ÎNTRU ACEASTA VOR CUNOAªTE TOÞI CÃ SUNTEÞI UCENICII MEI, DACÃ VEÞI AVEA DRAGOSTE UNII FAÞÃ DE ALÞII ( IOAN 13,3-35)

P U B L I C A Þ I EA B I S E R I C I I O R T O D O X E

D I N R E P U B L I C A M O L D O V A

Apare din iunie 1995 cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chiºinãului ºi al întregii Moldove

Nr. 12 (107) 30 decembrie 2000

D I N C U P R I N S

Din modul în care este descrisã în Sfânta ScripturãNaºterea Domnului Iisus Hristos ºi împrejurãrile în careaceasta s-a petrecut, desprindem o serie de învaþãminte.Astfel, aflãm cã Naºterea Domnului a avut loc diniubirea lui Dumnezeu faþa de oameni: Aºa a iubitDumnezeu lumea, încât pe fiul Sãu Cel Unul-Nãscut L-a dat, ca tot cel ce crede întru El sã nu piarã, ci sã aibãviaþã veºnicã (Ioan 3,16)

Dar de ce a fost nevoie ca Dumnezeu sã se întru-peze?

Din Sfânta Scripturã ºi din Sfânta Tradiþie ºtim cãAdam ºi Eva au nesocotit porunca lui Dumnezeu datãla creaþie, iar urmarea pãcatului lor a fost moartea: Deaceea, precum printr-un om a intrat pãcatul în lume ºiprin pãcat moartea, aºa moartea a trecut la toþi oamenii,prin acela în care toþi au pacãtuit (Romani 5, 12). Platapãcatului este moartea (Romani 6, 23). Este vorba nunumai de moartea fizicã, ci ºi de moartea veºnicã, adicã dechinurile fãrã de sfârºit. Dar aceasta era o stare prea chinuitoare ºi

nu putea fi rãbdatã nici de iubirea lui Dumnezeu. Se cereamântuirea omului din ea.

Nici un om, însã, nu putea mântui pe ceilalþi de pãcat,cãci fiecare era rob legii pãcatului (Romani 7, 23).Împãcarea cu Dumnezeu trebuia sã fie o faptã la caresã ia parte Însuºi Dumnezeu, iar moartea nu putea fiînlãturatã decât prin viaþã fãrã de sfârºit, care se aflãnumai la Dumnezeu. De aceea mântuirea omului tre-buia înfãptuitã de Dumnezeu. De ce nu a fãcut acestlucru Dumnezeu, fãrã a se întrupa?

În primul rând, pentru cã dreptatea cerea ca, pre-cum un om a cãlcat legea ascultãrii de Dumnezeu, unOm se cãdea sã ºi ispaºeascã, împlinind aceastã lege

prin ascultare ºi plãtind cu viaþa sa nevinovatã cãlcareaporuncii fãcutã de primii oameni: Precum prin neas-

cultarea unui om s-au fãcut pacãtoºi cei mulþi, tot aºa ºiprin ascultarea Unuia se vor face drepþi cei mulþi (Romani

5, 19). (continuare în pag.5)

HRISTOS SE NAªTE, SLÃVIÞI-LFIULUI LUI DUMNEZEUMOTIVELE ÎNTRUPÃRII

Iar dupã ce îngerii au plecat de laei, la cer, pãstorii vorbeau unii

cãtre alþii: Sã mergem dar pânã laBetleem sã vedem cuvântul acesta

ce s-a fãcut ºi pe care Domnul ni l-a fãcut cunoscut (Luca 2,15)

Iubiþi creºtini,

Ca ºi acum douã mii de ani,fiecare creºtin, în aceste zile aleprãznuirii Naºterii Domnului IisusHristos, aidoma pãstorilor dinEvanghelia de la Luca, cãlãtoreºte cucugetul la Betleem, în peºtera unde s-a nãscut Mântuitorul lumii.

Pãstorii, mergând la Betleem,au vãzut Pruncul Dumnezeiesc, peMama Lui ºi pe bãtrânul Iosif, ºi s-auînchinat. Bucurându-se, s-au întorsmãrind ºi lãudând pe Dumnezeu,pentru toate câte vãzuserã ºi auzi-serã, precum li se spusese (Luca2,20)

Noi astãzi vedem minuneaNaºterii Domnuluiá imaginatã peicoaneá ºi descoperim douã realitãþi:una dumnezeiascã ºi una omeneascã.Aspectul dumnezeiesc este naºtereadin Tatã fãrã mamã, iar cel omenesc naºterea din mamã fãrã tatã.

Dacã privim partea ome-neascã a icoanei, vedem un staul, încare se adãposteau vitele: întunecos,friguros, lipsit de cele mai ele-mentare lucruri, necesare naºteriiunui prunc. O maicã îngânduratã,care nu gãsise adãpost pentru uniculei fiu, despre care ºtia de la înger cãeste de la Duhul Sfânt. Pruncul cu

nevinovaþia lui încãlzea acest locaºneprietenos. Era într-un fel faþa uneiomeniri sãrace de duh, apãsatã deatâtea lipsuri, fãrã nici un orizontspiritual.

Dar dincolo de aceastãînfãþiºareá care nu lasã sã se înrevadãaici un sãlaº dumnezeiesc, auzimcorul îngerilor cu o cântare nemai-auzitã pânã atunci, în care chemareade preamãrire a lui Dumnezeu seuneºte cu mesajul pãcii buneivoiriîntre oameni: Slavã întru cei de suslui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace,între oameni bunãvoire (Luca 2,13-14).

Cerul ºi pãmântul s-au unitpreamãrind pe Hristos, în careDumnezeu ºi omul au devenit una.Fiul lui Dumnezeu s-a fãcut aseme-nea nouã, în afarã de pãcat, dar arãmas Dumnezeu. A trãit ca om, aflãmânzit, a însetat, a obosit, a sufe-rit, dar a fost fãrã de pãcat, fiindDumnezeu.

Pãstorii s-au închinat ca unuiMântuitor, magii i-au adus daruri caunui împãrat. Creºtinii îl cinstesc cape un împãrat ºi Dumnezeu, avândcertitudinea cã Dumnezeu nu a lãsatlumea la voia întâmplãrii dupã ce acreat-o , ci a mântuit-o prin Fiul Sãuºi o conduce spre desãvârºire prinDuhul Sfânt.

Iubiþi fii ºi fiiceduhovniceºti,

Dacã ne întrebãm: de ce

Dumnezeu Tatãl a ales pentrumântuirea noastrã calea trimiteriiFiului Sãu Cel Unul Nãscut? De ce atrebuit sã se întrupeze Cuvântul celveºnic? Cum este cu putinþã caDomnul slavei sã vinã în atâta smere-nie, într-o iesle sãrãcãcioasã dinpeºtera rece din Betleem ºi nu a gãsitaltã cale de a mântui omenirea, decâtcalea smereniei, a slujirii ºi jertfeiFiului Sãu? Rãspunsul drept ºicuprinzãtor îl gãsim la Sf.Evanghelist Ioan care zice: CãciDumnezeu aºa a iubit lumea, încât peFiul Sãu Cel Unul-Nãscut L-a dat, caoricine crede în El, sã nu piarã, ci sãaibã viaþã veºnicã (Ioan 3,16).

(continuare în pag. 2)

PASTORALÃ LA NAªTEREA DOMNULUIAGENDA

DE LUCRUA ÎPS

VLADIMIR pag. 2

! POªTA REDACÞIEI *ASOCIAÞIA NAÞIONALÃPENTRU SÃNÃTATEAFAMILIEI CASTITAS

pag.3

TRADIÞIIDECRÃCIUN

pag. 4

A PATRA STAREA OMULUI?

pag.6

POVESTEA POMULUIDE CRÃCIUN

COLINDApag.7

UN COMPLEX

MISIONAR MOBIL

pag.8

nr. 12 (107) 30 decembrie 20002 partea oficialã

DECRETUL NR. 5180

Înalt Prea Sfinþiei sale, Înalt Prea SfinþituluiVLADIMIR, Mitropolit al Chiºinãului ºi al întregiiMoldove

Prin decizia Sinodului Arhieresc, care s-adesfãºurat la Moscova în catedrala MântuitoruluiHristos, în perioada dintre 13-16 august anul 2000.Înalt Prea Sfinþia Voastrã sunteþi numit membru per-manent al Sfântului Sinod al Bisericii OrtodoxeRuse.

