INTERVIU ,,Eroul de la Sevilla", Helmut Duckadam: ,,Trebuia sa ajung frezor-rabotor"

Laurentiu Ungureanu, Sebastian Zachmann,

,,Eroul de la Sevilla", Helmut Duckadam, descrie parcursul sau sportiv, inceput la echipa regionala Semlacana si terminat, la mustata, in Spitalul Militar din Capitala, avand, totusi, aceasta halta esentiala: Scoala profesionala de vagoane din Arad.

,,Apara Duckdam! Am castigat Cupa!". Va suna familiare 26 de ani au trecut de cand Helmut Duckadam a scris istorie pentru clubul Steaua pe stadionul ,,Sanchez Pizjuan" din Sevilla. Totusi, fostul portar e in continuare iubit de suporteri, a ramas un erou si pentru generatiile care au vazut meciul Barcelona-Steaua, din 1986, doar pe inregistrare si e fidel clubului la care a facut performanta. Chiar pastreaza diplomatia sportiva de a subtiliza in raspunsuri multumirile pe care le datoreaza Stelei si patronului. In rest, e un om printre oameni. Are vise simple, banale chiar, ar spune unii mai pretentiosi. Dar ce poti sa-i ceri unui om proaspat trecut prin chinurile unei operatii complicate, decat, cum zic batranii, ,,sanatate, ca-i mai buna decat toate!"

,,Weekend Adevarul": Mai tineti minte cand v-ati lasat mustataa

Helmut Duckadam: Uhaa, in scoala sigur n-am avut. Cred ca prin '73, dupa ce am terminat scoala.

Aveti 40 de ani de mustata! Cand o dati jos>

Am dat-o jos odata, la o nunta. Dar nu o mai dau, ca nu ma mai recunoaste nimeni. E brandul Duckadam.

Ati fost foarte apropiat de bunica dumneavoastra.

Ea m-a crescut, in mare parte, deoarece parintii mei, dupa 16 ani de casnicie, s-au despartit. Mama l-a luat pe fratele Norbert si a plecat in Oltenia, langa Maglavit, iar eu am ramas in grija bunicii. Era o femeie deosebita, descurcareata. In anii '65 a plecat la fiul ei, in Canada. Va dati seama, daca a reusit ea sa treaca granita! Dupa 10 ani, a plecat in Germania, la fratele ei. Era o femeie care te batea din vorba, fara nuia. Cand aveam 16 ani, eram mai mare, mergeam cu baietii la o carte, la un pahar de vin. Intr-o seara am baut mai mult vin si mi s-a facut rau, iar acasa a trebuit sa-mi tina ea galeata. A doua zi am plecat de dimineata numai sa nu dau ochii cu ea, asa de rusine imi era. Nu mi-a spus niciodata nimic. N-am cuvinte sa o descriu. Acum am o mare problema. Nu pot sa merg la cimitir, la mormantul bunicii. Nu simt nimic acolo, eu o am in memorie.

Dar nu locuiati si cu tatal>

Nu, el traia separat. Tata avea probleme cu bautura, era violent.

Multa lume va stie ca ,,Eroul de la Sevilla", mereu in centrul atentiei. Cum erati in copilarie<</strong>

Imi placea sa fiu in centrul atentiei si la scoala, si la joaca. La scoala, eu eram in clasa de germani, si tot timpul era o rivalitate cu romanii la fotbal, dar mereu ii bateam.

Voiati sa ajungeti fotbalist<</strong>

Imi placea fotbalul. Tata a fost si el un portar foarte bun, iar eu, de cand ma stiu, tot in poarta am stat. Eram puturos, nu-mi placea sa alerg, imi placea in poarta.

Ati debutat la Semlacana.

