HORATIUS

Horatius s-a nascut in 65, la Venusia, intr-o familie de liberti, care i-a asigurat o educatie aleasa. Frecventeaza la Roma scoala de retorica a lui Orbilius. La Academia din Atena studiaza filosofie si poezie. La izbucnirea razboiului civil, se inroleaza in armata lui Brutus, entuziasmat de ideea libertatii republicii si devine tribun militar. Dupa infrangerea de la Philippi (42 a. Chr.) i se confisca averea. Revine la Roma in urma amnistiei generale si isi cumpara o slujba de secretar in administratie. Versurile sale sunt remarcate de Virgiliu, care il prezinta lui Gaius Maecenas. Cu acesta, Horatiu dezvolta o stransa prietenie, Maecenas daruindu-i o proprietate in regiunea muntilor Sabinici. Aici are parte de linistea pe care o consacra creatiei sale literare. Dupa moartea lui Virgiliu, in anul 19 a. Chr. primeste distinctia de Poeta laureatus. Moare la 27 noiembrie 8 a. Chr., la scurt timp dupa Maecenas si este inmormantat pe colina Esquilina.CREATIACreaia lui Horaiu s-a pstrat n ntregime pn n zilele noastre i poate fi mprit n trei perioade: Opera timpurie (42 . Hr.-30 . Hr.) Satirae,satirecare evolueaz de la tonul violent sau sarcastic la ironia amuzant i neleapt, prin care rzbate coninutul didactic, dar i graie spiritual, umor i elegan Epodon liber Perioada clasic a maturitii (31 .Hr.-20 .Hr.): Carmina I-III, unde este prefigurat concepiaepicureicechilibrat a poetului i realismul su psihologic Epistulae I, prina care se realizeaz trecerea de la satira personal lafilosofia moral Opere trzii (18 . Hr.-13 . Hr.): Carmen saeculare,imn scris la cererea mpratuluiAugustn cinsteaDianeii a luiApollo Carmina IV Epistulae II, cuprinde celebraArs poetica, n care sunt formulate principiileclasicismului anticreluate ulterior deBoileauiPope Opera lui Horaiu, prin concepia filosofic, spiritul ei larg, lirismul avntat, nclinaia satiric, ironia fin, elegana i concizia, varietatea de ritmuri a versurilor, valorificarea experienei umane i artistice n funcie de principiile morale, a gsit un ecou profund n contiina artistic a multor poei moderni, printre care iMihai Eminescu, admirator entuziast al marelui poet latin. Senintii, echilibrului armonios din meditaiile horaiene i corespunde o art literar ntemeiat pe simetrie, pe stpnirea raional a expresiei. ODELEHoraiu a scris patru cri de ode, intitulate "Carmina", care cuprind 104 poeme pe teme civice, mitologico-religioase, politice, morale, erotice, bacchice, unele consacrate Romei sau lui Augustus, reprezentnd o culme a miestriei sale poetice. Primele trei cri au fost realizate n anul 23 .Hr., ultima n anul 13 .Hr. Ca modele i-au folosit creaiile din literatura greac ale lui Alceu, Anakreon, Pindar, Sappho. Spre deosebire de predecesorii si greci, odele lui Horaiu sunt poezii lirice pure i nu au fost transpuse pe muzic.Meditaia asupra scurgerii ireversibile a timpului este un motiv major n odele horaiene, ncercarea de a opri trecerea timpului i apropierea sfritului prin rugmini i ofrande aduse zeilor este zadarnic (Carmina, II,14: Ad Postumum). Avnd n vedere meditaia asupra acestor motive, n oda Ad Leuconoen, poetul ndeamn la trirea clipei - carpe diem - i renunarea la cercetarea inutil a viitorului: Spem longam reseces. Dum loquimur, fugerit invida / aetas: CARPE DIEM, quam minimum credula postero! ("Sperana dup timp i-o psuiete / cci vremea, ct de rea, se scurge ct vorbim / CULEGE ZIUA CEA DE ASTZI, ce va fi mine noi nu tim! - Carmina, I,11: Ad Leuconoen)n poemul-epilog al crii a treia de Ode se regsete expresia celebr a motivului autoelogiului propriei opere literare: Exegi monumentum... (Carmina, III,30). Carmen saeculare, scris cu ocazia srbtorilor seculare (ludi saeculares) organizate de mpratul Augustus (17 .Hr.), este oda patriotic cea mai avntat nchinat gloriei Romei. SATIRELECele dou cri cu Satire (Satirae), numite de Horaiu Sermones ("Convorbiri"), cuprind 18 poezii scrise n hexametre dactilice, inspirate din operele satiricului Gaius Lucillus. Sub forma unui dialog cu Maecena, sunt tratate teme etice, criticndu-se, pe baza unor exemple, ambiia nemsurat, prostia, avariia, defecte i vicii care i fac pe oameni nefericii, ntr-un mod tolerant i cu umor, fr asprimea predecesorului su. Uneori se refer la slbiciunile propriei sale persoane. Dialogul dintre poet i interlocutorul su ia sfrit prin postularea principiului epicurian, al crui adept a fost Horaiu, bazat pe preconizarea ataraxiei, a echilibrului interior i armoniei: "Est modus in rebus, sunt certi