decizie 47_2013 ghiduri eiopa

1 Splaiul Independenței nr. 15, sector 5, București Tel: 021.659.61.79, int.1179, Fax: 021.659.6440 Operator de date cu caracter personal nr. 12283

Decizie

privind aplicarea ghidurilor pregătitoare pentru implementarea regimului

de supraveghere Solvabilitate II emise de Autoritatea Europeană de

Asigurări și Pensii Ocupaționale

Având în vedere că de la 01 ianuarie 2016 va intra în vigoare un nou

regim de reglementare și supraveghere a societăților de asigurare autorizate în

statele membre ale Uniunii Europene (Solvabilitate II – SII), regim bazat pe

evaluarea riscurilor, inclusiv în calculul necesarului de capital de solvabilitate;

Având în vedere faptul că, în data de 25 septembrie 2013, Consiliul

Supraveghetorilor Autorității Europene de Supraveghere pentru Asigurări și

Pensii (AEAPO/EIOPA) a aprobat patru ghiduri pregătitoare pentru

implementarea regimului de supraveghere Solvabilitate II, aplicabil statelor

membre;

Având în vedere dispoziţiile art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010

al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a

Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și

pensii ocupaţionale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a

Deciziei 2009/79/CE a Comisiei, coroborate cu dispozițiile art.3 alin.(2) lit.a) din

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi

completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare;

Având în vedere importanța adoptării de către conducerea societăților de

asigurare a unui sistem de guvernanță corporativă compatibil cu exigențele

regimului SII;

Luând în considerare că pentru calculul necesarului de capital de

solvabilitate o societate de asigurare poate solicita utilizarea unui model intern


sau înlocuirea unor parametri din formula standard cu parametri specifici

societății de asigurare;

Cunoscând importanța acordată de noul regim SII pentru autoevaluarea

de către o societate de asigurare a modului de respectare a profilului său de risc

adoptat, în vederea menținerii acestuia în perspectivă sau adaptării lui la

deciziile conducerii societății de asigurare de a subscrie noi riscuri sau de a

renunța la subscrierea unor riscuri;

Ținând cont de necesitatea ca, în procesul de monitorizare a acestei

perioade pregătitoare, Autoritatea de Supraveghere Financiară – Sectorul

asigurări-reasigurări (A.S.F./S.A.R) să fie informată de societățile de asigurare

prin raportări cantitative și calitative periodice despre adaptarea la regimul SII,

precum și despre impactul acestui regim asupra lor;

Având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 4 alin.(5) din

Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25

noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de

asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), o societate de asigurare poate

solicita să i se aplice regimul SII chiar dacă îndeplinește criteriile prevăzute la

alin.(1) – (4) ale aceluiași articol;

În continuarea acțiunilor întreprinse de A.S.F./S.A.R. pentru asigurarea

condițiilor necesare și obligatorii ca societățile de asigurare care vor intra sub

incidența regimului SII să poată să îl aplice fără dificultăți de la data intrării lui în

vigoare, pentru menținerea și creșterea gradului de stabilitate financiară a

societăților de asigurare și asigurarea unei protecții sporite pentru asigurați și

potențialii asigurați;

Pentru crearea unui cadru unitar de aplicare și de monitorizare a aplicării

ghidurilor pregătitoare emise de către AEAPO/EIOPA;

În temeiul:

- prevederilor art.1 alin.(2), art.2 alin.(1) lit.b), art.2 alin.(5) și (6) și art.3

alin.(2) lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind


înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere

Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu

modificările şi completările ulterioare;

- prevederilor art.2 alin.(2) lit.h2) din Legea nr.32/2000 privind activitatea de

asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările

ulterioare;

- Hotărârii Parlamentului României nr.60/2013 privind numirea membrilor

Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Vicepreședintele Autorității de Supraveghere Financiară – Sectorul

asigurări-reasigurări emite prezenta

Decizie

privind aplicarea ghidurilor pregătitoare pentru implementarea regimului

de supraveghere Solvabilitate II emise de Autoritatea Europeană de

Asigurări și Pensii Ocupaționale

Capitolul I

Dispoziții generale și definiții

Articolul 1. Prevederi generale

(1) Prevederile prezentei decizii se aplică, cu respectarea principiului

proporționalității, care are în vedere natura, amploarea şi complexitatea riscurilor

inerente activităţii desfăşurate, astfel:

a) societăţilor, în conformitate cu prevederile art. 66;

b) societăților care optează pentru utilizarea unui model intern pentru

calculul SCR, în condițiile prevăzute de DSII.


(2) Prin derogare de la alin. (1), dispozițiile capitolelor II şi III se aplică și

societăților care îndeplinesc în 2014 condițiile privind domeniul de aplicare al

DSII, menționate la art. 2 coroborate cu prevederile art. 4 din DSII.

(3) Conducerea societăților este responsabilă de coordonarea procesului de

elaborare a politicilor scrise menționate în prezenta decizie, de aprobarea și de

punerea în practică a acestora.

Articolul 2. Acronime și definiții

(1) În înţelesul prezentei decizii, acronimele de mai jos au următoarele

semnificaţii:

1. A.S.F.- Autoritatea de Supraveghere Financiară;

2. CIC - coduri de identificare complementară utilizate pentru

transmiterea informațiilor privind activele și instrumentele financiare derivate;

3. DSII - Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea

activității de asigurare și de reasigurare (Directiva Solvabilitate II);

4. EIOPA – Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii

Ocupaționale;

5. MCR - cerinţa de capital minim, prevăzută la art. 128 – 131 din DSII;

6. ORSA - autoevaluarea riscurilor şi a solvabilităţii, prevăzută la art. 45

din din DSII; reprezintă totalitatea proceselor şi procedurilor dezvoltate de

societăţi pentru a identifica, evalua, monitoriza, gestiona şi raporta riscurile, pe

termen scurt sau lung, în vederea determinării necesarului de capital de

solvabilitate;

7. SCR - cerința de capital de solvabilitate, prevăzută la art. 100 - 127

din DSII.

(2) În înţelesul prezentei decizii, termenii şi expresiile de mai jos au

următoarele semnificaţii:


1. analizare prealabilă – procesul prin care A.S.F. evaluează gradul de

cunoașterea a elaborării unui model intern pentru calculul SCR și modalitatea de

integrare a acestuia în procesul decizional al societății;

2. conducere – organul administrativ, de conducere sau de control al

societăţilor, cu particularitățile sistemului unitar sau dualist, după caz;

3. a documenta - a fundamenta prin documente justificative procesele

desfășurate, inclusiv procesul decizional;

4. etapa de pregătire – etapă premergătoare aplicării cerinţelor DSII,

în care societăţile pun în practică prevederile prezentei decizii;

5. evaluare prospectivă - procesul de abordare în perspectivă a riscurilor

proprii, pe termen scurt sau lung, în vederea determinării necesarului de capital

sau a altor acțiuni pentru acoperirea necesităţilor globale de solvabilitate,

desfășurat pe baza principiilor autoevaluării riscurilor şi solvabilităţii (ORSA);

6. formulă analitică apropiată - formulă matematică care face legătura

directă între măsura de risc pentru care optează societăţile şi măsura de risc de

referinţă;

7. funcții-cheie - funcțiile importante și critice incluse în sistemul de

guvernanță, menționate la art. 41 - 49 din DSII;

8. măsura de risc de referinţă - valoarea la risc a fondurilor proprii de

bază, cu un nivel de încredere de 99,5%, pe o perioadă de un an;

9. notă explicativă – document care cuprinde informaţii calitative și care

însoțește raportările cantitative;

10. societăţi – întreprinderi de asigurare și/sau reasigurare definite la art.

13 pct. 1,2,4 și 5 din DSII şi autorizate în România în conformitate cu Legea

32/2000, cu modificările şi completările ulterioare;

11. t=0 reprezintă data la care calculul SCR este efectuat prin utilizarea

modelului intern;

12. t=1 reprezintă momentul în timp la un an după t=0;


(3) În înțelesul prezentei decizii, un aspect cantitativ sau calitativ al unui model

intern este considerat ca fiind semnificativ atunci când o modificare sau o eroare

a acestuia poate avea impact asupra rezultatelor modelului intern respectiv și în

consecință poate influenţa procesul decizional al societăților, opinia utilizatorilor

acestor rezultate sau opinia A.S.F.

(4) În înțelesul prezentei decizii, în cazul externalizării activităţilor sau funcţiilor

critice, prin furnizor se înţelege furnizorul iniţial şi subcontractanţii acestuia, până

la ultimul subcontractant.

Capitolul II

Sistemul de guvernanță

Secţiunea 1. Cerinţe privind sistemul de guvernanţă


(1) Societăţile adoptă măsuri corespunzătoare pentru:

a) crearea unui sistem de guvernanţă, în conformitate cu prevederile

DSII, în vederea asigurării unui management eficient şi prudent, bazat pe

principiul continuității activității;

b) crearea unui sistem de management al riscului bazat pe strategii,

procese şi proceduri de raportare;

c) transmiterea către A.S.F. a informaţiilor calitative în ceea ce privește

sistemul de guvernanţă.

(2) Sistemul menţionat la alin. (1) lit. b) este instituit pentru identificarea,

măsurarea, monitorizarea, gestionarea şi raportarea în permanenţă a riscurilor la

care societăţile sunt sau ar putea fi expuse, pentru fiecare risc în parte şi pentru

interdependenţele dintre acestea.

(3) În vederea realizării obiectivelor strategice şi a desfăşurării eficiente a

activităţii, societăţile instituie o structură organizatorică şi o structură


operaţională adaptabile la schimbările obiectivelor respective și ale domeniului

de activitate.

Articolul 4. Conducerea societăţilor

(1) Conducerea societăţilor interacţionează adecvat cu funcțiile de conducere,

cu funcţiile-cheie, cu alte funcții critice şi cu comitetele pe care le înfiinţează,

cărora le solicită informaţii pe care le verifică și testează în procesul decizional.

(2) Societăţile sunt conduse efectiv de cel puţin două persoane responsabile cu

adoptarea deciziilor importante.

(3) Deciziile adoptate de conducere au la bază informaţiile furnizate de funcţiile-

cheie și sunt documentate în consecință.

(4) Atunci când alocă sarcini suplimentare funcției actuariale, conducerea se

asigură că acest lucru nu generează conflicte de interese.

(5) Conducerea stabileşte componentele sistemului de guvernanţă care sunt

revizuite și frecvența cu care se realizează revizuirea acestora, ţinând cont de

structura grupului de care aparţin, dacă este cazul.

(6) Constatările și concluziile obținute în urma revizuirii componentelor

sistemului de guvernanță sunt documentate și raportate conducerii la termenele

stabilite de aceasta.

(7) Conducerea instituie măsuri de urmărire a modului de adoptare și aplicare a

modificărilor sistemului de guvernanţă, decise pe baza constatărilor și

concluziilor menționate la alin. (6).

Articolul 5. Funcţiile-cheie

(1) Societăţile instituie şi menţin în mod adecvat următoarele funcţii-cheie:

a) funcția de management al riscului;

b) funcția de conformitate;

c) funcția de audit intern;

d) funcția actuarială.

(2) Funcția de audit intern nu poate fi cumulată cu niciuna dintre celelalte

funcții-cheie menționate la alin. (1).


