„... nu trebuie sã ne îndoim cã ºi cuvintele, la fel cu imaginaþia, pot fi cauzã de multe ºi mari erori, dacã nu ne pãzim bine de ele“ Spinoza

REVISTÃ DE CULTURÃ - ISSN 1584-5672 • ANUL VII, nr. 10 (78), octombrie 2009 • Apare lunar la SLOBOZIA • 1,0 LEI

Editor:

• Asociaþia CulturalãHELIS

Joi 22 octombrie, la Institutul de Etnografieºi Folclor “Constantin Brãiloiu” din Bucureºti, afost lansat volumul “Masca pãcurarului. Al treilearaport de cercetare în cazul Mioriþa” scris deAlexandru Bulandra ºi apãrut în varã la EdituraHELIS din Slobozia. Evenimentul s-a desfãºuratîn cadrul celei de-a VI-a ediþii a manifestãriiºtiinþifice “Colocviile Brãiloiu”, la care auparticipat etnologi ºi folcloriºti, cercetãtori aiculturii româneºti tradiþionale ºi cadre didacticeuniversitare din Capitalã ºi din þarã. În urmã cudoi ani, în acelaºi loc a fost prezentat ºi primulvolum din trilogia dedicatã fenomenului mioriticde conjudeþeanul nostru, director al Biblioteciimunicipale “Constantin Þoiu” din Urziceni, cutitlul “V.Alecsandri ºi cazul Mioriþa - o anchetãliterarã”. I-a urmat, în 2008, tot la EdituraHELIS, “Tainele Mioriþei. O lecturã în cheiemasonicã a baladei Mioriþa de V. Alecsandri”.Dupã un efort de investigaþie inter ºimultidisciplinarã de peste 15 ani, autorul a dus labun sfârºit un proiect ambiþios, apreciat de acad-

Cu „Masca pãcurarului“la Colocviile Brãiloiu

emician Sabina Ispas ca model de cercetaredemn de urmat, care aduce luminã într-oproblemã importantã a istoriei literare ºi culturiiromâne în general. (Gheorghe DOBRE )

Mai avem nevoie de cãrþi ?

„Jurnalul Naþional va lansa, în fiecare zi demiercuri, câte o carte în colecþia BibliotecaPentru Toþi. Colecþia va cuprinde numai cãrþiromâneºti.”

„Cele o sutã de opere fundamentale ale literaturiiuniversale vor apãrea, din 13 noiembrie, în fiecarejoi, împreunã cu ziarul “Adevãrul” ”

„Colecþia LITERATURA de la Cotidianul vãpropune cãrþi celebre, cãrþi premiate, cãrþicontroversate, ale unor autori excentrici, greu deîncadrat în epocã, autori rãsplatiþi cu cele maiimportante premii literare, de la Pulitzer, BookerPrize …”

Departe de mine gândul de a face reclamãmascatã. Cu toate cã aº accepta fãrã ezitare oastfel de procedurã, doar-doar se vor trezicompatrioþii mei la viaþã ºi vor asculta

îndemnurile la lecturã, pe care le auzim cu toþii,peste tot: familie, ºcoalã (fie ea generalã, liceuori facultate), grupul de prieteni, ºtiri, filme,muzicã, vedete de tot soiul.

Fals în declaraþii! M-am uitat în jurul meu ºiam vãzut cã lucrurile nu sunt chiar atât de negreprecum par. De ce sã fiu nedreaptã ºi sã afirmcã nimeni nu citeºte în þara asta, când oameniise îmbulzesc în fiecare sãptãmânã pe la tonetelede ziare, în încercarea, de multe ori eºuatã, de amai gãsi un exemplar din cartea nou-apãrutã?De ce sã neglijez eforturile, admirabile de altfel,ale propriilor mele colege de clasã, care cumpãrãcu religiozitate cãrþile de la ziarele sus-numite, ºi,culmea!, le ºi citesc? De ce sã dau uitãriiperservenþa bunicei mele în a colecþiona cãrþilefundamentale ale literaturii româneºti, însperanþa cã nepoþelul ei le va citi, amintindu-ºicu dragoste de o figurã blajinã care îi cãlãuzeapaºii spre lecturã? (Iar dacã imboldul dat debunica mea nu-i va fi suficient, mã voi asigurapersonal, fireºte, cã noua generaþie a familiei nuva trece prin viaþã orbitã de miraje ºi ignorantãla adevãratele valori.)

Aºadar, oamenii încã citesc. Tineri, bãtrâni,filologi, realiºti, oamenii citesc. Dar oare suntjustificate acþiunile lor?

MARIA – CRISTIANA TEODORESCUCOLEGIUL NAÞIONAL „MIHAI

VITEAZUL” SLOBOZIA, CLASA A XII-A FProfesor îndrumãtor: Roman Alina(continuare în pag. 12)

VALERE BURLACURECIDIVEAZÃ !

Valere Burlacu ne oferã,în aceastãcarte, un spectacol total. Un volumalert, conþinând multe elementeteatrale - în acest fel atenuând prinmijloace artistice, câte ceva dinduritatea acestui rechizitoriu la adresaclasei politice româneºti actuale, însãpledând magistral pentru vinovãþia

acesteia. Titlul fiecãrui capitol îºi menþine direcþia epicã,este sugestiv ºi convingãtor prin textul de sub el, prindate, prin cifre, întâmplãri mai mult sau mai puþincunoscute. Numele zecilor de politicieni sunt însoþite,fiecare în parte, de dovezile incompetenþei sau necinsteilor. Cartea, tematica acesteia, este cel puþin egalã curealitatea acestor zile.Gãsim aici esenþa a tot ce s-aîntâmplat nefast în þara noastrã în ultimele douã decenii.Toate personajele sunt distribuite în rolul lor preferat,ca într-o veritabilã piesã de teatru. Autorul lucreazã cu„materialul clientului“ politic, recuperând simbolic, „labarã“, tot ceea ce s-a pierdut pe drumul falsei tranziþii:flota, petrolul, siderurgia, agricultura,etc. etc. Nicielectoratul nu este trecut cu vederea, fiind scos cu multsarcasm ºi ironie de submantaua lui Caragiale. Unvolum care nu prea arenevoie de vreo prezentare,cãci se prezintã singur,þinând cititorul curespiraþia tãiatã. Prinaceastã carte, ValereBurlacu dovedeºte curaj,robusteþe literarã ºi maiales moralã, calitãþi rarîntâlnite la intelectualulromân actual.

Marin Ifrim

Umblu pe strãzi, sub nimicul înstelat.Bat, în fiecare uºã bat,cãutând o fericire de înnoptat.

Un þipãt greºit ºi imediat te rãneºti.ªi dacã n-ai auzit þipãtul unei frunze cãzând,amintirile lasã-le aºa, exact cum sunt,fãrã veºmântul unui gând.

Iartã-mã cã nu þi-am auzit privirea.Citeam fragmente din chipul tãu.Dãcã ai ºti ce neîngropat mã trezesc!De ce nu mi-ai spus cã ninge?Sã ne ascundem, cât încã mai avem timp,sã ne grãbim, marele meu domn,cât încã þipetele-s adormitelângã urechea auritã de somn.Sã ne ascundem în spatele nimicului.Primii de care vom avea grijãvor fi inimile ºi bãtrânii,apoi povestitorii ºi cuvintele.La urmã orbii ºi copiii.Pe strãzi trec grupuri mari ºi negrede frunze în cãdere.

Nicolae TEOHARIE

În ordine

X

Cine mai citeºte azi poezie?Poate vreo muiere nearanjatã de-un an,Ori pãrãsitã curând de amant,Sau adolescenþii ale cãror coºuri pe faþãDenotã predispoziþia spre lirism,Ori poate în azilurile searbedePensionarii profesori pãrãsiþi ºi uitaþi.

Autorii versurilor nu-ºi citesc decâtPropriile secreþii poeticeªi rareoriO strofã sau douã din alþii.Nici poezia nu mai este ce-a fost;Câteodatã sunã bineDar nu spune nimic,Iar alteori trebuie sã fii licenþiat în filozofieCa s-o înþelegi.Unde-i lirismul?Fiorul care aprinde celuleleÎn esenþa ta?Nici o grijã prieteni...Din bãlegarul cotidianAdevãrata poezie va exploda! 08.06.2008

XI

Astãzi e duminicã ºi vreau sã beau,Sã mã îmbãt ca porcu în catedralã;Asta nu mã face mai tânãr,Nici mai frumos,Dar uit cã exist ºi parcã-s mai tare.

Aº trage pe nãri nisca-i drog,Un câine grãsuþ l-aº toca de fripturã,Sau poate-aº beli o cãmilãªi petrece cu amicii,În zvon de þimbaleªi trei paraºute dansând din buric.

Nu-s tâmpit! Vreau sã beau,Doar atât,Sã mã îmbãt ca porcu în catedralãªi sã uit de urât. 08.06.2008

XII

O gagicã fãcea dragoste în maºinã.Era noapte.Cracii ei, ca niºte ºerpi de oþelStrãluceau în lumina blândã a lunii.

ªi ce-i cu asta ,veþi spune,Era ceva dacã ºi-o trãgeaÎntr-o farfurie zburãtoare!Masculul pãros,

2

F.M. CIOCEATranspirând între buci,Se topea încet, încet,Ca o cremã de proastã calitatePe coapsele încinse ale femeii.

- Aºa-i trebuie, replicaþi rãutãcioºi,Dacã se lasã folosit în acest mod!

Dar nu este de vinã mascululªi nici gagica,Ci doar luna asta pãcãtoasã,Arzând ca mercurulPe cracii ei albi, fremãtãtori.

09.06.2008

XIII

Astãzi am vrut sã fiu regeDar la farmacie nu mai aveau pastile de rege,Aºa cã am cumpãratUna de preºedinte.

Doamne! A înnebunit lumea!Toþi vor sã fie regi,Preºedinþi de stat,De sindicat,De corporaþii,Iar pastilele de muncitori,Croitorese,Mãcelari ºi agricultoriκi pierd termenul de valabilitate în rafturi.

Avem nevoie de o reformã.Adicã sã te oblige sã cumperi,La o pastilã de rege,Douã de pãlmaºªi atunci s-ar rezolvaCrizele de personalitate:Poþi fi ºef azi,Iar mâine ºi poimâineErou în câmpul muncii.

10.06.2008

XIV

Mãi!!! Azi este ziua mea!Nici nu ºtiam cã sunt aºa bãtrân:15 ani dacã citeºti invers,Sau 51 dacã eºti cât de cât normal,Adicã citeºti normal.

Nu am griji esenþiale,Doar ele mã copleºesc pe mineªi le ignor!Îmi bat darabana în creier,Poate, poate m-or îngenunchea,Dar în zadar.(Se vede cã mi-au prins binePastilele de nesimþireLuate pe sub mânã de la Parlament)În rest, ca oricare:Citesc ziarul,Îmi gust porþia zilnicã de îndobitocireDe la televizor,Visez, bineînþeles,Color ºi exotic,Vise care ar scandaliza cetãþeanul model,

Aplaudatul ghidat cu fire subtileDe un pãpuºar invizibil.

11.06.2008

XV

Cicã preºedintele Americii se plimbã cu bicicleta.Al nostru, ca sã fie mai al dracu,Se plimbã cãlare pe lunã!Ãsta-i privilegiul preºedintelui:Sã cãlãreºti oriundeªi pe oricine.

Mi-am luat carnetul de fraierªi m-am dus sã votez.Ãsta-i privilegiul meu:Dintre mai mulþi rãiSã-l aleg pe cel care mã minte mai frumos.Dar sunt fericit!Aerul pe care-l respir,Greu ºi vâscosÎmi umple plãmânii cu o perpetuãSãrbãtoare electoralã.

12.06.2008

XVI

Uite, azi nu am inspiraþie.Pixul meu, inert, parcã scrieCu zeamã de plumbªi probabilLocatarul-poet doarme ca nesimþitu,În timp ce eu, gazda,Sunt obosit,Obosit.

Atmosfera e sumbrã,E grea...Nici natura, se pare,Nu are prea multã inspiraþie.Stau în capªi fac yoga pe un vârf de cutit,Dar degeaba!Nu pot penetra imensul Nimic. 14.06.2008

XVII

Unii sunt adulatori de profesie.Ce sã le faci dacã le placeSã adoarmã cu posteriorul altuia în braþe?De-atâta lins la cururiLe atârnã limba cinci metri pe pãmânt...O... Feriþi-vã!Sã nu cãlcaþi pe limbã;E fleaºcã, veninoasã, cu pliuri ascuþite;Ca ºarpele te prinde de gât ºi te sufocãDacã te-apropii de curul favorit.

Un mag din Indii, citind o astrogramã,Ne spune cu un zâmbet misterios, cu tâlc:- Domnilor, aceºtia, în altã existenþãAu fost desigur muºte... de cãcat!

14.06.2008

3

ªerban Codrin

MI-E DOR DE VREMURISÃMÃNÃTORISTE

La spartul somnului în zori, un vis teScufundã încã-o datã-n delãsare,De-þi vine sã oftezi fãrã-amânare:“Mi-e dor de vremuri sãmãnãtoriste,Cu fete la fântânã, în catrinþã;Sã-mi scârþâie, cu þâfnã, la ureche,Talanii-abia târând cãruþa vecheÎn drum spre casã, din obiºnuinþã;Sã ploaie, de sã-mi plângã-acoperiºulªi-n foiºor, de vorbã cu boierul,În loc sã vãd cum toarnã pivnicerul,Sã nu mã mir, prea s-a-arãmit frunziºul ªi berzele-au plecat în pribegie… Hai, cana sus, de bine sã ne fie!” *Cã sunt poet, n-am alte gãrzi de pazã,Sã nu mã-atace muzele, decât,Rupt între-arípi, un înger amãrât.În ciuda mea, cãpiþele-ºi bombeazãCu-obrãznicie sânii rustici, fãrãNici o ruºine cât un vârf de ac.Mai bine-ntreb pe-acest onest gândacDe ce pe-o floare-a-cucului preferãSã se rateze-n viaþa de la þarã,Când îl aºteaptã-oraºul rafinat,Cu plase-n geamuri ºi, pirogravatDe fumuri, drogul unei nopþi de varã… L-aud pe domnul înger eºuat Cum râde fãrã lacrimi, pe-nfundat… *Pe banii arendaºului, buniculDealu-a vândut ºi stâlpii din pridvor,De-a-mbãtrânit pe-un preþ de croitor,În braþe cu bunica ºi ibricul:Prea degusta cafea de-oraº þãranulªi-un Papa Haydn la noul patefon,Nicicum ciuleandra pe-un acordeon,Precum servea prin cartier þiganul.Cu bicicleta, coºul ºi nepotulFerchezuit, migram duminicaLa iarbã-n crâng, sã dedulcim halva.Pe când bondarii-ºi pãstoreau fagotul, El, greierilor, meºteri în scârþac, Le lua din ochi mãsurã pentru frac. *De-aº pescui vreodatã peºtiºorulDe aur, trei dorinþi mi-ar împlini,Precum promite-un basm pentru copii:La pian sã-mi râdã-a plâns Haydn, vrãjitorul,De-o vânãtoare-n stepa nemeºeascã;Apoi, un înger nepretenþios,Ca-n Eminescu sã coboare-n jos,În poezie sã mã îngereascã;La urmã, prin mãreaþa lui putere,Pierite cãrþi în vremuri, foc, neantSã regãsesc, slujindu-le-elegantÎntr-un palat cu bolþi aurifere, Sã-i cer în parte fiecãreia Iertare, cel puþin cu inima… *La ºcoalã printre partituri învaþãDespre Vivaldi, game la vioarã,Pânã-nfloreºte carnea-a primãvarã,De-mi vine, pãpãdia e de viaþã!...Vrea s-o conduc spre râu, printre-explicaþiiDe ghid paranormal în poezie,De ce metafora-i bijuterieCu mult peste-epitet sau comparaþii?…Ajunºi sub sãlcii, ducã-se cultura,Mai bine se împiedicã, rupându-mi,Trei nasturi scumpi, de-artizanat, la rându-mi,Ca-n rotisor mã las întors de-a dura, Sã-aprindem cu strãdanie-exemplarã Mãcar o parte-a ierbii de la þarã…

*Au fost ieri noapte cu prãpãd omorulªi jafu-n cârâiala de gãini,Pânã-a sãrit moºneagul cu toporul.La-ntoarcere din bezne ºi grãdiniTârau dulãii coada-ntre picioare.De fricã, unu-urla-a pustiu ºi-a mort.Pe-o dimineaþã neagrã, fãrã soare,Veghind capcana, trage din resortªi-atârnã vulpea-n grindã, la-ndemânã.Tãios, custura urcã, de cãlãu,Din þâþe, rãbdãtor, spre cãpãþânã,C-un þãrãnesc “Te ierte Dumnezeu”. Câinii-aþâþaþi se dau la carne, dupã Cãþeaua-n cui, de vie sã o rupã… *Nu ºtie carte iarba de la þarã,Aºa cã dialogu-i monolog:Se-ascunde în penumbra unui stogDe soarele cu-obrãznicii de varãªi dã în floare pânã-o tunde coasa,Nãvalnic, talpa-gâºtei, untiºor;Izvorul nu bea apã din urcior,Dar cade încã-o noapte, cade-amiaza,Chiar vremea cade în vremelnicieªi inorogi pãziþi de porumbei,Cu botul moºmodind printre pãstãi,Dau de-un gherdan de rouã strãvezie, Prea bun de meºterit câte ceva, Sulfinã, luminþã, sãlãgea… *Provincie-agasantã ºi murdarã,Cu-oraºe, unde plouã de trei oriPe sãptãmânã, cum îngrozitorScrâºnea poetul sau marfaru-n garã;Provincie prin buruieni târâtã,Cu vaci pe pajiºti rumegând comodÎnjurãturile unui rapsodNestatuar proptindu-se în bâtã;Provincie cu sãlcii plângãtoareªi broaºte, vrãbii fãrã dirijor,Cu mãgherani neduºi la croitor,În schimb, vulgari ca petele din soare; Provincie tenace pânã în Pilat spãlat pe ochi, pe-obraz, pe mâini… *E peste-orice putere dialogulCu iarba de oraº, prea ºtie carteªi-absolvã mari academii de arte.O sperie doar meteorologul,Deci specialistu-n meteori, cu tezeªi antiteze despre ce înseamnãBacoviana burniþa de toamnãªi-o iarnã-a vrajbei, sã o tortureze…Of, amândouã, josnice, cretine,Vor fi o datã pentru totdeaunaImund de pedepsite,-ncât niciunaSã nu mai reînvie din ruºine, Ba-apocalipticul savant, sã moarã Cu sapa-n mâini, învãþãtor de þarã… *Pe satul bombardat cu mari bucãþiDe soare, vipia-ºi despoaie þoalãDe þoalã, de-umblã cu-urâciunea goalã,Desculþã, smotocitã în mustãþi;De scârbã, cu picioarele în sus,De pe acum se-ncinge, pânã cândNici spinii n-o sã-i mai avem, arzândCu-orgie în coroana lui Iisus,Nici lacrimi în obraz, nici rãdãciniSub iarbã, nici un drum de-ntors aºa

Ne târºâim de azi pe mâine-abiaPrin jarul ultimilor mãrãcini… Fãrã credinþã, tremurã-n vãzduh Nenorocita naibii, fãrã duh… *Un joc de spiriduºi necompromiºi-nPoveºti de otrãvit copilãriaCu fantezie-ncepe, sus, în viºiniBinedispuºi sã-ºi urce rodniciaPe culmile voinþei fructifere.ªezând la masa cu picioare ciunge,Îmi lasã gura apã de plãcere,Deci numãr ban cu ban ºi nu mi-ajungeNici de o pâine, astfel fericireaMã umple, o respir cu frenezieªi nu-nþeleg deloc nedumerireaCãruþei peste gard, fãrã-armonie, Cum viaþa-njurã, scârtâie de groazã, Dar cred cã numai dintr-o mare-enfazã… *Din limuzinã admirat, oraºulDevine-estet, utopic paradis,Iar tu, agent intelligence service,Prin ochelari bizari îþi joci rotaºulVolan de pluº, vaporizând cristaleLichide-n jocuri de-ace ºi lumini.Subtil, se lustruieºte-asfaltul dinRupturi, spãrturi, încreþituri brutaleªi fuge îndãrãt autostradaPrea nobilã, prea volatilã, preaFantasticã sã nu ne-ofere ceaMai bãligoasã-ofrandã: ambuscada De oi, mãgari, tãgârþe ºi-un cioban Bãtut de ocna vieþii-n bãrãgan… *E-o dupã-amiazã-nmiresmatã, m-aºCulca de plictisealã în fotoliu,Mai mult, ce-ar fi sã-ntrezãresc, de-orgoliu,Încã o simfonie, cu hãitaºiÎn aluniºuri, cavalcade, corniªi câini de vânãtoare, veveriþeÎn fugã sub stejari, iar sus, ºuviþeDin primul fum al toamnei tors de-un horn…Spre bucuria ori savoarea meaSimt clocot paºnic la bucãtãre,Cu mieji de nuci prãjite, deci voi scrieCeva cu suflet pastoral, ceva Mustos ca lemnul, când rãºina-ºi arde, Pânã în zori, un blând quortet de coarde… *La vânãtoare, toamna, pe coclauri,Cu Sadoveanu, lupi, în veacuri vechi…Ba nu!...Cu Uhland sã visez…UrechiSã aibe, ºi-n urechi, cercei de aur…De ce sã fie-o moarte-a cãprioarei?...Invit mai bine-un paºnic inorogSã bem rachiu la umbra unui stogDe flori în fân, mirându-ne ce mare-iPagoda unui nor deasupra noastrã…Îmi place-o buruiana cu jobenCam strâmb, mai trece-un stol ca-n Andersen,Regal, de lebede prin vama-albastrã… Frust macheat, la-ntoarcere, de praf, În vânãtor pozez, de fotografi!

4

Dan Elias

* * *

Îþi scriu din aceastã-nserare divinã,Salã de aºteptare a nopþii,Scrisori vii, nevindecate.

Pe jos vor ajunge la tine.

Eu am pierdut pe undevaToate disperãrile acestei lumi,Mi-au cãzut din buzunarele rupteAle trupului abia învãþat,Cheile caselorCu anotimpuri cu tot.

