Feodor Mihailovlci Dostoievski s-a ndscut la 30 octom_brie/I1 noiembrie 1821, la Moscova. A debutat cu romanulepistolar Oameni sdrmani (1846), criricii numindu-l ,,unnou Gogol". Au urmat, la scurt timp, microromaneleNoplialbe (1848) qi Netogka Nentanoya (rS+S). ln aprilie lS i afost arestat gi condamnat la moarte, pedeapsi comutat{ lnmunci silnicd, pentru apartendnfa sa la un grup socoit ostilregimului farist. Anii de detenlie (1850-i852) gi_au pusarnprenta decisiv asupra vielii qi personalitilii scriitorului.DupA Amintiri din Casa morlilor (IB6I-LS6Z) qi Insemndridin subterand (1854), Dostoievski a scris qi a publicat, rAndpe r6nd, marile sale romane, cele care il vor impune ca unuldintre cei mai mari scriitori ai lumii: Crimd Si pedeapsd(1866), Idiotul (1S68*1S69), Demonii (Lsli-tgi2),Adolescentul (1375) qi Frafii Karamazov (1879-tgS0). La29 ianuafielg februarie 1881, Dostoievski s-a stins dinvia{i, lisAnd in urma sa o operd inegalabili.

F.M. DOSTOIEVSKIIDTOTUT

RoMAN iN rnrnu rAnlr

Traducere din limba rusd

de Nicolae Gane

**BucuragXi

20ls

910 t F.M. Dostoievski

apoi, lncepu si frecventeze pe un celebruprelat iezuit care

captase spiritul, fic&nd din ea o adevirati fanatici,colosald pe care contele pretindea cA o are, $i Pentruprezentase, Lizavetei Prokofievna qi prinlului $. dovezi icontestabile, s-a dovcdif a fi o puri niscocire. MaidecAt atfit, chiar in primul an dupi cisitoriarlor, contele

amicul slu, faimosul cilugir, reugird s-o facipe Aglaiarupi defini{iv ctr farnilia ei" incAt de mai multe luni nu s Partea lntAinai vizut, . , lntr-un cuvlnti ar mai fi fost multe dedar Lizavetq Prokofievna' fiicele ei 9i chiar pri'n1ul,$'

atet de copleqili de toat{ aceasti ,,teroare'j', lncAt nicj nu

CUPRINS

ultimele pasiuni extravagante ale Aglaiei Ivanovna.

Lizaveta Prokofievna ardea de qeribdare sd se intoarciRuqia gi, tot dupi mirturia lu! Evgheni Ppvfovigit

Pliqere deosebiti si criticen qq o lnveninattr p{rtinire,

incurnetau si mai ami4teasci de unele fqpte ln dtsculiactl Evgheni Pavlorrici, degi gtiau qd 4cesta era la curent

ielile qi starea de lucruri din striinitate, ,,Nici mdcarnu $tiu si coacl cum se qrviine!" li plicea mereu sb,r

putin, ci am putut si-l plAng aqa, dupi obiceiul rusesc,

acest sdrman nenorocit!" adiugi ea cu emofie, aritdnd

i,iar in timpul iernii, lngheap ca goarecii in beci; bine'

pe M\kin, care n-o mai recunoltea delob. ,,Destul ire'distrat, e timpul s[ dim ascultare intelepciunii, cdci ta$tea, ii streinntilile gi toati Europb voastr[, iiu sunt d

niste fantezii, gi'noi tlli,ln strlini'tate, nu.suntem deffantezie... fihe minte ce !i,am spus; de altfel, ai si tdvingi ii sihgur!" isprlvi ed aprbape mdfiiodsl,lur{mas-bun he h Evgheni Pavlovici. :

Era un sfdrgit de noiembrie neguros gi rece. Cltre ora

noui dimineala trenul Vargovia-Petersburg se apropia lnplini vitezi de capitali. Vilul de cea!6 groasi ldLsa cu greu

s[ rizbatd lumind zilei gi prin ferestrele vagoanelor nu se

putea deslu$i nimic nici chiar la zece pagi, ln dreapta gi lns6nga: Frintre c[litori se aflau qi unii'care se reintorceaudin striinitate; dar cothpartimentele de clasa a treia, cele

mai pline, erau ocupate de pasageri din localit${i nu prea

deplrtate; tot lurne rn6runtl, oameni purtafi de nevoi qi

de meburi zilnice, Binelnleles, tofi erau obosili, rebegili de

frig, cir pleoapele grele dupb o noapte de nesomn, cu fafa

lividl, ca $i clnd ceaEa qi-ar fi pus anrprentele qi pe chipurilelor ostenite.

