grile licenta mures 2015

52
ÎNTREBĂRI TIP PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ SESIUNEA SEPTEMBRIE 2015 PROGRAM DE STUDIU MEDICINĂ

Upload: gherman-ioana-vasilica

Post on 15-Dec-2015

119 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

intrebari tip pentru licenta, sesiunea septembrie 2015, medicina generala

TRANSCRIPT

Page 1: grile licenta mures 2015

ÎNTREBĂRI TIP PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ

SESIUNEA SEPTEMBRIE 2015

PROGRAM DE STUDIU

MEDICINĂ

Page 2: grile licenta mures 2015

CARDIOLOGIE 1. *Care dintre următoarele caracteristici sunt patognomonice pentru o

tahicardie ventriculară: A). Frecvența cardiacă >200 pe minut B). Prezența complexelor QRS largi (>120 ms) C). Absența undelor P vizibile pe electrocardiogramă

D). Disociația atrio-ventriculară E). Deteriorarea hemodinamică

2. În care dintre următoarele situații poate apare moarte subită pe un cord morfologic sănătos:

A). În tahicardia de tip Bouveret B). În displazia aritmogenă de ventricul drept C). În sindromul de QT lung D). În sindromul Brugada E). În infarctul miocardic acut

3. Care dintre următoarele criterii electrocardiografice sunt sugestive pentru diagnosticul

de displazie aritmogenă de ventricul drept: A). Prezența undei delta

B). Prezența undei epsilon C). Intervalul QT corectat ≥450 ms D). Extrasistole ventriculare cu morfologie de bloc de ramură stângă E). Prezența blocului de ramură dreaptă

4. În care dintre următoarele situații se poate produce devierea la dreapta a axei complexului QRS:

A). Hipertrofia ventriculară dreaptă

B). Hipertrofia ventriculară stângă

C). Hemiblocul anterior stâng D). Hemiblocul posterior stâng E). Blocul atrio-ventricular de gradul 2

5. *Care dintre următoarele criterii nu sunt incluse în scorul CHADS2: A). Hipertensiunea arteriala

B). Diabetul zaharat

C). Distiroidia D).

Vârsta ≥75 ani E). Accidentul vascular cerebral

6. Care este atitudinea corectă la un pacient cu fibrilație atrială permanentă având

scorul CHADS2=0: A). Anticoagulare orală cu antivitamine K pentru un INR între 2 și 3 pe durată nedefinită

B). Anticoagulare orală cu antivitamine K pentru un INR între 2 și 3 pentru o lună C). Anticoagulare orală cu Dabigatran D). Aspirină 250 mg/zi E). Nu necesită tratament antitrombotic

7. În care dintre următoarele situații este acceptată conversia fibrilației atriale

fără o anticoagulare prealabilă a pacientului: A). Când ecografia transesofagiană exclude prezența trombilor intracardiac B). Atunci când aritmia este prost tolerată hemodinamic C). Atunci când conversia se face medicamentos D). La pacientul fără boală cardiacă structurală și la care vechimea aritmiei este <48 ore E). La pacientul cu scor CHADS2 = 0, indiferent de vechimea aritmiei

8. În blocul atrioventricular de gradul 2:

A). Intervalul PR depășește 200 ms, dar fiecare undă P eset condusă spre

ventricul B). Intervalul PR se prelungește progresiv până la apariția unei unde P

blocate C). Intervalul PR este constant dar undele P sunt blocate intermitent

Page 3: grile licenta mures 2015

D). Undele P sunt disociate față de complexul QRS E). Nici o undă P nu se conduce spre ventricul

9. Care dintre următoarele forme de bloc atrioventricular au un prognostic bun pe termen

scurt: A). Blocul atrioventricular de gradul 1 cu sediu nodal B). Blocul atrioventricular de gradul 3 congenital, pe cord sănătos

C). Blocul atrioventricular din infarctul miocardic anterior

D). Blocul atrioventricular din infarctul miocardic inferior E). Blocul atrioventricular complicat cu sincopă, în absența implantării unui stimulator cardiac

10. Care dintre următoarele situații trebuie luată în considerare implantarea unui

stimulator cardiac: A). Blocul atrioventricular de gradul 1 cu sediu nodal B). Blocul de ramură dreaptă izolat C). Blocul de ramură dreaptă asociat cu hemibloc fascicular posterior și bloc

atrioventricular de gradul 1

D). Blocul de ramură stângă asociat cu bloc atrioventricular de gradul 1 E). Blocul de ramură alternant

11. Indicațiile alegerii protezelor valvulare biologice sunt: A). Dorința de sarcină B).

Subiecți sub 40 ani C).

Preferința chirurgului D). Contraindicații de a urma tratamentul cu antivitamină K

E). Comorbidități grave asociate cu speranță de viață scurtă 12. Privind examenul fizic în insuficiența aortică este adevărat că:

A). Ascultarea inimii se face preferențial în decubit lateral stâng și inspir forțat B). Se poate percepe un suflu protodiastolic, fin, dulce, cu caracter aspirativ C). Presiunea arterială diferențială este mărită D). Zgomotul I este accentuat E). Se găsește șoc apexian “en dome”

13. *Referitor la bilanțul paraclinic al insuficienței aortice nu este adevărat că: A). Electrocardiograma arată hipertrofie ventriculară stângă B). Radiografia toracică arată de regulă o îngustare a aortei ascendente C). Ecocardiografia Doppler demonstrează jet de regurgitare diastolic aortă-ventricul stâng

D). În caz de suspiciune de endocardită este indicată ecocardiografie transesofagiană E). Preoperator se efectuează coronarografie la bărbații peste 40 ani

14. Din punct de vedere fiziopatologic în stenoza aortică este adevărat că: A). Angina pectorală de efort este rezultatul spasmului coronarian asociat frecvent B). Se produce o hipertrofie ventriculară stângă compensatorie C). Debitul cardiac creşte insuficient la efort D). Apare un gradient de presiune între atriul şi ventriculul stâng E). Se consideră stenoză aortică strânsă dacă suprafaţa valvulară este < 1,5 cm

2

15. *Din tabloul clinic al stenozei aortice nu face parte: A). Angorul B).

Palpitaţiile C). Suflul diastolic la focarul aortic D). Sincopa E). Iradierea suflului spre vasele mari ale gâtului

16. Prezența unui suflu sistolic parasetrnal poate indica următoarele diagnostice: A). Comunicare interventriculară

B). Stenoză aortică C). Insuficienţă mitrală D).

Insuficienţă pulmonară E). Cardiomiopatie obstructivă

17. Insuficiența mitrală acută se poate produce prin următoarele mecanisme:

A). Embolie pulmonară masivă

Page 4: grile licenta mures 2015

B). Endocardită acută cu ruptură de cordaje C). Dilatarea acută a inelului mitral în cardiomiopatia dilatativă D). Traumatism toracic E). În cursul unui infarct miocardic inferior prin ruptura pilierului posterolateral

18. Privind bilanțul clinic în insuficiența mitrală este adevărat că:

A). Hemoptizia este frecvent întâlnită B). Este prezent suflu diastolic la focarul mitral C). Este prezent zgomotul III D). Este prezent clic mezosistolic urmat de suflu telesistolic în Boala Barlow

E). În evoluția bolii pot apare semne de insufciență cardiacă dreaptă 19. Insuficienţa mitrală se poate complica cu:

A). Insuficienţă cardiacă dreaptă B). Fibrilaţie atrială C). Sincopă de efort

D). Accidente embolice E). Creşteri tensionale paroxistice

20. Riscul hemoragic al tratamentului cu heparină A). Este dependent de doză B). Este mai mic la heparinele cu greutatea moleculară mică față de heparina nefracționată C). Depinde de calitatea respectării tratamentului D). Este mai mare în insuficiența renală

E). Este mai mare la persoane tinere

21. Următoarele afirmaţii despre aspectul ECG în infarctul miocardic acut sunt adevărate: A). Supradenivelarea difuză, concavă superior, a segmentului ST este caracteristică;

B). Supradenivelarea convexă superior a segmentului ST în minimum două derivaţii corespunzătoare aceluiaşi teritoriu coronar este caracteristică;

C). Supradenivelarea segmentului ST în V1 – V6, D I, aVL apare în infarctul anterior extins; D). Unda Q de necroză apare în prima oră de la debutul durerii; E). Supradenivelarea de segment ST în V7, V8, V9 este caracteristică pentru infarctul

de ventricul drept. 22. Testul ECG de efort este contraindicat în următoarele cazuri, cu excepţia:

A). La 21 de zile după un infarct miocardic acut; B). Cardiomiopatie hipertrofică obstructivă simptomatică; C). Tulburări de ritm supraventriculare; D). Stenoză aortică strânsă simptomatică; E). La pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa II NYHA, fără istoric recent de infarct

miocardic acut.

23. *Despre angina Prinzmetal se pot afirma următoarele, cu excepţia: A). Este cauzată de spasmul coronarian; B). Apare, de regulă, la ore fixe, preponderent nocturn;

C). Tratamentul se face, de elecţie, cu beta blocante; D).

Pacienţii pot asocia migrenă sau sindrom Raynaud; E). Spasmul poate surveni pe coronare normale sau în vecinătatea unei plăci de aterom.

24. Revascularizarea chirurgicală prin pontaj (by-pass aorto-coronarian) este indicată

următoarelor categorii de pacienţi: A). Pacienţilor diabetici cu leziuni trivasculare şi disfuncţie ventriculară stângă; B). Pacienţilor diabetici cu leziuni univasculare semnificative, pe coronara dreaptă

sau circumflexă; C). Pacienţilor cu leziuni semnificative la nivelul trunchiului comun al coronarei stângi; D). După eşecul angioplastiei; E). Pacienţilor cu leziuni coronariene semnificative şi regurgitare mitrală severă care

necesită protezare valvulară. 25. Următoarele afirmaţii despre markerii de necroză miocardică sunt adevărate, cu excepţia:

A). Troponina I negativă la 2 ore de la debutul durerii toracice exclude diagnosticul de

infarct miocardic acut;

Page 5: grile licenta mures 2015

B). LDH-ul este primul marker de necroză miocardică ce apare într-un infarct miocardic acut;

C). Valorile serice ale troponinei I sunt maxime la 12 ore de la debutul unui infarct miocardic acut;

D). Valorile troponinei I revin la normal la 3 zile după un infarct miocardic acut;

E). Dozarea repetată a markerilor de necroză miocardică nu este necesară pentru monitorizarea unui infarct miocardic acut în evoluţie.

26. Tratamentul medicamentos al infarctului miocardic acut cu supradenivelare de

segment ST, inferior şi de ventricul drept, cu TAS< 100 mmHg, include următoarele: A). Aspirină B).

Clopidogrel C). Derivaţi nitraţi administraţi intravenos; D). Statine; E). Calciu blocante

27. Prezenţa ritmului idioventricular accelerat (RIVA) la pacienţii cu infarct miocardic acut: A). determină instabilitate hemodinamică;

B). creşte mortalitatea precoce postinfarct;

C). necesită tratament prompt; D). este patognomonică pentru reperfuzia coronariană; E). nu necesită tratament antiaritmic.

28. Complicaţiile precoce ale infarctului miocardic acut pot include următoarele: A). blocul atrio-ventricular gradul III;

B). ruptura septului interventricular;

C). anevrismul ventricular stâng;

D). ruptura peretelui liber al ventriculului stâng cu hemopericard; E). sindromul Dressler.

29. După angioplastia cu stent farmacologic activ, administrarea zilnică de derivaţi de tienopiridină (clopidogrel, prasugrel) este obligatore:

A). 1 – 3 luni;

B). 3 – 6 luni;

C). 6 – 11 luni;

D). minimum 12 luni;

E). minimum 18 luni.

30. Contraindicaţiile absolute ale administrării de fibrinolitice includ următoarele, cu

excepţia: A). antecedente de accident vascular cerebral hemoragic (indiferent de vechimea acestuia); B). accident vascular cerebral ischemic mai vechi de 6 luni; C). tratament cronic cu anticoagulante orale (AVK); D). trombocitopenie severă; E). disecţie de aortă.

31. Insuficienţa cardiacă cu debit crescut poate apărea în următoarele condiţii patologice:

A). Stenoză aortică; B). Fistulă arterio-venoasă congenitală sau dobândită; C). Acromegalie; D). Hipertiroidism;

E). Anemie cronică.

32. *Factori de prognostic negativ la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sunt următorii,

cu excepţia: A). Vârsta înaintată;

B). FEVS< 40%; C). Lipotimii, sincope;

D). BNP scăzut; E). Hiponatremia.

33. Următoarele afirmaţii despre tratamentul cu digitală sunt adevărate, cu excepţia:

A). Scade frecvenţa spitalizărilor în cazul pacienţilor cu insuficienţă

cardiacă; B). Este indicat tuturor pacienţilor cu FEVS< 40%;

Page 6: grile licenta mures 2015

C). Scade mortalitatea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă; D). Se recomandă pacienţilor cu insuficienţă cardiacă şi fibrilaţie atrială cu

transmitere ventriculară rapidă; E). Se recomandă pacienţilor cu insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA, care nu răspund

la tratamentul medicamentos maximal; 34. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre tratamentul farmacologic al

insuficienţei cardiace: A). Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) este indicat

tuturor pacienţilor cu insuficienţă cardiacă, indiferent de clasa funcţională, în absenţa contraindicaţiilor;

B). Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) se administrează doar pacienţilor cu insuficienţă cardiacă clasa III-IV NYHA;

C). Antiaritmicele de clasă I sunt singurele antiaritmice indicate pacienţilor cu insuficienţă cardiacă;

D). Beta blocantele reduc incidenţa morţii subite la pacienţii cu insuficienţă cardiacă;

E). Derivaţii nitraţi ameliorează prognosticul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă. 35. Defibrilatorul implantabil este indicat următoarelor categorii de pacienţi:

A). Antecedente de stop cardio-respirator prin tahicardie sau fibrilaţie ventriculară resuscitat cu succes, în absenţa unor cauze acute;

B). Pacienţilor coronarieni cu insuficienţă cardiacă clasa II sau III NYHA şi FEVS ≤ 35% la peste 40 de zile după un infarct miocardic acut;

C). Tahicardie ventriculară susţinută spontană la un pacient cu cardiomiopatie dilatativă non-ischemică şi FEVS ≤ 35%;

D). Sincope recurente de etiologie neprecizată; E). Pacienţilor cu tahicardie ventriculară susţinută în primele 72 de ore după un

infarct miocardic acut.

36. Insuficienţa cardiacă diastolică izolată poate apărea la următoarele categorii de

pacienţi, cu excepţia: A). Infarct miocardic vechi cu tulburari severe de contractilitate; B). Cardiomiopatie hipertrofică obstructivă; C). Pericardită constrictivă;

D). Stenoză aortică; E). Cardiomiopatie dilatativă, cu FEVS< 40%.

37. Tratamentul pacienţilor cu edem pulmonar acut şi TAs< 100 mmHg include următoarele: A). Diuretice intravenoase cu acţiune rapidă; B). Calciu blocante; C). Beta blocante cu administrare orală;

D). Medicaţie inotrop parenterală E). Oxigenoterapie nazală.

38. Administrarea diureticelor economizatoare de potasiu este contraindicată în

următoarele situaţii: A). Hiperpotasemie; B). Hiponatremie (<125 mmoli/l);

C). Insuficienţă hepatică severă;

D). Insuficienţă renală severă; E).

Hiperaldosteronism primar.

39. *Semnele insuficienţei cardiace includ următoarele cu exceptia: A). Galop protosistolic;

B). Galop presistolic;

C). Dedublare fixă expiratorie de zgomot 2; D). Turgescenţa jugularelor; E). Raluri pulmonare subcrepitante bazale.

40. Care dintre următoarele criterii trebuie să fie prezente pentru a stabili indicația

pentru terapia de resincronizare cardiacă prin implantarea unui stimulator tricameral: A). TA sistolică sub 90 mm Hg

Page 7: grile licenta mures 2015

B). Insuficienţă cardiacă clasa III-IV NYHA sub terapie medicamentoasă optimă; C). Durata complexului QRS ≥0,12 sec; D). Durata complexului QRS <0,12 sec; E). FEVS ≤35%

41. (*) Pentru definirea hipertensiunii arteriale (HTA) la adult sunt suficiente

urmatoarele elemente clinice: A). Tensiune arterială sistolică (TAs) ≥140 mmHg și/sau o tensiune arterială diastolică

(TAd) ≥90 mmHg. B). TAs≥140 mmHg și/sau TAd ≥90 mmHg asociate cu leziuni ale organelor țintă. C). TAs≥140 mmHg și/sau TAd ≥90 mmHg asociate cu > 2 factori de risc cardiovasculari.

