Gush Emunim

În 1959, cu mult înainte de apariția Gush Emunim, Scholem a observat că ideea mesianică a organizat o atracție pentru evrei. Prin urmare, El a găsit surprinzator aceste "accente de mesianism" și "pregătire pentru acțiunile în domeniul concret" însoțite de succesul sionismului. Pe de altă parte, amintind revoltele catastrofale împotriva Romei și episodul Sabbatian, el a avertizat că "peisajul uimitoar de răscumpărare" este un domeniu periculos pentru ambiția politică. Sionismul poate a atras puterea de mesianism iudaic, dar în trecut, observa el, evreii au trebuit să plătească un preț pentru care acționează pe aceste convingeri-un preț exagerat de mare1.

Nucleul Gush Emunim este în peste 130 de asezări aflate în Cisiordania, Fâșia Gaza, și Înălțimile Golan încă din 1967, însa bazinele de recrutare pentru societățile israeliene sunt mult mai largi și mai variate. Oficial nepartizană, Gush Emunim este sprijinită activ pe scena politică de persoane politice aflate la conducere, cel mai bun exemplu constituindu-i membrii Knessetului.2 Obiectivul operațional al mișcării Gush Emunim este acela de a accelera ritmul în care poporul evreu îsi îndeplinește destinul, stabilirea suveranității evreiești asupra întregului descris biblic. Ei susțin că acțiunea politică directă este mijlocul de a realiza transformarea rapidă a societății israeliene în conformitate cu imperativele lor, evreu autentic sau hirotoniți. Așezările sale sunt organizate în cadrul Yesha (Mântuirea), Asociația Consiliilor Locale din Iudeea, Samaria, și Districtul Gaza. Moetzet Yesha (Consiliul Yesha) care oferă grupuri și corporații specifice obiectivului, propagandă, imigrare, mobilizare politică de securitate, cercetare și investiții economice.

Cea mai vizibilă parte a acestui bazin de recrutare a fost Cisiordania și Gaza , coloniștii înșiși. Până la sfârșitul anilor 1970, tinerii așezărilor Gush Emunim din Samaria, blocul Etzio și Kiryat Arba au atras activiștii fundamentaliști mai idealiști și dinamici. Liderii și aparatcikii ai mișcării, care funcționează în strânsă legătură cu mai multe îndrumari spirituale / rabinic, au fost trase în principal, de la persoanele atrase de aceste așezări. Majoritatea decisiv erau tineri, Ashkenazi, bine educat, clasa de mijloc de sus, și foarte motivați. Pentru a fi sigur, cu apariția de așezări urbane relativ mari, populația evreiască din Cisiordania, precum și în Fâșia Gaza și înălțimile Golan, a devenit tot mai diversa. Dar auto-selecția de noi coloniști și problemele comune asociate cu care locuiesc în

1 Gershom Scholem, "Toward an Understanding of the Messianic Idea in Judaism," in The Messianic Idea in Judaism and Other Essays on Jewish Spirituality (New York: Schocken Books, 1971) pp.35-362 "Blessings to the Lobby," Nekuda, no. 85, April 5, 1985 p. 7

zonele ocupate , majoritatea arabilor ostili au păstrat așezări, care conțin acum aproape 70.000 de locuitori (cu excepția extins Ierusalimul de Est), o baza naturala de sprijin pentru Gush Emunim.3

Gush Emunim vede conflictul cu arabii într-un mod radical diferit ca cele mai recente și mai importante episode din lupta eternă a Israelului de a depăși forțele răului. Această poziție este ilustrată în cuvintele cu care Eleazar Waldman-șef al Yeshiva Kiryat Arba, membru al Knesset pentru partid Tehiya, și elev proeminent de Rav Tzvi Yehuda-evreu fundamentalist tulburat de rezultatul războiului Liban. După lupta cu arabii, Waldman a amintit audienței sale ca Israelul duce la îndeplinire misiunea sa de a servi "ca inima lumii, în contact cu fiecare organ, precum și cu lumea înțelege că trebuie să primească sângele vieții din inima."4

Succesul grupării de cooperare între activiștii religioși și nereligioși, dedicati de sarcina politică practic încorporează toată țara lui Israel, în Statul Israel. Această cooperare și succesul Gush Emunim sunt de înțeles din prisma acestor factori interdependenti:

-Primele Idei elaborate de primul rabin in secolului XX Palestina, Rav [rabinul] Avraam Isaac Kook (1865-1935)

-Discutii legate de Conducere și elaborarea ideologică a acestor idei prin Fiul, Tzvi Yehuda Kook (1891-1982)

-Discutii legate de Ascensiune politică a revizionistului sionism, sub conducerea lui Menachem Begin și coaliția lui Likud, dominat de partidul Herut.5

Este greu de determinat modul în care fundamentalismul influențează populația evreiască a Israelului, purtătorii de cuvant ai grupării Gush Emunim spun că ei sunt minoritatea prezentă care face istorie evreiască și de asemenea este de menținut ca ei văd rolul contemporan identic cu cel al mișcării sioniste de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX care a atras o mică parte a evreiilor în Palestina. După atacul masiv din Rusia, doua milioane de evrei au emigrat către Statele Unite, doar douăzeci de mii îndreptându-se spre Israel. 6 Încă se mai pune întrebarea, și aceea care parte a determinat cursul istoriei evreiești în epoca noastră, cele două milioane care au creat un nou exil sau cele douăzeci de mii care au construit independența fundamentală a Israelului ?!