Odatilcu revirsatul zorilor, inff-un compartiment de

clasa a treia se pomeniri aqezati fate h fa$, l6ngd aceeagi

fereastrh, doi,cililtori, * arnAndoi tineri, amtndoi modest

lmbricafi 9i f6rd bagaje, amAndoi cu trSsdturi ci atrdgeau

atenlia gi, ln sf&rgit, amAndoi'dornici s6lege o conversafie,

$i daci fiecare din ei ar fi binuit ce anume ii ficea sd se

distingi,in ehip deosebit ln clipa aceoa, ar fi rdmas desigur

amdndpi uimiEi c6 hazardul li.pusese astfel unul in fap ce-

luilalt, intr-un vagon de clasa a treia a trenului de Varqovia.

Unul, sl tot fl avut doudzeci gi gapte de ani, era scund, bvea

F.M. Dostoievski

pi.rul cre!, negru gi niqte ochi cenugii, mici, dar plini de

foc, Nasul il avea lat qi cam turtit, pomelii obrajilor pro-

eminenli, iar pe buzele-i subqiri flutura mereu un zAmbet

ironic, sfiditor, ba chiar gi riuticios uneori, Numai fruntea,

mare qi frumos boltite, innobila intru cAtva partea inferi-

oar[ foarte dezvoltati a obrazului, atenuind asimetria unor

trisituri prea dure. Ceea ce pirea mai izbitor ins{ chiar

de la cea dintAi privire era paloarea morbidd a fefei, care

didea chipului siu un aer de istovire, cu toati constitufialui evident robusti. in acelaqi timp fala atrigea atentia qi

printr-o particularitate imposibil de definit, 9i care l[sa to-

tugi sd se ghiceasci un temperament frimintat de clocotulunor pasiuni mistuitoare, ceea ce nu se potrivea deloc nicicu zAmbetul acela arogant qi nici cu privirea-i aspri qi plinide orgoliu. Bine incotogminit intr-un cojoc larg qi cilduros,

imbricat in postav negru, nici nu-i pdsa de frig, in timp ce

vecinul siu plrea c[ indurase cu greu vitregia nopfii umede

rusegti de noiembrie, f[ri s[ fi fost, desigur, preg[tit s-o ln-frunte, de vreme ce n-avea pe umeri decAt o pelerinl largl,firi mAneci gi cu o glug[ imensl, cum obignuiesc si poarte

cilitorii prin strlin1tlli, departe de ]inuturile Rusiei, 9i

care pornind in toiul iernii prin Elve{ia sau nordul ltalieinici nu-qi pun micar ipotezaunei cilitorii pe o distantA

atit de mare ca de la Eidkuhnenl la Petersburg. Dar ceea

ce era potrivit qi cu totul suficient pentru Italia, nici pe de-

parte nu firceafa\Lgi se dovedea absolut necorespunzfitor

in conditiile climei rusegti. Posesorul pelerinei, tAndr gi el,

tot cam de vreo douizeci qi gase sau douizeci gi qapte de

ani, era mai inalt ca staturi, avea pirul blond, des, de o

nuanli foarte deschisS, obrajii supli $i o birbull subliricl

I Sia{ie de cale feratd situatd la granifa de atunci a Prusiei cu Husia

8 F.M. Dostoievski

pirul cre!,^negru _si niste ochi cenuqii, mici, dar plini de16c,

Nasul il avea lat gi cam turtit, pomelii obrajiior pro-,nrinenli, iar pe buzele-i subfri flutura mereu un zdmbetpnic, sfiddtor, ba chiar qi rduticios uneori. Numai fruntea,6are !ifiumos boltiti, innobila intru cAtva partea inferi_,,grbfoafte dezvoltati a obrazului, atenuAnd asimetria unor

gdsituri prea dure. Ceea ce pirea mai izbitor insd. chiar6e la cea dintAi privire era paloarea morbidd a fe{ei, careftdea chipului siu un aer de istovire, cu toatd constituliabievident robustd. in acelaqi timp fap atregea aten{ia qi

pflnro particularitate imposibil de definit, qi care ldsa to_gnqisiseghiceasci un temperament frimAntat de clocotul,,norpasiuni mistuitoare, ceea ce nu se potrivea deloc nici6nzimbetul acela arogant qi nici cu privirea-i aspr{ qi plini,lggrgoliu. Bine incotogminit intr_un cojoc larg ii.aiauror,i6bdcat in postav negru, nici nu-i p6sa de fril, in timp ce