Articolul 6. Politici scrise

Societăţile stabilesc politici scrise coerente și în concordanţă cu strategia de

afaceri, cu privire la cel puţin următoarele aspecte:

a) obiectivele urmărite;

b) persoanele responsabile și sarcinile alocate acestora;

c) procesele şi procedurile de raportare;

d) obligaţia compartimentelor de specialitate de a furniza funcţiilor-cheie

toate informaţiile necesare îndeplinirii atribuţiilor care le revin;

e) modul de stabilire a persoanelor responsabile pentru funcţiile-cheie, a

atribuţiilor şi a competenţelor acestora;

f) competenţa profesională şi probitatea morală ale conducerii,

responsabililor pentru funcţiile-cheie şi ale altor persoane care exercită un

impact major asupra procesului decizional, menţionând inclusiv:

i) procedura şi criteriile de evaluare, atât în timpul procesului de

angajare, cât şi permanent;

ii) situaţiile care pot determina o reevaluare a competenței

profesionale și a probității morale ale persoanelor respective;

g) managementul riscului, inclusiv:

i) riscurile asociate activităţii de subscriere şi constituirii rezervelor

tehnice;

ii) riscul operaţional;

iii) riscurile asociate programului de reasigurare şi altor tehnici de

minimizare a riscului;

iv) managementul active – obligaţii;

v) riscul de investiţii;

vi) riscul de lichiditate;

h) managementul capitalului;

i) sistemul de control intern;

j) funcţia de audit intern;


k) funcţia actuarială;

l) externalizarea;

m) criteriile de stabilire a persoanelor care exercită un impact major

asupra procesului decizional;

n) proceduri privind optimizarea calității datelor, pentru a respecta

standardele stabilite la art. 121-125 din DSII;

o) proceduri privind stabilirea altor funcții sau activități critice.

Articolul 7. Planul pentru situaţii de urgenţă

Societăţile îşi identifică ariile de vulnerabilitate şi riscurile asociate acestora, care

pot genera situaţii de urgenţă, şi elaborează un plan pentru gestionarea

acestora, pe care îl evaluează, actualizează şi testează cel puțin o dată pe an.

Secţiunea 2. Competenţa profesională şi probitatea morală

Articolul 8. Cerinţe de competenţă profesională

(1) Societăţile se asigură că membrii conducerii, persoanele responsabile de

funcţiile-cheie şi alte persoane care exercită un impact major asupra procesului

decizional, îndeplinesc cerințele de competenţă profesională.

(2) Conducerea deţine în mod colectiv cunoștințe, calificări şi experienţă cel

puţin în legătură cu:

a) piaţa financiară, în special cea a asigurărilor/reasigurărilor;

b) strategia de afaceri şi modelul de afaceri;

c) sistemul de guvernanţă;

d) analiza financiară şi actuarială;

e) cadrul legislativ.

Articolul 9. Cerinţe de probitate morală

(1) Societăţile verifică probitatea morală a membrilor conducerii, a

responsabililor pentru funcţii-cheie şi a altor persoane care exercită un impact

major asupra procesului decizional, pe baza unor documente relevante privind

conduita acestora în afaceri, aspectele de natură penală, financiară şi de


supraveghere, indiferent de locaţia în care au activat, şi pe baza unor

recomandări pertinente și credibile care certifică buna lor reputaţie.

(2) Termenul de prescripţie a infracţiunii este în conformitate cu cadrul legislativ

național unde a fost constatată infracțiunea.

(3) În cazul externalizării funcţiilor-cheie:

a) prevederile alin. (1) se aplică de asemenea, şi angajaţilor furnizorilor

de servicii, responsabili pentru executarea funcțiilor respective;

b) societățile desemnează un angajat, cu competenţe profesionale și

probitate morală, pentru a verifica și certifica performanţele şi rezultatele

serviciilor furnizorului.

Secţiunea 3. Managementul riscului

Articolul 10. Rolul conducerii și al funcției de management al riscului

(1) Conducerea societăților este responsabilă de eficacitatea sistemului de

management al riscului, inclusiv de:

a) strategiile şi politicile care privesc acest sistem;

b) stabilirea apetitului de risc;

c) stabilirea limitelor toleranţei la risc.

(2) Funcţia de management al riscului raportează conducerii atât la solicitarea

acesteia, cât şi din proprie iniţiativă:

a) riscurile identificate ca fiind potenţial semnificative, inclusiv cele

referitoare la riscul de investiții ocazionale;

b) modificările intervenite în profilul de risc;

c) alte surse de risc specifice.

Articolul 11. Politica scrisă

(1) Politica privind managementul riscului cuprinde descrierea cel puţin a

următoarelor aspecte:

a) modul de stabilire și definire a categoriilor de risc şi a metodelor de

măsurare a riscurilor;


b) modalitatea de gestionare a surselor de risc, a categoriilor de risc şi a

acumulărilor de riscuri;

c) relația dintre sistemul de management al riscului și rezultatele

evaluării prospective, SCR și limitele toleranței la risc;

d) limitele toleranţei la risc pentru fiecare categorie de risc, în funcţie de

apetitul general de risc;

e) conţinutul testelor de stres periodice şi frecvenţa acestora;

f) situaţiile care necesită realizarea unor teste ad-hoc, altele decât cele

prevăzute la lit. e).

(2) Politica privind managementul riscului asociat activității de subscriere și

constituirii rezervelor tehnice, cuprinde descrierea cel puţin a următoarelor

aspecte:

a) modalitatea de identificare a tipurilor de risc de asigurare pe care

societăţile le subscriu;

b) modalitatea de determinare a tarifelor adecvate pentru acoperirea

plății daunelor, despăgubirilor, indemnizațiilor şi a cheltuielilor estimate;

c) modalitatea de identificare a riscurilor derivate din obligaţiile aferente

activităţii de asigurare, inclusiv din opţiunile şi valorile de răscumpărare

garantate stipulate în contracte;

d) modalitatea de calcul al tarifelor pentru produse noi, având în vedere

restricţiile impuse de politica de investiţii, de programul de reasigurare sau de

alte tehnici de minimizare a riscurilor.

(3) Politica privind managementul riscului operațional cuprinde descrierea cel

puţin a următoarelor aspecte:

a) modul de identificare a riscurilor operaţionale prezente sau potenţiale;

b) activităţile şi procesele interne, inclusiv sistemele informatice care

stau la baza acestora;

c) canalele de distribuție a produselor de asigurare și modul de

gestionare a riscurilor aferente acestora;


d) limitele de toleranţă pentru principalele arii de risc operaţional;

e) procesele de identificare, analizare, înregistrare, monitorizare și

raportare a evenimentelor cu risc operaţional;

f) elaborarea şi analizarea unui set de scenarii pentru gestionarea

riscului operaţional pornind de la:

i) eşecul unui proces-cheie;

ii) potențialele erori ale sistemelor proprii sau ale personalului;

iii) producerea unor evenimente externe.

(4) Politica privind managementul riscului asociat programului de reasigurare și

altor tehnici de minimizare a riscului, cuprinde descrierea cel puţin a

următoarelor aspecte:

a) modalitatea de identificare a nivelului de transfer al riscului în

conformitate cu limitele de risc definite;

b) modalitatea de identificare a tipurilor de contracte de reasigurare

adecvate profilului de risc;

c) principiile de selectare a contrapartidelor şi procedurile de evaluare şi

monitorizare a bonităţii şi diversificării acestora;

d) procedurile de evaluare a transferului efectiv al riscului luând în

considerare riscul de bază;

e) modalitatea de gestionare a lichidităţilor pentru acoperirea plății

daunelor, despăgubirilor și indemnizațiilor, independent de momentul recuperării

sumelor din reasigurare şi de nivelul acestora;

f) descrierea tehnicilor de minimizare a riscurilor, inclusiv programul de

reasigurare;

g) modalitatea de analizare, evaluare şi documentare a tuturor tehnicilor

de minimizare a riscurilor.

(5) Politica privind managementul active - obligații cuprinde descrierea cel puţin

a următoarelor aspecte:


a) procedura de identificare şi evaluare a situațiilor în care activele nu

sunt adecvate obligaţiilor, cel puțin din punct de vedere al maturităţii şi monedei;

b) efectul preconizat al tehnicilor de minimizare a riscurilor asupra

managementului active – obligaţii;

c) situațiile care permit neadecvarea voluntară a activelor la obligaţii;

d) metodologia şi frecvenţa testelor de stres şi ale simulărilor.

(6) Politica privind managementul riscului de investiții cuprinde descrierea cel


a) nivelul estimat de siguranţă, calitate, lichiditate, profitabilitate şi

disponibilitate al întregului portofoliu de active;

b) modalitatea în care nivelul menţionat la lit. a) poate fi realizat,

indicându-se limitele cantitative impuse activelor şi expunerilor, inclusiv

expunerilor extrabilanţiere;

c) modul în care sunt luate în considerare specificitățile pieţelor

financiare;

d) condiţiile în care activele se pot constitui drept garanţii sau se pot da

cu împrumut;

e) relaţia dintre riscul de piaţă şi alte riscuri, în cazul scenariilor de

situaţii nefavorabile;

f) procedura de evaluare şi verificare adecvată a investiţiilor;

g) procedura de monitorizare a performanţei investiţiilor şi de revizuire a

politicii, dacă este cazul;

h) modalitatea de selectare a activelor în interesul asiguraţilor și

beneficiarilor;

i) criteriile de stabilire a setului de indicatori-cheie, conform art. 12 alin.

(1).

(7) Politica privind managementul riscului de lichiditate cuprinde descrierea cel



a) procedura de determinare a nivelului decalajului dintre fluxurile de

trezorerie de intrare şi cele de ieşire, ambele aferente activelor şi obligaţiilor,

ținând seama și de fluxurile previzionate privind primele, daunele, rezilierile și

răscumpărările;

b) modalitatea de evaluare a necesarului de lichidităţi, pe termen scurt şi

mediu, inclusiv a unei rezerve de lichidități dedicată acoperirii unui deficit;

c) modalitatea de evaluare şi monitorizare a nivelului activelor lichide;

d) modalitatea de evaluare a costurilor potențiale sau a pierderilor

financiare aferente necesităţii urgente de a transforma active în lichidităţi;

e) modalitatea de identificare a instrumentelor alternative de finanţare şi

de estimare a costurilor aferente acestora;

f) modalitatea de evaluare a efectului pe care noile activităţi preconizate

îl pot avea asupra lichidităţilor.

Secţiunea 4. Principiul persoana prudentă

Articolul 12. Managementul riscului de investiţii

(1) Societăţile dezvoltă un set propriu de indicatori-cheie pentru gestionarea

acestui risc, în concordanţă cu politica de management al riscului de investiţii şi

cu strategia de afaceri, fără a se baza exclusiv pe informaţiile furnizate de alte

entităţi, cum ar fi instituţiile financiare, administratorii de active sau agenţiile de

rating.

(2) Atunci când adoptă decizii privind investiţiile, societăţile ţin seama de toate

riscurile asociate acestora, nu numai de riscul luat în mod adecvat în calculul

SCR.