Desenez hãrþi cu umbra taªi tot nu-mi aduc aminteUnde eºti.

Acum trebuie sã te las.Tocmai mã primeºte-ntunericul.

* * *

Îmi voi trage un nuc peste mineSã nu mã mai gãseºti!

Sã tot crezi cã-s plecat de nebunDupã raze de lunãªi vinuri mustite sub fluturi!

Tu sã-þi vezi de curãþenie,De spãlat ºi de plâns!Sã nu cerþi copiii ºi uneori,Sã stai nemiºcatã-n ninsoareAºa cum te-am învãþat.

Doar palmele tale mã topesc.

* * *

Rãstignit pe crucea ochilor tãiAºtept sã mã ºoptescCu întunericul.

(Dimineþile melenu mai sunt întâmplãri sigure!)

Nu þi-am spus euaDe milioane ºi milioane de oriCât de mult am muritPrivindu-te?

Îþi mai aminteºtiCum îþi vopseam pãrulCu pescãruºi?

Cum încercam sã ne atingemCa douã lanuri de grâu, fremãtândPe marginile unui drum de þarã?

(ªi iatã, acum,Dimineþile tale sunt pâini.)

* * *

Nu eºti decât un vitraliu de sângePrin care lumina trece încet,Atât de încetÎncât i se pot vedea razeleCa niºte oase gotice.

În biserica sânilor tãiBate un clopotCe nu te va zbura niciodatã.

Fãrã ferestreNu eu trebuia sã-þi respirÎn dantela braþelor.

* * *

ªi sufletele au înserãri.

M-aº fi putut scuturaPrin lacrimile pe careNu le-am plâns niciodatã.

Dar cum sã mã þinãBietele picãturiCu tine în braþe?

Îmi dezleg ochiiDin ºiretul ultimei nopþiªi mã torn peste lucruri.

Nu-mi simþi atingereaCu mâinile acestei dimineþi?

* * *

Acestea sunt faptele:

Prin mine a crescut iarbaCa printr-o strecurãtoare ruginitã.

Dar cum umbraNu este sfârºitul luminiiCi doar odihna ei,Nici carnea nu s-a plâns.

Mãcar de m-ar fi durutAtât cât sã-þi aducã aminteDe mine.

* * *

Teolog al sosurilorªi supelor acestei lumi,Îþi las þie toate reþetele tristeþii,Încuiate-n singurul volumLegat într-o piele de toamnã.

Sã nu-l deschizi!

Sã nu le pregãteºti!

Aluatul tãuDospeºte de minuniPe care nu le-am înþeles niciodatã.

Doar poþi sã te bucuriÎn aromele bucãtãriei Lui.

Doar atât!

* * *

Cerul mi se terminase sub genunchi.

Mai departe, nici fir de albastruPe care sã-l împleteascã vrãbiileÎn cãmãºi cãlduroase.

Doar în urma mea, o potecãDin nisipul încã fierbinteªiroindu-mi trupulÎnapoi în senin.

Nu era nimeni pe care sã-l întreb,Un semn dupã care sã caut!Doar frigul tãceriiPânã în mãduva oaselor.

„Câtã curãþenie faci dupã ei!”Ar fi ºoptit, nu mult mai târziu,Îngerul pus sã mãturePraful de pe podeaua din lemn de vis.

* * *

Mã întorc de la piaþãCu o singurã legãturã de scânteiÎn sacoºa de plastic.

Neantul e la preþ de nimic.Te-nghesuie vânzãtorii,Cu aripile legate ca ºorþuri,Sã-l cumperi aproape degeaba.

Abia mã strecor printre ei,Printre tarabele pline de nori ofiliþiªi felii putrezite de lunã,Zãcute-n zoaiele de beton ºi faianþã.

Miroase a cer oþeþit ºi a iarnã.

Sã-mi fie îngãduit…

În noaptea asta-n lanul de secarãvoi sta la sfat cu luna bunãoarã -;Voi fi precum poetul condamnatatât de pãrãsit încât sã-nchine,florii pictate, cerul sãu de rimeºi bea pocalul ultim, împãcat.

E ceea ce se-ntâmplã de o vremeîn temniþa cuvintelor viclene.Când poate mult te-ntrebi dac-am pãtrunsdând putregaiul lumii la o partecu haitele de gânduri chiar deºartepe-acel tãrâm unde-ai ºezut ºi plâns.

ªi pretutindeni, stânga ºi la dreaptastele opaiþ judecarã fapta,sã-mi fie-ngãduit mãcar sã cerca frunza care cade ºtearsã-n ceaþã:- Te þinã vraja basmului în viaþã sub haina ce mã apãrã de ger.

Privesc…

Privesc prin poarta casei ºi îmi parec-am fost sortit ca umbra cãlãtoareprecum o stea pe-ntinsa mare,cu reci sclipiri din depãrtare.Privesc, ºi-mi pare nefirescsã nu vãd vulturul ceresc,promis de zei, pe bolta-naltãsã-mi fure busuiocul de la poartã;cu care o distinsã ursitoarem-a amãgit, ca iarba de pe mare,împinsã de furtuni din loc în locsã eºueze fãrã de noroc.Dar sufletul e talpa de la casãcu largi fereºti spre steaua norocoasã…La care-n clipele dumnezeieºtitot rãsucind cu-n fir, poveºtim-au ferecat în lada cu înscriseîn vraful întâmplãrilor promise.

Comoara mea

Ia seama-mi ºoptea gândul… ºi eu eram ca voi;Chiar vornicel de frunte, petrecerii în toi.Pe vremuri, aste vise, veneau ca la ospãþ,Pe cai pictaþi ca focul, dintr-un ocean de sticlãMai deþineam ºi cheia în magica tunicãIar vinurile toate, curgeau într-un rãsfãþ.

Tu nu te teme, iatã, pãdurea e sub neaAcolo mult râvnitã, e ºi comoara mea,Captivã-n sloi de gheaþã de vântul cel turbat.Dacã-ai putea sã intri fãrã sã-ncalci poruncaªi sã gãseºti izvorul, cum fermecatã-i unda,În paradis, cu surle, vei fi azi ridicat!

Altfel, uimit afla-vei, aici pretimpuriu,Un cerb nuntit cu zarea, cu cornul auriuCe-þi va stârni mâhnirea în ºuierul de vânt.ªi-o pasãre de jale ce-ar preþui în triluriDin cântecele tale, în tot atâtea stiluri,În sonul din cuvinte, îþi va sãpa mormânt.

Dar nu te teme, viaþa, te va-ncerca din greuGonind cerbul de aur, ce-þi va scãpa mereu,Cum scapãtã din boltã chiar soarele în iaz.ªi-oglinda fermecatã, când ai s-arunci în urmã,Copii ca altãdatã, ne-om minuna din umbrãCa tot ce ne desparte, de basm, printr-un zãplaz.

TUDOR CICU

5

Cu certitudine cã atuncicând scoate o carte, un autorfie el poet, prozator, eseist,critic sau istoric literar, chiarziarist ori editor are în vedereun cititor þintã, mai precis ocategorie socialã,

profesionalã, culturalã cu care sã intre în rezonanþã. Dinmomentul când întâmplãtor am dat peste cartea domnuluiFlorentin Popescu, O istorie anecdoticã a literaturiiromâne, am avut o dublã revelaþie: pe de o parte, cã pe autor îlcunosc de undeva, dar nu puteam fixa, poate doar intuiam,reperele spaþiale ºi temporale, iar pe de altã parte, cã am fostales cititorul lui þintã. A avut dreptate cãci, la catedrã, denenumãrate ori, selectam elemente mai „picante” din biografiaunor autori cu care sã „colorez” ºi sã „stimulez” imaginaþiaadolescenþilor din faþa mea. Mai târziu, devenind eu însumi omal condeiului, am dat curs îndemnului scriitoarei ºi colegei melePassionaria Stoicescu: „Trimite ºi lui Florentin Popescu unFag, îþi dau eu adresa.” „Cine-i?” „Cum? Nu-l cunoºti? E buzoiande-l nostru, un om serios, un poet de talent, un critic echilibrat,un om de caracter, cu multe preocupãri.” I-am trimis-o ºi, dupãun timp, dau de o cronicã substanþialã fãcutã cãrþii mele într-orevistã teleormãneanã. Firesc, ne-am cunoscut. La primaîntâlnire, în Bucureºti, nu ne venea sã ne despãrþim. O avalanºãde idei, gânduri, concepþii, sentimente, experienþe trãite aproapeidentic, ba chiar o biografie, pânã într-un punct asemãnãtoare,se derulau între noi. De atunci, bucuria reîntâlnirilor cu FlorentinPopescu omul ºi scriitorul a rãmas constantã: fie cã se întâmplauocazional, în satul lui natal, Lera Chiojdului sau la diverse întâlniriscriitoriceºti unde insista sã particip, fie ele la Bolintin Vale,Târgoviºte, Buzãu, Râmnicu - Sãrat, Focºani, Urziceni, dar decele mai multe ori în Bucureºti.

S-a accentuat însã cealaltã bucurie, aceea a întâlnirii cunumeroasele lui cãrþi unde mi s-a descoperit, de fiecare datã,altul. Ritualul întâlnirilor noastre era unul simplu: ne aºezam lao masã, pretextând o cafea sau o bere ºi, dupã câteva schimburiprotocolare de cuvinte, îi urmãream cum, discret, bãga mâna în„diplomatul” burduºit, de unde scotea câte o nouã carte, deja cudedicaþia scrisã, mereu onorantã pentru mine, însoþitã ºi de câteo revistã la care colabora. ªi aºa au intrat în biblioteca mea,oferindu-mi satisfacþia lecturii cãrþi precum: Eu v-am citit petoþi (volumul I ºi II), Un mesteacãn rãtãcit în câmpie, Elegiacailor pierduþi, Dicþionar de mitologie orientalã, N.Porsenna, o viaþã, un destin, o operã, O istorie culturalãîn imagini, Colibri, un zbor întrerupt....Le dãdeamprioritate, cãci îmi satisfãceau curiozitatea, fie îmi umpleau ungol în informaþie. Începusem sã mã întreb câtã energie ºi maiales cum îºi drãmuieºte timpul. Rãspunsul aveam sã aflu citindu-l ºi însemna: tenacitate, dãruire, hãrnicie, seriozitate, dar maiales, temeinicia lucrului bine fãcut. Cadenþa cu care primeamcãrþile mã descumpãnea, fãcându-mã sã mã întreb: „Sã scriu? Sãnu scriu?” Cu cât descopeream o operã complexã ºi diversã,într-o paletã atât de largã de genuri ºi teme, cu atât îmi dãdeamseama cã mã aflu în faþa unei personalitãþi culturale deosebite,dar mai ales lângã un scriitor de mare forþã, de un critic deechilibru ºi cumpãtare, un om pentru care Prietenia estejudecata supremã pe care o foloseºte atunci când îºi evalueazãsemenul de lângã el.

Cartea Portrete în peniþã (223 p.), editura RAWEXCOMS, Bucureºti (2009), m-a hotãrât sã scriu. Citind-o, eºtitentat sã raportezi fiecare dintre cele 52 de eseuri la sãptãmânileunui an ºi sã observi cã toate se circumscriu titlului. Descoperio extraordinarã varietate, fie cã este vorba poeþi, prozatori,critici ºi istorici literari, redactori, editori ºi ziariºti, profesoriuniversitari, pictori, muzicologi, caricaturiºti, nume „grele” încultura românã. Întâlneºti personalitãþi de vârste, caractere,temperamente, preocupãri diferite, vãzuþi de la distanþã sau deaproape, din perspectivã fizicã, moralã sau intelectualã. Chiarautorul îºi previne, în Argument, cititorul cã este vorba deportrete realizate „Cu peniþa, cu gândul ºi cu inma, într-un fluxarbitrar al memoriei, fãrã ierarhii ºi clasificãri.” Numai simplaenumerare a titularilor ºi a titlurilor eseurilor ar ocupa multspaþiu tipografic. Nume precum D.R. Popescu, Al. Piru,Passionaria Stoicescu, Vasile Blendea, Ion Rotaru, Aureliu Goci,Mircea Horia Simionescu, Gheorghe Tomozei, MirceaSântimbreanu, Tudor Octavian, Bucur Chiriac, Alexandru Mica,Romul Munteanu, Ion Gheorghe, etc. dau greutate cãrþii. Deasemenea, e de observat extraordinara disponibilitate metaforicã

PORTRETE ÎN PENIÞÃ de Florentin Popescusau O istorie în portrete a literaturii contemporane

TITI DAMIAN

a autorului, mai ales în titluri, menitã spre a capta ºi a incita, deex:. „Un absolvent al ºcolii de la Târgoviºte” (Mircea HoriaSimionescu), „Un cãlãtor printre milenii apuse” (Ion Gheorghe),„Ieºirea din crisalidã” (Mircea Ichim), „Rãsar pe ape lebedelelumii” (Gheorghe Tomozei), „Dincolo de Mãºtile somnului”(Gheorghe Istrate), „Vulturul Ilie” (Bucur Chiriac), „Între barbalui Iorga ºi vioara lui Enescu” (C. Carbarãu), „Temerarul de latelefon” (Marin Toma), etc.

Aparent, autorul, în text, doar lasã impresia de „fluxarbritar”, dar aparenþele înºalã. Înãuntru descoperi o anumeºtiinþã a spunerii care se realizeazã dupã un scenariu discret:mai întâi împrejurarea în care l-a cunoscut, apoi prezentareapersonalitãþii, urmârind componenta fizicã, moralã ºiintelectualã, bine dozate, fãrã exagerãri supãrãtoare ºi inutile,totdeauna presãrate cu o savuroasã anecdotã, iar în final odiscretã referire la importanþa culturalã a persoanei, devenite,între timp, personaj literar, fie cã mai este sau nu în viaþã. Sigur,este vie prin cãldura, discreþia ºi sinceritatea evocãrii pentru ceicare au fost ºi a rememorãrii pentru cei care mai sunt...

Autorul lasã, totuºi, sã se înþeleagã, chiar din „Argument”,un criteriu de selecþie, rostit cu modestie: „Oameni de la caream avut câte ceva de învãþat.” O face astfel încât ºi cititorul, cucare se aflã într-un discret ºi permanent dialog, sã retrãiascã,deopotrivã, momentul ºi sentimentul, dar sã se ºi instruiascã,întrucât strecoarã cu grijã, fãrã sã plictiseascã ºi sã oboseascã,ºi o parte din bibliografia persoanei - personaj. Din altãperspectivã, cititorul, furat de lecturã, de-abia în final îºi dãseama cã a realizat o interesantã cãlãtorie în interiorul biografieiautorului cãrþii, poposind în toposuri precum: cenaclul„Alexandru Sahia” din Buzãu, Filologia bucureºteanã, cofetãriastudenþilor „Albina”, editura „Sport-Turism” ºi MuzeulLiteraturii.

Chiar în debutul volumului, cititorul descoperã un elementparatextual, trei motouri despre prietenie semnate de Voltaire,La Rochefoudauld ºi Caragiale. Cuvântul „prieten” ºi derivatelesale devin laitmotivele volumului. Nu sunt amator de statistici,dar dacã le-aº numãra, ar trece cu mult de cincizeci ºi douã.Gãseºti în interior expresii de mare forþã sugestivã precum:„vocaþia prieteniei”, „cultul prieteniei”, „focul nestins alprieteniei.” Existã ºi o sferã semanticã apropiatã lor carecontribuie la senzaþia de întreg: vocaþie, interesant, bucurie,apropiat, solidaritate, împãcare, liniºte, cuminþenie. Am selectatnumeroase atribute care se circumscriu unor valori moralecomune tuturor: cumsecade, modest, cinstit, blând, înþelept,bonom, manierat, discret, fermecãtor; omenie, politeþe,amabilitate, bun simþ, delicateþe, rãbdare, acribie, atenþie,blândeþe, preþuire, modestie, discreþie etc. Aceasta mã face sãcred cã domnul Florentin Popescu ºi-a ales „personajele” dupãchipul ºi asemãnarea sa, cãci toate i-au transmis personalitãþiisale câte una dintre aceste trãsãturi morale. Eu i-aº adãuga râvnã,rãbdare ºi talent. ªi astfel, se încheagã, discret ºi frumos, pentrucititor ºi „Portretul în peniþã” al acestui autor de prim rang ºideplinã vitalitate. L-am studiat îndelung, ºi pe dinãuntru(citindu-i cãrþile), ºi pe dinafarã (citindu-i chipul ºi ascultându-i vorba) ºi descoperi cu bucurie cã toate aceste trãsãturi pe careel le preþuieºte la alþii, au de fapt, fiecare, câte o corespondenþãîn persoana ºi personalitatea sa.

Pe omul Florentin Popescu n-ai cum sã te superi, cãci nu-þi dã prilejul. Nu te supãrã, pentru cã eºti ca el. Nu eºti ca el, nute ceartã, doar te ignorã. În viaþã pare consecvent mãrciiparatextuale motoul cãrþii: „Un prieten este un dar pe care þi-lfaci singur” (I.L. Caragiale)

Valoarea literarã a cãrþii este indubitabilã. Ca s-o justificãm,ar trebui selectate ºi citate toate cele cincizeci ºi douã de portrete,dar tehnic, nu se poate, aºa cã citãm câteva, alese aleatoriu, sprea satisface curiozitatea cititorului:

D.R. Popescu: „Are o staturã de uriaº, de bronz, pe carenu cred sã-l erodeze vreodatã vitregiile ºi capriciile timpului;popular, de o modestie ieºitã din comun, el trece printreoameni cu un zâmbet cald, prietenos.” (p.10)

Ion Gheorghe: „Ins, în egalã mãsurã dur cu impostura ºigrandomania, înþelegãtor ºi entuziast cu pagina de literaturãadevãratã, cu scriitorii talentaþi, un împãtimit al cercetãrilorarheologice pe Dealul Istrþei buzoiene.” (p.33)

Tia Peltz: „Micã de staturã, puþin rotofeie, trecutã biniºorde prima tinereþe, avea o modestie care stã bine oamenilor deadevãratã valoare.” (p.38)

Constantin Turturicã: „Singuratic, modest ºi discret, vãzutpe la orele amiezii cu o cafea în faþã în localul la Muzeul

Literaturii Române, se bucurã sã-i dai bineþe, sã afle noutãþi,sã primeascã reviste, sã converseze pe teme de literaturã”(p.44)

Florin Costinescu: „Dacã este adevãrat cã în generaloamenii cu o staturã robustã sunt, în cele mai multe cazuri,niºte inºi de o cumsecãdenie ºi blândeþe aparte, atunci elîntruchipeazã perfect acest gen. Nu l-am auzit nici mãcar osingurã datã rostind o vorbã rea sau urât despre un confrate.Ar fi fost singurul ziarist care s-ar fi descurcat excelent ºi înstraie de preot.” (p.91)

Bucur Chiriac: „Poet de profundã sensibilitate, întreþineîmpreunã cu sensibila-i tovarãºã de viaþã, focul nestins alprieteniei, al întâlnirilor, într-un fel de cenaclu al ideilor.” (p.110)

Passionaria Stoicescu: „Apolinicã în creaþie, dionisiacã înviaþã, Passionaria pluteºte pe mãrile vieþii aidoma unei corãbiibucuroase de soare ºi ape, ori întristatã de nori ºi furtunã,convinsã cã< totul e de la Dumnezeu>.” (p.122)

Al. Piru: „A rãmas o figurã luminoasã în mintea ºi însufletele a numeroase promoþii de studenþi, iar cãrþile luiconstituie ºi azi mai mult decât o cãrãmidã simplã pusã latemelia istoriei ºi criticii literare postbelice.” (p.128)

Dumitru Pricop: „Era un poet adevãrat, frumos ºi cinstitpânã dincolo de închipuire, un ins special, un om ce avea însuflet ºi purta cu el, pretutindeni unde s-ar fi aflat, un adevãratcult al prieteniei. Avea o singurã patimã: iubea vinul.” (p.149)

Gheorghe Istrate: „Prietenos, sfios ca o domniºoarã, po-liticos ºi poate chiar excesiv de ceremonios ºi de manierat încomparaþie cu noi, ceilalþi, un poet de adâncã ºi rarãsensibilitate.” (p.159)

Vasile Blendea: „Avea harul de a-i putea imita pe unii dintrecei mai cunoscuþi artiºti ºi oameni politici importanþi ai vremii.Pentru aceste talente, unii îl considerau un fel de NastratinHogea al zilelor noastre.” (p.177)

Grigore Vieru: „O fiinþã fragilã ca o libelulã, dar cu unsuflet mare cât toatã Basarabia. ªi în el îi adunase pe toþiprietenii de dincolo ºi de dincoace de Prut, pentru cã în inimalui Unirea se fãcuse demult, demult de tot, poate chiar de cândse nãscuse.” (223)

ªi poate aceste remarcabile „portrete în peniþã” ar con-tinua, pentru satisfacerea totalã a interesului cititorului, dar nupoate fi ignoratã nici predispoziþia autorului spre anecdoticã,vizibilã atât în viaþã, dincolo de carte, dar mai ales aici, undevine sã întregeascã. Spre exemplificare, anecdota referitoare laMircea Sântimbreanu: „Uriaºul avea pe atunci ºi un cãþeluºun ºoricar, autor, susþinea stãpânul lui, a tot felul de gesturi ºide reacþii inteligente... De câte ori apãreau pe stradã, om ºicãþeluº, trecãtorii întâmplãtori care îi întâlneau asistau la unmic spectacol, cãci nu era de ici, de colea, sã vezi în plin centrual Bucureºtilor un uriaº cu þinutã de baschetbalist ori de marinarabia coborât de pe o fregatã venind de pe mãri îndepãrtate,ducând în lesã o micã bucãþicã maronie, mergând repede-repede ºi dând dintr-o codiþã nu mai mare decât o frunzã.”(p.53)

Meritã citatã, pentru savoarea ei, ºi cea legatã de C. Stãnescu:„De câþiva ani încoace, facem amândoi parte din juriulConcursului Naþional de Poezie <Dimitrie Bolintineanu>,organizat ºi susþinut de revista SUD, împreunã cu Liviu IoanStoiciu, Teodor Vârgolici ºi Horia Gârbea. Dupã ce citim fiecareîn parte manuscrisele ºi dãm fiecãrui concurent câte o notã, neîntâlnim spre a ne confrunta ºi a face media notelor în vedereastabilirii câºtigãtorilor. La o astfel de întâlnire nu micã ne-afost mirarea când, în evidentã contradicþie cu toþi, a dat o notãmare unui autor pe care ceilalþi nu-l gãsisem atât de valoros pecât susþinea criticul. În fine, ca sã-ºi argumenteze opþiunea, d-sa ne-a þinut o scurtã prelegere despre intuiþiile personale,despre credinþa sa cã avem de-a face cu un tânãr ce promite ofrumoasã realizare în poezie. Sosit momentul culminant,desfacerea plicului cu identitatea autorului, stupoare! <tânãrul>autor era un pensionar trecut de ºaptezeci de ani.” (p.156)

Acestea sunt tot atâtea argumente cã „Portrete în peniþã”este o carte unicã în literaturã, cãci vine sã completeze la timpºi fericit pe acelea ale lui Mircea Micu, „Întâmplãri cu scriitori”,„Cãrþile cu prieteni” ale lui Fãnuº Neagu. Cititorul avizatdescoperã în ea o istorie în portrete a literaturii românecontemporane. Fãrã ea o nouã Istorie a literaturii române n-ar fiposibilã.