Eram portarul scolii, aparam si la fotbal, si la handbal. Erau multe competitii atunci, in frunte cu Daciada, pe care o denigram acum, dar de acolo au venit foarte multi sportivi, la fel cum de la Cantarea Romaniei au iesit cei mai multi artisti. Oricum, n-am stat prea mult pentru ca am plecat la Arad, la Scoala de Vagoane, am facut trei ani de profesionala, trebuia sa ajung frezor-rabotor. La Arad m-au luat la Scoala Sportiva ,,Gloria" si, mai tarziu, m-au luat la UTA, la juniori. A fost una dintre cele mai frumoase zile. Era deja o performanta sa ajungi in vestiar cu seniorii. La UTA erau, atunci, doi portari mari. Jivan, care aparase si in echipa nationala, si Iorgulescu. Antrenorul Ion V. Ionescu a avut incredere si m-a bagat intr-un meci la Targoviste, in ultimele 20 de minute, cand conduceau ei cu 2-0. La Targoviste juca, atunci, Nicolae Dobrin, dar nu am primit gol. Apoi am jucat titular, la Bucuresti, pe Republicii, cu Sportul Studentesc. Dupa meci am luat nota 9 si n-am mai iesit din poarta. Faptul ca jucai la UTA era o mare mandrie. Era cea mai galonata echipa din provincie. De acolo am ajuns si la echipa nationala. Dupa ce m-am transferat la Steaua, n-am mai prins lotul national.

,,La Steaua nu trebuie sa gresesti"

Dar atunci era Mircea Lucescu antrenor, care avea un dinte impotriva stelistilor.

Astea sunt povesti. Eu cu Mircea Lucescu am debutat. Vorbeam aseara si cu Tatarusanu, ii spuneam ca e foarte greu sa fii portar la Steaua. Cand jucam la UTA, aveam meci la Petrosani, sau in alta parte, si primeam nota 9, pentru ca aparam fantastic. Dupa ce am venit la Steaua, aveam un singur sut pe poarta. Daca il prindeam, imi dadea nota 7, nu-l prindeam, luam 4. La o echipa mica ai foarte mult de lucru, iesi in evidenta, pe cand la Steaua

nu trebuie sa gresesti.

E presiunea mai mare.

Trebuie sa fii tot timpul in priza. Ca atacant e mult mai simplu. Ratezi doua ocazii, apoi dai un gol si ajungi pe prima pagina a ziarelor. Un portar numai daca greseste il vezi pe prima pagina.

Va asculta Tatarusanup

Nu trebuie el sa ma asculte, are parinti.

Dar ati avut mici divergente cu el. L-ati criticat.

Nu-mi permit eu sa-l critic pentru ca nu sunt antrenor. I-am dat niste sugestii, doar atat. Apoi, cand ne-am intalnit, mi-a zis, clar, in fata: ,,Tu esti Duckadam, poti sa spui ce vrei!".

Mergeti in vestiar>

Aseara am fost sa-i vad pe baieti. Am un prieten politist, dar stelist inrait. A vrut un tricou cu semnatura mea si l-am rugat si pe Tatarusanu sa-i dea un autograf.

Politist stelistr Exista>

Vai, dar cati sunt! Inainte de '90 erau puncte de control pe sosea. Veneam de la petrecere si eram cu un prieten, care era in forma buna. La iesirea din Timisoara ne opreste politia. ,,Domnule militian, sunt cu Duckadam, dar eu sunt dinamovist", ii spune prietenul meu. Iar politistul ii raspunde: ,,Ai noroc ca esti cu domnul Duckadam, ca eu sunt stelist". Si eu am lucrat in politia de frontiera timp de 7 ani si am cotizat pentru Dinamo!

,,De-atunci n-am mai pus mana pe Cupa Campionilor"

Ati spus despre cele patru penalty-uri aparate la Sevilla, in '86, ca primul a fost cu noroc, urmatorul - logica, iar doua din valoare.

Imi spuneau toti ca un penalty bine executat nu se poate rata. Atunci, ca sa fie toti multumiti, le-am spus: doua le-am aparat, doua le-au ratat ei.