denique fines,Quos ultra citraque nequit consistere rectum" ("E o msur-n toate: tu, drumul drept l inei nu clca hotarul pus ntre ru i bine - Sermones, I,1: trad. de Al. Hodo i Th. Minescu)EPISTULA AD PISONES. DE ARS POETICAHoratius e tributar opticii aristotelice cu privire la raportul dintre creatie si creator. Aristotel se opune tezelor care s-au vehiculat de la lirici pana la Platon. Se credea ca harul este de origine divina, ca poetul sta, in procesul creatiei, sub semnul inspiratiei zeiesti. Asadar, inspiratia poetica era gandita ca o stare irationala, de extaz divin sau de nebunie(Despre poezie, Despre Homer). Aristotel nu mai proclama caracterul supranatural al poeziei, ci mentioneaza cauzele firesti ale creativitatii, precum darul innascut al imitatiei si darul armoniei si al ritmului. Poezia ca mimesis nu primejduieste sufletul, ci, dimpotriva, favorizeaza procesul catharhic. Conceptele de verosimil si necesar sunt repere specifice in constructia operei si in judecarea acesteia numai in masura in care faptele, gandurile si sentimentele corespund legilor generale ale sufletului omenesc. Desigur ca a aparut si o reactie la acest concept aristotelic, inteles, de multe ori, ca reproducere unilaterala a realitatii. Este cazul lui Philostratos care a introdus conceptul de creatie imaginativa(phantasia), in Viata lui Apollonios din Tyana. Cu toate acestea, drumul deschis de Aristotel e acceptat de intreaga istorie a artei si esteticii. Conceptul de imitare este adoptat, ca generalizare si tipizare in clasicism, ca reproducere a tot ceea ce reprezinta particularul in naturalism si ca tipizare in corelatie cu determinarile socio-istorice in realism. Ca filosof, Horatiu prefera principiul aristotelian al caii de mijloc de aur(aurea mediocritas) si invataturile lui Epicur, conform carora placerea reprezinta bunul unic, iar durerea singurul rau existent. Lumea exterioara formeaza, impreuna cu cea interioara a creatorului, o unitate specifica. Conform conceptiei aristotelice, el se poate declara poet vizionar(vates) pentru ca este inzestrat cu talent(ingenium, dives venas). Pe langa darul nativ, poetul depune un sustinut efort(studium), care ii permite sa adapteze, cel dintai in lirica latina, strofa alcaica sau asclepiadul minor grecesc. Constiinta de sine se dezvaluie nemijlocit, arogandu-si cununa de lauri, un orgoliu justificat deoarece Hotarius descopera cum poate sa invinga materia, cum poate sa infrunte timpul. Cu gandurile unui om liber, constient de propria valoare, cu acea constiinta a unicitatii(non usitata penna) si a fortei(nec tenui penna ferar), mereu proaspat(recens) si actual, poetul poetul invinge nu doar timpul, ci si miturile consacrate. Asadar, poetului i se deschide universul intreg, lumea fiind a lui. Gloria sa e cladita pe cateva linii de forta: talent, informatie, munca sustinuta si sansa de a aprofunda un material-sinteza, un fel de tratat bine documentat. Procesul de creatie corespunde schemei retorice: inventio, dispositio, elocutio, iar produsul finit este opera de arta, care se supune normarii in genuri si specii literare. A doua carte de epistole este consacrata problemelor literaturii. Se remarca printre ele Epistula ad Pisones (Scrisoare catre Pisoni, Lucius Calpurnius Piso, consul n anul 15 a.Chr., si cei doi fii ai sai, Lucius si Caius, iubitori si protectori ai literelor), cunoscuta mai tarziu ca Ars poetica (Arta poetica). Fara a avea pretentia de a redacta un tratat de poetica dupa toate regulile, Horatius isi exprima clar, in 476 de versuri, sub forma unei conversatii prietenesti cu Pisonii, ideile sale referitoare la problemele scrierii operelor literare. Aceasta opera a exercitat o deosebita influenta asupra posteritatii, pana in timpurile moderne. Astfel, Nicolas Boileau-Despraux, poet si critic literar francez, sintetizeaza in Art potique, 1674) principiile clasicismului, fructificand izvoarele antice: Aristotel (poezia este o imitatie a vietii - mimesis) si ideile estetice ale lui Horatius. Horatius s-a inspirat in scrierea acestui tratat de poetica din traditia scolii aristotelice, dezvoltate in epoca alexandrina de Neoptolem din Parion(secolul al IV-lea a.Chr.). Tratatul contine urmatoarele elemente de teorie literara: precepte generale: unitatea operei de arta, planul, exprimarea, versificatia genuri literare: epopee, tragedie, drama satirica sfaturi pentru poet: formarea spirituala, scopul si demnitatea artei, talentul si tehnica poetului, necesitatea unei critici severe