3 Tsvi Raanan, Gush Emunim (Tel Aviv: Sirfriat Poalim 1980) p.47.4 Eleazar Waldman, "StruggIe on the Road to Peace," Artzi vol.3 (1983) p.205 Abraham Isaac Kook, "The Road to Renewal," Hanir (1909), reprinted in Tradition, vol. 13, no.3 (Winter 1973) p. 1446 Israel Eldad, "Before the Fire: Gush Emunim's First Decade," Nekuda, no. 69, February 3, 1984, p. 17

Mai multe explicații au demonstrat că atitudinile fundamentaliste și programele politice foarte radicale au fost considerate de către israelieni la sfârșitul anilor 1960, asa numitul extremism trăsnit, datorită faptului ca mai multe altare musulmane din Ierusalim au fost distruse, Templul a fost reconstituit, iar mai bine de 20% din populația evreiască a fost de acord cu aceste schimbări. Cel mai semnificativ lucru este că aproximativ 50% din populația evreiască și-a exprimat sprijinul pentru ca Cisiordania și Fâșia Gaza să fie permanent și necondiționat conduse de Israel.7 Acest lucru reprezintă o creștere de 30-50% în vederea nivelului de sprijin pentru încorporarea permanentă a teritoriilor care au predominant la mijlocul anilor 1970.

Cea mai importantă resursă politică pentru orice stat sau regim este o credință omniprezentă și profund simțită printre oameni care reglementează autoritatea asupra vieților lor astfel încât să devină legitimă. Mișcările fundamentaliste caută transformarea radicală bazată pe convingeri care contrazic în mod substanțial miturile în care predomină instituțiile politice cu legitima lor putere. Astfel de mișcări sunt susceptibile de a se bucura de succes în măsura în care propriul lor avantaj comparativ față de concurenții politici devine important,” care este, în măsura în care acestea sunt în măsură să prezinte o alternativă de inspirație dramatic, autentificat la etosul de legitimare a societății lor.”8 Pentru a explica creșterea fundamentalismului evreiesc din Israelul contemporan, trebuie să se identifice condițiile generale care pot fi propice pentru orice mișcare fundamentalistă și apoi să arate că au fost prezente în Israel. În primul rând, comportamentul unui regim, a elitelor dominante sau a grupurilor trebuie să fie în măsură să fie portretizat convingător ca contrazice propriile mituri legitimatoare. În al doilea rând, discrepanța între miturile distincte păstrate de elita fundamentalista și cele asociate cu ordinea politică și socială dominantă . În al treilea rând, sectoarelor mobilizate ale populației trebuie să fie disponibile și să fie dus la interpretarea evenimentelor ca amenințări existențiale la perceptiile lor de vrednicia societății lor, propria lor de sine, și capacitatea societății de a asigura nevoile de bază ale omului. În aceste condiții avantajul special este că elitele religioase se bucură vis-a-vis și de importanța politică.9

De la 1977-1984 Gush Emunim a dezvoltat dintr-o asociație mai degrabă liberă de activiști de decontare și rabini ultranaționalisti, scriitori, și figuri militare intr-o miscare care conține o serie elaborată de organizații interdependente, fiecare specializate în aspecte particulare ale fundamentalismului global. Până la moartea sa în 1982 Rav 7 Seliktar, New Zionism, p 263; and Goldberg and Ben-Zadok, "Gush Emunim," pp. 69-728 On the concept of a "revitalization movement," see Mvron J. Aronoff, "Gush Emunim: The Institutionalization of a Charismatic, Messianic, Religious-Political Revitalization Movement in Israel," in Religion and Politics, Political Anthropology vol. 3 (New Brunswick, New Jersey: Transaction Press, 1984)9 Charles Liebman and Eliezer Don-Yehiya, Religion and Politics in Israel (Bloomington, Indiana: University of Indiana Press, 1984) p.62

Tzvi Yehuda Kook a fost recunoscut de majoritatea activiștilor Gush Emunim ca lider al mișcării. Prin el, interpretarea autoritară a scrierilor-special Magnus opus a tatălui său, Orot (Lumini) -a fost posibilă. Mulți dintre adepții săi au înșeles cuvintele sale ca înrudite cu profeție. Indrumarile Lui s-au căutat pe probleme legate de unde și cum să stabilească așezări ilegale, ceea ce cadrele politice au construit și sprijinit în timpul alegerilor, și cum de a gestiona relațiile dintre evrei religioși și nereligioși în cadrul mișcării. Tzvi Yehuda învățat că descifrarea rutei care răscumpăra, specifice lui Dumnezeu dorite de poporul Său si necesare pentru o viziune spirituală și formarea religioasă riguroasă. Combinat cu aprobarea tatălui său de conducere, această învățătură a încurajat adepții săi să se bazeze pe și să accepte conducerea sa.10