Aceasta se aduce la cunoºtinþa Înalt Prea SfinþieiVoastre.

Patriarhul Moscovei ºi a toatã Rusia ALEXII al II-lea

9 octombrie 2000, Moscova

DECRET AL PATRIARHULUIMOSCOVEI ªI A TOATÃ

RUSIAÎn anul 1992 Sf. Sinod al Bisericii

Ortodoxe Române, prin actul sãu din 20 iunie,a canonizat în ceata sfinþilor, de rând cu alþinevoitori ai evlaviei, pe Cuviosul Antipa dinCalapodeºti, nãscut în România în anul 1816,ºi care a pri-mit schima monahiceascã pe Sf.Munte Athos ºi timp de 16 ani, pânã lasfârºitul vieþii sale, în anul 1882, s-a nevoit înmãnãstirea Valaam a Schimbãrii la Faþã aMântuitorului.

Cinstirea Cuviosului Antipa se exprimã nudoar în rugãciunile cãtre plãcutul luiDumnezeu, ci ºi în zugrãvirea icoanelor cuchipul lui, precum ºi în construirea de sfintelocaºe închinate acestui nevoitor.

În satul Calapodeºti, unde s-a nãscut stareþul,se construieºte o mãnãstire în cinsteaCuviosului Antipa. Numele Sfântului e inclusîn calendarul bisericesc al Bisericii OrtodoxeRomâne, iar viaþa în vieþile sfinþilor.

Respectând tradiþia existentã, conform

cãreia un sfânt ce s-a proslãvit în una dinBisericile Ortodoxe Locale cu binecuvântareaÎnâistãtãtorului ei, fãrã respectarea actului ca-nonizãrii, Noi am primit decizia de a semnaurmãtorul decret:

1.A se include în Calendarul bisericesc alBisericii Ortodoxe Ruse numele CuviosuluiAntipa de la Valaam.

2. A stabili ziua prãznuirii sfântului la 10/22ianuarie.

3. Se binecuvânteazã zugrãvirea icoanelorsfântului, luând ca model cele care existã dejala mãnãstirea Valaam ºi în Biserica OrtodoxãRomânã cu chipul cuviosului.

4. Pânã la alcãtuirea sau traducerea dinlimba românã, slujba în cinstea sfântului sã sesãvârºeascã dupã rânduiala slujbei cuvioºilor.

5. Osemintele aflate ºi scoase de sub piatrafunerarã în anul 1991 la Valaam ºi care se odi-hnesc în prezent în biserica CuviosuluiSerghie ºi Gherman din Valaam, a catedraleiSchimbãrii la Faþã a Mântuitorului, sã li seacorde cinstea ce se cuvine sfintelor moaºte.

ALEXII al IIPatriarhul Moscovei ºi a toatã Rusia

19 iulie 2000, Moscova

Secvenþã de la ºedinþa de lucru a SfântulSinod al Patriarhiei Moscovei

CANONIZAREA CUVIOSULUI ANTIPADIN CALAPODEªTI

(începutul în pag. 1)Aceastã iubire nemãrginitã, dumnezeiascã

nu a îngãduit ca fãptura cea mai aleasã a luiDumnezeu sã fie înghiþitã de pieire, nu aîngãduit ca pãcatul sã biruiascã firea ºi sã oîndepãrteze de ziditorul ei. Cãci omenirea eravrednicã de judecata ºi pedeapsa luiDumnezeu pentru pãcatele ei. Dumnezeu s-aapropiat de oameni, i-a mângâiat, le-a tãmã-duit rãnile trupeºti ºi sufleteºti, i-a luminat cuînvãþãtura Sa, le-a sfinþit bucuriile, S-a jertfitpe cruce ca sã-i rãscumpere din robia pãcatu-lui ºi din osânda morþii, iubirea Lui fiindlegatã de însãºi fiinþa lui Dumnezeu, precumne spune Sf. Evanghelist Ioan: Dumnezeueste iubire (I Ioan 4,16).

Dragii mei,

În acest an jubiliar noi, mai des caoricând, privim icoana care ne înfãþiºeazãNaºterea Domnului nostru Iisus Hristos, prea-mãrind pe Dumnezeu-Tatãl ºi închinându-neîmpreunã cu pãstorii, cu magii ºi cu tot nea-mul creºtinesc Pruncului dumnezeiesc.Lãudãm pe Preacurata Maicã ºi purureaFecioarã Maria pentru împlinirea celor spuse

de la Domnul prin înger, pentru curãþeniavieþii ei ºi o cinstim mai presus decât pe heru-vimi ºi pe serafimi, pentru cã a nãscut peMântuitorul sufletelor noastre.

Imaginea icoanei Naºterii Domnului aînsoþit ºi numeroase manifestãri de sãrbãtoarea Jubileului2000, care pentru Ortodoxie aînceput la 7 ianuarie 2000 cu SfântaLiturghie, sãvârºitã de toþi ÎntâistãtãtoriiBisericilor Ortodoxe în peºtera din Betleem.Am avut marea fericire duhovniceascã sã par-ticip la aceastã sãrbãtoare în calitate de Întâi-stãtãtor al Bisericii Ortodoxe din Moldova.

Pe parcursul anului au avut loc sãrbã-tori ale Jubileului-2000 în episcopii, în cen-trele judeþene, în municipiul Chiºinãu ºi înparohii.

În atmosfera jubiliarã a NaºteriiDomnului vã îndemn pe toþi, iubiþi creºtini, sãmulþumim Domnului pentru toate obþinute înacest an de sfârºit al mileniului II. Sã pãºimcu încredere ºi speranþã în mileniul III, nãdãj-duind într-un viitor fericit al omenirii, de carene vom învrednici numai prin întãrirea cre-dinþei, sãvârºirea faptelor bune ºi pocãinþãsincerã.

Transmit tuturor urãri de sãnãtate,fericire, mântuire sufleteascã ºi în toate celefolositoare bunã sporire.

Bucuraþi-vã! Desãvârºiþi-vã, mângâ-iaþi-vã, fiþi uniþi în cuget, trãiþi în pace ºiDumnezeul dragostei ºi al pãcii va fi cu voi(II Corinteni 13,11).

Crãciun fericit! La mulþi ani!

Cu arhiereºti binecuvântãri,+ VLADIMIR,

MITROPOLITUL CHIªINÃULUI ªI AL ÎNTREGII MOLDOVE

Naºterea Domnului 2000/2001, or. Chiºinãu

PASTORALÃ LA NAªTEREA DOMNULUI

Arhiereii Bisericii Ortodoxe din Moldova

Duminicã, 17 decembrieA sãvârºit Sfânta Liturghie în Catedrala din Chiºinãu.

Luni, 18 decembrieA sãvârºit Vecernia în Catedrala din Chiºinãu;

Marþi, 19 decembriePrãznuirea Sf. Ierarh Nicolae, din Mira Lichiei, fãcãtorul

de minuni. A sãvârºit Sf. Liturghie, împreunã cu un sobor depreoþi, la mãnãstirea Adormirea Maicii Domnului dincomuna Þigãneºti, judeþul Chiºinãu.

În aceeaºi zi, stareþul mãnãstirii, ieromonahul Irinarh(Costru) a fost ridicat la treapta de egumen.

Vineri, 22 decembrieA sãvârºit slujba Acatistului Acoperãmântului Maicii

Domnului la Catedrala din Chiºinãu.Duminicã, 24 decembrie

A sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala din Chiºinãu. Încadrul serviciului divin, diaconul Diodor Tataru a fost hiro-tonit ca preot, iar Emilian Mihalciuc a fost hirotonit ca dia-con.

În perioada 26-28 decembrie a participat la ºedinþeleSfântului Sinod al Patriarhiei Moscovei.

