică rezultă secvenţa, C U M I N E Z A, din care prin decriptare obţinem:

C U M I N E Z A

0 0 0 0 0 0 -7 4

C U M I N E S E

100

rezultând o anagramă a numelui, EMINESCU.

Începând cu a cincia literă din al treilea vers al primei strofe, apare succesiunea,

C (3) A (3) S (3) N (3) A (3) P

din care rezultă cuvântul, SPANAC.

Dar prin decriptare obţinem,

C A S N A P

0 14 -7 0 14 -7

C O L N O I

Adică o anagramă a cuvântului, COLONI. Simetria cheii de descifrare este evidentă.

Din strofa a treia am reţinut următoarele:

- Din al doilea vers, începând cu prima literă apare structura,

C (7) E (7) A (7) P (7) A

din care rezultă cuvântul, CEAPA, dar prin anagramare, şi cuvântul, PACEA.

- Începând cu a treia literă din primul vers apare structura,

P (7) A (7) U (7) M (7) C

care descifrată ne dă:

P A U M C

-7 0 0 0 0

I A U M C

101

deci o anagramă a cuvântului, AMICU.

Din strofa a patra reţinem:

- Începând cu a noua literă din primul vers, apare structura,

O (7) S (7) A (7) D (7) M

din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, MOSAD.

Prin descifrare rezultă:

O S A D M

0 -7 14 0 0

O L O D M

deci o anagramă a cuvântului, DOMOL.

- Începând cu litera a opta din primul vers, apare structura,

N (4) E (4) T (4) A (4) I (4) C

din care rezultă cuvântul, ETNICA.

Prin descifrare, cu o cheie simplă, obţinem:

N E T A I C

-7 0 0 0 0 0

G E T A I C

deci o anagramă a cuvântului, GETICA.

Din strofa a cincia avem:

102

- Începând cu a 19-a literă din primul vers, apare structura,

T (7) A (7) I (7) A (7) A (7) R

din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, RAIATĂ.

Descifrând secvenţa cu o cheie simplă, obţinem:

T A I A A R

0 0 0 -14 0 0

T A I M A R

deci o anagramă a cuvântului, MĂRITĂ.

- Începând cu litera a noua din primul vers, apare structura,

C (1) I (1) A (1) R (1) C (1) T (1) A

din care, prin anagramare, apare cuvântul, ARCTICA.

Descifrând secvenţa cu o cheie simplă obţinem:

C I A R C T A

-7 0 0 0 0 0 0

V I A R C T A

deci o anagramă a cuvântului, VĂRATIC.

Dar şi strofa a şasea ne oferă câteva exemple.

- O secvenţă fibonaciană stă la baza structurii,

T (1) U (1) I (2) C (3) O

care începe cu a 19-a literă din al doilea vers şi din care, prin anagramare rezultă cuvântul,

CIOTU.

103

Descifrând secvenţa cu o cheie simplă obţinem:

T U I C O

0 0 0 0 -14

deci cuvântul, ŢUICĂ.

- Tot secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, stă la baza structurii,

E (1) N (1) A (2) S (3) I (5) U (8) C (13) M

şi descifrând secvenţa obţinem:

E N A S I U C M

0 0 4 0 0 0 0 0

E N E S I U C M

deci o anagramă a cuvântului, EMINESCU.

Trecem la strofa a şaptea.

- Începând cu prima literă din al treilea vers, apare următoarea structură bazată pe o

secvenţă fibonaciană,

A (2) N (2) U (4) E (6) F (16) R

din care, prin anagramare, rezultă expresia, „NE FURĂ”.

Descifrând secvenţa obţinem:

A N U E F R

0 0 0 0 7 0

A N U E M R

deci o anagramă a cuvântului, RUMENĂ.

Structura,

104

L (7) A (7) R (7) A (7) V (7) A (7)

care începe cu o nouă literă din primul vers, prin anagramare ne dă expresia „LA VARĂ”.

Dar prin descifrarea secvenţei rezultă,

L A R A V A

7 0 0 0 7 0

S A R A C A

rezultând cuvântul „SĂRACĂ”.

Din strofa a opta, şi ultima, am reţinut:

- Următoarea structură bazată pe o secvenţă fibonaciană,

E (1) C (1) I (2) T (3) E (5) P

Care începe cu a 12 literă din primul vers, citită de la dreapta, conduce la cuvântul, PETICE.

- Începând cu a noua literă din al treilea vers, apare structura,

E (1) T (1) A (2) T (3) S

conduce, citind de la dreapta, conduce la cuvântul, STATE.

