15 Decembrie 2009

Ghiduri pentru implementarea

cadrului de raportare financiară consolidată

(FINREP)

Capitolul I: Ghiduri generale

Scopul acestui document este de a furniza ghiduri pentru implementarea cadrului de raportare financiară consolidată (FINREP sau “cadrului”) în scopuri de supraveghere. FINREP se bazează pe Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (SIRF), dar prezentele ghiduri nu interpretează SIRF. Este de responsabilitatea instituţiilor de credit pentru a se conforma cu SIRF.

1. Regulile contabile şi de măsurare care reglementează cadrul de raportare financiară2. FINREP se bazează pe Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (SIRF) din Octombrie 31, 2009, care au fost aprobate de Comisia Europeană.

Scopul de aplicare3. Cadrul este conceput pentru a fi aplicat de către instituţiile de credit, când pregătesc revenirea lor de supraveghere financiară consolidată sau sub-consolidată în conformitate cu SIRF şi când este solicitat de către autorităţile lor de supraveghere naţionale1.4. În vederea atingerii unui nivel ridicat de armonizare şi convergenţă puternică în cerinţele de raportare a supravegherii, CEBS a hotărît să adopte un „Model maxim de date” pentru FINREP, care stabileşte în mod explicit cerinţe minime şi maxime de raportare bazat pe un set comun de definiţii date. Statele membre trebuie să se bazeze exclusiv pe informaţia financiară definită de cadrul FINREP; ele nu pot modifica exemplele bazate pe necesitatea naţională, nici să solicite informaţie adiţională care depăşeşte nivelul maxim fixat. Astfel, FINREP va prezenta singura sursă de raportate financiară consolidată periodică a supravegherii bazată pe IAS/ SIRF 2. 5. CEBS recomandă utilizarea cadrului FINREP (inclusiv, ghidurile FINREP) în vederea atingerii a obiectivelor de armonizare şi reducere a sarcinii de raportare. Cadrul FINREP nu este obligatoriu. Fiecare supraveghetor naţional este liber să decidă aplicarea cadrului instituţiilor de credit supravegheate din cadrul jurisdicţiei sale. Totodată, în vederea reducerii sarcinii de raportare şi creşterea convergenţei dincolo de Uniunea Europeană, autorităţile naţionale care nu implementează FINREP trebuie să evite solicitarea de la instituţiile de credit de a furniza date de raportare financiară SIRF cu defalcări diferite. 6. Autorităţile naţionale care decid să nu aplice cadrul FINREP trebuie să informeze Secretariatul CEBS şi să explice motivele. Suplimentar, autorităţile trebuie să prezinte dezvăluiri adecvate cu privire la decizia lor despre CEBS şi site-urile lor proprii.7. O autoritate care decide să aplice cadrul trebuie, la minimum să solicite instituţiilor să raporteze toată informaţia de bază. 8. FINREP nu se aplică cerinţelor de raportare ale Pilonului II (cum ar fi cele referitoare la riscul de lichiditate, riscul ratei dobînzii, riscul ratei de schimb, riscul de concentrare şi riscul de ţară), raportare ale informaţiei calitative sau raportarea satistică (de exemplu: BEC, FMI sau BIS).

Utilizarea XBRL 9. Utilizarea unei soluţii comune de IT este solicitată de a creşte armonizarea şi reducerea sarcinii de raportare şi a costurilor de raportare financiară. 10. CEBS a tradus punctele FINREP-ului în XBRL ( limba de raportare a businessului exrensibil), taxonomia FINREP XBRL.

1 O autoritate de supraveghere naţională poate de asemenea decide să aplice FINREP-ul pentru scopuri de raportări solo, luînd în considerare specificul local.2 Aceasta nu împiedică supraveghetorii să solicite altă informaţie non-periodică, ad-hoc în circumstanţe speciale, atunci când consideră că este necesar.

11. Utilizarea XBRL în scopuri de raportare nu este obligatorie pentru autorităţile naţionale. Totodată, CEBS recomandă utilizarea acestuia în vederea atingerii obiectivelor de armonizare şi reducere a sarcinii de raportare. 12. Taxonomia FINREP XBRL poate fi descărcată de pe site-ul CEBS şi este disponibilă gratuit (fără taxă cu drepturi de autor). Documentaţia tehnică IT este la dispoziţia publicului pe site-ul CEBS şi la www.eurofiling.info.

Scopul consolidării13. Scopul consolidării în conformitate cu FINREP este scopul Directivei privind cerinţele de capital (CRD) care trebuie să fie aplicat la toate exemplele. 14. Mai departe, următoarele exemple: 1. Raportul bilanţul contabil consolidat [Raportul poziţiei financiare], 2. Raportul privind venituri şi cheltuieli consolidate, 3. Derivatele deţinute pentru tranzacţionare, 4. Derivatele – contabilizarea hedgingului, 13. Activele materiale şi nemateriale, 20. Defalcarea elementelor selectate din raportul privind venitul, 21. Raportul privind venitul corespunzător şi 22. Raportul modificărilor în capital poate fi colectat utilizînd suplimentar scopul de consolidare a SIRF la scopul de consolidare a CRD. Tabelul 25. Scopul grupului oferă informaţii privind ambele scopuri. Toate celelalte exemple ar trebui să fie colectate utilizînd numai scopul de consolidare a CRD. Autorităţile de supraveghere naţionale ar trebui să dezvăluie public scopul de consolidare pentru fiecare exemplu. Informaţiile colectate cu scop de consolidare a SIRF ar trebui să fie în concordanţă cu dezvăluirea instituţiei financiare publice.

Structura FINREP-ului 15. SIRF nu prescrie ordinea sau formatul în care urmează să fie prezentată informaţia financiară; se permite opţiuni diferite de prezentare. FINREP oferă un cadrul comun de raportare standardizată, cu scopul de a creşte comparabilitatea informaţiei financiare raportate de către instituţiile de credit autorităţilor lor de supraveghere naţională. În vedere obţinerii standardizării şi comparabilităţii a fost necesar să se limiteze la unele opţiuni de prezentare disponibilE în conformitate cu SIRF.16. FINREP este compus dintr-un set de tabele sau „exemple” împărţit în 2 secţiuni ce conţine respectiv informaţia financiară cantitativă „de bază” şi alta decît cea de bază.

5.1. Informaţia de bază 17. „Informaţia de bază” se referă la informaţia minimă solicitată de către instituţiile de credit, dacă sutorităţile lor de supraveghere naţională le solicită să fie pregătită raportarea financiară consolidată a supravegherii în conformitate cu SIRF.18. Informaţia de bază este alcătuită din următoarele tabele:Core information consists of the following tables: 1. Bilanţul contabil consolidat 1.1 Active 1.2 Pasive1.3 Capital 2. Raportul privind venituri şi cheltuieli consolidat

5.2. Informaţia alta decît cea de bază19. „Informaţia, alta decît cea de bază” se referă la toate celelalte exemple ale FINREP-ului. Autorităţile de supraveghere exercită discreţia naţională în ceea ce priveşte dacă şi cât de mult instituţiile sînt solicitate să raporteze3 informaţia, alta decît cea de bază.20. Informaţia alta decît cea de bază se bazează pe informaţia de bază şi include date adiţionale. Ea oferă mai multe detalii sau defalcări şi contribuie prin standardizarea elementelor de date pentru creşterea comună şi convergenţa de raportare pentru instituţiile de credit europeane. Pentru grupurile transfrontaliere punerea în aplicare a acestor exemple produce de asemenea, o reducere a sarcinii de raportare.

5.3.Referinţe21. FINREP conţine referinţe la SIRF. Aceste referinţe nu se limitează la cerinţele de dezvăluiri specifice, de asemenea definesc conţinutul elementelor de linie, oferînd îndrumări privind regulile de recunoaştere, derecunoaştere sau de măsurare aplicabile la data solicitării. 22. În cazul în care nu este disponibilă nici o referinţă la SIRF, se face referinţă la Directiva privind cerinţele de capital ( pentru linkul COREP-ului discutat la Capitolul I punctul 7 de mai jos) , Regulamentul Băncii Centrale Europene sau practicii comune. Practica comună este utilizată pentru a adăuga elementele de date pe parcursul FINREP-ului pentru cîteva scopuri: (i) pentru a completa defalcările; (ii) pentru a colecta date considerate relevante pentru scopuri de supraveghere, şi (iii) pentru a colecta date frecvent raportate de instituţiile de credit pe pieţile financiare. Capitolul II a acestor ghiduri includ definiţii de date pentru practica comună.

5.4. Bilanţul contabil consolidat (Situaţia poziţiei financiare) 23. În conformitate cu SIRF, instrumentele financiare pot fi prezentate în funcţie de tipul instrumentului (abordarea instrumentului) sau pe categorii de instrumente financiare (abordarea potofoliului). În FINREP, prioritate i-a fost acordată abordării portofoliului. Instrumentele financiare sînt prezentate pe categorii de active financiare şi pasive financiare, astfel cum este stabilit în IAS 39.9 şi respectiv SIRF 7.8, cu o defalcare adiţională pe tipuri de instrumente.24. În conformitate cu IAS 1.55, elementele de linie specifice care sînt considerate relevante pentru înţelegerea poziţiei financiare a instituţiilor de credit au fost incluse în secţiunea principală a bilanţului contabil consolidat.

5.5 Situaţia pe venit consolidată 25. În FINREP, venitul şi cheltuielile din operaţiunile continue sînt raportate la situaţia pe venit

consolidată separat de operaţiunile întrerupte. Elementele de venit sau cheltuieli din operaţiunile continue sînt prezentate prin natură. Elementele majore de linie sînt defalcate în părţi componente cu referinţă la categoriile bilanţului contabil ale instrumentelor financiare.

26. În conformitate cu cerinţele de dezvăluire a SIRF 7.20 (a), cîştigurile şi pierderile privind activele şi pasivele financiare sînt raportate pe o bază netă în secţiunea principală a situaţiei pe venit consolidată. O dezagregarea a câştigurilor şi pierderilor nete în părţile lor componente (de categorie sau de tipul de instrument), trebuie să fie furnizate, fie în secţiunea principală a situaţiei pe venit consolidat (ca parte a informaţiilor de bază) sau în altă parte în tabele (ca parte a informaţiilor altor decît cele de bază). Aceste informaţii dezagregate privind câştigurile şi pierderile este important în evaluarea performanţelor financiare ale instituţiilor de credit supravegheate.27. În conformitate cu SIRF 5.33 (a) şi IAS 1.82 (e), venitul şi cheltuielile din operaţiunile întrerupte sînt prezentate ca valoare netă singură într-un element de linie specifică în secţiunea principală a situaţiei pe venit consolidată.

3 Autorităţile de supraveghere pot la discreţia naţională, să solicite de la instituţii să completeze toate sau o parte din exemplele altele decît cele de bază. În special, ele pot să solicite numai unele sub exemple (de exemplu, tabelele 5A, 5B, 5C and 5D, dar nu 5E) sau numai unele rînduri sau coloane dintr-un exemplu. Ele nu pot totuşi modifica sau adăuga la exemple ca răspuns la nevoile naţionale.

28 Elementele de linie specifice care sînt considerate relevante pentru înţelegerea performanţei financiară a unei instituţii financiare au fost incluse în secţiunea principală a situaţiei pe venit consolidată în conformitate cu IAS 1.85.