AGENDADE

LUCRU AÎPS

VLADIMIR

nr. 12 (107) 30 decembrie 2000 biserica ºi societatea 3

Actualmente crizasocial-economicã dinRepublica Moldova,imigraþia intensivã pestehotarele ei aduc cu sineºi fenomene negative caturismul sexual, busi-ness pornografic, majo-rarea consumului debãuturi spirtoase,creºterea numãrului denarcomani. Aceste feno-mene au avut ºi o marepondere în rãspândireabolii SIDA narcomanieiºi ma-ladiilor sexualtran-smisibile.

SIDA este oproblemã globalã, ce aafectat toate þãrile lumii,devenind un pericol pen-tru întreaga omenire.

În R. Moldovadepistarea infectãrilor cuHIV/SIDA este într-ocontinuã creºtere. Laetapa actualã sunt infec-taþi mai bine de 1500 deoameni cu virusulHIV/SIDA, sunt înregis-traþi circa 45000 de nar-comani, iar cei contami-

naþi de maladia Sifilissunt peste 8000 deoameni anual.

Asociaþia Naþionalãpentru SãnãtateaFamiliei CASTITAS afost fondatã pe data de27 aprilie 2000 laChiºinãu ºi este o orga-nizaþie obºteascã, repub-licanã, non-profit, negu-vernamentalã, apoliticã,constituitã prin liberamanifestare a voinþeipersoanelor asociate, învederea realizãrii în

comun a scopurilordeterminate:

- profilaxia ºi combat-erea maladiei SIDA ºi ainfecþiilor sexual-trans-

misibile;- informarea populaþiei

despre infecþiaHIV/SIDA ºi a infecþi-ilor sexual-transmisibile,mijloacele de prevenirea lor;

- promovarea moduluide viaþã sãnãtos ca onormã a vieþii pentruprosperarea perso-nalãºi a comunitãþii;- instruirea populaþiei ºi

îndeosebi a tinerilor,pentru conºtientizareapericolului maladiei

SIDA ºi a infecþiilor sex-ual-transmisibile;

-susþinerea ºi apãrareadrepturilor bolnavilorneglijaþi de societate;

- acordarea de asistenþãpsihologicã ºi moralãpentru integrarea în viaþacomunitãþii a bolnavilormarginalizaþi;- familiarizarea tineretu-lui cu metodele de profi-laxie a infecþiilor sexual-tansmisibile prin prismatradiþiilor spiritual-con-fesionale ale poporuluinostru;

- propagarea printretineri a idealului familieicare este celula ºiizvorul vieþii pe pãmânt,temelia vieþii în societateºi mijloc de salvare asocietãþii contemporane;- promovarea sentimen-

tului responsabi-litãþiipentru sãnãtatea fami-liei, a individului ºi acomunitãþii, etc.

În acest sens deja seactiveazã, organizându-se lecþii, seminare, con-ferinþe pentru iniþierea ºisensibilizarea populaþiei.

Dl Arcadie Covaliov,preºedintele Asociaþiei,ne-a comunicat cã în

perioada lunilor

octombrie-noiembrie2000 în mun. Chiºinãus-a organizat un maratonde informare-educare,profilaxie ºi comba-tereAnti-SIDA.

Au avut loc 22 întâlniriîn mai multe ºcoli,întrunind elevii claselorVIII XII, corpul didac-tic ºi medical, conducã-torii sectorului publiclocal.

La acest maraton a par-ticipat activ ºi Biserica

Ortodoxã din Moldova,

prin reprezentantul sãu,pr. Vasile CIOBANU,consilierul cultural alMitropoliei Chiºinãuluiºi a întregii Moldove.

Rezultatele mara-tonului au fost apreciatemult de Primãriamunicipiului Chiºinãu,aducând sincere ºi pro-funde mulþumiriBisericii noastre strã-moºeºti pentru colabo-rarea în acest sens.

Octavian MOªIN

Secvenþã de la una din lecþiile oarganizate deCASTITAS

Vorbeºte pr. Vasile Ciobanu, consilier cultu-ral al Mitropoliei Chiºinãului ºi al întregii

Moldove, în timpul unei reuniuni CASTITAS

ASOCIAÞIA NAÞIONALÃ PENTRU SÃNÃTATEA FAMILIEI CASTITAS

! POªTA REDACÞIEI *Bunã ziua, dragã redacþie.Mai întâi aº vrea sã mã

prezint. Mã numesc Panaiti

Haritina, locuiesc în comu-na Iordanovca, judeþulLãpuºna, ºi învãþ în clasa aX. Sunt ºi coristã, cânt încorul bisericii din sat.

Nu demult am aflatdespre existenþa ziaruluiCurierul Ortodox. Sincerãsã fiu, m-am bucurat foartemult când am aflat de acestziar. Sunt foarte bucuroasãcã mai existã oameni cusuflet mare. Cu pãrere derãu, aºa oameni se întâlnescfoarte rar. Astãzi tot maimulþi au grija banului, cãciacesta este la putere, iar deDumnezeu îºi aduc amintedoar când au vreo nenoro-cire.Eu îl iubesc pe Dumnezeu,iubesc ºi oamenii, ºi aceastãdragoste am încercat sã oexprim în poezie. Nu ºtiu pecât de reuºite sunt cele douãpoezii pe care vi le trimit, încaz cã prezintã interes ºipentru cititori vã rog sã lepublicaþi.

NOTA REDACÞIEI.Vã mulþumim, stimatã

Haritina, pentru cuvintelefrumoase spuse la adresaredacþiei CurieruluiOrtodox. Aºteptãm ºi încontinuare materiale despreviaþa creºtinilor din comunaîn care locuiþi. Am selectatcâteva strofe din poeziile pecare ni le-aþi trimis, care nis-au pãrut mai reuºite:

OMULUI

Omule, sã eiaminte bine:

Cât trãieºti sã facidoare bine,

Cã la cer când veiurca

Mila Domnului teva urma.

DESPRE MÃRTURISIRE:

La Bisericã când mergiªtii tu sã te mãrturiseºti?Tot pãcatul ca sã-l spuiÎn faþa Domnului.

O NOUÃ SCULPTURÃ ÎNZONA COMPLEXULUI

CATEDRALEI NAªTEREA DOMNULUI

DIN CHIªINÃUDupã cum am informat cititorii noºtri, în zilele de 25-26

octombrie, ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chiºinãului ºi întregiiMoldove, a vizitat, în componenþa uneu delegaþii oficiale aRepublicii Moldova, oraºul Sfânt Ierusalim.

Delegaþia moldoveneascã a înmânat atunci patriarhuluiIerusalimului ºi sculptura Blândul Pãstor, realizatã de plas-

ticianul moldovean IurieCanaºin.

Dupã cum am aflatrecent, acelaºi autor pre-conizeazã sã realizezeîncã o sculpturã aBlândului Pãstor, careva fi instalatã în zonacomplexului NaºtereaDomnului, între cate-dralã ºi clopotniþã.Sculptura va fi realizatãdin bronz ºi va avea oînãlþime de circa 3,6 m.

În imagine: dl MihaiBalan, ambasadorul Re-publicii Moldova în Is-rael, ºi plasticianul IurieCanaºin, autorul sculp-turii Bunul Pãstor.

STIMAÞI

CITITORI,

Vã anunþãm cãcontinuã

abonarea laziarul Biser ici i

Ortodoxe dinRepubl ica

Moldova, dar ºiz iarul d-stru

CurierulOrtodox pentru

anul 2001.Puteþ i sã Vã

abonaþi la or iceof iciu poºtal din

republ icã.Nu rataþ i ºansa

de a avea la dis-poziþ ie o sursã

de informaredemnã de în-

credere.

nr. 12 (107) 30 decembrie 20004 culturã

Sãrbãtoarea Naºterii Domnului, numitã popularCrãciun, a cunoscut de-a lungul veacurilor o situaþieaparte faþa de celelalte sãrbãtori domneºti, atâtdatoritã importanþei ei, cât ºi

prin modul de cele-brare în viaþa creºtinilor de pretutin-deni. Se ºtie cã pânã în veacul al IV-leaCrãciunul se sãrbãtorea o datã cuBoboteaza, la 6 ianuarie. Abia din secolul al IV-lease praznuieºte în întreaga creºtinãtate NaºtereaDomnului la 25 decembrie (stil vechi)

Numele popular al sãrbãtorii - Crãciun - are maimulte explicaþii. Majoritatea cercetãtorilor consi-derã cã derivã din calatio, o sarbãtoare romanã de la

începutul anului, când se anunþau sarbãtorile depeste an. Datoritã faptului cã în primele veacuricreºtine Naºterea Domnului se prãznuia, aºa cumam arãtat, la 6 ianuarie, atunci se anunþau dataPaºtilor ºi ale altor sãrbãtori de peste an, dându-i-senumele vechii sãrbãtori calatio. De altfel, acest obi-cei s-a pãstrat pânã în zilele noastre, distribuirea ca-lendarelor religioase nefiind altceva decât un modmodern de a anunþa sarbãtorile din cursul anului. Oserie de traditii însoþesc celebrarea NaºteriiDomnului. Aceste tradiþii diferã de la un popor laaltul, dar pretutindeni întâlnim obiceiul de a înãlþaimnuri religioase cu referire la evenimentulÎntrupãrii Domnului. La români aceastã traditieîmbracã un aspect deosebit - colindatul.