6

„- Domnule, de ce-þi mai toceºti dumneata peniþastiloului ºi-þi iroseºti timpul în zadar scriind sãptãmânãde sãptãmânã despre ticãloºiile din þara asta? Nuvezi cã eºti ca o piatrã de moarã care macinã îngol? Pânã mai ieri, ticãloºiile se petreceau mai subtil,cu o anumitã frecvenþã, era dificil sã le dibui, pânãle dãdeau de urmã ziariºtii, pânã le probau, treceaceva timp, se fãceau mai cu ferealã, dar acum auprins o aºa vitezã, cã nu mai poþi þine pasul cu ele,nici mãcar sã le enumeri nu mai ai timp: dimineaþate trezeºti cu unele, pânã seara apar altele.”

Aºa îmi reproºa într-o sâmbãtã în piaþã un prietenpensionar cãruia nu-i scãpau pamfletele mele. Astamã bucura, mai ales cã dãdea ziarul ºi altora. Tot elîncerca sã-mi enumere, revoltat, ºi alte ticãloºii:„Uitã-te, domnule, sã-þi dau eu subiecte pentrupamflete: ãºtia de-s acum singuri la guvernare,ºmecheri, s-au folosit de pesediºti sã treacã legileprin parlament, prin asumarea rãspunderiiministeriale, pe urmã i-au aruncat de nu s-au vãzut,au ras tot ce era pesedist pânã la ultimul director;legea asta nouã, a pensiilor vor sã o treacã prinParlament fãrã doar ºi poate, prin asumarearãspunderii, chiar dacã-s minoritari, au tupeu,domnule; madam aia blondã, cum o cheamã, cãmereu îi uit numele, vorbeºte ca zãluda patruzecide minute protejatã chiar de ºefa ei de partid,preºedinta Parlamentului, sã ne convingã de izbânzileei la minister („era sã zic sã ne ameþeascã”); acum,cicã ãilalþi vor s-o suspende pe cocheta preºedintãa Parlamentului pe treizeci de zile pentru încãlcarearegulilor, pe când ai ei vor sã-l suspende tot pentrutreizeci de zile, în replicã, pe onor preºedinteleSenatului; mai mult chiar, o moþiune de cenzurãameninþã guvernul „doi într-unul”, aºa cã ce nefacem noi fãrã guvern?; politicienii ãºtia-s daþi naibii,unºi cu toate alifiile, îºi dau mâinile, duºmani ºiprieteni, pe sub masã ºi peste masã, la restaurante,pe la case conspirative, sau în miez de noapte pe lasedii de partide; leul atinge cota maximã de 42,5pentru un euro tocmai în ziua „norocoasã” de întâioctombrie, când „întâmplãtor” se desface coaliþia,ciudat, chiar în ziua când se stabileºte valoarea dereferinþã a leului pentru tot anul 2010, mai precisimpozite, taxe ºi ce este bir pe bietul român se vormãri faþã de 2009 cu 15 la sutã ºi, oricine ar veni laputere, are situaþia mai uºoarã; preºedintele nostrudrag râde, cântã ºi danseazã într-o veselie pe toatecoclaurile României, fãcându-ºi o subtilã campanieelectoralã de vreo jumãtate de an încoace, apãrândîn comunitãþi mici, azi la Luduº, mâine la Sânnicolau,poimâine la Medgidia, rãspoimâine la Huºi... Pebanii cui, iar nu se ºtie! Are la dispoziþie maºinã,avion, elicopter din uºile cãrora încã ureazã voiosromânilor: „Sã trãiþi bine!” A luat frica televizorului,sau ... cine mai ºtie? El cu partidul sãu monolit pede o parte, iar, dincolo, partidele celelalte, care maide care cu ºefii lor mai sprâncenaþi. A schimbat ºitactica. Acum s-a gândit sã se adreseze prostimii.Unde-i un festival, hop ºi el! cu fotografii ºi cu baiade mulþime! Cã, slavã Domnului! Festivaluri avemvreo o sutã ºaizeci, începând cu usturoiul, ceapa,prazul, pãstrãvul, scrumbia, pastrama, castanele,

Tableta ticãloºilor sauNenorocirea perpetuã...

mustul, cârnaþii, berea - nu mai vorbim, etc. culãutari, muzici, miros de mititei, fum de cârnaþi. Apoizilele localitãþilor, localitatea ºi onomastica! Toateplãtite din fondurile Consiliilor comunale, orãºeneºti,municipale, judeþene, aprobate cu generozitate deconsilieri ºi cheltuite cu mâna largã de primari. Toatãþara-i, de la un An Nou la altul, într-o perpetuãsãrbãtoare. Ce mai, nu ziceau strãmoºii noºtri latini<pâine ºi circ>? Vrea poporul circ, dã-i circ! Vorbaluãla, luLãpuºneanu, „Proºti, dar mulþi!” depindecum citeºti! Dacã te gândeºti cã la Revoluþie (ce-ofi fost aia!) au murit vreo mie douã sute de inºi caproºtii ºi nici acum dupã vreo douãzeci de ani nu seºtie <<cine a tras în noi dupã 22>>, îi cam daidreptate lui Negruzzi...”

Între timp, înfierbântaþi cum eram, n-am observatcã de noi s-a apropiat un ins care urmãreademonstraþia prietenului meu cu mare atenþie, darmai ales cu un aer compãtimitor ºi nemaiputândrãbda, îi ia vorba din gurã, profitând de o micãpauzã, de respiraþie:

- Domnule, ce ne facem dacã rãmâne ãsta încãcinci ani la conducere? M-a pus dracul de l-amvotat data trecutã! Zicea cã dã de pãmânt cusistemul ticãloºit ºi, când colo, s-a cocoþat elîmpreunã cu ai lui tocmai în vârf! Mãi, ce m-a pãcãlit!Ãsta da jucãtor de poker, joacã numai la cacealma,dar câºtigã...

- Ce sã fie, îi rãspunde prietenul, îºi creºte alþipui pe lângã el, îi instruieºte dupã calapodul lui, apoiîºi pregãtesc înlocuitori tot de-ai lor, ºi tot aºa, noifacem politicã în piaþã sau la colþul strãzii agãþându-ne de, chipurile, democraþie, iar ei îºi vãd de treburi.Pânã ne dãm noi seama, mai trece o jumãtate desecol, nu douãzeci de ani cum a prezis taica Brucan...

-Stai, stai, stai, ajunge! Toate astea le ºtiu toþi,ticãloºiile se fac pe faþã, la luminã. Lasã-mã sã-þirãspund ºi eu la reproº, cã mi-ai fãcut capul calen-dar! De ce scriu? Uite de ce, am o deformareprofesionalã, tot timpul îl am pe Eminescu în minte.ªtii ce mare ziarist era? Iatã ce scrie într-unul dinarticolele sale din ziarul „Timpul”, pe la 1880: „Ceamai mare nenorocire este sã prevezi nenorocirea,dar sã n-o poþi împiedica!” Ce zici?

N.B. În copilãrie, stãteam, câþiva copii, cam devreo 10-12 ani, la taifas cu un bãtrân, parcã vãd ºiazi scena, eram lãngã fântâna de la Diconeºti, îiziceam nea Lanche Burghiu, un înþelept al satului,care ne tot propunea probleme de agerime ºi noi,entuziaºti, rãspundeam. La un moment dat, ne-apus în mare încurcãturã cu urmãtoarea situaþie:„Cicã, în Pãdurea Samarului, a fost, tare demult, oluptã grozavã între doi balauri. Se vãd ºi acumaurmele copacilor bãtrâni cãzuþi. Unul avea un capºi nouã cozi, iar celãlalt avea nouã capete ºi o coadã.Care dintre ei a biruit în final?” La rãspuns, eramcam împãrþiþi: unii mizam, cu argumente, pe cel cunouã capete, ceilalþi pe cel cu un cap, iar moºul nuînclina balanþa, menþinând suspansul. Între timp, l-astrigat nevastã-sa în curte, cã intrase o caprã îngrãdinã, aºa cã nici azi n-am ºtiut rãspunsul lui. Poatecã-l aflãm dupã prezidenþiale...

DIAMANT

De-a râsu’ plânsu’

Un româncheamã în

judecatã peDumnezeuVasile Panã

Justiþia românã, cred cã se confruntã în prezentcu un caz care a oripilat opinia publicã. Parcã nu arfi suficiente problemele încã nerezolvate în acestdomeniu!

Eroul aceste întâmplãri, reþinut într-unpenitenciar de maximã siguranþã, se aflã înpermanenþã înconjurat de o armatã de specialiºticare se strãduiesc sã-i facã regimul de penitenþã câtmai suportabil. Ajuns dupã gratii, pentru crimacomisã cu premeditare s-a ales cu o pedeapsa de 25de ani.

Colegii sãi de suferinþã, hârsiþi în ale legislaþiei,îi þin în celulã cursuri intensive privitoare la legislaþiapenalã, axându-se în special pe cele referitoare lacãile de atac ºi de apãrare. Astfel, cã în urmã cu doiani de zile la un tribunal din buricul Bucureºtilor s-aînregistrat o plângere penalã expediatã de criminal,având ca obiect: „Citarea, judecarea ºi condamnarealui Dumnezeu, pentru infracþiunea de nerespectarea unor clauze contractuale“.

Dupã înregistrare ºi repartizare computerizatãjudecãtorului competent, acesta rãmâne puþin pegânduri. „Acest caz îmi va lua mult timp pânã ladefinitivarea! Nu cred cã în jurisdicþia penalã sã existeun caz asemãnãtor“!

În prima audiere, reclamantul îºi motiveazãcererea, prin aceea: „Încã de la botezul meu încristelniþa bisericii parohiale, între mine ºi Creators-a încheiat un contract de ocrotire. Acest docu-ment, dupã cum ºtiþi a fost semnat de - naºul meu,ca tatã spiritual - ºi popa paroh ca reprezentant le-gal al lui Dumnezeu”!

Deþinutul, face dovada cu probe materialeindubitabile: semnãturile de pe actul de botez suntde naturã olografã ºi provin de la cele douã pãrþi,adicã naºul care în trei rânduri a jurat „mã lepãd desatanã“ ºi preotul care ºi-a încasat comisionul destulde consistent“.

Conform principiului contradictorialitãþiiprocesului penal, s-a admis ca Dumnezeu sã fiereprezentat, în lipsa sa, de un apãrãtor din oficiu.Distinsa doamnã avocat a adus în apãrareaCreatorului unele fapte imputabile reclamantului:„Bunãoarã, a afirmat dumneaei, reclamantul se aflãîn prezent condamnat pentru crimã deosebit degravã, comisã cu premeditare ºi cã acest criminal nuare menirea de a cere clemenþã ºi a judeca pe alþii“.

Procesul penal a fost tãrãgãnat de doi ani,înglobând peste 15 termene de judecatã. Toateºedinþele se terminau cu formula clasicã: „Pârâtului,necunoscându-i-se adresa exactã, acesta nu a pututfi citat. Procesul se amânã pânã la un nou termen“.

Condamnatul, nemulþumit de stadiul cercetãrilor,în repetare rânduri a cerut instanþei de fond sã i secomunice stadiul în care se aflã dosarul.Monitorizarea permanentã a justiþiei de cãtrecomisarul U.E. - determinã Ministrul Justiþiei de aforma un colectiv de juriºti pentru a lua în discuþiecazul respectiv. Aceste somitãþi, ajung la o concluziecã dosarul se poate clasa, aplicându-se prevederiledin Codul de Procedurã Penalã, referitoare lanecunoaºterea domiciliului pârâtului, precum ºicauze de interes general: decongestionareaevidenþelor operative ale instanþelor, teama de a seintroduce clauzã de salvgardare, etc, etc., etc.

Deþinutul, imediat dupã primirea comunicãrii declasare, face recurs la instanþa superioarã. Dându-i-se câºtig de cauzã, dosarul se redeschide ºi seînainteazã organului de poliþie care are în subordine„Serviciul de evidenþã a populaþiei“, pentru a luatoate mãsurile ce se impun în vederea identificãriilui Dumnezeu.

7

Gheorghe Dobre

ISTORIE LOCALÃ(VI)

ªi tot aºa, niºte veselepagini, care-ar fi putut lipsidacã autorul, adicã eu, n-ar fifost cu chef, momente-n careraþiunea nr. 1 se-ndrãgosteºtelulea ( ca sã nu zic altfel ) deun obiect pe care nu-l poatedefini prea clar ºi lasã loculde primadonã raþiunii nr. 2,sau 3, pentru desfãºurarea

ostilitãþilor, care ostilitãþi se petrec dupã ce toatehamurile au fost rupte ºi aruncate-n focul la carerãmân sã se-ncãlzeascã leneºii; dupã ce toatecureluºele puse pe trupul tânãr ºi puternic au fostdizolvate-n acizi, raþiunea nr. 2 sau 3 lucreazã pentruefectuarea marelui bine fãrã obiect. Cu alte cuvinte,în lipsã, îºi face de cap, de picioare ºi de restul.Reediteazã dionisiile, cam des în ultima vreme, darbune pentru trezirea forþei apolinice care zace-n noi,nespeculatã altfel sutã la sutã. ªi ºtiþi cu toþii cumsunã patetica chemare, mai mult ordin, a acestuisfârºit de secol XX. Dragii mei, animale cugetãtoarefiind ºi libere, de astã datã, nu ne rãmâne decât sãfotografiem clipa ºi sã ne uitãm în pozã cu lupa dupãbunãtãþile minuscule sau inexistente pânã ne-o venirãu. ªi, dupã ce ne-o veni rãu, sã pornim spre raiurcându-ne pe stâlpi. Dupã ce vom ajunge la capãtullor, sã ne-nchipuim cã acolo-i raiul. ªi-acesteajungeri sã le decretãm aporii. Apoi sã decretãm cãaporiile nu existã. Ca ºi stâlpii, dealtfel.

Aceste neritmice ruperi de hamuri sunt, deci,descãrcãri de energie care se pot materializa într-ogamã variatã de produse: spargerea unor geamuri,mãreþia actului diferind funcþie de locul în care s-auaflat geamurile, o bãtaie bunã, care poate fi ºi o crimã,o dragoste mare, un discurs îndrãzneþ, o maºinãrieabsolut nouã de tocat verdeaþã la raþe, un volum de

versuri, o rafalã de feromoni, un record atletic sauorice altceva ce ne-ar putea face fericiþi ºi storºipentru câteva clipe din lunga noastrã viaþã, vorbatitlului cãrþii prietenului Redea.

Aici ar trebui sã punem punct stufoasei noastrestufoºenii ºi sã ne-ntoarcem la stuful iniþial, pe careZipa îl ardea în fiecare februarie, chelindu-ºi astfelbalta ºi dând voie peºtilor de toate soiurile ºi mãrimilesã mai rãsufle puþin prin micile gãuri apãrute-ngheaþã. Încã nu se aflase pe aceste mãnoasemeleaguri cã el, stuful, mai poate fi folosit ºi la altcevadecât la învelitul bordeielor þigãneºti, cu toate cãRedea ºtia ºi-ar fi fãcut orice sã dea istoria pestecap. Chiar omnipotent ºi omniscient fiind, ºi asupralui acþionau niºte mecanisme reglatoare care-i limitauintervenþiile ºi þineau în malurile normale evoluþiageneralã. Când se-mbãta, uneori, þinea sã aminteascãdespre aceste limitãri la care creierul lui era supus,sã le blesteme ºi sã-mpungã aerul, cu degetultransformat în suliþã otrãvitã, acolo unde credea elcã ar trebui sã se afle Cel care-i dãduse ceva darnu-i dãduse tot. Când se trezea, recunoºtea cã CelNevãzut nu-i prost ºi, dacã nu-i prost, Acela se aflaprecis în capul lui, cãci în altã parte n-avea cum.

Deci, înapoi la clasici, adicã la Broºteni.„... cât ºi plãcinte ahileice”( dar nu ale lui

Pherecrates ), care plãcinte agonizau nemâncate pemesele evanghelice, adicã ale lui Evanghelos, robsieºi ºi stãpân peste restul, cã barbarii trebuiecivilizaþi, ºi mãreaþã a fost ideea celui care, chiaraºa târziu, îl trimisese pe aceste meleaguri, unde

sãgeþile trimise spre nori acum douã mii de ani se-ntorceau înapoi vijelios, iubind gravitaþia peste mãsurãºi fixând, ca niºte bolduri în insectar, fiinþe ºi-ntâmplãri demne de o panã mult mai dedatã aromelorlimbii decât a mea, pana mea fãcând doar tot ce-istã-n puteri pentru a picta cât mai corect, fãrã sãaibã vreodatã pretenþia cã ºtie, poate face ºi chiarface mai mult decât o þin cernelurile. Modeste puteri,dar puse-n slujba adevãrului, care adevãr selimpezeºte ca vinu-n decembrie, singur, fãrã aspirine,zahãr sau alte descoperiri moderne.

Crizã de melancolie. O obosealã venitã deniciunde s-a instalat de câteva zile în corpul tãu ºicu toate cã ai putea sã provoci multiple stãri deveselie nu o facã, gravitaþia s-a mãrit puternic înjurul tãu, tot ce e-n tine (chiar ºi gândurile) a devenitfoarte greu, te þine la pãmânt, adicã în pat, Redea avenit de câteva ori sã te trezeascã dar nu l-ai bãgatîn seamã, ºi te-a pãrãsit supãrat, n-ai nici o þintã, eºtiun semiobiect, gol de sentimente ca un rezervor demaºinã fãrã carburant, ºi toate personajele au coborâtdin tine ca dintr-un autobuz ºi te privescneputincioase, un fier mort pe care n-au cum sã-lînvie, ºi-ºi fac probleme, rãgazul lor s-a transformatîn rãmânerea fãrã scop ºi tot convoiul lent algândurilor negre, contradictorii, privind utilitateaexistenþei lor porneºte la atac ºi-i face agresivi,dornici sã fie, sã-ºi probeze existenþa, care existenþãdin aceastã clipã e relativã ºi aproape suprapusãpeste zero ºi recitesc înfriguraþi paginile dinaintedespre ei ºi-ºi dau cu pãrerea, dar pe mine nu mãintereseazã, oboseala mi-e stãpânã, melancolia,vântul prin frunzele de afarã, umezeala ºi rãcoareadau ºi mai mare greutate corpului meu, care-ºi fabricã(pentru câte zile?) propriu-i timp, în care lipsaspaþiului e singura constatare ce se mai poate face.

Se descãlþã grãbit ºi-mi arãtã pe piciorul stâng ceva.Ce-i asta? îl întreb nedumerit. Nu ºtiu. O vrei? ªi mãprivi preocupat. Cred cã n-am ce face cu ea, încep euretragerea. Ce conteazã. O vrei, ia-o! Poftim, nu se lasãel. Ai dreptate. Totuºi, chiar aºa fãrã nici un scop? Nufi idiot. E singurul lucru cu care n-ai ce face, nici pelumea asta, nici pe ailaltã. Nu mai gãseºti aºa ceva. Bine,zic, fac târgul.

În tot acest timp, luna muºca lacomã din întuneric ºilucrurile din jurul nostru ºi de pe noi þipau pe toatetonurile oferindu-ne necesitatea lor de neînlocuit. Ne-am despãrþit fericiþi.

*Individul se uita la televizor. La un meci de fotbal.

Era deþinutul propriului timp liber. Oaspeþii marcau goldupã gol. Omul nostru jubila. Uitase de þigãri ºi cafea.Þipa. Urla. Corecta miºcãrile greºite ale combatanþilordând dezlãnþuit din picioare. Din cap. Gazdele dau ungol. Deziluzie. Cota entuziasmului creºte însã din nou.Soþia-l pãrãsise de douã sãptãmâni. Copilul, la socri.Gol! Normator la cea mai mare ºi mai modernã ºi maitoate celelalte întreprindere din oraº. De fapt ºi singura.Câºtiga bine. Favoritul rateazã. Þigãrile. Cafeaua.Înjurãturi. Gazdele reduc din handicap. Extraordinar!EGALEZÃ! Are o amantã care vrea sã se mute la el. Oamânã. Închide televizorul. Fumeazã. Se gândeºte la ocolegã de servici. Aia, da. Soneria. Deschide. Un tânãrcu pãrul albit de un ºoc emotiv puternic intrã în camerã.E timid. Speriat. Se prezintã. „Eu sunt Trecutuldumneavoastrã.” Individul nostru scapã þigara dinmânã. Se sprijinã de perete. κi revine într-o secundã ºi-ncepe sã þipe scos din minþi: „Ieºi afarã! Afarã! Afarã!”

*Omul nostru-ºi sugea cu plãcere porþia lui de cer.

Întins în iarbã, cu faþa-n sus, ca-n toate povestirileserioase scrise pânã la mine, omul nostru-ºi sugea, cumam mai spus, porþia lui de cer. Era, trebuie s-o

ªASE TEXTE DEBUZUNAR

recunoaºtem, o porþie cum probabil ºi-un împãrat ºi-ar fidorit. Dar, dintr-un petec de cer apropiat, deodatã,deasupra omului nostru coborâ o insectã uriaºã, care-lavertizã elegant: „Acum te voi mânca negreºit!”

ªi l-a mâncat.