5.6. Tabelele, altele decît cele de bază

29. Unele din tabelele altele decît cele de bază furnizează informaţie dezagregată privind elementele de linie principală în conformitate cu cerinţele specifice de divulgare ale SIRF şi practica comună. Altele furnizează informaţie cantitativă adiţională, cum ar fi: (i) expunerea instituţiei de credit la riscurile de credit, care apare din instrumentele financiare, în conformitate cu SIRF şi CRD; (ii) distribuirea geografică a activelor şi pasivelor, şi (iii) grupul de afaceri (bancar, asigurări, conducerea activelor). 30. Tabelele, altele decît cele de bază furnizează informaţie care nu poate deriva întotdeauna pe deplin din SIRF, aşa cum ar fi defalcările din categoriile de instrumente financiare ale produsului, detalii privind provizionele, rezerve din reevaluare şi alte diferenţe din evaluare atribuite intereselor minoritare, venituri din dobînzi şi cheltuieli, şi derivate. Aceste defalcări sînt destinate să completeze ghidul general privind problemele de prezentare conţinute în Standarde. În general, informaţia este de obicei disponibilă în sectorul bancar şi relevant pentru scopuri de supraveghere. Unele defalcări sînt incluse în vederea legării datelor cu elementele din Cadrul Comun de Raportare a Ratei de Solvabilitate (COREP) la calcularea capitalului prudenţial în conformitate cu SIRF. 31. Cu excepţia cazului când se prevede altfel, elementele cu aceleaşi denumiri raportate în tabele diferite au aceeaşi semnificaţie.

6. Convenţii contabile

6.1. Data de tranzacţionare faţă de data de decontare

32. În conformitate cu unele circumstanţe, SIRF permite unei entităţi să recunoască sau să nu recunoască un activ financiar, fie la data la care entitatea se angajează să cumpere sau să vîndă activul (data de tranzacţionare) sau la data la care activul este livrat către sau de către entitate (data de decontare) (vezi IAS 39.38 sau IAS 39.AG53-56). Această alegere poate depinde de categoria de active financiare în cauză; cu toate acestea metoda utilizată trebuie să fie aplicată în mod consecvent. 33. Alegerea datei contabile poate duce la diferenţe pentru recunoaşterea de cumpărări şi vînzări în situaţia pe venit şi bilanţul contabil (vezi IAS 39.IG D.2.1 şi D.2.2 pentru exemple ilustrate). 34. FINREP nu prescrie metoda care urmează să fie utilizată. Instituţiile de credit sînt libere să aleagă cu excepţia cazului în care autoritatea de supraveghere naţională solicită o metodă anumită ca o chestiune de armonizare naţională. CEBS poate reconsidera această problemă în viitor, dacă experienţa practică indică că alegerea are un impact semnificativ asupra poziţiei instituţiilor financiare sau de solvabilitate.

6.2. Dobînda acumulată

35. FINREP utilizează abordarea „preţuri murdare” (inclusiv dobînda acumulată) pentru raportarea instrumentelor financiareîn bilanţul contabil ( exemplele de bază şi altele decît cele de bază).36. În situaţia pe venit, venitul din dobînzi şi venitul din cheltuieli din instrumentele financiare deţinute din tranzacţionare şi instrumentele financiare destinate la valoarea justă prin profit şi pierderi poate fi raportat fie ca parte a venitului din dobîndă/cheltuieli („preţul curat”) sau sub cîştiguri nete (pierderi) de la aceste categorii de instrumente („preţ murdar), după cum este permis de SIRF 7.20 (a) şi. SIRF 7.B5. (e) (a se vedea punctul 3.1 din capitolul II).

7. Linku-ri pentru Cadrul de Raportare Comună a Ratei de Solvabilitate (COREP)

37. Cadrul FINREP oferă cîteva linkuri pentru a include COREP:(i) informaţii cu privire la filtrele prudenţiale pentru legarea datelor cu calcule de capital de

reglementare (exemplul CA COREP);(ii) utilizarea claselor de alocare ale sectorului economic prezentat în punctul 17 al Capitolului

II şi Anexa 1; (iii) informaţii pentru a lega valorile care nu se recunosc pentru scopuri de cerinţe contabile şi

de capital în ultima coloană din tabelul 12 "Transferuri de active financiare";(iv) utilizarea defalcării produsului în tabelul 9B, Mişcările în reducerii pentru pierderile la

credit, care este o combinaţie a cerinţelor SIRF 7 şi Anexa XII a CRD; (v) valori noţionale necesare pentru a calcula cerinţele de capital pentru elementele din afara

bilanţului enumerate în Anexa II a CRD în tabelul 17 "Angajamentele de împrumut, garanţiile financiare şi alte angajamente"; şi

(vi) informaţia cu privire la tratamentul aplicat anumitor investiţii de capital atât în scop de consolidare SIRF cît şi în scop de consolidare CRD în Tabelul 25.

8. Frecvenţa raportării şi datele de remitenţe 38. Începînd cu anul 2012, frecvenţa raportării poate fi trimestrial, semi-anual sau anual.

Autorităţile naţionale sînt liberă să aleagă frecvenţa de raportare pentru fiecare exemplu sau sub-exemplu. Autorităţile naţionale pot solicita unele tabele (în ambele secţiuni de bază şi altele decît cele de bază) să fie raportate cu o frecvenţă mai mică decît altele.

39. Datele de raportare vor fi Martie 31, Iunie 30, Septembrie 30 şi Decembrie 31.40. Autorităţile naţionale vor păstra un grad de discreţie naţională referitor la termenele de

raportare, care trebuie să intre într-un „coridor” de la 20 la 40 zile lucrătoare de la data de raportare. 41. Statele membre vor avea opţiunea de a solicita raportarea datelor auditate la începutul

raportării trimestriale cu un termen limită de raportare în funcţie de reglementările naţionale referitor la publicarea rezultatelor auditate.

42. Autorităţile naţionale ar trebui să divulge public frecvenţa de raportare pentru fiecare exemplu.

Capitolul II: Ghid detaliat

1. Definiţii1. „Instituţie de credit” se referă la definiţia legală a unei instituţii de credit (în temeiul unei

licenţe bancare sau altei caracteristici locale), astfel cum sunt definite de legislaţia locală. 2. „Directiva privind cerinţele de capital” (în continuare, CRD) se referă la Directiva

2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006. 3. „Regulamentul Băncii Centrale Europene (ECB)” (în continuare, regulamentul ECB) se

referă la Regulamentul Băncii Centrale Europene privind bilanţul contabil a sectorului monetar ale instituţiilor financiare din 19 Decembrie 2008 (reformat) (ECB/2008/32).

2. Bilanţul contabil (active, pasive şi capital) 2.1 Numerar la mînă

4. Elementul „Numerar la mînă” include deţinerile de bancnote şi monede naţionale şi străine în circulaţie care sînt frecvent utilizate pentru efectuarea plăţilor.

2.2 Investiţiile în entităţi contabilizate pentru utilizarea metodei de capital5. Acest element include investiţiile în asociate, asocieri în participaţiune şi filiale contabilizate

pentru utilizarea metodei de capital. Astfel cum este stabilit în Capitolul I, punctul 4, scopul prescris este inclus în CRD, care exclude asigurările şi filialele ne-financiare şi este singurul scop obligatoriu pentru consolidare (deşi autorităţile naţionale sînt libere să solicite un număr limitat de exemple utilizînd scopul SIRF). În cazul în care se utilizează scopul CRD, instituţiile de credit ar putea avea nevoie să aplice metoda de capital pentru investiţiile de asigurări şi filialele ne-financiare. Acesta este motivul de includere „filialelor” în acest element şi etichetarea acestuia ca investiţii în entităţi contabilizate pentru utilizarea metodei de capital. În cazul în care se utilizează scopul de consolidare SIRF, aceste filiale nu ar trebuie să fie contabilizate pentru utilizarea metodei de capital, dar ar trebui să fie consolidate în conformitate cu IAS 27. Valoarea contabilă a acestui element de linie include de asemenea fondul comercial aferent.

2.3 Capitalul acţionar rambursabil la cerere 6. „Capitalul acţionar rambursabil la cerere” (tabelul 1.2) include acţiunile de cooperative care

nu îndeplinesc criteriile de IFRIC 2 să fie clasificate ca capitaluri. Entitatea emitentă nu are opţiunea de a clasifica acest tip de acţiuni conform altor criterii decât cele stabilite de IFRIC 2.

2.4 Componenta capitalului a instrumentelor financiare7. Componenta capitalului a instrumentelor financiare este prezentată în tabelul 1.3 ca parte a

„altor capitaluri”. În FINREP, toate obligaţiile contractuale, inclusiv cele care provin din instrumentele financiare derivate care vor duce sau care duc la livrarea viitoare a instrumentelor de capital proprii ale emitentului [în conformitate cu IAS 32.16.(a) şi (b), IAS 32.AG27(a) ], împreună cu componenta de capital ale instrumentelor financiare compuse ( de exemplu, instrumente financiare ne-derivate) emisă de către entitate (în conformitate cu IAS 32.28) sînt raportate ca componenta capitalului a instrumentelor financiare.

2.5 Rezerve 8. Elementul „Rezerve” include cîştigurile reţinute (rezervele legale, rezervele statutare)

împreună cu alte rezerve (rezervele consolidate, rezervele de fuziune), cîştigurile actuariale şi pierderile direct recunoscute prin intermediul capitalului conform IAS 19.93A şi pierderile acumulate.

2.6 Acţiuni de tezaur

9. Elementul „Acţiuni de tezaur” din tabelul 1.3 şi 22 cuprinde toate instrumentele financiare care au caracteristicile instrumentelor de capital propriu în sensul IAS 32.33 şi care au fost redobândite de către entitatea emitentă. Exemple a instrumentelor de capital sînt prevăzute în IAS 32.AG13 (de asemenea, a se vedea IAS 34.AG14).

2.7 Asigurări şi filiale ne-financiare10. În scopul SIRF a bilanţului contabil, activele provenite din contractele de asigurări şi

reasigurări sînt înregistrate în elementul de linie „ Active din contractele de asigurări şi reasigurări” [SIRF 4.IG20.(b)-(c)] a tabelului 1.1 şi pasivele în conformitate cu elementul „ Pasive din contractele de asigurări şi reasigurări” [SIRF 4.IG 20.(a)] a tabelului 1.2.

11. Activele şi pasivele care datorită naturii lor nu pot fi clasificate în anumite elemente ale bilanţului contabil (cum ar fi stocurile) trebuie să fie înregistrate în "Alte active" sau "Alte pasive".

3. Raportul privind venitului şi cheltuieli3.1 Veniturile şi cheltuielile din dobînzi 12. În tabelul 2, veniturile şi cheltuielile din dobînzi ale instrumentelor financiare deţinute

pentru tranzacţionare şi instrumentele financiare efectuate la valoarea justă prin profit şi pierderii pot fi raportate fie ca parte a veniturilor şi cheltuielilor din dobînzi („preţul curat”) sau ca cîştiguri şi pierderi nete din aceste categorii de instrumente („preţul murdar”). Autorităţile naţionale pot permite sau solicita instituţiilor de credit să raporteze separat valorile veniturilor şi cheltuielilor din dobînzi.

13. Elementele de linie „Veniturile din dobînzi. Derivate –contabilizarea hedgingului, riscul ratei dobânzii” şi „Cheltuielile din dobînzi. Derivate –contabilizarea hedgingului, riscul ratei dobânzii” includ valorile aferente acelor derivate clasificate în categoria „contabilizarea hedgingului” care cuprind riscul ratei dobînzii. Acestea trebuie să fie raportate ca venituri şi cheltuieli din dobînzi, deoarece corectează veniturile şi cheltuieli din dobânzi ale elementelor de hedge la care acestea sînt legate.

14. Valorile aferente acelor derivate clasificate în categoria „deţinute pentru tranzacţionare” care acoperă instrumentele din punct de vedere economic (dar nu contabil) pot fi raportate ca venituri şi cheltuieli din dobînzi, deoarece corectează veniturile şi cheltuielile din dobînzi ale instrumentelor financiare care sînt acoperite. Aceste valori sînt incluse în tabelul 2 ca parte a elementelor „Venituri din dobînzi. Active financiare deţinute pentru tranzacţionare” şi „Cheltuieli din dobînzi. Pasive financiare deţinute pentru tranzacţionare”. Mai mult, aceste valori sînt raportate separat în tabelul de 20A (a se vedea punctul 11 din acest capitol).