COLINDATUL ESTE UN OBICEI STRÃVECHI

Cei dintâi colindãtori au fost pãstorii care auvenit la peºtera luminatã unde S-a nãscut PrunculIisus ºi, bucurându-se de acest semn ceresc ºi deglasul îngerilor, au vestit degrabã în cetateaBetleemului minunea la care au fost martori.Colindul este o nepreþuitã zestre spirituala, pe care omoºtenim din moºi-strãmoºi. El este sfânt, pentru cãtransmite un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu.Dar colindul este ºi bun, pentru cã aceastã veste aremenirea sã slujeascã vieþii, sã aducã atâta bine înlume ºi între oameni. Din vremuri vechi, colindele,datinile ºi obiceiurile noastre de Crãciun au fost oadevãratã ºcoalã de virtuþi morale, întãrindsimþãmintele de frãþietate ºi de bunã înþelegere.

Colindãtorii le cântã cu încredinþarea cã sunt soliiunei lumi mai bune, cu binecuvântarea Domnului

care a venit între noi Sã se nascã ºi sã creascã, sãne mântuiascã. Colindele ne înalþã sufleteºte,ne înnoiesc

fãptura interioarã, neapropie unii de alþii, ne fac mai buni, mai iubitori,mai iertãtori, mai credincioºi, într-un cuvânt nepicurã în suflete acea liniºte ºi acel echilibru moralce ne este atât de necesar în cãlãtoria vietii, pentrucã ne transmit acel mesaj divin pe care l-au vestitîntâia oarã îngerii pãstorilor de lângã Betleem:Iatã vã binevestesc vouã bucurie mare, care va fipentru tot poporul. Cã vi s-a nãscut astãziMântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea luiDavid...Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pepãmânt pace, între oameni bunãvoire! (Luca 2,10-14).

ÎN ANII DE COMUNISM S-AUÎNCERCAT MULTE TERTIPURIPRIN CARE OAMENII SÃ FIE

ÎNDEPÃRTAÞI DE ADEVÃRATUL SENS ªI

SEMNIFICAÞIE A CRÃCIUNULUI

Astfel, Moº Crãciun (imaginea atât de popularãa Sfântului Ierarh Nicolae) a fost înlocuit cu MoºGerila. Dupã substituirea numelui, sosirea lui MoºGerila a fost deplasatã cãtre sfârºitul anului: în locde 24-25 decembrie, copiii au fost puºi sã-l aºteptepe Moº de Anul Nou. Aceastã întârziere urmãrea sãmute atenþia colectivã de la data de 25 decembriespre 31 decembrie, Revelionul devenind unica maresãrbãtoare de iarnã. Împinsã în uitare, sãrbãtoareaNaºterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos ar fi tre-buit sã disparã de pe scena oficialã, iar cadenþa

tradiþiei era retezatã printr-o schimbare a datelor.Între Moº Crãciun, devenit Moº Gerila, ºi NaºtereaDomnului Iisus Hristos nu se întrezãrea nici o legã-turã.

ªi alte tradiþii de iarna s-a încercat a fi schimbate.Pluguºorul s-a transformat într-o scandare deosanale, asurzitã ici-colo de mugetul buhaiului ºi declinchetele frenetice ale clopoþeilor. Corul ºi poc-netele de bici animau atmosfera de recunoºtinþãtovãrãºeascã. De asemenea, Sorcova a devenit unmesaj laudativ. Urãrile de Anul Nou sfârºeau în ace-leaºi cliºee: Sã vã dea Domnul tot ce doriti! se

transformase în Sã vã dea viaþa tot ce doriþi!. O parte din colinde, care erau prea

legate de Crãciun, au fost uitate. Ele aurãmas vii însã în foarte multe zone dint a r ã .

Nici o clipãcomunismul impus nu a însemnat pierderea

identitãþii spirituale a poporului nostru. Postul,rugãciunea, purificarea spiritualã prin SfinteleTaine, bucuria colindelor, nãdejdea în milostivirea

lui Dumnezeu l-au însoþit pe român, dându-i sper-anþe pentru viitor.

Însã acum, sãrbãtorile dedicate Naºterii ºiBotezului Domnului ºi-au schimbat semnificaþiasub înrâurirea societãþii de consum.

MOª CRÃCIUN DE ASTÃZIAMENINÞÃ SÃ DEVINÃ O

VEDETÃ SUPRASOLICITATÃ AZILELOR DE IARNÃ, EL

AJUNGE TREPTAT PURTÃ-TORUL DE DRAPEL AL UNUI

INTERES STRICT COMERCIAL

Moº Crãciun, imaginea blândului ºi bunuluiSfânt Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, iubitor decopii, pare sã devinã ceea ce Moº Gerilã nu reuºiseîn întregime: o mascotã aureolatã de un farmec ier-natic aptã sã vândã orice oricui, la simpla sa apariþie.Cei mai mulþi copii ºtiu o mulþime de poveºti despreMoº Craciun ºi aproape nimic despre Mântuitorulnostru Iisus Hristos.

Astãzi, peste figura naþionalã ºi profund impreg-nata de mesajul creºtin a lui Moº Crãciun, s-ausuprapus, suverane, trãsãturile unui Santa Claus uni-versal. Ziua Crãciunului a devenit o zi a îmbuibãrii,bãutului ºi privitului la televizor. Cei mai mulþi aºa-ziºi creºtini, nici mãcar nu mai trec pe la bisericã înziua de Crãciun. Perioada premergãtoareCrãciunului a devenit un fel de cursã con-tracronometru pentru a cheltui bani pentru cadouri,pentru a fi gata pentru ziua de Crãciun, uitând însãcã a fi pregãtiþi pentru Crãciun înseamnã, în primulrând, a fi pregãtiþi sã-l întâmpinãm pe Hristos CelÎntrupat în peºtera Betleemului, în sufletele ºitrupurile noastre.

Cum putem rezista acestui val de secularizare avieþii noastre, care tinde sa transforme tradiþii, va-lori, sentimente ºi credinþã într-un soi de amalgamcare nu are decât un singur þel: puterea banului?

Rãspunsul nu este decât unul singur: împlinindvoia lui Dumnezeu cea Sfântã, adicã unindu-ne cuDumnezeu în Sfânta Bisericã! ªi ce prilej maipotrivit pentru aceasta decât Naºterea Domnului!