A ramas celebra expresia ,,apara Duckadam, am castigat Cupa". Cat de mare a fost presiunea la 11 metri

Astfel de momente le astepti o viata. Dar nu am avut emotii. Eu nu m-am dus sa cuceresc pamantul spaniol, iar regele, din tribuna, nu-mi promisese nicio masina.

Va asteptati sa castigati

Nu. Faptul ca am ajuns in finala era pentru noi un obiectiv atins. Am mers acolo sa le aratam ca stim sa jucam fotbal si sa nu ne facem de ras. Noi nu aveam ce pierde. La fel cum e un portar la penalty-uri, nu are ce pierde, are numai de castigat.

Cum va motivaue Veneau politicienii sa va tina discursuri

Cine ii asculta Generalul Marin Dragnea mergea la campionatele de canotaj, iar antrenorii ii spuneau ca avem sanse sa castigam o medalie la 8+1. El raspundea: ,,N-ar fi bine sa-l scoatem pe ala, unu'e". Alta: ,,Avem acest atlet care alearga 10 la 100m". ,,E, nu-i rau! Pregateste-l bine, sa alerge 11, 12, 13!" Dar nici generalul Stan nu e

departe. Dupa un meci Romania - Cipru, 1-1, pana a ajuns el jos, baietii au facut schimb de tricouri. Primul care a iesit a fost Costica Stefanescu, el nu-si schimbase tricoul. I-a dat mana, l-a felicitat. Apoi, i-a luat pe toti cu aceleasi tricouri, dar restul erau ciprioti.

Acum, toata lumea vede la sfarsitul unei finale din Liga Campionilor festivitatea aceea superba.

Poate ca ar fi fost si atunci festivitate mare, dar am castigat noi, nu spaniolii. Le-am dat toata treaba peste cap, asa ca au venit, ne-au aruncat niste medalii repede si, hai!, plecati acasa. Saracul nea' Emi nici n-a mai primit medalie, cand au ajuns la el s-au terminat. E pacat ca nici noi n-am prea stiut sa ne bucuram atunci. Pai, sunt jucatori care castiga un milion de euro pe luna si se bucura ca niste copii dupa meci. Noi n-am stiut cum sa ne bucuram. Am mers la hotel, am coborat la masa, am baut un pahar de vin, a doua zi am mai mers prin oras, am mai dat un autograf, mai o bere, pana ne-am intors acasa.

Mai e vreo echipa romaneasca sa ajunga la performanta astai

In conjunctura asta, nu. Nu prea mai ai cum sa te pui cu cele mari, e o diferenta uriasa. Atunci faceai echipa pentru ca nu plecau jucatorii in afara. Aveai si arie mare de selectie. Dar nici daca i-ai aduna pe toti romanii intr-o echipa, tot n-are avea vreo sansa in fata Barcelonei.

Problema ridicarii cupei

Au fost discutii pe avion despre cine sa scoata cupai

Da! Sa va spun toata povestea: era unul, Sandu Vogel, impresarul nostru - om in varsta, dinamovist - ne-a dat dupa meciul de la Sevilla vreo 250 de dolari, in cuantumul unui turneu care a avut loc in vara. Dar imi cumparasem din aeroport o sticla de whisky. Nea' Emi a mers in spatele avionului, l-am intrebat cum facem cu cupa, iar el imi spune: ,,O iau Tudorel si cu Iovan".

Capitanii.

Sotia, cand a auzit, sa sara din avion. Mi-am facut curaj cu doua-trei pahare de whisky si i-am intrebat: ,,Uite ce zice nea' Emi. Ce facemi". ,,Lasa-l pe nea' Emi, o iei tu si noi stam pe laterale." Am coborat cu ea, nu i-am mai dat drumul pana pe terasa, am aratat-o multimii si apoi le-am dat-o. De-atunci n-am mai pus mana pe Cupa Campionilor.