15. Elementul „Venituri din dobînzi –alte active” include valorile veniturilor din dobînzi care nu sînt reflectate în alte elemente, aşa ca venituri din dobînzi aferente numerarului şi echivalentului de numerar şi active necurente şi cesiunea grupurilor clasificate ca deţinute pentru vînzare, rentabilitatea preconizată a activelor planului utilizate pentru post-angajarea planurilor de beneficii determinate, etc

16. Elementul „Cheltuielile din dobînzi – alte pasive” include valorile cheltuielilor din dobînzi care nu sînt reflectate în alte elemente, aşa ca cheltuielile din dobînzi aferente pasivelor incluse la fondurile disponibile clasificate ca deţinute pentru vînzare, creşteri ale valorii a unei prevederi care reflectă trecerea timpului, costurile din dobînzi aferente post-angajării planurilor de beneficii determinate, etc.

3.2 Venituri din dividente 17. Veniturile din dividente din active financiare deţinute pentru tranzacţionare şi din active

financiare efectuate la valoarea justă prin profit sau a pierderii pot fi raportate în tabelul 2 fie ca „venituri din dobînzi” (preţul curat) sau la „cîştigurile (pierderile) nete privind activele şi pasivele financiare deţinute pentru tranzacţionare,” şi/sau respectiv „cîştigurile (pierderile) nete privind activele şi pasivele financiare efectuate la valoarea justă prin profit sau pierderii” (preţul murdar). Autorităţile naţionale pot permite sau solicita instituţiilor de credit să raporteze veniturile din dividente separat.

3.3 Deprecierea activelor financiare la cost 18. În tabelul 2 şi 9A, elementul „Deprecierea activelor financiare la cost” (capitalul necotat şi

derivatele aferente) "include pierderi din depreciere care rezultă din aplicarea normelor de depreciere din IAS 39.66.

3.4 Asigurările şi activităţile ne-financiare 19. În tabelul 2, elementul de linie „Venituri din contractele de asigurare şi reasigurare emise”

include valorile primelor de asigurări şi reasigurări primite fără careva reduceri pentru reasigurările deţinute [SIRF 4.IG 24.(a)] şi elementul „Alte venituri/ cheltuieli din contractele de asigurare şi reasigurare nete include restul cîştigurilor şi pierderile rezultate din contractele de asigurări şi reasigurări, aşa ca venitul din contractele cu reasigurători, valorile de prime plătite de reasigurare, beneficiile plătite şi provizioanele nete pentru contractul de asigurare a pasivelor [SIRF 4.IG24.(b)-(d)].

20. În raportul privind venituri şi cheltuieli, veniturile şi cheltuielile de asigurări şi entităţilor ne-financiare de asemenea, ar trebui să fie clasificate după natură împreună cu cele aferente activităţii instituţiilor de credit. Vînzările şi veniturile din provizioane a serviciilor ne-financiare sînt incluse în „ Alte venituri operaţionale” şi costurile asociate cu acele vînzări (aşa ca reducerea stocurilor) la „Alte cheltuieli operaţionale”

4. Instrumente finaciare

4.1 Derivate (tabelele 3 şi 4) 21. Instituţiile de credit sînt obligate să raporteze valoarea contabilă şi valoarea noţională a

derivatelor deţinute pentru tranzacţionare (tabelul 3) şi a derivatelor deţinute pentru contabilizarea hedgingului (tabelul 4), defalcate în funcţie de riscul de bază şi tipul de piaţă (vinderea în direct versus pieţile organizate). Derivatele de credit sînt defalcate pe tip de produs.

22. Toate derivatele trebuie să fie clasificate în 6 categorii de riscuri: Rata dobînzii: Derivatele ratei dobînzii sînt contractele aferente instrumentului financiar

purtător de dobîndă ale căror fluxuri de numerar sînt determinate de ratele dobînzii ale afilierii sau un alt contract de rată a dobînzii (de exemplu, un contract options sau future pentru procurarea unui proiect de lege al Trezorerie).

Această categorie este limitată la cele oferte la care toate laturile sînt expuse la rată a dobînzii a unei singure valute. Astfel, se exclud contractele care implică schimbul unuia sau mai multor valute străine (de exemplu, swap-uri valutare încrucişate şi valuta options), precum şi alte contracte a căror caracteristică predominantă de risc este riscul de schimb valutar, care urmează să fie raportat ca contracte de schimb valutar.

Contractele ratei dobînzii include acordurile privind ratele forward, rata dobânzii unei singure valute swap, rata dobânzii futures, rata dobânzii options (inclusiv capace, pardoseli, gulere şi coridoare), rata dobânzii swaptions şi rata dobânzii a garanţie. warrants. interest rate swaptions and interest rate.

Capitalul: Derivatele capitalului sînt contracte care au un randament, sau o parte din randament legat de preţul unui capital special sau un indice a preţurilor de capital.

Schimbul valutar. Aceste derivate includ acele contracte care presupun schimbul de valute pe piaţa forward şi expunerea la aur. Acestea, prin urmare acoperă direct forwards, schimb valutar swaps, valuta swaps (inclusiv swap-uri valutare încrucişate), valuta futures, valuta options, valuta swaptions şi valuta garanţie.

Derivatele schimbului valutar includ toate ofertele care implică expunerea la mai mult de o valută, fie în ratele dobânzii sau cursurile de schimb.

Gold contracts include all deals involving exposure to that commodity. Credit: Derivatele de credit sînt contractele în care plata este legată în primul rînd cu unele

măsuri de bonitate a unui credit special. Contractele specifică un schimb de plăţi în care una din cele

două laturi este determinată de efectuarea creditului de referinţă. Plăţile pot fi declanşate de o serie de evenimente, inclusiv un implicit, un downgrade de rating sau o schimbare stipulată în extinderea creditului a activului de referinţă.

Produs: Aceste derivate sînt contractele care au un randament sau o parte din randamentul lor legat cu preţul de, sau de indicele preţului sau a unui produs cum ar fi un metal preţios (altele decît aurul), petrol, cherestea sau produse agricole.

Altele: Aceste derivate sînt orice alte contracte de derivate, care nu implică o expunere la schimb valutar, rata dobînzii, capitalul, produsul şi riscul de credit (de exemplu, derivatele climatice şi derivate de asigurare).

23. Cînd un derivat este influenţat de mai mult decît un tip de risc de bază, instrumentul ar trebui să fie alocat în funcţie de tipul de risc la care este mai sensibil. Cu toate acestea, dacă din motive practice, instituţiile raportoare au dubii privind clasificarea corectă a derivatelor cu expuneri multiple, ar trebui să aloce oferte în conformitate cu următoarea ordine de prioritate:

Produsele: Toate tranzacţiile de derivate care implică un produs sau expunerea la un indice de produs, chiar dacă sau nu implică o expunere comună de produse sau o altă categorie de risc (de exemplu, schimbul valutar, rata dobînzii sau capitalul) ar trebui să fie raportate în acestă categorie.

Capitalul: Cu excepţie de la contractele cu o expunere comună de produse sau capitaluri, care trebuie să fie raportate ca produse, toate tranzacţiile de derivate corelate cu performanţa capitalurilor sau indicelor de capital trebuie să fie raporteze în categoria de capital. Ofertele de capital cu expuneri la schimbul valutar sau ratele dobînzii trebuie să fie incluse în acestă categorie.

Schimbul valutar: Această categorie va include toate tranzacţiile de derivate (cu excepţia celor deja raportate la categoriile de produs şi capital). Cu o expunere la mai mult de o valută, fiind prin intermediul radei dobînzii sau de schimb.

24. Valoarea contabilă trebuie să fie raportată separat de derivatele cu o valorare justă pozitivă („active”) şi cu o valorare justă negativă („pasive”).

25. „Valoarea noţională” este nominalul brut a tuturor ofertelor încheiate şi care încă nu au fost încă stabilite la data de raportate. În particular, următoarele reguli ar trebui să fie luate în considerare la determinarea valorii noţionale:

Pentru contractele cu valori nominale variabile şi principale noţionale, baza pentru raportarea sînt valorile nominale şi principale noţionale la data de raportare.

Valoarea de valoare noţională pentru a fi raportată în contractul de derivat cu o componentă de multiplicare valoarea contractului noţională efectivă sau valoarea nominală. De exemplu, un contract swap cu o valoare noţională stabilită de 1,000,000 ai cărui termeni de apel pentru soluţionarea trimestrială din diferenţa între 5% şi LIBOR înmulţit cu zece au o cantitate eficientă noţională de 10.000.000.

Swap: valoarea noţională a swap-ului care stă la baza valorii principale pe care se bazează schimbul de dobîndă, schimbul valutar sau alte venituri sau cheltuieli.

Capitalul şi produsul legat de contracte: valoarea noţională raportate pentru un contract de capital sau produs este cantitatea, de exemplu, numărul unităţilor, capitalul produs contractat pentru cumpărare sau vînzare, înmulţit la preţul contractului pentru o unitate.

Valoarea noţională raportată pentru contractele de produs cu schimburi multiple ale principalului este suma contractual, înmulţită cu numărul de schimburi rămase ale principalului în contract.

Derivatele de credit: valoarea contractului raportată pentru derivatele de credit este valoarea nominală a creditului de referinţă relevant.

26. Coloana pentru derivate „valorarea noţională” include pentru fiecare element de linie, suma valorii noţionale a tuturor contractelor în care entitatea raportoare este contraparte, independent sau în conformitate cu valoarea justă, derivatele sînt considerate active şi pasive în bilanţul contabil. Nu se admite nici o compensare între valoarea nominală.

27. Coloana „ din care vîndute” se referă la unele elemente de linie în care trebuie să fie raportate contractele option (în particular, pentru „OTC options”, „piaţa organizatorică options”,

„Produs” şi „Altele”) şi derivatele de credit. Coloana include valorile noţională (preţul de exercitare) ale acestor contracte în care contrapărţile (titularii option) entităţii raportoare ( autorii option) au dreptul de a exercita option, şi pentru elementele de linie aferente derivatelor riscului de credit, valorile noţionale a contractelor în care entitatea raportoare (vînzătorul de protecţie) a vîndut (acordat) protecţie contrapărţilor lor (cumpărătorii de protecţie).

28. Data privind derivatele deţinute pentru tranzacţionare (tabelul 3) care se califică ca „hedges economice” de asemenea trebuie să fie raportate separat pentru fiecare tip de risc ( ca „din care”). Elementul „hedges economice” include acele derivate contabilizate ca deţinute pentru tranzacţionare, dar utilizate ca hedges economice (dar nu contabilizate) a activelor sau pasivelor care nu sînt incluse în portofoliu „deţinute pentru tranzacţionare”. Aceste element nu se include în derivate deţinute pentru de tranzacţionarea de proprietate.

29. Valoarea contabilă şi valoarea noţională totală a derivatelor deţinute pentru tranzacţionare (tabelul 3) şi derivatele deţinute pentru hedgingul contabilizat (tabelul 4) care sînt tranzacţionate pe piaţa OTC trebuie să fie raportate în funcţie de tipul contrapărţii utilizînd următoarele categorii:

Instituţiile de credit,Alte corporaţii financiare, şi Restul (celelalte contrapărţi). 30. Defalcarea contrapărţii pentru derivatele riscului de credit se referă la sectorul în care

contrapartea entităţii raportare se alocă în contract. (protecţia cumpărătorului sau vînzătorului). 31. Derivatele incluse în instrumentele hibride (IAS 39.11, IAS 39.AG27, AG29 şi IFRIC 9)

care au fost separate de contractele gazdă ar trebui să fie incluse în bilanţ şi tabelele 3 şi 4 în conformitate cu natura derivatelor. Valoarea contractului gazdă este inclusă în tabelul 11D. Cu toate acestea, dacă instrumentul hibrid este măsurat la valorarea justă prin profit sau pierderi, contractul ca un întreg ar trebui să fie inclus în categoria deţinute pentru instrumentele financiare destinate la valoarea justă prin profit şi pierderii. În orice caz, o divulgare corespunzătoare a instrumentelor hibride deţinute sau emise de către entitate se face în tabelele 11C şi 11D (a se vedea, de asemenea, punctul 4.7 din acest capitol).

