Glandele anexe ale aparatului digestiv

Glandele anexe ale aparatului digestive sunt organe care ajut n digestie dar nu fac parte din tubul gastrointestinal. Aceste glande sunt:

Ficatul Pancreasul

Glandele salivare

Ficatul

Ficatul este un organ considerat glanda anexa a tubului digestiv, dar astazi i se atribuie peste 500 de functii in organism.

Situat in partea dreapta, sub coaste, ficatul este considerat un organ care nu doare, insa capsula care il acopera este puternic inervata. Atunci cand aceasta capsula se contracta simtim o durere acuta, ca un junghi.

Un exemplu fiziologic pentru aceasta durere ar fi cazul persoanele care fac brusc un efort fizic sustinut. Ficatul este un organ bogat in sange, la fel si splina, iar in timpul efortului fizic, daca sangele circulant nu este suficient, capsulele acesor organe se contracta pentru a scoate in circulatie si sangele din rezerve. De aceea la efort fizic brusc poate sa apara o durere puternica in partea dreapta (zona ficatului) sau stanga (zona splinei) a abdomenului.

Dimensiuni

Greutatea este de aproximativ 1, 5 kilograme (la cadavru) iar la individul viu cantareste cu 800 - 1000 grame mai mult datorita sangelui depozitat.

In sens transversal are un diametru de 28 centimetri si 16 centimetri anteroposterior. Forma este a unui ovoid taiat oblic.

Ficatul are o fata superioara, una inferioara, o margine inferioara si o margine posterioara mai lata.

Fata superioara vine in contact cu diafragmul si este impartita in 2 lobi (drept si stang) de catre ligamentul falciform, care se intinde de la fata superioara a ficatului la diafragma. Lobul drept este mai mare decat cel stang. Prin intermediul diafragmei, fata superioara vine in raport cu cei 2 plamani si cu inima.

Fata inferioara (viscerala) prezinta 3 santuri. Doua santuri sunt longitudinalale (sagitale), iar al treile este situat transversal. Santul transversal reprezinta hilul ficatului, locul in care intra si ies elementele pediculului hepatic. Prin hil intra artera hepatica, vena porta si nervii hepatici si ies limfaticele si caile biliare.

Santul longitudinal stang are in segmentul anterior ligamentul rotund (care provine din obliterarea venei ombilicale), iar in segmentul posterior cordonul fibros Arantius (care provine din obliterarea ductului venos cu acelasi nume, care face legatura la fat intre vena ombilicala si vena cava inferioara).

Santul longitudinal drept prezinta in segmentul anterior fosta cistica in care se gaseste vezica biliara iar la nivel posterior se afla vena cava inferioara.

Lobii ficatului

Fata viscerala a ficatului este impartita de catre cele 3 santuri in 4 lobi:

lobul stang

lobul drept

lobul patrat

lobul caudat

Marginea inferioara a ficatului este ascutita si prezinta doua incizuri: incizura ligamentului rotund si incizura cistica.

Marginea posterioara apartine de fata superioara a ficatului.

Ficatul este invelit la exterior de catre peritoneul visceral. Pe fata superioara a ficatului, peritoneul se rasfrange pe diafragma si se formeaza ligamentul falciform.

De pe fata inferioara peritoneul se rasfrange pe stomac si se formeaza micul epiploon sau ligamentul gastroduodenohepatic.

Peritoneul de pe fata superioara si inferioara a ficatului se rasfrange pe peretele posterior al cavitatii abdominale si se formeaza ligamentul coronar.

Sub peritoneul visceral se afla capsula fibroasa a ficatului, cunoscuta si sub numele de capsula Glisson. Aceasta trimite in interiorul parenchimului hepatic septuri conjunctivovasculare care delimiteaza lobulii hepatici, unitatile anatomice si functionale ale ficatului.

Lobulii se pot vedea cu ochiul liber, ca niste granulatii de dimensiunea unui bob de mei. Au forma de piramida cu 5 - 6 laturi.

La intalnirea a trei lobuli se formeaza spatiul portal, care contine o artera perilobulara care provine din artera hepatica, o vena perilobulara care provine din vena porta, un canalicul biliar perilobulare si vase limfatice, invelite de capsula fibroasa a ficatului.

In interiorul lobulului hepatic se afla celule hepatice numite hepatocite, capilare sinusoide de care provin din capilarizarea venei perilobulare. In centru, lobulul hepatic prezinta vena centrolobulara catre care se indreapta sinusoidele. De asemenea lobulul hepatic contine canalicule biliare intralobulare.

Celulele hepatice sunt dispuse sub forma unor placi sau lame, formate dintr-un singur rand de celule, intre care se afla capilarele sinusoide. Intre randurile de hepatocite alaturate se formeaza canaliculele biliare intralobulare.

Secretia celulei hepatice se poate varsa fie in canaliculele biliare (in cadrul secretiei exocrine) fie in sinusoide (pentru secretia endocrina).

Canaliculele biliare din interiorul lobulilor hepatici nu prezinta pereti proprii. Peretii acestora sunt reprezentati de catre celulele hepatice. La exteriorul lobulului canaliculele biliare prezinta pereti proprii si se numesc colangiola. Colangiolele converg catre canaliculele biliare perilobulare din spatiul portal, care la randul lor se deschid in canaliculele biliare interlobulare.

