gruiu cinstire patriarhului justinian şi celor ce au...

1
16 27 februarie - 05 martie 2017 www.jurnaluldeilfov.ro Câteva ore bune, credincioșii au făcut o in- cursiune în istoria Biseri- cii și a creștinismului, în perioada comunismului. Însetați de cunoaștere, au asistat cu toții la des fășurarea lucrărilor Cer- cului Pastoral Snagov al Protoieriei Ilfov Nord, susținute de cei aproxi- mativ 20 de preoți din localitățile Gruiu/Snagov. Preoți și credincioși, de- opotrivă, au adus împre- ună un omagiu Părinte- lui Justinian Marina și ce- lor ce au salvat Biserica Ortodoxă Română în pe- rioada prigonei creștine declanșate de comuniști. „După cum bine știm, Biserica Ortodoxă Româ- nă a rânduit ca acest an să fie Anul omagial al sfin- telor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești. Totodată, sa stabilit ca acesta să fie Anul come- morativ Justinian Patriar- hul și al apărătorilor Or- todoxiei în timpul comu- nismului, în Patriarhia Ro- mână. Tema noastră de astăzi este „Mărturisitorii credinței din temnițele co- muniste și comemorarea Părintelui Patriarh Justi- nian Marina. Se marchea- ză în fiecare parohie și la toate cercurile pastorale. Vor vorbi doi preoți. Pă- rintele Gabriel Darie de la parohia noastră va vorbi despre părintele Bartolo- meu Anania, un apropiat al Preafericitului Patriarh Justinian Marina și părin- tele Mihai Dobrin de la Pa- rohia Pisc, care va aduce în atenția celor prezenți frânturi din viața duhov- nicească și din realizări- le Patriarhului Justinian. Apoi urmez eu, cu dis- cursul despre poetul Tra- ian Dorz, care, prin vo- cea sa unică, prin profun- zimea trăirii religioase, a fost un mare apărător al creștinismului și un mo- del pentru noi toți. După această seară duhovni- cească, toată lumea tre- buie să rămână cu măr- turia pe care au dat-o creștinii dinaintea noas- tră, din perioada comu- nistă. Și, bineînțeles, tre- buie sănvățăm cu toții, cum să ne pregătim su- fletele pentru mărturisi- rea lui Hristos, mai ales în aceste vremuri tulburi. Cel mai puternic îndemn este săl cunoaștem pe Hristos, pentru că numai cunoașterea Lui ne dă puterea săL mărturisim, mai ales acum, când tră- im o idolatrie sub altă for- mă. Hristos ne dă forța de a nu ne duce spre al- te forme de credință”, nea spus părintele Da- niel Avram, parohul Bi- sericii Siliștea Snagovu- lui, gazda evenimentu- lui. Adâncind nevoia de sporire în credință și pu- terea ei miraculoasă, pă- rintele Avram a încheiat, apoteotic, cu un motto al marelui mărturisi- tor al creștinismului, Tra ian Dorz: „Acestea cer un unic rost/ Dar om... nici om nai fost?”. „Mitropolitul Barto- lomeu vorbea foarte rar despre perioada cât a stat în detenție, el însuși măr- turisind faptul că în primul rând «a fost o perioadӑ îndelungată și grea sufe- rință”, și în al doilea rând, „am pus aceast suferință la picioarele lui Dumnezeu și am zis să fie răscumpa- rare pentru păcatele me- le. Mӑ feresc ca oamenii să vadă în mine un erou. Nu am fost și nu voi fi un erou. Dar acolo, în temni- ță, te vezi părăsit, te vezi izolat, umilit, neputincios, chiar foarte neputincios, mai ales în clipa în care deținutul trece prin tortu- rile fizice la capătul cărora trebuia să dai semnătură prin care erai condamnat și atunci justiția îți putea da orice sentință. Atunci este sentimentul total de neputințӑ pentru că și re- zistența fizică a omului are un capăt. Ṣi atunci, ceți mai rămâne? Nuți mai rămâne decât credin- ța și rugăciunea! Acestea sunt singurul izvor de pu- tere, puterea