D). TAs≥140 mmHg și/sau TAd ≥90 mmHg, valoare a MAPA > 135/85 mmHg, modicări la examenul fundului de ochi.

E). TAs≥140 mmHg și/sau TAd ≥90 mmHg, hiperteofie ventriculară stângă, microalbuminurie. 42. (*) Măsurarea corectă a tensiunii arteriale se efectuează:

A). Imediat după intrarea pacientului în cabinetul medical

B). Indiferent de intervalul de timp de la expunerea la fum de țigară sau consum de cafea C). După cel puțin 5 minute de repaus D). Doar la brațul cu valori mai mari alte tensiunii arteriale E). O singură data

43. Elementele clinice sugestive pentru etiologia secundară a HTA sunt: A). anamneza relevanta pentru administrare de vasoconstrictoare nazale

simpaticomimetice, estroprogestative, corticoizi B). edeme gambiere asociate tratamentului cu blocanti de calciu C). prezenta a > 3 factori de risc cardiovasculari D). documentarea unei stenoze strânse de arteră renală E). Obezitate facio-tronculara, vergeturi abdominale asociate cu hiperglicemie

44. Diagnosticul paraclinic (de laborator) al afectării organelor țintă în HTA se susține

în prezența: A). Creștere discretă a creatininei și/sau microalbuminurie semnificativă B). Suflului sistolic la focarului aortei C). Hipertrofiei ventriculare stângi

D). Claudicației intermitente E). Cefaleei fronto-parietale asociate cu vertij și tulburări de vedere

45. Examinarile paraclinice recomadate a fi efectuate sistematic, la toți pacienții hipertensivi

sunt: A). ECG de efort

B). ECG de repaus

C). Monitorizare ambulatorie automata a tensiunii arteriale D). Glicemie, colesterol, creatinină E). LDH, CK, troponină

46. Care din următoarele afirmații referitoare la principiile de tratament ale HTA

esențiale sunt adevarate? A). Sfaturile igieno-dietetice si tratament nemedicamentos al HTA sunt recomandate doar

la pacienții cu valori TA foarte ridicate / rezistente la tratament B). Tratamentul de primă intenție se poate face cu diuretice, beta blocante, antagoniși

ai receptorilor angiotensinei II C). Tratamentul de primă intenție se poate face cu inhibitori ai enzimei de conversie și

inhibitori calcici D). Cel mai important obiectiv al tratamentului este reducerea severității simptomelor

și semnelor datorate afectării organelor țintă E). Se inițiază obligatoriu in monoterapie cu preparate care se administrează de mai multe

ori pe zi

47. În cazul unui pacient hipertensiv care a suferit un infarct miocardic se

recomandă tratamentul HTA cu:

A). Betablocante

Page 8: grile licenta mures 2015

B). Inhibitori ai enzimei de conversie sau antogonoisti de receptori de angiotensina C). Diuretice de ansă D). Anti-aldosteronice

E). Alfablocante 48. În cazul unei paciente gravide care asociază hipertensiune se recomandă tratement cu:

A). Betablocante B). Inhibitori ai enzimei de conversie sau antagonoisti de receptori de angiotensina C). Diuretice D). Metildopa E). Blocante de canale de calciu

49. Care din următoarele afirmații referitoare la HTA malignă sunt adevărate: A). Este definită printr-o creștere cronică a TA ≥180 mmHg documentată la

monitorizarea ambulatorie automata a TA pe 24 ore B). Este definită printr-o creștere brutală a TA ≥180 mmHg documentată prin măsurarea TA

în cabinetul medical

C). Este însoțită de suferință viscerală și retinopatie hipertensivă severă D). Nu necesită spitalizare E). Se poate trata de prima intentie cu blocante de canale de calciu

50. Un pacient care se prezintă pentru urgență hipertensivă are risc vital pe termen scurt

în prezența: A). Semnelor de encefalopatie sau eclampsie B). Valori ale TA ≥160 mmHg asociate cu microalbuminurie C). Creșterii cronice a TA D). Edem pulmonar acut, disecție de aorta E). Cefalee, vărsături, convulsii

51. Anevrismului de aortă abdominală poate apărea şi în următoarele situaţii: A). Boala Chagas

B). Boala Marfan

C). Sindromul Elher-Danlos D). Boala Behcet E). Post-traumatic

52. *Complicatiile imediate ale chirurgiei anevrismului de aorta abdominala sunt: A). Embolii vasculare distale

B). Aparitia radiculalgiilor

C). Edem al membrelor superioare

D). Compresiile duodenale E). Compresiile nervoase

53. *Trombangeita obliteranta (boala Buerger) nu se caracterizeaza prin: A). Afecteaza predominant pacienti de sex masculin cu varsta pina la 40 de ani B). Localizare exclusivă la nivelul arterelor membrelor superioare C). Evolutie zgomotoasa cu ocluzie acuta si tulburari trofice D). Afecteaza preponderent marii fumatori E). Evolutie lenta, insidioasa

54. In prezenta claudicatiei intermitente, diagnosticul diferential al arteriopatiei

cronice obliterante se face cu: A). Coarctatia de aorta

B). Ulcere varicoase C).

Anevrismul arterial D).

Polinevrita alcoolica E).

Neuropatia diabetica 55. Semnele clinice ale ischemiei acute a membrelor inferioare sunt

A). Puls absent proximal sau la nivelul membrului afectat B). Impotenta functionala C). Tegumentul membrului afectat este rece, palid, apoi se cianozeaza

D). Hiperestezie cutanata distal de locul presupus al ischemiei acute

Page 9: grile licenta mures 2015

E). Prelungirea timpului de recolorare cutanata la nivelul membrului afectat 56. In tratamentul chirurgical al ischemiei acute a membrelor inferioare pot fi utilizate:

A). Amputatia B). Aponevrotomia de descarcare C). Simpatectomia D). Revascularizarea prin pontaj – by-pass arterial E). Embolectomia cu sonda Fogarty

57. Returul venos de la nivelul membrelor inferioare este asigurat prin A). Intermediul varicelor esentiale in caz de compresie pelviana tumorala B). Pompa musculara surala C). Varice secundare congenitale in caz de agenezie a venelor superficiale

D). Continenta valvulelor de la nivelul venelor membrelor inferioare E). Apasarea boltei plantare

58. Factorii favorizanti implicati in aparitia varicelor hidrostatice la nivelul

membrelor inferioare sunt : A). Varsta tanara

B). Ereditatea C). Sexul masculin

D). Diabetul zaharat

E). Obezitatea 59. Complicatiile cutanate ale varicelor sunt

A). Ischemia acuta a membrelor inferioare

B). Eczema cu leziuni eritemato-scuamoase

C). Hipodermite acute care mimează o tromboză D). Ulcerul varicos E). Embolia pulmonara

60. Tratamentul medical al varicelor consta din A). Evanaj sau stripping al venei safene interne B). Scleroza varicelor cu agenti fizici C). Crenoterapie

D). Scleroza varicelor cu

laser E). Benzi de contentie

PNEUMOLOGIE 61. Dispneea acută fără zgomote anormale poate avea următoarele cauze:

A). Poliglobulia B). Embolia pulmonară

C). Astmul bronşic D). Alcaloza metabolică E). Tromboza venoasă profundă

62. Examinările de primă intenţie în prezenţa oricărei dispnei sunt: A). Electrocardiograma B). Tomografia computerizată toracică C). Echocardiografia D). Spirometria E). Testul bronhodilatator

63. Semnele de gravitate ale dispneei de tip acut sunt: A). Febra peste 38° Celsius B). Febra peste 39° Celsius C). Cianoza D). Tahicardia peste 110 bătăi /minut E). Semne neuropsihice: agitaţie, asterixis

Page 10: grile licenta mures 2015

64. Conduita de urgenţă a dispneei acute: A). Intubaţie şi ventilaţie mecanică în caz de comă B). Înlăturarea obstacolului din căile aeriene superioare cu control bronhoscopic C). Tomografie computerizată toracică D). Anamneză şi examenul clinic E). Antibioterapie cu aminopenicilină cu inhibitor de betalactamază la pacienţii

cu numeroase tratamente antibiotice în antecedente 65. Dispneea cronică poate fi determinată de:

A). Insuficienţa hepatică

B). Insuficienţa cardiacă

C). Anemia cronică D). Hipertensiunea arterială

E). Boli vasculare pulmonare 66. Tratamentul BPOC foarte severă cuprinde:

A). Oprirea fumatului B). Vaccinarea antipertussis ca metodă de profilaxie a exacerbărilor

C). Corticoizi sistemici numai la pacienţii cu exacerbări repetate

D). Contraindicaţia metodelor de recuperare respiratorie prin exerciţiu fizic E). Oxigenoterapie de lungă durată la domiciliu

67. Criteriile de gravitate a BPOC sunt: A). PaO2 sub 60 mmHg şi PaCO2 peste 45 mmHg B). Fluxul expirator de vârf peste 100ml/min C). Cardiopatie stângă asociată D). Alcoolism cronic E). Istoric de oxigenoterapie de lungă durată

68. Tratamentul exacerbării grave a BPOC:

A). Se efectuează în spital B). Include montarea nocturnă a CPAP pentru prevenirea sindromului de apnee în somn C). Include corticoterapie sistemică D). Kinetoterapia este temporar contraindicată E). Tratament chirurgical de reducţie a volumelor pulmonare şi a bulelor de emfizem

69. Kinetoterapia respiratorie constă în: A). Dezobstrucţie bronşică B). Ventilaţie mecanică noninvazivă la PaO2 sub 60 mmHg C). Educaţia medicală D). Exersarea tusei E). Se recomandă începând din stadiul III de BPOC sever

70. Emfizemul panlobular: A). Implică complianţa pulmonară foarte crescută B). DLCO este foarte crescut spre deosebire de emfizemul centrolobular C). PaCO2 normală D). PaO2 scăzută doar la efort E). Distensia toracică evidenţiată la radiografia pulmonară este mai puţin importantă

faţă de tipul de emfizem “blue bloater” 71. Rinita moderată spre severă:

A). Asociază simptome permanente zilnice B). Asociază somn perturbat C). Necesită determinarea IgG şi a IgE totale D). Beneficiază de tratament cu corticoizi sistemici de primă intenţie E). Va beneficia de imunoterapie specifică în caz de polisensibilizare

72. Rinita moderată spre severă:

A). Precede totdeauna astmul bronşic alergic B). Apare totdeauna simultan cu astmul bronşic alergic C). Apare uneori după apariţia astmului bronşic

Page 11: grile licenta mures 2015

D). Este mai frecventă la sugari şi copiii mici datorită lipsei de maturizare a răspunsului imun

E). Necesită totdeauna teste de provocare specifice (nazal sau bronşic) pentru evidenţierea alergenilor şi polidesensibilizare

73. Astmul bronşic prezintă între criteriile clinice de diagnostic: A). Tuse izolată apărută la expunerea la alergeni B). Insuficienţă respiratorie C). Istoric de atopie familială

D). Dispnee la eforturi mari E). Raluri ronflante şi ortopnee apărute la expunerea la alergeni

74. Probele funcţionale respiratorii în astmul bronşic: A). Evidenţiază o scădere a capacităţii vitale şi a PEF B). Permit confirmarea astmul bronşic prin evidenţierea raportului VEMS/CV scăzut C). Permit evaluarea severităţii astmului bronşic prin măsurarea VEMS D). Reversibilitatea obstrucţiei = VEMSpost - VEMS pre > cu 12% şi 250 ml E). Reversibilitatea obstrucţiei = VEMSpost - VEMS pre/VEMS teoretic > cu 12%

75. Diagnosticul diferenţial al astmului bronşic se efectuează cu: A). Limfoamele mediastinale ce produc compresiune bronşică extrinsecă B). Cancerul bronşic C). Bronşiectaziile D). Insuficienţa respiratorie din tuberculoză E). Insuficienţa cardiacă

76. Astmul instabil se caracterizează prin: A). Creşterea severităţii crizelor B). Creşterea consumului de betaagonişti inhalatori C). Apariţia insuficienţei cardiace D). Apariţia insuficienţei respiratorii E). Apariţia complicaţiilor – respiraţie paradoxală, hipercapnie

77. Semnele de gravitate în astmul bronşic sunt: A). PaO2 între 60 şi 70 mmHg B). FR > 30/min C). PEF < 30% decât cel teoretic

D). VEMS < 60% din cel teoretic

E). Anxietate, agitaţie 78. Investigaţiile derulate în identificarea situaţiilor de urgenţă în astmul bronşic sunt:

A). Spirometria

B). Gazometria

C). Examen clinic general

D). Oxigenoterapia

E). Evaluarea somnografică 79. Tratamentul exacerbării severe în astmul bronşic cuprinde:

A). Întreruperea tratamentului de fond pe perioada crizei B). Tratament bronhodilatator inhalator intensificat C). Corticoterapie orală 3-4 săptămâni D). Corticoterapie inhalatorie în doze adecvate E). Kinetoterapie respiratorie de drenaj

80. Tratamentul astmului acut grav: A). Betaagonişti inhalatori în doze puternice B). Se efectueaz ă la domiciliu în formele intermitente şi în spital în astmul cronicizat C). Hidratare - 3 litri/24 de ore D). Anticolinergice nebulizate E). Antibiotice numai în formele cu sinuzită sau suprainfecţie bacteriană

81. Tuberculoza pulmonară comună necesită următoarele investigaţii: A). Tomografia computerizată toracică

Page 12: grile licenta mures 2015

B). Tomografia cu emisie de pozitroni pentru caracterizarea în detaliu a leziunilor pulmonare şi mediastinale

C). Examenul bacteriologic din tubajul gastric matinal la copiii mici şi sugari D).

Examenul microscopic pe frotiu colorat Giemsa pentru micobacteriile atipice E). Reacţia de fixare a complementului pentru evidenţierea anticorpilor antibacilari

82. Tuberculoza miliară are caracteristicile: A). Pneumonie interstiţială francă lobară predominent apicală B). Sindrom interstiţial micronodular C). Bacilul Koch este frecvent pozitiv la examenul direct deoarece miliara este o

formă gravă diseminativă D). Tomografia computerizată craniană este frecvent necesară E). Granuloamele tuberculoase conţin în interior necroză fibrinoidă şi 1-2 celule stem

83. Tuberculoza pulmonară comună prezintă clinic simptomele sugestive: A). Transpiraţii nocturne

B). Poliartralgii C). Subfebrilităţi

D). Tuse prelungită

E). Icter 84. Confirmarea tuberculozei pulmonare comune:

A). Examen microscopic direct cu evidenţierea bacililor acido - alcoolo - rezistenţi B). Se va utiliza expectoraţia prelevată în 3 zile succesive C). Însămânţarea pe mediile de cultură nu este necesară pentru confirmare atunci

când examenul microscopic direct este intens pozitiv D). Antibiograma se va efectua întotdeauna în cazul culturii pozitive E). Mediile lichide moderne permit confirmarea rapidă a bolii în 9 – 16 zile

85. Metode de diagnostic pozitiv în tuberculoză sunt: A). Procedee imagistice B). BCG C). Bronhoscopia şi lavajul bronhoalveolar

D). Biopsia de măduvă osoasă E). Biopsia bronşică

86. Biopsia pleurală în suspiciunea de pleurezie serofibrinoasă tuberculooasă: A). Nu este necesară în tuberculoză deoarece lichidul este de regulă paucibacilar B). Poate evidenţia prezenţa granuloamelor de corp străin C). Poate evidenţia prezenţa BAAR în fragmentele tisulare la microscopie D). Este contraindicată deoarece poate determina diseminarea hematogenă a bacililor E). Poate evidenţia granuloame epitelioide cu necroză cazeoasă

87. Tratamentul tuberculozei va fi precedat de examinări de bilanţ: A). Serologia de depistare HIV B). Amniocenteza C). Serologia de depistare a hepatitei B şi C D). Tomografia computerizată toracică E). Testul IDR la tuberculină

88. Tratamentul tuberculozei: A). Faza de contagiozitate maximă durează 1-3 săptămâni

B). Faza de contagiozitate maximă durează 1-2 luni C). Tratamentul antibiotic este contraindicat la gravide în primul trimestru de sarcină D). Durata tratamentului la gravide va fi de 6 luni E). La subiecţii HIV rifabutina va înlocui rifampicina dacă pacienţii urmează

tratament antiretroviral 89. Tratamentul tuberculozei:

