Schiţele au fost executate de Ing. Walter Kargel / Fotografiile de Dr. Mihai DanFig01

INTRODUCERE

Turismul are astăzi o largă dezvoltare datorită condiţiilor create de statul nostru democrat popular şi tot mai mare este numărul celor ce sînt dornici să cunoască frumuseţile patriei. Această realitate a impus editarea unor cărţi destinate turiştilor. Turiştii mai încercaţi au astăzi la îndemînă cîteva lucrări mai cuprinzătoare care le oferă cunoştinţe variate asupra diferitelor regiuni sau masive. Cartea de faţă îşi propune însă un scop anumit — acela de a călăuzi paşii drumeţilor începători. De aceea, paginile asupra geografiei şi geologiei masivului păstrează un caracter informativ, iar descrierea traseelor este mai amănunţită, insistîndu-se asupra punctelor de orientare tocmai pentru a feri drumeţii de a rătăci drumul. De asemenea, timpul pentru efectuarea traseelor este indicat ţinînd seama de posibilităţile turiştilor începători care vor încerca să străbată potecile descrise, iar dacă vor ajunge mai repede la locurile de popas vor gusta mai mult din plăcerile şi frumuseţile drumurilor parcurse. Piatra Craiului — această perlă a munţilor ţării noastre — atrage în fiecare an tot mai numeroşi turişti. Cabanele existente, bine utilate şi aprovizionate, sînt fericit plasate pe ambele versante ale masivului. Iniţiativa amenajării unor refugii în locurile considerate ca puncte centrale ale masivului completează, în bună măsură, cabanele existente, deşi pentru unii turişti aceste refugii nu asigură un confort deplin. In schimb, drumeţii sînt răsplătiţi de privelişti a căror frumuseţe va fi doar cu greu egalată în alte regiuni alpine ale ţării.

Dat fiind că această carte se adresează masei largi a turiştilor, ne vom mărgini să prezentăm în cele ce urmează numai drumurile marcate existente în acest masiv, lăsînd la o parte traseele nemarcate sau pe cele ce necesită o escaladă tehnică, care prezintă dificultăţi prea serioase şi care deci nu fac posibilă parcurgerea lor de către turiştii mai puţin încercaţi.

Din cauza lipsei cabanei Grind, situată în punctul cel mai central al masivului, unele trasee care se opreau înainte la această cabană vor trebui acum să se lungească cu 4—5 ore, pentru a ne opri ca punct final de popas fie la cabana Curmătura, fie în orăşelul Zărneşti, în ipoteza că nu putem poposi la refugiul amenajat pe locul fostei cabane.

Înfăţişarea geografică deosebită a Pietrei Craiului determină aspecte diferite în ceea ce priveşte parcurgerea drumurilor, aspecte care pleacă de la drumuri lungi, cu pante domoale şi mergînd pînă la trasee cu pante abrupte sau chiar foarte abrupte şi deci cu atît mai impresionante. Şi, ca să vorbim apoi de Creasta propriu-zisă, aceasta are aspectul unui adevărat ferestrău care se întinde pe o distanţă de aproximativ 20 km., iar parcurgerea ei ne cere siguranţă la mers, unele porţiuni fiind tot aşa de înguste ca şi coama acoperişului unei case.

Parcurgerea crestei Pietrei Craiului impresionează prin hăurile ce se deschid la picioarele noastre spre vest, unde peretele abrupt (Westwand-ul) se prăbuşeşte vertical chiar de sub Creastă, în contrast cu pantele mai puţin înclinate ale versantului răsăritean ce se pierd către depresiunea Branului. Dacă parcurgerea crestei Pietrei Craiului ne dezvăluie privelişti impresionante, peretele vestic al masivului ne va covîrşi prin măreţia sa, întrecînd tot ceea ce ne aşteptam să vedem. Vom fi uimiţi de aspectul său vertical, înalt de aproape 500 m în regiunea Marelui Grohotiş şi în care, din loc în loc, apar muchii sau colţi de stîncă izolaţi, printre care observi cum se strecoară cîte o potecuţă îndrăzneaţă, pe brîne suspendate, deasupra abisului.

* * *

Pentru cunoaşterea masivului, am găsit de cuviinţă să împărţim drumurile în următoarele grupe : Drumuri din Zărneşti. Drumuri din Bran şi localităţile înconjurătoare. Drumuri din Rucăr-Dîmbovicioara. Drumuri din Plaiul Foii, în care vor intra şi traseele care ne scot din masiv către

munţii din apropiere. Drumuri de legătură.

PREZENTAREA MASIVULUI

Intrucît este foarte util ca turistul care ia contact prima dată cu un masiv să-l cunoască mai întîi din punct de vedere geografic şi geologic, vom face o sumară prezentare a Pietrei Craiului sub acest îndoit punct de vedere, prezentare care ne va uşura cunoaşterea drumurilor ce le vom parcurge şi care sînt descrise în capitolele ce urmează.

Vom începe prin a delimita masivul Piatra Craiului, care din punctul de vedere al geografiei fizice se încadrează între următoarele limite : la sud dealurile puţin înalte din regiunea Rucăr şi Dîmbovicioara ; la nord şi nord-vest valea rîului Bîrsa, la răsărit depresiunea Branului şi la apus valea rîului Dîmboviţa.

Dacă vom examina acum arhitectura masivului, constatăm că Piatra Craiului se împarte în două subdiviziuni şi anume în Piatra Craiului Mare şi Piatra Craiului Mică. Piatra Craiului Mare are aspectul unei creste lungi, orientată cu direcţia nord-est—sud-vest sau mai bine, a unei uriaşe pînze de ferăstrău, ai cărei dinţi sînt întorşi în sus, dinţi care formează o succesiune de vîrfuri din care vom cita pe cei mai importanţi : Vf. Pietricica (alt. 1699 m), Vf. Funduri (alt. 1853 m), Colţii Fundurilor (alt. 1951 m), Vf. Grindului (alt. 2229 m), Vf. La Om sau Piscul Baciului — punctul cu cea mai mare altitudine (2244 m), Vf. Sbirii (alt. 2188 m), Vf. Ţîmbanul Mic (alt. 2198 m), Vf. Ţîmbanul Mare (alt. 2148 m), Vf. Ascuţit (alt. 2136 m) şi, în sfîrşit, Turnul Pietrei Craiului (alt. 1923 m).

Observăm deci ca aspect general al acestei „creste" că înspre sud înălţimea sa scade pînă ce se pierde în măgurile din jurul Rucărului şi Dîmbovicioarei, în timp ce spre nord, înălţimea creşte pînă în Vf. La Om, pentru ca apoi să descrească din nou, foarte puţin, către Vf. Turnul. Din Vf. Turnul, delimitat spre nord de larga vale a Bîrsei, masivul face o bruscă cotitură spre est şi ne găsim acum în Piatra Craiului Mică, care este despărţită de restul masivului prin adînca Vale a Crăpăturii. Piatra Craiului Mică culminează cu Vf. Piatra Mică (alt. 1816 m). Din punct de vedere turistic, porţiunea de creastă de la Pietricica la Vf. La Om se cheamă Creasta Sudică, iar de la Vf. La Om la Turn se numeşte Creasta Nordică.