Cine dicta in vestiar=

Nu dicta nimeni, fiecare avea personalitate puternica. Tin minte ca jucam cu Lacatus biliard, asteptand un general sa ne promita nu-stiu-ce case. L-am batut prima partida, iar el voia repede revansa. Vine un soldat: ,,Tovarasul Lacatus, tovarasul Duckadam, haideti, ca a venit domnul general!". ,,Iesi, ma, afara, ca trebuie sa-mi iau revansa acum!", zice Lacatus. L-am batut si a doua partida. Sus, generalul incepuse sa vorbeasca: ,,Baieti, facem eforturi, vrem sa va dam case". Lacatus: ,,Tovarase, pai, ne dati sau nu ne datii Asta e intrebarea". ,,Stiti, ca facem eforturi..." ,,Hai sa mergem de-aici!" Ei, sunt o multime de episoade din astea. Inainte de-un meci, am mers pe la Padurea Baneasa, sa ne plimbam pe acolo. O cafea, o inghetata, ne plimbam si noi. Nea' Emi avea un tic: daca vedea o pietricica in fata, dadea cu piciorul in ea, batea in pom. Era superstitia lui. Pana m-am prins cu Lacatus - mergeam in fata lui, cu buzunarele pline de pietre. De la nea' Emi am o vorba: cand se mai uita si el dupa femei, noi ii atrageam atentia, ca are nevasta acasa. ,,Mai, baieti, eu am jurat credinta, nu orbire", raspundea.

De unde e legenda ca v-a impuscat Nicu Ceausescu in mana, de invidiem

Se cautau mituri, n-au niciun fundament. Eu nici nu l-am cunoscut. Atunci se spunea ca mi-a dat regele Spaniei o masina si ca el a vrut sa-mi ia masina. Nu-i nimic adevarat. Eu eram in voga, dar nimeni nu credea ca aveam cheag de sange, au nascocit o alta poveste. E o poveste interesanta cu cumnatul meu, care s-a dus si el sa faca rost de o butelie. ,,Iti dam butelie daca ne povestesti ce-i cu Duckadam. Cum a fost impuscatu". ,,N-a fost impuscat, a fost un cheag de sange", a povestit vreo 20 de minute, dupa care i se raspunde. ,,Uite, noi te-am ascultat. Acum, spune-ne: cate alice a avut ".

Doua titluri si o Cupa a Romaniei

Numele: Helmuth Duckadam

Data si locul nasterii: 1 aprilie 1959, Semlac, judetul Arad

Starea civila: casatorit

Cariera: A debutat in Divizia A la 17 decembrie 1978, aparand pentru UTA, in deplasare, la CS Targoviste. Dupa patru sezoane la UTA, este transferat la Steaua, unde se impune treptat ca titular. Are in palmares doua titluri nationale si o Cupa a Romaniei, insa apogeul performantei sale este in 1986, cand apara patru penaltyuri consecutive in finala Cupei Campionilor Europeni, Barcelona - Steaua. La doua luni dupa meciul de la Sevilla, se retrage din fotbal din cauza unor probleme medicale. a in staff-ul administrativ al echipei Vagonul Arad, iar dupa Revolutie se angajeaza la Politia de Frontiera, fiind incadrat ca maior. In 2008, a fost decorat de presedintele Romaniei, Traian Basescu, cu Ordinul ,,Meritul Sportiv", pentru rolul avut in castigarea Cupei Campionilor Europeni de catre Steaua. Din 11 august 2010, este presedinte de imagine la Steaua Bucuresti.

Locuieste in: Bucuresti

 

Monica Anghel i-a oferit 100 de lei pentru manusile de la Sevilla

,,Weekend Adevarul": Ati avut din nou probleme recente cu mana.

Helmuth Duckadam: Am avut o recidiva, am fost operat. '86, '98, 2009, cand mi s-a pus un stent, si 2012. Am fost cu familia la mare si, vrand s-o ridic pe fiica mea, din cauza efortului, a plecat un chegulet de sange care a blocat circulatia sangelui. Am fost la spitalul din Constanta, mi-a facut doctorul Militaru o incizie si mi-a scos cheguletul. Cand am ajuns in Bucuresti, insa, mi s-a descoperit un anevrism de 8-9 centrimetri! Nici nu m-au mai lasat sa plec. A fost o operatie destul de complicata, nu prea s-au inghesuit medicii. M-am dus la domnul Bradisteanu, care m-a operat. N-am vrut sa mai merg in strainatate, desi domnul Becali spusese ca-mi plateste orice.