Articolul 13. Managementul riscului de investiţii cu caracter ocazional

Înainte de a efectua investiţii cu caracter ocazional, societăţile evaluează cel

puțin:

a) capacitatea de a le efectua şi gestiona;

b) riscurile specifice aferente şi impactul asupra profilului de risc;


c) compatibilitatea acestora cu interesele asiguraţilor și ale beneficiarilor,

cu restricţiile stabilite pentru obligaţii şi cu managementul eficient al întregului

portofoliu de investiții;

d) impactul asupra calităţii, siguranţei, lichidităţii, profitabilităţii şi

disponibilităţii întregului portofoliu de investiţii.

Articolul 14. Managementul riscului de investiţii asociate contractelor unit-

linked şi index-linked

Societăţile selectează investiţiile asociate contractelor unit-linked şi index-linked

în concordanţă cu interesul deplin al asiguraţilor și beneficiarilor şi ţinând cont

de:

a) informațiile privind programele de investiții pe care le furnizează

asiguraților;

b) restricţiile aferente contractelor unit-linked și index-linked și în special

de restricțiile legate de lichiditate;

c) modul în care sunt gestionate restricțiile menționate la lit. b).

Articolul 15. Managementul riscului de investiţii în instrumente derivate şi

securitizate

(1) În cazul în care utilizează instrumente derivate, societăţile:

a) monitorizează performanţele acestora;

b) monitorizează evoluția calităţii, siguranţei, lichidităţii sau profitabilităţii

portofoliului de investiții astfel încât îmbunătăţirea oricăreia dintre aceste

caracteristici să nu aibă impact negativ asupra celorlalte, atunci când utilizarea

instrumentelor derivate are drept scop eficientizarea managementului

portofoliului;

c) documentează principiile de utilizare a acestora;

d) demonstrează realizarea unui transfer efectiv al riscului atunci când

instrumentele respective sunt utilizate pentru a diminua riscurile sau ca tehnică

de minimizare a riscurilor.


(2) În cazul în care investesc în instrumente securitizate, societăţile se asigură

că propriile interesele şi cele ale iniţiatorului sau sponsorului, cu privire la

activele securitizate, sunt bine înţelese şi armonizate.

Articolul 16. Managementul riscului privind alte investiţii

Societăţile instituie proceduri privind gestionarea, monitorizarea şi controlul

riscurilor aferente investiţiilor în active care:

a) nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă financiară reglementată;

b) sunt produse complexe, dificil de evaluat;

c) sunt active admise la tranzacţionare, dar netranzacţionate sau

tranzacţionate cu frecvență redusă.

Secţiunea 5. Fondurile proprii


Politica privind managementul capitalului descrie cel puțin următoarele

elemente:

a) procedura prin care se asigură, la momentul emisiunii elementelor

fondurilor proprii și ulterior, respectarea:

i) cerinţelor privind clasificarea acestora, conform DSII;

ii) cerințelor privind regimul de distribuire;

b) procedura de monitorizare a emisiunii elementelor fondurilor proprii, în

conformitate cu planul de management al capitalului pe termen mediu conform

prevederilor art. 18.

c) procedura privind maturitatea şi condiţiile fiecărui element de fonduri

proprii care să respecte criteriile regimului aplicabil privind capitalul conform

DSII;

d) procedura privind examinarea poziţiei de capital în conformitate cu

politica referitoare la dividendele plătite pentru acţiunile ordinare;


e) procedura de identificare şi documentare a condițiilor în care

distribuirea unui element de fonduri proprii se preconizează a fi amânată sau

anulată.

Articolul 18. Planul de management al capitalului pe termen mediu

(1) Societăţile elaborează un plan de management al capitalului pe termen

mediu, monitorizat de conducere, care include cel puțin:

a) emisiunile de capital planificate;

b) maturitatea elementelor de fonduri proprii, atât scadenţa contractuală,

cât şi rambursările şi răscumpărările anticipate;

c) modul în care emisiunile, răscumpărările, rambursările sau alte

modificări ale valorii elementelor de fonduri proprii afectează aplicarea limitelor

regimului de capital conform DSII;

d) modalitatea de aplicare a politicii privind distribuirea capitalul.

(2) La elaborarea planului menționat la alin. (1), societăţile iau în considerare

rezultatul evaluării efectuate de funcţia de management al riscului şi rezultatele

evaluării prospective.

Secţiunea 6. Sistemul de control intern

Articolul 19. Controlul intern

(1) Societăţile instituie un sistem de control intern în cadrul căruia:

a) să se desfăşoare acţiuni de control proporţionale cu riscurile generate

de activităţile şi procesele controlate;

b) fiecare angajat trebuie să cunoască rolul atribuit;

c) să existe mecanisme de monitorizare şi raportare pentru a se furniza

conducerii informaţii relevante necesare procesului decizional.

(2) În cadrul sistemul de control intern, societățile instituie funcția de

conformitate prin care se asigură desfăşurarea activităţii cu respectarea

legislației naționale aplicabile şi a politicilor şi procedurilor interne.


Secţiunea 7. Funcţia de audit intern


Politica scrisă cuprinde descrierea cel puţin a următoarelor aspecte:

a) procedurile care asigură deplina independenţă şi imparţialitatea

funcţiei față de conducere atunci când efectuează auditul, evaluează şi

raportează rezultatele;

b) termenii şi condiţiile în care i se solicită opinia, asistenţa şi executarea

anumitor sarcini;

c) procedurile care trebuie urmate de persoana responsabilă cu funcția

de audit intern înainte de a informa A.S.F. despre faptul că neregulile constatate

și raportate conducerii nu au fost remediate;

d) criteriile de rotaţie a persoanelor desemnate responsabile cu

executarea sarcinilor aferente funcţiei, dacă este cazul;

e) situaţiile în care este necesară efectuarea unor activităţi de audit

suplimentare celor prevăzute în planul de audit intern menţionat la art. 21 alin.

(1);

f) atribuțiile funcției.

Articolul 21. Atribuții

(1) Funcția de audit intern elaborează și aplică cel puțin anual un plan de audit

intern care prevede:

a) perioada pentru care este elaborat, în funcție de sistemul de

guvernanță și de activitatea desfășurată;

b) prioritizarea activităţilor, în funcție de riscuri.

(2) Suplimentar față de prevederea menționată la alin. (1), funcția de audit

intern:

a) prezintă conducerii planul menționat la alin. (1) şi raportează modul în

care este respectat;

b) prezintă conducerii un raport de activitate anual, care cuprinde:

i) constatări şi recomandări;


ii) perioada de timp estimată pentru remedierea deficienţelor

inclusiv nominalizarea persoanelor responsabile;

iii) modalitatea de punere în practică a recomandărilor;

c) verifică respectarea deciziilor conducerii, adoptate pe baza raportului

menţionat la lit. b).

Secţiunea 8. Funcţia actuarială

Articolul 22. Atribuții

(1) Artibuțiile funcției actuariale sunt cel puţin următoarele:

a) identificarea neconcordanţelor cu cerinţele privind calculul rezervelor

tehnice, prevăzute la art. 76 – 85 din DSII;

b) detalierea efectelor semnificative pe care modificările datelor,

metodologiilor şi ipotezelor le au asupra volumului rezervelor tehnice, de la o

dată de evaluare la alta, în cazul în care rezervele tehnice sunt deja calculate

conform cerinţelor DSII menționate la lit. a);

c) evaluarea respectării standardelor de calitate menționate la art. 121-

125 din DSII în ceea ce privește datele interne şi externe utilizate la calcularea

rezervelor tehnice;

d) recomandarea modificării procedurilor interne în vederea optimizării

calităţii datelor, în cazul identificării unor neconcordanțe cu standardele de

calitate menționate la lit. c);

e) în formularea opiniei privind politica de subscriere și programul de

reasigurare, ia în considerare interdependenţa dintre acestea și rezervele

tehnice;

f) prezentarea unui raport anual conducerii, în care documentează:

i) îndeplinirea atribuțiilor şi descrierea rezultatelor obținute;

ii) deficienţele constatate şi recomandările pentru remedierea

acestora.


(2) În cazul în care societăţile se află în analizarea prealabilă a modelului

intern, în plus față de atribuțiile menționate la alin. (1) funcţia actuarială:

a) specifică riscurile din aria acesteia de expertiză, acoperite de modelul

intern, bazându-se pe analize tehnice și pe raționamentul calificat;

b) specifică modul în care sunt generate dependenţele din cadrul

riscurilor menţionate la lit. a) şi interdependenţa acestora cu alte riscuri.

Secţiunea 9. Externalizarea

Articolul 23. Determinarea funcţiilor şi a activităţilor critice

(1) Funcțiile-cheie menționate la art. 5 sunt considerate funcții critice.

(2) Societăţile determină caracterul critic al altor funcţii sau activităţi pe care le

externalizează, astfel:

a) ţinând cont de faptul că acestea sunt indispensabile în desfășurarea

activității, în special în furnizarea serviciilor către asigurați;

b) respectând procedurile menționate la art. 6 lit. o).


(1) Politica scrisă privind externalizarea descrie cel puțin următoarele:

a) criteriile de calitate privind selectarea furnizorilor de servicii;

b) frecvenţa şi modalitatea de evaluare a activităţii furnizorului;

c) termenii și condițiile contractului;

d) planurile pentru situaţii de urgenţă, inclusiv renunțarea la

externalizarea funcției sau a activității respective.

(2) Societățile respectă prevederile alin. (1) și în cazul în care împuternicesc un

intermediar în asigurări să subscrie contracte de asigurare/reasigurare sau să

regularizeze daune, în numele şi pe seama acestora.


Capitolul III

Evaluarea prospectivă a riscurilor proprii

(pe baza principiilor ORSA)

Secţiunea 1. Cerinţe privind realizarea evaluării prospective și rolul

conducerii


(1) Evaluarea prospectivă se realizează cel puțin o dată pe an, sau la

solicitarea A.S.F, în conformitate cu politica stabilită conform art. 26 și este

supusă examinării şi evaluării din punct de vedere calitativ de către A.S.F.

(2) Societăţile îşi determină profilul de risc şi decid asupra metodologiei prin

care realizează evaluarea prospectivă, utilizând informaţii agregate.

(3) În procesul de evaluare prospectivă, societăţile evaluează dacă, începând

cu 2015, respectă în mod constant cerinţele privind calculul SCR şi al rezervelor

tehnice, calculate conform specificaţiilor tehnice publicate de EIOPA și ținând

cont de:

a) potenţialele modificări ale profilului de risc;

b) cantitatea și calitatea fondurilor proprii pentru activitatea planificată;

c) structurarea pe ranguri a fondurilor proprii și modul în care se poate

modifica pe parcurs ca urmare a răscumpărării, rambursării sau a scadenţei

acestora.

(4) În cazul în care societăţile se află în procesul de analizare prealabilă,

acestea pot utiliza modelul intern pentru evaluarea prospectivă.

(5) Societăţile care nu se află în procesul de analizare prealabilă determină,

pentru 2015, gradul de semnificație al devierii profilului de risc de la ipotezele

care stau la baza calculului SCR, conform specificaţiilor tehnice publicate de

EIOPA.


(6) În evaluarea prospectivă, societățile dezvoltă procese utilizând tehnici

adecvate şi adaptate structurii organizatorice şi sistemului de management al

riscului.