de a mer- ge mai departe. Acolo, în temniță, deținutul nu se ruga la Dumnezeu să îi ți- nă trupul sănătos, ci su- fletul său, să poată crește duhovnicește. De aceea și administrația se înverșu- na să împiedice pe cât es- te cu putințӑ această ulti- mă rezistență a deținutu- lui. Să știți că dacă comu- nismul ateu a încercat o armă ca să distrugă omul, nu a fost asupra distru- gerii lui fizice ci, în pri- mul rând, pentru distru- gerea lui morală. De aici și lupta împotriva religiei și culturii, cele două va- lori interioare ale omului. Ori, în închisoare oame- nii se salvau prin acestea două, prin credințӑ și cul- tură. Temnițele deveneau adevărate facultăți de te- ologie, în care se învățau rugăciunea și modalitatea de a te ruga (...)”, a expli- cat părintele Gabriel Da- rie, de la Parohia Siliștea Snagovului. „Patriarhul Justinian ia vrut pe preoți în altar, nu în pușcărie, cu toate acestea mii de preoți au fost arestați și aruncați în închisori, cu condam- nări grele. A fost tributul pe care la plătit biseri- ca noastră și una din ma- rile suferințe ale Patriar- hului Iustinian. Patriarhul a avut o mare vocație de ctitor, asemănânduse lui Constantin Brâncoveanu și în acea perioada grea din timpul păstoririi sale sau construit din teme- lie 302 biserici, au fost re- parate sau restaurate al- te 2.345 biserici, dintre care monumente istori- ce 999, iar dintre acestea 128 mânăstiri, schituri și alte așezăminte monaha- le. (...) Spiritul său prac- tic a făcut ca monahismul ortodox depășească momentele de criză. Pen- tru că mănăstirile fuse- seră deposedate de pro prietăți, el propune ca așezămintele monaha- le să devină centre meș teșugărești. Urmând în- demnul său, călugării și călugărițele au organizat în mănăstiri cooperati- ve meșteșugărești și ate- liere. De exemplu, la Mă- năstirea Țigănești se rea- lizau covoare, stofe, bro- derii, la Plumbuita sculp- tură, tâmplărie, turnăto- rie de clopote ș.a. Obiec- tele realizate în mănăstiri erau preluate de unități- le comerțului de stat spre comercializare ori export. Patriarhul Justinian a fost un mare iubitor de cul- tură și știință. A înțeles că Biserica, pentru a pu- tea rezista în acele vre- muri tulburi, avea nevo- ie de un cler cât mai culti- vat și luminat în credință. În condițiile de atunci, a reușit să reorganizeze 6 Seminarii Teologice și să mențină două Institute Teologice cu un efectiv de 600 studenți în fiecare an, la Sibiu și la București”, a spus părintele Mihai Do- brin, de la Parohia Pisc. RELIGIE Gruiu Cinstire Patriarhului Justinian şi celor ce au salvat ortodoxia cu puterea credinţei Pentru localnicii din Gruiu care încă mai poartă credința în suflet, seara de miercuri, 22 februarie, a fost una cu adevărat specială. Pe lângă rugăciunile rostite în biserica din Siliștea Snagovului care le-au adus liniștea sufletească, au „parcurs traseul” istoric al Bisericii și al poporului român, din vremea asupririi comuniste. Ionela CHIRCU Poetul Traian Dorz, unul dintre cei mai mari mărturisitori ai creștinismului” parohul Bisericii Siliștea Snagovului Părintele Daniel Avram În închisoare, oamenii se salvau prin credinţă şi cultură” de la Parohia Siliștea Snagovului Părintele Gabriel Darie Patriarhul Justinian a înțeles că Biserica rezistă doar cu un cler cultivat și luminat în credință” Parohia Pisc Părintele Mihai Dobrin Părintele Gabriel Darie Părintele Daniel Avram Părintele Mihai Dobrin Tablourile Patriarhului Justinian și poetului Traian Dorz, în Biserica Siliștea Snagovului