După ce am văzut aspectul masivului — din punct de vedere turistic — să încercăm să privim şi împrejurimile, trecînd deci la aspectul său în sensul larg al cuvîntului. Spre răsărit remarcăm valea adîncă a Brusturetului, după care urmează o serie de măguri ce formează Culmea Cozia (alt. cca. 1500 m), aşezată aproape paralel cu direcţia principală a crestei.

Tot spre răsărit, şi anume între Zărneşti şi Bran, mai menţionăm marele deal Măgura (alt. 1 375 m), despărţit de Piatra Craiului Mică prin depresiunea adîncă a Rîului Mare. Valea Brusturetului şi valea adîncă a Prăpăstiilor Zărneştilor sînt ca nişte adevărate culoare de pătrundere între masivul Piatra Craiului şi Culmea Cozia. Spre apus, notăm muntele Tămaşul Mare (alt. 1733 m) care face legătura cu uriaşul masiv al Făgăraşului şi o serie de picioare de munte ca Tămăşelul (alt. 1502 m), Valea Largă (alt. 1246 m), Păltineţul (alt. 1345 m) etc., ce se termină toate în adînca vale a Dîmboviţei, unde putem să limităm astfel hotarul de vest al masivului nostru.

La nord, peste valea Bîrsei, notăm muntele Pleaşa (alt. 1089 m), Ciuma (alt. 1421 m) şi Gruiul Lung(alt. 1266 m), iar la sud Gruiul Mirii (alt. 1501 m) şi deasupra satului Dîmbovicioara — Plaiul Mare.

* * *In general, arhitectura şi înălţimea reliefului îşi au explicaţia în constituţia geologică a masivului.

Rocile din care este alcătuit masivul sînt calcarele (cu cea mai mare preponderenţă), conglomeratele (regiunea văilor) şi şisturile cristaline (în mică măsură). Calcarele au cea mai mare extensiune, ele constituind roca Pietrei Craiului, Piatra Craiului Mică, Dealul Măgura, Culmea Coziei şi se mai întîlnesc, cu totul local, în regiunea satelor Peştera, Măgura şi Bran. Remarcăm deci că aceste calcare apar în partea de vest şi de est a Pietrei Craiului. In mijloc se situează conglomeratele.

Plecînd deci de la structura masivului, observăm că, începînd cu muntele Pietricica şi urmînd creasta propriu-zisă pînă în Vf. Turnul, masivul face o cotitură bruscă spre est, continuă cu Piatra Craiului Mică, ia apoi direcţia sud-est, continuînd cu Dealul Măgura, şi sfîrşeşte în larga depresiune a Branului.

Imaginaţi-vă acum un uluc larg ale cărui flancuri sînt tocmai aceste calcare care formează creasta Pietrei Craiului şi Culmea Cozia. Flancul de apus al sinclinalului (ulucului) acesta imens, ridicat la peste 2200 m înălţime, formează creasta propriu-zisă, iar stratele de calcar sînt dispuse aproape vertical. Aceasta explică de altfel şi aspectul de abrupt pe care îl are versantul apusean al masivului.

Calcarele care constituie roca dominantă a masivului Piatra Craiului şi, în general, toate calcarele au o serie de particularităţi care aici sînt foarte bine remarcate şi anume :

* Lipsa de apă cauzată de permeabilitatea acestei roci şi care este explicaţia acestei stări de fapt. Afară de marile văi periferice ale Bîrsei, Dîmboviţei, Rîului Mare şi Brusturetului, celelalte văi din masiv sînt, în general, lipsite de apă sau cu un debit extrem de scăzut.

* Degradările mecanice. Poziţia aproape verticală a stratelor de calcar din flancul apusean al sinclinalului, ca şi fisurarea puternică a rocii au făcut ca acţiunea de degradare mecanică să se reflecte toc-.mai pe acest perete, dînd naştere marilor grohotişuri.

* Forme carstice. Calcarele din care este constituit masivul dau naştere aşa-ziselor forme carstice, adică : peşteri, chei, turnuri, arcade (zăplazuri), hornuri etc.

Ele sînt întîlnite în mod frecvent prin aceste locuri şi nu vom cita decît o parte, şi anume : Prăpăstiile Zărneştilor, chei foarte înguste cu pereţi înalţi, Cheile Dîmbovicioarei cu Peştera Dîmbovicioarei, continuate apoi cu Valea Seacă a Pietrelor, Zăplaz, care formează o înlănţuire de bolte şi arcade, avînd ferestre sau deschizături, Ceardacul Stanciului, care nu este decît un imens portal de calcar, Peştera Stanciului, o peşteră mică aflată imediat înainte de Ceardacul Stanciului, Cheile de la Gruiul Mirii situate deasupra Rucărului, pe cursul rîului Dîmboviţa etc.

Am menţionat mai sus că între flancurile sinclinalului se situează conglomeratele.Stratale de conglomerat — puţin dur — s-au depus între cele două laturi ale sinclinalului (Creasta şi

Culmea Cozia), în care apa rîului Brusturet şi-a tăiat o vale adîncă. Regiunea de conglomerate se caracterizează prin forme de relief largi, ondulate.

O ultimă menţiune pentru a termina cu geologia masivului este aceea cu privire la şisturile cristaline care aici apar periferic la picioarele de munte pe care se sprijină Piatra Craiului la apus, spre valea rîului Dîmboviţa.

Nu putem încheia această prezentare sumară fără a trece în revistă fauna şi flora caracteristice masivului. In ceea ce priveşte flora, remarcăm o succesiune normală a ei, cel puţin pe versantul răsăritean. Versantul apusean în schimb este bogat în Garofiţe, Nemţişor (o floare albastră codată), Campanule sau Clopoţei, Bujori de munte sau Rododendroni (în special în zona Turnului), precum şi Floarea de Colţ, şi, mai rar, unica Garofiţă a Pietrei Craiului.

Fauna acestui masiv se face remarcată prin prezenţa caprelor negre în zona de abrupt, cocoşi şi găinuşe de munte (în special în Valea Mărtoiului), mistreţi şi urşi în zona de pădure.

* * *In încheierea acestei prezentări, facem un apel tuturor turiştilor să nu smulgă florile şi în special

florile ocrotite prin legile ţării, ca de exemplu : Floarea de Colţ, Genţiana, Nigritella, Garofiţa Pietrei Craiului etc. Afişele existente în cabane îndeamnă şi ele la această ocrotire.

PUNCTELE DE PLECARE SPRE MASIV

Cea mai indicată localitate de plecare în masiv este orăşelul Zărneşti, situat la sud-vest de Oraşul Stalin, la o distanţă de 28 km pe calea ferată, drum ce se parcurge cu trenul în timp de 1 oră şi 15 minute. Localitatea este situată la poalele muntelui Piatra Craiului Mică, şi anume la confluenţa Văii Rîului cu Valea Bîrsa Mare. Orăşelul este bine îngrijit, dotat cu magazine de tot felul, oficiu poştal, centrală telefonică, farmacie şi restaurante, asigurînd o bună aprovizionare pentru cei ce vor să-şi completeze rezervele din sacul de drum.