*Nimerisem într-un oraº foarte viu. Strãzile miºunau de

oameni, magazinele înfloreau peste tot, circulaþiaautovehiculelor se desfãºura fluent. O minune. Dar, într-una din plimbãrile mele, am întâlnit o situaþie care m-anedumerit. Un om între douã vârste, cu faþa tot o ranã,trecea printre ceilalþi, clãtinându-se, ºi primea de la fiecarecâte o palmã zdravãnã. Numai în faþã. Nu riposta, nuvorbea. κi vedea de drum. „Nu credeam cã sunteþi aºa derãi”, spuneam trecãtorilor, încercând sã aflu despre ceeste vorba. „Nici nu suntem”, mi se rãspundea invariabil.„Atunci de ce daþi în el fãrã nici un pic de milã?” „D’aia!Oricum, va muri peste douã zile.” Omul, cu o figurãîngrozitor de clarã, se clãtina sub lovituri îndreptându-sespre casã.

*Un loc liniºtit. Doar obiºnuita zumzãialã a

restaurantului din orãºel ºi lumina difuzã, absorbitã depluº, fum, perdele. Aici, toþi se cunosc, nu scapã nimenifãrã sã salute sau sã fie salutat. Consumatorii discutã-ntre ei pe deasupra meselor, punând la cale mici afaceri,povestind întâmplãri banale de peste zi sau, forþândviitorul, îmblânzesc ºi dominã ziua urmãtoare. La un mo-ment dat, pe uºã intrã, clãtinându-se, un tip fãcut parcãde noapte. Cu toate simþurile revoltate de cine ºtie ceamintire, se îndreaptã spre un chelner ºi-l ia de guler. Îlîntrebã de foarte aproape: - Mã, tu ºtii cine sunt eu?

Chelnerul, speriat ºi derutat, apoi doar derutat,rãspunde cã ºtie. Omul nostru mânjit cu întuneric seîntoarce triumfãtor spre asistenþã: - Auziþi, cicã ºtiecine sunt. Râde. Toatã lumea studiazã cu atenþie fundulpaharelor. Nu ºtii nimic, mai zise ºi se puse pe râs. Nueºti Cutare? întrebã chelnerul încercând sã se desfacãdin strânsoarea celuilalt. Nu sunt Cutare. ªi chiar dacãaº fi, ce-þi pasã þie? Pãi, nu-mi pasã, rãspunsechelnerul. Bine cã nu-þi pasã, mormãi distrat omulnostru ºi se topi în noapte. Dupã acest incident,perdelele au început din nou sã absoarbã lumina ºifumul acestui local liniºtit, în care nimeni nu maispãrsese un pahar de câþiva ani.

*Femeia îºi dezlipi mâinile de pe caloriferul care

agoniza în spatele ei ºi se repezi cu o nerãbdare slabmascatã cãtre telefon. Primi probabil o veste neplãcutãcare-i topi nerãbdarea într-o mascã de cearã inertã. ªide calitatea a III-a. Parcã trecu un veac pânã cereceptorul ajunse în furcã. κi fãcu un ceai, privipierdutã pe un ziar din care nu înþelese nimic, îºi aranjãcele câteva cãrþi pe care le avea într-o nouã ordine,ronþãi o grisinã. Apoi se aruncã din nou spre telefonulcare þârâia ca scos din minþi. Probabil cã la celãlaltcapãt era o prietenã, cãci femeia închise dupã vreozece minute ºi se îndreptã spre calorifer vãdit mulþumitã.Dupã ce se încãlzi, privi spre fereastrã, convinsã cãprimãvara n-o sã mai vinã. O zãpadã apoasã ºi maculatãera aruncatã de colo-colo de roþile maºinilor. Un câinejigãrit se þinea cu încãpãþânare dupã un bãtrânelasemãnãtor, dar antipatic pentru cã-l ameninþaintermitent cu un baston preistoric. „ În oraºul ãsta n-ai loc de câini ºi de pensionari” zise cu glas tare femeiaºi se apropie din nou de zeul care se zbârlea zgomotospe masã. În sfârºit, se destinse, se transformã în pisicã,îºi aranjã fusta, fãcu o mie de alte gesturi care spuneaucã vorbea cu un bãrbat. Dar nu cu unul oarecare, cichiar cu actualul. Închise. κi debranºã zeul din marelecircuit ºi se puse pe aºteptat. Cred cã ºi-acum aºteaptã.

Gheorghe Dobre

8

Venise toamna. Venise la fel ca altãdatã cu umezealãºi dureri de oase, cu pomi care-ºi plâng de milã cu frunzeuscate. Ei ºi ce! Parcã nu mai fusese?Dar oricât încerca sã se liniºteascã, un sentiment straniumuºca nemilos din liniºtea-i de altãdatã. Un „nu ºtiu ce”plutea în aer, stând parcã gata sã-l comprime.

κi luã Psalmii ºi se duse în curte, pe o buturugã, înbãtaia soarelui cu dinþi. Mai zise o datã rugãciunea dedimineaþã, tot fãrã niciun folos. Parcã în loc sã se-apropiede Dumnezeu, îl îndepãrta mai tare. Deschise cartea laîntâmplare, cu speranþa în puterea tãmãduitoare a rândurilor.Altãdatã, era de ajuns s-o atingã, cã o liniºte desãvârºitã îlînvãluia pentru multã vreme. Acum, ochii-i fugeau pesterânduri de parc-ar fi fost în cãutarea unui „ce” pierdut, iar înminte îºi fãceau de cap, amestecându-se printre versete,sumedenie de gânduri fãrã niciun rost, de care îi era ruºine ºipe care se strãduia din rãsputeri sã le alunge.

Nici nu-l auzise pe Dumitru când deschisese poarta. Îisimþise rãsuflarea în ceafã ºi, întorcându-se, dãdu cu ochii deditai muntele de om, stând în picioare ºi citindu-i peste umãr.

„Doamne pãzeºte! Am ajuns sã mã sperii de un om!”Parcã ºi Dumitru avea azi ceva ciudat în înfãþiºare, chit cãn-ar fi putut spune ce. Iar sã se sperie de el nici atât nu eracazul, toatã lumea ºtia cã-i cel mai paºnic om din sat, numaisã nu-l calci pe coadã, ºi muncitor cât zece la un loc.

„Da ce-o fi cãutând la mine aºa de dimineaþã? I-o fimurit poate cineva.”

- Sãrumâna, pãrinte! Am venit.- Sã trãieºti, Dumitre! De ce-ai venit?Acesta bulbucã ochii cât cepele ºi-ncepu a se bâlbâi,

cum fãcea de câte ori ceva sau cineva îl lua prin surprindere:- Ppp...ãi, cccum de ce, pppãrinte? Nnn-aþi zis

dddumneavoastrã sssã viu? Ammm venit, ia!Cum uitase? Acum îºi aducea aminte cã-i zisese sã

vinã sã-l ajute sã bage porumbul. Tocmai azi îºi gãsise!N-avea niciun chef de el, dar nu se cuvenea sã-l trimitã pebietul om acasã, de bine ce poate-ºi lãsase din treburilelui ca sã-i dea o mânã de ajutor. Simþea cã el n-o sã-i poatãfi de vreun folos, dar nici sã-l lase singur nu-i venea. Nuprea ºtia ce sã-i spunã.

- Stai!- Pãi eu sã stau am venit? Ziceþi-mi ce sã fac, m-oi

apuca de treabã, iar dumneavoastrã puteþi sã mai staþioleacã sã citiþi la cele bisericeºti, cã tare frumos le maiziceþi ºi la slujbã!

Hm...dac-ar ºti! Dac-ar ºti el, Dumitru, cã nu maideparte de-alaltãieri, la slujba de pomenire a morþilor,uitase sã citeascã un rând de pomelnice! Noroc cudascãlul, care i-a atras atenþia discret! Îl întrebase peDumnezeu, chiar acolo-n bisericã, în gând, fireºte:„Doamne, de ce ne-ai mai dat minte, dacã ne laºi sã ne-opierdem? Am învãþat atâtea, am adunat în creierul ãsta ogrãmadã...la ce-mi folosesc, dacã uit un lucru pe care-lfac de-o viaþã?”Dumitru stãtea în picioare în faþa lui, cu privireaîntrebãtoare, parcã cerându-i socotealã. Nu se puteaaduna. Trebuia sã-i spunã unde-i coºul, unde sã punãporumbul. Nu era-n stare.

- Stai! Stai, Dumitre!- Las c-oi sta destul cu mâinile pe piept!Observaþia aceasta banalã avu darul sã-l mai aducã la

realitate. Privea la Dumitru, care se orientase deja. Gãsiseun coº ºi începuse s-arunce în el ºtiuleþii, dupã ce, maiîntâi, îi golea de foi, cu o dexteritate ce trãda exerciþiuîndelungat. Îl auzea vorbind de unul singur, fãrã sãpriceapã la început ce zice. Avea ºi omul ãsta un defect:nu-i tãcea gura, cât timp îi mergeau mâinile. Când îl maimustra unul, altul, le-o reteza scurt: „N-oi tãcea destulîntre patru scânduri? Ia mai vedeþi-vã de treabã! ªi sã maiºtiþi de la mine de omu care vorbeºte sã nu te fereºti, cade câinele care latrã! Cã barem ãsta ºtii ce-are-n dovleac.Da când oþi vedea pã unu cã tace, ºi tace azi, tace ºimâine, ºi-n zi de lucru ºi de sãrbãtoare, ºi la nuntã ºi labotez, apoi de ãla sã vã feriþi ca de ãl cu coarne! Cã ce-aremutu-n minte, nici ãla nu ºtie. ªi þi-o trânteºte aºa, penepusã-masã, de te lasã paf.”

- Pãrinte, dacã vã e rãu, dau acu o fugã peste drum, ladispensar.

Dãdu din cap în semn cã nu-i nevoie, fãrã sã-ngaimevreun cuvânt.

- Bine. Da dacã vã rãzgândiþi, eu tot aicea sunt.Brusc, îºi schimbã decizia. Aruncã în coº ºtiuletele pe

care îl migãlise, scuipã în palme de douã ori, apoi ºi le

Doar o altã toamnã

frecã una de alta, dupã care se nãpusti asupra preotului,înconjurându-i fruntea, fãrã ca acesta sã aibã putinþã descãpare.

- Oþi fi deochiat, pãrinte. Las cã le ºtiu io pe muierile-astea care vin la bisericã! Pune câte una o uitãturã, de nute mai miºti trei zile. Vã zic eu acuma un deochi pe care-lºtiu de la bunicã-mea, care l-a-nvãþat ºi ea de la bunica ei.De nu v-o trece, sã nu-mi ziceþi mie Dumitru!

- Nu-mi zice nimic, decât „Tatãl nostru”, dacã insiºti!- Bine-atunci! Ce-i drept, pot sã vã zic ºi „Cãþeluº cu

pãru creþ”, cã io tot am leac. Parcã-s paratrãznet, toaterelele se scurg prin mine ºi n-am teamã cã m-ar atingevreuna.

Ce-i fãcu, ce-i zise Dumitru, cã deveni deodatã alt om.Angoasa care-l însoþea de dimineaþã dispãruse brusc, caºi cum n-ar fi fost.

Dacã ar fi stãruit asupra cauzelor, ar fi fost nevoit sãadmitã cã simpla atingere pe frunte a mâinii unui om bineintenþionat fãcuse minuni. ªi faptul cã cineva se rugasepentru el. Ce-i drept, în atâþia ani de rugãciune pentrualþii, nu-ºi pusese întrebarea dacã se roagã ºi pentru elcineva. Apoi, dacã nu s-ar fi temut, ar fi recunoscut, deasemenea, cã suferinþa nu-i venea nici de la Dumnezeu,nici de la diavol ºi din nici o altã parte.

Sunt zile în care, oricât ai inventaria, gãseºti listacompletã, nimic nu pare sã lipseascã din celetrebuincioase omului, dar parcã nimic nu-i ajutã sã simtãcã trãieºte. La ce bun hambarul plin, dacã nu-i nimeni sãse bucure cu tine? La ce bun frumuseþea câmpului înverzit,dacã paºi-þi îl strãbat însoþiþi doar de umbrã? La ce bunmiracolul poeziei, dacã versul care te-a cutremurat cel maitare nu-l poþi împãrtãºi nimãnui? La ce bun cinstea ºionoarea, la ce bun frumuseþea ºi inteligenþa, dacã nu-inimeni sã se poatã bucura de ele?

Pãrintele Darie ºtia prea bine cã Dumnezeu n-a doritca omul sã trãiascã de unul singur, dar prefera sã nu segândeascã la asta de când îi murise soþia. ªi totuºi, preades în ultima vreme, gânduri ca ielele îi jucau prin cap,

aruncându-i sãgeþi otrãvite: „Dacã nu ne-a vrut singuri,de ce nu v-a lãsat sã fiþi doi? De ce nu v-a dat copii? Dece? De ce?”... Se cufunda în rugãciune pentru a scãpa deele ºi zi de zi sufletul îi era otrãvit la gândul cã pãcãtuieºteascultându-ºi întrebãrile. Azi-dimineaþã, mai mult caoricând, se simþise pe marginea prãpastiei. ªi Dumnezeui-l trimisese pe Dumitru de care ºi uitase sã-l smulgã dinîntunecimea lui ºi sã-l aducã la viaþã, cu vorbe neticluite,de om simplu. „Niciodatã nu ºtii de unde-þi vine salvarea!”

Brusc, îl cuprinse pofta de-a asculta interminabilelepoveºti ale lui Dumitru ºi se-ndreptã cu paºi vioi cãtregrãmada de porumb, unde acesta îºi continua nestingheritdiscursul, fãrã sã-i pese dacã cineva îl ascultã sau ba:

- Io i-am zis, nu o datã, de mai multe ori: „Fã femeie,bagã-þi minþile-n cap! Io slugã la ãla nu mã duc, de-ar fisã-mi mãnânc mizeria de sub unghii!”

- Despre cine vorbeºti?- Pãi nu v-am spus? De ãla a lu Teaºcã, de nu face doi

paºi fãrã sã pupe-n cur Partidu. Sã mã ierte sfânta zi deluni ºi Sfinþia Voastrã, Pãrinte, da când pupi în cur Partidu,omori ºi pe mã-ta ºi pe tac-tu, dacã partidul þi-o cere. Nuzic bine? Pãi cum sã nu zic! Mai demult, când era cucomuniºtii, a cugetat sã intre la mine-n curte ºi sã-mi punão hârþoagã sub nas, cicã sã semnez sã mã fac membru. Iomai întâi am fãcut pe prostu: „Ce semnãturã, tovarãºuTeaºcã, ia uite care-i semnãtura mea! o pun de mii de oriîn câmp” ; ºi-i arãt sapa. El, rãu la mine: „Auzi, cin te crezi?Vezi cã n-avem timp de pierdut cu de-alde tine! Am vãzuteu mulþi d-ãºtia la viaþa mea. Hai, semneazã!” Atunci num-am mai putut abþine, cã io nu ºtiu multe, ºi zic: „Auzibã, tovarãºu Teaºcã, mneata mai ºtii ce se face cu sapa?”„Hai, bre, lasã cã ºtim ºi noi, cã doar am fost fii de þãrani,origine sãnãtoasã ce mai...” Zicea „am fost” de parcã aldetac-su ajunsese-ntre timp miniºtri. „Pãi bine bã, ºi dacã aifost odraslã de þãran, nu te-a-nvãþat tac-tu ce se mai facecu sapa?” ªi pânã s-apuce sã se dumireascã, i-am ºiproptit-o la jugularã. „Ei, tovarãºu Miticã, stai bre aºa, cãoameni suntem, ce-ai înnebunit? Am zis ºi eu cã-þi fac unbine, nu-l vrei, nu-l vrei...e vreo supãrare?” C-o fi, c-oplesni, las cã te mai gândeºti matale...ªi dus a fost. Nici cãmi-a mai cãlcat bãtãtura. Ce-am mai râs atunci! Da dupãaia, nu spun cine-a râs mai tare. Eh, asta-i viaþa, pãrinte,cu bune, cu rele,... Da lãsaþi porumbu-ãla, cã ºi-aºa maimult îl mângâiaþi! Ãsta nu-i Biblie, are ºi el rostu lui. Lãsaþicã fac io toatã treaba, mi-oþi pune ºi mie o vorbã bunãcolo sus. Sãnãtoºi sã fim! Am scãpat noi de-alde Teaºcã,om scãpa ºi de porumb.

Ascultând porunca lui Dumitru, se retrase pe buturugã,privind absent la mâinile dibace ale acestuia.

κi auzea gândul, fãrã a mai încerca sã-l alunge: „Cândtoamna vine, singurãtatea strigã mai tare din noi. Cu câtte prefaci cã n-o auzi, cu-atât ea strigã mai tare.

Sã strige! ªi omul face asta când dã cu ochii de lume.ªi-apoi? La urma urmei, nu-i decât o altã toamnã umilã

haltã în drumul spre veºnicie.”Loredana Dalian

Hai sã fim trendy! Dar ce ne cere trendul?Mai intâi, ºi mai întâi, ºi mai înainte de toate,

trendul ne interzice sã mai umblãm pe stradã, aºa,de capul nostru, în duhul gol, cum umblau cândvaacei homo sapiens în Pateric.

Aºa cã, na! Trebuie sã ne conformãm. Eu per-sonal, mã conformez ºi înjur cu foc (bineînþeles îngând) când mai vãd câte o epavã care se rujeazã ºifardeazã ºi fuge de moarte de pe-acasã. Minciunelelesunt din nou la modã. ªi eu... Îmi mint ºi eu ºeful,ºtiind cã la rându-i nu ºi-a însuºit decât primele treiarticole din Regulament: art 1: ªeful este sef; art. 2:ªeful are întotdeauna dreptate; art. 3: Când ºeful nuare dreptate, se aplicã art. 1 ºi art. 2.

Umblã vorba prin târg cã e vremea trântelor destradã. Eu mã iau de piept cu viaþa, ºi nu mã las cuuna cu douã învins de ea. Zice-sa-r cã e bine ca dincând în când sã mai ºi pierzi. La mine, asta e o mareproblemã! Nu prea îmi iese!

Îmi iau însã revanºa cu alta mai boacãnã. Maitrag ºi eu câte o beþie aºa, la zile mari ºi evenimenteimportante. Dar þigãri... asta nu! Pentru cã buzunarul

Spovedanie de dragul trenduluie cam strâmt. ªi în plus bântuie pe aici o ... de-aiade...cum îi zice, domn-le, trendul ãstã? De-aia derimeazã cu mizã (psihologicã), cu prizã (la mase),cu muzã (a patronilor) ºi cu valizã (goalã, când evorba de plecat la mare).

Iar când ies în lume, ºi vestalele zeului trendumblã în scopuri misionare pe stradã, îmi aducã ºieu ofranda: îmi scot ochiul smintibit ºi iute îl aruncîn urma lor.

Dar ceea ce ne cerul trendul cu tot dinadinsul,constã în faptul cã trebuie sã îi facem parte ºi luiBelzy Primarul Târgului de Ochi -. Drept pentrucare, îl iau cu mine la gât sau pe haine, niciodatã însuflet, ºi mergem la câte un concert la care se simteerou, muzã ºi chiar în centrul atenþiei. La rãstimpuridau ºi eu din cap, ca sã îi las impresia cã sunt deacord cu impresiile lui. Apoi, îl invit sã jucãm „De-a va-þi ascunselea”, seara târziu, în cimitir. Eu mãascund la umbra unei cruci, el într-un sicriu.

Duce-s-ar pe pustiu!

Ilie Romeo

9(continuare în pagina 10)

Performarea cântecelor epice la români se realiza atâtsolistic de cãtre rapsozi, cât ºi coral de cãtre cete. “Ceeace trebuie avut în vedere ºi reþinut este faptul cã atâtinterpretarea solisticã ( cu sau fãrã acompaniament in-strumental ) cât ºi cea coralã dateazã din preistorie, traciipracticându-le pe amândouã.” ( 7, p. 38 ) Interpretareaindividualã “...s-a pãstrat în tradiþia popoarelor din Pe-ninsula Balcanicã pânã în zilele noastre ºi nu e greu sãvedem în arta guslarilor sârbi, a cobzarilor ºi lãutarilornoºtri un fenomen de continuitate menþinut peste secole.”( Idem, p. 29) “Neîndoielnic, interpretarea coralã, în ceatã,a acestor cântece epice , în maniera colindelor, trebuieconsideratã, de asemenea foarte veche, fiind legatã demanifestãrile magico-rituale din comuna primitivã “ ( Ibi-dem) “ Aºadar, [în Transilvania, Criºana ºi Maramureº,n.n.] colindatul reprezintã forma ritualicã de interpretarea eposului cântat, aºa cum în Muntenia ºi Oltenia baladase cântã, tot cu funcþie ritualã, în cadrul ceremonialuluinupþial, la masa mare.” ( Idem, p. 31 )

Având în vedere o serie de note caracteristice cumsunt: tradiþia, preferinþele asculãtorilor, stilul ºi ambianþaperformãrii, observãm cã se disting douã mari arii ale circulaþieibaladei româneºti - aria sudicã, cuprinzând Banatul de sud-est, Oltenia, Muntenia, Dobrogea ºi sudul Moldovei, ºi arianordicã cu Banatul de nord, Criºana, Transilvania,Maramureºul ºi nordul Moldovei. ( 2, p. 11-12)

Cântecul epic s-a dezvoltat, s-a conservat mai bine ºiîn structuri mai variate ºi mai complexe în aria de sud aspaþiului lingvistic românesc iar în partea de nord,cântecul povestitor a fost mai puþin reprezentativ. Aicimulte subiecte narative s-au scuturat de epic, au migratcãtre cântecul liric, pierzându-ºi specificul ºiinterpretându-se în intimitate ca ºi cântecul propriu-zis.Mai amintim cã, pe o arie întinsã a Transilvaniei, anumitebalade s-au refugiat în colinde, cãpãtând forma oarecumhibridã de balade-colinde, dacã nu cumva acestea n-auavut niciodatã statut de balade în spaþiul în discuþie dinmoment ce acolo chiar creaþii baladeºti celebre cum suntMioriþa ºi Meºterul Manole au exisþenþã de colinde,fiindcã se cântã de cãtre cete în seara de Crãciun, auincipituri ºi refrene specifice genului ºi se încheie cu urãrideclamate în continuarea cântãrii.