32. Derivatele care nu sunt clasificate drept instrumente de hedging în conformitate cu IAS 39 ar trebui să fie incluse în categoria deţinute pentru tranzacţionare. Acesta se aplică chiar şi la derivatele care sunt "deţinute în scopuri hedging" (aşa cum este descris mai sus) sau legate de instrumentele de capital necotat a cărui valoare justă nu poate fi evaluată sigur.

4.2 Activele financiare (tabelul 5)

4.2.1 Titluri de datorii33. „Titluri de datorii” sînt instrumentele de datorii deţinute de entitatea raportoare ca titluri

care nu sînt credite în conformitate cu Regulamentul BCE.

4.2.2 Defalcările activelor financiare34. Credite şi creanţele includ leasingul financiar.35. Tabelul 5E permite o evaluare a calităţii generale a creditelor şi creanţelor şi portofoliile de

investiţii deţinute pînă la maturitate, defalcate în funcţie de tipul instrumentului şi de tipul contrapărţii, prin dezagregarea lor în activele depreciate şi intacte. Suplimentar, instituţiile de credit sînt solicitate să divulge separat reducerile specifice pentru activele financiare evaluate individual, pentru activele financiare evaluate colectiv şi pentru reducerile colective atrase, dar să nu raporteze pierderi.

36. Conform IAS 39, evaluarea deprecierii colective se aplică activelor financiare care nu sînt individual semnificative şi activelor financiare pentru care nu există dovezi obiective de depreciere individuală. Această abordare nu exclude efectuează unei evaluări deprecierii individuale a creditelor care sunt nesemnificative individual.

37. Procesul de evaluarea colectivă a deprecierii poate fi ilustrată în felul următor:

A. Credite semnificative B.Credite nesemnificative

Credite semnificative individuale

Credite nesemnificative individuale

Depreciate pe bază individuală

Pasul 1

Evaluarea deprecierii individuale

Evaluarea deprecierii colective

Intacte pe bază individuală

Pasul 2

Evaluarea deprecierii colective Evaluarea deprecierii colective

38. „Reducerile specifice pentru activele financiare evaluate colectiv", este valoarea pierderilor din deprecierea colectivă determinată în pasul 1b, aşa cum este descris mai sus. Acest lucru se datorează faptului că din motive practice creditele nesemnificative care sunt depreciate nu pot fi măsurate individual, ci mai degrabă măsurate pe statisticile culese pe o bază de portofoliu.

39. Reducerile colective la pierderile suportate, dar nu raportate", este valoarea pierderilor din depreciere colective determinată ca rezultat ai paşilor 2A şi 2B. Pentru un exemplu de valori care urmează să fie raportate în coloana "reducerile la pierderile suportate, dar nu raportate", a se vedea IAS 39.59 (f), AG87 şi AG90..

40. SIRF 7 nu solicită raportare separată de active financiare evaluate individual şi colectiv. Cu toate acestea, această defalcare este importantă pentru autorităţile de supraveghere şi este conformă cu COREP.

41. Tabelul 5D introduce o defalcare a activelor financiare disponibile pentru vânzare (DPV), de către instrument. În cadrul acestei defalcări, instituţiile de credit sunt obligate să indice valoarea justă a activelor depreciate şi a activelor intacte, respectiv şi valoarea cumulată a pierderilor din deprecieri recunoscute în profit sau pierdere la data de raportare.

42. Următoarele exemple ilustrează tratamentul posibil de un declin în valoarea justă a unui activ financiar DPV, care este depreciat.

43. Exemplu 1: Activele financiare DPV depreciate (conform IAS3 9.67-68)

Costul de achiziţie (T-0) 100Valoarea justă (T-1) 95 costul cumulativ =30Valoarea justă depreciată 70

(1) Măsurile iniţiale ale DPV (2) Schimba valorii juste intacte (câştig prin intermediul capitalului)(3) Schimba valorii juste la depreciere (pierdere prin intermediul capitalului) (4) Pierderi la deprecierii (pierderi cumulative din capital la raportul privind venitul şi

cheltuieli)

DPV Capital P/L

Numerar

4.3 Defalcări ale creditelor şi avansurilor (tabelul 6)

45. Tabelul 6A din cadru acoperă colectarea defalcărilor tuturor creditelor şi avansurilor în funcţie de tipul de produs. În acest exemplu "valoarea contabilă" (de exemplu, valoarea după reducerile pentru pierderi la credite) este raportat. În scopul cadrului, definiţiile tipurilor de credit şi avans sunt după cum urmează:

i) "La cerere (apelul) şi înştiinţare scurtă (contul curent)" include soldul primit la cerere, la scurt timp, şi alte solduri similare (de exemplu, credite care sunt depozitele overnight pentru împrumutat), indiferent de forma lor juridică. Acest element include "overdrafturile", care reprezintă soldurile debitoare în conturile curente.

ii) "Creditele ipotecare (credite imobiliare gajate)" include împrumuturile asigurate oficial de gajurile imobiliare.

iii) "Alte împrumuturi gajate" include împrumuturile susţinute oficial de garanţii, altele decât "credite imobiliare colateralizate", "leasing financiar" şi "creditele răscupărate inversate" (de exemplu, angajamentele valorilor mobiliare, numerar sau alte garanţii).

iv) "Creanţele comerciale" include creditele acordate altor debitori în baza facturilor sau altor documente care dau dreptul de a primi beneficiile tranzacţiilor din vânzarea bunurilor sau prestarea de servicii. Acest element include toate tranzacţiile de factoring (ambele cu şi fără recurs).

v) " leasing financiar", include valoarea contabilă a creanţelor leasing financiar astfel cum sunt definite în IAS 17.

vi) " creditele răscupărate inversate" include finanţarea acordate în schimbul titlurilor de valoare achiziţionate în cadrul acordurilor de răscumpărare sau împrumutate în cadrul acordurilor titlurilor de valoare împrumutate.

vii) "Creditul de consum" include "creditul pentru consum" (credite acordate în principal pentru consumul personal de bunuri şi servicii) care nu sunt gajate, precum creditul acordat pentru „gospodării”, "corporaţiile nefinanciare", şi "ale altor corporaţii financiare" folosind carduri de debit amânate sau carduri de credit (Regulamentul BCE).

viii) "Alte împrumuturi la termen" include soldurile debitoare sub tranzacţii negajate cu scadenţe fixate contractual sau termeni care nu sunt incluse în alte elemente.

Această categorie include depozite interbancare, dacă sînt transferabile sau nu, alt suport financiar fixat la termen, "împrumuturi subordonate" (credite care oferă o cerere a filialei asupra instituţiei emitente, care pot fi exercitate numai după ce toate cererile cu un statut mai înalt au fost îndeplinite) şi "proiectul financiar" (credite, care sunt recuperate numai din veniturile de la proiectele finanţate de acestea).

ix) "Altele" include avansuri care nu pot fi clasificate drept "credite" în conformitate cu Regulamentul BCE, cum ar fi primit valorile brute ale creanţelor în ceia ce priveşte elementele de suspensie (de exemplu, fondurile aflate în aşteptarea investiţiei, transferului sau decontării) şi elementele de tranzit (de exemplu, checurile şi alte forme de plată care au fost trimise în vederea încasării).

(3) 35 5 (2)30 (4)

(1) 100(2) 5

35 (3)

(4) 30

100 (1)

x) "Creditul gajat pentru consum " include gajarea "creditului pentru consum", aşa cum este definit mai sus.

46. Tabelul 6B oferă informaţii cu privire la partea din valoarea contabilă a creditelor şi avansurilor incluse în tabelul 6A care sunt asigurate cu gaj (imobil şi/sau alte active) sau cu garanţii financiare.

47. „Gajul maxim/garanţia care pot fi luate în consideraţie” comparate cu valoarea contabilă netă a creditelor şi avansurilor în tabelul 6A urmează regula potrivit căreia suma valorilor unei garanţii financiare şi/sau gajului arătate în coloanele legate de tabel 6B nu poate depăşi valoarea contabilă a unui credit legat. De exemplu, în cazul în care un împrumut de 1 milion de euro este acoperit cu un gaj constituit din hârtii de valoare cu valoarea justă de 1,5 milioane de euro, garanţia maxim care poate fi considerată în coloana "Alte credite asigurate cu gaj" din 6B tabel este de 1 milion euro. Pentru acest scop, valorile contabile calculate separat de către entitate nu ar trebui să fie agregate.

48. În ceea ce priveşte conţinutul celor trei coloane din tabelul 6B:În „Credite ipotecare (credite imobiliare asigurate cu gaj)”, cuvântul „Rezidenţial” include

garanţii sub formă de proprietate locativă şi cuvântul „Comercial” garanţii sub formă de proprietate comercială, în ambele cazuri cuvintele sunt definite în Directiva Cerinţele faţă de Capital (CRD).

În „Alte împrumuturi asigurate cu gaj”, „Numerar” include garanţii sub formă de depozite şi titluri de creanţă emise de către entitatea raportoare şi „Restul” include garanţii sub formă de hârtii de valoare sau alte active.

„Garanţii financiare” includ contracte conform cărora emitentul trebuie să efectueze plăţi stabilite pentru a rambursa titularului pierderea pe care aceasta o suportă din cauza că un anumit debitor nu efectuează plata la scadenţă în conformitate cu termenele iniţiale sau modificate ale unui titlu de creanţă (SIC 39.9, AG4 şi SIRF 4.A).

49. La creditele şi avansurile, care sunt asigurate nu numai cu un tip de gaj sau garanţie, suma „gajul maxim/garanţiei care pot fi luate în consideraţie” ar trebui să fie repartizată între diferitele coloane a tabelului 6B în funcţie de calitatea gajului începând cu acel ce are cea mai înaltă calitate.

50. Informaţii cu privire la contrapărţi se referă la contrapartea împrumutului, nu la contrapartea gajului.

4.4 Informaţii cu privire la depreciere şi datorii expirate (tabelul 7)51. În conformitate cu SIRF 7.37, tabelul 7 necesită o analiză a vârstei activelor care sunt

expirate la data de raportare, dar nu sunt depreciate la acea dată. Aceste informaţii se referă la active financiare incluse în categoriile disponibile pentru vânzare, credite şi creanţe şi păstrate până la scadenţă.

52. Activele sunt calificate drept expirate în cazul în care contrapartea nu a reuşit să facă o plată atunci când conform contractului trebuia să o facă. Sumele acestor active ar trebui să fie raportate şi defalcate în funcţie de numărul de zile expirate. Analiza restanţelor nu ar trebui să includă active depreciate, deoarece SIRF 7.37 stabileşte că valoarea contabilă a activelor depreciate urmează să fie prezentată separat de activele expirate.

53. Coloana „Ajustări valorice acumulate, înregistrate direct în declaraţia pe venit (anulări acumulate)” include sumele principalului şi a dobânzii restante a oricărui titlu de creanţă depreciat şi împrumuturi şi avansuri pe care entitatea raportoare nu le mai recunoaşte, independent de portofoliu în care au fost incluse. Aceste sume trebuie să fie raportate până când toate drepturilor entităţii au fost stinse (prin expirarea termenelor de prescripţie, iertare sau alte cauze) sau până la recuperare. Pentru instrumentele de capital propriu, această coloană include suma din costul anulărilor în timp ce există posibilitatea de recuperare. Anulările includ atât reducerile în valoarea contabilă a activelor financiare depreciate recunoscute direct în contul de profit sau pierdere [SIRF 7.B5. (D). (I)] cât şi reduceri în sumele conturilor de provizioane atribuite activelor financiare depreciate [SIRF 7.B5 (d). (ii)].

54. Elementul din rândul „credite şi avansuri” are două defalcările - prin contraparte şi prin tipul de produs.

4.5 Informaţii privind riscul de credit şi deprecierea (tabelul 9)

55. Pentru tabelul 9C criteriul de raportare a informaţiei privind operaţiunile repo şi repo reverse sunt incluse în punctul 4.8 al acestui capitol.