,,s6inulslu pirea ci indurase cu greu vitregia nopfii umede

,xsegtidenoiembrie, firi si fi fost, desigui prrgaiit s_o in-ilfii€,devreme ce n-avea pe umeri dec-At o pelirini largl,i4rimdneci

gi cu o glugi imensi, cum obiqnuiesc si poarte,trlitoriiprin.striinitili, departe de linuturile Rusiei, qi6nppornind in toiul iernii prin Elve{ia sau nordul Italieiilcinu-fipun mdcar ipoteza unei cilitorii pe o distan{{gfide mare ca de la Eidkuhnenr la petersburg. Dar ceeace efipotriyit gi cu totul suficient pentru ltalia, nici pe de_pffrc

nu fecea fati gi se dovedea absolut necorespunz[torlnconditiite

climei ruseqti. posesorul pelerinei, tAn6r gi el,dcarldevreodoul,zeci gi Ease sau douizeci qi qapte deil'1l,eranai

inalt ca staturi, avea p6rul blond, des, cle o-rr4111::T1:oj::i supli qi o brrbuli,ubiirica

g6Jiede cate feratd situata b granit;;i;; "il,

il;

Idiotul

9i bine ingrijitl, ce plrea aproape albi' Ochii lui mari, al-

bagtri iradiau o expresie blajin[, dar qi apisitoare totodati,cu acea stranie fixitate a privirii dupi care nu era greu de

ghicit, chiar de la prima vedere, un epileptic. Fala-i palidi,cu trisituri pl$cute, fine gi delicate de altfel, in momentulacela era lnvinelitl de frig. [inea in mAini, pe genunchi, o

leglturic[ dintr-un fular vechi gi decolorat, care constituia

se pare tot bagajul lui. Purta ghete cu talpi groasi 9i ghe-

tre, in izbitor contrast cu incilf[mintea obiqnuiti din 1ari.Vecinul sdu cu chici neagri qi cojoc il cerceta cu curiozitatea

omului care nu are altceva mai bun de flcut qi, in cele dinurm6, hot[ri si, intre ln vorbl, schilAnd acel zAmbet ironicqi lipsit de delicate{e prin care unii igi trildeazd satisfac}ia

ln fala situaliei nenorocite a semenului lor.

- !i-e frig, nu-i aga? lntrebi el, miqcAnd din urneri.

- Ba bine ci nu, rispunse vecinul cu o grabi prevenitoa-

re, $i c6nd te gAndeqti ci nu-i decAtvreme de moinl. Ce mif[ceam daci se nimerea s[ fie qi ger? Nici nu-mi inchipuiam

ci-i aqa de frig la noi. M-am dezobiqnuit.

-Vii din strlinltate?*Din Elvetia.

Cil[torul cel negricios fluieri a mirare.

- Ian te uiti prin ce meleaguri depirtate te-a aruncat

soarta! spuse el rAzAnd zgomotos.

Se legi o disculie. Era surprinzitoare bunivoinla cu care

tAnirul cu pir bilai gi pelerin[ elvelianl rispundea la toate

intrebirile vecinului siu negricios, fdri s[ bage de seaml ciunele din ele puteau fi socotite flri rost, absolut nelalocul

lor gi c[ erau puse uneori cu o indiscrefie cam insolenti. Dinvorbi ln vorbi, mirturisi ci intr-adevir lipsise din Rusia

vreme indelungatd, mai bine de patru ani; fusese trimis instrlinitate pentru tratamen! suferea de o boali stranie de

10 F.M, Dostoievski

nervi, un fel de epilepsie, sau coree, care se manifesta prin

crize deconvulsii gi tremurlturi. Ascultandu-I, negriciosul

surAse ironic de cAteva ori qi la urmi pufni in ris, cAnd la

lntrebarea ,,Ei, qi te-au vindecat?", cel cu pirul bdlai ii rds-

punsei ,,Nu, nu m-au vindecat"'

- lmi lnchipui ce de-a binet te-a costat, iar noi, lgtia

de-aici, ne punem nidejdea in ei, observi veninos

negriciosul.