A). Va fi strict supravegheat, sub directă observare B). Va fi efectuat sub monitorizarea funcţiei hepatice - bilant hepatic – transaminaze

C). Pacientul şi familia vor fi informaţi despre necesitatea respectării tratamentului

D). Pe parcursul tratamentului radiografia toracică se va efectua lunar

Page 13: grile licenta mures 2015

E). Tratamentele cu preparate combinate se indică pentru a reduce riscul de rezistenţă la antibiotice

90. Tratamentul tuberculozei: A). În caz de creştere a transaminazelor > 6N se va opri isoniazida şi pirazinamida

B). În caz de creştere a transaminazelor la unele cazuri se va opri şi etambutolul şi rifampicina

C). Tratamentul cu etambutol impune un al doilea examen ocular în luna a doua de tratament

D). În ciroza hepatică asociată tuberculozei se contraindică tratamentul antituberculos

E). Asociază declararea obligatorie a cazului şi ancheta epidemiologică 91. Simptomele pneumotoracelui:

A). Durere la inspir B). Raluri bronşice ronflante

C). Tuse mucopurulentă D). Uneori examenul clinic poate fi normal

E). Scăderea sonorităţii pulmonare 92. Diagnosticul de certitudine al pneumotoracelui:

A). Necesită tomografie computerizată B). Imagistic pneumotoracele apare ca o hipertransparenţă fără desen vascular pulmonar

C). Delimitarea parenchimului pulmonar de către o linie oblică (linia Damoiseau) D). Pneumotoracele este mai frecvent la nivelul pleurei mediastinale E). Este vizibil doar când este total - când asociază colabarea totală a plămânului

93. Pneumotoracele primitiv spontan: A). Apare mai frecvent la vârstnicii cu emfizem B). Fumatul este un factor favorizant C). Rezultă prin ruptura în spaţiul pleural al unui “blebs” - zonă slabă în pleura parietală D). Are potenţial ridicat de recidivare E). Scufundările submarine vor constitui contraindicaţie pe termen lung

94. Semnele de gravitate ale pneumotoracelui: A). Aspiraţia mediastinului de partea bolnavă B). Diafragmul bombat C). Pneumotorace bilateral D). Leziuni în parenchimul subjacent E). Hiperoxia în aerul ambiant

95. Tratamentul pneumotoracelui: A). Drenaj pleural în pneumotoracele total B). Tubul de dren se retrage după 1 oră de plasare a tubului în sifonaj C). Tratament conservativ - doar repaus la pat dacă colabarea este între 1-3 cm D). Oprirea fumatului este obligatorie E). Dacă pneumotoracele este bilateral se va începe drenajul cu partea cea mai

puţin colabată 96. Pleurezia purulentă:

A). Lichidul pleural este xantocrom dar clar B). Necesită drenaj – pleural cu puncţie-lavaj cotidian cu ser fiziologic +/- fibrinolitice C). Glucoza este foarte scăzută şi ph acid D). Se va căuta o cauză favorizantă subjacentă – focar infecţios, cancer, fistulă esofagiană

E). Este un transudat franc purulent mirositor în caz de infecţie cu germeni anaerobi 97. Biopsia pleurală în suspiciunea de pleurezie tuberculoasă:

A). Nu este necesară deoarece lichidul este de regulă paucibacilar

B). Asociază un lichid pleural bogat în adenosin – desaminază C).

Poate evidenţia prezenţa BAAR în fragmentele tisulare D). Este contraindicată deoarece poate determina diseminarea hematogenă a bacililor

E). Poate evidenţia prezenţa granuloamelor epitelioide cu necroză cazeoasă centrală 98. Pleureziile de cauză subdiafragmatică apar în:

A). Abcese intraabdominale

Page 14: grile licenta mures 2015

B). Sclerozarea varicelor esofagiene C). Chirurgia abdominală D). Boala Wegener E). Pancreatita cronică

99. Tratamentul revărsatelor pleurale:

A). Necesită evidenţierea cauzei B). Puncţia diagnostică nu este absolut necesară dacă există un context febril cunoscut

şi tratament adecvat cu antibiotice şi antiinflamatoare C). Necesită kinetoterapie pentru minimalizarea sechelelor pleurale D). Evacuarea pleureziei tuberculoase se va face repetat pentru evitarea cloazonărilor

E). Toracoscopia are indicaţie diagnostică şi terapeutică în pleureziile neoplazice (pleurodeză)

100. Un lichid pleural este exudat dacă:

A). Cel puţin raportul proteine în lichid/proteine în sânge > 0,5 B). Cel puţin raportul LDH în lichid/LDH în sânge > 0,6 C). Lichidul este hemoragic D). Lichidul este icteric E). Apare în context febril

101. Cauzele sindromului de detresă respiratorie acută: A). Anemiile severe

B). Alcaloza diabetică

C). Peritonita

D). Stopul cardiorespirator E). Insuficienţa şi stenoza mitrală

102. Următoarele investigaţii sunt necesare pentru diagnosticul etiologic al sindromului

de detresă respiratorie acută: A). Tomografia computerizată toracică B). Istoricul bolii C). Spirometria cu test bronhodilatator

D). Markeri ai inflamaţiei

E). Factorul de transfer al CO

103. Definiţia sindromului de detresă respiratorie acută cuprinde: A). Este un edem pulmonar de reexpansionare B). Creşterea permeabilităţii alveolocapilare C). Raportul PaO2/FiO2 < 200 D). Presiunea arterială pulmonară de ocluzie >18 mmHg E). Creşterea presiunilor vasculare microvasculare

104. Detresa respiratorie acută la adult evoluează cu hipoxemie şi absenţa

opacităţilor radiologice pulmonare în următoarele afecţiuni: A). Astmul acut grav B).

Embolia pulmonară C). Pneumopatiile hipoxemiante

D). Dispneea laringiană E). Pneumotoracele bilateral

105. Investigaţii pentru diagnosticul etiologic al detresei respiratorii acute: A). Bronhoscopia B). Lavajul bronhopulmonar şi recoltarea distală protejată C). Ecografia abdominală D). RMN angiografie a circulaţiei cerebrale

E). Radiografie abdominală pe gol 106. Diagnosticul diferenţial al sindromului detresei respiratorii acute se efectuează cu:

A). Astmul bronşic B). Pneumonia cu Pneumocistis

C). Hemoragia alveolară D). Pleurezia tuberculoasă

Page 15: grile licenta mures 2015

E). Pneumonia cu eozinofile 107. Cauzele sindromului de detresă respiratorie acută sunt:

A). Agresiunea pulmonară toxică B). Înecul C). Inhalarea de lichid gastric D). Oxigenoterapie cu FiO2 scăzut E). Intoxicaţia cu heroină

108. Alte cauze ale sindromului de detresă respiratorie acută: A). Edem pulmonar neurogenic

B). Edem pulmonar cardiac

C). Edem pulmonar cu creşterea presiunii hidrostatice D). Arsuri întinse E). Embolia grasă

109. Tratamentul sindromului de detresă respiratorie acută: A). Dacă există acces la oxigenoterapie se poate efectua şi la domiciliu în formele uşoare B). Se efectuează în secţia de terapie intensivă C). Necesită ventilaţie mecanică cu presiune pozitivă continuă în inspir D). Necesită ventilaţie mecanică cu presiune pozitivă continuă în expir E). Necesită profilaxia ulcerului de stres

110. Tratamentul sindromului de detresă respiratorie acută: A). Antibioticele sunt frecvent necesare B). Antibioticele sunt indicate doar în infecţiile bacteriene C). Ventilaţia în decubit ventral poate asigura redistribuirea perfuziei spre zonele ventilate

D). Vasodilatatoarele pulmonare selective de tipul monoxidului de azot pot fi utile E). Almitrina poate fi utilă pentru vasoconstricţia zonelor neventilate

GASTROENTEROLOGIE 111. Selectați caracteristici care definesc hemoragia digestivă superioară:

A). Hemoragia exteriorizată prin hematemeză și/sau melenă B). Hemoragia exteriorizată prin rectoragie în cazul unei sângerări abundente C).

Cauzele cele mai frecvente ale sale sunt reprezentate de patologia ulceroasă și hipertensiunea portală

D). Hemoragia care provine din tubul digestiv în amonte de unghiul duodeno-jejunal

E). Hemoragia cu sursă identificată endoscopic la nivel esofagian sau gastric 112. Selectați caracteristici care definesc hemoragia digestivă inferioară:

A). Sursa de sângerare poate fi localizată în intestinul subțire în aval de unghiul duodenojejunal

B). Sursa de sângerare poate fi localizată în intestinul gros C). Hemoragia la care tușeul rectal arată sânge roșu pe mănușa examinatorului D). Necesită terapie endoscopică în toate situațiile E). Se manifestă clinic prin rectoragie și/sau melenă

113. Diagnosticul de hemoragie digestivă se stabilește: A). Elemente de anamneză și examen clinic B). Evaluare ECG, măsurarea TA, frecvența respirațiilor, pulsoximetrie

C). Parametri de laborator (hemoleucograma, grup sangvin)

D). Montarea unei sonde naso-gastrice E). Tușeul rectal

114. Pe ce vă bazați când evaluați gravitatea unei hemoragii:

A). Elemente de anamneză (cantitatea de sânge exteriorizată la domiciliu, intervalul de

timp de când au debutat simptomele)

Page 16: grile licenta mures 2015

B). Descrierea consumului anumitor medicamente cu risc hemoragic (antiinflamatoare, antiagregante, anticoagulante)

C). Elemente clinice (semne de șoc, paloare, hipotensiune, tahicardie,transpirații) D). Elemente paraclinice (hemoleucograma, teste de coagulare, probe hepatice și renale) E). Aspectul la endoscopia digestivă efectuată în urgență

115. Măsurile de reanimare în hemoragia digestivă severă cuprind: A). Eliberarea căilor aeriene superioare, poziția laterală de siguranță B). Endoscopie de urgență C). Anamneză și examen clinic complet D). Abord venos larg (două linii periferice sau linie centrală) E). Umplerea vasculară, transfuzii de sânge

116. Ce este important de stabilit în anamneza pacientului cu hemoragie digestivă: A). Consumul de medicamente antiagregante, anticoagulante, antiinflamatoare B). Consumul de alcool C). Cantitatea de sânge exteriorizată D). Simptome asociate hemoragiei: amețeli, pierderea conștienței, durerea toracică E). Afecțiuni concomitente

117. *Ce medicamente indicați a se folosi de urgență în suspiciunea de hemoragie

digestivă superioară din ulcerul gastroduodenal: A). Inhibitori de pompă de protoni intravenos B). Antiacide C). Octreotid intravenos D). Antihistaminice anti H2 intravenos E). Medicamente inotrop pozitive intravenos

118. *Endoscopia digestivă superioară se efectuează de urgență: A). Numai la pacienții cu stare de conștiență păstrată B). Numai la pacienții a jeun C). La pacienții stabili hemodinamic D). La pacienții cu hematemeză care exteriorizează sânge în cantitate crescută E). La pacienții care necesită transfuzii de sânge

119. Evidențierea sursei de sângerare în hemoragia digestivă inferioară se poate realiza prin: A). Colonoscopie după pregătirea colonului cu PEG B). Irigografie C). Videocapsula pentru sursă posibilă localizată la nivelul intestinului subțire D). Computertomografia cu substanță de contrast E). Arteriografia celiomezenterică

120. Hemoragia digestivă inferioară de cauză diverticulară are următoarele caracteristici: A). Însoțește inflamația diverticulară B). Necesită intervenție endoscopică sau chirurgicală pentru stopare C). Poate fi declanșată de consumul de antiinflamatoare nonsteroidiene D). Se însoțește de durere, febră, diaree E). Se poate opri spontan

121. Ulcerul gastro-duodenal reprezintă: A). Pierderea de substanță de la nivelul peretelui digestiv care afectează mucoasa B).

Pierderea de substanță de la nivelul peretelui digestiv care afectează musculoasa C). Un rezultat al următorilor factori ce influențează secreția acidă: consumul de

AINS, infecția cu Helicobacter pylori D). Un dezechilibru între factorii de protecție și factorii de agresiune ai mucoasei E). Un rezultat al modului de alimentație dezorganizat al pacientului

122. Tabloul clinic al ulcerului poate cuprinde: A). Scăderea în greutate B). Hemoragia digestivă superioară C). Grețuri și vărsături D). Pirozis și regurgitații acide E). Durere epigastrică, ritmată de alimentație

Page 17: grile licenta mures 2015

123. Circumstanțe de diagnostic în ulcerul gastric și duodenal: A). Durere ulceroasă tipică B). Ulcer asimptomatic, descoperit întâmplător la endoscopie C). Durere brusc instalată, semne peritoneale D). Hematemeză și/sau melenă

E). Disfagie brusc instalată 124. *Anamneza și examenul clinic la pacientul cu ulcer va stabili următoarele

elemente asociate bolii ulceroase: F). Consumul de medicamente hepatotoxice G). Consumul de antiinflamatoare nonsteroidiene H). Consumul de alcool I). Istoricul familial de cancer gastric J). Semne clinice de alarmă: scădere în greutate, masă abdominală palpabilă,

adenopatii, paloare

125. Aportul endoscopiei digestive superioare în boala ulceroasă: A). Prelevarea de biopsii din ulcer în ulcerul duodenal

B). Prelevarea de biopsii din ulcer în ulcerul gastric C). Prelevarea de biosii antrale și fundice pentru identificarea Helicobacter pylori D). Hemostaza endoscopică în hemoragii Forrest IA-IIA E). Diagnosticul diferențial de alte leziuni care pot determina simptome asemănătoare

126. *Controlul endoscopic la 6 săptămâni este indicat: A). În cazul pacienților cu ulcer gastric B).

În cazul pacienților cu ulcer duodenal C). În cazul pacienților cu hemoragie de cauză ulceroasă

D). După terapia de eradicare a Helicobecter pylori E). După intervenția chirurgucală pentru ulcer stenozant

127. Selectați complicațiile bolii ulceroase:

A). Hemoragia digestivă superioară exteriorizatăprin hematemeză,melenă B). Stenoza C). Scăderea rezistenței organismului la infecții D). Perforația E). Hemoragia digestivă ocultă manifestată clinic prin anemie

128. În terapia ulcerului veți lua în considerare următoarele elemente: A). Dacă este vorba de un ulcer gastric sau duodenal

B). Dacă are antecedente familiale de boală ulceroasă

C). Dacă a mai prezentat ulcer în decursul vieții

D). Dacă este asociată infecția cu Helicobacter pylori

E). Dacă pacientul consumă medicamente gastrotoxice 129. După terapia de eradicare HP, considerați continuarea terapiei cu IPP la un pacient

cu ulcer în următoarele situații: A). În ulcerul duodenal necomplicat și fără risc B). În ulcerul gastric necomplicat și fără risc C). În caz de dureri persistente D). În ulcerul duodenal complicat și cu risc

E). În ulcerul gastric complicat și cu risc 130. Identificați situațiile de risc pentru ulcerul duodenal, care necesită terapie prelungită cu IPP:

A). Vârsta peste 65 de ani B). Istoric familial de cancer gastric C). Comorbidități asociate D). Localizarea ulcerului E). Consum de AINS, aspirina, anticoagulante

131. *Elemente de definire a icterului: A). colorația în galben a pielii și mucoaselor în urma expunerii la soare B). colorația în galben a pielii și mucoaselor în urma consumului escesiv de caroten

Page 18: grile licenta mures 2015

C). colorația în galben a pielii și mucoaselor prin creșterea nivelului plasmatic al bilirubinei

D). colorația în galben a pielii și mucoaselor prin creșterea nivelului plasmatic al methemoglobinei

E). colorația în galben a pielii și mucoaselor prin scăderea nivelului hemoglobinei 132. Identificați cauzele de colestază intrahepatică:

A). litiaza coledociană B). neoplasmul de cap de pancreas

C). disfuncție hepatocitară D). distrugerea canaliculelor biliare E). obstrucția căilor biliare intrahepatice

133. *Sindromul Gilbert reprezintă: A). Deficit parțial de glucuronoconjugare a bilirubinei B). Deficit complet de glucuronoconjugare a bilirubinei C). Deficit de eliminare a bilirubinei din canaliculele biliare D). Deficit de transport a bilirubinei E). Deficit de preluare a bilirubinei