Viziunea de fundamentalismului evreiesc se bazează pe mituri de popor evreiești, misiune, și suveranitatea teritorială similare cu cele care au modelat politica evreiască înainte de expulzarea Romană. Acum, ca și atunci, stabilirea Suvenarității politice evreiască asupra Israelului constituie punctul central al acțiunii; acum, ca și atunci, problema teritorială nu este decât expresia cea mai concretă a unui brand puternic parohială a redemptionism-un evreu viziune care stă în ca ascuțite o contradicție cu valorile occidentale liberal / democratic astazi asa cum a facut la civilizația greco-romană în antichitate . Au fost doua consecințele multiple ale Războiului de Șase Zile și Războiul Yom Kippur , care au trezit sentimente iredentiste și au stabilit scena pentru mobilizarea eficientă a noilor forțe politice și sociale în interiorul Israelului. 11

Amenințarea cea mai importantă pentru realizarea obiectivelor fundamentaliste este dificultatea pe care o au mare parte a activiștilor Gush Emunim care au în modularea acțiunile lor și exprimarea convingerilor lor, și mai ales acceptarea și implementarea unei strategii de consolidare a consensului spre publicul israelian larg. Mișcarea în ansamblu este vulnerabilă, deoarece excesele, sau "puritatea" pot fi utilizate de către adversarii săi de a portretiza Gush Emunim nu ca "autentic", ci ca "nebun". 12

Caracterizarea biblică a relației poporului evreu a neamurile șuvoi cel mai adesea citite se găsește în Numerele 23: 9: ". Un popor care locuiește singur și care nu face parte dintre neamuri" Acest lucru reflectă o credință profundă, care face aproape singura distincție intre valoare și grupuri umane, reliefând ideea dintre evrei și neamuri. Astfel, fundamentaliștii interpretează ceea ce ei consideră un semn salbatic irațional îngrămădit

10 Gideon Aran, The Land of Israel Between Religion and Politics: The Movement to Stop the Retreat in Sinai (in Hebrew) (Jerusalem: Jerusalem Institute for Israel Studies, 1985) p.2311 Charles Liebman and Eliezer Don-Yehiya, Religion and Politics in Israel (Bloomington, Indiana: University of Indiana Press, 1984) p.7812 "The Temple Mount Is Not in Our Hands," Nekuda, no.87, May 24, 1985, p.4

asupra lui Israel de către comunitatea mondială încă mai multe dovezi de construcții divin destin-conform Fisch, poporul evreu ", a un semn teologică a alegerilor."13

Bibliografie:

- Gershom Scholem, "Toward an Understanding of the Messianic Idea in Judaism," in The Messianic Idea in Judaism and Other Essays on Jewish Spirituality (New York: Schocken Books, 1971) pp.35-36

- "Blessings to the Lobby," Nekuda, no. 85, April 5, 1985 p. 7

- Tsvi Raanan, Gush Emunim (Tel Aviv: Sirfriat Poalim 1980) p.47.

- Eleazar Waldman, "StruggIe on the Road to Peace," Artzi vol.3 (1983) p.20

- Abraham Isaac Kook, "The Road to Renewal," Hanir (1909), reprinted in Tradition, vol. 13, no.3 (Winter 1973) p. 144

- Israel Eldad, "Before the Fire: Gush Emunim's First Decade," Nekuda, no. 69, February 3, 1984, p. 17

- Seliktar, New Zionism, p 263; and Goldberg and Ben-Zadok, "Gush Emunim," pp. 69-72

- On the concept of a "revitalization movement," see Mvron J. Aronoff, "Gush Emunim: The Institutionalization of a Charismatic, Messianic, Religious-Political Revitalization Movement in Israel," in Religion and Politics, Political Anthropology vol. 3 (New Brunswick, New Jersey: Transaction Press, 1984)

- Charles Liebman and Eliezer Don-Yehiya, Religion and Politics in Israel (Bloomington, Indiana: University of Indiana Press, 1984) p.62

- Gideon Aran, The Land of Israel Between Religion and Politics: The Movement to Stop the Retreat in Sinai (in Hebrew) (Jerusalem: Jerusalem Institute for Israel Studies, 1985) p.23

- Charles Liebman and Eliezer Don-Yehiya, Religion and Politics in Israel (Bloomington, Indiana: University of Indiana Press, 1984) p.78

13 Hanan Porat, "Policies toward the Arabs of the Land of Israel," Artzi vol.4 (Spring 1986) p.10

- "The Temple Mount Is Not in Our Hands," Nekuda, no.87, May 24, 1985, p.4

- Hanan Porat, "Policies toward the Arabs of the Land of Israel," Artzi vol.4 (Spring 1986) p.10