În monumentala sa operã Mioriþa, 1964, pe bazacriteriului funcþiei sociale ºi rituale îndeplinite, AdrianFochi clasificã creaþiile mioritice în douã mari categoriifuncþionale: versiunea-baladã, caracteristicã regiunilorextracarpatice ale limbii române, ºi versiunea-colindã,specificã regiunilor intracarpatice, nordului ºi vestuluiacestor munþi. La rândul ei, versiunea-colindã se clasificã îndouã cicluri diferenþiate dupã criteriul mãsurii versurilor: ciclulI cuprinde piesele create în mãsura 7-8 silabe ºi ciclul II pecele compuse în mãsura de 5-6 silabe. Pentru ciclul II, un tipreprezentativ e cel bazat pe motivul fata de maior.

Dorin ªtef este de pãrere cã tipul colindei mioriticeFata de maior are “...o autonomie certã, personalitateproprie, un mesaj clar, care esenþializeazã teme ºi motivefolclorice dintr-un segment larg: cântecele erotice,colindele premaritale, de dragoste, de peþit ( Mã luai,luai...), motivul/mitul Zburãtorului, motivul Stânaprãdatã, prezenþa femininã la stânã (superstiþii,prejudecãþi) º. a. m. d.” ( 10, p. 150)

Atras de frumuseþea colindei Fata de maior, i-amdedicat o carte de peste 400 pagini, în care au adunat 206variante culese din 1885 pânã în 2006. (8)

Unitatea tipului este asiguratã de motivul fata demaior care genereazã un conflict nou ºi specific, în staresã individualizeze colinda noastrã în raport cu toatecelelalte creaþii cu subiecte mioritice.

Motivul fetei, care apare ca din pãmânt înainteapãcurãreilor, îi ispiteºte cum fac Ielele, stârneºteneînþelegeri între ei ºi aduce moartea celui care o iubeºtemai mult ºi pe care ea îl alege, deoarece e un ins deosebitasemenea lui Fãt-Frumos, este prezent în toate variantele.Personajul feminin ni se înfãþiºeazã cu mai multe chipuri ºinume care, probabil, reprezintã tot atâtea momente ºiipostaze ale unei îndelungate evoluþii în timp, de la miticcãtre real. Seria fetelor din colindã se împarte în douã grupe:una de origine miticã, posedând vizibile atribute solare -Sora Soarelui ºi a Pãmântullui, Zâna, Fata de împãrat,Fata de maior, alta fãrã aceste atribute ºi aparþinând lumiicomune - fata cea strinã, fata fecioarã, fata frumoasã,fata de pãstor.

În corpusul de texte al lucrãrii noastre Colinda “Fata

Augustin Mocanu

“Mioriþa” cãlãtoare- obsevaþii pe marginea unor texte -

de maior”, personajul mitic, solar ºi htonian în acelaºitimp, Sora Soarelui ºi a Pãmântului, este prezent în ºaptevariante, din care în cinci e vorba de câte doi pãcurãrei ºiîn douã de câte trei. Indiferent de numãr, ei întotdeaunasunt fraþi buni, ceea ce însemneazã cã ne aflãm în prezenþaunei realitãþi foarte vechi, anterioare situaþiei din baladelemioritice extracarpatice în care ciobãneii poartã numeprovenind de la denumiri geografice ºi istorice româneºtinu prea îndepãrtate, care evocã provinciile noastre dinevul mediu ºi de mai târziu. De altfel chiar prezenþatermenului pãcurar, moºtenit din latinã, faþã de împrumutulturcesc cioban constituie o notã forte de arhaicitate,arãtând cã textele ardeleneºti ale colindelor suntanterioare baladelor din aria extracarpaticã a spaþiuluilimbii române.

În aceste note însemnate în fuga condeiului, ne oprimpuþin la variantele în care personajul feminin este SoraSoarelui ºi a Pãmântului iar pãcurãreii sunt doi fraþiadevãraþi. Am ales aceste piese, fiindcã una, deºi estetransilvãneanã, a fost culeasã în judeþul Ialomiþa. Dãm încontinuare lista cu datele de identitate ale celor cincicreaþii, aºezate în ordinea cronologicã a înregistrãrii sau apublicãrii fiecãreia.

1. Colindã, Uric, HD, 1933, culeg. Ilarion Cociºiu,apãrut în Ad. Fochi, Mioriþa, 1964, p.687, reprodus înAug. Mocanu, Colinda “Fata de maior”, 2007, n. 179, p.326-327.

2. Colindã, Valea Lupului, HD, 1938, culeg. IlarionCociºiu, apãrut în Ad. Fochi, Mioriþa, 1964, p.687-688,reprodus în Aug. Mocanu, Colinda “Fata de maior”, 2007,n. 185, p. 345-346.

3. Balada Mioriþa, Sudiþi, IL, apãrut în Cântece de peIalomiþa, Slobozia, 1971, p. 87-88.

4. Text fãrã titlu, Peteritea, MM, Þara Lãpuºului, 1980,culeg. Vasile Latiº, apãrut în Antologie de folclor din judeþulMaramureº, Vol. I, Poezia, Baia Mare, 1980, p. 107, reprodusîn Aug. Mocanu, Colinda “Fata de maior”, 2007, n. 11, p.106-107.

5. Doi pãcurãrei, Frunzeni, Mª, culeg. Ion ApostolPopescu, apãrut în Poezii populare din Transilvania,Editura Minerva, Bucureºti, 1986, n. 11, p. 411, reprodusîn Aug. Mocanu, Colinda “Fata de maior”, 2007, n. 177,p. 323-324.

Titlurile sub care apar textele nu sunt folclorice. Poatecã au fost date de cãtre culegãtori. Primele trei trimit lafuncþia socialã a genului ºi nu la conþinutul subiectuluinarativ. Ultimul titlu dã numãrul pãcurãreilor, doi, aflat,oarecum, în opoziþie cu Trei pãcurãrei, denumire carecopleºeºte prin repetarea ei obsedantã. Varianta dinPeteritea nu are titlu, cãci aºa se obiºnuieºte în folclor,unde, dupã obicei, primul vers este considerat drept titlu.

Geografic, situaþia celor cinci variante se prezintãastfel: douã au fost culese acasã, în Þara Haþegului, unaa fost descoperitã tocmai sub Þibleº, în Þara Lãpuºului,alta a urcat pe Mureº cãtre Cãlimani ºi o alta a coborât cuturmele maierilor ardeleni pânã sub soarele fierbinte dininima Bãrãganului ialomiþean. Deci, pornind de la origine,Þara Haþegului, trei variante au cãlãtorit ºi au ajuns înalte zone folclorice, departe, la zeci ºi sute de kilometridistanþã. Credem cã la baza formãrii fiecãreia dintrecreaþiile cãlãtoare au stat piese foarte apropiate de ceadin Uric, pe care noi o luãm ca izvor de netãgãduit ºi, îndiscuþia de faþã, îi conferim rolul de martor.

Legãtura de necontestat dintre variantele cãlãtoare ºimartor se susþine prin existenþa unui însemnat numãr deversuri comune, care merge pânã la douã treimi din total:26 din 37 în varianta din Frunzeni, 21 din 33 în colinda dinPeteritea ºi 29 din 37 în piesa din Sudiþi.

Din cauze ce þin de înzestrarea nativã a performerilor,de cunoaºterea profundã a creaþiei folclorice zonaleprecum ºi a limbii vorbite acolo, dar, poate, ºi decircumstanþele ºi de starea emoþionalã a acestora înmomentul înregistrãrii, variantele din Peteritea ºi Sudiþisunt inferioare celei din Uric, cãci conþin expresii, versurineclare, iar curgerea epicului nu respectã clar logicanaraþiunii.

Pentru a demonstra unitatea ºi individualitatea acestuimic grup de creaþii mioritice, aparþinând tipului fata demaior, rãspândite pe o arie atât de largã, discutãm, încontinuare, câteva aspecte privitoare la conþinutul ºi artaexprimãrii lui, fãrã a avea pretenþia epuizãrii acesteiproblematici.

SubiectulPe un picior de munte merg nouã sute de oi. Textul nu

precizeazã cã urcã, adicã esteprimãvarã, sau coboarã, fiindtoamnã. Înainteaoilor sunt Doi pãcurãrei,/ Doi frãþiorei.Cel mai mare, având, probabil, funcþia de baci, îi spunecelui mai mic sã rãmânã cu oile, cã el se duce, fiindcã el aiubit pe Sora Soarelui ºi a Pãmântului. Micul îi rãspundeexact cu aceleaºi cuvinte, zicând sã rãmânã cel mare cuoile, fiindcã el se duce la Sora Soarelui ºi a Pãmântului pecare a iubit-o înaintea celui mai mare.

Fiecare pãcurãrel aspirã sã aibã o mireasãnemaipomenitã, din lumea miturilor, despre care nu sepoate spune nimic în afarã de a-i pronunþa numele, cãcifiinþa respectivã nu e prezentã în lumea întâmplãrilorpovestite în colinde.

Fãrã alte vorbe sau încercãri, cei doi fraþi sunt hotãrâþi sãlupte, omorându-se pentru a cuceri inima bizarei lor iubite.

Sub ameninþarea unei morþi probabile, unul dintrepãcurari îºi face testamentul, care se referã numai laceremonialul propriei înmormântãri, dacã va fi omorât decãtre frate.

CompoziþiaOrganizarea acestor texte este linearã, în concordanþã

cu desfãºurarea în timp ºi spaþiu a epicului folcloric, ºi seconstituie din douã episoade ca aproape toate variantelece alcãtuiesc modelul ritualistic al Mioriþei.

Primul episod este narativ. Se dechide cu imagineaetnograficã a miºcãrii turmelor Pe-un picior de munte.

Fiecare dintre cei doi pãcurãrei-fraþi doreºte sã plecede la oi ca sã se însoare cu Sora Soarelui ºi a Pãmântului,dar intrã în conflict, fiindcã amândoi vor aceeaºi mireasãbizarã din pricina cãreia intenþioneazã sã se omoare unulpe altul.

Episodul al doilea este liric. Unul dintre pãcurãrei îºidezvãluie gândurile ºi trãirile determinate de moarte, carear putea veni în orice moment. În acest discurs-testa-ment, pãcurãrelul îºi exprimã dorinþele privitoare la ritualulpropriei înmormântãri, care va avea loc în condiþiineobiºnuite, nu în comunitatea satului, ci departe, înmijlocul naturii montane. Motivele testamentului sunt celecomune tuturor creaþiilor mioritice: locul îngropãrii,obiectele îngropãrii, bocitul oilor, cãci tânãrul estepreocupat de înmormântare ºi nu de moarte.

NaraþiuneaFuncþia socialã a colindei ºi practica ardeleneascã a

obiceiului nu permit cântarea unor texte lungi. Epicul, eliberatde amãnunte nesemnificative, devine pur. Trãind, personajeleacþioneazã. Se relateazã dialogat o singurã întâmplare -neînþelegerea dintre cei doi fraþi din cauzã cã amândoi vreauaceeaºi mireasã ºi intenþioneazã sã pãrãseascã stâna,încãlcându-ºi legãmântul de stânaº.

PersonajeleActanþii colindei sunt concepuþi dupã normele nescrise

ale clasicismului folcloric. Nu sunt îndividualizaþi numai vagprin nume simbolice - Sora Soarelui ºi a Pãmântului - sauprin apartenenþa la o anumitã categorie umanã sauprofesionalã cum sunt pãcurãreii. În acest fel, personajeleapar ca niºe idei sau simboluri.

Cei doi pãcurãrei sunt fraþi buni ºi diferã unul de altulnumai ca vârstã: cel mai mare ºi cel mai mic, neavândalte note deosebitoare, nici chiar nume de botez, aºa cumgãsim ºi în basme, unde feciorii sau fetele de crai ºiîmpãraþi, ba chiar ºi zmeii se numesc - cel mai mare, celmijlociu, cel mai mic.

Apelativul pãcurãrei, urmat de precizarea relaþiei derudenie, frãþiorei, aratã cã sunt tineri de vârstacolindãtorilor ºi se bucurã de simpatie în comunitatearuralã. Ei se ocupã cu creºterea oilor, evocând nu numai oprofesie ancestralã, ci ºi o epocã foarte îndepãrtatã cândproprietatea era comunã, cãci amândoi pãstoresc o mareturmã ºi nu fiecare pe a lui. Cel mai mare ar putea deþinefuncþia de baci al stânei. Deºi e mai mic, adicã mai tânãr, aldoilea are statutul de stânaº, nu este un simplu neofit supuscelui dintâi. De aceea poate rivaliza cu primul, posedândorgoliul de a declara deschis cã el a iubit-o mai întâi peSora Soarelui ºi a Pãmântului ºi de a-i spune clar “baciului”cã dacã nu va rãmâne la oi, cum i s-a cerut, ei se vor luptapânã la moarte pentru fiinþa iubitã: - De nu-i rãmânea / Noine-om d-omorî. ( Uric)

10

Sora Soarelui ºi a Pãmântului este un personajmitologic, solar ºi htonian deopotrivã. Pãcurãreii, fiecareaspirã sã se cãsãtoeascã cu ea ºi chiar cã se duc, fiindcãau iubit-o. Niciunul nu spune însã unde se duce s-oîntâlneascã ºi nici cum aratã chipul ei, de sunt în stare desacrificiul suprem pentru a-i obþine iubirea. De fapt trebuiesã nu uitãm cã în folclor numele este suficient pentru a nespune totul despre orice personaj. Chiar numele acestuibizar personaj feminin, alcãtuit din soare ºi pãmânt, luminãºi întuneric, simbolizeazã viaþa ºi moartea, de aceeapersonajul se identificã perfect cu acea ... mândrã crãiasã,/ a lumii mireasã din varianta Alecsandri a baladeiMioriþa.

Pentru cei interesaþi reproducem mai jos variantamartor din Uric, HD ºi varianta cãlãtoare din Sudiþi, IL.

Notã: Versurile comune se dau cu litere aldine, celeasemãnãtoare se scriu cu italice ºi cele diferite, cu caractereobiºnuite.

COLINDÃ

Pe picior de munteMerg oile-n frunte,De multe nu-s multe,Numai nouã sute.Da naintea lorCine mi-º era-re?Doi pãcurãrei,Doi fraþiorei.Grãi cel mai mareCãtrã cel mai mic:- Rãmâi, frate,-aici,Cã eu mã mai duc,Cã eu mi-am iubitSora Soareluiª-a Pãmântului.Grãi cel mai mic:- Rãmâi, frate,-aiciCã eu mã mai duc,Cã eu mi-am iubitTot naintea taSora Soareluiª-a Pãmântului.De nu-i rãmâneaNoi ne-om d-omorî.- De mi d-omorî,Pe min sã mã-ngropiÎn târla oilor,În jocu mieilor.ªi la cap sã-mi puiO cruce de brad;În vârful crucii,Dalba fluierice.Vântu-mi d-abura-re,Oile-mi porne-re:Cele lãi pe vãi,Cele mai cornutePe vârfuri de munte,Cele ochiºelePe cel’ mãrgineleCântându-mi cu jelePe urmele mele.

Uric, Hunedoara, cules în 1933

Augustin Mocanu

“Mioriþa” cãlãtoare- obsevaþii pe marginea unor texte -

(urmare din pag. 9)

BALADA MIORIÞA

Pe picior de munte,Merg oile-n frunte,De multe nu-s multe,Numai nouã sute.Dinaintea lorCine era oare ?Doi pãcurãrei,Doi frãþiorei.Grãi cel mai mareCãtre cel mai mic:- Rãmâi, frate, aici,Cã eu mã mai duc,Cã eu am iubitSora Soareluiª-a Pãmântului.Grãi cel mai mic:- Rãmâi, frate, aiciTot în urma ta.De voi rãmâneaNoi ne-om omorî.- De m-oi omorîPe mine sã mã-ngropiÎn târla oilor,În jurul oilorªi la cap sã-mi puiO cruce de brad,Iar în vârful crucii,Dalba fluierice.Vântu-mi de-o bãtea,Oile-mi porneascã:Cele lãi pe vãi,Cele mai cornute,Pe vârfuri de munte,Cele ocheºele,Pe cele mãgurele,Cântându-ºi de jelePe urmele mele.

Sudiþi, Ialomiþa, apãrut în 1971

Slobozia, august 2009

Bibliografie1.Antologie de folclor din judeþul Maramureº, I, Poezia,

Baia Mare, 1980.2.Bilþiu P., Mocanu Aug., Epicã popularã în versuri din zonele

Codrului ºi Sãlajului,Baia Mare, 2007.3.Boboc Nicolae, Motivul premioritic în lumea colindelor,

Timiºoara, 1985.4.Brãtulescu Monica, Colinda româneascã, Bucureºti, 1981.5.Cântece de pe Ialomiþa, Culegere de folclor, [Slobozia], 1971.6.Fochi Adrian, Mioriþa, Bucureºti, 1964.7.Medan Virgil, Cântece epice, Cluj-N.,1979.8.Mocanu Aug., Colinda “Fata de maior”, ediþia a II-a,

Slobozia, 2007.9.Popescu Ion Apostol, Poezii populare din Transilvania,

Bucureºti, 1986.10.ªtef Dorin, Mioriþa s-a nãscut în Maramureº, Cluj-Napoca,

2005.Glosarabura, vb. - a bate o boare de vântmaier, maieri, s. m. - mare proprietar de oi

Un motiv trist îmi cere sã realizez acest portret,moartea colegului meu, un necrolog mai degrabã.

Despre morþi numai de bine, dar în cazul acestazicala se potriveºte, pentru ca Lucicã (aºa îispuneam eu ºi colegii) era întradevar un omminunat. Era lucitor în multe ale lui ºi nu stiu cefapt face ca numele lui, Lucicã, sã se potriveascãfirii ºi caracterului lui.

Am considerat întotdeauna o ºansã, aceea dea avea un astfel de coleg.

Avea înclinaþie ºi aptitudini pentru limbile slaveºi era prieten cu doamna Slave, profesoara deslavonã, mai târziu devenise profesor de limbaromânã la o universitate din Serbia, scrisese undicþionar româno-sârbesc, pe care urma sã-ltipãreascã la Belgrad, nu ºtiu dacã a mai realizatacesta.

Lucian era un apãrãtor al meu, chiar dacãfusese surprins sã mã gãseasca profesor într-unsat anonim, Brâncoveni.

Intrasem într-un conflict cu autoritãþile politicedin Ialomiþa.

Îl vizitam des la sediul Inspectoratului ªcolarCãlãraºi, pentru a mã încânta de personalitatea

ÎNCERCARE DE PORTRET A COLEGULUI MEUPAVEL LUCIAN

lui enciclopedicã ºi fãceam astfel de jocuri în careîi probam cu încântare cunoºtinþele. Mã însoþeaun alt profesor deosebit din Ialomiþa, profesorulMarcel Fotache ºi împreunã cu el puneamîntrebãri, incitam rãspunsuri care ne îmbogãþeau.

Am trecut pe la Cãlãraºi dupã ce el murise,am gãsit oameni, o instituþie cernitã, fapt careconfirmã frumuseþea personalitãþii lui, faptul cãoamenii aceia se mândreau cã au avut un astfelde ºef, de coleg.

Era mai mic decât mine cu 2-3 ani, ar fi împlinitacum în jur de 67- 68 de ani. Ce ar fi putut facepânã acum omul acesta!

Lucicã ºtia de încercãrile mele literare ºi mãîncuraja, ar fi fost bucuros sãa îmi citeascã celedouã volume de poezii: Bobote ºi Ingerinþe, darn-a fost sã fie.

Mã rog mereu în rugãciunile mele cerându-ilui Dumnezeu sã ierte pacatele, pentru cã nu existãom fãrã pãcat.

Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l primeascã încerurile Sale!

Anghel Papacioc

Dintr-o secetã marevenim.

Lumea murea sub bombeºi tunuri,

ªi se rãsturnau þãri, conti-nente, oceane

ªi sate uitate de lumeÞarcuri ºi case cu – nscrisuriîn temelii,

Cu larii în ziduri ºi cãrþipreastrãvechi în poduriºi tainiþe.

Plecaserã – atunci cãu-tând un loc mai mãnosªi dãduserã de-o secetãmult mai mare,

câmpii întinse, altadatãmãnoase, zãceau arsede soare.

Cu pãr de pisicã neagrãºi resturi uscate, arse,rãscolite de vârtejurinebune.

Oameni trudeau înzadar alãturi de cioriºi ciovici,dãrãpãnãturile tuºeau amoarte,ºi Ion tuºea sec scuipândsânge,cucuveaua lui cânta într-unsoc ºi-l chema,el trãsese cu arma în eaºi n-o nimerise.

Chemase vânãtori vestiþi,ºi nici ei nu putuserã,plecase odatã cu moarteacare venise sã-l ia.

Copilul rãmãsese singurcât maicâ-sa plecase cutrenul foametei sã aducã mãlai,venise cu 2 – 3 chileºi nu putuse gãti mãmãligaîn soba de-acasã,stancuþele astupaserãhornurile cu vreascuri

sã cuibeascã ,fãcuse mãmãliga în veciniºi o aducea acasã, ca deaur pe farfurie întinsã,când ºi el copilul ei,jucându-se, sarise cuceilalþi strigând canebunii:- Mãmãligã, d-aia fru -moasã.

(Nu o mai vãzuserã pânã atunci, mâncaserãmãmãligã neagrã din meiºi torofinã de pefundul butoiului minþindu-icã este lapte de bivoliþã.)

“A murit al lui Bujorcu gura în alior,Le plesnise vaca-n luncãºi -a crezut cã a-nfrunzitTata cea de le-a murit.”

Mureau peºti în apelesecate,forfãiau ºobolani cu guri însângerate de pã-mânt galben ºi lemne tari,El îºi pândea fraþii

plecaþi sã ajungã lasoare în asfinþit, sã treacãpeste punþi de nouriºi le fãcea cu mâna cucei care rãmãseserã,aºteptând ºi ei sã-i ajungãdin urmã.

Se strãmutase ºi elîn curte strãinã ºi mâncaacolo cu ei din dãrniciesãraca,se urca în nucsã pãndescã soarelesâ-l ucidã cu suliþede cucutã ,alerga cu turmele deciurlani, la margineapãmântului spre locurimai bune.