56. În tabelul 9E, elementul „Active luate în posesie [active materiale]” se referă la valoarea cumulată a activelor luate în posesie la sfârşitul perioadei de raportare care nu sunt clasificate drept „Proprietate, instalaţii şi echipamente”.

4.6 Datorii financiare (tabelul 10)

57. Tabelul 1.2 şi şablonul detailat 10 aferent acestuia conţine referinţe la „depozite”, „titluri de creaţă emise” şi „alte datorii financiare”.

4.6.1 Depozite

58. Elementul „depozite” este definit în acelaşi fel ca şi în Regulamentul Băncii Centrale Europene (ECB). În consecinţă, depozitele de economii reglementate ar trebui să fie clasificate în conformitate cu Regulamentul Băncii Centrale Europene (vedeţi anexa II, partea 2, punctele 9.2 şi 9.3) şi să le distribuie în conformitate cu defalcările pentru contraparte prevăzute în tabelul 10A. În special, depozitele de economii la vedere netransferabile, care, deşi sunt rambursabile legal la cerere fac obiectul unor penalităţi semnificative şi restricţii şi au caracteristici care sunt foarte apropiate de depozitele overnight, sunt clasificate ca depozite rambursabile la notificare.

4.6.2 Titluri de creanţă emise

59. „Titluri de creanţă emise” sunt titluri de creanţă emise ca hârtii de valoare de către entitatea raportoare care nu sunt depozite în conformitate cu regulamentul Băncii Centrale Europene. Acest element include:

„Certificate de depozit”,„Certificate de economii ale clienţilor” (inclusiv cele dematerializate),Obligaţiuni (convertibile şi neconvertibile),Altele.

4.6.3 Alte datorii financiare

60. “Alte datorii financiare” includ toate pasivele financiare în domeniul de aplicare al SIC 39, altele decât derivatele, poziţiile scurte, depozite şi titluri de creanţă emise. Acestea includ, printre altele, garanţiile financiare, angajamentele creditare, dividende către plată şi sume plătibile în curs de lămurire, obiecte de tranzit şi decontări ulterioare ale tranzacţiilor cu titluri de valoare şi de schimb valutar.

4.6.4 Datorii subordonate

61. „Datorii subordonate” emise trebuie să fie tratate în acelaşi sens ca şi alte datorii financiare suportate. Prin urmare, datoriile subordonate emise sub formă de titluri de valoare trebuie să fie clasificate ca „titluri de creanţă emise”, întrucât datoriile subordonate sub formă de depozite sau credite trebuie să fie clasificate ca „depozite”. Tabelul 10B furnizează informaţii cu privire la datorii subordonate.

4.7 Informaţii privind valoare justa (tabelul 11)

62. Tabelele 11A şi 11B furnizează informaţia privind valoare justa a instrumentelor financiare, folosind ierarhia din SIRF 7. 27A.

63. Tabelul 11C oferă informaţii cu privire la utilizarea opţiunii valorii juste pentru activele şi pasivele financiare desemnate la justa valoare prin profit sau pierdere.

64. Tabelul 11D oferă informaţii cu privire la instrumentele hibride financiare, cu excepţia contractelor evaluate la valoare justa prin profit sau pierdere în conformitate cu opţiunea de valoare justă, care sunt prezentate în tabelul de 11C. Coloana „deţinute pentru comercializare” include suma de instrumente financiare hibride clasificate ca un întreg în „deţinute pentru portofoliului de comercializare” (spre exemplu ea include numai instrumente non-hibrid separate; instrumentele derivate încorporate separat sunt raportate în tabelele 3 şi 4). Celelalte coloane includ cantitatea de contracte gazdă care au fost separate de instrumentele derivate în conformitate cu prevederile SIC 39, care este în cazul în care entitatea nu a ales măsurarea totalului de instrumente hibride financiare la valoarea justa prin profit sau pierdere (vezi de asemenea, punctul 4. 1 din acest capitol).

4.8 Transferul de active financiare şi alte garanţii asigurate cu gaj (tabelul 12)

65. Tabelul 12A este utilizat pentru a raporta o parte sau toate transferurile de active financiare care nu se califică pentru nerecunoaştere (vezi SIC 39.15-37), şi active financiare nerecunoscute în întregime pentru care entitatea îşi păstrează drepturile de deservire. Pentru a oferi o legătură cu COREP, tabelul include o coloană pentru activele financiare care sunt nerecunoscute în scopuri de capital.

66. Pasivele asociate ar trebui să fie raportate în acest şablon în funcţie de portofoliul în care transferul de active financiare aferente sunt incluse (nu în funcţie de portofoliul în care sunt incluse în pasiv).

67. Coloana „Sume nerecunoscute în scopuri de capital” include sumele din activele financiare recunoscute în scopuri contabile dar nerecunoscute în scopuri prudenţiale, deoarece entitatea de raportare le tratează ca poziţii din securitizare în scopuri de capital, în conformitate cu articolul 94 din CRD.

68. „Acorduri de răscumpărare” („repo”) sunt tranzacţiile în cadrul cărora entitatea raportoare primeşte numerar în schimbul activelor financiare vândute la un anumit preţ, cu angajamentul de a răscumpăra acelaşi activ (sau unul identic) la un preţ fixat la o dată anumită în viitor. Sumele primite de către entitatea raportoare în schimbul rambursării activelor financiare transferate unei părţi terţe („achiziţionator temporar”) urmează a fi clasificate drept „acorduri de răscumpărare” în cazul în care există un angajament de a inversa operaţia şi nu doar opţiunea de a face acest lucru. Următoarele variante ale operaţiilor de tip repo sunt clasificate drept „acorduri de răscumpărare”:

i) sume primite în schimbul titlurilor de valoare transferate temporar unei părţi terţe sub formă de împrumuturi de titluri de valoare garantate cu numerar; şi

ii) sume primite în schimbul titlurilor de valoare transferate temporar unei părţi terţe sub formă de acorduri de vânzare/ răscumpărate.

69. “Acorduri de răscumpărare” (“repo”) şi “împrumuturi repo răscumpărate” (“repo revers”) implică numerar primit sau împrumutat de către entitatea raportoare. Deoarece aceste tranzacţii nu sunt prezentate separat în bilanţ, tabelele 6, 10A şi 12A oferă informaţii cu privire la acordurile incluse în fiecare categorie a bilanţului contabil.

70. Informaţii cu privire la tranzacţiile “repo” cu garanţiilor deţinute (asigurate de către o altă parte), care ar putea fi reasigurate de către entitatea raportoare în cadrul unei tranzacţii “repo”, precum şi gajul deţinute în cadrul unei tranzacţii "repo reversă" care ar putea fi vândut, sunt raportate în tabelul 9C.

71. Exemplu ilustrativCedentRepo/împrumuturi de titluri de valoare

CesionarRepo revers

72. În cadrul tranzacţiei de securitizare, când activele financiare transferate nu sunt recunoscute, entitatea raportoare trebuie să declare câştigurile (pierderile) generate în elementele din raportul privind profitul şi pierderile care corespund categoriei din SIC 39 în care activele financiare erau incluse înainte de a nu fi recunoscute. Când activele financiare transferate sunt clasificate ca „deţinute pentru comercializare”, câştigurile (pierderile) trebuie să fie distribuite în tabelul 20C urmând instrucţiunile prezentate în punctul 11 al acestui capitol.

73. Tabelul 12B include valoarea contabilă a tuturor activelor financiare asigurate cu garanţii precum garanţii pentru datorii sau datorii neprevăzute de către entitatea raportoare. Acest tabel include asigurări făcute prin intermediul transferului de active financiare implicate când cesionarul are dreptul de a vinde sau de a reasigura gajul [vezi SIC 39.37.(a)], precum în „tranzacţiile repo”, garanţiile făcute prin transferuri în cadrul cărora cesionarul nu are dreptul de a vinde sau de a reasigura gajul, precum în tranzacţia de securitizare, şi alte garanţii care nu implică transferul gajului, precum emiterea obligaţiunilor acoperite.

5. Active materiale şi nemateriale (tabelul 13)

74. Tabelul 13A arată suma elementelor „Proprietate, instalaţii şi echipamente”, „Ivestiţii imobiliare” şi „Alte active nemateriale” din tabell 1.1 distribuite în conformitate cu criteriul folosit la măsurarea lor.

75. Tabelul 13B arată suma elementelor incluse în tabelul 13A care au fost date în arendă de cître entitatea raportoare (locator) părţilor terţe prin intermediul unor contracte, calificat drept leasing operaţional.

6. Provizioane (tabelul 14)

76. Tabelul 14 arată reconcilierea dintre valaorea contabilă a elementului „Provizioane” din tabelul 1.2 la începutul şi sfîrşitul perioadei defalcate în funcţia de tipurile de mişcare.

77. Elementul „Provizioane în beneficiul angajatului” este divizat în următoarele două elemente:

„Pensii şi alte obligaţii de beneficii după pensionare” include noţiunea de obligaţii privind beneficiile entităţii raportoare definite în SIC 19.54. Tabelul 16A oferă informaţii suplimentare despre acest element (vezi punctul 8 al acestui Capitol).

„Alte beneficii în favoarea angajatului” include suma recunoscută drept obligaţie pentru următoarele categorii:

beneficii în favoarea angajatului pe termen scurt în conformitate cu SIC 19.10 când există incertitudine despre suma care urmează a fi plătită (dacă nu este incertitudine, cheltuiala înregistrată este inclusă în „Alte obligaţii”);

planuri de contribuţii determinate în conformitate cu SIC 19.44.(a);alte beneficii în favoarea angajatului pe termen lung în conformitate cu SIC 19.128; şibeneficii rezeliate în conformitate cu SIC 19.133.

7. Defalcări geografice (tabelul 15) 78. Cadrul FINREP oferă colectarea defalcărilor geografice a activelor şi pasivelor în baza ţării

de reşedinţă a contrapărţii. Supraveghetorii naţionali care doresc să colecteze informaţii suplimentare despre riscul de ţară (bazându-se fie pe ţara de reşedinţă a contrapărţii, fie pe locaţia unde acesta îşi desfăşoară activităţile) trebuie să facă acest lucru în afar FINREP (ex. În Pilonul II sau statisticile financiare internaţionale BIS).

79. Defalcările geografice din tabelul 15A şi 15B fac difernţiere între ţara domestică, ţările din Uniunea Economică şi Monetară (EMU), alte ţări din Uniunea Europeană (EU) şi restul lumii. Ţara domestică reprezintă ţara în care autoritatea de supraveghere naţională primeşte rapoarte.

80. Când titlurile de creanţă emise de către entitatea raportoare nu pot fi alocate după aria geografică al reşedinţei deţinătorului fără a suporta costuri excesive, acestea trebuie clasificate geografic prin convenţie în corespundere cu ţara de reşedinţă a pieţei pe care sunt comercializate. Pentru active/pasive ne-financiare care nu sunt nici contractuale nici statutare, trebuie aplicate următoarele convenţii de clasificare: (a) pentru activele materiale urmează a fi folosită locaţia fizică a activului şi (b) pentru obligaţii necontractuale şi active nemateriale necontractuale urmează a fi folosită reşedinţa entităţii care le-a recunoscut în bilanţul său contabil. Când, după aplicare criteriului precedent, entitatea raportoare are dubii despre faptul alocării corecte a unui activ sau pasiv ea îl paote clasifica drept „domestic”.

8. Planuri de beneficii determinate şi beneficii în favoarea angajatului (tabelul 16)

81.Tabelele 16A şi 16B includ informaţia acumulată despre toate planurile de benificii determinate ale entităţii raportoare. În cazul în care există mai mult de un plan de beneficii determinat, informaţia care urmează a fi raportată în aceste tabele este suma totală a tututror planurilor, şi nu sumele separate pentru fiecare plan.