Preot Anton Frunzã

TRADIÞII DE CRÃCIUN

TRADIÞII DE CRÃCIUN

Preoþii ºi enoriaºii bisericii Sf. Dumitru dinChiºinãu primesc colindãtorii

Micii colindãtori vestind Naºterea Domnului

Pluguºorul este o altã tradiþie legatã de sãrbãtorile de iarnã

nr. 12 (107) 30 decembrie 2000 5 teologie

OMUL RA|IONAL1. Oamenii sesocotesc ra\io-nali,]ns= pe nedrept, c=cinu sunt ra\ionali.Unii au ]nv=\atcuvintele [i c=r\ilevechilor ]n\elep\i.Dar ra\ionali suntnumai aceia, care ausufletul ra\ional,pot s= deosebeasc=ce este binele [i ceeste r=ul, se fe-resc de cele rele [iv=t=m=toare sufletului [i toat= grija oau spre cele bune [i folositoare sufle-tului; iar acestea le s=v`r[esc cu mult=mul\umire lui Dumnezeu.2. Omul cu adev=rat ra\ional are o sin-gur= grij=: s= asculte de Dumnezeultuturor [i s=-L plac=; [i numai la aceas-ta ][i deprinde sufletul s=u: cum s=-Iplac= lui Dumnezeu, mul\umindu-L, pen-tru o a[a de mare purtare de grij= [ipentru c`rmuirea tuturor, orice soart=ar avea el ]n via\=. Pentru c= e nepotriv-it s= mul\umim pentru s=n=tateatrupului doctorilor, care ne dau leacuriamare [i nepl=cute, iar lui Dumnezeu s=

nu-I mul\umim pentru cele ce ni se parnou= grele [i s= nu cunoa[tem c= toateni se ]nt`mpl= cum trebuie, spre folosulnostru [i dup= purtarea Lui de grij=.C=ci ]n cuno[tin\a [i credin\a cea c=treDumnezeu st= m`ntuirea [ides=v`r[irea sufletului.3. Am primit de la Dumnezeu puteri vir-tuoase [i foarte mari: ]nfrnarea,suferirea r=ului, neprih=nirea,st=ruin\a. r=bdarea [i cele asemenea,care ne ajut= s= ne ]mpotri-vim [i s=lupt=m ]mpotriva celor rele. Av`nd la]ndem`n= puterile acestea [i pun`ndu-le la lucru, socotim c= nimic nu ni se vamai ]nt`mpla nepl=cut, dureros saunesuferit. Credem atunci c= toate-somene[ti [i se biruiesc de virtu\ilenoastre. Nu se g`ndesc la acestea ]ns=cei ne]n\eleg=tori; de aceea ei nici nu pri-cep c= toate ni se fac spre bine [i pre-cum se cuvine pentru folosul nostru, cas= str=luceasc= virtu\ile noastre [i s=ne ]ncunun=m de la Dumnezeu.

Sf. Antonie cel Mare

PAGINI DIN FILOCALIE

Trebuia, cu alte cuvinte, ca împã-carea între Dumnezeu ºi om sã se facãnu numai prin fapta lui Dumnezeu, ciºi a omului. De aceea s-a fãcut Fiul luiDumnezeu ºi om, ca sã lucreze înnumele oamenilor, dar fapta Lui, ca aCelui ce era ºi Dumnezeu, sã aibã unpreþ care sã covârºeasca vina tuturoroamenilor.

Al doilea motiv pentru care S-aîntrupat Fiul lui Dumnezeu a fost ca sãne arate cã dragostea Lui faþã de noi eaºa de mare, cã El nu mai stã departede noi, ci se face om, ia firea noastrã ºivine între noi ca sã ne înveþe faþã cãtrefaþã. Prin aceasta Dumnezeu ne-a arã-

tat dragostea Sa ºi ne-a dat pildã decum trebuie sã se poarte un om ade-vãrat ca sã placã lui Dumnezeu.

Al treilea motiv al Întrupãrii este alunirii firii dumnezeieºti cu firea ome-neascã. Fiul lui Dumnezeu s-a maiîntrupat ºi ca, unind firea noastrã cufirea Sa divinã, fãcând-o firea luiÎnsuºi, ea sã nu mai poatã sã sedepãrteze de Dumnezeu, sã nu maipoatã sã lucreze împotriva Lui. Înacelaºi timp, numai aºa a putut sã

scape cu adevãrat ºi pentru totdeaunafirea omeneascã de stricãciune ºi demoarte, unind-o strâns cu Sine, Cel ceeste izvorul nestricãciunii ºi alnemuririi.

Ca o concluzie, cea mai potri-vitãdefiniþie a Naºterii Domnului este ceadatã de Sf. Atanasie cel Mare:Dumnezeu S-a fãcut om pentru caomul sã se îndumnezeiascã. Deaceea, în cântãrile bisericeºti,Naºterea Domnului este slãvitã cafiind începutul mântuirii noastre,Lumina cea nouã a cunoºtintei pe carene-a adus-o Hristos, Soarele Dreptãþii.(Troparul Naºterii Domnului).Naºterea Domnului se cuvine sã fie,pentru toþi creºtinii, un prilej deînnoire spiritualã prin postul pre-mergãtor, prin rugãciune, prin faptebune ºi de unire cu Hristos prin TainaSpovedaniei ºi a Împãrtãºaniei.

Astfel pregãtiþi duhovniceºte sãîntâmpinãm pe Mântuitorul dupãîndemnul Bisericii: Hristos se naºte,slãviþi-L! Hristos din ceruri, întâmp-inaþi-L!

Sãrbãtoarea Naºterii Domnului estecelebrarea dragostei pe careDumnezeu a arãtat-o lumii, ºi, dinacest motiv, se cuvine sa arãtãm ºi noidragoste faþã de semenii noºtri fiindmai buni, mai îngãduitori unii cu alþii,fãcând fapte de milostenie ºi daruri nunumai celor dragi, ci ºi celor neaju-toraþi ºi singuri.

Timpul Crãciunului este timpul celmai potrivit în care trebuie sã neaducem aminte de iubirea luiDumnezeu faþã de oameni ºi în caresuntem chemaþi ºi noi sã arãtãm iubireºi bunãtate în jurul nostru, aºa cum neîndeamnã frumos colinda:

Acum te las, fii s=n=tos {i vesel de Cr=ciun, Dar nu uita c`nd e[ti voios, Cre[tine, s= fii bun!

Preot Anton Frunzã

MOTIVELE ÎNTRUPÃRII FIULUI LUI DUMNEZEU

DE CR+CIUN

Lângã pruncul mic, Iisus,îngeri coborau de susºi pãstorii se închinau,magii daruri aduceau.

Azi, în ziua de Crãciun,Dumnezeul nostru bunL-a trimis pe Fiul SãuSã ne mântuie de rãu.

Azi, în ziua de Crãciun,noi, cu sufletul mai bunDomnului Îi mulþumim,sãnãtate vã dorim!

Preoteasa Florica Batu-Ichim,din volumul

Poeme din Grãdina Lumii.

(începutul în pag. 1)

nr. 12 (107) 30 decembrie 20006 religia ºi ºtiinþa

- Valerii Borisovici, ce v-aadus la aceastãdescoperire?- De mulþi ani în practica

tratãrii dereglãrilor funcþi-ilor nevrotice, adicã anevrozelor, se foloseºtemetoda autohipnozei, sau,cum mai este numitã, me-ditaþia. Aceastã metodã,dupã pãrerea specialiºtilor,dã niºte rezultate favorabile.Noi am hotãrât sã cercetãmîn laboratorul nostru proce-sele ce au loc în acest timpîn scoarþa cerebralã. Amscos electroencefalogramaºi am constatat cã în timpulme-ditaþiei în scoarþa cere-bralã se declanºeazã mecan-ismele de excitare. ªi într-obunã zi noi ne-am pus între-barea: dar ce se petrece cucreierul atunci când omul seroagã?

- Unii adepþi aidiverselor ºcoli de yogasusþin cã meditaþia este

aceeaºi rugãciune, aceeaºicomunicare cu Dumnezeu.

- Nu este nici pe departeaºa, dupã cum am constatatnoi în cercetãrile noastre.Pentru acurateþea experi-mentului noi l-am invitat peegumenul unei mãnãstiri ºiam înregistrat electroence-falograma lui în timpulrugãciunii. Rezultatul ne-aimpresio-nat. Noi am con-statat cã, deºi în deplinãconºtiinþã, în stare de rugã-ciune scoarþa cerebralã aunui cãlugãr ortodox estecomplet deconectatã...Omul se ruga, în acelaºitimp lipsea cu desãvârºireimpulsul electric, care tre-buia sã dea dovadã despreactivitatea scoarþei cere-brale. Adicã noi am con-statat deconectarea totalã acreierului, cu toate cã omulse afla în stare de veghe.Am numit acest fenomen apatra stare a omului. Pânãla descoperirea noastrãºtiinþa cunoºtea trei stãri aleconºtiinþei umane: starea deveghe, somnul lent ºi som-nul rapid, care se deosebescunul de altul prin caracterulimpulsurilor electrice înscoarþã. Acum am cunoscut

încã o stare - lipsa activ-itãþii electrice a scoarþeicreierului în timp ce omulera în deplinã conºtiinþã.