134. Examenul clinic al pacientului icteric va urmări următoarele elemente: A). Greutate , temperatură B). Leziunile cutanate de grataj C). Semnele de hipertensiune portală D). Hepatomegalia, distensia vezicii biliare E). Afectarea musculo-scheletală

135. Ecografia abdominală la un pacient icteric are rolul de a evalua: A). Aspectul ficatului B). Semnele de hipertensiune portală C). Afecțiuni ale căilor urinare D). Aspectul căilor biliare intra și extrahepatice E). Modificări intraluminale la nivelul tubului digestiv

136. Selectați analize de laborator utile în evaluarea unui pacient cu icter: A). Amilazemie B). Hemoleucograma C). GOT, GPT, FA, GGT, Bi D). Indice de protrombină E). Glicemie

137. Cauzele icterului de origine intrahepatică:

A). Disfuncție hepatocitară (hepatita, ciroza) B). Distrugerea canaliculelor biliare (ciroza biliară primitivă) C). Litiaza coledociană D). Pancreatita cronică E). Ampulom vaterian

138. Cauze maligne de icter de origine extrahepatică: A). Cancer pancreatic caudal

B). Colangiocarcinom

C). Cancer al vezicii biliare

D). Ampulom vaterian

E). Cancer de colon

139. Identificați examinări paraclinice de a doua intenție pentru stabilirea diagnosticului la

un pacient cu colestază extrahepatică: A). Teste de laborator, ecografie abdominală

B). Colangio-RMN, colonoscopie C). CT abdominal, radiografie abdominală pe gol D). Ecografie abdominală și CT abdominal E). CT abdominal, colangio-RMN, ecoendoscopie

Page 19: grile licenta mures 2015

140. Identificați examinările paraclinice de a doua intenție pentru stabilirea diagnosticului la

un pacient cu colestază intrahepatică: A). CT abdominal

B). RMN

C). Puncție biopsie hepatică

D). Ecografia abdominală E). Feritina, saturația transferinei, autoanticorpi

141. Selectați forme clinice de hepatita acută virală:

A). Forma clasică, icterică B). Forma cronică prelungită C). Forma colestatică D). Forma cu manifestări extrahepatice E). Forma fulminantă

142. Selectați caracteristici ale formei fulminante de hepatită acută virală:

A). Encefalopatia hepatică apărută la peste 2 săptămâni de la debutul icterului B). Insuficiența hepatică, cu mortalitate de peste 50% în absența tratamentului C). Indice de protrombină sub 25% D). Necesită spitalizare și terapie în sec ția de terapie intensivă E). Complică frecvent o hepatită virală A

143. Hepatita acută virală A se caracterizează prin: A). Contaminare parenterală B). Frecvent infecție asimptomatică

C). Risc de cronicizare D). Diagnostic serologic: IgM anti-VHA pozitiv E). Nu există tratament specific

144. Diagnosticul serologic de hepatită virală acută B cuprinde următorii markeri serologici: A). Ag HBs pozitiv B). Ac anti-VHD pozitiv C). Ac anti-HBc IgM pozitivi

D). Ac anti- HBc totali pozitivi

E). Ac anti VHC pozitivi

145. Indicații de terapie la pacienții cu hepatită cronică virală B: A). ADN- VHB ≥2000 UI/ml (10000 copii/ml) B). ADN- VHB <2000 UI/ml (10000 copii/ml) C). Creștere persistentă a ALAT cu viremie detectabilă D). Scor Metavir≥ A2 și/sau F2 E). Scor Metavir< A2 și/sau F2

146. *Indicații de terapie antivirală la pacienții infectați cu virusul C: A). Ciroza hepatică decompensată

B). Creșterea transaminazelor C).

Scor Metavir ≥ A2 D). Scor Metavir F2, F3 sau F4 E). Femei gravide infectate cu virusul C

147. Conduita în cazul unui pacient cu citoliză cu transaminaze de peste 10 ori valoarea normală cuprinde:

A). Evaluarea clinică a prezenței encefalopatiei hepatice (asterixis) B). Determinare IP, factor V C). Ecografie Doppler hepatică și a căilor biliare D). Determinarea serologiei virale E). Puncția biopsie hepatică în toate situațiile clinice

148. Creșterea izolată a Υ-GT se poate întâlni în: A). Diabet zaharat B). Dislipidemie C). Intoxicația cu Paracetamol D). Consum de alcool

Page 20: grile licenta mures 2015

E). Intoxicația cu ciuperci 149. *Ce terapie antivirală indicați în hepatita delta:

A). Analogi nucleotidici

B). Analogi nucleozidici

C). Inhibitori de protează D). Monoterapie cu interferon alfapegilat pe o durată de cel puțin un an E). Terapia combinată cu Peginterferon și Ribavirină

150. Ce analize de laborator vă indică colestaza: A). Fosfataza alcalină B). Bilirubina indirectă C). ASAT, ALAT D). Gama-GT E). Indicele de protrombină

151. Hipertensiunea portală se caracterizează prin: A). Alterarea funcției hepatocitare de sinteză

B). Gradient portosuprahepatic de peste 4 mmHg C). Formarea circulației colaterale D). Alterarea funcției biliare E). Splenomegalie/hipersplenism

152. Semnele clinice care demonstrează insuficiența hepatocelulară la un pacient cu

ciroză hepatică sunt: A). Prezența ascitei B). Icterul sclero-tegumentar

C). Hepatosplenomegalia D).

Eritroza palmară E). Angioame stelate

153. Evaluarea gravității cirozei hepatice prin scorul Child-Pugh se face luând în considerare: A). Nivelul bilirubinei

B). Prezența ascitei C). Nivelul transaminazelor

D). Nivelul de protrombină

E). Nivelul albuminei 154. Ce elemente pot diferenția ciroza hepatică de alte afecțiuni hepatice:

A). Hepatomegalia decelată clinic sau ecografic B). Încetinirea și inversarea fluxului portal la examinarea ecografică C). Varicele esofagiene la endoscopia digestivă D). Tromboza de venă portă evidențiată ecografic E). Enzimele de colestază crescute

155. Infecția spontană a lichidului de ascită la pacientul cirotic are următoarele

elemente caracteristice: A). Se asociază cu o perforație de organ B). Nivelul PMN > 250/mmc C). Culturile din lichidul de ascită sunt pozitive întotdeauna

D). Evoluție severă, cu risc de sindrom hepato-renal E). Se tratează cu antibiotice și albumină

156. *Profilaxia secundară a hemoragiei digestive din varicele esofagiene la pacientul

cirotic cuprinde: A). Beta-blocante noncardioselective și ligaturi elastice ale varicelor esofagiene B). Administrare de beta-blocante și nitrați C). Antibioterapia la pacienții cu ascită D). Terapia prelungită cu inhibitori de pompă de protoni E). Indicație de transplant hepatic

157. Indicați teste diagnostice de excludere a unui diagnostic diferențial la pacientul

cu encefalopatie hepatică: A). CT cerebral

Page 21: grile licenta mures 2015

B). Puncție lombară C). Glicemie D). Probe toxicologice E). Amoniemie

158. *Selectați criterii de diagnostic în sindromul hepato-renal:

A). Hipovolemie indusă de diuretice în exces la pacientul cirotic B). Prezența unei infecții ca și cauză declanșatoare a insuficienței renale la un cirotic C). Creșterea creatininei > 130 µmol/l în absența tratamentului diuretic la pacientul cirotic D). Proteinurie > 0,5 g/24 ore la pacientul cirotic E). Evidențe ecografice de obstrucție a căilor urinare la pacientul cirotic

159. Măsurile de profilaxie a insuficienței renale la pacientul cirotic cuprind: A). Paracenteze repetate cu volume mari B). Diuretice în doze crescute C). Administrare de albumină în peritonita bacteriană spontană D). Antibioterapie profilactică E). Stoparea diureticelor în hiponatremie

160. Complicațiile pleuropulmonare la pacienții cirotici includ: A). Emfizemul pulmonar B). Hidrotoracele C). Sindromul hepatopulmonar D). Hipertensiunea arterială pulmonară E). Pneumonii recidivante

NEUROLOGIE 161. Accidentele vasculare cerebrale (AVC) reprezintă o problemă majoră de sănătate

publică, deoarece: A). Afectează numai adulții tineri până la 40 de ani B). Tratamentul medicamentos este costisitor C). Nu pot fi prevenite D). Reprezintă prima cauză de handicap dobândit E). Afectează numai țările avansate, cu un PIB ridicat

162. *Managementul inițial al ischemiilor cerebrale impune:

A). atentă supraveghere la domiciliul pacientului B). Vaccinarea tuturor minorilor care nu au împlinit un an C). Abordare în regim de urgență D). Oprirea oricărei medicații anterioare E). Raportarea cazului în 24 de ore la Direcția de Sănătate Publică

163. Diagnosticul diferențial de urgență al AVC se realizează cu: A). Fractura cominutivă a tibiei homolaterale B). Criza de epilepsie C). Migrena, aura migrenoasă

D). Reumatismul articular acut

E). Hipoglicemia

164. Factorii care agravează suferința neuronală de la debutul unui AVC și care trebuie combătuți de urgență sunt:

A). Hipertensiunea arterială B). Infecția urinară asimptomatică C). Osteoporoza D). Hiperglicemia

Page 22: grile licenta mures 2015

E). Astigmatismul 165. Un pacient în vârstă de 83 de ani prezintă instalarea bruscă a unei hemipareze stângi,

însoțită de hemianopsie laterală omonimă stângă, hemihipoestezie controlaterală. Fără

examen computer tomografic efectuat diagnosticul clinic ar putea fi: A). AVC ischemic în teritoriul arterei cerebrale medii drepte

B). AVC ischemic în teritoriul arterei cerebrale medii stângi

C). AVC ischemic în teritoriul arterei cerebrale anterioare drepte

D). AVC ischemic în teritoriul arterei cerebrale anterioare stângi

E). AVC ischemic în teritoriul arterei carotide interne drepte

166. Infarctul lacunar cerebral are ca principale tablouri semiologice evocatoare : A). Afazie morotie Broca B). Hemipareză+ataxie C). Hemianestezie D). Dizartrie+mână neîndemânatică E). Hemipareză

167. AVC hemoragice au următoarele aspecte imagistice: A). CT cerebral normal, deoarece investigația s-a realizat în primele 0 de minute de la debut B). CT cerebral cu hiperdensitate spontană C). Hiposemnal T2 la RMN D). CT cerebral cu o leziune hipodensă circumscrisă

E). Radiografie craniană cu linie de fractură 168. Hematoamele intraparenchimatoase apărute sub tratamentul anticoagulant apar deseori:

A). În timpul consumului excesiv de zahăr B). La rudele de gradul întâi al pacienților cu hemoragie cerebrală în antecedente C). La cazurile de supradozaj de carbamazepină D). În cazul de supradozaj de anticoagulante, fără control al INR

E). Dacă un pacient care este anticoagulat are un puseu de HTA 169. Trombozele venoase cerebrale apar mai ales în cazurile care au ca factori favorizanți:

A). Supradozaj de anticoagulante B). Cancer subiacent C). Postpartum D). Cauze locale: mastoidită, abcese cerebrale, etc E). Defect septal interatrial

170. Triada clinjică tipică a trombozelor venoase cerebrale cuprinde: A). Cefalee acută, progresivă B). Crize epileptice în general cu debut focal C). Colică abdominală predominent în epigastru D). Deficite neurologice focale E). Tulburări micționale tip retenție

171. *. O hemoragie subarahnoidiană (HSA) se definește prin: F). Triada simptomatică: greață, varsături, durere colicativă abdominală G). Prezența sângelui la nivelul parenchimului cerebral predominent în zona

nucleilor bazali H). Prezența sângelui la nivelul spațiului subarahnoidian

I). Prezența sângelui la nivel extradural J). Prezența obligatorie a diplopiei verticale

172. *. HSA este o urgență diagnostică și terapeutică deoarece: A). Afectează prognosticul funcțional și vital al pacienților B). Tratamentul este costisitor C). Este o afecțiune foarte răspândită D). Tratamentul curativ nu necesită spitalizare

E). Reprezintă boala secolului XXI 173. HSA poate debuta în contextul:

A). Unui traumatism cerebral B). Unei cefalei brutale, spontane

Page 23: grile licenta mures 2015

C). Unui AVC ischemic D). Apariției unei hemiplegii acute E). Expunerii îndelungate la solvenți organici

174. Tabloul clinic al unei HSA nontraumatice nu cupride: A). Cefalei bruște severe

B). Sindrom meningian C). Sindromul de neuron motor periferic D).

Parestezii distale în membrele inferioare

E). Apariția bruscă a unei atrofii a musculaturii tenare bilaterale 175. Un pacient în vârstă de 30 de ani este admis la manera de gardă unde se ridică

suspiciunea unei HSA. Care sunt examinările paraclinice indicate de urgență: A). RMN cerebral

B). CT cerebral

C). Puncție lombară dacă CT cerebral este normal D). Puncție lombară dacă CT cerebral indică hiperdensitatea spontană a

spațiilor subarahnoidiene E). Arteriografie cerebrală de urgență dacă CT cerebral indică hiperdensitatea

spontană a spațiilor subarahnoidiene 176. Managementul de urgenșă al unei suspiciuni de HSA nontraumatică:

A). Internare de urgență într-un serviciu de neurochirurgie dacă starea de conștiență este păstrată

B). Supraveghere la domiciliu

C). Gimnastică medicală D). Administrare de anticoagulante orale în doză corspunzătoare

E). Repaus strict la pat și montare de cale venoasă 177. Medicul curant trebuie să expună unei familii a unui pacient cu HSA complicațiile

precoce ale acestei afecțiuni. Acesta va enumera: A). Vasospasmul care apare frecvent între a 4-a și a 14-a zi B). Hidrocefalie acută C). Resângerare sau recidiva hemoragică D). Hiponatremie prin secreție inadecvată de hormon antidiuretic ADH

E). e.Hiperpotasemie prin apariția insuficienței renale funcționale 178. Complicațiile pe termen lung ale HSA sunt:

A). Sechele motorii B). Sechele cognitive C). Hidrocefalie acută D). Migrenă catamenială E). Epilepsie secundară

179. Hidrocefalia cu presiune normală cuprindă o triadă din care lipsesc:

A). Mers cu pași mici B). Tulburări de coordonare

C). Tulburări cognitive D). Hemipareză spastică

E). Tulburări sfincteriene 180. Alte cauze de cefalee cu debut brusc cu excepția HSA sunt:

A). Disecția arterelor cu distribuție cerebrală B). Tramboflebita cerebrală C). Glaucomul acut D). Miastenia gravis E). Necroza pituitară

Page 24: grile licenta mures 2015

INFECTIOASE 181. Meningita infecţioasă se suspectează dacă:

A). pacientul este afebril

B). acuză cefalee intensă

C). prezintă vărsături

D). prezintă tranzit intestinal accelerat E). fono-fotofobie

182. Examenul LCR se efectuează de urgenţă în următoarele condiţii,cu excepţia: A). suspiciunea unei meningite acute

B). după efectuarea unui CT cerebral

C). după testarea homeostazei D). după administrarea de antibiotice E). asociat cu recoltare de hemoculturi

183. Meningita purulentă este definită de următoarele criterii ,cu excepţia: A). debut brutal B). LCR-majoritatea elementelor celulare-polinucleare

C). posibilă prezenţa unei purpure echimotice

D). LCR normoglicorahic E). pacient purtător al unei breşe osteomeningiene

184. Meningita produsă de Listeria monocytogenes este caracterizează de următoarele:

A). debutează subacut B). evoluează la pacienți cu un teren modificat C). tratamentul curativ constă în :penicilina+aminozide

D). profialctic,în sarcină se impun precauții alimentare E). examenul bacteriologic direct al LCR arată ,,Coci Gram negativi,,

185. Meningoencefalita herpetică se suspectează în următoarele situații: A). sindrom meningean exprimat B). instalare brutală C). afebrilitate D). tulburări de memorie,de comportament,afazie,hemianopsie laterală omonimă E). LCR cu hipoglicorahie

186. În meningoencefalita herpetică ( HSV) imagistica cerebrală(CT,RMN) evidențiază: A). leziuni unilaterale B). leziuni temporale interne C). leziuni care captează substanța de contrast D). leziuni tipice bilaterale E). leziuni asimetrice