Drumurile care au ca punct de plecare acest orăşel ne fac posibilă cunoaşterea lui, întrucît, pornind de la gară, vom străbate întreg orăşelul, fie că ne vom îndrepta spre cabana Curmătura, de-a lungul Văii Rîului, fie că ne vom îndrepta spre Plaiul Foii, de-a lungul Văii rîului Bîrsa Mare, ambele văi una mai frumoasă decît cealaltă. Valea Bîrsei este largă, presărată cu fîneţele locuitorilor oraşului şi îmbrăcată cu un covor de iarbă, iar frumuseţea ei ne îmbie la visare şi numai priveliştea ce se deschide spre stînga, unde ne apar treptat detaliile abruptului apusean şi Creasta Pietrei Craiului, ne dă imbold puternic spre înălţimi.

Cealaltă vale şi anume Valea Rîului este mai puţin largă şi cu cît avansăm de-a lungul ei, versanţii ce o mărginesc devin mai abrupţi, culminînd în cheile strîmte din Prăpăstiile Zărneştilor. Firul de vale prin fundul căruia se strecoară drumul nu ne mai oferă priveliştea largă din Valea Bîrsei. Drumul se înfundă în cheile strîmte prin care un fir de apă zgomotoasă ne ţine tovărăşie. Uneori între aceşti pereţi impresionanţi, avem senzaţia că drumul se închide şi că pereţii s-au unit şi nu ne mai dau voie să ne urmăm calea.

Această senzaţie creşte pe măsură ce continuăm drumul prin pădurile dese de la capătul traseelor ce duc spre cabana Curmătura şi se risipeşte numai după ce am ieşit la lumină, în apropiere de cabană. Ne

pomenim deodată cu imaginea masivului în faţa ochilor, ale cărui pante de pe versantul răsăritean sînt domoale, ierboase şi presărate cu vegetaţie alpină, în afară de zona superioară, care este stîncoasă şi golaşă.

Privită din această parte, Piatra Craiului are într-adevăr aspectul unui animal uriaş din timpuri preistorice care a încremenit într-o poziţie de odihnă, cu capul înspre Valea Bîrsei, în direcţia nordului şi a cărui coadă se prelungeşte pînă în măgurile Dîmbovicioarei, la sud.

* * *Pentru drumeţii care se hotărăsc să coboare din munţii Bucegi sau au posibilitatea să efectueze

drumul de la Oraşul Stalin la Bran cu autobuzele I.R.T.A., trebuie menţionat că merită să facă acest efort pentru a vizita pitoreasca aşezare a Branului. Un popas în micul orăşel Bran le oferă posibilitatea de a vizita castelul Bran. Astăzi, în anii puterii populare, castelul a fost decretat muzeu istoric. Castelul se află pe Dealul Cetăţii din mijlocul orăşelului şi un drum în serpentină urcă pînă sub zidurile sale. In zilele în care se poate vizita acest castel, un ghid stă la dispoziţia turiştilor, explicînd construcţia şi istoricul acestei cetăţi vechi de sute de ani.

Traseele care pornesc din Bran ne poartă în continuare spre satele Peştera, Şirnea sau Măgura, risipite pe culmi nu prea înalte. Nu putem să nu recomandăm un popas în satul Peştera sau în satul Şirnea, pînă la care accesul este foarte uşor, şoseaua fiind bine întreţinută, iar urcuşul destul de lin. Satele sînt minunat de curate, cu case frumoase, luminoase şi bine îngrijite.

* * *Un alt drum de acces în masivul Pietrei Craiului este acela din Rucăr-Dîmbovicioara.Pînă la Rucăr se poate ajunge din oraşul Cîmpulung-Muscel, punctul terminus al liniei ferate ce

măsoară de la Bucureşti 155 km. Dacă ne oprim puţin în Cîmpulung, vom putea să admirăm frumuseţea acestei localităţi, numeroasele monumente istorice ca Biserica Domnească, Mănăstirea, Bărăţia şi pitorescul costum, muscelean pe care îl vom întîlni mai la fiece pas.

După ce am trecut pe lîngă clădirea Sfatului Popular din Cîmpulung, mergem pe şoseaua principală către nord, pînă la podul peste Rîul Tîrgului, unde această şosea se bifurcă. Aici există un stîlp de marcaj care ne indică în stînga drumul, prin satul-model Lereşti, care duce pe Valea Rîului Tîrgului la cabana Voina, de la poalele masivului Iezer-Păpuşa. Drumul nostru merge la dreapta, pe şoseaua asfaltată şi apoi pietruită, pe care după circa 17 km ajungem în satul Dragoslavele. Traversăm în lungul lui acest sat, cunoscut prin luptele purtate în timpul primului război mondial, pentru ca după încă aproximativ 5 km să ajungem la Rucăr. Trecem prin Rucăr, peste Valea Rîuşorului, şi după 5 km ajungem la satul Podul Dîmboviţei. După ce am trecut pe lîngă restaurantul din faţa podului, imediat la stînga, se deschide drumul către defileul Dîmbovicioarei, pe care, nu mult după ieşirea din sat, începem să-l traversăm. Cheile Dîmbovicioarei sînt formate din pereţi calcaroşi înalţi, verticali şi foarte fisuraţi.

După trecerea acestor Chei, drumul continuă pe o şosea pietruită pînă în satul Dîmbovicioara, care se găseşte la 5 km de Podul Dîmboviţei. Mergem prin centrul satului Dîmbovicioara şi la cîteva minute de mers de la ultima casă din sat, ajungem la Peştera Dîmbovicioarei care se deschide în dreapta şoselei, mai sus de nivelul ei, şi la care se ajunge urcînd cîteva trepte de piatră. Localnicii se oferă cu multă bunăvoinţă să conducă turiştii în peşteră şi vin cu torţe sau lumînări pentru a uşura vizitarea ei. Interiorul acestei peşteri este format din cîteva încăperi destul de mici în care se găsesc stalactite şi stalagmite.

* * *Nu putem să încheiem această prezentare a punctelor de plecare pentru traseele ce le vom descrie

mai departe, fără să spunem cîteva cuvinte despre minunata poziţie în care se găsesc aşezate cabanele de la Plaiul Foii.

Plaiul Foii se găseşte la confluenţa Bîrsei Croşetului cu Bîrsa Tămaşului şi aici se poate ajunge foarte uşor din Zărneşti, de care nu ne despart decît 12 km, aşa cum vom arată la descrierea traseului respectiv.

Fig 02 . Pe Brâul Ciorînga MareCeea ce interesează însă din punct de vedere turistic este faptul că de aici pornesc în continuare o

serie de drumuri marcate sau nemarcate, care duc toate la cunoaşterea abruptului apusean al masivului şi a crestei Pietrei Craiului. Tot din Plaiul Foii pornesc şi marile drumuri de legătură către munţii Făgăraşului sau Iezer-Păpuşa, pe traseele care le vom descrie în altă parte a lucrării.