- Adevlrat! se amestecd de alituri ln vorbi un domn

neglijent imbrdcat, om de vreo patruzeci de ani, corpolent,

cu nasul rogu qi coguri pe obraz, cu aerul tipic qi lnfl1igarea

unui slujbaq lnclrun]it prin cancelarii. E perfect adevdrat,

se pricep al naibii s[ pompeze avuliile Rusiei!

- O, cdt de mult v[ lngelali in cazul meu! incepu pe un

ton bldnd gi lmpiciuitor pacientul medicinei elveliene. N-aq

putea s[ vl contrazic, desigur, Pentru ci nu gtiu exact cum

stau lucrurile ln general, lns5, doctorul meu gi-a dat ultimele

economii ca si mi pot intoarce in Rusia, dup[ ce aproaPe

doi ani m-a linut acolo pe socoteala lui.

- Cum adic[, n-aveai pe nimeni care si te intrefini? ln-

trebi cll[torul cel negricios.

-Absolut pe nimeni, Domnul Pavliqceu care luase asu-

pra sa grija intrelinerii mele in Elvelia, a murit acum doi ani'

Am scris dupi aceea unei rude indepirtate * solia genera-

lului Epancin; n-am primit insd nici un rlspuns' NeavAnd

lncotro, mi-am zis s[ mi intorc in fari.- $i la cine mergi?

- M5 lntrebali unde am de gdnd si trag? Drept si spun,

deocamdati nu qtiu nici eu.,, unde s-o nimeri,. '

-Nu te-ai hotirAt lnc5?

$i cei doi izbucniri iar in rds.

10 F,M, Dostoieyski

nervi, un fel de epilepsie, sau coree, care se manifesta princrize de convulsii qi tremurdturi. AscultAndu-I, negriciosulsurase ironic de cAteva ori qi la urmd pufni in rds, cAnd laintrebarea ,,Ei, qi te-au vindecat?.,, cel cu pirul b6lai ii ris-punse: ,,Nu, nu m-au vindecat...

- lmi inchipui ce de-a binet te-a costat, iar noi, 6qtiade-aici, ne punem nidejdea in ei, observ[ veninosnegriciosul.

- Adevirat! se amesteci de alituri in vorbi un domnneglijent imbricat, om de vreo patruzeci de ani, corpolent,cu nasul rogu gi coguri pe obraz, cu aerul tipic Ai lnfafigareaunui slujbaq lncirunlitprin cancelarii. E perfect adevirat,se pricep al naibii si pompeze avuliile Rusiei!

-O, cAt de mult vi inqela{i in cazul meu! incepu pe unton blind gi impiciuitorpacientul medicinei elveflene, N_aqputea sI vd contrazic, desigur, pentru c[ nu gtiu exact cumstaulucrurile ln general, lnsd doctorul meu qi-a dat ultimeleeconomii ca si mi pot intoarce ln Rusia, dupi ce aproapedoi ani m-a linut acolo pe socoteala lui.

- Cum adici, n-aveai pe nimeni care si te lntretini? in_trebl cdldtorul cel negricios.

-Absolut pe nimeni. Domnul pavligcev, care luase asu-pra sa grija intre{inerii mele in Elve}ia, a murit acum doi ani.Am scris dupi aceea unei rude indeplrtate - so{ia genera_lului Epancin; n-am primit insl nici un rdspuns, Neavdndincotro, mi-4m zis si m[ lntorc ln {ar[.

-$i la cine mergi?-Md intreba{i unde am de gAnd si trag? Drept si spun,

deocamdati nu gtiu nici eu.,. unde s-o nimeri...-Nu te-ai hotirAt inci?

$i cei doi izbucniri iar ln rAs.

trdiotul

- Te pomeneEti cI boccelula asta reprezlnt| tot avutuldumitale? lntrebi tAnirul cu chica neagrd'

-Pariezcit^iaga cum spune dumnealui, ad[ugi aProape

jubilAnd slujbagul cel cu nasul rogu. Sunt convins ci nu mai

ai alte bagaje, deqi rimAne perfect valabili vechea ncal| cit

a fi sirac nu-i prea mare picat.Presupunerea celor doi cildtori pirea a nu fi lipsiti de

temei gi tAnirul blond se gribi s-o recunoasce'