187. Meningitele neinfecțioase pot avea următoarele cauze: A). chimioterapia intratecală B). tumori C). paraziți D). reacții imunoalergice E). fungi

188. Meningitele cu LCR clar impun următoarele raționamente: A). dacă LCR relevă citologie cu 50% polinucleare,50% limfocite și hipoglicorahie

se suspectează meningita virală benignă B). LCR cu limfocite și hipoglicorahie:se suspectează tuberculoza C). LCR cu proteinorahie sub 1 g /l și glicorahie normală-tratament simptomatic D). asocirea de crize de epilepsie ,afazie ,confuzie-impune administrarea de aciclovir E). de luat în considerare o posibilă infecție cu HIV

189. Care dintre afirmațiile de mai jos,referitor la meningita cu LCR purulent cu

examen bacteriologic direct:Coci Gram pozitivi,sunt corecte:

A). etiologia:pneumococi

Page 25: grile licenta mures 2015

B). tratament curativ:penicilina C). evoluează la vărstnici, etilici,posttraumatism cranian D). la pacienții asplenici – se recomandă :vaccinare și penicilina pe termen lung E). evoluează la pacienții cu deficit de complement seric

190. Complicații ale meningitelor purulente pot fi: A). coagulare intravasculară diseminată B). epilepsie C). sindrom Korsakov ireversibil D). hidrocefalie E). șoc septic

Infectia HIV (PAG. 325-328)

191. Următoarele afimaţii privind infecţia cu HIV sunt corecte, exceptând:

A). infecţia cu HIV este o infecţie cronică

B). replicarea virală este continuă C). raspunsul imunitar este eficent

D). HIV este un retrovirus ADN

E). evoluţia naturală se derulează în 4 faze ( 192. Diagnosticul infectiei HIV se bazează pe următoarele teste:

A). hemoleucograma B). examene de imagistică C). un singur test Elisa care identifică Ac anti HIV-1, HIV-2 D). un singur test Elisa care identifică Ac anti HIv-1, HIV-2, Ag. P24 E). test Western-Blot

193. Tratamentul antiretroviral are următoarele obiective: A). scade morbiditatea şi mortalitatea

B). creşte capacitatea imună C). creşte încărcătura virală D). nu se recomandă în caz de încărcătură virală ridicată

E). nu se recomandă dacă pacientul are CD4 sub 200 mm3 194. Următoarele afirmaţii privind Infecţiile oportuniste (I.O.) asociate infecţiei HIV

sunt corecte: A). apar când concentraţia de limfocite CD4 sub 200 mm3 B). pneumocistoza pulmonară este I.O. mai puţin frecventă C). leucoencefalopatia multifocală progresivă are un tratament specific D). toxoplasmoza cerebrală este datorată unei reactivări a infecţiei cu Toxoplasma Gondii E). Cryptococcus Neoformans este responsabil de menimgoencefalite

195. Tratamentul antiretroviral clasic cuprinde: A). asocierea a 3 antiretrovirale

B). 2 inhibitori nucleozidici ai transcriptazei inverse C). un inhibitor non-nucleozidic al transcriptazei inverse D). un inhibitor al proteazei E). numai ritonavir

196. Următoarele reacţii adverse sunt specifice antiretroviralelor cu excepţia: A). hipersensibilitate B). toxicitate digestivă C). lipodistrofie D). disurie E). toxicitate mitocondrială

197. Diagnosticul pozitiv Toxoplasmozei cerebrale se bazează pe următoarele criterii:

A). prezenţa oricărui semn neurologic la un pacient infectat cu HIV B). pacienţi infectaţi HIV cu concentraţia CD4 peste 200 mm3 C). CT cranian/RMN identifică una sau mai multe leziuni cu aspect de cocardă

D). proba terapeutică asociind Pirimetamină+Sulfadiazină cu răspuns

favorabil E). examene serologice pentru Toxoplasma Gondii pozitive

Page 26: grile licenta mures 2015

198. Care sunt cele mai frecvente cancere în evoluţia infecţie cu HIV: A). limfomul primitiv cerebral B). cancerul mamar C). cancerul de col uterin D). sarcomul Kaposi E). limfoame non-hodgkiniene

199. Următoarele afirmaţii privind criptococoza asociată infecţiei cu HIV sunt false: A). Cryptococcus Neorfomans este un parazit B).

în LCR se evidenţiază Antigen criptocococic C). tratamentul apeleaza la asocierea de Amfotericină B+Flucitozină D). criptococoza nu este responsabilă de manifestări ale sistemului nervos E). profilaxia secundară cu Fluconazol este necesară

200. Pentru prevenirea trasmiterii infecţiei cu HIV trebuie respectate următoarele: A). cunoaşterea modalităţilor de trasmitere ale HIV B). profilaxia sexuală C). schimbul de seringi la consumatorii de droguri D). selectarea donatorilor

E). riscul de infecţie postexpunere este neglijabil

Septicemia (Pag. 370-375) 201. 1.Sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS) este definit de următoarele criterii:

A). febra peste 380 C sau sub 36

0 C

B). insuficienţă respiratorie C). hiperleucocitoză peste 12000 mm

3

D). frecvenţa cardiacă peste 90 bătăi pe minut E). tulburări de coagulare

202. Sepsisul grav este definit de următoarele semne si simptome, cu excepţia

A). hipotensiune arterială B). confuzie, agitaţie C). frecvenţa respiratorie 20 pe minut D). oligurie E). cianoză cutanată

203. Menţionaţi care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte: A). bacteriemia desemnează prezenţa unei bacterii în urină B). bacteriemia se obiectivează prin hemoculturi C). hemoculturile se recoltează numai după instituirea antibioterapiei

D). în intervalul de 24 ore se recoltează o singură hemocultură E). hemoculturile se recoltează în timpul frisonului

204. În evoluţia unei septicemii următoarele elemente definesc insuficienţa de organ,

cu excepţia: A). creşterea ureei şi a creatininei din sânge B). trombocitoza C). acidoza metabolică D). scăderea factorilor de coagulare

E). citoliză hepatică importantă 205. Care dintre următoarele afirmaţii sunt incorecte:

A). hemoculturile pozitive confirmă bacteriemia B). hemoculturile negative exclud diagnosticul de septicemie C). diagnosticul de bacteriemie este stabilit dacă mai multe hemoculturi izolează

acelaşi germen D). o singură hemocultură pozitivă cu corinebacterii defineşte o potenţială contaminare E).

dacă în mai multe hemoculturi se identifică mai mulţi germeni se are în vedere un teren imunocompetent

206. În septicemie, care din germenii enumeraţi sunt asociaţi cel mai frecvent cu poarta

de intrare cutanată:

Page 27: grile licenta mures 2015

A). Stafilococi B). Pneumococi C). Streptococi D). enterococi E). Bacili Gram

207. Managementul unui sepsis presupune: A). abord venos B). expansiune volemică C). iniţierea antibioterapiei după obţinerea rezultatelor hemoculturilor D). oxigenoterapie E). epurare extra-renală în caz de insuficienţă renală

208. În septicemia cu Salmonella sp. tratamentul de primă intenţie se realizează cu: A). Ciprofloxacină B). Vancomicină C). Rifampicină D). Ticarcilină E). Ofloxacină

209. În septicemia cu Pseudomonas aeruginosa nosocomial se utilizează

următoarele antibiotice, de primă intenție: A). Ciprofloxacină B). Ceftazidim C). Imipenem D). Amoxicilină E). Piperacilină/tazobactam

210. Factorii favorizanți ai sepsisului cu poartă de intrare pulmonară sunt: A). chirurgia dentară B). alcoolismul

C). toxicomania D).

vârsta înaintată E).

infecția cu HIV

Diareea acută și deshidratarea la adult (Pag. 403-407) 211. Diareea acută se caracterizează prin:

A). emisia de mai mult de 2 scaune moi sau lichide pe zi B). cu durata de peste 14 zile C). marea majoritate sunt de origine infecțioasă D). evoluția este autolimitată E). se asociază cu semne extradigestive

212. Profilul sindromul gastroenteritic este caracterizat de următoarele semne si simptome,

cu excepția: A). diaree puțin severă, banală

B). afectarea intestinală C). asociere cu sindrom pseudogripal D). hiperpirexie E). dureri abdominale

213. Sindromul dizenteric este definit de următoarele criterii, exceptând: A). afectare colică invazivă B). diaree cu scaune puțin abundente, cu glere, sânge, puroi C). afectarea invazivă a duodenului D). sindrom rectal (tenesme) E). risc de megacolon toxic

214. Următoarele afirmații privind diareile acute infecțioase sunt corecte: A). gastroenteritele acute virale sunt contagioase cu transmitere interumana

B). stafilococul auriu enterotoxic declanșează o diaree acuta cu incubație

prelungită C). în holeră deshidratarea este rapidă

Page 28: grile licenta mures 2015

D). diareea călătorilor evoluează cu tablou clinic extrem de sever E). poliradiculonevrita acuta e o complicație a diareei cu Campylobacter Jejuni

215. Examenul parazitologic al scaunului este indicat în caz de: A). diaree sub 3 zile B). diaree la revenire dintr-un sejur în zonă tropicală C). diareea peste 7 zile, în ciuda unui tratament antibiotic specific D). diareea la un pacient imunocompetent E). diaree nosocomială

216. În diareea acută se impun următoarele examinări complementare: A). rectosigmoidoscopia B). hemoculturi în caz de febră sau hipotermie C). urocultură D). hemoleucogramă E). ionogramă sangvină

217. Salmonelozele responsabile de febrele tifoide și paratifoide se caracterizează

prin următoarele: A). evoluție clinică în 2 faze B). hemoculturile pot ajuta la stabilirea diagnosticului C). exantem rozeoliform D). scaune diareice cu mucus puroi și sânge E). prognostic favorabil chiar și în absența tratamentului

218. Identificarea toxinelor, în diareea acută, este indicată în caz de: A). diaree persistentă apărută după tratament antibiotic B). în infecția cu Clostridium difficilae C). diareea nosocomială D). diareea la revenirea dintr-un sejur în zona tropicala E). diareea asociată cu eritem nodos

219. Următoarele afirmații privind yersiniozele sunt adevărate, cu excepția:

A). evoluează cu manifestări extradigestive B). poate fi prezent tabloul clinic de sindrom apendicular C).

evoluează cu deshidratare rapidă, amenințătoare de viață D).

Yersinia enterocolitica generează sindrom dizenteric E). nu necesită tratament antibiotic

220. În diareea acută terapia antibiotică, respectă următoarele principii: A). antibioterapia empirică se demarează după recoltarea probelor biologice în caz de

diaree cu aspect invaziv B). în salmoneloză se recomandă quinolonă timp de 5-7 zile C). metronidazol per os timp de 4 zile în diareea cu Clostridium Difficilae D). în holeră se recomandă un macrolid

E). în shigeloza se administrează quinolonă timp de 5-7 zile

MEDICINA DE URGENTA 221. *Principala cauză a stopului cardiac la adult este:

A). Edemul pulmonar acut

B). Infarctul miocardic acut C). Fibrilația atrială paroxistică

D). Pneumotoracele sufocant E). Hemoragia digestivă superioară

222. Disocierea electromecanică se întâlnește în:

A). Embolia pulmonară masivă

Page 29: grile licenta mures 2015

B). Fractura de femur C). Disecția aortică D). Abcesul pulmonar E). Infecțiile bacteriene ale țesuturilor moi

223. *Raportul corect dintre compresiunile toracice și ventilații în timpul resuscitării

cardio-pulmonare este: A). 15 : 2

B). 15 : 1

C). 30 : 1

D). 5 : 1

E). 30 : 2 224. Efectele adrenalinei în timpul resuscitării cardio-pulmonare sunt:

A). Scade rezistența vasculară periferică B). Crește eficiența masajului cardiac asupra presiunii arteriale diastolice C). Scade consumul de oxigen la nivel miocardic D). Ameliorează perfuzarea coronară

E). Scade contractilitatea miocardului

225. Alcalinizarea prin administrarea de bicarbonat de sodiu este indicată în timpul resuscitării cardio-pulmonare în următoarele situații, cu excepția:

A). Hiperpotasemie confirmată

B). Hipopotasemie confirmată C). Intoxicație cu antidepresive triciclice

D). Intoxicația cu beta-blocante E). Intoxicația cu acid acetil-salicilic

226. În resuscitarea cardio-pulmonară defibrilarea este indicată în: A). Fibrilație ventriculară B). Disociere electromecanică C). Tahicardie ventriculară fără puls D). Asistolie E). Defibrilarea nu se mai utilizează în resuscitarea cardio-pulmonară

227. Care dintre următoarele semne clinice corespund celor care trebuie identificate în caz de

șoc: A). Bradicardia B). Tahicardia C). Polipneea D). Oliguria E). Marmorarea tegumentelor

228. Care dintre următoarele reprezintă semne biologice de șoc:

A). Scăderea lactatemiei arteriale < 0,12 mmol/l B). Alcaloza metabolică C). Creșterea lactatemiei arteriale > 1,2 mmol/l D). Insuficiența renală funcțională E). Coagularea intravasculară diseminată

229. Care dintre următorii agenți se utilizează în tratamentul adjuvant al șocului septic: A). Corticosteroizii

B). Digitalicele

C). Agenții antivirali D). Proteina C activată E). Heparina

230. Tratamentul non-specific al șocului cuprinde următoarele măsuri, cu excepția: A). Două căi venoase periferice B). Montarea unei sonde naszo-gastrice C). Ventilația mecanică în detresa respiratorie gravă D). Defibrilarea cu curent bifazic utilizând energii cuprinse între 150–200

J E). Montarea cât mai urgent posibil a unei linii arteriale

Page 30: grile licenta mures 2015

CHIRURGIE 231. Managementul in traumatismele hepatice depinde de:

A). Varsta bolnavului B). Starea hemodinamica C). Tipul constitutional D). Mecanismul traumatismului E). Experienta chirurgului si anestezistului

232. Primele elemente ale diagnosticului de contuzie abdominala le ofera: A). CT- ul abdominal B). Ecografia abdominala

C). Radiografia toracica

D). Radiografia de bazin

E). Bilantul hepatic

233. Cele mai afectate organe in traumatismele abdominale sunt: A). Stomacul B). Pancreasul C). Splina D). Rinichii E). Ficatul

234. Managementul pancientului instabil hemodinamic (prin traumatisme splenice) dupa

o stabilizare hemodinamica, consta in: A). Embolizare arteriala B). Splenectomie polara inferioara C). Splenectomie D). Splenopancreatectomie caudala E). Embolizare venoasa

235. Bilantul sistematic al tuturor politraumatismelor include: A). Radiografia toracica B). Bazinul in incidenta anteroposterioara C). Ecografia abdominala D). Bilant hepatic, lipaza E). Consult cardiologic

236. Managementul pacientului stabil hemodinamic in cadrul unei contuzii

abdominale cuprinde: A). Analgezice B). Profilaxia tetanosului

C). Monitorizare armata D). Unitate de chirurgie cardiovasculara

E). Laparotomie “scurta” (ca durata)

237. Criteriile de tratament medical in caz de traumatism abdominal sunt: A). Stabilitate hemodinamica B). Peste 4 unitati de masa sanguina transfuzata C). Lipsa anestezistului de garda D). Nu mai mult de 4 unitati de masa sanguina transfuzata E). Apartenenta sociala a pacientului

238. Complicatiile traumatismelor pancreasului sunt: A). Pancreatita acuta si complicatiile

sale B). Ruptura de aorta

Page 31: grile licenta mures 2015

C). Ulcerul de stres D). Diareea E). Fistula pancreatica

239. In toate cazurile de plagi abdominale sunt obligatorii: A). Laparotomia B). Debridarea, sutura plagii C). Rezectii – anastomoza sau sutura D). Profilaxia tetanosului E). Antibioprofilaxia

240. Complicatiile traumatismului hepatic sunt: A). Embolia grasoasa

B). Embolia gazoasa

C). Hemobilia

D). Biliomul E). Coleperitoneul

241. Cea mai frecventa dintre etiologiile ocluzive ale intestinului subtire este: A). Volvusul B). Infarctizarea ansei

C). Ocluzia prin brida

D). Angajarea in sac herniar

E). Tumori intestinale

242. Semnul radiologic de severitate in diagnosticul sindromului OGILVIE este: A). Distensia gastrica

B). Distensia duodenala

C). Distensia cecala

D). Distensia sigmoidiana

E). Distensie rectala

243. Semne clinice de severitate in sindromul ocluziv sunt: A). Sepsis sever B). Aparare abdominala/ durere intensa C). Soc D). Varsta peste 60 de ani E). Sexul feminin