- Orice rugãciune eînsoþitã anume de o astfelde deconectare a activitãþiiscoarþei cerebrale? Aþi avutocazia sã cercetaþi activi-tatea creierului în timpulrugãciunii la reprezentanþiialtor religii ºi confesiuni?

- Noi am înregistrat elec-troencefalograma unui preotcatolic. În acest caz, n-amconstatat o deconectaredesãvârºitã a scoarþei, cutoate cã existau niºte tend-inþe. El însuºi a recunoscutcã creºtinii ortodocºi suntniºte rugãtori mult maiadânci decât catolicii, cãnumai aici s-a pãstrat practi-ca rugãciunii neîntrerupte alui Iisus, anume printrecãlugãri. Am mai invitatun slujitor musulman ºi unreprezentant al bisericiiprotestante, dar ei nu aurãspuns invitaþiei.

Cercetãrile noastre ne-auoferit ºansa sã facem ºi altedescoperiri. Aºa am pututconstata cã melancolia,muzica rock ºi cea de dis-cotecã îl îndepãrteazã pe om

de starea de armonie,provocând în scoarþa cere-bralã impulsuri electriceînrudite cu crizele deepilepsie.

Deoarece s-au constatatcele patru stãri fiziologiceale omului, cred cã ele toatear trebui sã fie cunoscute deom pentru a le face parte dinviaþa noastrã. Lipsa uneiadintre ele pro-babil cãîncalcã dezvoltarea armo-nioasã a omului, ceea cepoate duce la degradare ºiboalã. De aceea, îndrãznescsã spun cã a patra stare îipermite ºi îl ajutã pe omulsã rãmânã om!

A consemnat ValentinaKazac, Sanct-Petersburg.

Comentariul nostru:

Aceastã descoperireºtiinþificã, într-un domeniuatât de sensibil, credem cãconfirmã învãþãtura orto-doxã despre rugãciuneaneîncetatã sau a inimii.

Sfinþii Pãrinþi descriuaceastã stare ca pe o goliretotalã de gânduri ºiînchipuiri, chiar ºi de celebune, pentru a face locDuhului Sfânt. Sf. SimeonNoul Teolog spune cã cel

ce nu vede nimic (la rugã-ciune) vede pe Dumnezeu,iar Sf. MaximMãrturisitorul spune cãrugãciunea desface minteade toate înþelesurile ºi oînfãþiºeazã goalã luiDumnezeu.

Electroencefalograma nua înregistrat vreo lucrare acreierului în timpul rugã-ciunii, deoarece, în confor-mitate cu învãþãtura orto-doxã, nu omul este cel carese roagã, ci Duhul Sfânt,dupã cuvintele Sf. Ap.Pavel: De asemenea ºiDuhul vine în ajutor slãbi-ciunii noastre, cãci noi nuºtim sã ne rugãm cum tre-buie, ci Însuºi Duhul Seroagã pentru noi cu suspinenegrãite (Rom.8,26).

În romano-catolicism nus-a dezvoltat aceastã învãþã-turã despre rugã-ciune.Ignatie Loyola, consideratde ei sfânt, recomandã ca întimpul rugã-ciunii omul sã-ºi închipuie flãcãrile iadu-lui, patimile Mântuitoruluisau pe Hristos în slavã. Oastfel de rugãciune, în careimaginaþia iritã simþurile,duce uºor la plânsul istericºi stãrile de falsã smerenie.

A PATRA STARE A OMULUI?La o conferinþã a oamenilor de ºtiinþã relativ recentã, care a avut loc în Universitatea din Arizona, SUA cu titlul Ultimeleperformanþe ale ºtiinþei în domeniul cunoaºterii despre conºtiinþã, au fost publicate tezele unui savant petersburghez, doc-tor în ºtiinþe biologice ºi candidat în medicinã, prezidentul Asociaþiei de psihopuncturã din Sanct-Petersburg, conducãtorullaboratorului de psihofiziologie a Institutului Psihoneurologic V. M Behterov, profesorul V. B. Slezin ºi a candidatului înºtiinþe medicale I. I. Rîbin în aceste teze, care au stârnit interesul savanþilor din diverse þãri ºi orientãri ºtiinþifice, este vorbade descoperirea unii fenomen neobiºnuit (ºi unic) - despre starea deosebitã a omului în timpul rugãciunii. Mai amãnunþitdespre aceastã descoperire ºtiinþificã ne povesteºte chiar unul din autorii acestei cercetãri, D-l V. B. Slezin.

Adevãruri de credinþãdescoperite ºi pe calea ºtiinþei

O echipã de savanþi: Allan Wilson de la Berkeley,Rebecca Cann de la Universitatea Hawai ºi MarckStonecking de la Berckeley, relateazã experimentele

purtate pe ADN-ul a 147 de indivizi, luaþi din 5 regi-uni geografice diferite ale lumii: Nu s-a examinatADN-ul din nucleul celular, ci cel mitocondric, mito-condriile fiind substructuri furnizoare de energie alecelulei. Motivul: cromozomii nucleici ai unui individprovin din ambii pãrinþi ºi amestecul lor are loc cufiecare generaþie. ADN-ul mitocondrial din sper-matozoid nu supravieþuieºte dupã fertilizare, ceea ceînseamnã cã aºa numitul ADN matern se pãstreazã

intact ºi se transmite intact generaþie dupã generaþie.De fapt nu chiar intact, au loc ºi mutaþii, dar acestea sepetrec la perioade fixe, cunoscute deja de biologi. Eibine, tocmai mãsurând aceste mutaþii pe diferiteexemplare umane de astãzi se poate stabili dacã existã,în timp, o convergenþã ºi dacã da, cum s-a petrecut

desprinderea.Au fost prelevate 147 de mostre de ADN matern,

forfecate cu enzime de restricþie, comparate frag-mentele, iar rezultatele au fost trecute pe calculator -spre a se încerca construirea unui fel de arboregenealogic pentru fiecare exemplar uman.

Spre surprinderea tuturor, diferenþele au fostatât de mici, încât concluzia unei molecule comunede acid dezoxiribonucleic mitocondrial s-a impus de

la sine. Cu alte cuvinte, calculatorul ºi întregulexperiment, purtat cu mare acurateþe, indicã, pentrutoþi cei 147 de indivizi, luaþi de pe continentediferite, un strãmoº matern comun. Un fel de Eva,extrapoleazã biologii, nu singurul exemplar care,datoritã unui ºir de ºanse, a reuºit sã-ºi prelungeascã

ºi sã-ºi dezvolte coroana arborelui genealogic,producând, la fiecare generaþie, un urmaº de sexfeminin. Mai mult, extrapolând. mai departe, fap-tul cã cei 147 de indivizi aleºi pentru experimentreprezintã rase ºi grupuri diferite, creºte posibili-tatea ca absolut toþi membrii societãþii umaneactuale sã aibã o sorginte comunã.

(Revista Magazin)

NU EXISTÃ EVOLUÞIE A OMULUI.EVA ESTE SINGURUL STRÃMOª AL NOSTRU!

VESTEA BUNVESTEA BUNÃÃP A G I N Ã P E N T R U C O P I I nr. 6, decembrie 2000

Învãluit în nori, anul pãºea grãbit spresfârºitul sãu. Din cerul alb-cenuºiu

Cãdeau fãrã sfârºit fulgi mari de ninsoare,albind pãmântul. Se apropia Crãciunul.