Upload: others

Post on 16-Jan-2020

7 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Gruiu Cinstire Patriarhului Justinian şi celor ce au ...jurnaluldeilfov.ro/wp-content/uploads/2017/03/16-1.pdf · del pentru noi toți. După această seară duhovni-cească, toată

16 27 februarie - 05 martie 2017www.jurnaluldeilfov.ro

Câteva ore bune, credincioșii au făcut o in-cursiune în istoria Biseri-cii și a creștinismului, în pe rioada comunismului. Însetați de cunoaștere, au asistat cu toții la des­fășurarea lucrărilor Cer-cului Pastoral Snagov al Protoieriei Ilfov Nord, susținute de cei aproxi-mativ 20 de preoți din localitățile Gruiu/Snagov. Preoți și credincioși, de-opotrivă, au adus împre-ună un omagiu Părinte-lui Justinian Marina și ce-lor ce au salvat Biserica Ortodoxă Română în pe-rioada prigonei creștine declanșate de comuniști.

„După cum bine știm, Biserica Ortodoxă Româ-nă a rânduit ca acest an să fie Anul omagial al sfin-telor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești. Totodată, s­a stabilit ca acesta să fie Anul come-morativ Justinian Patriar-hul și al apărătorilor Or-todoxiei în timpul comu-nismului, în Patriarhia Ro-mână. Tema noastră de astăzi este „Mărturisitorii credinței din temnițele co-muniste și comemorarea Părintelui Patriarh Justi-nian Marina. Se marchea-ză în fiecare parohie și la

toate cercurile pastorale. Vor vorbi doi preoți. Pă-rintele Gabriel Darie de la parohia noastră va vorbi despre părintele Bartolo-meu Anania, un apropiat al Preafericitului Patriarh Justinian Marina și părin-tele Mihai Dobrin de la Pa-rohia Pisc, care va aduce în atenția celor prezenți frânturi din viața duhov-nicească și din realizări-le Patriarhului Justinian. Apoi urmez eu, cu dis-cursul despre poetul Tra-ian Dorz, care, prin vo-cea sa unică, prin profun-zimea trăirii religioase, a fost un mare apărător al creștinismului și un mo-del pentru noi toți. După această seară duhovni-cească, toată lumea tre-buie să rămână cu măr-turia pe care au dat-o creștinii dinaintea noas-tră, din perioada comu-nistă. Și, bineînțeles, tre-buie să­nvățăm cu toții, cum să ne pregătim su-fletele pentru mărturisi-rea lui Hristos, mai ales în aceste vremuri tulburi. Cel mai puternic îndemn este să­l cunoaștem pe Hristos, pentru că numai cunoașterea Lui ne dă puterea să­L mărturisim, mai ales acum, când tră-im o idolatrie sub altă for-mă. Hristos ne dă forța de a nu ne duce spre al-te forme de credință”, ne­a spus părintele Da-niel Avram, parohul Bi-sericii Siliștea Snagovu-lui, gazda evenimentu-lui. Adâncind nevoia de sporire în credință și pu-terea ei miraculoasă, pă-rintele Avram a încheiat, apoteotic, cu un motto al marelui mărturisi-tor al creștinismului, Tra­

ian Dorz: „Acestea cer un unic rost/ Dar om... nici om n­ai fost?”.

„Mitropolitul Barto-lomeu vorbea foarte rar despre perioada cât a stat în detenție, el însuși măr-turisind faptul că în primul

rând «a fost o perioadӑ îndelungată și grea sufe-rință”, și în al doilea rând, „am pus aceast suferință la picioarele lui Dumnezeu și am zis să fie răscumpa-rare pentru păcatele me-le. Mӑ feresc ca oamenii să vadă în mine un erou. Nu am fost și nu voi fi un erou. Dar acolo, în temni-

