Hainele cele noi ale imparatului

Acum mul[, mulli ani trdia un impdrat care iubea at6t de mult hainele

noi inc6t igi cheltuia tofi banii pe imbrdcf,minte. Marea lui ambilie era sd fle

intotdeauna bine imbrdcat gi singurul motiv pentru care iegea din palat era

pentru a-gi etala noul rAnd de haine. Strdnsese atAtea haine incdt avea cdte

o linut5 pentru f,ecare ord din zi. Prin marele ora$ in care trdia se perindau

mulli strdini din toate pd4ile lumii, iar implratului i se dusese vestea pentru

obsesia lui.

intr-o zi, doi escroci au poposit in orag. S-au dat drept lesdtori gi s-au

l[udat cd ei gtiu sI !eas[ cea mai flnd stofd care s-a imaginat vreodat5. Culorile

gi modelele nu numai cd erau deosebit de frumoase, dar hainele croite din

aceastf, stof[ deveneau invizibile pentru angajalii care nu-gi indeplineau

treaba bine sau pentru cei care erau redugi Ia minte.

,,Minunate insugiri!" gdndi implratul. ,,Dacd m[ imbrac cu aceste

haine, am sI vdd care slujitor din imp[r[1ie este nepotrivit pentru postul sdu;

am sf, deosebesc imediat oamenii isteli de cei progti. Trebuie sd am aceste

tesdturi flrd intArziere."

I 'r't- :

i i-.-I

WJ

$i Ie dddu celor doi escroci o sum5 mare de bani, pentru a se apuca

indat5 de lucru. Acegtia gi-au adus intr-o camerd dou[ r[zboaie de fesut, dar

flrd a avea nimic pe ele gi se preflceau cd trudesc din greu.

Au cerut cea mai flnE mdtase gi cel mai pretios flr de aur, pe care Ie-

au bdgat in propriile buzunare. Apoi mAncau gi beau intr-una, muncind din

cdnd in cAnd la rdzboaiele goale.

,,Sunt curios cum aratf, hainele mele" se g6ndi impf,ratul. Dar a ezitat

sE meargl el, flindcd gi-a amintit cd cine nu e potrivit pentru funclia lui nu

le poate vedea. $i-a zis cd ar fl mai indicat s[ trimit[ pe altcineva sE vad5

cum merg lucrurile. Toat5 lumea din orag aflase ce calitdfi remarcabile are

stofa cu pricina gi f,ecare era curios sd afle cAt de nepriceput sau prost era

vecinul lui.

,,O sf, trimit la lesdtori pe cel mai vrednic Ai de inuedere ministru al

meu", hot[ri impdratul. ,,in el am incredere deplin[ c[ va judeca lucrurile

cum trebuie."

B5tr6nul ministru intrl in camera unde cei

doi escroci gedeau in fafa rdzboaielor goale.

,,Doamne Dumnezeule!" gAndi el, f5cAnd

ochii mari, ,,ru v[d absolut nimic." Cei doi

escroci l-au chemat mai aproape gi l-au intrebat

dacd a vdzut vreodatf, tes[turd mai flnI gi culori

mai frumoase. Bietul ministru s-a strf,duit c6t a

putut, dar tot nu a vtzut nimic, pentru cE nu era nimic

de vdzut. ,,Oh, DoamrreJ" gAndi