(7) Toate etapele evaluării prospective sunt documentate corespunzător.


Societăţile elaborează politica privind realizarea evaluării prospective, care

descrie cel puţin:

a) procesele și procedurile necesare realizării evaluării prospective;

b) relaţia dintre profilul de risc, limitele toleranţei la risc aprobate şi

necesităţile globale de solvabilitate;

c) criteriile de stabilire a frecvenţei realizării evaluării prospective;

d) modul în care se realizează:

i) testele de stres;

ii) analizele de senzitivitate;

iii) testele de faliment;

iv) alte analize;

e) standardele privind calitatea datelor;

f) planificarea etapelor de realizare a evaluării prospective, ţinând cont

de:

i) profilul de risc;

ii) volatilitatea necesităților de solvabilitate globală raportată la

poziția de capital;

iii) situațiile excepționale care pot determina realizarea unei alte

evaluări prospective;

g) persoanele care contribuie la realizarea evaluării prospective şi

sarcinile atribuite fiecăreia.


Articolul 27. Recunoaşterea şi evaluarea necesităţilor globale de

solvabilitate

(1) În vederea realizării evaluării prospective, societăţile supun riscurile

semnificative indentificate unei game variate de teste de stres şi de analize de

scenarii.

(2) În cazul în care societățile utilizează metode de evaluare şi recunoaştere

diferite faţă de cele prevăzute de DSII:

a) estimează impactul cantitativ al acestora asupra evaluării prospective,

pe baza specificaţiilor tehnice publicate de EIOPA;

b) motivează alegerea metodelor respective, luând în considerare în

mod adecvat:

i) profilul de risc;

ii) limitele de toleranţă la risc aprobate;

iii) strategia de afaceri;

c) asigură respectarea cerinţelor privind managementul prudențial.

(3) Rezultatele evaluării prospective sunt exprimate cantitativ şi sunt însoţite de

evaluarea calitativă a riscurilor semnificative.

(4) Funcţia actuarială asigură respectarea în permanenţă a cerinţelor privind

calculul rezervelor tehnice şi identifică riscurile care ar putea fi generate de

incertitudinile aferente calculului respectiv.

(5) În cazul în care profilul de risc se abate de la ipotezele care stau la baza

calculului SCR, societăţile:

a) efectuează o analiză calitativă pentru a determina gradul de

semnificație a abaterii;

b) efectuează o analiză cantitativă, în cazul în care analiza menționată la

lit. a) demonstrează că abaterea este semnificativă.

Articolul 28. Responsabilitatea conducerii și utilizarea rezultatelor

(1) Responsabilitatea conducerii societăţilor în evaluarea prospectivă include:

a) implicarea în mod activ în derularea întregului proces;


b) cunoaşterea tuturor riscurilor semnificative, reflectate sau nu în

calculul SCR;

c) aprobarea și coordonarea întregului proces;

d) verificarea, analizarea şi aprobarea rezultatelor;

e) utilizarea rezultatelor în procesul decizional.

(2) Societățile utilizează rezultatele evaluării prospective cel puţin pentru:

a) managementul eficient al capitalului;

b) planificarea activităţii;

c) elaborarea şi dezvoltarea produselor.

Secțiunea 2. Evidența evaluărilor prospective

Articolul 29. Raportul

(1) Pentru fiecare evaluare prospectivă realizată, după aprobarea rezultatelor

de către conducere, societățile întocmesc un raport intern însoţit de

documentaţia corespunzătoare, transmis ulterior persoanelor care utilizează

informaţiile conţinute de acesta.

(2) În termen de cel mult două săptămâni de la aprobarea rezultatelor evaluării

prospective de către conducere, societățile transmit A.S.F. un raport care include

cel puțin următoarele:

a) rezultatele calitative și cantitative ale evaluării prospective și

concluziile obţinute pe baza acestora;

b) metodele și principalele ipoteze utilizate;

c) comparația între necesitățile globale de solvabilitate, SCR și fondurile

proprii ale societății.


Capitolul IV

Procesul de analizare prealabilă a modelului intern

Secțiunea 1. Dispoziții generale


(1) Societățile stabillesc proceduri pentru calculul SCR cu formula standard ca

măsură prudențială pentru situația în care A.S.F. nu va aproba utilizarea unui

model intern.

(2) Întrucât analizarea prealabilă nu reprezintă un proces de pre-aprobare:

a) opinia favorabilă a A.S.F. în urma acestei analize, nu garantează

aprobarea utilizării unui modelul intern în conformitate cu legislația DSII;

b) opinia nefavorabilă a A.S.F în urma acestei analize nu împiedică

societățile să solicite aprobarea pentru utilizarea unui model intern în

conformitate cu legislația DSII.

(3) După aplicarea regimului impus de DSII, societățile pot solicita aprobarea

utilizării unui model intern, numai după analizarea prealabilă a acestuia.

Articolul 31. Descrierea analizării prealabile

(1) Scopul analizării prealabile este ca A.S.F să îşi formeze o opinie asupra:

a) stadiului de pregătire al societăților pentru utilizarea unui model intern

în aplicarea regimului impus de DSII atât pentru calculul SCR, cât și pentru

managementul riscului și procesul decizional;

b) stadiului de îndeplinire a cerințelor privind modelele interne, stabilite

în DSII.

(2) Analizarea prealabilă este un proces iterativ și include cel puțin următoarele

acțiuni:

a) depunerea la A.S.F. de către societăţi a cererii de analizare prealabilă

a modelului intern pe care îl dezvoltă, însoţită de documentaţia aferentă care

include cel puţin următoarele:


i) motivația elaborării un model intern total sau parțial, adecvat

profilului de risc;

ii) proiectul global și arhitectura modelului intern, inclusiv riscurile,

entitățile, liniile de afaceri majore acoperite de modelul intern;

iii) planificarea aferentă elaborării și implementării modelului intern;

iv) evaluarea conformității cu testele și standardele din DSII

referitoare la modelul intern;

v) SCR calculată cu formula standard;

b) stabilirea, împreună cu conducerea societății, a calendarului de

desfășurare a procesului de analizare prealabilă în funcție de cantitatea și

calitatea informațiilor depuse conform lit. a);

c) solicitarea de către A.S.F. a altor informații calitative și cantitative

relevante, inclusiv a rezultatelor ORSA;

d) analizarea și revizuirea informațiilor de către A.S.F. și transmiterea

concluziilor către societăți;

e) monitorizarea modificărilor modelului intern și analizarea acestora,

dacă este cazul.

Articolul 32. Analizarea realizată de A.S.F.

(1) În stabilirea revizuirilor pe care le efectuează, A.S.F. ţine seama cel puţin

de următoarele:

a) caracterul specific al societăţilor;

b) caracteristicile modelului intern;

c) relaţia dintre componenta modelului intern care face obiectul revizuirii

şi celelalte componente ale acestuia;

d) principiul proporționalității menționat la art. 1, care se aplică:

i) astfel încât respectarea cerinţelor DSII privind modelul intern să

nu fie diminuate;

ii) luând în considerare modul de elaborare, calitatea modelului

intern şi sfera de aplicare a acestuia.


(2) În ceea ce privește calculul SCR menționat la art. 31, alin. (2) lit. a) pct. v),

societățile prezintă informații privind SCR globală și SCR pentru fiecare din

următoarele categorii de riscuri care intră în sfera de aplicare a modelului

intern:

a) riscul de piață;

b) riscul de contrapartidă;

c) riscul de subscriere pentru asigurările de viață;

d) riscul de subscriere pentru asigurările de sănătate;

e) riscul de subscriere pentru asigurările generale;

f) riscul de catastrofă pentru asigurările generale;

g) riscul operațional.

(3) Informațiile menționate la alin. (2) sunt transmise la un nivel cât mai

granular, luând în considerare elementele definite în anexa tehnică I și

detaliate în anexa tehnică II.

Secțiunea 2. Modificările modelului intern și testul de utilizare

Articolul 33. Modificările modelului intern

(1) Atunci când societățile intenționează să modifice modelul intern, acestea

informează A.S.F. cu privire la:

a) procedura instituită pentru aprobarea, comunicarea, documentarea şi

validarea modificărilor;

b) clasificarea modificărilor în funcție de gradul lor de semnificație.

(2) Atunci când stabilesc politica privind modificarea modelului intern,

societățile menționează sursele de modificare care ar putea influenţa SCR şi cel

puţin modificările intervenite în:

a) sistemul de guvernanţă;

b) nivelul de conformitate cu cerinţele privind utilizarea modelului intern;

c) caracterul adecvat al specificaţiilor tehnice ale modelului intern;

d) profilul de risc.


(3) Societățile identifică modificările semnificative printr-o abordare obiectivă pe

baza unor indicatori-cheie elaborați și utilizați în funcție de specificul activității și

al modelului intern.

(4) Societățile evaluează efectul fiecărei modificări individuale şi efectul

modificărilor combinate asupra SCR sau asupra fiecărei componente, pentru a

preveni omisiunea impacturilor individuale care se neutralizează reciproc, dar şi

impactul combinat al modificărilor multiple.

Articolul 34. Testul de utilizare

(1) Societățile respectă, în conformitate cu art. 120 din DSII, cel puțin

următoarele cerinţe privind:

a) prezentarea generală a ariilor în care este utilizat modelul intern;

b) modul în care modelul intern este adecvat activităţii desfășurate;

c) modul și gradul de înțelegere a modelului intern;

d) modul în care modelul intern este integrat în procesul decizional și

în sistemul de management al riscului.

(2) Societățile documentează modul în care modelul intern este utilizat în

sistemul de management al riscului şi în procesul decizional astfel încât acest

lucru să creeze o motivaţie pentru îmbunătăţirea calităţii modelului intern.

(3) Societățile documentează compatibilitatea modelului intern cu activitatea

desfășurată luând în considerare cel puțin următorii factori:

a) acoperirea deciziilor esenţiale, strategice şi a altor decizii relevante

prin utilizarea modelului intern;

b) nivelul de granularitate al sistemului de management al riscului;

c) nivelul de granularitate al procesului decizional;

d) structurarea procesului decizional;

e) relaţia dintre modul de elaborare a modelului intern şi rezultatele

obţinute.


(4) A.S.F. organizează interviuri cu conducerea societăților şi utilizatorii

relevanți ai modelului intern pentru a verifica dacă aceștia înţeleg modelul intern

şi rezultatele acestuia utilizate în procesul decizional.

(5) A.S.F. poate examina documentaţia aferentă proceselor verbale ale

şedinţelor conducerii sau ale factorilor decizionali corespunzători, pentru

verificarea cerințelor menționate la alin. (1).

(6) În susținerea procesului decizional, societățile demonstrează că:

a) persoanele interesate din cadrul societăţilor și conducerea acestora

primesc periodic rezultatele modelului intern, pe baza cărora adoptă deciziile;

b) modelul intern poate să determine capitalul economic şi să identifice

impactul asupra profilului de risc al eventualelor decizii adoptate pe baza

modelului intern;

c) înţeleg efectul pe care deciziile adoptate conform lit. a) îl au asupra

SCR.

(7) Societățile monitorizează profilul de risc şi documentează modul în care

modificările semnificative ale acestuia determină recalcularea SCR.