244. Confirmarea diagnosticului in urma examenului clinic in sindromul ocluziv se face prin: A). Oprirea tranzitului pentru materii si gaze B). Meteorism abdominal C). Durere abdominala

D). Fotofobie

E). Sughit

245. Factorii de risc in etiologia sindromului OGILVIE sunt: A). varsta > 40 ani B). varsta > 70 ani C). varsta > 60 ani D). hipopotasemie E). insuficienta cardiaca

246. tratamentul sindromului OGILVIE in prezenta semnelor de severitate cuprinde: A). laparotomie exploratorie B). colostomie C). colo-exuflare D). colectomie subtotala E). neostimina – prostigmina i.v. lent

247. Volvulusul de cec are urmatorii factori de risc: A). varsta < 60 ani B). constipatia C). absenta acolarii posterioare a cecului

Page 32: grile licenta mures 2015

D). dolicosigmoidul E). hipopotasemie

248. Mecanismele etiologice ale sindromului ocluziv sunt: A). obstructie

B). genetice C).

strangulare D).

infectioase E).

functionale 249. Volvulusul sigmoidian recunoaste urmatorii factori de risc:

A). varsta > 70 ani B). constipatia C). megaduodenul D). megadolicosigmoidul

E). tumorile rectale

250. In cadrul tratamentului general al ocluziilor, managementul medical cuprinde: A). observatie la domiciliu B). analgezice C). sonda nazogastrica, regim absolut D). explorare chirurgicala E). spitalizare de urgenta

251. Manifestarile in insuficienta pancreatica sunt pe prim plan in pancreatita cronica in: A). Primii 5 ani ai bolii B). Faza urmatorilor 5 ani de boala C). Dupa 10 ani de evolutie D). Dupa 1 an de boala E). La 6 – 8 luni de evolutie

252. Pancreasul exocrin este esential pentru:

A). Functia de digestie B). Producerea insulinei C). Producerea glucagonului D). Reglarea glicemiei E). Functia endocrina

253. Cauze ale pancreatitei cronice sunt: A). Consumul prelungit de alcool B). Genetice C). Hipercalcemia cronica in contextul unei hiperparatiroidii D). Autoimuna E). Sexul feminin

254. Insuficienta pancreatica exocrina din cadrul pancreatitei cronice se manifesta prin: A). Diareea cronica B). Diabet insulino-necesitant

C). Hipoglicemii frecvente

D). Rareori alterarea starii generale

E). Diabet non insulino-necesitant

255. Urmarirea si monitorizarea clinica, biologica si morfologica a bolnavilor cu

pancreatita cronica cuprinde: A). Examen clinic B).

Glicemie a jeun C).

Curba ponderala D).

Bilant hepatic

E). Ecografia abdominala

256. Complicatiile locale ale pancreatitei acute sunt: A). Socul septic B). Insuficienta renala acuta

C). Colectii (pseudochiste)

Page 33: grile licenta mures 2015

D). Abcese (colectii infectate) E). Hiperglicemie

257. Tratamentul initial al pancreatitei acute include: A). Spitalizare B). Analgezice majore C). ERCP si SE (sfincterotomie endoscopica)

D). Corectarea tulburarilor electrolitice E). Analgetice minore

258. Tratamentul etiologic al pancreatitei acute litiazice benigne cuprinde: A). Sevraj alcoolic

B). Colecistectomia

C). Colangiografia intraoperatorie D). ERCP in cazul persistentei calculului in calea biliara principala E). Duodenopancreatectomia cefalica

259. Scorul RANSON la internare cuprinde: A). Varsta ≥ 75 ani

B). Leucocitele ≥ 16000/mm3

C). LDH ≤ 1,5 N D). ASAT ≥ 6 N E). Glucoza ≥ 11 mmmol/l (la diabetici)

260. Scorul RANSON la 48 ore de la internare cuprinde: A). PaO2 ≤ 60 mmHg B). Calcemia ≤ 2,00 mmol/l C). Scaderea hematocritului ≥ 10%

D). Cresterea ureei ≥ 1,8 mmol/l E). Cresterea bicarbonatilor ≥ 4 mmol/l

261. In cadrul tratamentului peritonitei acute principalul factor prognostic este: A). Sexul bolnavului B).

Prezenta frisoanelor

C). Intervalul de timp scurs pana la interventia chirurgicala D). Existenta unei perforatii gastrice E). Intervalul de timp scurs pana la externare

262. In peritonitele acute lavajul cavitatii abdominale se face cu: A). 2 – 3 l de glucoza 5% B). 10 – 15 l de solutie Ringer C). 20 l de ser fiziologic D). 10 - 15 l de ser fiziologic E). 10 l de apa oxigenata

263. Tratamentul etiologic al peritonitei acute include: A). Explorarea cavitatii abdominale B).

Toaleta peritoneala cu ser fiziologic

C). Prelevarea de probe bacteriologice multiple D). Analgezice E). Oxigenoterapie

264. Tratamentul simptomatic al peritonitei acute include: A). Analgezice B). Montarea unei cai venoase

C). Reumplere volemica in soc

D). Antibioterapie pe cale orala

E). Reanimare, oxigenoterapie

265. Peritonita postoperatorie va fi evocata in special de: A). Insuficienta renala acuta

B). Tulburari de cunostinta

C). Secretii purulente prin cicatrice/ pe tuburile de

dren D). Febra

Page 34: grile licenta mures 2015

E). Secretii purulente nazale 266. Laparoscopia poate fi luata in considerare in special in cazul:

A). Ulcerului gastric perforat

B). Ulcerului duodenal perforat

C). Perforatiilor rectale D). Perforatiilor organelor retroperitoneale

E). Peritonitelor postoperatorii 267. Restabilirea continuitatii digestive dupa interventia Hartmann se face:

A). De urgenta, in 3 – 6 zile

B). Programata, in 3 6 ani

C). Programata, in 3 – 6 saptamani

D). Programata, in 3 – 6 luni E). In functie de etiologie

268. Tratamentul cauzei in ulcerul perforat poate fi: A). Sutura ulcerului duodenal B). Excizia- sutura unui ulcer gastric C). Vagotomie bitronculara cu piloroplastie D). Rezectie gastrica 2/3 E). Gastrectomie totala

269. Antibioterapia in cadrul tratamentului peritonitelor acute se face: A). Intraarterial

B). Intravenos C). Cu spectru larg D). Inceputa cat mai repede posibil E). Intramuscular

270. Semne imagistice pozitive in diagnosticul CT abdominal din peritonita acuta sunt: A). Pneumoperitoneu

B). Aeroportie

C). Pneumatoza parietala D). Pileflebita

E). Lichid liber intraabdominal

GINECOLOGIE 271. Care dintre următoarele sunt examenele paraclinice obligatorii la prima consultaţie

a gravidei? A). grupa sangvină şi factorul Rh B). proteinuria C). glicozuria D). amilaza serică E). dublu test

272. Care dintre următoarele constituie scopuri ale primei ecografii în sarcină? A). localizarea corectă a placentei B). confirmarea sau corectarea vîrstei sarcinii C). evaluarea obiectivă a lungimii colului uterin D). diagnosticarea precoce a sarcinilor multiple E). măsurarea translucenţei nucale

273. La ce dată se va prescrie prima ecografie în sarcină? * A). între 4-5 săptămîni de amenoree

B). între 7-8 s ăptămîni de amenoree

C). între 9-11 s ăptămîni de amenoree

D). între 11-13 săptămîni de amenoree

E). între 13-15 săptămîni de amenoree

Page 35: grile licenta mures 2015

274. Riscul pierderii fătului după biopsia trofoblastului sau după amniocenteză este: * A). 5% B).

1-2% C).

5-10%

D). 10-15%

E). 20%

275. În prezent depistarea trisomiei 21 are loc prin estimarea riscului combinat, calculat

în funcţie de:

A). gestaţie şi paritate B). istoricul de avort spontan C). vîrsta mamei D). markeri serici materni recoltaţi în primul trimestru E). dimensiunea translucenţei nucale

276. Care din următoarele afirmaţii privitoare la rolul suplimentării dietei cu acid folic

sunt adevărate: A). la femeile fără riscuri doza recomandată este de 0,4 mg/zi B). suplimentarea cu acid folic previne anomaliile de închidere a tubului neural C). suplimentarea cu acid folic previne anomaliile cardiace D). suplimentarea cu acid folic previne anomaliile cromozomiale

E). suplimentarea cu acid folic previne apariţia pre-eclampsiei 277. La gravidele cu preeclampsie inducerea travaliului sau operaţia cezariană sunt indicate în cazul :

A). uterului cicatriceal B). vîrstei sarcinii sub 34 de săptămîni C). HTA necontrolată D). Eclampsiei E). hematomului retroplacentar

278. Care dintre următoarele afirmaţii privitoare la eclampsie sunt adevarate? A). Eclampsia poate fi prima manifestare a preeclampsiei

B). În 30% din cazuri se manifestă post-partum C). Sulfatul de magneziu este tratamentul de elecţie pentru prevenirea recidivelor D). Apare mai ales la marile multipare E). Apare mai ales la pacientele cu epilepsie

279. Simptomatologia hematomul retropacentar cuprinde: A). metroragie B). ruptură uterină C). contracţii uterine şi suferinţă fetală D). ruptura prematură a membranelor amniotice E). dehiscenţa fostei cicatrici în caz de uter cicatriceal

280. Etiologia morţii fetale intrauterine cuprinde: A). diabetul zaharat

B). chorioamniotita

C). placenta previa

D). mola hidatiformă

E). anomaliile cromozomice )

281. Complicaţiile pe termen mediu şi lung ale infecţiilor genitale înalte sunt: A). aderenţe sechelare peritubare B). anovulaţia C). distrugerea mucoasei ciliate a trompelor uterine D). sarcina extrauterină E). avortul spontan de trimestrul I

282. Tabloul clinic al unei endometrite cuprinde: A). contextul post-partum sau post-avort B). febra C). manopere intrauterine

Page 36: grile licenta mures 2015

D). resturi placentare restante

E). dureri la mobilizarea uterină 283. Opţiunile de tratament în caz de piosalpinge sunt:

A). laparoscopie cu drenajul şi evacuarea puroiului B). chiuretaj uterin blînd C). laparotomie cu salpingectomie bilaterală şi apendicectomie D). tri –antibioterapie E). corticoterapie

284. Diagnosticul diferenţial al salpingitei se face cu A). sarcina ectopică

B). iminenţa de avort

C). apendicita acută

D). endometrioza E). chisturile ovariene

285. Tabloul clinic în caz de piosalpinge include: A). leucocitoza

B). febra C). dureri abdominopelvine D). leucoree murdară sau purulentă E). masă latero-uterină dureroasă la tuseul vaginal

286. Dacă în caz de salpingită apare un sindrom Fitz-Hugh-Curtis acociat durerile vor

fi localizate în: * A). fosa iliacă dreaptă

B). fosa iliacă stîngă

C). hipocondrul drept

D). hipocondrul stîng

E). periombilical

287. Bilanţul paraclinic în caz de salpingită trebuie să conţină: A). hemocultura B). histerosalpingografie C). histeroscopie D). probe cervicovaginale pentru analize bacteriologice E). VSH

288. În cazul tratamentului unei paciente cu diagnosticul stabilit de piosalpinge şi care are şi

un dispozitiv intrauterin (DIU) instalat:* A). prezenţă DIU nu influenţează rezultatul terapeutic B). DIU trebuie îndepărtat C). Dacă pacienta nu mai doreşte copii DIU poate fi păstrat pe loc

D). Dacă se instituie tratament antibiotic DIU poate rămîne pe loc

E). DIU rămîne pe loc dacă a fost inserat de mai puţin de 5 289. În cazul femeilor tinere diagnosticate cu salpingită laparoscopia va permite.

A). recoltarea de probe bacteriologice B). anexectomia C). evaluarea leziunilor trompelor uterine

D). lavajul local cu soluţii antiseptice E). administrarea locală de corticoterapie

290. La pacientele cu diagnosticul stabilit de salpingită tratamentul cuprinde : A). bi-antibioterapie bactericidă cu spectru larg de urgenţă B). celioscopie C). apendicectomie

asociată D). drenaj al

Douglas-ului E). spitalizare

Page 37: grile licenta mures 2015

REUMATOLOGIE 291. *Afectarea articulară din poliartrita reumatoidă este:

A). septică B). tuberculoasă C). microcristaliniană

D). degenerativă E). inflamatorie, cronică, destructivă

292. Poliartrita reumatoidă precoce este. A). regresivă spre vindecare B). argumentată prin RMN C). însoţită de semne ecografice articulare D). caracterizată prin tumefieri articulare E). caracterizată prin lichid sinovial inflamator aseptic

293. Markerii imunologici specifici poliartritei reumatoide sunt: A). autoanticorpii JO-1 B). autoanticorpii anti ADN2s

C). autoanticorpii Scl-70

D). autoanticorpii p-ANCA E). autoanticorpii antipeptid ciclic citrulinat

294. Factorul reumatoid este : A). util în urmărirea evoluţiei bolii B). pozitiv în 15% la vârstnicii de peste 70 de ani C). pozitiv în sindromul Sjogren ocazional D). pozitiv în mod potenţial în LES E). uneori pozitiv în unele boli infecţioase

295. Poliartrita reumatoidă

A). realizează un tablou de poliartrită saltantă, fugace B). apare sub vârsta de 4 ani C). afectează articulaţiile diartrodiale periferice cu excepţia IFD(interfalangiene distale) D). apare predominent la femei E). are caracter cronic destructiv.

296. Elemente de certitudine pentru diagnosticul de poliartrită reumatoidă sunt: A). atc. antipeptid ciclic citrulinat

B). eroziuni radiologice

C). sacroileita unilaterală

D). obezitatea coexistentă E). disfuncţia respiratorie obstructivă

297. Factori de prognostic nefarorabil în poliartrita reumatoidă sunt: A). afectarea extraarticulară B). sindrom inflamator exprimat C). teren generic HLA DR-0401, 0404, 0405 D). răspuns slab la tratamentul iniţial E). statut economic defavorizat

298. Complicaţiile sistemice ale poliartritrei reumatoide sunt: A). vasculită sistemică

B). ciroză hepatică C).

sindromul nefrotic D). tromboflebită profundă

E). epilepsia « grand mal » 299. Tratamentul poliartritei reumatoide:

A). este realizată de o echipă multidisciplinară B). este reprezentat doar de antiinflamatoare nonsteroidiene C). corticoterapia se administrează în doza minimă necesară

Page 38: grile licenta mures 2015

D). include infiltraţiile intraarticulare E). AINS se administrează cu inhibitori de pompă de protoni

300. Care din următoarele afirmaţii este adevărată:

A). tratamentul de fond de referinţă în poliartrita reumatoidă este metotrexatul B). corticoterapia presupune supliment de calciu, vitamina D, bifosfonaţi, potasiu,

controlul TA, profilul glicemic şi lipidic C). după 3 luni de terapie ineficientă cu metotrexat se instituie bioterapia cu anti - TNFalfa

D). tratamentul de fond în poliartrita reumatoidă se instituie în stadiul terminal al bolii E). modificările terapiei de fond se realizează în funcţie de activitatea clinică a bolii

(DAS28 )şi de progresia radiologică 301. Spondilita anchilozantă (SA) este :

A). boală rară B). la fel de frecventă ca poliartrita reumatoidă

C). mai rară decât scleroza sistemică progresivă

D). mai frecventă decât poliartrita reumatoidă E). la fel de frecventă ca LES (lupusul eritematos sistemic)

302. Spondilita anchilozantă face parte dintr-un grup de boli în care sunt incluse : A). artritele reactive

B). artrita psoriazică

C). artrita gutoasă

D). reumatismul prin hidroxiapatită

E). algoneurodistrofia multifocală 303. Afectarea articulaţiilor periferice din spondilartropatii :

A). este întotdeauna simetrică B). poate atinge şi articulaţiile interfalangiene distale C). este septică D). este hemoragică E). este tuberculoasă

304. Afectarea coloanei vertebrale din spondilartropatii : A). este strict localizată la segmentul dorsal B). are caracter exclusiv mecanic C). poate fi ameliorată prin tratamentu cu colchicină D). are un orar inflamator E). cedează la tratamentul cu antimelaboliţi