Oamenii din oraº erau toþi în veselia ce oaducea în suflete frumoasa sãrbãtoare,lãsatã sã lumineze cu strãlucirea sa cele maiîntunecate zile din an. Numai într-o cãsuþãsãrmanã de la marginea oraºului, cu foculde vreascuri mereu în stingere, o biatãmamã plângea cu amãrãciune lângã pãtuculcopilaºului ei, care zãcea bolnav, ºi se rugadin adâncul inimii sale lui Dumnezeu sã-imântuiascã copilul de boalã.Pe când se ruga, cu ochii spre cerul întunecatºi cu lacrimile râurind pe obrajii slãbiþi, unînger cu pãr de aur ºi haina þesutã din sclipiride stele se arãtã la fereastra înfloritã cu floriargintii de gheaþã ºi vorbi mângâios mameibiruite de jale:

Dumnezeu cunoaºte credinþa ta cea tare ºiþi-a ascultat rugãciunea. Copilul tãu se vavindeca; dar trebuie sã-i aduci din pãdure oramurã dintr-un copac cu frunza veºnic vie!ªi, rostind aceste vorbe, îngerul se pierdu îngol.

Uluitã, dar cu inima plinã de nãdejde ºibucurie nesfârºitã, mama porni îndatã încãutarea copacului minunat.

Afarã, Crivãþul bãtea nãvalnic pornit sãdãrâme lumea în calea lui, spulberând zãpa-da în vãzduh ºi îngrãmãdind-o în nãmeþi.Mama înota cu greu, dar neoprit prin nãmeþiide zãpadã ce-i ajungeau pânã la genunchi.Trebuia sã-ºi scape de la moarte odraslascumpã! ªi gândul acesta o fãcea sã nu simtãfrigul amarnic ce-o pãtrundea pânã la oaseprin hainele-I sãrace, nici oboseala. Mergea

înainte cu o tãrie ce numai dragostea demamã o poate da.

Dupã ce se depãrtã bine de oraº ºi de zgo-motul oraºului, la o margine de drum întâlni

un trandafir sãlbatic zgribulit.- Încotro þi-i drumul, femeie bunã? o între-

bã trandafirul suspinând trist din frunzele-iuscate.- Merg sã caut copacul cu frunza mereu

verde pentru copilaºul meu bolnav demoarte, dar nu ºtiu încotro s-o apuc! îirãspunse cu tristeþe mama.

- Te voi îndruma eu spre locul unde se aflãcopacul ce-l cauþi, rãspunse trandafirul, darte rog mai întâi încãlzeºte-mã la pieptul tãu,cãci altfel voi pieri îngheþat!- Mama cuprinse trandafirul, sângerându-se

cu spinii lui, ºi-l încãlzi cu cãldura trupuluiei pânã ce acesta se dezgheþã.

Mulþumindu-i cu recunoºtinþã, trandafirulîi arãtã poteca ce duce la locul unde creºtecopacul mereu verde.

Cu picioarele îngheþate, abia târându-ºipaºii, sãrmana mamã urca neoprit potecaîntroienitã, dar cale lungã nu dãdu decât decopaci cu ramurile dezbrãcate de frunze,printre care vuia jalnic vântul demiazãnoapte. Plângând se ruga luiDumnezeu sã n-o pãrãseascã, s-o ajute sãgãseascã copacul dãtãtor de sãnãtate. În timpce se ruga, auzi un vuiet stins ce venea de larãdãcina unui copac în preajma cãruia seoprise. Cãutând cu ochii, zãri o biatã ciocâr-lie zãcând degeratã în zãpadã. Cuprinsã demilã, o luã ºi o încãlzi la pieptul ei pânã cepãsãrica prinse iarãºi viaþã.

Plinã de recunoºtinþã cã I-a salvat viaþa,ciocârlia se înãlþã vioaie deasupra capuluimamei ºi începu a viersui cu voioºie:Un brad, sub stânci pe munte, tot verde,plin de viaþã, înfruntã falnic iarna sub flo-rile de gheaþã.ªi, tot cântând aºa ºi zburând neostenitdinaintea mamei, o cãlãuzi pânã sus undetrona mãreþ bradul, rãspândind în juru-i omireasmã deosebitã. Acolo o lãsã, ridicân-du-se în înaltul cerului.

Pe când pãsãrica se pierdea în vãzduhulalb-cenuºiu, o luminã învãlui preajmabradului ºi în ea se arãtã, strãlucind, îngerulsol al lui Dumnezeu, care o vestise pe mamãcã ruga ei a fost ascultatã ºi copilul se vatãmãdui. Îngerul rupsese o ramurã din bradºi, împodobind-o cu fire de aur din pãrul sãuºi cu luminiþe aprinse din lumina sfântã, odãdu mamei ca s-o ducã copilului ei.

Negrãit de fericitã, mama mulþumi cusmerenie îngerului ºi se întoarse cu grãbirela copilaº. Când ajunse acasã, era tocmaiAjunul CrãciunuluiCopilul tot bolnavfrig amarnic în casã.

Puse bradul la capul copilului ºi minunease înfãptui: copilul se însãnãtoºi îndatã, iarcasa se umplu de strãlucire ºi cãldurã.Amândoi mulþumirã cu lacrimi luiDumnezeu cã I-a bucurat dupã îndelungasuferinþã.

Aºa a luat fiinþã primul pom de Crãciun ºide atunci este nelipsit din casele creºtinilorîn aceastã sãrbãtoare, ca simbol al sãnãtãþii,speranþei ºi bucuriei, dând strãlucire seriisfinte a naºterii lui Iisus.

Livia Someºfãlean, Vis de Crãciun

POVESTEA “POMULUI DE CRÃCIUN”

Colinda este un cântec de urare popular religios,tradiþional, cântat de copii sau chiar de adulþii care co-lindã, adicã merg din casã în casã, în ajun de Crãciun ºide Anul Nou. Orice colindã are un refren: “Florile Dalbe”,“Leroi, Doamne”, etc.

Dupã pãrerea unor învãþaþi, refrenul “Leroi, Doamne”derivã de la “Aleluia, Domine”.

Cuvântul “colind”, derivã de la slavonescul “kolenda”-Anul Nou, de la latinescul “calendas”, în genere începutullunii ºi în special începutul anului agricol; tot de aci ºicuvântul “calendar”.

Unii grupeazã colindele în: religioase (cu subiecte dinSfânta Scripturã) ºi profane sau lumeºti, ambele feluriavând caracter epic. Alþii le împart în: generale, care sespun oricui, ºi speciale, care se spun unei anumite cate-gorii de oameni: de exemplu Colindã de om cu trei feciori.Prin unele provincii, colindele se spun ºi la alte sãrbãtori.

A.L. Ivela, Dicþionar muzical ilustrat

COLINDA

Corul scolii duminicale Sf Dumitru din Chiºinãu avenit cu colinda la biserica Sf. Ierarh Nicolae

nr. 12 (107) 30 decembrie 20008 internaþional

Publicaþieîn limba românã

Indice de abonare 22034

Adresa redacþiei:Curierul Ortodox. Bd. Traian, 3/1

MD-2060 ChiºinãuMoldova (Rep)

Tel. 77-25-33, 77-24-44

REDACÞIANicolae FUªTEI - redactor-ºef,

Preot Vasile CIOBANU - secretar responsabil,Preot Dumitru TOLICO - redactor tehnic,

Larisa ERªOV - redactor literar

Tipografia Pragstr.Spicului 94,

ChiºinãuTirajul:2000

Comanda Nr. 2350

MATERIALELE PUBLICATE REFLECTÃ DOAR OPINIA AUTORILOR ªI GRADUL LOR DE DOCUMENTARE

Stimaþi cititori, dacã aþi citit ziarul ºi nu doriþi sã-l pãstraþi, transmiteþi-l la alþi cititori, dar vã rugãm sã nu-l folosiþi pentru necesitãþi auxiliare

Pe data de 19 decembrie 2000,la vârsta de 73 de ani, dupã oboalã lungã a trecut în lumea celordrepþi Patriarhul Ierusalimului ºi atoatã Palestina Diodor I.

Preafericitul Diodor (DamianG. Karivalis) s-a nãscut la 14august 1923 pe insula Hios. Întreanii 1938 - 1943 învaþã la gimna-ziul Frãþiei Sfântului Mormânt dinIerusalim. La 4 martie 1944, decãtre Patriarhul Timotei, estecãlugãrit cu numele Diodor.

La 22 septembrie, în KuvukliaSfântului Mormânt, este hirotonitca ierodiacon de cãtre arhiepisco-pul Vasile de Askalonia, dupãaceea a slujit la bazilica NaºtereaMântuitorului din Betleem.