DRUMURI PRIN ZĂRNEŞTI1

Fig 03 (tr.1)

1. ZĂRNEŞTI — PLAIUL FOIIMarcaj: bandă roşie verticală Durata : 3—4 ore

Acest traseu constituie drumul de acces principal către cabanele din Plaiul Foii, punct de plecare pentru parcurgerea itinerariilor ce duc la cunoaşterea peretelui vestic al masivului. Din centrul orăşelului Zărneşti, şi anume de lîngă clădirea Sfatului Popular — unde există tablele indicatoare de marcaj — urmăm semnul roşu vertical ce ne conduce pe una din străzile orăşelului afară din localitate. La ieşirea din orăşel, mergem în continuare pe un drum obişnuit de care, ce străbate fîneţele şi terenurile de cultură ale locuitorilor, de-a lungul rîului Bîrsa Mare.

Pe acest drum de care, ce nu prezintă pînă după Plaiul Foii decît o mică diferenţă de nivel, vom merge circa 1 oră pînă ce întîlnim ca prim punct de reper o troiţă, denumită „Crucea lui Gîrniţă", avînd în stînga noastră perspectiva impresionantă a Pietrei Craiului Mică, a Văii Crăpătura şi a Turnului Pietrei Craiului. Imediat după ce am depăşit această troiţă, lăsăm la dreapta noastră marcajul triunghi roşu care indică drumul spre Vf. Ciuma prin Valea Bîrsa Ferului.

Fig 04. Primăvara pe Creasta NordicăAvem posibilitatea să admirăm în stînga noastră Colţul Chiliilor, Colţii Calului, Colţii Padinei Popii

şi mai în fund Creasta Nordică a Pietrei Craiului, iar în dreapta noastră Poiana Mărului şi Vadul de Mijloc. In continuarea drumului ajungem foarte curînd la canioanele de la Bîrsa lui Bucur, unde se desprinde o nouă ramificaţie a trenului forestier spre dreapta, care se îndreaptă în Valea Bîrsa lui Bucur. Poteca noastră însoţeşte linia trenului forestier care continuă spre stînga. După aproximativ 1 oră de la aceste cantoane ajungem la cabanele „Valea Bîrsei" şi „Plaiul Foii" (alt. 849 m), cunoscute sub numele general de „Cabana Plaiul Foii", după ce am parcurs un drum de acces dintre cele mai uşoare, printr-o regiune încîntătoare. Acest traseu este perfect accesibil şi iarna.

Fig 05 (tr.2)

2. ZĂRNEŞTI - PRĂPĂSTII - CABANA CURMĂTURAMarcaj: bandă albastră Durata : 5—6 ore

Pentru parcurgerea acestui traseu pornim din centrul orăşelului Zărneşti, mergem în continuare pe strada principală, avînd în dreapta noastră apa Rîului Mare şi curînd ieşim în şoseaua care se îndreaptă spre fosta cabană Gura Rîului. Pe şosea vom întîlni destul de des tablele de marcaj care indică drumul spre cabana Curmătura, prin Prăpăstiile Zărneştilor, cît şi prin Valea Vlăduşca pentru fosta cabană Grind.

După ce ultimele case ale locuitorilor orăşelului au rămas în urma noastră, întîlnim în stînga şoselei construcţia impunătoare a fostei cabane Gura Rîului. Continuăm drumul şi după cîteva sute de metri ne întîmpină pe dreapta numeroasele izvoare de la Fîntînile Domnilor, care actualmente au fost captate şi dirijate spre Zărneşti. Mai departe, ajungem într-un punct al văii unde întîlnim o primă bifurcare a drumului. Pînă aici şoseaua este bună şi valea în care abia am intrat este destul de largă, primitoare, iar apa Rîului Mare ne însoţeşte tot timpul în stînga drumului nostru.

Acest punct este marcat printr-o frumoasă fîntînă care se cheamă Fîntîna lui Botorog, de lîngă care porneşte spre dreapta un marcaj cu bandă galbenă care indică un drum mai scurt la cabana Curmătura, prin Zănoaga şi pe care îl vom descrie la traseul următor. Locul unde este instalată Fîntîna lui Botorog se găseşte într-o pajişte frumoasă în stînga rîului şi unde valea se lărgeşte puţin. Fîntîna este amenajată prin captarea unui izvor şi nu rareori drumeţii se opresc aici să dezlege sacul de drum şi să-şi potolească foamea, organizînd o masă pe lespedea de piatră de lîngă fîntînă.

Şoseaua pe care am venit se bifurcă, lăsînd în stînga un drum ce trece peste un pod, urcă în serpentine şi se îndreaptă spre satul Măgura. La dreapta porneşte marcajul cu bandă galbenă care indiică drumul descris la 3. Drumul nostru continuă însă mai departe, transformîndu-se de astă dată în drum de căruţă mai îngust şi mai puţin bun, urmînd cursul apei spre Prăpăstii.

Imediat după Fîntîna lui Botorog, drumul se bifurcă din nou lăsînd în stînga marcajele bandă roşie şi cruce albastră, primul indicînd un traseu ce duce spre Refugiul Grind prin satul Peştera, iar cel de al doilea marcaj indică traseul tot spre Refugiul Grind, trecînd prin satele Măgura, Peştera şi fosta cabană Şipote.

1 Aici sînt descrise şi traseele din jurul cabanei Curmătura.

Lăsăm în stînga noastră aceste două marcaje şi continuăm traseul nostru pe marcajul bandă albastră, înaintînd în gangul îngust şi impresionant al Prăpăstiilor Zărneştilor. După aproximativ 1 oră de la Fîntîna lui Botorog ne vom găsi într-un punct al Prăpăstiilor, unde ele se ramifică şi anume, la stînga spre fosta cabană Grind (marcaj cruce roşie) şi la dreapta, direct la cabana Curmătura, peste muchia dintre Valea Curmăturii şi Valea Cheia. Locul unde se ramifică Prăpăstiile este uşor de observat, ambele ramificaţii fiind bine vizibile ; aici există de altfel şi o tablă de marcaj care indică cele două drumuri.

Pentru continuarea traseului nostru pornim pe ramificaţia din dreapta a Prăpăstiilor şi mergem din nou prin aceste Chei care se îngustează mereu şi devin tot mai sălbatice. Traversarea Prăpăstiilor care măsoară mai bine de 4 km, ne va lăsa o puternică impresie prin frumuseţea şi sălbăticia lor. Pereţii înalţi de peste 50 m străjuiesc drumul pe ambele părţi şi în unele locuri rar că ne închid drumul.

După ce am străbătut aceste Chei, ajungem într-un punct unde valea principală face un cot brusc spre stînga şi aici o părăsim pentru a continua drumul pe marcajul nostru care, după ce trece peste un prag înalt în stîncă, urcă apoi din greu pe pantele muchiei dintre Valea Cheia şi Valea Curmătura. Poteca noastră trece apoi printr-o pădure numită Pădurea Mare, unde marcajele sînt foarte dese şi bine distribuite.