305. Afectarea axială şi entezopatică din spondilita anchilozantă beneficiază de : A). un tratament de fond cu Metotrexat B). A.I.N.S. C). tratament cu sulfasalazină

D). kinetoterapie E). balneoterapie

306. Antecedentele familiale sugestive din spondilartropatii sunt : A). boli inflamatorii intestinale B). psoriazis C). uveită D). diabet zaharat tip.II. E). ciroză biliară primitivă

307. Afectarea axială din spondilită se caracterizează prin : A). durere sau redoare lombară

B). modificarea indicelui Schober

C). creşterea distanţei deget – sol D). scăderea expansiunii cutiei toracice

E). creşterea distanţei accipit – perete 308. Examinări paraclinice complementare sugestive pentru diagnosticul de spondilită sunt :

A). puncţie articulară cu lichid purulent

B). puncţie articulară cu lichid hemoragic

Page 39: grile licenta mures 2015

C). puncţie articulară cu lichid inflamator aseptic D). radiografia bazinului cu aspect de sacroileită E). hipersemnal T2 al spaţiului articular sacroiliac

309. Tratamentul corect al spondilitei anchilozante cu afectare strict axială include : A). A.I.N.S. B). antimalarice de sinteză

C). inhibitori de calcineurină

D). TNF alfa blocante E). metotrexat sau sulfasalazină

310. Tratamentul de fond corect al artritelor periferice din spondilartropatii

seronegative include : A). sărurile de aur B). sulfasalazina (salazopirina) C). metotrexatul D). în caz de eşec sau intoleranţă la sulfasalazină şi/sau metotrexat : TNF alfa

blocante E). ciclofosfamid

TRAUMATOLOGIE 311. Fracturile extra-articulare ale extremitatii inferioare a radiusului sunt :

A). Marginala anterioara

B). Fractura in T

C). Cuneana externa D). Cu deplasare posterioara –Pouteau-Colles * E). Fractura in cruce – Destot

312. Fracturile articulare ale extremitatii inferioare a radiusului sunt : A). Marginala anterioara * B). Cu deplasare anterioara C). Marginala posterioara * D). Cu deplasare posterioara E). Fractura in T *

313. Sensul dislocarii fracturii extra-articulare a extremitatii inferioare a radiusului poate fi : A). Marginala anterioara

B). Deplasare posterioara *

C). Marginala posterioara

D). Cuneana externa

E). Deplasare anterioara *

314. Fractura de tip Goyrand-Smith este : A). Cu deplasare anterioara * B). Marginala posterioara C). Fractura in T D). Cu deplasare posterioara E). Marginala anterioara

315. Fractura de tip Pouteau-Colles este : A). Fractura articulara B). Nu este o fractura asociata * C). Marginala posterioara D). Fractura extra-articulara *

E). Cu deplasare posterioara * 316. Fractura de tip Galeazzi este :

A). Cu deplasare posterioara B). Este o fracttura de tip asociata *

Page 40: grile licenta mures 2015

C). Este o fractura a stiloidei radiale D). Este o Fractura in T E). Este o luxatie a capului ulnar la nivelul articulatiei radio-ulnare distale *

317. Diagnosticul pozitiv al fracturii extremitatii inferioare a radiusului include : A). Durere * B). Deficit functional * C). Deformarea pumnului * D). Eritem E). Edem *

318. Analiza radiografiei pumnului din fata trebuie sa includa,in caz de fractura, urmatoarele : A). Analiza linei bicondiliene B). Analiza interliniului articular *

C). Analiza indicelului radio-ulnar *

D). Analiza orientatiei glenei radiale

E). Analiza limiei bistiloidiene * 319. Complicatii initiale ale fracturii extremitatii distale a radiusului sunt :

A). Sindrom de compartiment al lojelor B). Sindrom de alunecare C). Compresie a nervului median * D). Deschidere cutanata * E). Rar leziuni vasculare *

320. Complicatii postoperatorii ale fracturii extremitatii distale a radiusului sunt : A). Leziune vasculara B). Sindrom de compartiment al lojelor * C). Compresia nervului median D). Infectia zonei operate * E). Pierderea autonomiei la virstnici *

321. Fracturile cervicale ale extremitati superioare a femurului sunt : A). Extra-articulare B). Sunt ale marelui trochanter C). Sunt fara necroza D). Sunt intra-articulare * E). Au risc de necroza secundara *

322. Fractura Garden I este : A). Fara deplasare si angrenata B). Este in valgus si angrenata * C). Este o fractura a masivului trohanterian D). Este in varus E). Intra-articulara *

323. Fractura Garden II este : A). In varus cu rupture complete a traveelor B). In varus cu persistenta unui angrenaj al articulatiei posterioare C). Este in valgus D). Este fara deplasare * E). fractura a capului femoral

324. Fractura Garden III este : A). fractura cervicala * B). Este in valgus C). Oblica de la marele la micul trochanter D). In varus cu orizontalizarea traveelor osoase * E). In varus cu ruptura completa

325. Fractura Garden IV este : A). fractura orizontala intertrohanteriana B). fractura a masivului trohanterian C). fractura cervicala *

Page 41: grile licenta mures 2015

D). In varus * E). Are rupture complete cu oblicitatea traveelor *

326. Fracturile pertrohanteriene sunt : A). Orizontale intre marele si micul trochanter B). Cervicale C). Ale capului femoral D). Oblice de la marele la micul trochanter * E). Extra-articulare *

327. Fracturile intertrohanteriene sunt : A). Oblice de la marele la micul trochanter B). Extra-articulare * C). Ale marelui trochanter D). Orizinatele intre marele si micul trochanter * E). Fara necroza *

328. Fracturile cervicale ale extremitatii superioare a femurului sunt : A). Extra-articulare B). Cu risc de necroza secundara a capului femoral * C). Cu hemartroza * D). Cu risc de pseudartroza * E). Clasificate dupa scala Garden *

329. Complicatiile pre-operatorii ale fracturii extremitatii superioare a femurului sunt : A). Infectarea zonei operate B). Deshidratare * C). Leziuni de decubit D). Decompensarea functiilor associate * E). Pierderea autonomiei la pacientul virstnic

330. Complicatiile postoperatorii ale fracturii extremitatii superioare a femurului sunt : A). Deshidratare B). Infectarea zonei operate * C). Pierderea autonomiei la pacientul virstnic * D). Leziuni de decubit * E). Decompensarea functiilor asociate.

OFTALMOLOGIE 331. Hemoragia subconjunctivală constituie semnul:

A). unui corp străin ocular B). unui puseu de hipertensiune arterială C). unui glaucom neovascular D). unei cataracte E). tensiunii oculare crescute

332. Semnele funcţionale ale unei conjunctivite sunt: A). scăderea marcată a vederii B). senzaţia de nisip în ochi C). senzaţia de arsură D). durerea puternică

E). lăcrimarea 333. Care dintre următoarele reprezintă factori de risc de infecţie a suprafeţei oculare:

A). imunodepresia

B). diabetul neechilibrat

C). hipertensiunea

arterială D). glaucomul

Page 42: grile licenta mures 2015

E). purtarea de lentile de contact 334. Conjunctivitele bacteriene sunt însoţite de:

A). tensiune oculară crescută B). cataractă C). secreţii purulente abundente D). chemozis E). prurit marcat

335. Care dintre următoarele modificări se întâlnesc în conjunctivitele alergice: A). durere oculară

B). cefalee C). secreţii seroase bilaterale D). prurit E). congestie moderată

336. *Tratamentul conjunctivitelor virale include: A). coliruri antiseptice B). coliruri cu antibiotice C). coliruri cu midriatice D). antibiotice peros E). coliruri antiglaucomatoase

337. Care dintre următoarele modificări nu se întâlnesc în glaucomul acut: A). hipotonie oculară

B). hipertonie oculară

C). ulceraţie corneană D). ochi roşi cu scăderea acuităţii vizuale E). cornee hipotransparentă

338. În etiologia scleritei figurează: A). boli articulare B). boli vasculare C). boli infecţioase D). boli psihice E). diabetul zaharat insulinodependent

339. *Adenopatia pretragiană şi secreţiile apoase conjunctivale sunt caracteristice: A). scleritelor B).

episcleritelor

C). conjunctivitelor virale

D). traumatismelor oculare

E). keratitelor acute 340. CT-ul orbitar se indică în cazul:

A). glaucomului acut B). uveitelor acute C). hematomului orbitar D). hemoragiei subconjunctivale E). fracturilor orbitare

ORL 341. Epistaxisul este*:

A). Un sindrom hemoragipar; B). hemoragie digestivă; C). Eliminarea de cheaguri prin gură;

Page 43: grile licenta mures 2015

D). sângerare nazo-sinusală; E). Forma superioară a melenei;

342. În cazul unui epistaxis este necesară: A). Aprecierea naturii venoase sau arteriale; B). Evaluarea riscului de decompensare; C). Estimarea sângerării; D). Precizarea vârstei pacientului; E). Identificarea cauzei;

343. Debitul epistaxisului poate fi: A). Minim; B). Slab sau redus; C). Mediu; D). Abundent sau puternic; E). Cataclismal;

344. Mijloacele terapeutice în epistaxis sunt: A). Diminuarea riscului de şoc hemoragic; A). Identificarea şi limitarea factorilor agravanţi; B). Izolarea şi liniştirea pacientului; C). Asigurarea hemostazei; D). Unele măsuri adjuvante;

345. Hemostaza de urgenţă poate necesita: A). Suflarea nasului; B).

Compresia digitală; C). Tamponarea suprafeţei vestibulare;

D). Tamponamentul nazal anterior; E).

Tamponamentul nazal posterior;

346. Care sunt măsurile adjuvante în tratamentul epistaxisurilor:

A). Chimiocauterizarea; B). Protecţia antibiotică la tamponamente prelungite; C). Pomade hemostatice în cazurile cu ectazii ale petei vasculare; D). Aplicarea unor vasoconstrictoare locale; E). Tratamentul hemostatic general;

347. Metode terapeutice excepţionale utilizate în cazul epistaxisurilor rebele: A). Explorarea cavităţilor nazale în anestezie generală; B). Cauterizarea vaselor responsabile pentru persistenţa sângerării; C). Ligatura vaselor incriminate; D). Aplicarea de comprese reci; E). Arteriografie diagnostică şi terapeutică;

348. Mijloacele de diagnostic în cazul unui epistaxis: A). Interogarea pacientului; B). Stabilirea debutului sângerării; C). Examinarea clinică; D). Măsurarea ritmului cardiac; E). Examinări complementare;

349. Orientarea diagnosticului la un caz de epistaxis este necesară pentru:

A). Stabilirea gravităţii; B). Evaluarea factorilor de risc; C). Identificarea epistaxisului de cauză locală; D). Conceperea unui plan terapeutic corespunzător; E). Diagnosticarea epistaxisului de boală (având o cauză generală);

350. Cîte cadre nosologice mari are diagnosticul epistaxisurilor*: A). 3; B). între 4 şi 6; C). 2; D). 5;

Page 44: grile licenta mures 2015

E). 1;

PEDIATRIE 351. Care din următorii sunt paraziţi ce pot fi incriminaţi în producerea diareei la copil:

A). Giardia lamblia B). Campylobacter jejunii C). E.Coli D). Cryptosporidium hominis E). Shigella

352. Care din următoarele reprezintă criterii de spitsalizare în diareea acută? A). direea de cauză virală B). intoleranță digesttivă totală C). deshidratare peste 10% din greutatea orporală D). deshidratare > 5% în caz de eșec al rehidratării orale E). deshidratare < 5%

353. *. Următoarele investigații se efectuează în sindromul de deshidratare severă, cu excepția: A). Ionogramei B).

Astrup sanguin C).

Hematocritului

D). Examenului virusologic al scaunului E). Uree, creatinină, ac uric.

354. Care din următoarele afirmații referitoare la managementul deshidratării severe (≥

10% din greutatea corporală) NU sunt adevărate: A). Se tratează prin rehiudratare orală

B). Nu reprezintă o urgență terapeutică

C). Se face rehidratare intravenoasă D).

Se impune spitalizare E). Se face rehidratare orală prin sondă nasogastrică

355. Sindromul hemolitic-uremic asociat diareei este caracterizat prin: F). paloare, astenie G). oligoanurie H). purpură trombocitopenică I). poliurie J). infecție cu E Coli O 157-H7

356. Care din următoarele reprezintă indicații pentru efectuarea coproculturii? A). Prezența de mucus în scaun B). Prezența de sânge în scaun C). Internare în spital D). Revenire dintr-o zonă endemică

E). Plecarea într-o zonă endemică 357. Care dintre următoarele afecțiuni sunt cauze medicale de vărsături acute?

A). Gastroenterocolita acută B). Alergia alimentară la proteinele laptelui de vacă C). Cetoacidoza diabetică D). Meningita acută E). Invaginația intestinală

358. *. Evaluarea vărsăturilor cronice impun următoarele investigații, CU EXCEPȚIA: A). CT cranian

B). Bilanț hepatic

Page 45: grile licenta mures 2015

C). glicemia și calcemia D). Bilanț hidroelectrolitic și metabolic E). Tranzit eso-gastro-duodenal

359. Următoarele afirmații referitoare la stenoza hipertrofică de pilor sunt adevărate: A). Apetitul este diminuat B). Apare mai frecvent la sexul feminin

C). Curba ponderală descendentă

D). Manifestările clinice apar după un interval liber de 2-8 luni E). Vărsăturile sunt în jet, abundente și cu lapte digerat

360. Tratamentul vărsăturilor prevede: A). Întotdeauna tratament antiemetic B). Tratamentul cauzei C). Rehidratare orală sau I.V. D). Tratament chirurgical după reechilibrare hidroelectrolitică E). Domperidon, Ipequa

361. Următoarele semne și simptome reprezintă manifestări paroxistice neepileptice: A). Spasmul hohotului de plâns, B). Fenomene paroxistice nocturne C). Criză convulsivă tonico-clonică D). Migrene E). Criză motorie

362. Convulsiile febrile se caracterizează prin: A). Apar la sugarul în vârstă de 3-5 luni B). Apar între 3 luni și 5 ani C). Convulsiile sunt asociate cu febră D). Durata crizei convulsive este peste 15 minute E). Copilul nu are antecedente neurologice

363. *. Care dintre următoarele NU sunt crize parțiale simple? A). Crizele motorii B). Crizele somatosenzitive C). Crizele însoțite de automatisme și tulburări de conștiență D). Crizele vegetative E). Crizele psihice

364. Crizele convulsive ocazionale pot apărea în: A). Intoxicații cu alcool B). Intoxicații cu barbiturice C). Infecții cu rotavirus, shigelloză D). insuficiență cardiacă E). Insuficiență renală

365. Bilanțul clinic din epilepsia copilului cuprinde: A). Anamneză B). Evaluare hidro-electrolitică C). Evaluarea factorilor declanșatori D). Examen neurologic E). Frecvența și orarul meselor

366. *. Bilanțul paraclinic din epilepsia copilului prevede toate din următoarele, cu EXCEPȚIA:

A). Elactroencefalogramă B). Ecografie transfontanelară la copilul în vârstă de > 18 luni C). Rezonanță magnetică nucleară D). Examinări biologice în funcție de orientarea clinică E). Examen genetic

367. Următoarele afirmații referitor la absențele copilului sunt adevărate: A). Apar dimineața la trezire B).

Sunt favorizate de hiperpnee

Page 46: grile licenta mures 2015

C). Sunt însoțite de spasme în flexie D). Aspectul EEG este de vârf-undă de 3 Hz E). Copiii au retard intelectual

368. Următoarele afirmații referitor la sindromul West nu sunt adevărate: A). Apar în prima lună B). Sunt spasme în extensie C). Este prezentă pe EEG hipsaritmia

D). Se însoțește de mioclonii E). Regresia achizițiilor

369. Epilepsia grand mal se caracterizează prin: A). Convulsii tonico-clonice generalizate B). Apar în context febril C). Sunt favorizate de privarea de somn D). Pe EEG apar anomalii bifrontale E). Copiul prezintă retard intelectual

370. Managementul terapeutic al epilepsiei la copil cuprinde: A). Echipă interdisciplinară: pediatru, neuropsihiatru infanti, psiholog, etc B). Tratament farmacologic în funcție de sindromul epileptic și de manifestări clinice C). Combaterea febrei D). Dietă cetogenică E). Tratament chirurgical în caz de epilepsie farmacorezistentă

