enigmele terei

7/29/2019 Enigmele Terei

1/75

Enigmele Terei

Nu doar cele 7 minuni ale lumii sunt asa de misterioase, multe alte lucruri sunt

la fel de fascinante si interesante datorita neputintei omului de a le gasi vreo

explicatie. Am cucerit Luna, studiem planete din sistemul nostru solar dar aceste

"pietre" uitate de timp ne demonstreaza cit suntem de neputinciosi in fata unorexplicatii poate banale. Sau, poate datorita faptului ca in trecut este posibil sa fi fost

chiar in relatii bune cu civilizatii extraterestre, neavind aceste importante date sa le

lasam clasate in eventualitatea gasirii acestor explicatii in momentul intoarcerii lor. Si

daca "ei" au fost aici se vor intoarce sigur cindva. Sper sa prindem acele timpuri.

Maya, o civilizatie stralucita de mult apusa nu a lasat in urma nici o explicatie

legata de parasirea uimitoarelor orase.

Insula Pastelui, Triunghiul Bermudelor si multe altele le puteti gasi aici nu numai

prin descriere cit si prin imagini. Nu ezitati sa treceti mereu in aceasta pagina

deoarece se fac update-uri saptamanale.

Istoria Mayasa

Adinc intre junglele Mexicului si Guatemalei si extinzindu-se pe rafturile pietrei

de var ale peninsulei Yucatan zac templele misterioase si piramidele civilizatiei Maya.In timp ce Europa era in mijlocul Evului Mediu, acesti uimitori oameni creasera deja

harta raiului, au dezvoltat singurul sistem adevarat de scriere nativ al Americii si erau

stapanii matematicii. Ei au inventat calendarul pe care il folosim si astazi. Fara unelte

din metal, animale de povara si chiar fara roata, au fost capabili sa construiasca vaste

orase dealungul impresionantei si imense jungle de o uimitoare perfectiune

arhitecturala si foarte variata. Mostenirea lor in piatra care a supravietuit miraculos

cum ar fi locurile de la Palenque, Tikal, Tulum, Chichn Itz, Copan si Uxmal,

insumeaza sapte milioane de descendenti ai civilizatiei clasice Maya.

Maya, este probabil cea mai bine cunoscuta dintre civilizatiile clasice din

mezoamerica. Nascuta in Yucatan in jurul anului 2600 i.e.n, au atins apogeul in 250

e.n in sudul Mexicului, Guatemala, Belize si Honduras (de vest). Cladita pe inventiile


2/75

adoptate si ideile unor civilizatii timpurii, precum cea Olmeca ,civ. Maya dezvolta

astronomia, sistemul calendaristic si scrierea hieroglifica. Maya este binecunoscuta

pt.arhitectura ceremoniala elaborata si foarte decorativa,incluzand temple , piramide,

palate si observatoare (n.t. probabil astronomice) toate construite fara unelte

metalice. Ei, erau de asemenea fermieri priceputi, defrisand zone intinse din padurea

tropicala si unde apa freatica era putina, construind rezervoare subterane pt.pastrarea apei de ploaie. Maya erau in egala masura cunoscuti ca olari si tesatori si

deschizatori de drumuri in jungla si mlastini pentru a exinde relatiile comerciale cu

populatii indepartate.

In jurul anului 300 I.C., Maya adopta un sistem guvernamental bazat pe legi

condusa de nobili si regi. Aceasta civilizatie a dezvoltat enorm structura regatelor intre

anii 200-900

Societatea lor era construita din multe state independente fiecare cu

comunitatea ei rurala si cu mari orase urbane construite in jurul centrelor ceremoniale.

Declinul sau a inceput prin anul 900 cind - fara nici un motiv care ramane un mare

mister pina si astazi - partea de sud Maya isi abandoneaza toate orasele. Cind parteade nord Maya s-a integrat in societatea Tolteca prin 1200, dinastia Maya se incheie

definitiv, desi citeva centre periferice continua sa existe pina la aparitia

descoperitorilor Spanioli tarziu in secolul XVI.

Articole:

Chichen Itza

Imagini


3/75


4/75


5/75


6/75


7/75


8/75


9/75


10/75


11/75


12/75


13/75

Palenque


14/75


15/75


16/75


17/75


18/75


19/75


20/75


21/75


22/75


23/75

Tikal


24/75


25/75


26/75


27/75

Tulum


28/75


29/75


30/75

[ Inapoi ]

Uxmal
http://history.go%28-1%29/http://history.go%28-1%29/


31/75


32/75


33/75


34/75


35/75


36/75


37/75


38/75


39/75

Copan


40/75


41/75

Cele 20 de semne ale Soarelui

Semnele Soarelui

Mayas

Yucatec

Aztec

Crocodilul

IMIX

Aligatorul

Vantul

IKVantul


42/75

Noaptea

AKBAL

Casa

Samanta

KAN

Soparla

Sarpele

CHICCHAN

Sarpele


43/75

Transformarea

CIMI

Moartea

Cerbul

MANIK

Cerbul

Steaua

LAMAT

Iepurele


44/75

Oferta

MULUC

Apa

Cainele

OC

DOG

Maimuta

CHUEN

Maimuta


45/75

Drumul

EB

Iarba

Trestia

BEN

Trestia

Jaguarul

IX

Ocelotul


46/75

Vulturul

MEN

Vulturul

Intelepciuneaa

CIB

Vulturul

Pamantul

CABAN

Cutremurul


47/75

Cremenea

ETZNAB

Cutitul

Furtuna

CAUAC

Ploaia

Soarele

AHAU

Floarea

Aveti expuse mai jos citeva imagine despre cum se imbracau Mayasii.


48/75


49/75


50/75


51/75


52/75


53/75


54/75

Caprarescu Andreea

In Carpati exista o Poarta catre un alt universE.H. este un om ca oricare altul.Nimic misterios sau "paranormal" in aspectul lui

ori comportamentul sau.Fost inginer , a iesit la pensie in 1988 si a putut sa consacre

integral pasiunii sale :drumetiile montane.Divortat din 1974 , fara copii, aceasta

pasiune de multe ori excesiva nu intampina nici un fel de piedica.N-a fost niciodata

atras de alpinism , era mai curand un iubitor al naturii: nu i-au placut piscurile

accesibile doar "la coarda" , ci traseele lungi , la capatul carora placerea este si un

rezultat al efortului.

Lecturile sale nu aveau nimic in comul cu paginile volumului nostru. Era ( si ,

intr-un anumit fel , a ramas) o fire pragmatica , care n-ar fi fost in nici un caz atras de

titlul acestui material.Totul s-a schimbat intr-o zi din toamna anului 1990, in masivul


55/75

Piatra Mare. Domnul E.H. ne-a vizitat la redactie si ni s-a destanuit , dar ne-a rugat sa-i

protejam numele. Acestea fiind scrise, sa-i lasam cuvantul:

"Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Era in ziua de 22 septembrie 1990. pe la

ora 11. Plecasem pe unul din traseele mele favorite.Piatra Mare pe la Sapte Scari. Ziua

era foarte frumoasa , calduroasa chiar in umbra padurii.In jurul orei 11, mai aveamcam o jumatate de ora pana la cabana si incetinisem ritmul , ca sa ma bucur de

frumusetea peisajului. Parasisem cursul izvorului si incepusem un fel de ...ratacire

intentionata, ca sa mai schimb ceva din monotonia cararii. Drumeagul meu urca catre

o culme impaturita si , la un moment dat , am zarit ceva bizar, ca o sclipire , in

dreapta mea; soarele , reflectat intr-un obiect. M-am gandit imediat la nesimtitii care

lasa mormane de conserve si borcane prin padure. O curiozitate stupida m-a impins

catre acel loc: eram convins ca e vorba de vreo sticla de vin aruncata, dar vroiam sa

ma conving. Cand am zarit-o prima data, lucirea era undeva cam la vreo 20 , 30 de

metri catre culme. Am inceput sa urc, dar n-am vazut nimic .In mod evident , eram in

alt unghi fata de lumina soarelui.Dupa cateva minute de urcat , am inceput sa-mi pun oaresce intrebari: eram

intr-un luminis , totul imi era vizibil , dar nu vedeam nici un obiect capabil sa reflecte

lumina. Eram pe cale sa plec mai departe, cand am vazut...imi este greu sa va descriu.