FIUL SECETEIFIUL SECETEIFIUL SECETEIFIUL SECETEIFIUL SECETEI

Anghel Papacioc

κi vãrsa tainic timpul sângele în noi,Mi se trezesc în carne reci arpi de diluvii,Tresar adânc himere dintr-un uitat noroi,Cãlãtoresc uitãri pe-amurguri în efluvii.

Înlocuiþi de-un sânge ce îl simþim strãin,Astralul sânge - albastru, ne furã tihna sorþiiSchimbându-ne în trupul unui strãbun hainPrin care bate aprig suflarea rece-a morþii.

Îmbãtrânim cu-o lume, cu-o neºtiinþã-adâncã,uitând de predestinari ºi îmbieri lacustre,un somn de trudã veche ne-ademeneºte-n stânca,ne cresc atunci în umeri aripi de tineri fãrã vârstã.

SÂNGE

11

Omul pe care îl aducem acum din trecut pentru a-l aºeza, împreunã cu meritele sale, în aceastã paginã de revistãa avut privilegiul de a fi, timp de peste 60 de ani, cel mai cunoscut cetãþean din comunitatea în care a trãit. Peste ani,iatã, despre el s-a scris ºi o carte ºi, fiindcã i s-au recunoscut meritele, a fost primit ºi în galeria, în agoracetãþenilor de onoare ai Sloboziei. Exprimat în puþine cuvinte, portretul schiþat al acestuia se regãseºte chiar înprimele pagini ale cãrþii care spuneam cã i-a fost dedicatã: „Fotograful artist, cronicarul în imagini al Sloboziei,reporterul de rãzboi, cetãþeanul onorabil, paºnic, respectat ºi niciodatã bogat, personajul-erou al cãrþiiCONSTANTIN AXINTE , a fost omul providenþial al Sloboziei, al unei importante pãrþi a istoriei sale recente.Istorie care fãrã el ºi fãrã miraculoasele lentile ale vechilor sale aparate fotografice, ar fi rãmas aproapenecunoscutã sau, oricum, mai puþin ºi mai irelevant cunoscutã”. În cartea aceasta („FOTO SPLENDID AXINTE”de George Stoian, Editura „Cetatea de Scaun”, 2009) personajul este exact acel om pe care ar trebui sã ºi-linventeze oricare oraº care nu-l are, sã-l cultive ºi sã-l venereze.

CONSTCONSTCONSTCONSTCONSTANTIN AXINTEANTIN AXINTEANTIN AXINTEANTIN AXINTEANTIN AXINTE,FOTOGRAF – ARTIST, REPORTER DE RÃZBOI,

CRONICAR ªI CETÃÞEAN DE ONOARE ALSLOBOZIEI

OMUL, FAMILIAConstantin Axinte s-a nãscut la 4 iulie 1897 în comuna

Perieþi, ca fiind al doilea copil din cei ºapte ai soþilor Costacheºi Maria. Tatãl sãu era un oier de prin pãrþile Sibiului, ce sestabilise pe meleagurile noastre ºi care, probabil, influenþasealegerea carierei copilului sãu printr-o istorisire expresivã ºicaptivantã, pe care o recompunea de fiecare datã când aveaauditoriu, despre un celebru fotograf cunoscut de el într-unorãºel de prin Ardeal. Cert este cã fiul lui Costache, dupã ce aabsolvit cinci clase la ºcoala din sat, fiindcã pe vremea aceeanumai atâtea se puteau urma la Perieþi, s-a fãcut ucenic de fotografºi, prin 1915, a urmat în armatã ºi cursurile ºcolii de pilotaj de lavestita ºcoalã de aviaþie de la Cotroceni, ratând însã obþinereabrevetului de pilot în faþa unei comisii franceze de specialitatefoarte exigente. Iar când în august 1916 începea ºi pentru Româniaprimul rãzboi mondial, s-a hotãrât sã rãmânã voluntar pe front,ca reporter de rãzboi, motivele acestei decizii fiind douã:sentimentul patriotic ºi dragostea pentru meseria de fotograf.Timp de doi ani, va înfrunta pe front pericolele ºi vicisitudinelerãzboiului, abandonându-se cu toatã fiinþa îndeletnicirii sale ºivisãrii de a lãsa posteritãþii imaginea exactã a unui rãzboi în careostaºii români, aviatorii mai exact, au trãit sau au murit ca adevãraþieroi. Ceea ce Constantin Axinte ne-a povestit despre rãzboi înfotografiile sale (multe dintre acestea fiind adunate de el într-unalbum aflat acum la Muzeul judeþean Ialomiþa) sunt episoade deo importanþã istoricã excepþionalã ºi de o expresivitate care denotãun adevãrat artist fotograf.

Demobilizat din armatã în anul 1920, Constantin Axinte seva stabili la Slobozia, hotãrât sã practice aici meseria de fotograf.S-a cãsãtorit la sfârºitul anului 1926 cu fiica unui renumitcroitor din oraº, Elena Dumitru , în vârstã de 18 ani, el avândatunci 29 de ani. Au trãit împreunã, într-o frumoasã armonie,timp de 53 de ani într-o casã aflatã pe o stradã ce se numeaatunci 23 August, azi Ianache, dãruitã de pãrinþii soþiei, renovatãºi devenitã locuibilã în anul 1930. Au avut împreunã trei copiiAlexandru (Sandu), Ecaterina ºi Viorica. Sandu, care a locuit încasã cu pãrinþii sãi chiar ºi dupã ce s-a cãsãtorit, a învãþatmeseria de fotograf de la tatãl sãu ºi a practicat-o într-un atelierce se afla aproape de intrarea în actualul stadion. (Atelierul luiCosticã Axinte s-a aflat vizavi, lângã fosta grãdinã restaurant”Dunãrea” ºi a fost demolat în anul 1960, când artistul a ieºit lapensie). Al doilea copil al soþilor Axinte, Ecaterina, a decedat lanaºterea celui de-al treilea copil, care a fost ulterior înfiat deSandu ºi a primit numele tot Ecaterina. Al treilea copil, Viorica,este acum în vârstã de 70 de ani.

Primul copil al soþilor Axinte, Sandu, a decedat în mod cutotul neaºteptat în anul 1979, rãpus rapid de o meningitã. Mamalui, soþia artistului, care a suferit o mare durere la moartea fiuluiei, a murit ºi ea dupã mai puþin de 40 de zile, cele douã decesemarcându-l în mod brutal pe Costicã Axinte, care dupã acestetriste evenimente se va retrage complet din activitate ºi va fimereu mai bolnav.

MOARTEA UNUI ARTISTSfârºitul artistului s-a produs într-un mod care meritã a

fi relatat mai în detaliu. Pentru aceasta, apelãm la textul dinvolumul „Foto Splendid Axinte”, pe care îl reproducem întocmai:

„În ultimii 5-6 ani din viaþa sa, Costicã Axinte începuse sãpiardã din puteri. Mai apoi, l-a lãsat încet-încet ºi vederea, cãajunsese sã citeascã ziarul cu o lupã, lupa fiind de fapt unobiectiv de aparat fotografic. Pãrea cã se retrage în el, deºiîncerca sã nu arate cã era cuprins de îngândurare. Doar memoriaîi rãmãsese intactã. ªi curiozitatea. Citea zilnic ziare, întreba petoatã lumea ce mai este prin oraº, „ce se mai aude pe-afarã”. În

ultimii doi ani nu s-a mai putut ridica din pat nici mãcar sã-ºiîncãlzeascã mâncarea. Era hrãnit ºi ajutat de fiica lui Viorica ºide nora Marioara. Stãteau cu el pânã la 8 seara, când de obiceiadormea. Era foarte lucid, ºtia ce i se întâmplã dar nu vorbeadespre asta. Pãrea cã era împãcat cu gândul cã se duce în altãlume ºi asta îl cobora într-o îngândurare din care parcã nu maidorea sã iasã. Vorbea tot mai puþin. Stãtea mult timp cu ochiiînchiºi, poate pentru a-ºi revedea scurgerea vieþii. „Mai prindeu Anul Nou ?”, a întrebat el în ziua de Crãciun a anului 1983.L-a prins. Ba încã a mai apucat sã joace ºi la Loto, pasiunea luide-o viaþã, la prima extragere a anului 1984. Fata lui, Viorica, îiºtia numerele pe care le juca totdeauna ºi n-a uitat sã-i ia bilet.A tresãrit când i l-a dat ºi parcã l-a auzit murmurând: e ultimul?..A fost ultimul. ªi a fost 7 ianuarie 1984. Încã de dimineaþãsemnele erau rele. Parcã trãgea, parcã ar fi vrut sã moarã...

La prânz n-a mai vrut sã mãnânce, a împins delicat cumâna farfuria ºi a miºcat uºor din cap, rostind încet: nu maivreau… Dupã amiazã, Viorica ºi Marioara se aflau tot timpullângã el. Împreunã cu o vecinã. Deodatã a pãrut cã pleacãdincolo. I-au aprins repede lumânarea. În acel moment s-a întorsdin drum, a deschis încet ochii ºi parcã a vrut sã spunã ceva.Vecina aceea le-a ºoptit celor douã femei: nu poate sã moarã…îl chinuiþi… nu poate sã vã lase… ieºiþi puþin afarã. Au ieºit.Dupã douã minute, vecina a apãrut ºi le-a fãcut semn sã seîntoarcã în camerã. S-au întors. La patul lui mai era vie doarflacãra lumânãrii…

COSTICà AXINTE PLECASE ÎN VEªNICIE.Ultimul lui bilet de loterie a ieºit atunci câºtigãtor. Viorica a

aflat asta mai târziu, întâmplãtor. Nici azi nu ºtie ce sumã a fostºi unde era biletul norocos. Plecase cu el Axinte, ca sã-ºi iacâºtigul din altã lume? Ce nevoie mai avea? El plecase câºtigãtordin lumea noastrã…”.

CRONICARUL SLOBOZIEI.VALORIFICAREA OPEREI LUI

CONSTANTIN AXINTE

Probabil cã toþi slobozenii trecuþi de 45-50 de ani auauzit de „nea Costicã Axinte”. Multi, cei mai în vârstã, l-au ºicunoscut, unii s-au ºi fotografiat la el, ori au în casã pozerealizate de acesta, purtând deci inconfundabila sa ºtampilã„de autor”. Toþi afirmã cã era o adevãratã onoare sã tefotografiezi la Axinte. Sau… parcã era o necesitate! Tot astfelgândesc ºi oamenii din comuna Griviþa, localitate pe care artistulo vizita frecvent , fiind ºi pentru aceasta fotograf „oficial” ºipermanent. În Slobozia, ca ºi în Griviþa (unde el ajungea cu oºaretã) Axinte se deplasa pretutindeni cu inconfundabila sabicicletã, o „sculã” (cum îi zicea el) destul de ponositã ºi încãrcatãde ustensile foto. Altfel, Axinte era un om discret ºi retras,prietenos ºi respectuos cu toatãlumea. Nu a iubit niciodatãpolitica ºi alcoolul, deºi erainvitat adesea la „una micã”.(„Nea Costicã, ia ºi mata o þuicã,fac eu cinste” era ademenit. „Nupot, dragã, mulþumesc frumos,venea imediat rãspunsul. Maiadineauri am bãut niºte lapte ºinu merge”). Nu organizapetreceri, nici mãcar cu familiade Sfinþii Constantin ºi Elena,când era ziua lui ºi a soþiei. Aþinut mult ca sã lase pasiunea ºicunoaºterea meseriei saleurmaºilor. Au învãþat-o ºi au

practicat-o bãiatul lui, Sandu, fiul acestuia Vasile ºi un nepotdin Perieþi, Victor, fiul fratelui sãu mai mare, Scarlat.

În afara celebrelor sale fotografii „de studio”, cupersonaje stând încremenite în faþa aparatului, fotografii cucare el îºi asigura existenþa, a imortalizat în exterioare clãdiri,personaje importante ale vremii, scene de muncã ºi evenimentecare, fãrã pozele lui, ne-ar fi rãmas complet necunoscute. Grupuride nuntaºi, prãvãlii, brutari, croitori, tâmplari, cizmari, fierarietc, primele tractoare ºi primele automobile din oraº, instituþiipublice ( ºcoala de fete, ºcola Fuerea, farmacia Cupali,cooperativa Albina, Ocolul silvic, primãria, ºcola MateiMarinescu, gara, judecãtoria de pace, tribunalul, pretura,Mãnãstirea Sfinþii Voievozi, inaugurarea Cimitirului Eroilor ºi aMonumentului Eroilor ºi încã multe altele sunt adevãratetezaure de imagini unicat. Pe toate acestea le datorãm artistului-fotograf Costicã Axinte,care le-a fotografiat fãrã sã-i comandeºi sã-i plãteascã cineva, ci cu conºtiinþa cã acestea trebuie sãfie cunoscute ºi de urmaºii sãi.

Cunoaºterea ºi valorificarea operei lui Constantin Axinteau început din anul 1986, dupã moartea sa din anul 1984. Aufost atunci achiziþionate de Muzeul judeþean câteva mii de plãcuþedin sticlã conþinând în stratul lor fotosensibil negativele fotoale imaginilor, apoi mai multe plãcuþe din celuloid ºi rolfilme,din toate acestea realizându-se circa 200 de fotografii care aufost expuse în mai multe expoziþii ºi au fost reproduse în plianteºi cãrþi. În decembrie 2007, Muzeul judeþean Ialomiþa aachiziþionat de la urmaºii artistului un extraordinar de valorosalbum cu fotografii realizate de artist în primul rãzboi mondial.Albumul are 82 de file ºi conþine 200 de fotografii. Opera luiConstantin Axinte nu ºi-a spus încã ultimul cuvânt. Nenumãratenegative urmeazã a fi reproduse în format pozitiv ºi multeimagini din acest tezaur foto urmeazã a fi studiate ºi valorificatepentru cunoaºterea vremurilor Sloboziei în care el a trãit.

Din aceastã susþinutã ºi diversã acþiune de valorificarea operei lui Axinte face desigur parte ºi cartea la care ne-amreferit mai sus – „FOTO SPLENDID AXINTE”.

GEORGE STOIAN

În ziua de 29 septembrie, la Muzeul judeþeanIalomiþa, în ambianþa unei foarte reuºite expoziþii culucrãri ale artistului, a avut loc lansarea cãrþii „FOTOSPLENDID AXINTE” de George Stoian. Cu acelaºiprilej a fost prezentat ºi un film documentar dedicat luiC. Axinte (autor Nelu Paºata) ºi au fost înmânate, fiiceiartistului, de cãtre viceprimarul Al.. Stoica, însemnelede CETÃÞEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUISLOBOZIA, post-mortem, cu care a fost onorat C.Axinte. La ceremonii au participat, pe lângã unnumeros public, urmaºii din Perieþi ºi Slobozia aipersonalitãþii omagiate.

12

Mai avem nevoie de cãrþi ? Adria Bãnescu

ÎN SPIRIT

Nu are ºi nu poate sã soarbã apa dulceDin care numai gura ar fi ºtiut sã scadãPe arºiþa ce-l frânge - spre cana de la grindãTânjeºte cu durere: sã o vadã !

Rãcoarea din aproape îi creºte suferinþaDar cât în trup avuse menirea - istoveaCu gest nãuc ºi searbãd tot ritualul setei:Acum sta-n aºteptare ºi cufundat în ea.

În dubla-nfrigurare aburul se prelingeLa masa ce întinsã de suflet i-a fost pusãDoar pântecul ºi-un dinte mãcar; ºi-ar fi strivitOsânda cu miresme ºi pofta nesupusã.

ªi între toate-acestea - femeia, cânt de îngeriPe care fãrã milã o þintuia în pat:Cu ce braþ sã-i întindã tandreþea acum vieLicoare ce în trista-I poveste - n-a gustat.

El vede-n Sine Totul cum merge ºi dispare(Orbirea-n carne stinge frumosului potirul!)De l-ar mai þine lutul ar genunchia în rosturiCãci a murit cu viaþã - nesocotind Respirul !

MURIBUNDUL

Legat-gemut lângã zidul de flãcãri ascunsePriviri cu spusa repetatã îl deghizau în somnNestrãlucirea semnelor de viaþã în Dincolo pãtrunseLa unisonul morþii-cãrare pentru plebeu ºi domn.

Cândva neînsemnate lucruri se rostesc mãritePeste retina împrãºtiatã-n strigãt de-ajutor -Le-ar micºora în forme ºi culori smerite:Prea larg e spaþiul de durere-n umbra lor.

VIOARA

Vioarã, mã înalþi ºi mã cutremuri:Deliciu la sculptarea sublimatãÎn lemnul firii; poartã aromatãPrin care sunetul întoarce vremuri.

Îþi luneci raiul ºi-ndelung îl tremuriMagie albã; viu încercãnatãSuspinul tãu - cadânã rãsturnatãCu vis de-amor fecund peste haremuri.

Ademenind tãcerile colorePe struna linã îndulceºti tãiºulExtremelor menite sã devore.

Tot ce cu trudã a clãdit urcuºulªi pianotarea libertãþii-n oreÎnlãnþuitã-I de viril - arcuºul.

Motto:„Tot ce zoreºte / Piere de mâineCãci se sfinþeºte / Doar ce rãmâne...“

(R. M. Rilke)

De când am pus pentru prima datã mâna peo carte m-a chinuit, m-a torturat chiar, o întrebareexistenþialã: de ce avem nevoie de cãrþi? E drept,nu aveam decât vreo trei ani, iar mintea-miinfantilã nu percepea din paginile respectivedecât un material numai bun de desenat, colorat,mâzgãlit, încercat semnãturi de „oameni mari”.De ce mama are nevoie de dicþionare? De ce mamase cuibãreºte în fotoliu cu o carte în mânã de îndatãce prinde un moment liber ºi nu se mai joacã pentrucâteva ore cu odorul ei? De ce însuºi tata, oricâtde obosit ar fi, îºi scaldã privirea cu douã paginide literaturã înainte de a se scufunda de-a dreptulîn somn? Oare, când voi fi mare, voi face la fel?Dar ce greu trebuie sã fie! Nu, hotãrât nu voiajunge aºa!

O gândire puerilã, dar de-a dreptulirezistibilã. Nicio clipã nu mi-a trecut prin mintecã dicþionarele ºi cãrþile vor deveni lucrurile înjurul cãrora se va învârti viaþa mea. Pentru unelev de liceu, contrariul ar da oricum de bãnuit,dar pentru un elev de liceu cu pretenþii filologice,s-ar spune cã este mai mult decât normal.

Totuºi, nu pentru distrugerea cãrþilor încopilãrie ºi apoi revenirea la sentimente mai bunemilitez. Ci pentru cãrþi, ºi atât. De ce? Pentru amã convinge, mama a încercat explicaþii, iaracum voi fi brutal de sincerã, sterile, precum:„te ajutã sã-þi îmbogãþeºti vocabularul” sau „îþidezvoltã imaginaþia”. Þin minte anii de ºcoalãprimarã, când doamna învãþãtoare ne îndemnacu zel sã scriem compuneri, sã ne încercãmtalentul scriitoricesc, dar, înainte de asta, sã citim,sã citim, sã citim! Influenþabili ºi maleabili,executam tot ce ni se spunea. Citeam fãrã opreliºti„Cãrþile copilãriei”. Fie cã ne plãceau, fie cãnu, serveam porþia zilnicã de lecturã obligatorie.Treptat, a devenit o competiþie în clasã sã vedemcine citeºte mai mult ºi ce este mai interesant decitit. Dacã vroiai sã fii fruntaº, nu ajungeaunumai calificativele de „Foarte Bine”. Pentru aintra în grupul select al „copiiilor cu viitor”,trebuia neapãrat sã citeºti.

Periplul prin lumea cãrþilor a continuat înºcoala generalã, unde eram din nou obligaþi sãcitim. De data aceasta, sub ameninþareaexamenului de capacitate, care ne-a terorizat încãdin primele zile din clasa a V-a, deºi noi ºtiambine cã „mai avem timp destul!”. Literaturaromânã s-a transformat pentru toþi într-uncoºmar. Toþi. Inclusiv pentru cei care dupã patruani au ales filologia. Inclusiv pentru subsemnata.De ce? Pentru cã motivele sterile menþionate maidevreme reveneau. ªi bonus, examenul! Ceplãcere sã mai ai când citeºti sub crunta

ameninþare a unui examen ce pãrea a ne decidevieþile?! În minþile noastre lectura setransformase într-o „gheonoaie”, dar pe careniciun Fãt-Frumos nu putea s-o învingã.

Salvarea a venit pentru fiecare din noi în moddiferit. Sau nu a venit deloc. Salvarea a însemnatdescoperirea literaturii universale ºi a literaturiiautohtone neinclusã în programa ºcolarã (a seciti neanalizatã pânã la epuizare ºi pânã laimaginarea unor sensuri pe care autorul probabilcã nici nu le visa).

Aºadar, am început sã citesc din plãcere. Dinplãcerea de a evada, din plãcerea de a discuta,mai întâi cu mama (o mare devoratoare deliteraturã, dupã cum am aflat mai târziu, dar acãrei sete de citit nu am egalat-o nici pânã acum),apoi cu prietenii ºi colegii, din plãcerea de apãtrunde în minþile unor oameni care au avutcurajul sã se descãtuºeze de realitate ºi sã serevolte împotriva ei. Citesc atunci când timpulmi-o permite sau când simt nevoia acutã de atrãi pentru câteva ore în pielea altcuiva. Nucitesc mult. Nu citesc pe cât ar trebui. Îmi placesã cred cã încã îmi educ setea de citit. ªi totusi,citesc. Nu renunþ.

La întrebarea „de ce?” am gãsit un rãspunsdestul de plauzibil ºi nesteril. Din plãcere. Fãrã„înãlþarea sufletului”, fãrã „spiritualizare prinlecturã”. Mai direct, fãrã exprimãri pompoase.Citesc, ºi citim, pentru cã avem nevoie de o versiunemai bunã a realitãþii în care trãim sau, de ce nu, deuna mai rea, pentru a realiza cât de bine ne este încomparaþie cu cât de rãu ar putea sã ne fie.

Un spirit rãu mã întreabã: „mai avemnevoie?”. Încã? Într-o epocã în care totul estesuplinit de calculator nu putem oare înlocui ºi nevoiade evadare prin tehnologie? Sau, de ce nu, sã osuprimãm cu totul! Aruncãm literatura pe foc, aºacum au fãcut-o diverse regimuri de multe ori înainte,ºi îi negãm dreptul la reînviere.