(8) Societăţile care utilizează modelul intern al grupului pentru calculul SCR la

nivel individual cooperează cu societatea-mamă și cu celelalte filiale ale grupului

pentru ca arhitectura modelului respectiv să fie adecvată activităţii şi profilului de

risc proprii.

(9) Societăţile menţionate la alin. (8) demonstrează cel puţin că:

a) SCR la nivel individual este calculată cu frecvenţa prevăzută la art.

102 din DSII şi ori de câte ori este necesar pentru procesul decizional;

b) pot propune modificări ale modelului intern al grupului, în special ale

componentelor semnificative pentru profilul de risc propriu sau ca urmare a

modificării acestuia și luând în considerare mediul în care își desfășoară

activitatea;

c) modelul intern al grupului este adecvat activităţii şi sistemului de

management al riscului proprii;


d) modelul intern al grupului acoperă în mod adecvat riscurile;

e) rezultatele au un nivel suficient de granularitate pentru ca modelul

intern să aibă un rol semnificativ în procesul decizional;

f) participă la stabilirea politicii unice de validare a modelului intern al

grupului.

Secţiunea 3. Stabilirea ipotezelor și utilizarea raționamentului calificat

Articolul 35. Stabilirea ipotezelor

(1) Societăţile stabilesc ipotezele pe baza raţionamentului calificat şi ţinând

cont de gradul de semnificaţie al impactului pe care îl are utilizarea acestora.

(2) Societățile evaluează gradul de semnificaţie al impactului utilizării

ipotezelor, pe baza unor indicatori cantitativi şi calitativi evaluați global, luând în

considerare și condiţiile de pierderi extreme.

(3) În sensul alin. (1), societățile instituie un proces validat şi documentat care

are ca scop minimizarea riscului de comunicare defectuoasă între diferitele

persoane implicate în stabilirea ipotezelor.

(4) Ipotezele sunt stabilite şi utilizate în mod coerent de-a lungul timpului şi

sunt adecvate scopului pentru care sunt stabilite.

(5) Societățile stabilesc nivelul de responsabilitate ierarhic, inclusiv până la

nivelul conducerii, în vederea aprobării ipotezelor, în funcţie de gradul de

semnificaţie al acestora.

Articolul 36. Documentarea, validarea şi comunicarea

(1) Societățile documentează procesul de stabilire a ipotezelor, în special

utilizarea raţionamentului calificat, având în vedere:

a) criteriile utilizate în procesul decizional pe baza cărora se optează

pentru anumite ipoteze în detrimentul altora;

b) ipotezele stabilite, semnificaţia, modul de utilizare şi perioada de

valabilitate ale acestora;

c) experţii/specialiştii implicaţi în procesul de stabilire a ipotezelor;


d) incertitudinea ipotezelor şi modificările pe care le determină în

rezultatele finale;

e) motivaţia care stă la baza optării pentru anumite ipoteze în detrimentul

altora şi baza de informaţii utilizată pentru acestea, precum și identificarea

circumstanţelor în care ipotezele pot fi considerate false;

f) instrumentele de validare;

g) modul în care emitenții și utilizatorii ipotezelor semnificative și

raţionamentului calificat primesc informaţii scrise, clare şi complete;

h) modificările ipotezelor semnificative, generate de informaţii şi analize

noi, inclusiv abaterile înregistrate de rezultatele utilizării acestora;

i) revizuirea ipotezelor selectate, având la bază expertiza independentă

internă sau externă.

j) validarea procesului prin care se optează pentru anumite ipoteze şi a

utilizării raţionamentului calificat.

(2) Societăţile informează A.S.F. în cazul în care utilizează alte instrumente de

validare, precum testele de stres sau de senzitivitate.

Secţiunea 4. Analizarea compatibilităţii

Articolul 37. Verificarea și evaluarea compatibilităţii

(1) Societăţile asigură compatibilitatea metodelor utilizate pentru calculul

prognozei distribuţiei probabilităţilor cu metodele utilizate în evaluarea activelor

şi obligaţiilor din bilanţul întocmit conform DSII.

(2) În etapele de calcul al prognozei distribuției probabilităților, societățile

verifică următoarele elemente, în cazul în care acestea sunt relevante pentru

componenta modelului intern care se analizează:

a) compatibilitatea tranziţiei de la evaluarea activelor şi obligaţiilor în

bilanţul întocmit conform DSII la calculul SCR cu modelul intern;

b) compatibilitatea evaluării activelor şi obligaţiilor în modelul intern, la

data evaluării, cu evaluarea acestora în bilanţul întocmit conform DSII;


c) compatibilitatea proiecţiei factorilor de risc şi a impactului acestora

asupra valorilor monetare prognozate cu ipotezele privind acești factori de risc,

utilizate pentru evaluarea activelor şi obligaţiilor în bilanţul întocmit conform

DSII;

d) compatibilitatea reevaluării activelor şi obligaţiilor la expirarea

perioadei de timp cu evaluarea activelor şi obligaţiilor în bilanţul întocmit

conform DSII.

(3) În evaluarea compatibilităţii menționate la alin. (1), efectuată în mod

periodic, ca parte a procesului de validare a modelului intern, pe bază

cantitativă, societățile iau în considerare cel puţin următoarele elemente:

a) datele şi parametrii utilizaţi ca date de intrare pentru calculele utilizate

în evaluarea activelor şi obligaţiilor în bilațul întocmit conform DSII şi în

prognoza distribuţiei probabilităţilor;

b) ipotezele care stau la baza calculelor menționate la lit. a), în special a

ipotezelor privind:

i) opţiunile şi garanţiile financiare contractuale;

ii) acţiunile viitoare ale conducerii şi beneficiile discreţionare

viitoare prognozate;

c) abaterile dintre calculul prognozei distribuţiei probabilităţilor şi

evaluarea activelor şi obligaţiilor în bilanţul întocmit conform DSII, atât individual,

cât și în combinație, dacă este cazul;

(4) În cazul identificării abaterilor menționate la alin. (3) lit. c), societățile

demonstrează că acestea nu generează incompatibilitate între calculul

prognozei distribuţiei probabilităţilor şi evaluarea activelor şi obligaţiilor în

bilanțul întocmit conform DSII.


Secţiunea 5. Prognoza distribuției probabilităților

Articolul 38. Cunoaşterea profilului de risc

(1) Prognoza distribuției probabilităților trebuie să reflecte toate caracteristicile

relevante ale profilului de risc.

(2) În sensul alin. (1), societățile stabilesc proceduri şi dezvoltă procese pentru

cunoașterea suficientă și permanentă a profilului de risc, în special a

generatorilor de risc și a altor factori care explică evoluţia variabilei care stă la

baza prognozei distribuţiei probabilităţilor.

(3) Mulţimea de evenimente care stă la baza riscurilor, inclus în calculul

prognozei distribuţiei probabilităţilor trebuie să fie completă.

Articolul 39. Complexitatea prognozei distribuţiei probabilităţilor

(1) Complexitatea prognozei distribuţiei probabilităţilor este determinată,

în principal, de două dimensiuni:

a) gradul de cunoaştere al profilului de risc, aşa cum este reflectat

în mulţimea de evenimente care stă la baza prognozei distribuţiei

probabilităţilor;

b) capacitatea metodei de calcul aleasă de a transforma informaţiile

respective într-o distribuţie a valorilor monetare, legată de modificările

intervenite în fondurile proprii de bază.

(2) Conceptul de complexitate nu ar trebui redus la granularitatea reprezentării

prognozei distribuţiei probabilităţilor, întrucât o prognoză sub forma unei funcţii

continue ar putea să nu fie complexă.

(3) În selectarea tehnicilor actuariale şi statistice utilizate în calculul prognozei

distribuţiei probabilităţilor, societățile demonstrează:

a) modul de evaluare a acestora;

b) caracterul adecvat conform profilului de risc;

c) obținerea unei prognoze a distribuției probabilităților suficient de

complexă astfel încât:

i) să includă toate caracteristicile relevante ale profilului de risc;


ii) să susţină procesul decizional;

d) modul în care ia în calcul fiabilitatea cuantilelor nefavorabile;

e) garantarea menținerii fiabilității cuantilelor nefavorabile, în procesul de

generare a unei prognoze complexe a distribuției probabilităților.

Articolul 40. Evaluarea complexităţii prognozei distribuţiei probabilităţilor

(1) Pentru evaluarea prognozei distribuției probabilităților, societățile iau în

considerare cel puţin următoarele:

a) profilul de risc și măsura în care acesta este reflectat în prognoza

distribuției probabilităților;

b) măsurile pe care le adoptă în ceea ce priveşte creșterea nivelului de

complexitate al prognozei distribuţiei probabilităţilor, respectând cerinţele privind

testarea modelului intern și standardele menţionate în articolele 120 - 126 din

DSII;

c) pentru un anumit risc, modul în care tehnicile alese şi prognoza

distribuţiei probabilităţilor obţinută interacţionează cu alte riscuri incluse în sfera

de aplicare a modelului intern, în ceea ce priveşte nivelul complexităţii prognozei

distribuţiei probabilităţilor;

d) natura, amploarea şi complexitatea riscului avut în vedere;

e) progresele ştiinţei actuariale şi practica general acceptată pe piaţă.

(2) În prognoza distribuţiei probabilităţilor, nu se introduc elemente

nefundamentate care nu reflectă cunoştinţele iniţiale despre profilul de risc

menționate la art. 37 alin.(2).

Secţiunea 6. Calibrare și aproximări

Articolul 41. Cunoaşterea aproximărilor

(1) Societățile cunosc și înțeleg în detaliu aproximările pe care le utilizează,

aprobate de A.S.F. conform art. 122 alin. (3) din DSII, demonstrând cel puțin

următoarele:


a) luarea în calculul SCR a erorii introduse prin intermediul

aproximărilor;

b) faptul că aproximările utilizate nu determină o subestimare

semnificativă a SCR faţă de rezultatul calculului obținut cu măsura de risc de

referinţă;

c) stabilitatea rezultatelor aproximărilor, conform profilului de risc, în timp

şi în condiţii de pierderi extreme.

(2) Societățile nu pot utiliza incertitudini semnificative în determinarea

aproximărilor pe care le utilizează în vederea recalibrării SCR, dacă acestea

generează o subestimare a valorii acesteia.

Articolul 42. Măsura de risc de referinţă ca rezultat intermediar

În cazul în care măsura de risc de referinţă poate fi determinată ca un rezultat

intermediar în cadrul procesului de calcul al capitalului economic, atunci

societățile demonstrează că acest rezultat reflectă în mod corect profilul de risc.

Articolul 43. Utilizarea altei variabile

(1) În cazul în care utilizează pentru calculul SCR variaţia unei variabile diferite

de fondurile proprii de bază, societăţile demonstrează:

a) că diferenţa dintre fondurile proprii de bază şi variabilă nu este

semnificativă la t=0 şi în toate situaţiile previzibile până la t=1 inclusiv;

b) în cazul în care diferența menționată la lit. a) este semnificativă, că nu

poate exista nicio variaţie semnificativă a acesteia în perioada următoare, în

condiţii de pierderi extreme, conform profilului de risc;

c) în determinarea valorii fondurilor proprii de bază:

i) că poate reconcilia diferenţa dintre fondurile proprii de bază şi

variabila de bază la t=0;

ii) diferenţa dintre fondurile proprii de bază şi variabila de bază, în

orice situaţie până la t=1 inclusiv.