Era o forma eliptica, verticala , pe care nu o sesizam decat prim modificarea luminii.

Stiti cum arata fenomenul optic denumit "Fata Morgana" ? pe sosele , din cauza

caldurii la sol , se produce frecvent acest fenomen: peisajul era deformat , unduit, ca

si cum ar fi privit printr-un geam curb. Acelasi lucru, cu o deformare in unghiuri drept ,

il aveam eu in fata ochilor. Era un brad in spatele formei:portiunea de trunchi din

spatele elipsei ciudate era deformata, voalata. Daca vreti o alta comparatie , maisemana cu o perspectiva unduita pe care o aveti prin vaporii de benzina. M-am

apropiat si am constatat cu uimire ca nu vedeam nici un obiect material care sa poata

genera un asemenea efect. In locul respectiv nu era nimic. Un nimic care arata ca o

diafragma , o suprafata eliptica intinsa in aer , aparent concava.

Mai uimitor era faptul ca din spate, forma respectiva nu mai exista. M-am

intrepus intre ea si bradul despre care v-am mai spus si n-am mai vazut-o. Nici nu mai

stiam unde era. A trebuit sa revin in pozitia initiala pentru a o revedea.

Elipsa avea cam 1 metru , 1 metru si 20 in diametru mare, adica inaltimea, si

maximum 40 de centimetri in cel mic, in latime. Baza era cam la 25-30 de centimetride sol. Plutea. Era perfect transparenta , in afara de fenomenul de unduire , de

voalare, a spatiului din spatele ei. Marginile erau foarte netede , adica fenomenul de

alterare optica se termina brusc.

Ce-am facut ? m-am gandit ca ar putea fi vorba de vreo panza de paianjen

foarte fina ,dar cred ca incercam sa ma conving ca aveam in fata un fenomen natural ,

ceea ce in mod evident , dupa cum aveam sa ma convins, nu era. M-am ftit

cateva clipe in jurul ei si apoi am incercat sa o ating. Din fericire , un fel de instinct ,

de teama nemotivata (forma parea perfect inofensiva) m-a facut sa iau mai intai o

creanga de brad de pe jos. Prima data am atins marginile elipsei .Creanga intampina o

rezistenta elastica ca si cum as fi apasat pe un balon. Elipsa se deforma foarte putin in


56/75

locul in care apasau eu, dar rezistenta era de netrecut dupa doar cativa centimetri

castigati.

snit" spusese baiatul) ceva ca o minge mare , alba; aceasta s-ar fi rostogolit

fara directie prin padure si orice incercare a ciobanului de a o gasi ar fi esuat. Nu prea

stiam daca sa-i dau sau nu crezare, dar ma gandeam ca n-avea nici un motiv sa

minta.In plus, parea destul de speriat.Atunci am apropiat creanga de centrul elipsei. Nu am intampinat nici un fel de

rezistenta: creanga intra fara probleme in forma aceea ciudata, dar nu mai era vizibila.

Era ca un fel de gaura in care varful crengii disparuse total; in tot acest timp ,

continuam sa vad perfect peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de

centimetri lungime si disparuse pe jumatate inaintru. Cand am retras-o, am vazut cu

groaza ca nu mai avea decat 20 de centimetri lungime. Portiunea intrata in forma

aceea disparuse cu totul. Capatul era perfect sectionat, ca si cum un fierastrau de

mare precizie ar fi functionat pe partea cealalta. Atunci m-am gandit ce s-ar fi

intamplat daca ar fi fost mana mea in locul crengii....

Am repetat operatia cu alte crengi, apoi am legat o piatra cu sfoara si amaruncat-o in elipsa ; rezultatul a fost acelasi de fiecare data. Orice patrundea in acea

forma nu se mai intorcea. In acel moment m-am cam speriat. In plus, se facuse cam

tarziu si m-am hotarat sa plec mai departe catre cabana. Mai inainte insa, am fost

nevoit sa fac, pentru prima data in viata, gestul necivilizat de a scrijeli copacii din

padure. Ca sa recunosc locul , am insemnat toti brazii din luminis cu un cutit. Am ajuns

la cabana putin dupa pranz. O supa calda si un ceai mi-au mai refacut moralul, dar

problema continua sa ma macine.Il cunosteam pe cabanier si i-am povestit toata

intamplarea. Omul ma stia , asa ca nu si-a batut joc de mine.Mi-a spus ca el n-a vazut

niciodata asa ceva in padure, dar ca totul este posibil si ca nu s-ar mira daca ar fivorba de "vreo noua dracovenie de-a armatei".

Asa cum se intampla deseori pe munte, vremea s-a stricat brusc pe la ora 15.A

inceput sa bata vantul , s-a racorit si era limpede ca se pregatea de o furtuna.Cum

eram si obosit,m-am hotarat sa rman peste noapte si am vorbit cu cabanierul.

Seara, la masa, s-a apropiat de mine Stefan, baiatul cabanierului , un pusti de

12 ani. Il cunostea destul de bine si din cauza asta a venit la masa mea fara timiditate.

- Am auzit ca ati vorbit la pranz cu tata ,mi-a spus el. Stiti, eu am vazut stafia

din padure!

Am inceput sa-l descos si am aflat ca Stefan era impreuna cu doi ciobani cand azarit prima data elipsa .Curios din fire , a revenit de mai multe ori in acel loc; tot de la

el am aflat ca forma trece prin cel putin doua faze distincte : cand are aspect

transparent (starea in care o vazusem eu), ea permite intrarea unor obiecte ; cand asa

cum o vazuse Stefan o singura data , devine albicioasa si ceva mai mare ,

functioneaza in sens invers, adica era inchisa pentru noi si lasa obiecte din partea

cealalta sa treaca prin ea.

A doua zi de dimineatza am plecat si , din cauza vremii foarte proaste, n-am

mai trecut prin luminis. M-am intors in Piatra Mare dupa doua saptamani. De data asta

am mers direct la cabana, l-am luat pe Stefan si am plecat catre locul cu pricina. Cu

noi a venit si un baiat de la o stana din apropiere , unul dintre cei care il insotisera pe


57/75

Stefan in preumblarile sale prin padure.Pe drum el mi-a povestit o intamplare si mai

stranie legata de elipsa:doua luni in urma, din ea ar fi iesit ("t

Ajunsi in luminis , dezamagirea noastra a fost imensa: nu mai era nici un fel de

elipsa. Pur si simplu disparuse. Numai brazii marcati de mine imi dadeau certitudinea

ca nu visasem.

Pe tot timpul iernii am ramas in Bucuresti si, treptat, forma din padure mi-a iesitdin minte. Apoi, in februarie 1991, un prieten caruia ii povestisem toata intamplarea

mi-a facut o vizita. Era foarte agitat si mi-a aratat o revista germana in care aparea un

material despre fenomenele similare celui observat de mine. Articolul mentiona

existenta unei organizatii care studia ciudatele elipse, ODRG (Open doors research

group). Le-am scris o scrisoare in care povesteam tot ce vazusem si auzisem si, in

luna aprilie , am primit din partea lor un colet.