- $i totuqi boccelula durnitale ar putea si prezinte oare-

care pondere, urm[ slujbaqul, dupi ce se s[turi de rAs (de

menlionat cd stipdnul boccelufei, vlzAndu-i cum rAd cu

at?iahaz, sfrrgi el insugi prin a se asocia veseliei lor, ceea

ce-i flcu si rAdi gi mai tare), deqi pun rimlgag pe orice

ci nu ascunde iniuntru nici figicuri de napoleoni sau de

galbeni prusieni, qi nici taleri olandezi, lucru ugor de con-

statat judecind dupi ghetrele de pe incil{lmintea dumita-le confeclionati in striinitate... de vreme ce insi la acest

modest bagaj poli adiuga o asemenea Presupusi rude, cum

ar fi, de pildi, so{ia generalului Epancin, numele clreia l-aipomenit adineauri, atunci qi boccelufa dumitale, aq putea

spune, capltl o anumiti greutate. Binein{eles, numai dac[

doamna Epancina ili este cu adevlrat rudi, 9i nu te ingeli

cumva, a$a,.. ca tot ornul... distrat, lucru cAt se poate de

firesc... cAnd mai intervine gi pulind fantezie.

-Ei bine, trebuie si recunosc ci nu sunteli departe de

adevir, se gribi si incuviinleze cilitorul cel blond. Mibate gi pe mine gAndul ci s'ar putea si mi inqel, Pentruc[, s5 vedeli, aproape c[ nici nu mi-e rudi' De aceea' nu

m-a surprins deloc faptul ci nu mi-a r[spuns la scrisoare'

Mi aqteptam oarecum la aqa ceva.

- Ai stricat degeaba banii pe hArtie qi mirci. Hml. . , lmiplace insl c[ egti un om naiv Ei sincer, 9i asta !i-o spun spre

TI

12 F.M. Dostoievski

lauda dumitale. Hm!.,. De altfel, cine nu-l cunoagte pe ge-

neralul Epancin? Toati lumea il gtie. $i pe domnul Pavligcev,

r[posatul, care te-a intre]inut in Elve{ia, l-am cunoscut.

Numai daci-i vorba de Nikolai Andreevici Pavliqcev, cbci

erau doi veri cu acest nume. Celllalt locuieqte qi acum inCrimeea, CAt despre Nikolai Andreevici, acela care a 16-

posat, era un om stimat, cu relalii 9i cu situa{ie, nu glum[,cAnd te gAndegti ci era posesorul a patru mii de suflete...

- Aga 11 chema: Nikolai Andreevici Pavlis,cev, incuviinlitAnlrul, cercetAndu-l cu multi curiozitate qi luare-aminte

pe domnul atotgtiutor.Intr-un anumit mediu social lntAlneqti adesea indivizi

din acegtia, lntotdeauna bine informali, c[rora nu le scapiL

nimic; tot neastAmplrul min$i lor iscoditoare se lndreaptide obicei intr-o singuri direclie, firegte ln lipsa unor interese

sau preocupiri mai importante, cum ar spune un cugetetor

modern. De altfel, aceastl atotgtiinlfl a lor se limiteazi la undomeniu destul de restrAns: ei gtiu unde are serviciu cutare

sau cutare persoan[, pe cine cunoagte' ce avere posed6, ce

zestre i-a adus nevasta, ce rude mai apropiate gi mai depir-tate are, cA[i veri primari gi de-al doilea etc. etc'., De regul5,

domnii aceqtia atotqtiutori umbll tn haine roase pe la coate

gi primesc o leafd de qaptesprezece ruble pe luni. Oamenii,

de a ciror viali ei se intereseazi 9i o cunosc cu atAta luxde amdnunte, nici nu gi-ar putea explica mlcar ce anume

motive ii lndeamnl si se agite astfel qi s6-qi vAre nasul inviala altorai qi totugi, pentru mulli dintre aceqti indivizi,toati qtiinla lor acumulatiL cu privire la diverse Persoane,care cavolum ar echivala cu o intreagl disciplin[ qtiinlifici,reprezinti o adev[ratd consolare, ba gi o supremi satisfac]ie

spirituald. De altfel, disciplina aceasta pare s[ fie deosebit de

12 F.M. Dostoievski

lauda dumitale. Hm!... De altfel, cine nu-l cunoagte pe ge_neralul Epancin? Toatl lumea il gtie. $i pe domnul pavligcev,r{posatul, care te-a intrelinut in nlvelia, l-am cunoscut.Numai daci-i vorba de Nikolai Andreevici pavligcev, clcierau doi veri cu acest nume, Celdlalt locuiegte qi acum inCrimeea. CAt despre Nikolai Andreevici, acela care a ri-posat, era un om stimat, cu relalii gi cu situalie, nu glumi,cAnd te gAndegti ci era posesorul a patru mii de suflete,..