(2) Indiferent de metoda de calcul utilizată, societățile demonstrează că modul

în care este întocmit bilanţul conform DSII permite determinarea valorii

fondurilor proprii eligibile pentru acoperirea SCR.

Articolul 44. Utilizarea formulelor analitice apropiate

În cazul utilizării formulelor analitice apropiate, în vederea recalibrării SCR de la

măsura de risc a modelului intern la măsura de risc de referinţă, societățile

demonstrează că ipotezele care stau la baza formulelor sunt realiste şi valabile

în condiţii de pierderi extreme, conform profilului de risc.

Articolul 45 - Acţiuni ale conducerii

(1) În cazul în care aleg în modelul intern o perioadă de timp mai mare de un

an, societăţile iau în considerare acţiunile conducerii în calculul SCR şi

demonstrează că aceste acţiuni sunt modelate realist și rezonabil şi au efecte

asupra bilanţului întocmit conform DSII între t=0 şi t=1.

(2) Principiile generale privind evaluarea activelor şi obligaţiilor trebuie să fie

menţinute la t=1 atunci când se iau în considerare efectele acțiunilor conducerii

în bilanţului întocmit conform DSII.

Articolul 46. Aproximări multiple

În cazul în care sunt necesare mai multe aproximări, societățile evaluează dacă

interacţiunile dintre acestea necesită să fie luate în considerare cu acuratețe.

Secţiunea 7. Atribuirea profitului şi pierderii

Articolul 47. Profitul şi pierderea alocate

(1) Societățile documentează modul în care profitul şi pierderea alocate

atribuirii determină modificări în perioada relevantă în:

a) fondurile proprii de bază;

b) alte valori monetare, utilizate în modelul intern pentru a determina

modificări în fondurile proprii de bază cum ar fi modificarea efectivă a resurselor

de capital economic.


(2) În sensul alin. (1), atribuirea profitului și a pierderii ar trebui să excludă

circulaţia capitalului în vederea obţinerii de fonduri proprii suplimentare,

rambursării sau răscumpărării acestora și distribuirii fondurilor proprii.

(3) Societățile documentează modul în care resursele de capital economic

reprezintă surplusul de active peste rezervele tehnice şi alte obligaţii netratate

drept capital.

(4) Societăţile demonstrează modul în care utilizează o variabilă diferită de

fondurile proprii pentru atribuirea profitului şi a pierderii.

(5) Prin atribuirea profitului şi a pierderii, societățile identifică modul în care

modificările generatorilor de risc determină variaţii ale variabilei care stă la baza

prognozei distribuţiei probabilităţilor.

Articolul 48. Aplicarea atribuirii profitului şi pierderii

(1) Societățile demonstrează că determinarea atribuirii profitului şi a pierderii

este adecvată cu aplicarea efectivă a acesteia în testul de utilizare şi în procesul

de validare.

(2) Societățile demonstrează că informaţiile referitoare la modul în care

modelul a fost rulat în trecut, obținute în urma atribuirii profitului şi a pierderii,

contribuie la ciclul de validare periodică.

Secţiunea 8. Validarea

Articolul 49. Politica scrisă, procesul și raportul de validare

(1) Societățile instituie o politică scrisă de validare a modelului intern care

cuprinde descrierea cel puţin a următoarelor aspecte:

a) sfera de aplicare a validării pentru fiecare componentă a modelului

intern;

b) procesele, metodele şi instrumentele de validare, inclusiv modul în

care acestea sunt utilizate;


c) frecvenţa cu care se efectuează validarea periodică, pentru fiecare

componentă a modelului intern şi situaţiile care pot determina o validare

suplimentară;

d) alocarea sarcinilor şi a responsabilităţilor pentru procesul de validare,

ținând seama de:

i) natura, amploarea şi complexitatea riscurilor;

ii) funcţiile şi competenţele persoanelor implicate;

iii) structura organizatorică;

iv) sistemul de guvernanţă;

e) procedura şi procesul decizional pentru soluţionarea deficiențelor

privind fiabilitatea modelului intern, în cazul în care acestea sunt identificate;

f) modul în care sunt utilizate şi monitorizate în timp testele de stres şi

analizele de scenarii, astfel încât riscurile relevante să fie acoperite;

g) modul de elaborare a raportului de validare care să cuprindă:

i) rezultatele validării, inclusiv concluziile şi măsurile impuse;

ii) informaţiile referitoare la seturile de date utilizate în procesul de

validare;

iii) semnăturile persoanelor care au participat la procesul de

validare;

h) modul în care rezultatele instrumentelor de validare periodică şi

suplimentară sunt utilizate, în cazul în care testele demonstrează că modelul

intern nu funcționează în mod adecvat.

(2) Atunci când detaliază sfera de aplicare a validării, societăţile specifică

următoarele:

a) aspectele cantitative și calitative ale modelului intern;

b) validarea diferitelor componente ale modelului intern;

c) motivele pentru care anumite componente ale modelului intern nu

sunt supuse validării;

d) validarea modelului intern în ansamblul său;


e) caracterul adecvat al calculului prognozei distribuţiei probabilităţilor,

astfel încât SCR să nu înregistreze abateri semnificative.

(3) Societăţile care utilizează modelul intern al grupului pentru calculul SCR la

nivel individual participă la stabilirea politicii unice de validare a modelului intern

al grupului.

Articolul 50. Pragul de semnificație

(1) Atunci când pragul de semnificaţie este un criteriu în determinarea

intensităţii activităţilor de validare, societățile demonstrează modul în care iau în

considerare gradul de semnificaţie atât al fiecărei componente a modelului

intern supusă validării, cât și combinat.

(2) În cazul în care anumite componente individuale ale modelului intern nu

sunt validate corect din cauza unui grad de semnificaţie scăzut al acestora,

societățile decid modalitatea în care acestea să fie validate corect, luând în

considerare faptul că acele componente, luate în combinaţie, pot atinge un grad

de semnificaţie ridicat.

(3) Societățile documentează modul în care iau în considerare testul de

senzitivitate atunci când determină gradul de semnificaţie al componentelor

modelului intern, în vederea validării acestora.

Articolul 51. Calitatea procesului de validare

(1) Societățile documentează modul în care stabilesc toate limitările procesului

de validare.

(2) Societățile documentează eventualele limitări ale componentelor supuse

validării.

(3) În vederea evaluării calităţii procesului de validare, societățile

documentează toate circumstanțele în care validarea este ineficientă.

Articolul 52. Guvernanța procesului de validare

(1) Pentru a asigura independența procesului de validare, societățile definesc

modalitatea de comunicare a rezultatelor validării și a opiniei generale formate

pe baza acestora, stabilind:


a) criteriile pentru determinarea seturilor de rezultate şi a nivelului

ierarhic până la care acestea sunt comunicate;

b) seturile de rezultate și pozițiile din organigramă, stabilite conform

criteriilor menționate la lit. a).

(2) Funcția de management al riscului are responsabilitatea de a asigura

finalizarea sarcinilor specifice procesului de validare, chiar dacă acestea sunt

executate de alte persoane.

(3) Pentru a putea verifica modelul intern în mod obiectiv, funcţia de

managementul riscului asigură independența procesului de validare față de

procesele de elaborare şi de utilizare ale modelului intern, inclusiv prin modul de

alocare a sarcinilor stabilite în politica de validare.

Articolul 53. Aplicarea instrumentelor de validare și a seturilor de date

(1) În ceea ce privește instrumentele de validare, societățile demonstrează:

a) adecvarea și fiabilitatea instrumentelor calitative sau cantitative pe

care le utilizează pentru validarea modelului intern;

b) înțelegerea diferitelor caracteristici şi limitări ale instrumentelor

utilizate;

c) instituirea și documentarea unui proces de stabilire a unui set de

instrumente adecvat sau combinaţii ale acestora în vederea asigurării

complexității și solidității procesului de validare, având în vedere cel puțin:

i) nivelul de complexitate: de la tehnici simplificate până la metode

sofisticate;

ii) natura acestora: instrumente de validare calitative, cantitative

sau o combinaţie a acestora;

iii) cunoştinţele necesare: nivelul de cunoştinţe al persoanelor care

realizează validarea;

iv) independenţa: nivelul de independenţă al persoanelor care

realizează validarea;


v) informaţiile necesare: eventualele restricţii privind cantitatea sau

tipul informaţiilor disponibile pentru validarea externă comparativ cu validarea

internă;

vi) ciclul de validare: instrumente de validare relevante pentru

ipotezele-cheie, stabilite de la elaborarea modelului intern la implementarea şi

rularea acestuia.

(2) Societățile identifică componentele modelului intern validate de fiecare

instrument, luând în considerare cel puţin următoarele:

a) gradul de semnificaţie al componentei;

b) nivelul de aplicare al instrumentului: de la riscuri individuale, blocuri

de modelare, portofoliu, unitate operaţională, până la rezultatele agregate;

c) scopul validării;

d) rezultatele preconizate ale validării.

(3) Datele selectate şi raţionamentul calificat utilizat în procesul de validare

permit validarea modelul intern într-o gamă variată de circumstanțe prin rularea

datelor din trecut şi compararea acestora cu datele din prezent şi prin realizarea

unor proiecţii ale datelor viitoare.

Secţiunea 9. Documentarea

Articolul 54. Proceduri de control

(1) Documentaţia referitoare la modelul intern este revizuită periodic şi

actualizată astfel încât să permită un control adecvat al modelului intern.

(2) Societăţile instituie cel puţin următoarele:

a) proceduri de control al documentației modelului intern;

b) procedură de control al versiunilor documentației modelului intern;

c) un sistem clar de referinţă al documentării modelului intern concretizat

într-un opis al documentației.


Articolul 55. Metodologii și tehnici

Documentaţia aferentă metodologiilor şi tehnicilor utilizate, elaborată fie de

societăți, fie de terți, este suficient de detaliată pentru a permite înțelegerea

acestora și cuprinde descrierea cel puţin a următoarelor aspecte:

a) ipotezele utilizate și adecvarea acestora la profilul de risc;

b) deficienţele metodologiilor şi ale tehnicilor;

c) teoriile, ipotezele şi bazele matematice şi empirice care

fundamentează metodologiile, inclusiv:

i) etapele semnificative ale evoluției metodologiilor;

ii) celelalte metodologii avute în vedere, dar neutilizate ulterior.

Articolul 56. Deficiențele modelului intern

Societățile întocmesc un document unic privind deficienţele semnificative ale

modelului intern, care să cuprindă cel puţin următoarele aspecte:

a) activitatea desfăşurată în vederea identificării deficienţelor;

b) riscurile neacoperite de modelul intern;

c) limitările modelării riscurilor utilizate în modelul intern;

d) natura, nivelul şi sursa incertitudinii rezultatelor modelului intern,

inclusiv senzitivitatea acestora la ipotezele-cheie utilizate;

e) calitatea şi cantitatea insuficientă a datelor utilizate și

indisponibilitatea acestora;

f) riscurile care decurg din utilizarea modelelor externe şi a datelor

externe;

g) deficienţele sistemului informatic;

h) limitările guvernanţei modelului intern;

i) planurile de modificare a modelului intern în vederea eliminării

deficienţelor.