Imi scrisesera o scrisoare de multumire pentru informatiile furnizate ,

asigurandu-ma ca Poarta vazuta de mine a intrat pe listele lor. Pe langa scrisoare , imi

trimisesera mai multe materiale din care am aflat totul despre Portile Deschise. Am

ramas de atunci in corespondenta si tot ce urmeaza este rodul informatiilor primite demine.

Forme precum aceea vazuta de mine ar fi aparut din timpuri imemoriale , ele

fiind prezente , sub diferite descrieri, in nenumarate texte vechi.In anul 1962, Barry

Roscott, un inginer englez, a vazut o Poarta in timpul plimbarilor sale prin

imprejurimile orasului Manchester. Poarta a ramas deschisa timp de 2 luni, iar Roscott

a apucat sa faca mai multe observatii si experimente. In urma acestei experiente s-a

infiintat grupul ODRG, care si-a facut membri in toate colturile lumii . Din 1963 pana

astazi .ODRG a inregistrat nu mai putin de 238 de Porti Deschise pe Terra.Cele mai

multe par a fi fost in SUA, iar cele mai recente provin din Rusia (18 Porti observateintre anii 1988 si 1995) , Polonia (3 porti) si Romania ( Poarta observata de mine in

masivul Piatra Mare).

In medie, o Poarta ramane deschisa intre 2 luni si un an. S-a observat o legatura

intre durata ei si marime. Cu cat o Poarta este mai mare, cu atat are sanse sa existe

mai mult timp. Portile de 1 an au cel putin 1 metru latime. Majoritatea au forma

eliptica observata de mine (verticala sau orizontala),dar au fost consemnate si porti

circulare. O poarta trece prin 4 faze distincte : deschidere, stare de acces, stare de

sursa si inchidere. Fazele 2 si 3 nu apar neaparat in aceasta ordine. Nimeni nu a

asistat pana astazi la deschiderea unei Porti sau la inchiderea ei. Tot ce se stie , gratieunor observatii facute pe teren , este faptul ca la deschidere este prezenta o radiatie

extrem de intensa , care poate fi daunatoare organismelor biologice. Starea de acces

este cea in care am observat-o eu : Poarta este deschisa pentru lumea noastra, noi

putem introduce in ea orice obiect sau fiinta, dar nimic nu vine din partea cealalta.In

aceasta stare , ea este transparenta , prezentand doar fenomenele de modificare

optica descrise mai sus. Starea de sursa este cea descrisa de Stefan ; in aceasta faza,

Poarta de o culoarea albicioasa , nu permite accesul din partea noastra, ci

functioneaza ca o usa deschisa pentru cealalta parte. Din ea pot iesi obiecte, (fiinte?) ,

descrise intotdeauna ca fiind de forma unor mingi albicioase , care se deplaseaza cu

foarte mare viteza, rostogolindu-se pe sol sau planand la mica inaltime.Faza de

inchidere , niciodata observata , pare a genera aceeasi radiatie foarte intensa.


58/75

Un tur virtual al celor 7 Minuni ale Lumii Antice

Acum mai bine 2000 de ani, scriitori au scris despre acele minunate asezari,

constructii si realizari pe care le-au vazut, le-au admirat sau despre care au auzit. In

jurul anului 120 I.H., un poet grec, care se numea Sidon Antipater, a scris despre sapte

asemenea constructii situate intr-o regiune nu foarte mare ca si intimdere, mai exact

in bazinul de rasarit la Marii Mediterene. Scriitorii greci din antichitate, care ajungeau

cu greu in zone mai indepartate, cunosteau foarte bine aceasta regiune. Poate ca

insusirea despre care aminteam mai sus reprezinta un fel de ghid pentru calatori.

Consemnarile privind minunile acestei lumi au ramas pentru posteritate, dar efectiv,

din ceea ce numim cele sapte minuni ale lumii antice, doar una singura mai exista in

prezent.

1. Piramida Mare din Giseh

2. Gradinile suspendate din Babilon

3.Templul Artemisei din Efes

4. Statuia lui Zeus din Olimpia

5. Mausoleul din Halicarnas

6. Colosul din Rodos

7. Farul din Alexandria

Piramida Mare din Giseh
http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=167&Itemid=202&Itemid=1http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=168&Itemid=203&Itemid=1http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=169&Itemid=204&Itemid=1http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=170&Itemid=205&Itemid=1http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=171&Itemid=206&Itemid=1http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=172&Itemid=207&Itemid=1http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=173&Itemid=208&Itemid=1http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=167&Itemid=202&Itemid=1http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=168&Itemid=203&Itemid=1http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=169&Itemid=204&Itemid=1http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=170&Itemid=205&Itemid=1http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=171&Itemid=206&Itemid=1http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=172&Itemid=207&Itemid=1http://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=173&Itemid=208&Itemid=1


59/75

Aceasta piramida uriasa este cea mai veche dintre cele 7 minuni ale lumii

antice, fiind in acelasi timp si singura care poate fi admirata si in prezent. La data

construirii, aceasta piramida a fost cea mai inalta constructie din lume, mentinind

acest record timp de aproximativ 4000 de ani.

Mormant Regal

Piramida Mare a fost construita pentru a servi drept mormint faraonului Hufu

(Khufu), pe care Grecii l-au numit Kheops. Faraonul Hufu a fost unul dintre domnitorii

Egiptului Antic. Constructia mormantului a fost terminata in jurul anului 2580 I.H.Mai tarziu, la Giseh (El Gaza, Al-Jizah) au mai fost construite inca doua piramide,

una pentru Hafra ( Khefren ) fiul lui Hufu, iar cealalta pentru Menkaure ( Mykerinos )

nepotul lui Hufu, precum si una mai mica, pentru sotiile domnitorilor. In imaginea de

mai sus se poate vedea piramida fiului faraonului Hufu; este cea mai indepartata si

cea mai mare. Piramida fiului sau este la mijlocul imaginii si pare sa fie mai mare, dar

este doar o iluzie optica, pentru ca acolo terenul este mai ridicat.

Constructia Piramidei

Piramidele se gasesc in cimitirul antic, la Giseh, pe malul Nilului, vis-a-vis de

Cairo, capitala Egiptului Modern. Conform unor arheologi, la constructia acesteipiramide au muncit, timp de peste 20 de ani, un numar de 100.000 de oameni, fiind

nevoie de peste 2 mil. de blocuri de piatra avind fiecare o greutate de 2,5 tone sau

chiar si mai mult. Muncitorii au carat aceste blocuri din piatra la locul constructiei cu

ajutorul rampelor, parghiilor, rolelor, fixindu-le si inserindu-le apoi fara mortar.

Calcarul Stralucitor, Alb ca Zapada

Cind constructia a fost finalizata semana cu un imens sir de scari. Apoi, aceste

scari au fost acoperite cu blocuri uriase din calcar care erau in asa fel cioplite incit sa

formeze o suprafata neteda si stralucitoare. Blocurile de calcar au fost fixate atit de

strins unele linga altele, incit intre blocuri nu se putea introduce nici macar lama unui

cutit. Cind a fost terminata, Piramida Mare a avut o inaltime de 147 m. In prezent ai

lipseste varful; astazi se mai pot vedea citeva blocuri de calcar doar pe partea dreapta


60/75

a varfului piramidei fiului lui Hufu. Fiecare latura a bazei piramidei lui Hufu are o

lungime de 230 m, iar suprafata este mai mare decit suprafata a noua terenuri de

fotbal.