82. Tabelul 16A „Componenetele planului de beneficii determinat pentru active şi pasive” arată reconcilierea valorii prezente acumulate pentru toate obligaţiile de beneficii determinate, şi

valoarea justă a planului pentru active legat de acestea, pentru activele şi pasivele recunoscute în bilanţul contabil [SIC 19.120A.(f)].

83. Elementul „Active pentru beneficii determinate, total” include, în cazul surplusului, sumele de surplus ce trebuie să fie recunoscute în bilanţul contabil deoarece nu sunt afectate de limitele stabilite în SIC 19.58.(b). Suma acestul element şi suma recunoscută în elementul memorandum „Valoarea justă a oricărui drept de rambursare recunoscut ca activ” sunt incluse în elementul „Alte active” a tabelului 1.1.

84. Suma elementului „Pensii şi alte obligaţii de beneficii după pensionare” este inclusă pentru această obligaţie în elementul „Provizioane pentru beneficii în favoarea angajaţilor” în tabelul 1.2. Reconcilierea dintre valoarea sa contabilă la începutul şi sfîrşitul perioadei este arătată în tabelul 14 (vezi punctul 6 al acestui Capitol).

85. Tabelul 16B „Mişcări în obligaţiile privind beneficiile determinate” arată reconcilierea bilanţurilor de deschidere şi închidere a valorii prezente acumulate pentru toate obligaţiile privind beneficiile determinate a entităţii raportoare, aratând separat efectele în timpul perioadei diferitor elemente enumerate în SIC 19.120A.(c).

86. Suma elementului „Obligaţii privind planul de beneficii determinat [balanţa de închidere]” este suma sumelor următoarelor elemente „Valoarea prezentă a obligaţiilor privind beneficiile determinate finanţate parţial sau în întregime” şi „Valoare prezentă a obligaţiilor determinate nefinanţate în întregime” din tabelul 16A.

87. În tabelul 16C, se aplică următoarele definiţii:

i) „Pensii şi cheltuieli similare” include valoarea recunoscută în timp drept cheltuieli de personal pentru orice obligaţiilor privind beneficiile postangajare (atât planuri de contribuţii definite şi planurile de beneficii definite) şi contribuţiile la fondul socială, în conformitate cu SIC 19.

ii) "Plăţi pe bază de acţiuni" include valoarea recunoscută în timp drept cheltuieli de personal pentru plăţi pe bază de acţiuni, în conformitate cu SIRF 2.

9. Elemente extrabilanţiere

88. Elementele etrabilanţiere includ elementele care nu apar în bilanţul contabil din cauza următoarelor motive:

i) activele şi/sau pasivele care sunt amânate sau neprevăzute şi nu apar în bilanţul contabil până când sau în afară de cazul când acestea devin active sau pasive reale: de exemplu, angajamentele de împrumut, garanţii financiare, şi alte angajamente; şi

ii) banca nu este proprietarul activelor, dar oferă gestionarea, depozitarea, sau alte servicii legate de acele active: de exemplu, gestionarea activelor, active în custodie, servicii ale administraţiei centrale, şi tranzacţii fiduciare.

9.1 Angajamentele de împrumut, garanţii financiare şi alte angajamente (Tabelul 17)

89. Tabelul 17 oferă informaţii cu privire la angajamentele de împrumut, garanţiile financiare, şi alte angajamente oferite şi primite. Atât angajamentele revocabile cât şi cele irevocabile urmează a fi incluse. În scopul acestui cadru, definiţiile acestor obligaţii sunt după cum urmează:

i) „Angajamentele de împrumut” sunt angajamente ferme de a oferi credit în condiţiile şi termenele prestabilite (vezi SIC 39.BC15), cu excepţia derivatelor, deoarece acestea pot fi decontate net în numerar sau prin livrarea sau emitere a unui alt instrument financiar. (Vezi de asemenea, SIC 39.2 (h) şi. SIC 39.4. (a) şi (c).)

ii) „Garanţii financiare” sunt contracte care îndeplinesc definiţia de contracte de garanţii financiare din SIC 39.9 şi SIRF 4 A.

iii) „Alte angajamente” sunt elementele din Anexa II la CRD, care nu sunt incluse în

categoriile anterioare.

90. Elementele „angajamente pentru împrumutul acordat - dintre care: dubioase”, „garanţii financiare acordate - dintre care dubioase” şi „alte angajamente acordate - dintre care dubioase” includ valoarea nominală a acestor angajamente de împrumut, garanţii financiare şi alte angajamente a căror contraparte a falimentat deoarece au avut loc evenimentele similare celor descrise în Anexa VII, partea IV, paragraful 44 din CRD.

91. În completarea Tabelului 17, „valoarea nominală” este suma care cel mai bine reprezintă expunerea maximă a entităţii raportoare la riscul de credit fără a lua în consideraţie orice gaj deţinut sau alte creşteri de credite [vezi SIRF 7.36 (a)]. În special, trebui să fie utilizate următoarele criterii: i) pentru garanţiile financiare, valoarea nominală este suma maximă pe care entitatea ar trebui să o plătească dacă garanţia este rechemată [SIRF 7.B10 (c).]; şi ii) pentru angajamentele de împrumut valoarea nominală este suma totală pe care entitatea sa angajat să o împrumute [SIRF 7.B10 (d).]. Aceste valori nominale sunt valorile de expunere în scopul aplicării articolului 78 din CRD (acest lucru se face înainte de aplicarea procentului de ponderare a riscului).

9.2 Gestionarea activelor, custodia şi alte servicii (Tabelul 18)

92. Tabelul 18 oferă informaţii despre afacerile legate de gestionarea activelor, funcţii de custodie şi alte funcţii de oferire a serviciilor. În completarea acestui tabel, trebui să fie utilizate următoarele definiţii ar:

„gestionarea activelor” se referă la activele ce aparţin direct clienţilor şi pentru care banca oferă servicii de gestionare. „Gestionarea activelor” ar trebui să fie raportată în dependenţă de tipul de client: investiţii colective, fondurile de pensii, gestionarea portofoliului clientului în mod discreţionar, şi alte instrumente investiţionale.

„Active sub custodie” se referă la serviciile oferite sub formă de bancă de custodie. „Activele sub custodie” ar trebui să fie raportate în dependenţă de tipul de client în numele căruia banca deţine active: investiţii colective, alţi clienţi instituţionali, şi altele. Elementul „dintre care: încredinţate altor entităţi” se referă la valoarea activelor, incluse în active sub custodie, pe care entitatea raportoare le-a dat în custodie efectivă altei entităţi.

„Serviciile administraţiei centrale pentru clienţi instituţionali” se referă la serviciile de administrare oferite de către bancă clienţilor instituţionali. De exemplu, pentru investiţiile colective, aceasta include servicii de agent de transfer, de contabilitate, distribuţie, şi ţinerea registrului acţionarilor.

„Tranzacţii fiduciare” se referă la activităţile în care entitatea raportare acţionează în nume propriu, dar în contul şi pe riscul clienţilor săi. Frecvent, în cadrul tranzacţiilor fiduciare entitatea raportarea oferă, de asemenea, servicii cum ar fi: servicii de custodie şi de gestionare a activelor unei entităţi structurate sau administrarea portofoliilor pe bază discreţionară. Cu toate acestea, toate tranzacţiile fiduciare ar trebui să fie raportate doar la acest element ignorând faptul oferirii de către entitatea raportarea a altor servicii.

„Serviciile de plată” se referă la colectarea în numele clienţilor a plăţilor generate de către titlurile de creanţă care nu sunt nici recunoscute în bilanţul contabil al instituţiei de credit raportoare, nici iniţiate de către aceasta.

„Resursele clientului distribuite dar nu gestionate” se referă la produsele emise de către entităţi din afara grupului, pe care entitatea raportoare le-a distribuit clienţilor săi. Acest element ar trebui să fie raportat în dependenţă de tipul produsului.

„Activele implicate în serviciile oferite de către entitate” arată suma activelor în legătură cu care entitatea raportoare acţionează. În principiu, trebuie să fie utilizată valoarea justă; alte baze de măsurare (cum ar fi valoarea nominală) pot fi utilizate în cazul în care valoarea justă nu este disponibilă. În cazurile în care entitatea raportoare oferă servicii entităţilor (cum ar fi schemele de investiţii colective, fondurile de pensii, etc ...), activele în cauză pot fi prezentate la valoarea la care aceste entităţi raportează activele în propriile bilanţuri contabile. Sumele raportate ar trebui să includă dobânda acumulată, dacă este cazul („fixare a preţurilor murdar”).

„Instrumente emise de către entitate” arată, pentru liniile de „gestionare a activelor”, valoarea contabilă a instrumentelor financiare (de exemplu, titluri de creanţă emise, instrumentele de capitaluri proprii emise, etc ...), recunoscute în bilanţul contabil al entităţii raportoare care sunt incluse în coloana „Activele implicate în serviciile oferite de către entitate”.

„Investiţii dublate” include sumele numărate de două ori în coloana „Activele implicate în serviciile oferite de către entitate”, deoarece, în cazul oferirii serviciilor de gestionare a activelor, entitatea raportoare a cumpărat pentru un client, instrumente financiare emise de către o altă entitate, căreia de asemenea, îi oferă servicii de gestionare a activelor. De exemplu, activele raportate ca „portofoliile clientului gestionate pe bază discreţionară”, care sunt investite în structurile de investiţii colective administrate de către entitate. Aceste sume ar trebui să fie incluse în linia ce corespunde titularului.

93. Exemplu ilustrativ Instituţia de credit A emite titluri de creanţă (valoarea contabilă = 100). Aceste valori mobiliare

sunt cumpărate de către un fond mutual B care este gestionat de către instituţia de credit A (total activele deţinute de către B = 100). Ulterior, fondul de pensii C, de asemenea, aflate în administrarea instituţiei de credit A, cumpără acţiuni ale fondului mutual B (total activele deţinute de către C = 150, acţiunile B deţinute de către C = 50).

18. Gestionarea activelor, custodia şi alte servicii (acest tabel este numai o parte al şablonului)Active

implicate în serviciile oferite de către entitate

Dintre care: instrumente emise de către entitate

Dintre care: investiţii dublate

Active gestionate [în dependenţă de tipul clientului]

250 100

Investiţii colective 100 -100 0Fonduri de pensii 150 -50 1

00Portofoliile

clientului gestionate pe bază discreţionară

Alte instrumente investiţionale

94. Venituri din taxe şi comisioane (şi cheltuieli aferente), generate de aceste activităţi sunt prezentate în tabelul 19.

10. Venituri din taxe şi comisioane şi cheltuieli (tabelul 19)

95. Tabelul 19 oferă o defalcare, pe tipuri, a venitului din comisioane şi taxe şi cheltuieli generate de către activităţile bilanţiere şi extrabilanţiere a grupului.

96. Ca principiu general, acest şablon include venituri din taxe şi comisioane şi cheltuieli alte decât: i) acele sume incluse în calculul dobânzii efective a instrumentelor financiare [vezi SIRF 7.20 (c).] şi ii) cele care decurg din instrumentele financiare care sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere [SIRF 7.20 (c). (i).]. Prin urmare, costurile tranzacţiei atribuite direct achiziţiei sau emiterii de instrumente financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere nu sunt incluse în tabelul 19; ele sunt parte a achiziţiei iniţiale/valorii de emisiunii a acestor instrumente şi sunt amortizate în profit sau pierdere pe perioada vieţii lor reziduale folosind rata dobânzii efective [vezi SIC 39.43.].

97. Costurile tranzacţiilor atribuite direct achiziţiei sau emiterii instrumentelor financiare evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere sunt incluse în tabelul 2 [ca parte a elementelor „Câştiguri (pierderi) la activele şi pasivele financiare deţinute pentru comercializare, net” şi „Câştigurile (pierderi) la activele şi pasivele financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere, net”], cu defalcare corespunzătoare în tabelul 20. Ele nu sunt parte a achiziţiei iniţiale/valorii de emisiune a acestor instrumente şi sunt recunoscute imediat în profit sau pierdere.