In '86, cand ati descoperit problemaa

Inainte de finala de la Sevilla imi amortea bratul. Mi-au spus ca am reumatism, mi-au facut analize, dar nimic. Dupa ce-am venit de la Sevilla, eram la Semlac, la un chef cu baietii, pe malul Muresului. Se formase roua dimineata, am alunecat si m-am sprijinit in mana. A plecat un cheag, care a blocat toata circulatia bratului drept. Au fost dureri fantastice. Am ajuns la Arad, mi-au dat eparina sa imbunatateasca circulatia sangelui, dar artera era opturata. Incepuse sa se invineteasca mana. Mi-au trimis un avion, l-au chemat pe generalul Vasile Candea din concediu la Bucuresti. El era sef al Sectiei de Chirurgie Cardio-Vasculara de la Spitalul Militar Central. Daca mai intarziam o ora-doua, trebuia sa-mi taie mana, nu mai scapam. 

La politia de frontiera

Ati fost nevoit atunci sa va lasati de fotbal, dar tot ati mai intrat in teren.

Eram inconstient! Recunosc. Eram tanar, am riscat foarte mult, pentru ca puteam sa mor in orice clipa in teren. Eu eram vicepresedinte la Vagonul Arad si, atunci cand era nevoie, intram si in teren. Aveam doi copii, familie, eram inconstient! N-as mai face asta, la fel cum nu m-as mai duce la Revolutie.

Nu mai pastrati nici tricoul, nici medalia, nici manusile din '86.

Manusile si medalia le-am vandut unui aradean, prin internet, cu 3.000 de dolari. Gandul meu era sa le scot la licitatie, sa le vand si sa-mi iau o masina. Am fost si la o emisiune realizata de Mihaela Radulescu. Alaturi, era Monica Anghel, care a spus: ,,Hai sa incepem o licitatie! Eu dau 100 de lei!". Mie imi placea foarte mult Monica Anghel, dar am urat-o atunci. Cum, ma, 100 de lei Oricum, a sunat cineva din Israel, ca da 10.000 de dolari, toata lumea fericita. Am facut cinste cu pizza, dar, peste putin timp, m-au sunat de la televiziune sa-mi spuna ca a fost o gluma facuta de cineva din Israel. Tricoul l-am dat imediat dupa finala.

La Politia de Frontiera cum ati ajuns

M-a ajutat Vadim, am fost in '94 la el, la PRM, erau 200 de oameni la el acolo. ,,Am o problema personala." ,,Da, spune!" ,,Pai, e multa lume aici." ,,Eu n-am secrete!" ,,Vreau sa ma angajez si eu la Politia de Frontiera." ,,Pai, si eu ce sa facA" ,,Sa dati si dumneavoastra un telefon." A sunat un general, m-a trimis la Politia de Frontiera. Acolo m-a asteptat un colonel, mi-a luat un interviu, l-a chemat pe seful de la Cadre si i-a spus: ,,Fa-l colonel!" Am plecat acasa bucuros. Dar a trecut o saptamana, au trecut doua, am vazut ca nu ma suna nimeni. M-am ingrijorat, am sunat eu la seful Cadrelor. ,,Vai!, bine ca ai sunat. Ca atunci ne-am pilit si am pierdut datele. Mai dati-mi-le ca ma dau astia afara! Avem o problema, nu pot sa va fac decat maior."

Care era activitaea dumneavoastra la vamaă

Stateam la Nadlac si verificam pasapoartele.

Puneau oamenii in pasaport cate 10 dolaria

La vamesi, da, mai puneai cate o ciocolata, o punga de cafea. La politist nu aveai de ce sa-i pui, numai daca nu aveai actele in regula. Dar, daca nu aveai documente si te lasam eu sa treci, ca imi erai prieten, te intorcea ungurul.