Inmormantarea Faraonului

Conform credintei egiptenilor anticii, trupul persoanei decedate trebuia ingrijit,

dind posibilitate in felul acesta sufletului sa traiasca si dupa moarte. Din trupul celuidecedat erau scoase organele interne, apoi cavitatea era umpluta cu diferite saruri, iar

in final trupul era invelit in fasii din panza de in. Astfel era transformat trupul unei

persoane decedate intr-o mumie care rezista foarte mult timp. Apoi, mumia era

inmormantata impreuna cu vesmintele, cu hrana, cu bijuteriile si cu alte obiecte

considerate a fi necesare si folositoare pentru lumea cealalta. Trupul mumificat al lui

Hufu a fost asezat in interiorul piramidei, in camera mortuara.

Gradinile suspendate din Babilon


61/75

In antichitate, orasul Babilon era renumit datorita gradinilor sale suspendate.

Arheologii au descoperit diferite urme care, probabil, au legatura cu aceste gradini,

dar nu exista nici un fel de certitudine in acest sens. In prezent, se stie de existenta

acestor gradini, pentru ca persoane care au trait in acele timpuri le-au imortalizat

frumusetea si splendoarea in scrierile lor.

Nabucodonosor si AmytisConform unor autori greci si romani, Gradinile Suspendate au fost create in jurul

anului 600 I.H., la ordinul regelui Babilonului, Nabucodonosor al II-lea, posteritatea

consemnindu-le drept Gradinile Suspendate ale Semiramidei, Marele oras Babilon era

asezat pe malul fluviului Eufrat, la sud de Bagdad, capitala Irakului Modern. Daca este

sa dam crezare unei legende, atunci aceste gradini suspendate au fost comandate de

rege pentru tanara lui sotie, Amytis, chinuita de dor dupa plaiurile natale, oferindu-i

astfel in dar un peisaj care sa-i reaminteasca de tara ei de bastina dintre dealurile

Persiei.

Terase Irigate

Probabil ca aceste gradini suspendate au fost concepute in apropierea fluviului,linga zidurile Babilonului. Erau formate din terase, iar diferenta de inaltime dintre

ultima terasa si nivelul pamantului putea fi chiar si de 40 m.

Nabucodonosor a ordonat ca pe aceste terase sa fie plantati arbori si flori din

toate soiurile posibile. Astfel, la Babilon au fost transportate cu carele cu boi si cu

slepurile plante din toate colturile imperiului. Probabil ca in aceste gradini se gaseau

smochimi, migdali, nuci, rodii, dar si diferite specii de trandafiri, nuferi si arbori de

tamaie.

Cu siguranta ca apa necesara acestor gradini era asigurata din fluviul Eufrat,

printr-un sistem de irigare foarte bine pus la punct. Pe terasa situata cel mai sus apaajungea cu ajutorul unor mori manuale sau era carata cu galeti de catre sclavi. De

acolo, de sus, apa curgea in siroaie formand mici cascade sau raulete, mentinind

umed solul gradinilor.

Templul Artemisei din Efes


62/75

Ultimul rege care a domnit in Libia (Lydia) - una din regiunile Asiei Mici in

perioada antica, astazi parte a Turciei - a fost Cresus. Bogatia de care dispunea era de

notorietate, astfel ca in anul 560 I.H., acesta a construit in Efes (Ephesos) un templu

luxos. Pe vremea respectiva orasul avea deja o existenta de mii de ani. Conform

lefendei, orasul ar fi fost fondata de catre amazoane luptatoare femei.Cel mai mare templu din marmura


63/75

Cresus a hotarit ca va ridica un templu in cinstea zeitei Lunii, care era

protectoarea animalelor si a fecioarelor. Aceasta zeita era cunoscuta de catre greci

sub numele de Artemis, iar de catre romani, sub numele de Diana. Templul a fost

construit din piatra de calcar si din marmura, piatra fiind adusa de pe dealurile din

imprejurimi, de catre muncitori.

Partea principala a templului era sustinuta de aproximativ 120 de coloane dinmarmura, fiecare coloana avind o inaltime de 20 m., blocurile imense de piatra care

formau coloanele au fost ridicate cu ajutorul scripetilor, fiind fixate unele de altele prin

scoabe de metal. Dupa finalizarea acoperisului, templul a fost impodobit cu superbe

decoratii si statui, in mijlocul acestuia fiind ridicata statuia zeitei Artemis.

Acesta a fost unul dintre cele mai mari temple care a apartinut lumii clasice,

mult mai mare decit Parthenonul, care a fost ridicat mai tirziu, la Atena. Templul

Artemisei a fost construit pe o suprafata care avea lungimea de 131 m., iar latimea de

79 m.

Herostrat si Alexandru cel Mare

Cu 200 de ani mai tirziu, in anul 356 I.H., templul a ars pina la temelii. Incendiula fost provocat de o persoana cu numele de Herostrat, care in felul acesta a dorit sa

devina celebru. Intr-un mod ciudat, templul a fost distrus exact in ziua in care se

nastea Alexandru cel Mare (Alexandru Macedon). Cu citiva ani mai tirziu, Alexandru cel

Mare a vizitat Efesul si a dat ordin ca templul sa fie reconstruit pe locul initial.

Distrugerea Finala

Templul lui Alexandru cel Mare a rezistat pina in sec. al III-lea D.H. In schimb,

apele marii sau retras treptat din portul Efes, care a inceput sa se distruga incetul cu

incetul, iar orasul si-a pierdut din importanta. Gotii au devastat templul, apoi

inandatiile au continuat distrugerea. In prezent, din acest templu au ramas doar citavablocuri din piatra, care formasera odinioara temelia, o singura coloana fiind repusa la

locul unde statuse initial.

Statuia lui Zeus din Olimpia


64/75

Cu 3000 de ani in urma, Olimpia (Olympia) era un important centru religios in

sud-vest-ul Greciei. Grecul Zeus, regele zeilor, era adorat in antichitate, in cinstea lui

organizindu-se in mod sistematic petreceri si intreceri atletice. Primele Jocuri Olimpice

- cum au fost numite - probabil ca au avut loc in anul 76 I.H. Timp de peste 11-00 de

ani, acestea erau organizate din 4 in 4 ani. Grecii atribuiau o importanta foarte mare

jocurilor olimpice cind se desfasurau erau intrerupte toate razboaiele, pentru casportivii si spectatorii sa poata participa in voie la ele.

Templul lui Zeus

In sec. al V- lea I.H. locuitorii orasului Olimpia au hotarit sa ridice un templu in

cinstea lui Zeus. Intre anii 466 si 456 I.H., a fost ridicata o cladire grandioasa din

blocuri uriase de piatra, aceasta fiind inconjurata de niste coloane masive. Cladirea

templului a fost terminata dar lipsea statuia lui Zeus. Cetatenii orasului au simtit

nevoia unei statui, iar la Atena au gasit un sculptor caruia i-au incredintat realizarea

statuii lui Zeus.

Realizarea Statuii

Sculptorul se numea Fidias (Pheidias) si realizase deja la Atena doua statuigrandioase care o reprezentau pe zeita Atena (Athena). In Olimpia, Fidias si ajutoarele

sale au construit mai intai o schela din lemn, care reprezenta "scheletul" lui Zeus.