Vascularizatia ficatului

Ficatul are o vascularizatie dubla: nutritiva si functionala.

Vascularizatia nutritiva

Vascularizatia nutritiva este asigurata de catre artera hepatica, care provine din trunchiul celiac, care aduce sange oxigenat.

Artera hepatica patrunde in pediculului hepatic si se divide la nivelul hilului in ramura dreapta si ramura stinga.

Ramura dreapta se imparte in doua ramuri segmentare: una pentru segmentul anterior al lobului drept si alta pentru segmentul posterior ale lobului drept. Ramura stinga se imparte de asemenea in doua ramuri segmentare: pentru segmentul medial al lobului stang si pentru segmentul lateral.

Ramurile perilobulare sunt ultimele ramuri ale arterei hepatice si patrund in lobul hepatic se termina la nivelul sinusoidului hepatic.

Vascularizatia functionala

Vena porta realizeaza vascularizatia functionala. Vena porta incepe din capilarele tubului digestiv si se termina prin capilare la nivelul ficatului.

Vena porta se formeaza in spatele pancreasului, prin unirea venelor mezenterica superioara, splenica si mezenterica inferioara. Vena porta aduce la ficat sange cu substante NUTRITIVE absorbite din intestin. Vena porta ajunge la nivelul pediculului hepatic si la nivelul hilului se imparte in ramura dreapta si ramura stinga.

Ramurile respective se impart la randul lor in ramuri segmentare. Ultimele ramificatii ale venei porte sunt ramurile perilobulare de la nivelul spatiului portal. Acestea patrund in lobulii hepatici, unde se capilarizeaza si formeaza sinusoidele hepatice.

Sangele venos ale ficatului este colectat de 2 - 3 vene hepatice care ajung in vena cava inferioara.

Limfaticele se varsa in ganglionii din hilul ficatului, numiti ganglioni hilari. De aici limfa este transportata in ganglioni celiaci.

Inervatia ficatului

Inervatia ficatului este asigurata de plexul hepatic formate din fibre simpatice si parasimpatice. Plexul hepatic se desprinde din plexul celiac.

Factori care pot provoca tulburari ale functiei hepatice:

- Alcoolul produce steatoza hepatica (ficat gras) sau chiar hepatita alcoolica;

- Fumatul;

- Alimentele procesate si bogate in zahar ori grasimi;

- Stresul;

- Lipsa odihnei;

- Animalele de companie acestea trebuie vaccinate la timp si ferite de interactiunea cu alte animale.

PancreasulPancreasul este un organ ce este localizat n partea stnga a cavita?ii abdominale (hipocondrul stng), sub stomac, n potcoava duodenala. Este o glanda anexa a tubului digestiv, avnd att o func?ie exocrina (producnd sucul pancreatic, ce participa la digestie), ct ?i una endocrina (secretnd doi hormoni antagoni?ti, insulina, care este un hormon hipoglicemiant, ?i glucagonul, care este un hormon hiperglicemiant).

Pancreasul este un organ anex aparatului digestiv, fiind o glanda cu secre?ie interna, avnd func?ie att exocrina, ct ?i endocrina. Are o greutate de aproximativ 80 g ?i o lungime de 15 20 cm. Pancreasului i se descriu un cap, un col (gt), un corp ?i o coada.

Capul pancreasului este por?iunea la?ita a organului nconjurat de potcoava duodenala. Este ata?at por?iunii interne a duodenului. Prezinta o prelungire mica, n forma de crlig, numit procesul uncinat, orientat spre linia mediana a corpului.

Colul (gtul) pancreasului este mai ngust dect capul, din cauza venei porte, de mare calibru situata n spatele sau. Este a?ezat deasupra vaselor mezenterice superioare.

Corpul pancreasului are, n sec?iune, forma triunghiulara, ?i se gase?te n fa?a aortei; este orientat n sus ?i spre stnga, pentru a fuziona cu coada.

Pancreasul este un organ bogat vascularizat. Capul pancreasului este irigat de doua arcade arteriale formate din arterele pancreaticoduodenale superioara ?i inferioara. Corpul ?i coada pancreasului sunt irigate de ramifica?ii ale arterei splenice. Sngele venos de la nivelul pancreasului este colectat de ramuri ale venei porte.

Glandele salivare:Glandele salivare sunt glande exocrine (care au canal de varsare a secretiei) in cavitatea bucala care produc saliva.

Din glandele salivare fac parte urmatoarele glande:

Glandele sublinguala o pereche de glande salivare majore aflate sub limba si anterior glandelor submandibulare

Glandele submandibulara o pereche de glande salivare majore aflate sub mandubula, deasupra muschiului digastric. Produce secretii atat mucoasa cat si ceroasa.

Glanda parotid o pereche de glande salivare majore care produc aproximativ 20% din saliva din cavitatea bucala. Produc secretii ceroase folosite in masticatie si in inceperea digestiei amidonului.

Glandele salivare minore aproximativ 800 1000 glande aflate in mucoasa bucala. Produc in mare parte secretie mucoasa.

n cadrul glandelor salivare exist 2 tipuri de celule:

Celule mucosae

Celule ceroase