Mergem prin această pădure timp de 1— 1½ oră, după care poteca ne scoate la stîna din Curmătura, de unde nu ne mai despart decît ¾ oră de cabana Curmătura, drum pe care îl parcurgem urcînd uşor pe unul din firele Văii Curmătura. Ajunşi sus, facem o mică cotitură la dreapta şi ne găsim la cabană. De reţinut că în dreptul stînei din Curmătura poteca noastră se întîlneşte cu marcajul triunghi roşu care indică drumul ce vine dinspre Poiana Vlăduşca pe Valea Mărtoiului (traseu Nr. 11), iar sus de tot, la sfîrşitul firului de vale, înainte de a coti spre dreapta, ne întîmpină din stînga marcajul triunghi albastru care indică drumul ce urcă spre creasta Pietrei Craiului prin Valea Cheia (traseu Nr. 8).

Cabana Curmătura (alt. 1470 m) este situată sub versantul răsăritean al masivului, în apropiere de Turnul Pietrei Craiului, iar poziţia în care se găseşte oferă o perspectivă frumoasă asupra Văii Curmătura şi crestei Pietrei Craiului. Cabana este bine utilată şi oferă condiţii optime de găzduire şi hrană.

Fig 06 (tr.3)

3. ZĂRNEŞTI - ZĂNOAGA - CABANA CURMĂTURAMarcaj: bandă galbenă Durata: 4 ore

Din centrul orăşelului Zărneşti parcurgem şoseaua principală de-a lungul Rîului Mare, care ne însoţeşte pe dreapta noastră pînă ce ieşim din orăşel, rîu ce-l traversăm peste o punte unde găsim şi table de marcaj. Mergem în continuare pe şosea printre ultimele case de la marginea orăşelului şi în curînd întîlnim în stînga noastră fosta cabană Gura Rîului. Drumul nostru continuă pe această şosea străbătută în ambele sensuri de autocamioanele ce deservesc carierele de piatră, pe care le vom întîlni după puţin timp.

După traversarea printre carierele de piatră, ajungem la Fîntîna lui Botorog, situată în dreapta drumului nostru, la aproximativ 1 oră din centrul oraşului. De aci, părăsim drumul şi începem să urcăm pe poteca din dreapta, de unde începe şi marcajul însemnat cu bandă galbenă. La început, poteca ne conduce circa 2—300 m prin firul Văii Padinei lui Dănişor în care am intrat, traversăm apoi valea la stînga pe poteca bine marcată şi începem să urcăm din greu printr-o pădure, pe serpentinele dese şi pieptişe de pe malul drept al Padinei lui Dănişor. După aproximativ 2 ore, panta se îndulceşte şi prin cîteva serpentine uşoare ajungem în Poiana Zănoaga. Notăm că înainte de a ajunge în Poiana Zănoaga poteca devine mai largă şi, imediat în dreapta noastră, puţin mai jos, în firul de vale al cărui capăt superior îl urcăm, se găseşte un izvor amenajat de ciobanii din Poiana Zănoaga.

In Poiana Zănoaga apare în faţa privirilor noastre întreg versantul răsăritean al masivului al cărui aspect este impresionant, iar în dreapta noastră se găseşte versantul împădurit al Pietrei Craiului Mică. Da aici pînă la cabana Curmătura mai aveam de mers circa o oră, străbătînd larga Poiană a Zănoagei în care vom întîlni des stîlpii indicatori de marcaj. După Poiană intrăm într-o pădure pe o potecă bună şi după puţin timp ne apare în faţă cabana. De reţinut că în Poiana Zănoaga, la dreapta noastră, se găseşte marcajul care coboară din Vîrful Piatra Mică prin pădurea Zănoagei, însemnat cu punct albastru (traseu Nr. 7).

Fig 07. Piatra Craiului MicăMenţionăm că traseul descris aici constituie drumul principal de iarnă pentru acces la cabana

Curmătura şi care se parcurge foarte uşor, cabana fiind deschisă tot timpul anului.Fig 08 (tr.4)

4. ZĂRNEŞTI - VALEA CRĂPĂTURII - CABANA CURMĂTURAMarcaj: bandă galbenă Durata: 4—5 ore

Pînă la punctul unde porneşte urcuşul prin Valea Crăpăturii vom folosi drumul care pleacă din Zărneşti, descris la traseul următor, „Zărneşti-refugiul Comsomol-Creastă" şi pe care mergînd, ajungem la aproximativ 1—1½ oră de la plecarea din Zărneşti, la Valea Crăpăturii. Din acest punct (alt. 950 m) începe şi marcajul bandă galbenă care ne va indica urcuşul pe firul Văii Crăpăturii, vale care desparte în stînga Piatra Craiului Mică de Turnul Pietrei Craiului ce se vede în dreapta.

Urcuşul este simplu şi nu prezintă prea mari dificultăţi decît numai în ceea ce priveşte panta, care este destul de înclinată. Drumul este însă încîntător atît prin pereţii pe care îi întîlnim pe parcurs, cît şi prin colţii uriaşi de stîncă ce apar la capătul superior al văii. Aici vom întîlni o serie de ţancuri dintre care cel mai impresionant este Acul Crăpăturii din peretele căruia se prelinge o şuviţă de apă numită Şipotul Crăpăturii. Acul Crăpăturii este o formaţiune calcaroasă asemănătoare unui pinten uriaş şi care este despărţit de peretele de stîncă, lîngă care se găseşte, printr-o strungă foarte adîncă. Imediat după Acul Crăpăturii, valea se desface în două fire : noi vom continua să urcăm pe firul din stînga — în sensul mersului — şi în curînd ajungem în Şaua Curmăturii (alt. 1600 m) unde întîlnim la dreapta marcajul punct roşu care urcă în Turnul Pietrei Craiului (traseu nr. 8) şi în stînga marcajul punct albastru care duce în Vf. Piatra Mică (traseu nr. 7). Firul din dreapta al Văii Crăpăturii se opreşte în îngusta şi impresionanta Sxa a Crăpăturii, situată la baza Turnului.

Şaua Curmăturii o vom recunoaşte uşor, ea fiind locul care desparte distinct Piatra Mică de masivul Pietrei Craiului şi, în acelaşi timp, este punctul unde se întîlneşte firul adînc şi îngust al văii Crăpăturii — din nord, cu larga vale Cheia din Curmătură — din sud. Priveliştea ce o avem din Şaua Curmătura este impresionantă : în dreapta vedem pereţii drepţi ai Turnului, în spate adînca şi sălbatica vale a Crăpăturii, în stînga panta abruptă presărată cu grohotiş care urcă în Vf. Piatra Mică şi în faţă, Creasta Pietrei Craiului de care ne desparte marea vale a Curmăturii.

Fig 09. Valea Crăpăturii şi Acul CrăpăturiiDrumul la cabana Curmătura continuă pe poteca din stînga noastră, care coboară uşor. Trecem pe la

baza unui perete de stîncă neted şi perfect vertical, după care coborîrea devine mai accentuată în cîteva serpentine pe o potecă care străbate o rarişte de brad. Vă sfătuim să mergeţi pe aici fără a face zgomot, ca să puteţi avea ocazia să priviţi jocul de-a v-aţi-ascunselea al veveriţelor care sînt aici destul de multe.