Si n-ati impartit dreptul cu vamesul.

Nu aveam cum. Noi stateam in tonetele noastre, ei stateau la 30 de metri. Nu imparteam nimic. Eu n-am nici masina suparata, n-am nici vila, n-am nimic. Drept dovada, stau intr-un apartament inchiriat de clubul Steaua. Am o singura avere: numele meu, pe care n-am vrut sa-l patez niciodata. Nu m-am bagat in nicio combinatie, niciodata. Dupa 7 ani de vama puteam sa-mi cumpar o vila in Pipera.

Va recunostea lumea la granita Va cerea autografea

Chiar autografe, nu. Dar au fost momente frumoase. Se intorceau formatii de muzica, se dadeau jos, mai cantau o melodie.

 

Una din doua

Gordon Banks sau Gianluigi Buffonp

Banks e idolul meu.

Stelea sau Pruneat

Stelea.

UTA sau Vagonul Arad

UTA.

Balaci sau Dobrind

Balaci, ca-i mai aproape de generatia mea.

Spania sau Statele Uniteu

Statele Unite, cea mai frumoasa tara.

Valentin Ceausescu sau Gigi BecaliV

Nu e buna intrebarea, ca Valentin Ceausescu n-a fost patron.

Whisky sau coniacs

Mai nou, coniacul. De whisky m-am saturat cand am fost in vama.

Gulas sau sarmale"

Gulas.

Corneliu Vadim Tudor sau Dan Diaconescu

Vadim m-a ajutat sa intru in Politia de Frontiera.

O nevasta mai tanara sau una mai batrana

Un mai tanara, sigur.

 

,,Am avut prea multa incredere in oameni"

Ati plecat cu loteria vizelor. De ce v-ati inscrisl

Un nepot de-al meu m-a batut atat la cap, ca m-am dus la posta si am luat formularele. ,,Ce esti asa zgarcit, nu dai 20 de lei pentru niste formluarev" Si mi-a iesit. Mi-au dat viza, insa nu prea voiam sa plec. A insistat sotia mea de-atunci. N-am putut sa ma acomodez insa, nu puteam sa fac munci grele pentru ca aveam probleme cu mana, asa ca nu prea aveam ce sa muncesc. In fotbal n-aveam cum sa ma angajez, pentru ca nu cunosteam bine limba, iar in Arizona nu e prea popular fotbalul. Nu mi-a placut, ma simteam inutil, asa ca m-am hotarat sa ma intorc. N-a fost sa fie. Eu insa ii sfatuiesc pe toti tinerii sa plece. Pentru mine a fost prea tarziu.

In 2004 ati intrat in PNG.

Politica m-a atras intotdeauna. Atunci eu ma intorsesem din America, dupa loteria vizelor, si domnul Becali m-a intrebat daca vreau sa vin langa el, in PNG. Am acceptat, cu conditia sa fiu presedintele PNG Arad si sa nu se bage niciodata peste mine in alcatuirea listelor pentru Parlament sau pentru consiliul local.

S-a tinut de cuvantt

Nu a intervenit nicodata. Toti candidatii au fost propusi de mine. Din pacate, am avut prea multa incredere in oameni.

Ati cunoscut si partea urata a politicii.

Nu, pentru ca am avut un mare dezavantaj: n-am ajuns in politica mare. In 2004 s-a schimbat pragul electoral, de la 3% la 5%, iar noi am ratat la mustata intrarea in Parlament. Acum, poate si viata mea era altfel.

Ce v-ati propus in politica si nu ati reusitr

Politica e foarte grea, mai ales cand faci un partid de la zero, umbland cu o Dacia Break. In trei luni am facut 50.000 de km. Am batut toate coclaurile pentru a face organizatii locale. Noi nu puteam promite, ca Dan Diaconescu, ca dam 20.000 de euro la oameni. La Consiliul Judetean, spre exemplu, ne-au lipsit intr-un an 135 de voturi. Sigur ca alea se gaseau, daca voiai sa le gasesti. Dar nu eram noi doriti acolo. Plus ca e o mare diferenta intre a fi simpatizat si a fi votat.