Apoi, scheletul a fost acoperit cu placute de fildes, vesmintele fiind create din placi de

aur. Mesterii au fixat cu atita precizie placutele de fildes si aur, incat atunci cind

statuia a fost terminata, parea a fi compacta.

La inaltime deasupra Pamantului

Statuia lui Zeus a fost asezata pe un tron ornat cu lemn de abanos si pietre

pretioase, avind o inaltime de 13 m. Capul aproape ca-i ajungea pina la tavan, astfel

ca daca Zeus s-ar fi ridicat de pe tron, ar fi ridicat acoperisul. De -a lungul peretilor aufost construite o multime de schele pentru vizitatori, pentru ca urcindu-se pe ele, sa

poata vedea chipul zeului. In anul 435 I.H., cind statuia a fost terminata, era

considerata ca fiind una dintre marile minuni ale lumii, ramanind ca atare timp de 800

de ani.

Dislocarea statuii

In jurul anului 40 D.H., imparatul roman Caligula a hotarit sa transporte statuia

la Roma. A ordonat muncitorilor sa-i transpuna dorinta in practica, dar conform

legendei, cind acestia au incercat sa disloce statuia de la locul ei, statuia a inceput sa

rida atit de puternic, incit au fugit cu totii incotro au vazut. Apoi, in anul 391 D.H.odata cu expansiunea tot mai accentuata a crestinismului, romanii au interzis jocurile

olimpice si au inchis templele grecesti. Cu cativa ani mai tirziu, statuia lui Zeus a fost

dusa cu vaporul la Constantinopol. In anul 462 D.H. un incendiu a distrus palatul in

care fusese asezata statuia, iar din celebra creatie nu a mai ramas nimic. In sec. al Vi-

lea, orasul Olimpia si imprejurimile acestuia au fost victimile unui cutremur.

Alunecarile de teren si inundatiile au distrus stadionul, iar ruinele au fost acoperite cu

namol. Toate acestea au contribuit inca ca unele parti ale orasului sa poata

supravietui timp de peste 1000 de ani. Recent au fost aduse la lumina zilei ruinele

acestui oras, vizitatorii putind vedea ceea ce mai ramasese din templu si locul pe care

a stat odinioara magnifica statuie a lui Zeus.


65/75

Mausoleul din Halicarnas

Mausol (Mausolos) a fost domnitorul Cariei, iar intre anii 377 - 353 I.H., Caria a

fost unul dintre tinuturile Imperiului Persan. Capitala regiunii era la Halicarnas

(Halicarnassos), care in prezent este unul dintre locurile paradisiace ale turismului din

Turcia, numindu-se Budrum. Mausol, in calitate de guvernator al unei regiuni regale

din Imperiul Persan, a mostenit tronul de la tatal sau, dar s-a debarasat repede desuprematia persana si a domnit ca si rege independent.

Mausoleul Initial

Mausol a luat-o de sotie pe sora sa, pe Artemisia. Cum treceau anii asa crestea

si puterea domnitorului, astfel ca acesta a hotarit sa construiasca un monement

funerar pentru sine si pentru sotia sa. In schimb nu avea in vedere doar un simplu

mormant, ci isi dorea un monement grandios si smptuos, care sa aminteasca lumii

intregi, inclusiv dupa moartea sa, de bogatia si puterea de care se bucurase in timpul

vietii. Mausol a murit inainte de a se finaliza monumentul, astfel ca vaduva sa a

preluat conducerea lucrarilor in constructie. Opera a fost terminata in anul 350 I.H.fiind numita Mausoleu, dupa numele regelui, acest cuvint folosindu-se si in prezent

pentru monumentele funerare grandioase si luxoase.


66/75

Camera Mortuara era pazita de lei

Urnele din aur cu ramasitele pamantesti ele perechii regale au fost asezate la

baza cladirii, in camera mortuara. Aceasta camera a fost pazita de un sir de lei din

piatra. Peste baza solida, construita din piatra, se ridica o constructie care semana cu

templele grecesti, inconjurata de coloane si statui.

Totul a fost distrus de cutremurOpt sute de ani mai tarziu, mausoleul a fost distrus complet de catre un

cutremur. Din pietrele ramase, in anul 1489, membrii Ordinului Cavalerilor Sfintului

Ioan au construit o cetate amplasata alaturi. Cateva dintre zidurile cetatii au fost

construite din acele blocuri de piatra de culoare verde care formasera odinioara

mausoleul. Cavalerii au descoperit si camera mortuara a lui Mausol si a Artemisiei.

Intr-o noapte cind aceasta camera a ramas nepazita, jefuitorii de morminte au

devastat-o, jefuind aurul si obiectele de pret.

Descoperirea Statuilor

Au mai trecut alti 300 de ani pina ce arheologii au inceput sa faca sapaturi in

locul unde fusese mausoleul. Ei au descoperit o parte din fundatia cladirii si acelestatui si sculpturi care nu fusesera distruse sau furate. Printre acestea au fost si statui

de marimi uriase care, in opinia arheologilor, ai reprezentau pe rege si pe regina. In

anul 1857, aceste statui au fost transportate la British Museum din Londra, unde pot fi

admirate si in prezent. Recent au fost initiate noi cercetari arheologice, dar in

localitatea Budrum n-au mai ramas decit cateva pietre din fostul Mausoleu de

odinioara.

Colosul din Rodos


67/75

Colosul a fost o statuie uriasa care odinioara se inalta in portul insulei Rodos(Rhodos), in marea Egee, in apropierea tarmurilor Turciei de astazi. In antichitate

locuitorii insulei Rodos au dorit sa devina comercianti independenti. S-au straduit sa

ramana neutri, sa nu se razboiasca cu alte popoare, cu toate ca au fost de multe ori

atacati si cuceriti.

Helios, Zeul Soarelui

La sfarsitul sec. al IV-lea I.H., populatia din Rodos dorea sa sarbatoreasca o

victorie. Ei asi aparasera cu succes insula in fata asediului soldatilor greci, asediu care

a durat un an. Cind soldatii greci si-au dat seama ca nu mai au nici o sansa pentru a

iesii invingatori, si-au lasat in urma pina si o parte din echipamentul militar. LocuitoriiRodosului au hotarit sa vanda acest echipament, iar din banii obtinuti, sa inalte o

statuie in cinstea zeului Helios, zeul Soarelui, multumindu-i astfel pentru protectia

acordata.

Colosul din Bronz

Nu se stie exact cum a aratat aceasta statuie, ba mai mult, nu se stie nici unde

anume a fost exact amplasata. Se stie doar ca a fost din bronz si ca aveau aproximativ

o inaltime de 33 m. A fost conceputa de un arhitect care se numea Chares, iar

finalizarea statui a durat 12 ani.

Deasupra Protului

Stratul exterior din bronz a fost fixat pe un suport din metal. Montarea statuii,

goale pe dinauntru, a fost inceputa de pe sol, iar cum inaintau lucrarile, interiorul era


68/75

umplut cu pietre, in vederea asigurarii stabilitatii. Colosul a fost finalizat in jurul anului

280 I.H. De-a lungul secolelor oamenii au avut impresia ca statuia colosului se inalta

deasupra intrarii in portul Rodos, precum se vede si in imaginea de mai sus. In schimb

acest lucru nu putea sa fie asa. Intrarea portului avea o latime de aproximativ 400 m.,

iar statuia, desi era uriasa, nu putea sa aibe o asemenea dimensiune. Conform unor

descrieri, Colosul era amplasat in inima orasului de acolo privea spre mare si spreport.

O Prabusire Colosala

In jurul anului 226 I.H, cu 50 de ani mai tarziu fata de finalizarea statuii, Colosul

s-a prabusit. A fost rasturnat de un cutremur si s-a frint la nivelul genunchilor.