Din Şaua Curmăturii pînă la cabană avem de mers maximum 15—20 min.Trebuie menţionat că traseul prin Valea Crăpăturii ne dă posibilitatea să vedem una din podoabele

Pietrei Craiului, şi anume, Garofiţa Pietrei Craiului, această floare care nu se găseşte nicăieri în lume decît în acest masiv şi în special în această vale sălbatică. Atragem însă atenţia că această podoabă foarte rară este ocrotită de legile ţării, ruperea ei fiind interzisă sub sancţiunea unor pedepse severe.

Fig 10 (tr.5)

5. ZĂRNEŞTI - REFUGIUL COMSOMOL (DIANA) — BRÎUL CAPRELOR - CREASTA — CABANA CURMĂTURAMarcaj: la început bandă roşie, apoi bandă albastră Durata : 8—9 ore

Pentru parcurgerea acestui traseu vom folosi la început drumul care ne conduce spre Plaiul Foii. Pentru aceasta coborîm uşor pe strada pe care ne conduce marcajul bandă roşie ce indică drumul spre Plaiul Foii (traseu Nr. 1), drum care la început este comun cu al nostru şi care ne scoate din orăşel. Continuăm să mergem pe acest drum de care, aproximativ ¼ oră, pînă ce întîlnim în stînga drumului două cruci mici şi vechi de piatră. De aici, poteca părăseşte drumul care duce spre Plaiul Foii şi prindem oblic în stînga drumul marcat cu bandă albastră, care ne va conduce spre refugiul Comsomol (Casa Diana). Menţionăm că în afară de cele două cruci mici de piatră, există şi o tablă mare de marcaj care indică drumul spre refugiul Comsomol şi Valea Crăpăturii. De reţinut că înainte de a ajunge la tabla de marcaj, se mai ramifică un drum de care spre stînga, pe care însă avem grijă să-l evităm, deoarece se înfundă sub pantele Pietrei Craiului Mică.

De la cele două cruci, poteca noastră urcă şi coboară uşor ţinînd în general curba de nivel, de-a lungul pantelor nordice ale Pietrei Craiului Mică, pentru ca după 1½ oră de la plecarea din Zărneşti să ajungem în dreptul Văii Crăpăturii, unde vom întîlni marcajul bandă galbenă, care ne conduce la cabana Curmătura prin Valea Crăpăturii (traseu Nr. 4).

Turiştilor care vor continua drumul spre refugiul Comsomol le recomandăm aprovizionarea cu apă de la pîrîiaşul ce vine dinspre Valea Crăpăturii, întrucît în restul traseului nu mai există apă decît aproape de creasta Pietrei Craiului. După ce am lăsat în stînga marcajul spre Valea Crăpăturii, continuăm drumul pe poteca ce se vede în faţa noastră, urcînd o pantă foarte mică. După numai 10—15 min. de la Valea Crăpăturii mai întîlnim un marcaj cu cruce albastră care indică poteca spre Turnul Pietrei Craiului prin Padina Hotarelor

(traseu Nr. 6). Lăsăm în stînga şi acest marcaj şi continuăm să mergem pe poteca noastră, care traversează o serie de denivelaţii uşoare pînă ce ajungem în frumoasele poieni situate sub Şaua Chiliilor (alt. 1090 m), după ce în dreapta am admirat Coiful Chiliilor (alt. 1142 m). Din Şaua Chiliilor, pe care am ajuns urcînd o panta destul de accentuată, prindem poteca din faţa noastră şi intrăm într-o pădure deasă de fag, unde după puţin timp lăsăm tot în stînga un marcaj însemnat de astă dată cu cruce roşie şi care duce pe Turnul Pietrei Craiului prin Padina Şindileriei (traseu Nr. 6). In continuare, poteca traversează o pădure devastată de furtuni, mergem printre tufe imense de smeură său mure, şi începem să urcăm în serpentine pe o pantă accentuată, care ne scoate după 3½ — 4 ore de la plecarea din Zărneşti la refugiul Comsomol (Diana) (alt. 1430 m). Refugiul este o construcţie din lemn de brad, se compune din două camere cu un pod comun şi constituie un adăpost atît pentru cei ce sînt surprinşi de vreme rea, cît şi pentru cei ce vor să rămînă noaptea aici pentru a parcurge a doua zi drumurile spre Turn sau spre Creasta Nordică a Pietrei Craiului.

Alături de marcajul bandă albastră pe care-l vom urma, de la refugiu mai pleacă un marcaj însemnat cu triunghi albastru, care indică drumul spre creastă prin Padina Popii, iar în dreapta refugiului, marcajul triunghi galben, care indică drumul de coborîre spre cabanele Plaiul Foii prin Valea Urşilor (durata 2—3 ore). Ca să ieşim în creastă, vom urma în continuare poteca marcată cu bandă albastră ce porneşte din faţa refugiului şi care ne conduce pe Brîul Caprelor din Padina Închisă. Poteca este lată, bine amenajată, şi perspectiva care o avem în permanenţă, cît timp paşii ne poartă pe ea, asupra Padinei Închise, este într-adevăr copleşitoare. Nu ştii ce să admiri mai întîi : „căldarea" uriaşă şi adîncă din stînga ta a Padinei Închise, pe care abia o zăreşti în fundul acestei văi, sau peretele drept, înalt de sute de metri şi fisurat pe toată înălţimea lui, care se vede dincolo de căldare.

Brîul Caprelor ocoleşte toată căldarea Padinei Închise, urcînd la început domol şi apoi accentuat peste o limbă de grohotiş şi pe sub peretele de stînci, pînă la Izvorul de la Găvan (alt. 1900 m), situat în peretele din dreapta noastră. Izvorul este constituit dintr-o pungă mică cu apă ce se adună într-o scobitură existentă în peretele de stîncă şi la care ajungem după circa 1½—2 ore de mers, plecînd de la refugiul Comsomol. De la Izvorul Găvan, în continuare, poteca se abate după puţin timp spre stînga ; străbatem o porţiune aproape orizontală şi după o pantă mică dar accentuată ne găsim în creasta Pietrei Craiului, la o altitudine de circa 2000 m, unde am ajuns cam la ½ oră după ce am părăsit izvorul.

Notăm că din punctul unde am ieşit în creastă, spre stînga, de-a lungul crestei, putem ajunge în Turn (durata circa ½—l oră), iar spre dreapta, şi tot de-a lungul crestei, la refugiul alpin „7 Noiembrie" construit într-un punct cu o altitudine de peste 2000 m (durata 1—1½ oră). Pentru a coborî la cabana Curmătura vom continua însă poteca noastră ce se vede oblic spre stînga (orientaţi cu faţa spre sud-vest). Coborîrea se face pe o potecuţă vizibilă urmînd la început direcţia spre sud, facem apoi o întoarcere spre nord, după care, poteca intră într-o vale ce se îngustează în mod vizibil. Traversăm o serie de lespezi de piatră şi porţiuni de grohotiş cu perspectiva cabanei Curmătura în faţa ochilor, după circa 2½—3 ore din creastă, am ajuns la cabană (alt. 1470 m).