De ce ati renuntatn

Pentru ca ma intalneam cu oameni respectabili, care acum te vindeau pentru un mic si o bere. Imi spuneau: ,,Numai atat ne dai, un pix si un baticC Ceilalti ne-au dat galeata". Chestii jenante. Cel mai urat lucru mi s-a intamplat la alegerile europarlamentare. Aveam locul 4 pe lista, domnul Becali mi-a spus ca ma pune si pe trei, deci aveam sanse mari. Vorbisem cu primarita din Semlac sa ma sustina, ea era de la PDL. Ma gandeam ca, daca tot sunt din comuna, e o mandrie sa ai un europarlamentar. Dar, din 1.200 de voturi, am avut 460. Atunci am fost foarte dezamagit. M-am dus acasa, am luat certificatul de cetatean de onoare al comunei si i l-am dat primaritei inapoi. Si, gata, m-am lasat de politica.

Mai traieste PNG-ule

La Arad, mai avem cativa consilieri locali. Nu s-a desfiintat, mai respira. Avem o secretara, trup si suflet pentru PNG, care ma mai roaga sa vin, sa ajut.

Nu va tenteaza o noua experienta politicau

Exclus. Daca acum mi-ai oferi un post de parlamentar fara alegeri, as refuza, clar. Voi ajuta numai PNG-ul, pentru ca un om care m-a ajutat foarte mult in viata a fost domnul Becali.

Steaua incepe sa faca planuri.

Domnul Becali face planurile, noi le executam. Planurile sunt foarte simple: castigam campionatul, care nu va mai fi o problema anul asta, si sa ajungem cat mai sus in Europa League. Pe astea ne axam acum. Apoi, sa facem o echipa cat mai puternica, sa fim prima echipa care sa iasa din grupele Champions League.

Duckadam si Revolutia

Ati votat atunci, la primele alegeri dupa 1989

Nu ca am votat, eu am facut Revolutie. Am fost in primul Front al Salvarii Nationale, am si certificat de revolutionar. Am votat la toate alegerile, mai putin duminica (n.r. - 9 decembrie).

 A fost revolutie la Arad

Noi am iesit ca la Revolutie, asa am crezut. Acolo au murit oameni nevinovati, pentru ca au vazut mai multe decat trebuia. Au murit oameni impuscati de cei care erau in Primarie, nu din afara. Eu am ramas doua luni de zile in primarie. Am raspuns de toate ajutoarele care au intrat prin vestul tarii.

Ati avut si armau

La Revolutie, nu. Aveam arma de vanatoare acasa. Dar numai cine nu a vrut nu a avut arma atunci, pentru ca le-am luat de la garzile patriotice.

Pe ce data ati iesit in stradad

Noi am fost al doilea oras dupa Timisoara. Cred ca pe 18 am iesit. Eu imi dadusem demisia cu un an inainte din Armata, ii cunoasteam pe toti ofiterii din cordonul din fata primariei, si i-am intrebat ce planuri au. Mi-au spus ca n-au ordin sa traga.

Care erau planurile atuncia

Noi trebuia sa asiguram painea. Aia a fost prima preocupare.

Erati o autoritate in Arad.

Faceam parte, alaturi de alti 24 de insi care au fost alesi, din Frontul Salvarii Nationale. De fapt, ne-am ales noi intre noi. Unii au ramas in continuare, si-au urmarit interesul.

De ce ati facut pasul inapois

Nu m-a interesat, nu m-am dus la Revolutie sa ajung parlamentar. Eu eram vicepresedinte la Vagonul Arad si m-am dus inapoi la echipa. Au profitat altii. Dar, daca acum ar mai fi o Revolutie, as urmari-o la televizor, cu un pahar de vin in fata. Nu sa alerg, sa-mi duc sotia si copii la tara, de frica sa nu fie impuscati.