La 5 octombrie 1947, peGolgota, primeºte Hirotonia deieromonah de la arhiepiscopulIrinarh al Diocezareei dupã ce estenumit ca egumen al mãnãstiriiPretoria din Ierusalim ºi secretar alComisiei pentru bunuri imobiliare.În 1952, prin hotãrâre sinodalã,este trimis la Atena pentru conti-nuarea studiilor universitare. Dupãabsolvirea Universitãþii din Atenase reîntoarce la Ierusalim ºi estenumit ca profesor, bibliograf ºiahrivarius la ºcoala Patriarhalã

Sf. Dumitru.Între anii 1968 - 1969 a activat

ca ºef al Judecãþi bisericeºti ºi alDragomaniei Patriarhei.

La 10 noiembrie 1962, de lapatriarhul Benedict ºi membriiSfântului Siniod, a primit Hirotoniade arhiepiscop al Ierapolei cu cate-dra la biserica Sf. Apostoli de pemuntele Eleon.

În acelaºi an este numit epitropla Amman ºi Iordania de Rãsãrit,unde a activat fructuos întreþinânddin banii proprii biserica, ºcoala ºireºedinþa patriarhalã.

La 3(16) februarie 1981 esteales ca succesor al patriarhuluiBenedict I la catedra Sf. Iacov dinIerusalim, iar la 16 februarie (1martie) în bazilica ÎnvieriiDomnului a avut loc intronizarealui ca Patriarh al Ierusalimului ºiîntregii Palestine.

În perioada activitãþii pastoralela catedra din Þara Sfântã, au con-tinuat lucrãrile de reconstrucþie laclãdirile patriarhiei, în special laCatedrala Învierea Domnuluidin Ierusalim. Au fost construite oreºedinþã nouã, biserica Sf.Nicolae, ºcoala patriarhiei, clãdi-rea parohialã în Akaba (Iordania),a fost restabilitã din ruine mãnã-stirea Sf. Arhanghel Mihail dinIaffo (Tel-Aviv), a fost renovatacoperiºul bazilicii NaºtereaMântuitorului din Betleem.

În ultimii ani, PreafericitulDiodor I, suferea de o boalã grea.La 14 decembrie 2000, în urmaunui microinfarct, a fost internat laspitalul Haddas Ein-Karem dinIerusalim. În spital starea sãnãtãþiiPreafericitului s-a înrãutãþit ºi la 19

decembrie, de ziua Sf. Nicolae, arãposat întru Domnul.

Slujba înmormântãrii a fostsãvârºitã de cãtre MitropolitulKornilii, în biserica Sf.Constantin ºi Elena dinIerusalim.

La serviciul divin au participatepiscopatul PatriarhieiIerusalimului ºi reprezentanþi aiPatriarhiei Ecumenice(Mitropoliþii Iacov al Laodiceei ºiGhenadie al Sasimei); Patriarhieide Alexandria (PreafericitulPatriarh Petru ºi mitropolitulHrisostom de Kartagena),Patriarhia Moscovei (MitropolitulIuvenalii de Krutiþk ºi Kolomna ºiarhimandritul Teodosii (Vasnev),ºeful misiunii din Ierusalim),Patriarhia Românã ( Teofan,Mitropolitul Olteniei ºi arhiepis-cop al Kraiovei ºi reprezentantulpatriarhiei Române în Þara Sfântã,arhimandritul Ieronim). Au fostprezenþi ºi reprezentanþiiBisericilor Ciprului, Elladei,Bisericii Armene, Bisericii Kopte,Bisericii Siriene, Bisericii Melkite,Bisericii Siro-catolice, BisericiiAnglicane, Bisericii Evanghelico-luterane ºi membrii corpului diplo-matic acreditaþi în Þara Sfântã.

Dupã serviciul divin proce-siunea a mers pânã la mãnãstireagreacã de pe muntele Eleon dinGalileia Micã (Ierusalim) lareºedinþa patriarhalã, apoi au con-tinuat drumul pânã la biserica Sf.Apostoli, în cripta cãreia se vorodihni rãmãºiþele pãmânteºti alePreafericitului Diodor I.

Seviciul informativ alPatriarhiei Moscovei

UN COMPLEX MISIONARMOBIL

Pe data de 18 octombrie, prin sfinþirea complexului mision-ar mobil, s-a împlinit visul care de trei ani frãmânta minteaPreafericitului Alexii, patriarhul Moscovei. Este vorba desprerealizarea proiectului unei biserici misionare pe roþi. Trei anide zile au durat lucrãrile asupra schiþelor. Dar abia în aprilie2000 s-au gãsit mijloace financiare, dupã care a urmat ºiaprobarea proiectului. Doar douã luni au fost necesare pentrurealizarea proiectului. Pentru aducerea la bun sfârºit al

lucrãrilor au fost cheltuite 30 mln de ruble. MinisterulComunicaþiilor a devenit unicul sponsor al acestei lucrãri bine-plãcute lui Dumnezeu, realizând în faptã visul patriarhului lauzina Voitovici, cea mai bunã din cadrul ministerului.Destinaþia principalã a complexului mobil este activitateamisionarã în raioanele îndepãrtate ale Rusiei. De acumînainte, Sanctitatea Sa va avea posibilitatea sã viziteze celemai îndepãrtate parohii ale Bisericii Ortodoxe Ruse ºi sã se

întâlneascã cu credincioºii ortodocºi. Însã nu doar Patriarhulva avea dreptul sã foloseascã acest complex mobil, care constãdin vagonul-bisericã ºi vagonul cãmin. La biserica pe roþi va finumit un paroh ºi va fi elaborat un grafic al cãlãtoriilormisionare. Pe 19 octombrie complexul misionar mobil a ºiplecat în prima sa misiune în regiunea Arhangelsk.

Joi, 14 decembrie 2000, a trecut înlumea celor drepþi arhimandritulAnatolie Nastas.

Pãrintele Anatolie (Gheorghe dinbotez) s-a nãscut la 1 mai 1924 în

comuna Lozova, jud. Chiºinãu,

primind Sf. Botez în biserica Sf.Nicolae din aceeaºi localitate. Din1931 pânã în 1938 a fãcut studii înscoalã, apoi a lucrat 6 ani la casa pã-rinteascã. În 1944 a fost înrolat înarmatã, în care a slujit 3 ani, par-ticipând ºi la cel de-al doilea rãzboiMondial.

În 1947 a intrat cã frate ascultãtorla mãnãstirea Hâncu pânã în 1951,când a fost transferat la mãnãstireaSuruceni. În anul 1956 a fost tuns încãlugãrie cu numele Anatolie, înacelaºi an fiind hirotonit ca ierodia-con de cãtre arhiepiscopul Nectarie.Din 1958 pânã în 1980 lucreazã laeparhia Chiºinãului în calitate deipodiacon, fiind apoi trimis ca dia-con la catedralã.. De la 15 august1985 e mutat la biserica InãlþareaDomnului" din Chiºinãu.

A fost hirotonit ieromonah, apoinumit egumen. La 30 august 1989primeºte hirotesia de arhimandrit ºi

trimis ca duhovnic la mãnãstireaJapca, de unde, in 1990, este trans-ferat la mãnãstirea Cãpriana ca sluji-tor al altarului ºi dascãl, fiind numitºi blagocin. În anul 1998 a iesit lapensie, fiind nevoit sã vinã laChiºinãu, slujind pânã in ultimaclipã a vieþii la biserica Sf.Dumitru".

Slujba înmormântãrii a fostsãvârºitã de pãrintele arhimandritErmoghen (Adam) împreunã cu unsobor de preoþi la biserica Sf.Dumitru din Chiºinãu, pe data de16 decembrie.

A fost înmormântat pãrinteleAnatolie la cimitirul Doina dinChiºinãu, în faþa bisericii noi.

Dumnezeu sã-l odihneascã pepãrintele arhimandrit Anatolie înceata celor drepþi. Amintirea lui va fipãstratã în veci de cãtre fii ºi fiiceleduhovniceºti, pe care i-a pãstorit cuatâta dragoste ºi dãruire de sine.

PREAFERICITUL DIODOR-I,PATRIARHUL IERUSALIMULUI A TRECUT LA CELE VEªNICE