Articolul 57. Nivelul de documentare și manuale de utilizare

(1) Societățile adaptează gradul de granularitate al fiecărui nivel de

documentare a modelului intern în funcţie de necesitățile conducerii, funcțiilor-

cheie și diferiților utilizatori externi.

(2) Societățile elaborează manuale de utilizare sau documente privind

descrierea procesului de operare a modelului intern suficient de detaliate pentru

a permite utilizarea modelului intern de către o terţă parte independentă care

deţine cunoştinţe suficiente despre modelele interne.

Articolul 58. Rezultatele modelului intern şi sistemele informatice

(1) Societățile documentează rezultatele relevante ale modelului intern pentru

îndeplinirea cerinţelor art. 34.

(2) Societățile documentează programele software, platformele de modelare şi

sistemele hardware utilizate, pentru a demonstra caracterul adecvat al acestora.

Secţiunea 10. Modele externe și date externe

Articolul 59. Date externe

(1) În cazul în care societățile utilizează date externe, atunci acestea:

a) identifică datele indisponibile și pe cele cu fiabilitate scăzută, precum

şi alte deficienţe ale datelor externe;

b) stabilesc aproximări şi procese în cazul în care datele externe lipsesc

sau au fiabilitate scăzută;

c) analizează compatibilitatea datelor externe cu modelul intern, inclusiv

prin compararea acestora cu alte surse de date relevante în măsura în care

acestea sunt disponibile;

d) înţeleg deficienţele datelor externe;

e) documentează motivele pentru care optează pentru utilizarea datelor

externe în detrimentul celor interne.

(2) Societățile demonstrează înţelegerea caracterului specific al datelor externe

utilizate în modelul intern, inclusiv:


a) ajustările calitative și cantitative semnificative;

b) sezonalitatea acestora.

Articolul 60. Selectarea modelului extern și integrarea în modelul intern

(1) Utilizatorii modelului extern înţeleg componentele acestuia, relevante pentru

profilul de risc, inclusiv ipotezele utilizate şi aspectele tehnice şi operaţionale.

(2) Motivele care stau la baza optării pentru utilizarea unui model extern sau a

unor seturi de date externe sunt revizuite cel puțin anual.

(3) În urma revizuirii menționate la alin. (2), societățile determină dacă modelul

extern mai este adecvat profilului de risc sau dacă este necesară selectarea

altui model extern, dezvoltarea unui model intern sau utilizarea formulei

standard.

(4) Societățile elaborează planuri de minimizare a impactului posibilelor

deficienţe din activitatea furnizorului de model extern sau date externe.

(5) Societățile demonstrează modul în care iau în considerare actualizările

modelului extern sau ale datelor externe care îi permit o evaluare mai bună a

profilului de risc.

(6) Societăţile demonstrează că integrarea modelului extern în cadrul general

al modelului intern, inclusiv a tehnicilor, datelor, parametrilor, ipotezelor stabilite

şi rezultatelor, se realizeză în mod adecvat.

Articolul 61. Validarea

(1) Societățile validează ipotezele semnificative din modelul extern, relevante

pentru profilul de risc, şi procesul de integrare a modelului extern şi a datelor

externe în cadrul proceselor interne şi în cadrul general al modelului intern.

(2) Societățile evaluează modul în care selectează sau nu caracteristicile sau

opţiunile disponibile pentru modelul extern.

(3) Ca parte a procesului de validare propriu, societățile iau în considerare

validarea efectuată de furnizor sau de alţi terţi numai dacă:

a) procesul de validare respectă prevederile menționate în secțiunea 8;

b) țin cont de subiectivitatea implicită sau explicită a acestora.


Articolul 62. Documentarea

(1) Documentarea modelelor externe şi a datelor externe este realizată

conform standardelor menţionate la art. 125 din DSII și descrie cel puțin

următoarele:

a) aspectele modelului extern şi ale datelor externe, relevante pentru

profilul de risc;

b) datele externe utilizate în modelul intern, sursa şi utilizarea acestora.

c) integrarea în modelul dezvoltat intern şi în procesele interne a

modelului extern și a datelor externe.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care documentarea modelelor

externe şi datelor externe este efectuată de furnizori sau de alţi terţi.

Articolul 63. Responsabilitatea societăților

(1) În cazul în care societăţile utilizează un model extern sau date externe,

acestea demonstrează modul în care asigură respectarea tuturor cerinţelor

referitoare la modelul intern.

(2) Orice contact între A.S.F. şi furnizorii de modele externe sau de date

externe, în vederea obținerii de informații pentru evaluarea modelului, nu

exonerează societăţile de obligaţia menționată la alin. (1).

(3) A.S.F. respinge cererea de utilizare a unui model extern dacă societățile nu

prezintă informaţiile specifice necesare pentru evaluarea acestuia.

(4) Atunci când societățile nu operează în mod direct modelul extern sau

mandatează un furnizor să utilizeze datele externe, acestea demonstrează

modul în care gestionează contractul privind externalizarea acestor servicii.

Secțiunea 11. Prevederi specifice

Articolul 64. Utilizarea parametrilor specifici

(1) Societăţile care optează pentru utilizarea unor parametri specifici în calculul

SCR solicită A.S.F., până la 30 iunie 2014, evaluarea acestora în vederea

aprobării utilizării.


(2) Procesul de evaluare prealabilă a parametrilor specifici se desfăşoară și

respectă în mod similar cerințele privind procesul de analizare prealabilă a unui

model intern.

(3) Societăţile menţionate la alin. (1) depun cererea pentru aprobarea uitilizării

parametrilor specifici, însoţită de cel puţin următoarele:

a) documentarea modului în care utilizarea parametrilor specifici reflectă

mai bine profilul de risc;

b) documentarea parametrilor înlocuiţi în formula standard şi valoarea

parametrilor specifici;

c) documentarea respectării cerințelor privind standardele de calitate a

datelor menționate la art. 121 din DSII;

d) documentarea ipotezelor şi a metodelor utilizate pentru determinarea

parametrilor specifici;

e) documentarea modului în care metoda și/sau ipoteza selectată

generează rezultatul adecvat;

f) documentarea impactului utilizării parametrilor specifici de reasigurare

proporţională şi neproporţională în calculul SCR.

(4) Seriile de date utilizate au un istoric de minimum 10 ani şi reflectă în mod

adecvat profilul de risc pentru anul următor.

(5) În funcție de cantitatea și calitatea informațiilor menționate la alin. (3), A.S.F.

poate solicita informații suplimentare.

(6) Parametrii specifici se utilizează astfel:

a) pentru asigurările generale şi asigurările de sănătate pe baze tehnice

non-similare asigurărilor de viaţă, doar pentru submodulul risc de primă şi risc de

rezervă;

b) pentru asigurările de viaţă şi asigurările de sănătate pe baze tehnice

similare asigurărilor de viaţă, numai pentru submodulul risc de reziliere.


Capitolul V

Transmiterea informațiilor către A.S.F.

Secțiunea 1. Dispoziții generale


(1) Informațiile solicitate de A.S.F. pentru etapa de pregătire cuprind numai un

subset din cerințele de raportare prevăzute în DSII.

(2) În etapa de pregătire, A.S.F. optează pentru utilizarea taxonomiei elaborate

de EIOPA pentru transmiterea informațiilor, în acest sens documentația-suport

relevantă putând fi consultată pe website-ul A.S.F., secțiunea Solvency II,

subsecțiunea Etapa de pregătire.

(3) Societățile respectă elementele de verificare a datelor transmise, descrise

în anexa tehnică VI.

(4) Societățile adoptă măsuri adecvate în ceea ce privește:

a) constituirea unor sisteme și structuri care să asigure calitatea ridicată

a informațiilor transmise către A.S.F.;

b) transmiterea către A.S.F. a informațiilor calitative și cantitative

prevăzute în prezenta decizie.

Articolul 66. Domeniul de aplicare

(1) A.S.F publică pe website-ul propriu, secțiunea Solvency II, subsecțiunea

Etapa de pregătire:

a) lista societăților care trebuie să transmită:

i) seturile de informații cantitative anuale menționate la art. 67;

ii) seturile de informații cantitative trimestriale menționate la art. 69;

iii) nota explicativă descrisă în secțiunea 3;

b) procedura de identificare a societăților cuprinse în lista menționată la

lit. a).

(2) A.S.F. notifică societățile incluse în lista menționată la alin. (1) lit. a), cu cel

puțin 11 luni înaintea datelor de referință menționate la art. 74, faptul că trebuie

să transmită A.S.F. informațiile prevăzute în prezentul capitol.


Secțiunea 2: Informații cantitative

Articolul 67. Informații cantitative anuale

(1) Informațiile cantitative anuale cuprind elementele definite în anexa tehnică I,

cu detaliile descrise în anexa tehnică II şi conform referințelor indicate mai jos:

a) S.01.01.b – cuprins;

b) S.01.02.b - informații de bază;

c) S.02.01.b - bilanț;

d) S.02.02.b - active și obligaţii în funcție de monedă;

e) S.06.02.b - lista activelor;

f) S.08.01.b - instrumente financiare derivate – poziții deschise;

g) S.12.01.b - rezerve tehnice pentru asigurarea de viață și

asigurarea de sănătate cu baze tehnice similare asigurării de viață;

h) S.17.01.b - rezerve tehnice pentru asigurarea generală;

i) S.23.01.b - fonduri proprii;

j) S.25.01.b - SCR - formula standard sau model intern parțial;

k) S.25.02.b - SCR - model intern parțial;

l) S.25.03.b - SCR - model intern integral;

m) S.26.01.b - SCR - risc de piață;

n) S.26.02.b - SCR - risc de contrapartidă;

o) S.26.03.b - SCR - risc de subscriere pentru asigurarea de viață;

p) S.26.04.b - SCR - risc de subscriere pentru asigurarea de

sănătate;

q) S.26.05.b - SCR - risc de subscriere pentru asigurarea generală;

r) S.26.06.b - SCR - risc operaţional;

s) S.27.01.b - SCR - asigurări generale - risc de catastrofă;

t) S.28.01.b - MCR - societăți, altele decât cele cu activitate

compozită;

u) S.28.02.b - MCR - societăți cu activitate compozită.


(2) Informațiile menționate la alin. (1) lit. d) sunt transmise pe tip de monedă

astfel încât să se raporteze cel puțin 90% din totalul activelor și obligațiilor.

(3) Informațiile menționate la alin. (1), lit. g) și h), structurate pe ţări, sunt

transmise A.S.F. pentru România și suplimentar pentru un număr de țări necesar

pentru raportarea de până la 90% a celei mai bune estimări pentru o anumită

linie de afaceri directă, restul fiind raportat la elementul „Pentru ţările din Spaţiul

Economic European care nu intră sub incidența pragului de semnificație” sau

„Pentru ţările din afara Spaţiul Economic European care nu intră sub incidența

pragului de semnificație”.

Articolul 68. Informații cantitative anuale – modele interne și fonduri

dedicate

(1) Societățile aflate în procesul de analizare prealabilă transmit numai anual

către A.S.F, în termenele stabilite la art. 74, informațiile relevante menţionate la

art. 67.