- Aga il chema: Nikolai Andreevici pavliqces incuviin![t6.nirul, cercetAndu-l cu multi curiozitate qi luare_amintepe domnul atoqtiutor.

lntr-dn anumit mediu social lntAlnegti adesea indivizidin acestia, lntotdeauna bine informali, clrora nu le scap6nimic; tot neastAmpfuul minlii lor iscoditoare se lndreaptide obicei lntr-o singuri direc!ie, fireqte ln lipsa unor interesesau preocupdri rnai lmportante, cum ar spune un cugetdtormodern. pe altfel, aceasti atotgtiin{a a lor se limiteazi la undomeniu destul de restrAns: ei qtiu unde are serviciu cutaresau cutare persoani', pe cine cunoaqte, ce ayere posed6, cezestre i-a adus nevasta, ce rude mai apropiate qi mai depir-tate are, sifi veri primari gi de-al doilea eic. etc.,. De reguli,domnii aceltia atot$tiutori umbll ln haine roase pe la coateEi primesc o leafi de qaptesprezece ruble pe lun[. oamenii,de a ciror viali ei se intereseazd qi o cunosc cu at6ta luxde aminunte, nici nu gi-ar putea explica mdcar ce anumemotive ii indearplS si se agite astfel qi s[-qi vAre nasul inviafa altora; 9i totugi, pentru mulli dintre aceqti indivizi,toati gtiinfa lor acumulat[ cu privire la diverse persoane,care ca volufi ar echivala cu o intreagi disciplini gtiinlifici,repr ezint| o adev[ratd consolare, ba !i o supremd satisfac{iespirituall. De altfel, disciplina aceasta pare sA fie deosebit de

Idiotul 13

atrigitoare, cici mi-a fost dat si cunosc numerogi savanfi,

scriitori, poeli, oameni politici care-gi aflaseri in earealiza-

rea supremelor nizuinle qi leluri, gi poate numai datoriti ei

iEi ficuseri o carieri. in timpul acestei convorbiri, tAnlrulnegricios se uita cu o privire absentl pe fereastri qi cdsca

intruna, avind aerul omului neribd[tor si ajung[ cAt mairepede la capitul cilitoriei. Pirea distrat, poate chiar prea

distrat, tr[dAnd o stranie tulburare, care-l fdcea uneori sipriveasciL firi a vedea, si asculte fdrh a auzt, si rAdi firi s[gtie el insugi de ce anume,

- Dacd-mi lngidui, ins6, cu cine am onoarea?. . . se adresi

deodati domnul cel bubos tin[rului blond cu boccelula inmAni.

* Prinlul Lev Nikolaevici Migkin, ii rlspunse prevenitor

cel intrebat.

-Prinlul Migkin, Lev Nikolaevici? Nu cunosc. Mirturi-sesc ci nici n-am auzit vreodati pomenindu-se acest nume,

spuse cizAnd pe gdnduri slujbagul; adicl nu-i vorba de

nume - numele acesta are o vechime istorici gi se pare c[-lmenlioneazl qi Karamzin in istoria sa - eu m[ refer la per-

soanl, in sensul ci nu prea intAlnegti ast[zi prinli cu numele

de Mi$kin; nici nu se mai aude de ei.

-Nici nu-i de mirare! relui lndati prinful. in prezent nu

mai existl alt prinl cu numele de Migkin afari de mine gi,

dacl nu ml inqel, eu sunt ultimul din aceasti spifi. ln ce-i

priveqte pe strimogii mei, unii din ei nu erau decdt odnod-

vorfil. Tatdl meu a fost sublocotenent in armat5, provenitdin iunkeri. N-aq putea spune lnsi cum se face ci gi doamna

' in regimul feudal, categorie de Jdrani de pe domeniul statului, care

aveau in proprietatea lor mici loturi de pdmdnt gi erau investi{i cu

drept do pososiune asupra iobagilor

14 F.M. Dostoievski

Epancina e o prinlesi Migkina, care e gi dAnsa ultima ingenu| ei, se pare, pe linie femeiasc[.

- He, he, he! Ultima ln genul ei! Foarte spiritual! zise

slujbaqul rizAnd.Gluma aduse un zimbet 9i pe buzele domnului cu chica

neagri. Prinlul se ariti cam surprins de a fi izbutit si spund

o vorbd de duh, destul de nereugiti de altfel.