98. În completarea acestui şablon, ar trebui să fie utilizate definiţiile prevăzute mai sus pentru tabelele 17 şi 18 (vezi de asemenea SIC 18. Anexa 14). Suplimentar la aceasta, următoarele definiţii ar trebui să fie aplicate:

„Valori mobiliare. Emise” se referă la taxele si comisioanele primite pentru implicarea în iniţierea sau emiterea hârtiilor de valoare care nu sunt iniţiate sau emise de către entitatea raportoare.

„Valori mobiliare. Ordine de transfer” se referă la taxe şi comisioane generate de primirea, transmiterea şi executarea în numele clienţilor a ordinelor de a cumpăra sau vinde hârtii de valoare.

„Valori mobiliare. Altele” se referă la taxe şi comisioane generate de către entitatea raportoare care prin oferirea altor servicii legate de hârtiile de valoare care nu sunt iniţiate sau emise de către entitatea raportoare.

„Compensare şi decontare” se referă la veniturile din comisioane şi taxe (cheltuieli) generate de către (percepute de la) entitatea raportoare atunci când participă la compensare în contrapartidă şi facilităţi de decontare.

„Finanţare structurată” se referă la taxele şi comisioanele primite pentru implicarea în iniţierea sau emiterea instrumentelor financiare, altele decât hârtiile de valoare care nu provin din iniţiere sau emitere de către entitatea raportoare.

„Taxe de servicii din activităţile de securitizare” include, pe partea veniturilor, veniturile din comisioane şi taxe generate de către entitatea raportoare care oferă servicii de deservire a împrumuturilor şi, pe partea cheltuielilor, cheltuielile din comisioane şi taxe percepute de la entitatea raportoare de către furnizori de servicii de împrumut.

„Altele” include restul veniturilor (cheltuielilor) din taxe şi comisioane generate de către (percepute de la) entitatea raportoare, cum ar fi cele provenite de la „alte angajamente” în tabelul 17, din serviciile de schimb valutar (de exemplu, schimbul de bancnote sau monede străine ) sau de la furnizarea (primirea) de consultanţă şi alte servicii.

11. Defalcarea elementelor selectate în raportul privind profitul şi pierderile (tabelul 20)

99. Tabelul 20 este utilizat pentru a raporta defalcările din câştiguri (sau venituri) şi pierderi (sau cheltuieli) pentru elementele selectate în rând din tabelul 2.

100. În tabelul 20A, defalcarea „dobânzii” oferite arată venitul din dobânzi aferent activelor financiare (de exemplu, derivate deţinute pentru comercializare, titlurile de creanţă şi împrumuturi şi avansuri) şi cheltuieli din dobânzi aferente pasivelor financiare (de exemplu, derivate deţinute pentru comercializare, depozite, titluri de creanţă emise şi alte pasive financiare). Toate instrumentele din portofolii diferite sunt luate în consideraţie, cu excepţia celor incluse în poziţiile „Derivate - Contabilitatea de acoperire (heding)”. Pentru activele şi pasivele financiare deţinute pentru comercializare sau contabilizate la valoarea justă prin profit sau pierdere, veniturile şi cheltuieli din dobânzi sunt colectate numai în cazul în care sunt contabilizate separat (vezi de asemenea, punctul 3.1 din acestui capitol).

101. În tabelul 20A, elementul „derivate deţinute pentru comercializare” înregistrează sumelor aferente acelor derivate deţinute pentru comercializare, care se califică drept „acoperiri economice (hedging economic)”, cum sunt definite în Capitolul II, punctul 4.1, care sunt incluse ca veniturile sau cheltuieli din dobânzi pentru a corecta veniturile şi cheltuielile instrumentelor financiare care sunt elemente de acoperire (elemente hedge) din punct de vedere economic dar nu contabil.

102. În tabelul 20B defalcarea instrumentelor financiare care nu se evaluează la valoarea justă prin profit sau pierdere prezintă toate câştigurile şi pierderile care sunt recunoscute în raportul privind profitul şi pierderile la derecunoaştere (câştigurile şi pierderile realizate).

103. În tabelul 20C elementul din rândul „Câştiguri (pierderi) la activele şi pasivele financiare deţinute pentru comercializare, net" din tabelul 2 este dezagregat într-o defalcare mixând tipul instrumentului şi clasificarea instrumentelor derivate pe tip de risc.

104. În completarea tabelului 20C trebuie aplicate următoarele reguli generale:fiecare element din linia de defalcare reprezintă valoarea netă (câştiguri minus pierderi,

realizate şi nerealizate) a instrumentelor financiare şi a derivatelor conexe la care se referă;câştigurile şi pierderile din „derivate conexe”, inclusiv instrumente derivate încorporate, ar

trebui să fie prezentate în elementul corespunzător riscului lor de bază în conformitate cu regulile din punctul 4.1 din prezentul Capitol pentru clasificarea lor în tabelul 3; şi

câştiguri şi pierderi din diferenţele de curs valutar ar trebui incluse în elementul în care sunt incluse câştigurile şi pierderile care decurg din instrumentul convertit.

105. Câştigurile şi pierderile aferente activelor şi pasivelor, altele decât derivate, ar trebui să fie incluse după cum urmează:

i) Instrumente aferente ratei dobânzii: inclusiv comercializarea creditelor şi avansurilor, depozite şi titluri de creanţă (deţinute sau emise);

ii) Instrumentele aferente capitalului propriu: inclusiv comercializarea acţiunilor, cote OPCVM (Organism de plasament colectiv în valori mobiliare) şi alte instrumente de capitaluri proprii;

iii) Tranzacţii de schimb valutar: inclusiv tranzacţii de schimburi valutare şi de aur; iv) Instrumente ale riscului de credit: inclusiv tranzacţiile cu note aferente creditului; Mărfuri: inclusiv comercializarea metalelor preţioase (altele decât aurul) şi alte mărfuri; şivi Altele: inclusiv comercializarea instrumentelor financiare care nu pot fi clasificate în

celelalte defalcări.

106. Tabelul 20E oferă în detalii câştigurile şi pierderile privind contabilitatea de acoperire aşa cum se menţionează în SIRF 7.24.

107. În tabelul 20G, elementul „Alte venituri şi cheltuieli operaţionale - leasingul operaţional” include, în coloana „venit” intrări obţinute şi pentru coloana „cheltuieli” costurile suportate de către entitatea raportoare ca locator în cadrul activităţilor sale de leasing operaţional. Costurile pentru entitatea raportoare în calitate de locatar ar trebui să fie incluse în elementul „Cheltuielile generale şi administrative”.

12. Raportul privind venitul global (tabelul 21)

108. Acest tabel oferă informaţii despre Alte venituri globale pentru perioadă [vezi SIC 1.81. (b)].

13. Raportul modificărilor în capitalul propriu (tabelul 22)

109. Raportul modificărilor în capitalul propriu (SIC 1.106) arată reconcilierea între valoarea contabilă la începutul perioadei (sold de deschidere) şi sfârşitul perioadei (sold de închidere) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii (capital emis, prime de capital, rezerve, etc).

14. Informaţii cu privire la interesele minoritare şi câştigurile şi pierderile nerealizate (tabelul 23)

110. Tabelul 23B prezintă suma de câştiguri şi pierderi nerealizate pe active financiare disponibile pentru vânzare şi alte elemente.

111. În acest tabel elementul „Cost estimat la activele materiale [PPE şi IP]” se referă la acele active materiale (proprietate, instalaţii şi echipamente şi investiţii imobiliare), pentru care „costul estimat” la data tranziţiei la SIRF a fost valoarea reevaluată în conformitate cu GAAP (Principiile contabile general acceptate) anterioare sau valoarea sa justă la data respectivă [SIRF 1.30, D5-D8]. Câştigurile sau pierderile nerealizate a acestor active materiale sunt recunoscute în rubrica "Rezerve" a tabelului 1.3.

15. Informaţii aferentă părţilor afiliate (tabelul 24)

112. Tabelul 24 ar trebui să includă sumele şi/sau tranzacţii legate de bilanţul contabil (tabelul 1), elementele extrabilanţiere (tabelul 17) şi raportul privind profitul şi pierderile (tabelul 2), în cazul în care contrapartea este o persoană afiliată aşa cum este definit în SIC 24. Tranzacţiile persoanelor afiliate intra-grup şi soldurile scadente sunt eliminate în pregătirea FINREP al grupului.

113. “Cheltuielile (inversiunile) din anul curent legate de datoriile rele şi dubioase, garanţii şi angajamente” sunt incluse în elementele corespunzătoare din tabelul 2.

114. În tabel 24.C elementul „Compensaţiile managementului superior” include suma tuturor beneficiilor angajaţilor (inclusiv plăţi pe bază de acţiuni), pentru perioada în care se acordă managementului superior al entităţilor incluse în grupul de CRD. În acest scop, definiţiile de beneficii ale angajaţilor şi a managementului superior sunt aceleaşi ca şi în SIC 24.9.

16. Scopul grupului (tabelul 25)

115. Tabelul 25 conţine informaţii detaliate privind entităţile (filiale, întreprinderi mixte, şi asociaţii), incluse în raportul consolidat al FINREP la data de raportare:

Informaţii privind intrarea sau ieşirea din grup (care urmează a fi incluse numai în primul raport după includerea sau excluderea entităţii): „Data intrării/ieşirii” şi „Adăugate sau excluse”. Atunci când entitatea este eliminată, restul coloanelor din tabel nu se completează.

Informaţii privind entitatea în care s-au făcut investiţii: „Denumirea entităţii” (inclusiv codul său de identificare); „Cod de securitate [de exemplu, codul ISIN]” (Codul internaţional de identificare a hârtiilor de valoare), „Capital social” (valoarea totală a capitalului emis de către entitatea în care s-au făcut investiţii la data raportării); capitaluri proprii, activele totale şi profitul sau pierderea entităţii în care s-au făcut investiţii (sumele acestor elemente din ultimul raport financiar al entităţii în care s-au făcut investiţii); „Competenţa de încorporare” (ţara de reşedinţă entităţii în care s-au făcut investiţii); „Activitatea” (domeniul principal de activitate entităţii în care s-au făcut investiţii, de exemplu, codul NACE).

Informaţii cu privire la investitori în orice companie holding al entităţii în care s-au făcut investiţii: „Companie holding” (numele investitorului, inclusiv codul său de identificare); „Dobânda acumulată a capitalului propriu (%)” şi „Drepturile de vot (%)” (procentele deţinute de către compania holding la data de raportare).

Informaţii privind poziţia entităţii în care s-au făcut investiţii în grup: „Structura grupului [relaţiile]” (mamă, filială, întreprindere mixtă sau asociat).

Informaţii privind tratamentul contabil şi valoarea în cadrul Grupului CRD şi Grupului SIRF: „Tratament contabil (Grupul SIRF)” (integrarea deplină, integrare proporţională sau metoda capitalului propriu); „Tratament contabil (Grupul CRD)” (integrarea deplină, integrare proporţională sau metoda capitalului propriu); „Valoarea contabilă” (valorile raportate în bilanţul contabil al entităţii raportoare); „Costul de achiziţie” (suma plătită de către investitori); „Legătura valorii entităţii în care s-au făcut investiţii ce nu este atribuită direct la activele şi pasivele sale” (suma valorii ce nu este atribuită direct la activele şi pasivele entităţii raportate în baza bilanţului contabil consolidat al entităţii raportare pentru entitatea în care s-au făcut investiţii în elementele „valoare ce nu este atribuită direct la activele şi pasivele entităţii” sau „investiţii în entităţi care folosesc în contabilitate metoda capitalului propriu”); şi „Valoarea justă a investiţiilor pentru care există cotaţiile preţurilor publicate” (în cazul în care acţiunile sunt cotate).

Informaţii cu privire la scopul consolidării utilizate: pe bază de SIRF sau de CRD.