(2) Informațiile menţionate la art. 67 alin. (1) lit. m) - s), în funcție de clasificarea

pe categorii de riscuri ale modelului intern și informațiile suplimentare solicitate

de A.S.F. cu privire la modelul intern, sunt transmise cu machete de raportare

specifice agreate de A.S.F. şi bazate pe taxonomia elaborată de EIOPA.

(3) Pe lângă informațiile privind SCR la nivel de entitate, informațiile menţionate

la art. 67 alin. (1) lit. j) sunt transmise separat:

a) pentru fondurile dedicate având cea mai semnificativă SCR noțională;

b) pentru restul activității utilizând referințele S.25.01.I.

(4) Informațiile menţionate la art. 67 alin. (1) literele m) - s) sunt transmise

separat:

a) pentru fondurile dedicate având cea mai semnificativă SCR noțională;

b) pentru restul activităţii utilizând referințele S.26.01.I - S.26.06.I și

S.27.01.I.

(5) Pentru calculul SCR societățile iau în considerare SCR noțională pentru

fondurile dedicate semnificative și pentru activitatea rămasă, atunci când


transmit informațiile menţionate la art. 67 alin. (1) literele k) și l), în conformitate

cu machetele de raportare agreate de A.S.F. şi bazate pe taxonomia elaborată

de EIOPA.

Articolul 69. Informații cantitative trimestriale

Informațiile cantitative trimestriale cuprind elementele definite în anexa tehnică I,

cu detaliile descrise în anexa tehnică II şi conform referințelor indicate mai jos:

a) S.01.01.a - cuprins;

b) S.01.02.a - informații de bază;

c) S.02.01.a - bilanț;

d) S.06.02.a - lista activelor;

e) S.08.01.a - instrumente financiare derivate – poziții deschise;

f) S.12.01.a - rezerve tehnice pentru asigurarea de viață și

asigurarea de sănătate pe baze tehnice similare asigurării de viață;

g) S.17.01.a - rezerve tehnice pentru asigurarea generală;

h) S.23.01.a - fonduri proprii;

i) S.28.01.a - MCR - societăți, altele decât cele cu activitate

compozită;

j) S.28.02.a - MCR - societăți cu activitate compozită.

Secțiunea 3. Conţinutul notei explicative

Articolul 70. Informații referitoare la sistemul de guvernanță

(1) Informații referitoare la cerințele generale de guvernanță:

a) strategia de afaceri și operațiunile desfăşurate conform acesteia;

b) delegarea responsabilităților, liniile de raportare și alocarea funcțiilor;

c) structura conducerii, inclusiv:

i) descrierea principalelor roluri și responsabilități;

ii) scurtă prezentare a modului de distribuire a responsabilităților, în

special în cazul în care membrii conducerii fac parte din comitetele constituite;


d) descrierea principalelor roluri și responsabilități aferente funcțiilor-

cheie;

e) structura guvernanței şi poziţiile din organigramă responsabile pentru

funcțiile-cheie.

(2) Informaţii referitoare la respectarea cerințelor de competenţă profesională

şi probitate morală care să cuprindă:

a) lista persoanelor din cadrul societăților, responsabile pentru funcțiile-

cheie;

b) lista persoanelor din cadrul furnizorului, responsabile pentru funcțiile-

cheie, în cazul externalizării acestora;

c) persoana desemnată pentru asigurarea respectării cerinţelor de

competenţă profesională şi probitate morală în cadrul furnizorului;

d) politicile și procesele instituite pentru demonstrarea respectării

cerințelor de competenţă profesională şi probitate morală ale persoanelor

menționate la lit. a) și b).

(3) Informaţii referitoare la sistemul de management al riscului:

a) descrierea sistemului de management al riscului, care să cuprindă:

i) strategii, procese și proceduri de raportare;

ii) descrierea modului în care identifică, măsoară, monitorizează,

gestionează și raportează permanent, riscurile la nivel individual și agregat;

b) descrierea modului în care sistemul de management al riscului și

funcția de management al riscului sunt funcționale și integrate în structura

organizatorică și în procesul decizional;

c) strategiile de management al riscului, obiectivele, procesele și

procedurile de raportare, pentru fiecare categorie de risc, cu detalierea modului

în care acestea sunt documentate, monitorizate și aplicate;

d) modul în care este îndeplinită obligația de a investi toate activele

conform principiului „persoana prudentă” menționat la capitolul II secţiunea 4;


e) modalitatea de verificare a adecvării rating-ului furnizat de instituțiile

specializate, inclusiv modul și măsura în care acesta este luat în considerare.

(4) Informaţii privind sistemul de control intern:

a) descrierea sistemului de control intern;

b) informații privind procedurile-cheie incluse în sistemul de control

intern;

c) descrierea modului în care funcția de conformitate este pusă în

aplicare.

(5) Informații suplimentare semnificative privind sistemul de guvernanță.

Articolul 71. Informații referitoare la managementul capitalului

Informații referitoare la fondurile proprii:

a) descrierea calitativă și cantitativă a diferențelor semnificative dintre

capitalul propriu conform situațiilor financiare și excedentul activelor față de

obligații conform calculelor SCR;

b) informații privind structura, valoarea și calitatea fondurilor proprii de

bază și ale fondurilor proprii auxiliare.

Articolul 72. Informații referitoare la evaluarea activelor și obligațiilor

pentru calculul SCR

(1) Informații referitoare la evaluarea activelor, separat pentru fiecare clasă

semnificativă de active:

a) valoarea activelor și descrierea bazelor, metodelor și ipotezelor

principale utilizate;

b) descrierea calitativă și cantitativă a diferențelor semnificative între

bazele, metodele și ipotezele principale utilizate în evaluarea activelor pentru

calculul SCR și cele folosite pentru evaluarea acestora în cadrul situațiilor

financiare.

(2) Informaţii referitoare la evaluarea rezervelor tehnice:

a) valoarea rezervelor tehnice, inclusiv valoarea celei mai bune

estimări și a marjei de risc, precum și o descriere a bazelor, a metodelor și a


b) ipotezelor principale utilizate, separat pentru fiecare linie de afaceri

semnificativă;

c) descrierea nivelului de incertitudine asociat valorii rezervelor

tehnice;

d) descrierea calitativă și cantitativă a diferențelor semnificative între

bazele, metodele și ipotezele principale utilizate în evaluarea rezervelor tehnice

pentru calculul SCR și cele folosite pentru evaluarea acestora în cadrul situațiilor

financiare, separat pentru fiecare linie de afaceri semnificativă;

e) descrierea sumelor de recuperat din contracte de reasigurare și de

la vehicule investiționale;

f) descrierea metodelor actuariale și a ipotezelor relevante, inclusiv a

simplificărilor utilizate;

g) modul de determinare a marjei de risc și alocarea acesteia fiecărei

linii de afaceri, inclusiv justificarea caracterului proporțional al metodei alese în

raport cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor.

(3) Informaţiile referitoare la evaluarea altor obligaţii, separat pentru fiecare

clasă semnificativă de alte obligații:

a) valoarea altor pasive și descrierea bazelor, metodelor și ipotezelor

principale utilizate în evaluarea altor obligaţii pentru calculul SCR;

b) descrierea calitativă și cantitativă a diferențelor semnificative între

bazele, metodele și ipotezele principale utilizate în evaluarea altor obligaţii

pentru calculul SCR și cele folosite pentru evaluarea acestora în cadrul situațiilor

financiare.

(4) Informații suplimentare semnificative referitoare la evaluarea activelor şi

obligaţiilor pentru calculul SCR:

a) ipotezele relevante privind acțiunile viitoare ale conducerii;

b) ipotezele relevante privind atitudinea asiguraților față de produsele

oferite;

c) în cazul în care societăţile utilizează tehnici de evaluare prin raportare

la model, informații privind:


i) identificarea activelor și obligațiilor cărora li se aplică tehnicile

respective;

ii) justificarea utilizării tehnicilor respective;

iii) documentația care stă la baza ipotezelor aferente tehnicilor

utilizate;

iv) analizarea incertitudinii aferente evaluării în urma utilizării

tehnicilor respective.

Secțiunea 4. Procesul de raportare


Politica privind raportarea cuprinde descrierea cel puţin a următoarelor aspecte:

a) detalii privind compartimentele responsabile pentru elaborarea

rapoartelor, inclusiv compartimentele responsabile pentru revizuirea acestora;

b) stabilirea proceselor și a calendarului pentru elaborarea

rapoartelor, revizuirea și aprobarea acestora;

c) descrierea proceselor și a verificărilor efectuate pentru garantarea

fiabilității, a complexității și a coerenței datelor și pentru facilitarea analizării și

comparării acestora pe parcursul anilor.

Articolul 74. Raportarea iniţială și termenele limită

(1) Societățile transmit până la 04 iunie 2015, pentru exercițiul financiar care se

încheie la data de 31 decembrie 2014:

a) informațiile cantitative anuale, menționate la articolele 67 și 68;

b) nota explicativă menționată în secțiunea 3.

(2) Societățile transmit până la 26 noiembrie 2015, informațiile cantitative

trimestriale menționate la art. 69, aferente trimestrului care se încheie la

30 septembrie 2015.


Secțiunea 5. Instrumente utilizate în procesul de raportare și elemente de

verificare a datelor

Articolul 75. Linii de afaceri și CIC

(1) Societățile transmit informațiile pe linii de afaceri conform anexei tehnice III.

(2) Societățile utilizează categoriile din tabelul CIC conform prevederilor din

anexele tehnice IV și V, pentru informațiile privind activele și instrumentele

financiare derivate.

Articolul 76. Verificarea datelor

Datele trasmise A.S.F. sunt în conformitate cu elementele de verificare a datelor

menționate în anexa tehnică VI.

Articolul 77. Alte cerințe de raportare

(1) Informațiile cantitative menționate în secțiunea 2 şi nota explicativă

menţionată în secţiunea 3 sunt transmise A.S.F. în format electronic compatibil.

(2) Datele cantitative sunt transmise în RON, ceea ce necesită conversia altor

monede în RON, pe baza cursului de schimb de la sfârșitul perioadei de

raportare.

(3) Datele cantitative sunt raportate în unități.

Capitolul VI

Dispoziții finale

Articolul 78. Prevederi finale

(1) Prezenta decizie se aplică începând cu data de 01 ianuarie 2014.

(2) Monitorizarea aplicării prezentei decizii este realizată de către Direcția

Supraveghere și Stabilitate Financiară cu suportul Direcției Reglementare din

cadrul A.S.F. Sectorul Asigurări – Reasigurări.

(3) Anexele tehnice menționate în prezenta decizie pot fi descărcate de pe

website-ul A.S.F., secțiunea Solvency II, subsecțiunea Etapa de pregătire.


(4) Termenii utilizaţi în prezenta decizie sunt în conformitate cu Glosarul de

termeni Solvabilitate II, publicat pe website-ul A.S.F., secțiunea Solvency II,

subsecțiunea Etapa de pregătire.

(5) Toate informaţiile transmise A.S.F. sunt redactate în limba română.

decizie 47_2013 ghiduri eiopa

Documents