-lnchipuili-vl, am spus-o aga, din intAmplare, expliclel aproape mirat.

- Se-nlelege, se-nlelege, il incurajl vesel slujbagul.

- Dar acolo, la profesorul acela, ai urmat gi vreo qcoall?

intrebi deodati negriciosul.

- Da... am urmat niqte cursuri...

-Uite, eu n-am lnv[1at nimic.

- De altfel, nici eu n-am realizat cine gtie ce mare lucruin aceasti, privinf[, spuse printul, ca qi cum ar fi vrut si se

scuze. Starea sinitllii nu-mi ingdduia un studiu sistematic.

- Pe alde Rogojini ii cunoqti? ll intrebi tot aqa de brusc

tAnirul cel negricios.* Nu, n-am auzit de acest nume. Nu cunosc aproape pe

nimeni ln Rusia, Pe dumneata te cheami Rogojin?

-Da, Parfion Rogojin.

- Parfion? Nu cumva eqti din neamul acela al Rogo-jinilor... incepu slujbaqul cu un aer important gi grav

- Ba sunt chiar din neamul acela, retezi gr[bit qi nerib-d{tor tdnlrul, care din capul locului nu vorbise decdt cu

prinlul, ignorAndu-l cu des[virqire pe slujbaqul cel bubos.

- Curn adici?... exclami slujbaqul, r[mAnAnd perplex;

c[sci apoi ochii mari $i, deodati, fafa li lu[ o expresie de

I in limba rusa, cuvantul rod inseamnd gi ,,neam", 9i ,,gen", ceea ce

permite un joc de cuvinte; in cazul de fata poate fi luat gi ln sensul de

,,ultim vlastar al familiei".

j!

F.M. Dostoievski

Epancina e o prinlese Miqkina, care e qi dAnsa ultima ingenulL ei, se pare, pe linie femeiasci.

-He,he, hel Ultima in genul ei! Foarte spiritual! zise

slujbaguirlzdnd.

Ghmaaduse un zimbet qi pe buzele domnului cu chicaneagr{,Prinful se ariti cam surprins de a fi izbutit si spunlo vorbi de duh, destul de nereugiti de altfel,

-lnchipuifi-vl, am spus-o aga, din intimplare, explicielapmape mirat.

-S+nqelege, se-n{elege, il incurajS. vesel slujbaqul,-pnlnselo, la profesorul acela, ai urmat gi vreo gcoali?

intrebi deodati negriciosul.

-Da,,, am urmat niqte cursuri,,.- Uite, eu n-am lnvif at nimic.-Dealtfel, nici eu n-am rcalizatcine gtie ce mare lucru

inacea51lprivin{d, spuse prin{ul, ca gi cum ar fi vrut sd se

scuze, Starea slniti]ii nu-mi ingdduia un studiu sistematic,-Pe alde Rogojini li cunoqti? il intrebi tot a$a de brusc

tAnirul al negricios.

-Nu, n-an auzit de acest nume. Nu cunosc aproape pe

nimeniinRusia, Pe dumneata te cheami Rogojin?-Da,Parfion Rogojin.

-Parfion? Nu cumva eqti din neamul acela al Rogo-jinilor,,,lncepu slujbagul cu un aer important gi grav

-Basuntchiar din neamul acela, retezi grdbit qi nerib-ddbrtenirul, care din capul locului nu vorbise decAt cuprinlul,ignorAndu-l cu des[vdrqire pe slujbagul cel bubos.

-Cum adici?... exclamd slujbaqul, rlmAnAnd perplex;cisclapolochii mari qi, deodat[, fala ii lu[ o expresie de

, 1r lmbarusd, cuvdntul rod inseamni{ 9i ,,neam", gi ,,gen,,, ceea cspermts unjoc de cuvinte; fn cazul de fald poate fi luat qi ?n sensul de,lrltilrl \/dsiar al tamiliel",

Idiotul

nemlrginitt admirafie, de obedienll aproape infricoqati.Cum, eqti chiar feciorul lui Semion Parfionovici Rogojin,

om cu vaze, care a decedat acum o lun[, lisind un capital

de dou[ milioane qi jumitate?