ță, te vezi părăsit, te vezi izolat, umilit, neputincios, chiar foarte neputincios, mai ales în clipa în care deținutul trece prin tortu-rile fizice la capătul cărora trebuia să dai semnătură prin care erai condamnat și atunci justiția îți putea da orice sentință. Atunci este sentimentul total de neputințӑ pentru că și re-zistența fizică a omului are un capăt. Ṣi atunci, ce­ți mai rămâne? Nu­ți mai rămâne decât credin-ța și rugăciunea! Acestea sunt singurul izvor de pu-tere, puterea de a mer-ge mai departe. Acolo, în temniță, deținutul nu se ruga la Dumnezeu să îi ți-nă trupul sănătos, ci su-fletul său, să poată crește duhovnicește. De aceea și administrația se înverșu-na să împiedice pe cât es-te cu putințӑ această ulti-mă rezistență a deținutu-lui. Să știți că dacă comu-nismul ateu a încercat o armă ca să distrugă omul, nu a fost asupra distru-

gerii lui fizice ci, în pri-mul rând, pentru distru-gerea lui morală. De aici și lupta împotriva religiei și culturii, cele două va-lori interioare ale omului. Ori, în închisoare oame-nii se salvau prin acestea două, prin credințӑ și cul-tură. Temnițele deveneau adevărate facultăți de te-ologie, în care se învățau rugăciunea și modalitatea de a te ruga (...)”, a expli-cat părintele Gabriel Da-rie, de la Parohia Siliștea Snagovului.

„Patriarhul Justinian i­a vrut pe preoți în altar, nu în pușcărie, cu toate acestea mii de preoți au fost arestați și aruncați în închisori, cu condam-nări grele. A fost tributul pe care l­a plătit biseri-ca noastră și una din ma-rile suferințe ale Patriar-hului Iustinian. Patriarhul a avut o mare vocație de ctitor, asemănându­se lui Constantin Brâncoveanu și în acea perioada grea din timpul păstoririi sale s­au construit din teme-lie 302 biserici, au fost re-parate sau restaurate al-te 2.345 biserici, dintre care monumente istori-ce 999, iar dintre acestea 128 mânăstiri, schituri și alte așezăminte monaha-le. (...) Spiritul său prac-tic a făcut ca monahismul ortodox să depășească momentele de criză. Pen-tru că mănăstirile fuse-seră deposedate de pro­prietăți, el propune ca așe zămintele monaha-le să devină centre meș­

teșugărești. Urmând în-demnul său, călugării și călugărițele au organizat în mănăstiri cooperati-ve meșteșugărești și ate-liere. De exemplu, la Mă-năstirea Țigănești se rea-lizau covoare, stofe, bro-derii, la Plumbuita sculp-tură, tâmplărie, turnăto-rie de clopote ș.a. Obiec-tele realizate în mănăstiri erau preluate de unități-le comerțului de stat spre comercializare ori export. Patriarhul Justinian a fost

un mare iubitor de cul-tură și știință. A înțeles că Biserica, pentru a pu-tea rezista în acele vre-muri tulburi, avea nevo-ie de un cler cât mai culti-vat și luminat în credință. În condițiile de atunci, a reușit să reorganizeze 6 Seminarii Teologice și să mențină două Institute Teologice cu un efectiv de 600 studenți în fiecare an, la Sibiu și la București”, a spus părintele Mihai Do-brin, de la Parohia Pisc.

RELIGIE

Gruiu

Cinstire Patriarhului Justinian şi celor ce au salvat ortodoxia cu puterea credinţeiPentru localnicii din Gruiu care încă mai poartă credința în suflet, seara de miercuri, 22 februarie, a fost una cu adevărat specială. Pe lângă rugăciunile rostite în biserica din Siliștea Snagovului care le-au adus liniștea sufletească, au „parcurs traseul” istoric al Bisericii și al poporului român, din vremea asupririi comuniste.

Ionela CHIRCU

Poetul Traian Dorz, unul dintre cei mai mari mărturisitori ai creștinismului”

parohul Bisericii Siliștea Snagovului

Părintele Daniel Avram

În închisoare, oamenii se salvau prin credinţă şi cultură”

de la Parohia Siliștea Snagovului

Părintele Gabriel Darie

Patriarhul Justinian a înțeles că Biserica rezistă doar cu un cler cultivat și luminat în credință”

Parohia Pisc

Părintele Mihai Dobrin

Părintele Gabriel Darie Părintele Daniel Avram Părintele Mihai Dobrin

Tablourile Patriarhului Justinian și poetului Traian Dorz, în Biserica Siliștea Snagovului