- Începând cu a 11-a literă din al doilea vers, avem structura,

I (4) S (4) T (4) E (4) A (4) R

din care, prin anagramare, obţinem cuvântul, ŞTIREA.

- Secvenţa fibonaciană, 5, 4, 9, stă la baza structurii:

P (5) E (4) M (9) A

care începe cu litera a treia din al treilea vers.

Prin descifrare obţinem:

105

P E M A

0 0 7 14

P E T O

din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, POET.

* *

*

În legătură cu informaţiile (cuvintele sau expresiile) pe care le-am evidenţiat prin analiza

diferitelor texte, se poate pune întrebarea dacă acele informaţii sunt datorită întâmplării, sau ar

fi putut să fie disimulate intenţionat de către autorul textelor respective.

Este evident că în majoritatea cazurilor, întâmplarea este elementul determinant, dar

exemplele care urmează arată că, respectivele metode de disimulare a unor informaţii în

diverse texte, sunt posibile şi uşor de folosit, deci factorul intenţionat nu poate să fie exclus în

totalitate.

Următorul sistem de disimulare este asemănător cu acela pus în evidenţă din analiza

epigramei lui Macedonski din 1883.

Considerăm următorul text, care a făcut obiectul schimbului între doi indivizi:

„Frica de Zina, care ştie totul, nu trece. Persoana strică tot. Fii atent la aviz, este un risc.”

Se observă că tot a opta literă din text este o consoană, dar cum această constatare nu

este o caracteristică a limbii române, rezultă că ea reprezintă un „semnal” pentru

corespondenţi. Scriem textul pe coloane, fiecare coloană având opt litere:

F I T N E T F L T

106

R N I U R R I A E

I A E T S I I A U

C C T R O C A V N

A A O E A A T I R

D R T C N T E Z I

E E U E A O N E S

Z S L P S T T S C

şi din acest tabel reţinem prima şi a treia linie, adică,

F I T N E T F L T

I A E T S I I A .

Citind aceste litere, pe coloane de sus în jos, obţinem informaţia care a fost disimulată:

„FII ATENT EŞTI FILAT”.

În legătură cu disimularea informaţiilor folosind o secvenţă fibonaciană şi sistemul de

cifrare invocat de noi, prezentăm următorul text:

„Leul nu a mai vizitat oile dar a venit la noi la fermă”.

Folosind secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, extragem literele din textul de mai sus,

formând structura,

L (1) U (1) N (2) M (3) I (5) O (8) E (13) M

iar secvenţa o descifrăm cu o cheie simetrică, având structura stabilită în cadrul Interogatoriului

şi obţinem:

L U N M I O E M

7 0 0 7 7 0 0 7

S U N T P O E T

107

deci expresia, „SUNT POET”.

Următorul text pune în evidenţă disimularea unei informaţii cu ajutorul numărului

şapte:

„Elevul dificil devine cu totul dependent de ceilalţi din clasă sau urbe.”

Extragem literele din şapte în şapte şi obţinem structura,

E (7) F (7) I (7) U (7) E (7) L (7) C (7) U

din care rezultă secvenţa, E F I U E L C U.

Descifrând această secvenţă, obţinem:

E F I U E L C U

0 7 0 -7 0 7 0 0

E M I N E S C U

deci numele poetului.

Numeroase exemple de această factură se găsesc în cartea noastră care tratează

problematica criptologiei.

SFARSIT

108

BIBLIOGRAFIE:

1. TORSAN ILIE, „Un document şi ... enigmele lui”

Rev. SAECULUM, an II, nr. 5, 2003, Focşani

2. TORSAN ILIE, „Mihai Eminescu – investigaţie criptologică”

Ed. Universitară, 2007

3. TORSAN ILIE, „Criptologie elementară”

Ed. Universitară, Bucureşti, 2007

4. TORSAN ILIE, „Întâmplări ... eminesciene”

Rev. Studii eminescologice, Cluj-Napoca

Clusium, nr. 10, 2008

5. TORSAN ILIE, „Poezia eminesciană „Dintre sute de catarge”

Consideraţii statistice”.

Rev. Jandarmeriei, Nr. 8, 2003.

6. TORSAN ILIE, „M. Eminescu şi numărul 13”

Rev. Paranormal, iulie, 1997

109

7. TORSAN ILIE, „Mari matematicieni – experţi criptologi”

Rev. FRONTIERA, nr. 7, 8, 9, 10; 1994.

110