Locuitorii Rodosului au fost preveniti de un oracol, de o profetie, ca sa nu refaca

statuia, astfel ca aceasta ramase in pozitia in care cazuse. Timp de 900 de ani a stat in

aceasi pozitie, si foarte multi turisti au vizitat insula doar pentru al putea vedea pe

zeul Soarelui prabusit. In anul 654 D.H. un domnitor sirian a ocupat insula Rodos si a

ordonat sa fie scoase placile de bronz care inveleau statuia. Se spune ca imensa

cantitate de bronz a fost transportata in Siria de catre 900 de camile. Bronzul a fostvandutsi, probabil, ca a fost folosit pentru confectionarea monedelor.

Farul din Alexandria


69/75

In sec. al III-lea I.H., in orasul Alexandria a fost construit un far datorita caruia

vapoarele puteau ocoli bancurile aflate de-a lungul tarmului si puteau ajunge in

siguranta in port. Sistemul de functionare al farului era urmatorul: noaptea, in varful

turnului se facea foc, lumina flacarilor fiind accentuata cu ajutorul unor oglinzi, iar in

timpul zilei, o dira groasa de fum se ridica din turn spre cer. Acesta a fost primul far

din lume si a rezistat timp de 1500 de ani.

Insula si Farul

Farul a fost ridicat in micuta insula Faros (Pharos) din apropierea Alexandriei, inMarea Mediterana. Acest port foarte circulat a fost construit de Alexandru cel Mare,

atunci cind a vizitat Egiptul. Farul se mai numea si faros, dupa numele insulei in care

fusese amplasat. Se presupune ca lucrarile de constructie pentru finalizarea farului au

durat aprox. 20 de ani, farul fiind terminat in jurul anului 280 I.H., in timpul domniei

faraonului egiptean Ptolemeu al II-lea (Ptolemaios).

Cele Trei Turnuri

Farul din insula Faros era un turn din marmura, alcatuit, de fapt, din trei turnuri

sau etaje, ridicat pe un fundament extrem de solid. In primul turn se gaseau inclusiv

incaperi, era o constructie patrulatera, acolo locuiau muncitorii si soldatii. Pe acesta seridica un turn mai mic, de forma octogonala, in care se insirau pe verticala, in forma

de spirala, niste scari cu ajutorul carora se putea ajunge in cel de-al treilea turn.

Razele Semnalizatoare ale Luminii

Cel de-al treilea turn era de forma cilindrica, in el ardea acel foc care calauzea

cu exactitate vasele in port. Deasupra ultimului turn era amplasata statuia lui Zeus.

Inaltimea farului era de 117 m.

Oglinzi Stralucitoare din Bronz

Pentru mentinerea focului era nevoie de o cantitate imensa de combustibil.

Lemnele pentru foc erau transportate cu ajutorul carutelor transportate de cai si decatari care urcau pe o rampa in forma de spirala. In spatele focului erau asezate placi

de bronz care reflectau lumina la distante mari. Punctul luminos de semnalizare era


70/75

vazut de la o distanta de 50 km. de pe vapoarele care erau in largul marii. In sec. al

XII-lea D.H. portul din Alexandria a fost complet inundat de namol, astfel ca nu mai era

navigabil. Odata cu trecerea anilor nimeni nu se mai ocupa cu intretinerea farului. Din

placile de bronz care avusesera cindva rol de oglinzi, probabil ca s-au confectionat

monede.

In se. al XIV-lea, farul a fost distrus in timpul unui cutremur. Cu cativa ani maitarziu, mohamedanii au construit din ruine o fortareata militara. Ulterior, aceasta a

fost de mai multe ori reconstruita, stind si astazi pe locul unde fusese primul far din

lume.

Vechii Faraoni n-au fost pamanteni!

Se stie ca exista destule teorii care sunstin ipoteza unei origini extraterestre a

speciei umane. Aceasta ipoteza nu este deloc noua, v-ati familiarizat probabil cu ea

citindu-l pe Erich von Daniken.

Iata insa ca teoria se intilneste - in sensul confirmarii - cu rezultatele cercetarilor

efectuate in Egipt, timp de mai bine de 8 ani, de un grup pluridisciplinar britanic. In

preajma localitatii Faytah, gazda a mai multor echipe de arheologi in ultimul secol au

fost descoperite constructii funerare subterane de o importanta deosebita. Ce este

nou intr-o asemenea descoperire? Aparent, nimic. Mumiile scoase la lumina sunt rodul

aceleiasi tehnologii funerare care a adus deja celebritate Egiptului Antic. Diferenta

esentiala intre rezultatele arheologice de pina acum si descoperirea din vara anului

1994 este datarea mumiilor. Ele provin dintr-o epoca a Egiptului atit de indepartata,

incat istoricii obisnuiau sa o numeasca "epopeea fabuloasa", in sensul de "legendara".

De la incaput trebuie amintit ca o imensa parte din trecutul egiptean este un fel

de "anteistorie", despre care se stiu extrem de putine lucruri. Atunci cind primul

faraon este mentionat in istorie ca un personaj real, imperiul de pe malurile Nilului

avea deja cateva milenii de evolutie in spate. De unde venea poporul pe care istoricii l-

au numit "egiptean"? Cu ce familii etnice era inrudit? Mister. Textele gasite mu

lamuresc aceasta intrebare. Conform lor, raspunsul este simplu : cand vechii egiptenise refera la trecutul lor, nu o fac decit afirmand ca descind din zei.


71/75

Realitatea este mult mai complicata: se pare ca teritoriul viitoriului imperiu era

populat de un neam asemanator berberilor (ceea ce infirma teoria potrivit careia

acestia ar fi descendentii vizigotilor ajunsi in nordul Africii), Incetatenit in preajma

Nilului in urma cu aprox. 10.000 de ani inainte de era noastra. Cultura lui era radical

diferita de cea pe care ne-am obisnuit sa o numi egipteana. Texte extrem de vechi ai

dau numele "Anu", "Arcasii". Orasul sfint al Egiptului, care a purtat mai apoi numeleHeliopolis, se cheama la origine An.

Brusc (in termenii relativi ai istoriei), aceasta populatie dispare ca din senin,

pentru a fi inlocuita de un neam diferit, de tip caucasian, pe care il numim si astazi

"vechi egipteni". Tot ce se stie este ca patria lor de bastina pare a fi fost actualul sud

al Arabiei, de unde au emigrat in jurul anilor 8000 i.e.n.

Multe lucruri ne-au ramas neclare despre Egiptul Vechi. De pilda, monoteismul

este considerat creatia iudaismului desi, prima forma a venerarii unui zeu unic, care

cuprinde in el esenta lumii pe care a faurit-o, apare pe malurile Nilului. Multe imnuri

religioase egiptene care ni s-au pastrat cuprin fraza: "Unul, care este Singur, Cel care

se naste din El Insusi, Cel care era atunci cand nimic nu exista". La fel de interesanteste faptul ca, la vechii egipteni, credint6ele religioase se bazau pe un fundament

acceptat si perpetuat ca istorie: zeii au coborit in Egipt, l-au ocupat si au intemeiat

Imperiul pe care dinastiile urmatoare - coboratoare in sensul propriu al cuvantului din

zei - l-au dus mai departe. Pe vremea monarhiei tebane (2000 - 1110 i.e.n.), preotii

afirma omul, la aparitia sa pe Pamant, era lipsit de mijloace de evolutie; zeii au coborit

si i-au invatat elementele civilizatiei. Domnia zeilor a durat mii de ani, succesiunea lor

la tron formand o dinastie legendara, care incepe cu Phtah, Amon, Ra, Su, Seb, Osiris,

Set si in cele din urma, Horus. Trecerea de la acestia la primele dinastii "istorice",

"umane" in intelesul nostru, s-ar fi facut gradual, prin incrucisari de sange.Pentru a reveni la vremurile noastre, noutatea in toate aceste teorii si sisteme

mitologice este faptul ca mormintele descoperite linga Faytah dateaza din jurul anilor

6000 i.e.n. si ca mumiile au fost examinate, timp de un an, in laboratoare de genetica.