Fig 11 (tr. 6)

6. - PADINA HOTARELOR -ZĂRNEŞTI - PADINA ŞINDILERIEI - TURNUL PIETREI CRAIULUI — CABANA CURMĂTURAMarcaj : prin Padina Hotarelor — cruce albastră prin Padina Şindileriei — cruce roşie Durata : prin Padina Hotarelor — 5—6 ore prin Padina Şindileriei — 6—7 ore

Aceste două trasee pe care le vom descrie împreună duc în acelaşi punct şi anume în Turnul Pietrei Craiului (alt. 1923 m). Ele prezintă interes pentru cei care vor să cunoască punctul de creastă ce se numeşte Turnul şi priveliştea ce o oferă celor ce se încumetă pe aceste două poteci. Ambele trasee prezintă dificultăţi atît la urcuş — prin diferenţa mare de nivel ce trebuie urcată şi panta înclinată — cît şi la coborîrea din Turn, pe marcajul punct roşu, coborîre care se face pe o potecuţă ce porneşte în jos pe deasupra unor prăpăstii impresionante. Pentru aceste motive, nu recomandăm acest traseu decît turiştilor mai încercaţi. Este necesar însă ca pentru parcurgerea acestor două poteci să pornim cît mai de dimineaţă din Zărneşti sau de la refugiul Comsomol (Diana), iar sacul de drum să fie cît mai uşor.

Plecăm deci din Zărneşti exact pe aceeaşi potecă marcată cu bandă albastră, care ne conduce spre refugiul Comsomol şi pe care am descris-o la traseul Zărneşti — refugiul Comsomol — Brîul Caprelor — Creastă. După aproximativ 1—1½ oră de la plecarea din Zărneşti ajungem la firul Văii Crăpăturii unde întîlnim şi marcajul bandă galbenă care indică poteca prin valea Crăpăturii (traseu Nr. 4).

Lăsăm acest marcaj în stînga şi continuăm poteca noastră încă circa 10—15 min. pînă ce întîlnim pe stînga intrarea în Padina Hotarelor pe poteca marcată cu cruce albastră. Ne angajăm, pe această potecă şi după cîteva minute începem să urcăm din greu diferenţa de nivel de aproape 900 m. Poteca urcă pe o pantă foarte înclinată, înclinare care se accentuează către vîrf, mergînd tot timpul între doi pereţi, printr-o regiune cu aspect sălbatic.

Pe acest traseu, aproape de vîrf, găsim o frumoasă poiană presărată cu bujori de munte (rododendroni), iar în dreapta noastră se deschide o perspectivă splendidă asupra ţancurilor gemene, numite Colţii Calului. În stînga noastră ne impresionează o fisură uriaşă în peretele de stîncă. După poiana de rododendroni ajungem imediat pe Turnul Pietrei Craiului.

Am arătat în prima parte a descrierii acestui traseu că în acelaşi punct din creastă se poate ajunge şi prin Padina Şindileriei, pe un drum marcat cu cruce roşie. Pentru aceasta, din poteca mare unde am întîlnit marcajul spre Padina Hotarelor, continuăm drumul pînă după Şaua Chiliilor — drum pe care l-am descris în acelaşi traseu Zărneşti — refugiul Comsomol — Brîul Caprelor — Creasta (traseu Nr. 5). După ce am trecut de Şaua Chiliilor (alt. 10-90 m), traversăm o pădure şi la aproximativ 15—20 min. de această şa întîlnim în stînga o potecă oarecum ascunsă în vegetaţia bogată a văii, marcată cu cruce roşie, care indică intrarea în Padina Şindileriei.

Cei care vin dinspre refugiul Comsomol (Diana), după ce au coborît pe serpentina marcată cu bandă albastră care indică drumul spre Zărneşti, ajung în acelaşi loc de intrare în Padina Şindileriei, marcajul cruce roşie fiind deci pe dreapta. După ce străbatem o pădure deasă intrăm în Padina Şindileriei şi ne angajăm la început printr-un gang îngust în care avem de trecut peste un prag unde exista altădată o scară de lemn care ajuta la trecerea lui. In continuare, urcăm valea pe o pantă accentuată, cu mult grohotiş, pînă ce ajungem la un punct unde firul văii se desface în două braţe. Cel din dreapta urcă direct în creastă pe o pantă extrem de înclinată. Poteca noastră va continua însă pe firul din stînga, pe care vom urca pînă în Vf. Turnul peste o porţiune cu grohotiş.

Sfătuim drumeţii ca după ce trec puţin de punctul unde firul Padinei se bifurcă să privească înapoi pentru a admira Peretele din Padina Şindileriei caracteristic prin numeroasele sale fisuri. Aproape de vîrf vom întîlni cele două ţancuri pe care le-am văzut din Padina Hotarelor, şi anume Colţii Calului. De aici, urcăm pe o muchie ce ne scoate repede în Vf. Turnul. Odată ajunşi în Turn, nu ne rămîne decît să coborîm la cabana Curmătura pe marcajul însemnat cu punct roşu.

Coborîrea durează aproximativ 1 oră şi se face pe un hăţaş care se strecoară în jos într-o înclinaţie pronunţată şi pe deasupra unor prăpăstii adînci. La baza acestui traseu un cablu metalic ajută drumeţii să coboare în deplină siguranţă. Ajunşi jos ne găsim în şaua largă şi frumoasă a Curmăturii, de unde nu mai avem decît 10—15 min. pînă la cabană, mergînd pe o potecă largă ce coboară în pantă lină. Pe ambele trasee apa lipseşte, astfel că recomandăm aprovizionarea înainte de a începe urcuşul.

Fig 12 (tr.7)

7. CABANA CURMĂTURA - VF. PIATRA MICĂ - ZĂNOAGA -CABANA CURMĂTURAMarcaj: punct albastru Durata: 3—4 ore

Este un traseu de sine stătător şi care merită să fie făcut prin faptul că ne dă posibilitatea să cunoaştem Piatra Craiului Mică, precum şi frumoasa perspectivă care ni se oferă din Vf. Piatra Mică asupra versantului răsăritean al Pietrei Craiului. Pentru parcurgerea acestui traseu se pleacă din stînga cabanei Curmătura (orientaţi cu faţa spre Valea Curmătura), pe marcajele care indică traseele spre Zărneşti prin Valea Crăpăturii (traseu Nr. 4) şi spre Turnul Pietrei Craiului.

Urcăm destul de uşor prin frumoasa pădure de brad din stînga cabanei şi prin cîteva serpentine ajungem după ½ oră în Şaua Curmăturii, unde ne întîmpină o primă privelişte impresionantă asupra Văii Crăpăturii, iar în stînga, asupra impunătoarei piramide a Turnului. Din Şaua Curmăturii mergem pe poteca din dreapta care se strecoară printre jnepeni uriaşi şi imediat începem să urcăm printr-un fel de horn nu prea înalt, însă presărat cu grohotiş mărunt.

