Identificarea gandurilor negative la copii

Gandurile negative nu sunt percepute in mod constient, de aceea mintea omeneasca nu

le poate distinge separat. Identificarea lor se face greu si de catre adulti, de aceea trebuie sa

acordam o atentie deosebita in cazul copiilor, unde problema se complica si mai mult, pentru

ca ei nu au dezvoltate abilitatile necesare, datorita imaturitatii cognitive.

Un parinte care-si cunoaste bine copilul, il asculta, il intelege si-l sprijina in dobandirea

aptitudinilor necesare fiecarei varste, sesizeaza orice schimbare pe fata si in comportamentul

copilului si-l poate ajuta sa interpreteze obiectiv fiecare situatie. In caz contrar, dintr-o

interpretare subiectiva a realitatii de catre copil, acesta poate ajunge usor la concluzii eronate

de forma “nu mi-a reusit lucrul asta, nu sunt bun de nimic”, “nu o sa reusesc asta niciodata”,

“nimeni nu ma place”,etc. Astfel de concluzii pot umbri fericirea copilariei, de aceea un copil

are nevoie sa fie ajutat sa iasa dintr-un cerc vicios care-l face sa nu se poata bucura de

realizarile lui si de compania celorlalti. Un copil convins ca nu e placut de cei din jur, are

impresia ca va fi respins, devine retras si se indeparteaza de copii inainte ca acestia sa-l

respinga. O remarca de tipul ,,mereu strici tot ce faci” il face sa fie convins ca nu-i reuseste

nimic si-atunci nu mai are incredere in propriile forte, asteapta tot timpul sa i se arate ce sa

faca, devine dependent de ceilalti.

Studiile au dovedit ca incepand cu varsta de 5 ani, unui copil i se poate explica faptul ca

exista o voce in mintea noastra care ne impiedica sa ne simtim bine, ne franeaza actiunile si

ne indeamna sa fim tristi si nefericiti. Un parinte il poate ajuta sa gaseasca dovezi rationale

pentru fiecare situatie in care vede ca un copil se blocheaza, investigand ce crede copilul

despre situatia respectiva, ce a gandit in momentul respectiv, facandu-l sa inteleaga ca acel

gand a deformat adevarul, ca e un mincinos care nu joaca cinstit si vrea sa-l puna la incercare

cat e de puternic. Copilul poate fi pus sa exprime prin desen, prin modelaj gandul respectiv si

pe marginea acestuia sa descifreze mai usor ce i s-a spus si de ce simtea trist si inutil.

Astfel, cu timpul, daca parintele persevereaza in a-l ajuta, copilul devine suficient de

puternic pentru a reusi sa-si invinga gandurile negative, incepe sa comunice mai bine si ori de

cate ori intampina o dificultate va reusi sa identifice impreuna cu parintele gandurile

distructive.

La varste mici copiii copereaza mai bine daca parintele imbraca explicatiile cu o haina

de poveste.

Stephen Briers in “Ghid practic pentru parinti”recomanda tehnici simple precum :

- gandul negativ poate fi inchis intr-o cutie de chibrituri ca sa nu mai poata iesi;

- gandul negativ poate fi aspirat cu un aspirator ca sa nu-l mai poata influienta pe

copil in actiunile sale.

Fiecare parinte poate gasi tot felul de strategii, pentru ca stie mai bine ca oricine la ce

reactioneaza copilul mai usor, ce-l poate ajuta sa se simta stapan pe situatie, sa-i dezvolte

abilitatea de a-si putea controla gandurile si emotiile.

Identificarea gandurilor negative este o perioada importanta, deoarece permite

identificarea emotiilor generate de acestea. In loc sa se pedepseasca un compartament urat al

copilului, parintele ar trebui sa inteleaga motivul ce determina acel comportament si sa-l poata

ajuta pe copil sa descifreze gandurile negative din spatele motivului. O reevaluare a situatiei

ajuta mai mult decat orice pedeapsa.

De multe ori, in spatele motivului pot exista chiar mai multe ganduri negative(“nu merg

in vizita la prienii de familie pentru ca baiatul lor e mai bun decat mine si el construieste si

deseneaza mai frumos decat mine si-atunci parintii mei o sa ma iubeasca mai putin ca nu sunt

ca el; nu merg pentru ca baiatul nu ma suporta si precis nu o sa vrea sa se joace cu mine”, “nu

merg ca baiatul va rade de mine ca m-au tuns ca pe un bebelus”, etc). In aceasta situatie

parintele trebuie sa manifeste multa intelegere si rabdare si sa-l ajute sa descifreze fiecare

gand in parte.

E foarte important sa intelegem perceptia copilului fata de fiecare situatie in parte si ce

credinte distorsionate are fata de situatia data. Dar pentru a reusi e nevoie ca parintele sa aiba

o relatie interactiva cu copilul sau, sa nu actioneze doar atunci cand observa un comportament

gresit si sa-l pedepseasca ci sa-i anticipeze reactiile si trebuintele si sa incerce sa satisfaca

nevoile elementare ale copilului.

Educatia eficienta se bazeaza pe satisfacerea nevoilor emotionale si de iubire ale

copilului, pe asigurarea unei pregatiri pline de iubire, dar si disciplina, a unei protectii fizice si

emotionale, precum si pe invatarea acestuia cum sa-si explice si controleze mania. Obiectivul

final avut in vedere sa fie pregatirea copilului pentru o existenta responsabila, fericita si plina

de reusite.

Sper sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic familie-cuplu

Cabinet individual de psihologie Bucuresti,Sector 6

Str.Nicolae Oncescu 4, Etaj 2, Ap.14 (Crangasi)

Telefon 0724878966

Bibliografie:Ross Campbell-Educatia prin iubire,Curtea Veche,2001

Stephen Briers –Ghid practic pentru parinti,Polirom,2009