371. Tratamentul rinofaringitei acute cuprinde următoarele, cu EXCEPŢIA: A). Tratament simptomatic B). Spălături nazale cu ser fiziologic C). Antipiretice D). Antibiotice de rutină E). Tratament antibiotic local (intranazal)

372. *. Care din următorii agenţi sunt incriminaţi în etiologia rinofaringitei acute? A). Haemophilus influenzae B). Stafilococul C). Virusuri D). Pneumococul

E). E.Coli

373. Care din următoarele reprezintă semne și simptome ale anginei acute? A). Rinoree B). Adenopatii cervicale bilaterale C). Dureri faringiene D). Cefalee E). Febră apărută brusc

374. Următoarele afirmații referitoare la angine sunt adevărate: A). Sunt de origine virală, mai ales la copilul în vârst ă de sub 3 ani B). Veziculele și eroziunile la nivel amigdalian arată etiologia virală C). În 25-40% din cazuri nu sunt de natură streptococică D). Complicațiile anginei streptococice sunt reumatism articular acut,

glomerulonefrită acută poststreptococică E). Herpangina este dată de virusul herpetic

375. In bronșiolita acută se face diagnostic diferenţial cu următoarele boli, cu EXCEPŢIA: A). Pneumonie interstițială B). Malformație cardiacă congenitală C). Rinoreea persistentă D). Otita medie E). Stafilococia pleuropulmonară

376. Tratamentul bronșiolitei acute impune următoarele, cu excepția: A). Oxigenoterapie B). Alimentație fracționată

Page 47: grile licenta mures 2015

C). Antibioterapie de la debut D). Monitorizarea tratamentului antibiotic E). Hidratare și nutriție adecvată

377. Care din următoarele afirmații referitor la bronșiolita acută sunt adevărate? A). Este determinată de haemophilus influentzae și stafilococul aureu B). Este dată de virusul sincițial respirator C). C Apare la sugar și copilul mic de sub 2 ani D). Este urmată de o rinofaringită acută E). Copilul prezintă tuse seacă asociată cu detresă respiratory

378. Care dintre următoarele afirmații sunt caracteristice pneumoniei la copil?

A). Copii prezintă polipnee, tuse, semne ale insuficienței respiratorii, febră B). Apare la copilul în vârstă de sub 2 ani C). Etiologia este întotdeauna virală D). Radiologic focare pulmonare sau desen interstițial accentuat E). Absența sindromului inflamator

379. Tratamentul pneumoniei constă în: A). Amoxicilină sau în caz de alergie cefalosporine de generația a III-a timp de 10 zie B). Aminoglicozide în formele ușoare C). Macrolide de tipul Claritromicină sau Azitromicină în cazul infecției cu

Micoplasma Pneumonie D). Spitalizare în cazurile grave E). Cotrimoxazol la copilul peste 6 ani

380. *.Care este doza de Amoxicilină în cazul pneumoniei pneumococice la copilul în vârstă

de peste 3 ani: A). 100-120 mg/kg/zi în 3 prize

B). 30-50 mg/kg/zi în 3 prize

C). 80-100 mg/kg/zi în 3 prize

D). 10-12 mg/kg/zi în 3 prize

E). 40-50 mg/kg/zi în 3 prize 381. Care dintre următoarele semne și simptome sunt specifice pielonefritei acute?

A). Polakiurie, disurie, urini mirositoare B). B Prezența febrei C). C.Absența febrei D). Prezența sindromului inflamator E). Absența sindromului inflamator

382. Diagnosticul clinic al pielonefritei acute se face pe: A). Dureri lombare B).

Disurie, polakiurie C).

Febră, vărsături,

D). Leucopenie cu limfocitoză E). PCR negativ

383. Următoarele examinări paraclinice se impun în faza inițială a pielonefritei acute,

cu excepția? A). Sumar de urină

B). Hemograma

C). Proteina C reactivă

D). Scintigrafia renală E).

Ecografia abdominală 384. Când se indică cistografia retrogradă?

A). La primul episod de pielonefrită acută B). După al doilea episod de pielonefrită acută C). La primul episod de pielonefrită acută în caz de anomalie ecografică D). În caz de recidivă E). La al treilea episod de pielonefrită acută

385. Când se indică scintigrafia renală cu DMSA?

Page 48: grile licenta mures 2015

A). În puseu acut B). După 6 luni de la infecție C). În caz de infecții recidivante D). În caz de anomalie ecografică la primul puseu de infecție E). Pentru depistarea unui reflux vezico-ureteral

386. Diagnosticul de pielonefrită acută este confirmat de:

A). Leucociturie de peste 105/ml B).

Leucociturie de peste 10000/ml C). Bacteriurie unică de peste 10000/ml

D). Bacteriurie unică peste 100000/ml E). Bacteriurie semnificativă cu peste 3 tipuri de germeni

387. *.Următoarele afirmații referitoare la cistită sunt adevărate, cu EXCEPȚIA: A). Copilul prezintă semne urinare joase de tipul: disurie, arsuri micțonale,

dureri abdominale B). Absența febrei C). Este mai frecventă la băieți D).

Absența sindromului inflamator E).

Leucociturie peste 10000/ml 388. Tratamentul asociat cu un aminoglicozid se indică în caz de:

A). Vârsta peste 3 ani B). Uropatie malformativă

C). Sindrom septicemic D). Semne de instabilitate vezicală

E). În az de constipație asociată 389. Tratamentul de atac al pielonefritei acute se face cu:

A). Ceftriazon iv/im 50 mg/kg/zi B). Amoxiciclină în caz de pneumococ C). Aminoglicozid în caz de uropatie malformativă D). Cotrimoxazol E). Rifampicina

390. Care din următoarele afirmații referitor la tratamentul de întreținere în pielonefrita

acută sunt adevărate? A). Se face oral B). Se administrează IV C).

Se face cu Cotrimoxazol D). Se poate folosi Ciprofloxacina la prepubertate și adolescență E). Reevaluare peste 48-72 zile

391. *.La calcularea scorului Apgar, pentru activitatea cordului se acordă 1 punct dacă avem: A). bătăi cardiace regulate

B). sub 100 bătăi/ minut

C). absenţa bătăilor D). peste100 bătăi /minut E). activitatea cordului nu se ia în considerare la calcularea scorului Apgar

392. Factorii implicați în etiologia prematuritățíi sunt: A). hipertensiunea arterială a mamei B). infecție maternă C). consumul de droguri D). hidramnios E). anomalie de poziție a placentei

393. Cauzele detresei respiratorii neonatale sunt: A). Vârsta mamei sub 20 ani sau peste 40 ani B). Anomalii de poziție a placentei C). Inhalare de lichid amniotic

D). Boala membranelor hialine

E). Cardiopatie congenitală

Page 49: grile licenta mures 2015

394. Care din următoarele afirmaţii în legătură cu SCORUL APGAR sunt adevărate: A). se evaluează la 0, 1, 3, 5 şi 10 minute de viaţă B). scorul Apgar ≤ 4 reprezintă stare de moarte aparentă

C). un scor Apgar între 4 și 7 = suferință moderată D). scorul Apgar se calculează doar la nou-născuţii prematuri E). Scorul Apgar se apreciază doar la 1 minut

395. Care din următoarele mijloace reprezintă măsuri de management în primele zile ale nașterii?

A). Se supraveghează curba ponderală

B). Se depistează icterul precoce C). Se depistează bolile congenitale ca hipotiroidismul congenital,

fenilcetonurie, mucoviscidoză D). Se evaluează riscul de hemoragie meningocerebrală E). Se evaluează riscul infecțios

396. Care dintre următoarele modificări sunt fiziologice în primele două săptămâni

după naștere? A). Criza genitală: leucoree și metroragii la fetițe, tumefierea glandelor mamare în a 5-a

zi postnatal B). Suflu sistolic și tranzitor frecvență cardiacă de 40-50 bătăi/minut

C). Scăderea în greutate desub 10% din greutatea de la naștere D). Hipotermie E). Icterul cu hiperbilirubinemii moderate

397. Care din următoarele afirmații referitoare la retardul de creștere intrauterină NU

sunt adevărate? A). Poate fi determinat de HTA de sarcină B). Greutatea la naștere raportată la vârsta gestațională este sub percentila 10 C). Poate fi generat de anomaliile de poziție ale placentei, infarct sau tromboză a

placentei, patologie de cordon ombilical D). Vârsta gestațională sub 37 săptămâni

E). Condiții socio-economice bune

398. Ce conduită se aplică în infecția materno-fetală? A). Depistarea semnelor de stabilitate hemodinamică și neurologică B). Hemogramă, sumar de urină C). PCR, hemocultură, puncție lombară D). Triplă terapie antibiotică: cefalosporine de generația a III-a, ampicilină, aminoglicozid E). Terapie antistafilococică

399. Când se indică puncția lombară? A). Febră B). Sepsis C). Bombarea fontanelei

D). Icter scelro-tegumentar E). Anomalii ale examenului neurologic

400. .La calcularea scorului Silverman în detresa respiratorie neonatală, pentru balansul toracoabdominal se acordă 2 puncte dacă avem:

A). Asinergie toracoabdominală

B). Sub 40 respirații/ minut C). Absenţa respirației D).

Respirație paradoxală E). Activitatea respiratorie nu se ia în considerare la calcularea scorului Silverman

DIABETUL ZAHARAT

Page 50: grile licenta mures 2015

401. Diabetul de tip I lent sau LADA se caracterizeaza prin urmatorele cu exceptia: A). Debut cetozic ce necesita insulina B).

Absenta anticorpilor anti-GAD65 C). 30%

din diabetele tip 2 sunt LADA D). Debut

tardiv și progresiv ca la tipul 2

E). Insulinodependența dupa 5-10 ani de evolutie 402. Urmatoarele afirmații legate de nefropatia diabetică incipientă sunt adevărate:

A). Pacientul este edematos B). Tensiunea arterială este normală (sub 130/80 mmHg) C). Filtrarea glomerulară este normală D). Apare glomeruloscleroza Kimmelstiel și Wilson

E). Valoarea albuminuriei este de sub 30 mg/24h 403. *. Măsurarea hemoglobinei glicate în diabetul zaharat tip I:

A). Se face prin utilizarea aparatelor portabile B). Uremia este una din cauzele posibile de eroare C). Reprezinta cea mai bună metodă pentru gestionarea situațiilor de urgență D). Trebuie efectuată lunar E). Reflectă echilibrul din cele 4-6 luni precedente, valorile normale fiind între 7-9%

404. Următoarele afirmații legate de diabet și sarcină sunt FALSE: A). Nevoile de insulină scad la sfărșitul sarcinii B). Există risc de agravare a arteriopatiei în timpul sarcinii C). Riscul de apariție a sindromului Down la făt este crescut la gravidele cu diabet tip I D). Necesită automonitorizare repetată E). Contraindicația absolută a sarcinii la o diabetică o reprezintă insuficența renală

405. *. Schema terapeutică a diabetului de tip II se efectuează astfel:

A). Prima etapă cuprinde administrarea de metformin dacă după primele 3-6 luni de măsuri igienodietetice, HbA1c este sub 6%

B). Dacă speranța de viață este sub 5 ani obiectivul HbA1c este sub 7% cu glicemii preprandiale sub 2 g/l

C). În etapa a doua se administrează metforminul care are ca și contraindicație absolută insuficiența cardiacă

D). Etapa a III se referă la biterapie: asociere metformin cu sulfamide E). În etapa a doua dacă există intoleranță digestivă la metformin se va administra insulină

406. Care din următoarele afirmații legate de coma hiperosmolară sunt adevărate: A). Apare mai ales la copii și gravide B). Infecțiile intercurente reprezintă un factor favorizant C). Apare lipoliză și cetogeneză moderată D). pH arterial este sub 7,3

E). Printre complicațiile legate de tratament se numără edemul cerebral 407. Etiologia acidozei renale cuprinde următorele situații în afară de:

A). Anemie severă B). Intoxicația cu oxid de carbon C). Tumori benigne D). Hepatită cronică E). Administrarea metforminului în cazul insuficienței renale

408. Măsurile și indicațiile terapeutice în retinopatia diabetică sunt:

A). Vitrectomie în cazul deziliprii de retină prin tracțiune B). Fotocoagularea panretininană în retinopatia neproliferativă C). Fotocoagularea în grilă în leziunile microvasculare responsabile de exudație D). Injecții intravitreene cu anti –VEGf în cazul apariției neovaselor E). Fotocoagularea în grilă în edemul macular difuz

409. Polineuropatia diabetică NU se caracterizează prin: A). Incidență mai mică comparativ cu mononevritele B). Lipsa afectării simetrice și bilaterale

Page 51: grile licenta mures 2015

C). Afectare proximală la început

D). Debut cu parestezii și dizestezii E). Pe plan electrofiziologic alterările sunt inițial motorii și apoi senzitive.

410. Următoarele afirmații legate de tratamentul comei ceto-acidozice sunt adevărate: A). Rehidratarea se face cu ser NaCl izotonic cât timp glicemia este sub 2,5 g/l B). Există întotdeauna un deficit de sodiu care trebuie corectat C). Aportul de potasiu nu trebuie să depășească 4 g KCl pe oră D). După dispariția cetozei administrarea insulinei se face

subcutanat E). Monitorizarea biologică se face la 4 ore.

INSUFICIENTA RENALA 411. Care din afirmaţiile următoare referitoare la insuficienţa renală acută este corectă?

A). Este insoţită totdeauna de anemie B). Necesită totdeauna calculul RFC cu formula C – G C). Reprezintă scăderea bruscă şi importantă a filtrării glomerulare D). Se însoteşte de retenţie acută de urină E). Se însoteşte de creşterea creatininemiei

412. Pacient vârstnic cu hipertrofie de prostată cunoscută, masă pelviană palpabilă şi creatinină 3,5 mg/dl. Care ar fi cauza insuficienţei renale acute?

A). Cancer prostatic B). IRA prin mecanism postrenal C). Glob vezical D). Tumoră de colon E).

IRA de cauză renală 413. Care din urmatoarele afirmaţii caracterizează cel mai bine necroza tubulară acută?

A). E cea mai frecventă cauză de insuficienţă renală acută organică B). Este însoţită de modificări ecografice reno-ureterale C). Este o nefropatie cu pierdere de albumine D).

Este produsă prin mecanisme imunoalergice E). Poate apărea după ischemie renală prelungită

414. cauză glomerulară de insuficienţă renală acută se suspectează atunci cand

A). Există un interval liber între o infecţie şi boala renala B). Complementul seric este normal C). Nu se decelează nici o infecţie D). Există un sindrom glomerular E). Există un sindrom nefrotic impur

415. Prezenţa eozinofiliei la un bolnav cu insuficienţă renală acută ridică

urmatoarele suspiciuni de diagnostic A). Alergie la polen B). Astm şi sindrom pneumo-renal C). Nefropatie interstitială acută prin mecanism imuno-alergic D). Hemoliza intramusculară acută E). Sindrom de liză tumorală

416. Insuficienţa renală cronică are mai multe complicaţii. Cele cardio-vasculare

sunt următoarele: A). Hipotensiune arterială B). Tahicardie paroxistică supraventriculară C). Pericardită D). Ateroscleroză accelerată

E). Hipertensiune arterială

Page 52: grile licenta mures 2015

417. Definiţia insuficienţei renale cronice cuprinde: A). Scăderea RFG < 60 ml/min/173 m² minim 3 luni B). Scăderea ireversibilă cronică a RFG C). Prezenţa oligo-anuriei D). Creşterea cretininemiei cu peste 1 mg/dl in 24 h

E). prezenţa markerilor afectării renale: hematurie, leucociturie, proteinurie 418. Principalele mijloace de nefroprotecţie sunt:

A). Consumul a peste 2 litri lichide/ 24 h B). Reducerea aportului proteic sub 0,5g/kg/zi

C). Controlul presiunii arteriale şi proteinuriei

D). Controlul kaliemiei şi acidozei metabolice E). Menţinerea diurezei cu doze mari de furosemid

419. Conduita de urmat în stadiul 5 de insuficienţă renală este: A). Profilaxia infecţiei cu virus hepatitic C B). Păstrarea capitalului venos C). Începerea tratamentului de substituţie dacă e necesar D). Tratarea infecţiei urinare E). Tratarea factorilor de risc cardio-vasculari

420. Care sunt semnele clinice de uremie ? A). Hipertrofie ventriculară stângă B). Hipotensiune C). Dispnee cu wheezing D). Poliurie E). Anorexie faţă de carne, greată însoţită de vărsături