Probele prevelate si supuse unor analize amanuntite au adus la un rezultat socant:

unele secvente ale ADN-ului prezinta diferente fata de genotipul (totalitatea genelor)

uman, atat de importante incat teoria potrivita careia ele ar fi rezultatul unor mutatii

nu poate fi sustinuta! Altfel spus, organismele mumificate gasite la Faytah nu sunt

umane. Sau, pentru a fi mai exacti, ele nu sunt in totalitate umane, unii cercetatori ai

grupului britanic sustinind ca structura genetica descoperita nu ar putea fi explicatadecat in cazul unei "incrucisari" intre specii diferite.

Tacerea in jurul acestui caz se explica prin timiditatea obisnuita mediului

stiintific, dar o concluzie definitiva nu va intarzia sa fie data publicitatii.

Daca aceasta descoperire ni se pare extrem de interesanta, este fiindca ea vine

sa coroboreze o serie de date istorice a caror deslusire a ramas dintotdeauna in

mister.

La toate popoarele lumii exista mitul Potopului. Anteistoria Egiptului il cunoaste

si ea: Domnia zeului Ra a fost incheiata sumbru; infuriat de nerecunostinta oamenilor,

care complotau impotriva sa, zeul (citeste "extraterestrul") convoaca un sfat al egalilor

sai si le cere sfatul:


72/75

"Priviti oamenii care s-au nascut din trupul meu! Spuneti-mi ce sa fac cu ei,

fiindca n-am vrut sa-i omor inainte sa va intreb."

Sfatuit de ceilalti zei, Ra trimite impotriva oamenilor ochiul sau, sub forma zeitei

Hathor, care macelareste tot ce intilneste in cale, sangele varsat luind proportiile unui

adevarat potop. Nevoit sa opreasca razboiul pentru a mai slava ceva din omenire, Ra

infrineaza printr-un siretlic furia ucigasa a lui Hathor si le spune supravietuitorilor:"Pacatul vostru a fost spalat! Moartea indeparteaza moartea!"

Din aceasta fraza s-au nascut sacrificiile rituale

Este greu sa ne intrebam de ce pastreaza aproape intreaga omenire amintirea

unei primejdii de moarte, unei cvasi-starpiri, daca nu fiindca aceasta amintire are in

spate un eveniment real, dar ingropat in milenii?

Osiris este ultimul din aceasta dinastie de esenta pur divina (extraterestra).

Textele egiptene il amintesc ca un suveran blind, spre deosebire de fratele sau, Set,

zeul raului, al "intunericului" (raportarile cuplului Osiris-Set la fazele soarelui nu au

aparut insa decit mult mai tarziu in mitologia egipteana). Set are toate trasaturile

ingerului decazut, Satanei, in timp ce Osiris pare a fi traducerea egipteana a lui Iisus:Osiris a fost ucis de Set, iar corpul sau a fost dezmembrat si imprastiat pe drumuri.

Gratie interventiei lui Ra, Osiris a inviat si a fost identificat cu SOARELE LUMII DE

DINCOLO. Set a condus mai departe Egiptul, dar a uitat de un fiu al lui Osiris, Horus,

pretendent la tron. Textele sacre pastreaza si anul din domnia sa in care, din provincia

pe care o stapinea, i-a declarat razboi lui Set: 363. ajutat de sfetnicul sau Thot

(considerat de Masoni primul lor MARE MAESTRU al vremurilor legendare). Razboiul a

avut un deznodamant incert, ducind la separarea tarii in Egiptul de Jos si cel de SUS.

De aceea, faraonii epocii istorice erau intotdeauna stapani al celor doua egipturi,

tinind in mana doua sceptre, cwl al lui Osiris si cel al lui Set.

Horus este ultimul suveran al dinastiei divine (extraterestre?). Ultimului "zeu

rege" ai urmeaza o dinastie ramasa in acelasi mister : cea a "URMASILOR LUI HORUS"

("Sesu Hor", traducerea mai exacta fiind "CEI CE-AU MERS CU HORUS"). Traditia le

atribuie lor intreaga civilizatie care a facut fala Egiptului de mai tarziu : Astronomia,

tratatele de morala, filosofie si legislatie, arhitectura (ei ar fi lasat urmasilor principiile

construirii templelor piramidele fiind fundamentale pe invatamintele lor). Pe scurt, ei i-

au civilizat pe locuitorii Egiptului, ca si cum "zeii" veniti din cer s-ar fi hotarit sa plecesi sa le lase totusi oamenilor ceva din cunostiintele lor. Capitala "urmasilor lui Horus"

era la Thini (Abydos) domnia lor a fost in ceata pina la descoperirea in primii ani ai


73/75

secolului nostru, a mai multor morminte subterane, de genul celor dezgropate la

Faytah. Formate din mai multe camere, ele nu au adus nimic exceptional

cercetatorilor din acea vreme, parand chiar dezamagitoare in comparatie cu alte

descoperiri; a trebuit ca genetica sa-si faca aparitia pentru ca mormintele Celor ce-au

mers cu Horus sa-si dezvaluie secretele

In acele camere funerare au fost gasite sisturi de aproape un metru inaltime,care pareau a fi fost imbracate in aur. Pe toate se gasesc hieroglife sapate in piatra,

pastrind peste veacuri numele unor regi necunoscuti: Djet, Den, Ti, Quad. Tot in placile

de sisturi exista lacasuri piramidale in care se aflau probabil pietre pretioase taiate in

aceasta forma considerata divina de catre vechii egipteni.

Era Horienilor, a descendentilor lui Horus, a mai adus un aport tehnic

extraordinar necunoscut sau nefolosit de poporul care ocupa, inainte de "venirea

zeilor", malurile Nilului: Metalul. Egiptul, foarte sarac in minereuri feroase, nu era

tinutul cel mai potrivit acestei tehnologii. Brusc, ca si cum ar fi cazut din cer, folosirea

metalelor se impune ca o coordonata majora a civilizatiei faraonice. Legendele

povestesc ca - si aici trebuie sa va eliberati de prejudecatile legate de ipotezaprezentei extraterestriilor pe Terra - zeii coborati din cer foloseau "lemnul tare", adica

metalul. "Cei ce au mers cu Horus" i-au invatat pe oameni ca "lemnul tare" creste in

maduva p[amantului si ca el trebuie extras si prelucrat pentru a obtine arme

ucigatoare si unelte rodnice. Horus apare in texte ca un "metalurgist", in sensul

modern al cuvantului, iar urmasii sai, ca niste maestrii ai tehnologiei proaspat

deprinse. O dovada a faptului ca folosirea metalelor n-a fost, in Egipt, o achizitie a

geniului uman ci un implant tehnologic strain este persistenta in traditiile populare a

unei eversiuni fatise fata de uneltele care nu erau din lemn. Groaza fierului reiesind

din aceste legende in care Raul lupta cu "metalul tare" impotriva bietului personajpozitiv inarmat cu arcuri si sageti din lemn obisnuit, este semnul dificilei asimilari a

noului venit din alta parte.