Pe cei care au de gând sã facã acest lucru,sau care ar fi mãcar încântaþi de idee, îi rog sã-ºi întocmeascã un parcurs al devenirii lor caoameni ºi sã-ºi lege existenþa de cãrþi. Sã ia dreptmodel ceea ce degetele mele au înºiratnecontrolate pe o tastaturã obositã ºi pe un ecranprãfuit. ªi fiindcã veni vorba de degete…Sã-ºiimagineze cum ar fi sã aibã o viaþã lipsitã desimþul paginii de carte, fie ea veche, rigidã ºiîngãlbenitã, fie ea nouã, moale ºi lucioasã. ªi,fiindcã veni vorba de simþuri…Sã-ºi imaginezecum ar fi sã treacã prin lume fãrã sã aibã ºansade a simþi mirosul unui volum de poezii transmisdin generaþie în generaþie, miros care cuprindeînþelepciunea atâtor ani, sau mirosul unui volumabia scos la rampã, miros care poartã în el toatesperanþele scriitorului debutant. Pentru cã,dincolo de text, de bucuria ºi plãcerea evadãriiîntr-o altã lume, corpul simte lectura pe de-a-ntregul. Pipãim paginile ce urmeazã a fi citite, neînvãluim cu mirosul cãrþii, gravãm cu ochiidedicaþia ºi scrisul.

Dar rãspunsul se aflã în fiecare dintre noi.Nici citatele iscusite, nici pledoariile infinite ºistereotipe, nici campaniile media, nimic, doar noiînºine ne putem convinge de nevoia de cãrþi ºide lecturã. Nu mai pierdeþi timpul! Luaþi primacarte pe care o vedeþi, iar sentimentul care vã vaîncerca de îndatã ce o veþi avea în mânã vã vaoferi rãspunsul. Eu am ales deja o carte…

13

Iluminatul public cu ajutorul energiei electriceera în perioada interbelicã atât un element decivilizaþie cât ºi o necesitate în ceea ce priveºtesiguranþa cetãþenilor. Înfãptuirea acestuia înSlobozia, în perioada imediat urmãtoare primuluirãzboi mondial, reprezenta un deziderat greu derealizat întrucât primãria oraºului nu dispunea de ouzinã electricã ºi nu exista o reþea de distribuþie acurentului electric la nivelul întregului oraº. În acestecondiþii, a fost încheiat, în anul 1919, primul con-tract privind iluminatul public stradal cu energieelectricã, între Primãria Slobozia ºi Maria G.Iordãnescu, proprietarã a unei uzine elctrice.Potrivit contractului a fost asiguratã iluminareastradalã cu ajutorul energiei electrice pe o perioadãde 10 luni1.

Dupã desfiintarea uzinei electrice a Mariei G.Iordãnescu, în anul 1921, a urmat o perioadã cândiluminatul public s-a fãcut cu ajutorul lãmpilor cupetrol ºi a lãmpilor Polar. În acest timp PrimãriaSlobozia a purtat discuþii privind concesionareailuminatului public cu Societatea Generalã deElectricitate „Loyd” din Bucureºti ºi cu FirmaDuºan Angius din Ploieºti2. Acestea nu au dus larezultatele scontate de autoritãþi.

Nu la fel au stat lucrurile cu CooperativaElectricã „Lumina”, societate ce a fost creatã înSlobozia, în anul 1935. La înfiinþare cooperativaavea un numãr de 122 membri cu un capitalsubscris de 654.00 lei. Ulterior numãrul membrilora crescut acesta ajungând, în anul 1938, la 128de asociaþi ce aveau un capital subscris de2.340.400 lei3.

Conform statutului cooperativa urma sãconstruiascã o uzinã electricã proprie ºi o reþea dedistribuþie a curentului electric, sã furnizeze energiaelectricã necesarã industriei locale sau ilumitatuluistrãzilor, instituþiilor publice ºi al locuinþelor. Razade activitate a cooperativei mãrginitã la comunele:Slobozia, Amara, Slobozia Nouã, Bora,Cosâmbeºti, Cãlãraºi ºi Pribegi4.

Pentru a putea începe construcþia uzinei electricesocietatea a cumpãrat de la Primãria Slobozia5000 de m2 în 1936, iar în 1937 autoritateaadministrativã a oraºului a concesionat societãþiiconstrucþia centralei ºi a reþei de distribuþie aenergiei precum ºi producerea, distribuþia ºicomercializarea energiei electrice pe teritoriuloraºului. Durata concesiunii era de 25 de ani dinmomentul în care uzina începea sã producã ºi sãdistribuie energie electricã. Dupã expirareatermenului de concesiune, în caz de neprelungire alui, uzina electricã revenea Primãriei Slobozia5.

Lucrãrile începute în 1937 vor fi întrerupte înacelaºi an din lipsã de fonduri. Nefinalizarealucrãrilor, în termen de un an de la semnareacontractului de concesiune, a determinat anulareaacestuia de cãtre Primãria orasului Slobozia, în lunamai 19386.

În luna aprilie 1938 va fi încheiat un alt con-tract de concesiune cu aceeaºi societate, ce aveaprevederi similare contractului încheiat în 1937

Cooperativa Electricã „Lumina” ºiiluminatul public în Slobozia

specificându-se însã efectuarea unui program mini-mal de lucrãri în termen de un an de la data intrãriiîn vigoare a contractului7. Lucrãrile s-au desfãºuratsub conducerea lui Nicolae Antipa, tehnician deinstalaþii electrice din Galaþi, ºi au fost finalizate înluna februarie 1942. În decursul acestora au fostelectrificate strãzile: Matei Basarab, Ferdinand I,Carol I ºi Gãrii8.

Dupã finalizarea lucrãrilor a urmat o perioadãde probã, prilej cu care s-a constatat faptul cãsocietatea nu poate produce venituri care sãacopere cheltuielie administrative ºi de întreþinere.În aceastã situaþie Consiliul de Administraþie alcooperativei a decis înfiinþarea pe lângã uzinaelectricã a unei mori în asociaþie cu Nicolae Antipa.Atât moara cât ºi uzina electricã au funcþionat subconducerea tehnicianului de instalaþii din Galaþi pânãîn luna februarie 1943. Din veniturile morii NicolaeAntipa încasa 70%, iar cooperativa numai 30%9.În luna mai 1943 societatea încasa numai veniturilede la uzina electricã. Cooperativa avea la acea datãun numãr de 71 de abonaþi din care 64 cu contorºi 7 fãrã contor10, în anul 1944 acesta ajungand la78 de abonaþi11. Cei mai mulþi dintre abonaþi eraumembri ai cooperativei. Costul kilowatului/orãpentru iluminatul public a fost în anii 1942 ºi 1943de 16 lei pe când cel privat a fost de 25 lei12. Ulte-rior aceste tarife vor creºte ajungând, în ianuarie1944, la 40 lei kilowatul/orã pentru abonaþiiparticulari, 35 lei kilowatul/orã pentru instituþii ºi24 lei kilowatul/orã pentru iluminatul srãzilor13.Exista, aºadar, un tarif diferenþiat în funcþie deinteresul pentru care era utilizat curentul electric.Faptul nu reprezenta o excepþie ci era o practicã aacelor timpuri. Pentru abonaþii particulari era impus,în ianuarie 1944, plata unui consum minim de 15kilowaþi14. Nici o întreprindere industrialã,exceptând moara amintitã, nu a folosit curent elec-tric produs de aceastã societate. Faptul se poateexplica prin nivelul dezvoltãrii industriei locale ºiprin capacitatea limitatã de a produce curent elec-tric a uzinei. Veniturile obþinute, în condiþiile în carePrimãria Slobozia nu a plãtit integral curentul elec-tric furnizat pentru iluminatul instituþiilor publice ºipentru iluminatul strãzilor, în anii 1942, 1943 ºi1944, erau insuficiente pentru a acoperi cheltulielilede personal, de întreþinere ºi de combustibil aleuzinei. Suma pe care o datora Primãria Sloboziacooperativei era de 784 000 lei. Existã referiri ºiasupra datoriilor abonaþilor privaþi precum ºi asupracreditelor contractate de Cooperativa „Lumina”acestea ridicându-se, în 1943, la suma de 1 01500015. Aflandu-se în imposibilitatea de a-ºi con-tinua activitatea s-a avut în vedere, de cãtreconducerea societãþii, posibilitatea închiderii uzineielectrice. În eventualitatea vânzãrii bunurilor fixeºi mobile deþinute s-a fãcut evaluarea lor. Uzinaîmpreunã cu anexele ei ºi reteaua de distribuþie acurentului electric au fost evaluate de inginerul T.Fotescu, în martie 1944, ca având o valoare de3.147.003 lei. În aceeaºi lunã Consiliul deColaborare din cadrul Primãriei Slobozia hotãra

cumpãrarea bunurilor patrimoniale alecooperativei ºi rãscumpãrarea concesiunii cumenþiunea cã plata se va efectua atunci când sevor face actele. Suma ce a fost plãtitã de PrimãriaSlobozia nu a fost însã de 3.147.003 lei, ci de5.000.000 lei, dupã cum rezultã dintr-o adresãînaintatã de cãtre societate Institutului Naþionalal Cooperaþiei, în iunie 194616.

Contribuþia adusã de cooperativã lailuminarea cu ajutorul energiei electrice a oraºuluieste majorã. Societatea nu deþine primatul înacestã privintã, dacã avem în vedere energiaelectricã produsã de uzina Mariei G. Iordãnescude la începutul perioadei inteblelice, însã, atunci,a fost asiguratã iluminarea oraºului doar pe operioadã de 10 luni. Reteaua de distribuþie nuavea nici dimensiunile ºi nici caracteristiciletehnice17 ale reþelei ce va fi construitã deCooperativa Electricã „Lumina”. Construirea ºideþinerea uzinei electrice ºi a reþelei de distribuþiede cãtre societate a creat posibilitatea iluminãriioraºului cu energie electricã în condiþiile în careuzina Mariei G. Iordãnescu nu mai exista. Deasemena, faptul cã membri societãþii eraulocuitori ai oraºului a impus o anumitãcontinuitate în ceea ce priveºte aprovizionareacu energie electricã în ciuda dificultãþilor de ordinfinanciar, aceasta cu atât mai mult cu cât uniidintre membrii cooperativei erau abonaþi.Aprovizionarea cu energie electricã a oraºului adus la creºterea ordinii ºi siguranþei publice, lacreºterea eficienþei în desfãsurarea unor activitãþi,la creºterea nivelului de civilizaþie, în ansamblu,creând o parte din premisele necesareachiziþionãrii aparaturii ce funcþiona pe bazacurentului electric.

(Footnotes)1 Ionel Cristian Tãtaru, Din istoria iluminatului oraºului

Slobozia, în „Helis”, nr. 3, martie 2006, p.12

2 Ibidem

3 Direcþia Judeþeanã a Arhivelor Naþionale Ialomiþa (încontinuare se va cita D.J.A.N. Ialomiþa), Fond Cooperativa„Lumina” Slobozia, dosar 13/1943, fila 1

4 Ibidem

5 Ionel Cristian Tãtaru, Din istoria iluminatului oraºuluiSlobozia, în „Helis”, nr. 3, martie 2006, p.12

6 Ibidem.

7 D.J.A.N. Ialomiþa, Fond Cooperativa „Lumina”Slobozia, dosar 9/1938-1940, filele 10-12

8 Idem, dosar 13/1943, fila 1 v.

9 Ibidem

10 Ibidem, fila 12

11 Idem, dosarul 16/1944-1946, fila 148 v.

12 D.J.A.N. Ialomiþa, Fond Cooperativa „Lumina”Slobozia, dosar 13/1943, fila 12

13 Idem, dosar 16/1946, fila 159

14 Ibidem.

15 Idem, dosar 13/1943, fila 2

16 Idem, dosar 16/1946, fila 3

17 Ionel Cristian Tãtaru, Din istoria iluminatului oraºuluiSlobozia, în „Helis”, nr. 3, martie 2006, p.12

Inspector debutant D.J.A.N.Ialomitadrd. Bianca Mãmureanu

14

EVOLUÞIA JUDEÞULUI IALOMIÞA ÎN SECOLUL AL XIX-lea

(urmare din numãrul trecut)

LOCUITORII. PROPRIETATEA FUNCIARÃ

Cei mai mari proprietari funciari din judeþul Ialomiþa,pânã la jumãtatea secolului al XIX-lea au fost însã IspasFãgãrãºanu65, Gheorghe Lehliu66, Filip Lenº67, BarbuSlãtineanu68, Efrem Obrenovici69, Evanghelie

Zappa70, Iordache Zossima71 º.a., unii cu originiromâneºti, provenind dintre boierii de vazã ai þãrii, alþii cuorigini în sud-dunãrene.

Reforma agrarã din timpul lui Alexandru Ioan Cuza nua schimbat esenþial categoria marilor proprietari funciaridin judeþ, care au continuat sã reprezinte economic ºisocial categoria primordialã, chiar dacã ultimul aspectfusese oficial afectat de prevederile Convenþiei de la Paris(1858), care desfiinþase vechile ranguri, aducând egalitateasociale în societatea româneascã. La sfârºitul secolului,în Ialomiþa rãmâneau predominante proprietãþile marilormoºieri, constituite fie din moºteniri anterioare, fie dincumpãrãri de la vechii proprietari scãpãtaþi, fie chiar princumpãrãri din pãmânturile statului, aparþinând înainte de1863 mãnãstirilor închinate.

O altã categorie însemnatã în lumea satului ialomiþeana rãmas, în cursul secolului, preoþimea. Numãrul preoþilorºi al diaconilor ialomiþeni a crescut continuu, odatã cuextinderea aºezãrilor ºi constituirea unor noi parohii. Dacãîn anul 1815 erau înregistraþi 168 de preoþi ºi 21 de diaconi,în anul 1844 erau 181 de preoþi ºi diaconi. În anul 1900,judeþul avea 3 parohii urbane (cu 1 preot gradul I ºi 2licenþiaþi), 1 filialã urbanã (cu 1 supranumerar gradul I ºi 2gradul II), 101 parohii rurale (cu 91 parohi gradul I ºi 9gradul II, o parohie fiind vacantã) ºi 43 filiale rurale (având32 supranumerari gradul I)72.

Proprietãþile funciare. Forma de proprietate asuprapãmântului a continuat sã influenþeze viaþa locuitoruluiialomiþean, determinând în mod esenþial evoluþia aºezãrilorºi în secolul al XIX-lea, constatându-se atât menþinereaunor aºezãri, cât ºi dispariþia ºi mai ales înfiinþarea multoraºezãri noi, dupã schimbarea formei de proprietate asupraunor întinse domenii din judeþ, prin reformele lui Cuza ºiprin împroprietãririle de dupã 1882. Ca ºi în secoleleanterioare, cele mai întinse domenii funciare din judeþulIalomiþa au fost cele mãnãstireºti. Cu excepþia Tismanei,toate marile mãnãstiri munteneºti au avut proprietãþi înjudeþ, în primul rând bãlþi, apoi câmp, pãdure, iar uneori ºimori. În anul 1815, dând moºiile din pãrþile de graniþã aleÞãrii Româneºti, Dionisie Fotino menþiona ºi mãnãstirilecare aveau moºii ialomiþene în pãrþile de margine, întinsede la Dunãre (în sud) ºi de la braþul Borcea (în est) cãtrenord ºi respectiv cãtre vest, în interiorul Bãrãganului.Acestea erau: Sfântul Ioan din Bucureºti (care aveaVlãdenii), Cãscioarele (moºia Lãtenii), Colþea (moºiaStelnica), Argeº (moºia Futeºtii), Sinaia (moºia Dudeºtii),Plumbuita (moºia Piatra), Dealu (moºia Brâncenii), Radu-Vodã (moºiile Hotarul, Trâmºanii, Creþenii sau Mãgureniiºi Cacameii), Cãldãruºani (moºia Lichireºtii). La acestease adãuga Episcopia Buzãului, cu moºia Dichisenii73.

Pânã în anul 1863, domeniul funciar mãnãstiresc acuprins majoritatea terenurilor judeþului judeþului, urmatde cel boieresc, mult mai mic fiind domeniul reunindcomunitãþile megieºilor. De la vest cãtre est, în josulIalomiþei pânã la vãrsarea acesteia, apoi în susul Dunãriipânã la gura Mostiºtei, se întindeau numeroasele moºiiale mãnãstirilor: Snagov (moºia Perieþi sau Stupinele),Dealu (parte din Alexeanca, Jegãlia ºi Brâncenii), Viforâta(Rogozu-Fundu Crãsani), Cãldãruºani (Copuzu),Vãcãreºti (Piersica ºi Borduºelu), Sfinþii Apostoli dinBucureºti (Arhimandritu sau Reviga ºi Ceacu), Cernica(Bueºti), Slobozia (Lata-Sãrata, Smirneanca, VatraMonastirii Slobozia, Bejganii-Larga, Ungureni sau Sudiþi,Murgeanca), Cotroceni (Bucu-Mãtãseºti), Plumbuita(Bucºa ºi Pietroiu), Mislea (Cotu Epure), Sãrindar(Ghizdãreºti), Cozia (Cãrãreni sau Hagieni), Mãrgineni(Bobu, Blagodeasca ºi Ciocãneºti-Bogata), Sfântul Ioandin Bucureºti (Vlãdeni ºi Cioara), Mãrcuþa (Piua Petrii),Colþea (Giurgeni, Stelnica, Dudeºti ºi Lichireºti sauCãlãraºii Vechi), Radu-Vodã din Bucureºti (Hotar,Trâmºani ºi Mãgureni) ºi Mihai Vodã din Bucureºti

(Ciocãneºti-Mihai Vodã). Secularizarea din 1863 a avutdrept consecinþã desfiinþarea acestui întins domeniu, capeste tot în þarã, dar pânã la reforma agrarã din 1921 uneleproprietãþi au rãmas în proprietatea unor instituþiisuccesoare ale unor mãnãstiri. Astfel, Epitropia BisericiiSfânta Vineri-Herasca a avut în proprietate moºiaPupezeni74, iar Eforia Spitalelor Civile avea mai multe moºii:Armãºeºti-Neniºori, Sudiþi, Luciu, Giurgeni ºi Dudeºtiide Baltã.

Statul a folosit fostele moºii mãnãstireºti, aºa cumdomnitorul Cuza ºi Mihail Kogãlniceanu pregãtiserãmãsurile, pentru a rezolva, mãcar în parte, problemaþãrãneascã. Cu excepþia comunitãþilor megieºeºti, undeîmproprietãrirea nu a fost de amploare, în restul judeþului,din moºiile trecute în proprietatea statului s-au acordatpãmânturi familiilor de clãcaºi, în condiþiile legii agraredin 1864. Statul a pãstrat în proprietate domenii întinse,unele date în arendã ºi apoi înstrãinate cãtre mari moºieri,precum Gheorghe Gr.Cantacuzino, altele folosite dupã1882 ºi 1892 pentru popularea Bãrãganului, prilejuindîntemeierea a numeroase noi aºezãri, prin împroprietãririlefamiliilor de însurãþei, îndeosebi. În 1900, statul încã maiavea din fostele moºii mãnãstireºti unele care maicuprindeau mii de hectare, precum: Vatra MãnãstiriiSlobozia, Berleºti-Popeºti, Cãrãreni sau Hagieni, Vlãdeni,Jegãlia, Dichiseni ºi Fãurei75. Parohiile rurale ºi filialele,prin diferite legi de împroprietãrire, îndeosebi prin cea dinanul 1864, primiserã câte o suprafaþã de 17 pog. pãmânt(în Muntenia; în Moldova suprafaþa era de 8 ½ fãlci, iar înDobrogea de 10 ha) pentru hrana preoþilor. În unelecomune se dãduse pãmânt pentru fiecare preot, în altelenu, dupã cum în unele comune se dãduse ºi loc de casãparohialã în vatra satului. Dupã înfiinþarea Casei Bisericii,la 1 aprilie 1902, o parte a suprafeþelor agricole fuseserãlãsate pe seama preoþilor din fiecare parohie sau filialã,iar alta fusese luatã în administraþia directã a CaseiBisericii. Judeþul Ialomiþa avea în anul 1904 o suprafaþãde 922 ha ºi 81 m.p. pãmânturi lãsate personalului clericîn þarinã (la câmp), respectiv 14 ha ºi 1300 m.p. în vatrasatului; 621 ha ºi 5 093 m.p. pãmânturi arendate de CasaBisericii în þarinã, respectiv 13 ha ºi 8 092 m.p. arendate învatra satului, ca pãmânturi cotropite de alþii fiindînregistrate 49 ha ºi 800 m.p., în þarinã. Repartizareapãmântului pe parohii oferã date nu doar în legãturã cuproprietatea funciarã a acestora, ci ºi cu însãºi apariþiaaºezãrii, indicând clar pe cele constituite la sfârºitulsecolului al XIX-lea, care de la momentul aranjãrii vetreiºi moºiei satului, aveau prevãzutã partea cuvenitã parohiei(inclusiv personalului clerical). Parohiile existente în anul1904 erau: Axintele (Sfântul Nicolae-Axintele, cu 17 pog.teren cuvenit personalului clerical, dat în þarinã dupã legeadin 1864), Andrãºeºti (Adormirea Maicii Domnului-Andrãºeºti, cu 17 pog.date personalului clerical ºi 17 dateCasei Bisericii, totul în þarinã, dupã legea din 1864),Alexeni (Sfântul Nicolae-Alexeni, cu 17 pog. datepersonalului clerical în þarinã, respectiv 17 pog. date Ca-sei Bisericii în þarinã ºi 3 618 m.p. în vatra satului, totul datdupã legea din 1864), Albeºti (Sfântul Nicolae-Bueºti, cu17 pog. în þarinã ºi 2 500 m.p. în vatra satului teren cuvenitpersonalului clerical, totul dupã legea din 1864; Socoalele,cu 17 pog. în þarinã ºi 3 pog. în vatra satului, teren cuvenitCasei Bisericii, totul dat dupã legea din 1882; Satul Nou,cu 10 pog. în þarinã ºi 2 pog. 2 500 m.p. în vatra satului,teren cuvenit Casei Bisericii, totul dat dupã legea din1896), Broºteni (Sfântul Nicolae-Broºteni, cu 17 pog.date personalului clerical ºi 17 pog. date Casei Bisericii,totul în þarinã, dupã legea din 1864), Bãrbuleºti (SfântulNicolae-Bãrbuleºti, cu 17 pog. date personalului clericalºi 17 pog. date Casei Bisericii, totul în þarinã, dupã legeadin 1864).