- $i de unde gtii, m[ rog, c[ a lisat exact doui milioaneqi jumitate? il lntrerupse cilltorul cu chica neagri, fdr[ a

catadicsi sd-i arunce micar o privire domnului cu nasul

rogu; aritdnd apoi spre ddnsul, printr-o migcare scurti dincap, adiugi: Ca s[ vezi! Nu pricep ce nerav au toli iqtia de

se guduri atdta gi la ce le-o fi folosind siL se bage unde nu le

fierbe oala, ca niqte trepidugi?! Ce-i adevirat, tatll meu a dat

ortul popii acum o luni, iar eu mb intorc de la Pskov acas5

firi o lelcaie. Nici ticilosul de frate-meu, nici maici-meanu mi-au trimis o para chioarl gi nici mlcar de gtire numi-au dat! Nici cu un caine nu te porfi atAt de riu! O luniincheiati am zirculla Pskov, tintuit de friguri!

-ln schimb acum pui mAna dintr-odat[ pe-un milionde ruble, daci nu gi mai mult. Doamne Dumnezeule! strigislujbaqul, plesnind din palme,

- Poftim, s-a mai pomenit aga ceva? spuse infuriatRogojin, arltAnd din nou spre slujbaE cu un gest m6nios.

Ce tot te bagi, omule, c[ oricum nu cape{i de la mine nicio le{caie, chiar daci te-ai t0ri ln patru labe inaintea mea.

- $i am si mi tArisc, am si m[ tArdsc!

- Ca si vezil Dar pricepe odati ce-{i spun: de-gea-ba! $i o

slptimdnd-ntreagl s[ {opii inainte-mi, tot nu-!i dau nimic.

-$i nici sd nu-mi dai! Aga-mi trebuie; nimic sd nu-midai! Dar eu tot am s[ ]op[i. lmi las nevasta, copiii, dar lna-

intea ta am si {opli! Fd-mi cinstea asta, rogu-te... fi-mi-o!- Ptiu! ficu tAnirul cu chic[ neagri scuipind gi se adresi

din nou prin{ului: Acum cinci slptdmAnil cu o boccelulica a dumitale, am fugit de-acasl la Pskov, la mdtugl-mea.

15

16

--.

F.M, Dostoievski

Acolo, am zicut doborAt de febrl; lntre timp, taici-meu s-a

pripidit. L-a lovit damblaua. S[-i fie lir6na ugoari, dar pe

mine cAt pe ce era si mi omoare in bitaie! Md crezi, prinle?Daci nu fugeam, m5. ucidea negreqit.

-Aqa de riu l-ai sup[rat? se minuniprinlul, privindu-lde data aceasta cu mult[ curiozitate pe acest milionar lm-bricat ln cojoc.

Faptul de a fi moqtenit o avere qi milionul ca atare puteau

stdrni fireqte curiozitatea oricui, dar pe Miqkin il surprinsegi incepu s[-l intereseze la Rogojin cu totul altceva. De altfelgi acesta pirea dornic sd stea de vorbl cu prinlul, deqi la el

dorinla de a conversa nu pornea dintr-un imbold liuntric,ci survenea automat, ca o tendinli instinctivi de a-gi ostoizbuciumul ln preajma unei fipturi omeneEti, privind-o 9iplllvrigind, mai mult ca o destindere dec&t din nevoia de

a-qi impirt[gi gAndurile, S-ar fi zis cd boala de care sufe-rise nu-l p{rdsise lncd qi cd tot il mai line gi acum lntr-ostare febrild, CAt despre slujbag, acesta aproape ll sorbeadin ochi pe Rogojin qi, cu risuflarea tdiatd, prindea lacomfiecare cuvinlel ce ieqea din gura tAnirului, de parcl ar fifost nigte nestemate.

- S-a lnfuriat reu b{tranul gi poate ci avea gi de ce, r[s-punse Rogojin; dar necazul 6l mare mi se trage de la fra-te-meu. Ci de la maici-mea ce pretentii poli avea? O biatibitranicl. Citegte Vielile sfinlilor, stl la taifasuri cu tot felulde bibule qi toate le vede cu ochii fratelui meu, Senka. Elinsi ar fi trebuit si-mi dea de veste la timp. Las' c[ qtiu eu

de ce n-a f[cut-o! E drept c[ tocmai atunci ziceam bolnav,ftrrb simlire. Se pare totugi c[ mi-au bitut o telegraml. Caun fdcut, nimeri ln mdinile mituqi-mii, care de vreo trei-zeci de ani lgi omoard vlduvia stind cAt ii ziua de mare cuniqte scrtntiti intru cele bisericeqti. Mai r[u ca o cilugirili.