Dinastiile thinite (din Thini) sunt cele mai vechi cunoscute, dar si ele raman in

umbra; faraonii de mai tarziu, care aveau obsesia declararii tuturor stramosilor, nu au

ajuns niciodata mai departe de Menes. Asta cu toate ca dogma dinastica pretindea

insiruirea ascendentei pina la Horus insusi (fiindca faraonul era un Horus incarnat, sau,

in limbajul inspirat de noile descoperiri genetice, era un descendent direct, in sens

biologic, al Celor Veniti de Sus, dintre care Horus era ultimul exponent). De ce nu se

facea referinta la aceasta ascendenta glorioasa, justificatoare pentru puterea absolutaa tronului celor doua Egipturi? Fiindca preotii egipteni au incercat de la bun inceput sa

transforme in mit, in religie, adevarul (legaturile acestor preoti cu "Fratia Sarpelui"

sunt deja o certitudine, daca nu cumva ne inselam si chiar acesti inalti prelati ai

cultului solar au intemeiat aceasta prima si esentiala societate secreta, cu scopul de a

tainui aparitia umanitatii). Au reusit. Ce-i drept, a fost un proces lung de cateva

milenii, dar rezultatele sunt vizibile in cartile noastre de istorie: Ra este zeul Soare,

Osiris este ipostaza sa diurna, ucisa de Set in fiecare noapte si renascuta in fiecare

zi.... Astfel, poporul de rind a ajuns sa uite realitatea straina, extraterestra, intiparita in

sangele conducatorilor sai si in civilizatia de care se simtea mandru. O lume intreaga

de fiinte palpabile, o intreaga istorie a impreunarii acestora cu oamenii neajutorati,

primitivi, a fost deghizata in basme superbe.


74/75

In legatura cu aceasta preocupare obsesiva a faraonilor de a-si denumi

stramosii, mai multe detalii sunt necesare, ele avand legatura cu subiectul pe care ne-

am propus sa-l atingem, atat de tangential pe cat se poate pentru moment.

Cand familia Cutarescu se hataraste sa-si alcatuiasca arborele genealogic,

intreprinderea este dificila datorita insuficientri datelor de care dispune despre

trecutul sau. In cazul unei familii regale europene, un asemenea arbore nu "coboara",in cele mai fericite cazuri, mai departe de negurile Evului Mediu timpuriu. Asta

inseamna, daca ne raportam la prezentul nostru, ca exponentul celui mai albastru

sange european nu-si poate gasi stramosii decat pe parcursul a sapte, opt secole. Si

suntem ingaduitori, fiindca multe asemenea ascendente s-au construit pe baza unei

imaginatii demne de cauze mai bune, literare mai ale.

In cazul faraonilor, lucrurile stau putin altfel: de pilda, Masaherta, care a domnit

in jurul anilor 900 i.e.n., isi repertoriase toti stramosii pina la Setes (faraon al celei de-

a treia dinastii memfite, in jurul anilor 4300 i.e.n.). Deci, arborele sau genealogic se

intinde (cu o exactitate care i-ar innebuni pe genealogii europeni) pe parcursul a nu

mai putin de trei milenii si patru secole!

De unde sa provina aceasta pasiune pentru trecut? De unde efortul de a pastra

si de a perpetua memoria unor timpuri peste care au trecut vremuri de trei ori mai

indelungate decat mileniul pe care tocmai l-am incheiat? De unde altundeva daca nu

din nevoia de a duce mai departe o particica macar din sangele celor care au venit din

stele? O asemenea preocupare pentru perpetuarea unui sange "albastru" nu s-a

intalnit nici in Evul Mediu european, in care este totusi cunoscuta dezvoltarea

fantastica a specialistilor in genealogii nobiliare. In Evul Mediu timpuriu, un cuceritor

distrugea o dinastie si intemeia una noua, ivita din sangele sau barbar, fara traditie,

dar cu o prospetime a melanjurilor etnice din care s-au nascut monarhiile europene.

Fara aportul brutal de sange germanic ("barbar", adica "strain" in sensul romanilor),vestul continentului nostru, dominat de o Roma decadenta, asiatizata, ar fi aratat cu

totul altfel.

In Egiptul antic, coborator din dinastiile divine, sosite din cer, situatia era

diferita: intemeietorul unei noi dinastii era obligat (credem ca preotimea egipteana nu

era straina de aceasta obligatie) sa aiba un mostenitor nascut dintr-o femeie

provenind din dinastia precedenta (fie ea femeia fostului faraon, sora sau fiica sa...).

Ca si cum o samanta din esenta "descalecatorilor" estraterestri trebuia mentinuta in

trupul regilor Egiptului....Asa se explica faptul, aparent incredibil ca, inafara de mici

sincope ivite in perioadele decadentei, dinastiile egiptene acopera o perioada destabilitate politica,economica, sociala si religioasa de peste sapte milenii!


75/75

Stiintele egiptene, printre care stralucea astronomia, ne ofera dovezi

suplimentare ale prezentei "Zeilor Veniti din Stele". Egiptenii vechi cunosteau (cu

patru milenii inainte de Christos, pe baza datelor de care dispunem la ora actuala)

distinctia intre planete (numite "akhimurdu", Cele ce n-au incetat sa existe") si

"akhimur sekhu" "Indestructibilele", adica stelele. Evolutia lor a fost studiata pe

indelete in templele egiptene, pe vremea in care, in Europa, mistretii ai vanau peoameni si nu invers. Printre aceste astre, textele vechi ne ingaduie sa distingem pe

Horus, identificat cu Jupiter, Horkhaher, Saturn, Hor-m-khut, ("Horus la orizont"), adica

Marte, numit si Hardeshir, ("Horus cel rosu"), Duant (Venus). Un istoric francez din

secolul trecut, Chabas, sustine chiar ca egiptenii stiau ca Pamantul nu este centrul

Universului, ci doar o planeta printre celelalte si ca aveau deja calcule privitoare la

miscarea de rotatie a Terrei.

Printre cele mai importante stele era Sirius, intreg sistemul cronologic egiptean

bazandu-se pe ea.

Ce se poate spune in incheiere? Decadenta acestui popor divin, in care umanul

primordial si noutatea straina s-au impletit perfect, este la fel de trista precum cea aimperiului Roman. In perioada alexandrina, un grup de intelepti, coboratori din acea

casta a preotimii egiptene care a tinut in picioare un intreg imperiu timp de atatea

milenii, s-a refugiat la Philae. Acolo au continuat sa scrie si unele texte ni s-au pastrat,

dovedind caracterul profetic al intelepciunii lor.

"Asa precum Inteleptii trebuie sa stie, exista ceva ce trebuie sa aflati: va veni o

vreme in care vi se va parea ca egiptenii au respectat zeii in zadar si ca minunile de

care s-au bucurat au fost doar amintiri. Zeii vor parasi Pamantul si se vor indrepta spre

ceruri, abandonind Tara Egiptului. Strainii vor veni; lucrurile sfinte vor fi uitate si

amintirea lor, pedepsita. Atunci, acest pamant binecuvantat de Ei va fi acoperit demorminte. Egipt! Nu va ramane din el decat o amintire pe care nimeni nu o va crede,

vorbe sparte in piatra, povestind despre maretia sa trecuta! Zeii vor urca in ceruri, iar

Egiptul va ramane un pustiu invadat de straini. Atunci, omul nu va mai pastra in el nici

iubire, nici credinta".

enigmele terei

Documents