17. Defalcări pentru contrapărţi

116. Cadrul FINREP oferă defalcări standardizate în dependenţă de tipul contrapărţii pentru informaţiile raportate în şabloane 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 17, şi 20. Informaţia financiară este defalcată în următoarele clase de alocare a sectorului economic:

Bănci centrale;Guverne generale: guverne centrale, de stat sau regionale, şi guverne locale, inclusiv organele

administrative şi întreprinderile necomerciale, dar excluzând companiile publice şi companiile private deţinute de către aceste administraţii, care desfăşoară o activitate comercială (care ar trebui să fie raportate la „societăţi nefinanciare”); fondurile de asigurări sociale, precum şi organizaţii internaţionale, cum ar fi Comunitatea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca pentru Reglementări Internaţionale;

Instituţii de credit: bănci şi bănci multilaterale;Alte corporaţii financiare: toate societăţile financiare şi cvasi-societăţi, altele decât instituţiile

de credit, cum ar fi firmele de investiţii, fonduri de investiţii, companii de asigurări, fonduri de pensii, organisme de plasament colectiv, şi casele de compensare;

Corporaţii nefinanciare. Corporaţii: societăţile şi cvasi-societăţi care nu desfăşoară activitate de intermediere financiară, ci producţia de bunuri comerciale şi servicii nefinanciare în conformitate cu

Regulamentul BCE care îndeplinesc criteriile pentru a fi eligibile ca „corporaţii” în conformitate cu CRD;

Corporaţii nefinanciare. Retail: societăţile şi cvasi-societăţi care nu desfăşoară activitate de intermediere financiară, ci producţia de bunuri comerciale şi servicii nefinanciare în conformitate cu Regulamentul BCE care îndeplinesc criteriile pentru a fi eligibile ca „retail” în conformitate cu CRD;

Gospodării. Corporaţii: indivizi sau grupuri de indivizi în calitate de consumatori, şi producători exclusiv de bunuri şi servicii nefinanciare pentru consumul final propriu, şi producători de bunuri comerciale şi servicii nefinanciare şi financiare, cu condiţia ca activităţile lor nu sunt cele ale cvasi- corporaţiilor. Sunt incluse instituţiile non-profit care deservesc gospodăriile şi care sunt angajate în principal în producţia de bunuri necomerciale şi servicii destinate anumitor grupuri de gospodării. Această definiţie este în conformitate cu Regulamentul BCE. În plus, pentru a fi incluse în acest sector criteriile pentru a fi eligibile ca „corporaţii” în conformitate cu CRD trebuie să fie îndeplinite.

Gospodării. Retail: indivizi sau grupuri de indivizi în calitate de consumatori, şi producători de bunuri şi servicii nefinanciare exclusiv pentru consumul final propriu, şi în calitate de producători de bunuri comerciale şi nefinanciare şi servicii financiare, cu condiţia ca activităţile lor nu sunt cele ale cvasi- corporaţiilor. Instituţiile non-profit care deservesc gospodăriile populaţiei şi care sunt angajate în principal în producţia de bunuri necomercilae şi servicii destinate anumitor grupuri de gospodării sunt incluse. Această definiţie este în conformitate cu Regulamentul BCE. În plus, pentru a fi incluse în acest sector criteriile pentru a fi eligibile ca „retail”, în conformitate cu CRD trebuie să fie îndeplinite.

117. Pentru defalcări de credite şi avansuri pentru contrapărţi în „deţinute pentru comercializare” şi „portofoliul disponibil pentru vânzare”, garanţii financiare (date şi primite), precum şi angajamentele de împrumut (şi alte angajamente) date, numere 5) şi 7) sunt agregate la postul „Corporaţii” şi numerele 6) şi 8) sunt agregate în elementul „Retail”.

118. Pentru defalcări de titluri de creanţă pentru contrapărţi elementul „Corporaţii” include toate elementele, cu excepţia numerelor de la 1) la 4).

119. Pentru defalcări de instrumente de capitaluri proprii pentru contrapărţi numere 5) şi 6) sunt agregate la elementul „Societăţi nefinanciare”.

120. Pentru defalcări de pasive financiare pentru contrapărţi, precum şi angajamentele de împrumut (şi alte angajamente) primite, numerele 5) şi 6) şi numărul 7) şi 8) sunt agregate în următoarele două elemente: „Societăţi nefinanciare”şi „Gospodării”.

121. Alocarea sectorului economic se bazează exclusiv pe natura contrapărţii directe.

Anexa 1: Tabele de corespondenţă care descriu alocările sectorului economic în FINREP la clase de expuneri în CRD/COREP.

1. Tabelele de mai jos sunt destinate pentru a ajuta instituţiile de credit la pregătirea sistemelor sale TI, şi pentru a oferi îndrumări cu privire la clasificarea instrumentelor sale în cadrul FINREP.

2. Cum rezultă din tabelele de mai jos, nu există nici o legătură completă între FINREP şi COREP datorită existenţei a două abordări diferite în cadrul CRD şi scopuri diferite de clase de expuneri bazate pe risc şi raportări financiare. În special, acesta este cazul Abordării standardizate.

3. Alocarea se bazează pe clase de expuneri cum sunt definite în CRD. CRD foloseşte defalcări diferite de clase de expuneri pentru Abordarea standardizată şi Abordarea Bazată pe Ratingul Intern. COREP se bazează pe aceste defalcări ale CRD pentru diferite abordări. Alegerea făcută pentru clasele de alocare FINREP a sectorului economic este un compromis menit să permită instituţiilor de credit de a organiza sistemele lor într-un mod care să le permită să utilizeze ambele abordări COREP în contextul cadrului de raportare financiară.

Abordare standardizată

Clasele de expunere a Abordării standardizate (articolul CRD 79.1)

Clasele de alocare FINREP a sectorului economic

Comentarii

(a) Guverne centrale şi bănci centrale

(1) Bănci centrale(2) Guverne generale

Aceste expuneri trebuie să fie atribuite la clasele de alocare FINREP a sectorului economic în funcţie de natura contrapărţii.

(b) Guverne regionale şi autorităţi locale

(2) Guverne generale

(c) Organe administrative şi întreprinderi necomerciale

(2) Guverne generale Pentru scopuri FINREP, organismele administrative şi întreprinderile necomerciale nu ar trebui să fie alocate instituţiilor de credit (chiar dacă aceasta este permisă în temeiul CRD).

(d) Bănci multilaterale de dezvoltare

(3) Instituţii de credit

(e) Organizaţii internaţionale

(2) Guverne generale

(f) Instituţii(de exemplu instituţii

de credit şi fonduri de investiţii)

(3) Instituţii de credit(4) Alte corporaţii

financiare

Aceste expuneri trebuie să fie atribuite claselor de alocare FINREP a sectorului economic în funcţie de natura contrapărţii.

(g) Corporaţii (4) Alte corporaţii financiare

(5)Corporaţii

nefinanciare. Corporaţii(7) Gospodării.

Corporaţii(h) Retail (4) Alte corporaţii

financiare(6) Corporaţii

nefinanciare. Retail(8) Gospodării. Retail

(i) Garantate cu proprietate imobiliară

(2) Guverne generale(3) Instituţii de credit(4) Alte corporaţii

financiare(5)Corporaţii

nefinanciare. Corporaţii(6) Corporaţii

nefinanciare. Retail(7) Gospodării.

Corporaţii(8) Gospodării. Retail

Aceste expuneri trebuie să fie atribuite claselor de alocare FINREP a sectorului economic în funcţie de natura contrapărţii.

(j) Elemente expirate (2) Guverne generale(3) Instituţii de credit(4) Alte corporaţii

financiare(5)Corporaţii

nefinanciare. Corporaţii(6) Corporaţii

nefinanciare. Retail(7) Gospodării.

Corporaţii(8) Gospodării. Retail

Aceste expuneri trebuie să fie atribuite claselor de alocare FINREP a sectorului economic în funcţie de natura contrapărţii.

(k) Categorii cu un risc ridicat

Capital propriu (2) Guverne generale(3) Instituţii de credit(4) Alte corporaţii

financiare(5)Corporaţii

nefinanciare. Corporaţii(6) Corporaţii

nefinanciare. Retail(7) Gospodării.

Corporaţii(8) Gospodării. Retail

Aceste expuneri trebuie să fie atribuite claselor de alocare FINREP a sectorului economic în funcţie de natura contrapărţii.

În FINREP acţiunile sunt raportate separat în conformitate cu diferitele categorii de active financiare

La minimum acestea includ elemente ne-expirate care primesc o ponderare a riscului de 150%.

(l) Obligaţiuni acoperite

(2) Guverne generale(3) Instituţii de credit (5)Corporaţii

nefinanciare. Corporaţii(6) Corporaţii

nefinanciare. Retail

Aceste expuneri trebuie să fie atribuite claselor de alocare FINREP a sectorului economic în funcţie de natura contrapărţii.

(7) Gospodării. Corporaţii

(8) Gospodării. Retail(m) Poziţii de

securitizare(2) Guverne generale(3) Instituţii de credit(4) Alte corporaţii

financiare(5)Corporaţii

nefinanciare. Corporaţii(6) Corporaţii

nefinanciare. Retail(7) Gospodării.

Corporaţii(8) Gospodării. Retail

Aceste expuneri trebuie să fie atribuite claselor de alocare FINREP a sectorului economic în funcţie de riscul de bază al securitizării.

(n) Creanţe pe termen scurt asupra instituţiilor şi corporaţiilor

(3) Instituţii de credit(4) Alte corporaţii

financiare(5)Corporaţii

nefinanciare. Corporaţii(7) Gospodării.

Corporaţii

Aceste expuneri trebuie să fie atribuite claselor de alocare FINREP a sectorului economic în funcţie de natura contrapărţii.

(o) Întreprinderi de plasamente colective

Capital propriu (4) Alte corporaţii

financiare

Investiţiile în CIU trebuie să fie clasificate drept instrumente de capitaluri proprii în FINREP, indiferent dacă CRD permite transparenţa acestora.

(p) Alte elemente Capital propriu Alte elemente

În FINREP Alte elemente pot fi incluse în categorii de active diferite.

Abordare Bazată pe Raitingurile Interne

Clasele de expunere a Abordării Bazate pe Raitingurile Interne (articolul CRD 86.1)

Clasele de alocare FINREP a sectorului economic

Comentarii

(a) Guverne centrale şi bănci centrale

(1) Bănci centrale(2) Guverne generale(3) Instituţii de credit

Aceste expuneri trebuie să fie atribuite claselor de alocare FINREP a sectorului economic în funcţie de natura contrapărţii.

(b) Instituţii(de exemplu instituţii

de credit şi fonduri de investiţii, precum şi unele guverne generale şi bănci multilaterale)

(2) Guverne generale(3) Instituţii de credit(4) Alte corporaţii

financiare

Aceste expuneri trebuie să fie atribuite claselor de alocare FINREP a sectorului economic în funcţie de natura contrapărţii.

(c) Corporaţii (4) Alte corporaţii financiare

(5)Corporaţii nefinanciare. Corporaţii

(7) Gospodării. Corporaţii

Aceste expuneri trebuie să fie atribuite claselor de alocare FINREP a sectorului economic în funcţie de natura contrapărţii.

(d) Retail (4) Alte corporaţii financiare

(5)Corporaţii nefinanciare. Corporaţii

(6) Corporaţii nefinanciare. Retail

Aceste expuneri trebuie să fie atribuite claselor de alocare FINREP a sectorului economic în funcţie de natura contrapărţii.

(e) Capital propriu Capital propriu În FINREP acţiunile sunt separate ca produs în categorii de active financiare diferite.

(f) Poziţii de securitizare

(2) Guverne generale(3) Instituţii de credit(4) Alte corporaţii

financiare(5)Corporaţii

nefinanciare. Corporaţii(6) Corporaţii

nefinanciare. Retail(7) Gospodării.

Corporaţii(8) Gospodării. Retail

Aceste expuneri trebuie să fie atribuite claselor de alocare FINREP a sectorului economic în funcţie de riscul de bază al securitizării.

(g) Alte obligaţii necreditare

Alte elemente În FINREP Alte elemente pot fi incluse în categorii de active diferite.