PROF. DR. ªTEFAN GRIGORESCU(continuare în numãrul viitor)

65Ispas Fãgãrãºanu, pe numele adevãrat Ispas Bugulescu, s-a nãscut la Bucureºti în anul 1797. Rãmas orfan în urma ,,ciumeilui Caragea”, a fost adoptat ºi a crescut în familia Vãcãrescu. S-acãsãtorit cu Maria, fiica postelnicului Drãgan Fãgãrãºanu, luânddupã cãsãtorie numele soþiei. A devenit proprietar peste moºiaGrindul Fãgãraºului, una dintre cele mai întinse din judeþul Ialomiþa,cu mii de hectare, moºie moºtenitã de soþia sa. În ierarhia boiereascãa urcat pânã la rangurile de mare serdar ºi mare clucer, iar printrefuncþiile ocupate, au fost aceea de asistent al ispravnicului judeþului(1831) ºi de judecãtor la Trbunalul Ialomiþa (1837-1838). Este

considerat întemeietorul satului modern Grindu, a strãmutat satulMalu pe o vatrã nouã, a ctitorit biserica din Grindu, clãdireaPrimãriei, a ridicat ,,Hanul cel Mare”(sau ,,Hanul lui Ispas”) de laGrindu ºi a contribuit la ridicarea unei biserici în târgul Urziceni. ªi-a donat casa din Bucureºti, de pe podul Mogoºoaiei, Eforiei SpitalelorCivile. S-a stins din viaþã în anul 1868, fiind înmormântat în cavoulfamiliei, din curtea bisericii Înãlþarea Domnului din Grindu. Despreel, vezi Ioan Ciolca,Grindu.Monografie. Institutul de Arte Grafice,,Tiparul românesc”, Bucureºti, 1944, pp.167-169.

66 Gheorghe Lehliu, nãscut în anul 1771 la Bucureºti, erafiul marelui paharnic Enache Lehliu ºi al Ilincãi Câmpineanu.Cãsãtorit cu Sultana, fiica adoptivã a marelui stolnic ªtefanAlexeanu, a devenit proprietar al unor întinse moºii ialomiþene,la Alexeni ºi Andrãºeºti. În anul 1831 a devenit primul preºedinteal Tribunalului judeþean Ialomiþa, iar la 3 noiembrie acelaºi an afost ales deputat în Adunarea Obºteascã a Munteniei. A deþinutambele funcþii pânã în anul 1836, când a încetat din viaþã. Fiulsãu, tot Gheoghe, a fost ,,conþepist”, pitar, serdar, apoi paharnic.

67 Filip Lenº, descendent dintr-o familie cu origini florentineºi franceze, s-a nãscut în anul 1779 la Bucureºti, tatãl sãu fiind Jean-Baptiste Linche (românizat Lenº), secretar particular al lui Al.Ipsilantiºi mare sluger. Filip Lenº a ocupat mai multe dregãtorii în Muntenia,fiind, pe rând, director în Departamentul Trebilor Dinlãuntru, marevistiernic ºi mare vornic. În anul 1821, patriarhul ecumenic Antiml-a numit mare justiþiar al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului.A fost proprietar al unor întinse moºii în judeþul Ialomiþa, la Þãndãrei,Luciu ºi Mãrculeºti. A ctitorit biserica Sfinþii Voievozi din Þãndãrei(1839) ºi biserica Sfântul Nicolae din Mãrculeºti (1844), unde pisaniaîi aminteºte ca fiind ,,cavaler a mai multor ordine înpãrãteºti ºidikeofilact Bisericii celei mari a Rãsãritului”.

68 Descendent dintr-o familie din Oltenia, Barbu Slãtineanua fost ialomiþean prin adopþie, dupã ce, prin cãsãtoria cu MariaLehliu, a devenit proprietar al unei pãrþi din moºia Alexeni. Aocupat mai multe dregãtorii în administraþia judeþului Ialomiþa ºia fost, pe rând, pitar (1838), serdar (1842) ºi paharnic (1853). Actitorit biserica Sfântul Nicolae din Alexeni (1817).

69 Efrem Obrenovici, principe sârb, nãscut în anul 1790, afost fratele lui Miloº Obrenovici, principe al Serbiei între anii1815-1839 ºi 1858-1860. Refugiat din motive politice în Muntenia, s-a stabilit în judeþul Ialomiþa, la Manasia. Proprietar al moºiilorManasia, Uluiþi, Rãcoreºti ºi Gârbovi, a stabilit vatra nouã a satuluiManasia, unde a ridicat între anii 1838-1842 biserica parohialãÎnãlþarea Domnului. A încetat din viaþã la 10 septembrie 1856 ºia fost înmormântat în ctitoria sa de la Manasia, pe sarcofagul sãufiind sãpatã, în limbile sârbã ºi românã, inscripþia funerarã:,,Aicirepauseazã rãmãºiþele lui Efrem Obrenovici, cel mai tânãr frate alprincipelui ºi domnitorului Serbiei, Miloº Obrenovici I, nãscut însâmbãta Sf.Teodor 1790. Trecut din viaþã la 10 septembrie 1856.Cãruia ridicã acest monument soþia sa Tomania, cu fiul sãu Miloººi fica sa Anca”.

70 Evanghelie Zappa, nãscut în anul 1800 în Labovu dinEpirul albanez, a fost grec de origine, unele surse postumeconsiderându-l albanez sau aromân. Venit în Muntenia în anul1830, s-a îmbogãþit repede prin comerþul cu cereale, apoi a luat înarendã moºii din judeþul Ialomiþa. S-a stabilit în satul BroºteniiNoi (azi Broºteni), unde ºi-a ridicat conac (1857) ºi a ctitoritbiserica parohialã Sfântul Nicolae (1859). Mare filantrop, a donatsume imense pentru refacerea Bucureºtiului afectat de mareleincendiu din anul 1847; a fãcut donaþii pentru înzestrarea armateiromâne, pentru Societatea Literarã (viitoarea Academie) ºi s-aremarcat ca promotor al Jocurilor Olimpice moderne, cu câtevadecenii înaintea baronului Pierre De Coubertin. La moartea sa, înanul 1865, a lãsat o avere imensã instituþiei Olimpicelor dinAtena. În curtea bisericii din Broºteni se pãstreazã sarcofagul sãu.

71 Iordache Zossima, descendent dintr-o familie cu originigreceºti, s-a nãscut în jurul anului 1810. A devenit serdar în anul1837 ºi paharnic în anul 1844, iar între anii 1836-1851 a fost ºefulcancelariei Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei. Proprietar al moºieiialomiþene Neniºorii de Sus (Armãºeºti), a fost un însemnat filantropal vremii. A refãcut biserica Sfântul Gheorghe din Armãºeºti, pecare a înzestrat-o cu moºia Surdeasca-Glodeneasca, a ridicat în anul1882 clãdirea Primãriei din Armãºeºti, a ridicat în anii 1883-1885clãdirea ªcolii de Agriculturã din Armãºeºti ºi a început construireaspitalului din localitate, finalizat dupã moartea sa, în 1887.

72 Parohiile judeþului constituiau Protopopiatul Ialomiþa, inclusEparhiei Mitropoliei Ungro-Vlahiei, în fruntea cãreia se afla însuºiÎ.P.S.Iosif Gheorghian, mitropolit primat al României. Protoiereude Ialomiþa era economul Nicolae Alexandrescu din Cãlãraºi,absolvent al Facultãþii de Teologie din Bucureºti, numit în funcþiede la 1 ianuarie 1895. Ca parohii ºi filiale urbane, Ialomiþa aveacele mai puþine din cele 7 judeþe ale eparhiei (Dâmboviþa, Ialomiþa,Ilfov, Muscel, Prahova, Teleorman, Vlaºca), iar ca parohii ruraleera pe penultimul loc, doar Muscelul având mai puþine (respectiv92), ca filiale rurale fiind iarãºi pe ultima poziþie. Nu avea nici omãnãstire, ca ºi celelalte judeþe de câmpie (Teleorman ºi Vlaºca,excepþie fãcând Ilfov), ultima fiind desfiinþatã în 1863, cea de laSlobozia. Judeþul avea în total 104 biserici parohiale rurale ºi ur-bane, precum ºi 44 biserici filiale rurale ºi urbane. Toate cele 4biserici urbane (3 parohiale, una filialã) erau de zid ºi se aflau înstare bunã dupã anul 1900. În ceea ce priveºte bisericile parohialerurale, 101 la numãr, dintre acestea erau 90 de zid (59 în stare bunã,21 în stare medie ºi 10 în stare rea) ºi 11 de lemn (4 în stare bunã,3 în stare medie ºi 4 în stare rea). Bisericile filiale rurale, 43 lanumãr, erau 34 de zid (19 în stare bunã, 12 în stare medie ºi 3 înstare rea) ºi 9 de lemn (4 în stare bunã, 2 în stare medie ºi 3 în starerea). Vezi Biserica ortodoxã ºi cultele streine din Regatul român.Institutul de Arte Grafice ,,Carol Gobl”, S-sor Ion St.Rasidescu,Bucureºti, 1904, p.XI, XII, XLI,XL, XCVIII ºi XCIX).

73 D.Fotino,op.cit., p.197-198.74 Lângã Alexeni, cu 1400 ha câmp, 50 ha islaz ºi 200 ha

pãdure în luncã.

15

Arhiva instituþiilor publice din judeþul Ialomiþa încotro?Documentele cu valoare istoricã create de

instiþiile publice din judeþul Ialomita sunt pãstrarede cãtre acestea panã la preluarea lor de cãtreDirecþia Judeþeanã a Arhivelor Naþionale Ialomiþa.Perioada dupã care sunt preluate aceste documentevariazã în funcþie de natura lor, potrivit legislaþieiarhivistice astfel: documentele fotografice ºipeliculele cinematografice sunt preluate dupã 20de ani de la crearea lor, documentele scrise, cuexcepþia actelor de stare civilã ºi a documentelortehnice sunt preluate dupã 30 de ani de laîntocmirea lor, documentele tehnice, sunt preluatedupã 50 de ani de la creare lor, actele de starecivilã, sunt preluate dupã 100 de ani de laîntocmirea lor, iar matricile sigilare confecþionate dinmetal, avand înscrise toate insemnele legale ºidenumirea completã a unitãþii , sunt preluate dupãscoaterea din uz.

La aceste instituþii reprezentanþii DirecþieiJudeþene a Arhivelor Naþionle Ialomiþa desfãsoarã,potrivit legii, activitãþi de îndrumare ºi control. Relaþiacu creatorii de documente din administraþia publicãlocalã, ar trebui sã fie, în mod firesc, una din celemai fructuoase, dacã ne gândim la valoarea istoricãºi practicã a documentelor create ºi deþinute deprefecturã, judecãtorie sau de cãtre primãrii. Esteindiscutabilã importanþa pãstrãrii documentelorapreciate ca având valoare istoricã create de acesteinstituþii, îngrijoarãtoare este însã, maniera în careacest fapt se realizeazã. Spaþiile necorespunzãtoaredepozitãrii arhivei, lipsa personalului calificat, lipsadotãrilor corespunzãtoare ºi nu în ultimul rând, lipsade interes a funcþionarilor care au, între atribuþii ºiprelucrarea arhivei sunt doar câteva dintreproblemele cu care se confruntã reprezentanþiiDirecþiei Judeþeane a Arhivelor Naþionale Ialomiþa,în activitatea lor de îndrumare ºi control.

Lucrurile nu au stat dintotdeauna asa. Dacãaruncãm o privire atentã asupra importanþei pe careo dãdeau autoritãþile, în trecut, constatãm o cresterea interesului pentru documente în perioada dintrecele douã rãzboaie mondiale sau în perioadacomunistã. Astfel, în perioada interbelicã, cercetândordine ale ministrilor de interne, publicate înMonitorul Oficial precum ºi documentele, din anii1938 ºi 1939, pãstrate în fondul Prefecturajudeþului Ialomiþa, constatãm cã exista o deosebitãgrijã pentru pãstrarea documentelor cu valoareistoricã ºi selecþionarea celor a cãror termen depãstrare expira, iar abaterile erau sancþionate. Maimult chiar, se manifesta un deosebit interes pentruîmbogãþirea Fondului Arhivistic Naþional prinrecuperarea documentelor din perioada medievalãºi modernã aflate în posesia instituþiilor sau apersoanelor particulare.

Interesul pentru pãstrarea documentelorinstituþiilor îl regãsim ºi în regimul comunist, în modfiresc, am putea spune, dacã avem în vedere faptulcã acesta era un sistem bazat pe preponderenþaproprietãþii statului asupra bunurilor. Putem sesizao grijã deosebitã pentru conservarea în bune conditiia documentelor instituþiilor, documente carereflectau în ultimã instanþã activitatea acestora.Consultând schema lor de organizare constatãm cãmajoritatea aveau arhivar.

Dupã 1989, din schema organizatoricã ainstituþiilor funcþia de arhivar a fost eliminatã din lipsamijloacelor financiare apreciindu-se cã nu estenecesar ca o persoanã sã se ocupe exclusiv dearhivã. Astfel, în prezent, s-a ajuns în situaþia caresponsabilul cu arhiva, numit prin deciziamanagerului instituþiei, sã fie o persoanã care are ºialte atribuþii. Faptul implicã un timp limitat acordatactivitãþilor specifice arhivei precum ºi o scãdere ainteresului privitor la desfãºurarea acestora.Urmarea directã a acestei situaþii o constituienepreluacrarea arhivisticã a documentelor create deinstitutiile publice dupã 1989.

Nu doar ratiunile de ordin financiar au dus la oastfel de situaþie. Se poate considera, pe de altãparte, cã intervine aici ºi o lipsã a culturii, aconstientizãrii importantei pe care o au documentelepentru reconstituirea activitatii unei instituþii deci atrecutului istoric. Aceasta intervine ºi pe fondulpopularizãrii unor idei potrivit cãrora adevarul istoricnu poate fi reconstituit, de aici concluzia, gresitã,cã nu are sens sã ne cercetãm trecutul, deci sãpãstrãm documentele, pentru cã nu vom putea sãreconstituim acea realitate obiectivã. Pierdem dinvedere, însã, faptul cã trecutul nu poate exista doarla nivel obiectiv sau subiectiv cãci nu este o noþiuneabstaractã într-o lume a ideilor ci reprezintã orealitate ale cãrei mãrturii sunt reprezentate dedocumente. Necunosterea trecutului poate duce lapierderea identitãþii ºi a valorilor, la neîntelegerearealitãþilor din prezent prin necunosterea înrâurii loristorice ºi la posibilitatea unei usoare manipulãri aopiniei publice. Existã la nivel discursiv dorinta dea se realiza o bunã informare a cetãteanului dar cumsã se realizeze aceasta fãrã documente?

Documentele nu servesc doar la reconstitureaunor aspecte ale trecutului ci pot servi scopuri cuun grad crescut de pragmatism. Ar mai fi fostposibile retrocedãrile de terenuri ºi clãdiri confis-cate de cãtre regimul comunist dacã nu s-ar fi pãstratdocumentele?

Este un paradox faptul cã nu preluãm aspectelepozitive mostenite ci avem tendinta de a distrugetot, fãrã discernãmânt, înainte de a reconstrui. Faptuleste sesizabil, nu doar la nivel individual ci ºi la nivelinstituþional.

Constatãm cu regret, în prezent, la niveluladministratiei publice locale, lipsa de interes afunctionarilor privind prelucrarea arhivisticã ºipãstrarea în bune condiþii a documentelor. Primariidin comunele aflate în mediul rural, dar mai alessecretarii acestor instituþii considerã cã este subdemnitatea lor organizarea arhivei deºi conformLegii 286/2006 pentru completarea ºimodificarea Legii Administraiei Publice Localenr. 215/2001, aceasta este una din atribuþiile deserviciu. Majoritatea sediilor acestor instituþii au fostreamenajate, însã depozitele de arhivã au rãmas cuacelaºi mobilier vechi, iar, în unele cazuri, acesteaau fost mutate în spaþii necorespunzãtoare, singuraratiune pentru luarea unei astfel de decizii fiind aceeacã stricau aspectul general al clãdirii. În acestesituaþii, nu putem culpabiliza exclusiv responsabilulcu arhiva deoarece astfel de hotãrâri sunt luate deprimar ºi consiliul local. Deciziile luate de acestia artrebui sã se facã cu respectarea legislatiei ºi anormelor în vigoare. Este surprinzãtor faptul cã unii

dintre angajaþii din administraþia publicã deºi au ladispoziþie calculatore conectate la internet ºi prinurmare se pot informa uºor nu cunosc articole aleunor legi care reglementeazã desfãsurarea activitãþiilor. Facem referire aici la prevederi ale Legii 215/2001 a Administraþiei Publice Locale cumodificãrile ºi completãrile ulterioare sau ale Legii82/1991 a contabilitãþii cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare, care privesc activitatea pelinie de arhivã. Astfel de situaþii nu pot duce decâtla concluzia cã angajaþii unor astfel de instituþii nucunosc legislatia ºi normele în vigoare, deci estevorba de incompetenþã.

Mai mult chiar, existã ºi situaþii în care s-a fãcutapel la firme ce nu au acreditãrile necesare ºi nicipersonal calificat pentru prelucrarea arhivei, toateacestea în conditiile în care reprezentanþii DirecþieiJudeþene a Arhivelor Naþionale Ialomiþa au lãsat datede contact ºi si-au exprimat disponibilitatea acordãriiasistenþei de specialitate. În situaþia în care angajaþiiinstituþiilor nu cunoºteau legile ºi normele arhivistice,iar firmele cu care ilegal s-au încheiat contractepentru prelucrarea arhivei nu aveau personalcalificat, am constatat ca s-a fãcut risipã de banipublici fãrã ca documentele sã fie prelucratearhivistic conform reglementãrilor în vigoare. Faptuldenotã iresponsabilitate întrucât documenteleinstituþiei au fost incredinþate unor necunoscuþi acãror activitate nu are temei din punct de vederelegal.

Regretabil este, de asemenea, faptul cã la uneleinstituþii se constatã, pe mãsura trecerii timpului, cãdispare ºi bruma de organizare din trecut. Astfel, înunele primãrii existau inventare, în deceniul trecut,pentru documentele create înainte de 1989,înventare care acum nu se mai gãsesc. Mai multchiar, au fost situaþii în care cetãþenii erau îndrumaþide cãtre angajaþi din administraþia publicã localã spreDirecþia Judeþeanã a Arhivelor Naþionale Ialomiþapentru documente care ar fi trebuit sã se afle încã lainstituþiile respective. Faptul este cu atât maisurprinzãtor cu cât pentru documentele care sepredau cãtre direcþiile judeþene ale ArhivelorNaþionale se intocmensc procese verbale depredare-primire, acte ce pot fi consultate înaintede a informa eronat cetãþeanul.

Desigur, nu trebuie sã generalizãm, existã ºiinstituþii publice care au fãcut eforturi pentru aprelucra documentelele conform legislaþiei ºinormelor arhivistice, însã proportia celor care auneglijat activitãþile pe linie de arhivã esteîngrijorãtoare. Solicitãm, în acest sens, sprijinulPrefecturii ºi Consiliului Judeþean Ialomiþa deoareceeste inadmisibil sã sesizãm în fiecare an aceleaºinereguli, sã auzim aceleaºi scuze penibile.

Întradevãr, etapa actualã de dezvoltare asocietãþii româneºti este una dificilã dacã ne gandimla resursele financiare limitate, în condiþiile actualeicrize economice fapt ce nu permite desfãºurareaactivitãþii majoritãþii instituþiilor publice creatoare ºideþinãtoare de documente în condiþii optime, însãdisciplina muncii ºi responsabilitatea ar trebui sãreprezinte un atribut firesc ºi nu un deziderat alfuncþionarului public.

Consilier superior D.J.A.N.IalomiþaRodica Druncea

16

ADMINISTRAÞIA

SLOBOZIA,Str. Matei Basarab, Nr.26

Centrul Cultural „Ionel Perlea” Et.1CONT: RO88CECEIL0143RON0091587

Suc. CEC Slobozia

REDACÞIAREDACTOR ªEF - Gheorghe DOBRE

CRITICÃ - Anghel PAPACIOCPROZÃ - Titi DAMIANPOEZIE, TEATRU - ªerban CODRINESEU, TRADUCERI - Oliviu VLÃDULESCUFILOZOFIE - Nicolae STAN, Alexandru BULANDRAISTORIE, ARHEOLOGIE - Florin VLAD, Vitalie BUZUARTÃ - Ana-Amelia DINCÃMUZICÃ - Nicolae ROTARUETNOGRAFIE, TRADIÞII POPULARE - RãzvanCIUCÃ, Cristi OBREJANEVENIMENT CULTURAL - Nicolae TACHE,Doina ROªCAINTERVIU, REPORTAJ - Ion ALECU

Tiparul executat la S.C. ARTPRINT“ S.R.L.Slobozia – Ialomiþa; Cod. 8400, str. Ianache, Lot 2

Tel: 0243 234480; 0744 356 593, E-MAIL: tigris@tigris.kfnet.ro

Revista poate fi procuratã din reþeaua CARTEXIM, de la sediulredacþiei ºi de la Biblioteca Municipalã Urziceni

Sponsori: CONMET Slobozia, TRANSMIM Slobozia, STRUCTURAL CONS Slobozia, CONTE Slobozia,SONTEC Slobozia, CONCIVIC Slobozia, Gheorghe VLASE

Parteneri: Muzeul Judeþean Ialomiþa, Biblioteca Judeþeanã Ialomiþa „ªtefan Bãnulescu”,Muzeul Naþional al Agriculturii, Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”,

Centrul Creaþiei Populare Ialomiþa, Consiliul Judeþean Ialomiþa

E-mail:gigizap2002@yahoo.com

Revista poate fi cititã pe internet la adresa: www.ziarulialomita.ro/helis/index.htmlComunitatea Helis, forum de discuþii: istorie.myforum.ro

SALONUL ANUAL DE CARTE 2009