Urcuşul continuă pe coasta stîncoasă a muntelui şi după aproximativ 1½ oră sîntem în vîrful Piatra Mică (alt. 1816 m). Alături de vîrf se găseşte o troiţă ridicată în memoria eroilor căzuţi în primul război mondial. Aflaţi în vîrf, aruncăm o privire în jurul nostru pentru a admira atît regiunea Văii Bîrsa, cît şi versantul răsăritean al Pietrei Craiului, ca şi Valea Curmătura şi regiunea înconjurătoare.

Fig 13. Vedere asupra Turnului din poienile de sub Şaua Chiliilor.Pentru a ajunge înapoi la cabana Curmătura, continuăm drumul pe marcajul punct albastru, coborînd

pe o pantă destul de înclinată prin pădurea Zănoagei, pentru a ajunge în curînd în poiana Zănoaga, unde

întîlnim şi marcajul bandă galbenă care vine din Zărneşti (traseu Nr. 3). Din poiana Zănoaga nu ne mai desparte de cabană decît un drum de ¾ oră, care se face întîi prin poiana frumoasă a Zănoagei timp de aproximativ 10 min, iar în rest prin pădurea deasă pe o potecă lată care ne va conduce la cabana Curmătura.

Fig. 14 (tr.8)

8. CABANA CURMĂTURA - TURN - CREASTA NORDICĂ - REFUGIUL GRIND (varianta la creastă prin Valea Cheia)Marcaj: punct roşu, bandă roşie (varianta—triunghi albastru) Durata : 8—9 ore

Parcurgerea întregii creste a Pietrei Craiului, care măsoară în medie 20 km în toată lungimea ei, nu este indicată să se facă într-o singură zi. Pentru aceasta drumul de creastă se împarte în două etape, cel de al doilea traseu (Creasta Sudică) cerîndu-ne un efort mai serios din cauza dificultăţii drumului. In afară de aceasta, traseul de creastă este recomandabil, pentru unele porţiuni, numai turiştilor mai încercaţi, care au un oarecare antrenament şi aceasta în special pentru cîteva porţiuni din Creasta Sudică, unde traversarea unor vîrfuri cere pregătire şi atenţie. Totuşir pentru cei care iubesc frumuseţile acestor locuri, ca şi pentru cei care vor să le cunoască, drumul merită orice efort, răsplătiţi fiind cu una din cele mai impresionante privelişti din acest masiv, iar micul sacrificiu pe care îl vor face rămînînd o noapte în refugiul Grindu nu-i va îndreptăţi să regrete parcurgerea acestui traseu.

Aşadar, de la cabana Curmătura, avînd sacul de drum nu prea încărcat şi cu o provizie suficientă de apă, ne vom îndrepta spre creastă, fie spre Turnul Pietrei Craiului pe marcaj punct roşu, fie spre refugiul „7 Noiembrie" pe marcaj triunghi albastru. Ar mai exista o a treia alternativă puţin recomandabilă şi anume pe marcajul bandă albastră, cunoscut din drumul de coborîre din creastă, după ce am parcurs Brîul Caprelor (traseu Nr. 5).

In prima alternativă (mai puţin recomandabilă pentru începători), marcajul punct roşu începe chiar din stînga cabanei şi, după ½ oră, ne găsim în Şaua Curmăturii, acolo unde începe Valea Crăpăturii, pe care o cunoaştem din descrierea traseului ce trece prin aceste locuri (traseu Nr. 4). De aici, la stînga, începe urcuşul spre Turnul Pietrei Craiului, pe o pantă înclinată, avînd de urcat o diferenţă de nivel de peste 300 m, ocolind prăpăstiile care se deschid sub picioarele noastre. Menţionăm că la începutul urcuşului un cablu metalic instalat aci ne ajută să traversăm o mică „săritoare". Urcuşul este într-adevăr dificil şi odată ajunşi în Turn vom răsufla uşuraţi. De aici, În continuare, nu ne rămîne decît să străbatem creasta spre refugiul alpin „7 Noiembrie" timp de peste 2 ore, pe locurile parcurse atunci cînd am urcat prin Padina Popii (traseu Nr. 14) sau Brîul Caprelor (traseu Nr. 5).

Adoptînd cealaltă variantă, mai uşoară, pornim în urcuş direct spre refugiul „7 Noiembrie", peste Valea Cheia, pe marcajul triunghi albastru, drum pe care îl găsim descris în sens invers, în traseul Plaiul Foii — Padina Popii. Pe acest drum, în timp de 3—4 ore de la cabana Curmătura, ajungem la refugiul din creastă. Pentru aceasta, din spatele cabanei Curmătura, prindem poteca din stînga, marcată cu triunghi albastru, coborîm uşor pe ea, continuăm apoi drumul pe o porţiune aproape orizontală, după care începem să urcăm o pantă, timp de circa ½ oră.

Ne găsim apoi pe un picior ierbos după care, în continuare, traversăm firul superior al văii uscate Cheia, presărată cu grohotiş mare desprins din Creastă. După traversarea firului de vale, poteca urcă puţin o pantă destul de înclinată şi pămîntoasă care ne scoate la lumină pe muchia unei culmi acoperită de iarbă.

In continuare, începem să urcăm drept înainte, la început pe o pantă ierboasă şi apoi pe cîteva serpentine repezi printre stîncile prăvălite din Creastă, avînd în faţa noastră Vf. Ascuţit (alt. 2136 m). De pe muchia ierboasă pînă în creastă urcuşul are o durată de aproximativ 2 ore. De la refugiul “7 Noiembrie" vom parcurge apoi timp de 4 ore porţiunea de creastă care se numeşte în limbaj curent Creasta Nordică : ea este marcată cu punct roşu. Drumul nostru ia sfîrşit pentru prima zi la refugiul Grind (alt. 1650 m) situat sub Vf. La Om (alt. 2244 m). Astfel, pornind de la refugiul „7 Noiembrie" vom traversa Vf. Ţîmbanul Mare (alt. 2148 m), şi Vf. Ţîmbanul Mic (alt. 2198 m), despărţiţi între ei prin larga şa a Călineţului (alt. 2090 m).

Urmează apoi o serie de vîrfuri din ansamblul Clăiior Pietrei Craiului, dintre care Vf. Sbirii (alt. 2188 m) este mai înalt. In sfîrşit ajungem la imensul găvan al Căldării Ocolite, situat pe versantul apusean al masivului, aproape de Vf. La Om (alt. 2244 m) către care urcăm o pantă nu prea mare. De aici sîntem obligaţi să coborîm o diferenţă de nivel de aproximativ 600 m pe marcajul bandă roşie care indică drumul de la fosta cabană Grind la Vf. La Om şi care porneşte imediat la stînga, oprindu-ne la refugiul Grind (capacitate 4—5 persoane), amenajat pe locul fostei cabane.

Porţiunea de creastă pe care am parcurs-o pînă aici — Creasta Nordică — nu prezintă prea mari dificultăţi pentru parcurgerea ei dacă dăm atenţie locurilor de trecere situate chiar pe creastă şi mai ales

porţiunii dintre cele două Ţîmbane. Recomandăm încă o dată aprovizionarea cu apă, cu indicaţia ca la refugiul Grind să nu o consumăm în întregime, întrucît, dacă a doua zi ne-am propus să parcurgem şi Creasta Sudică, nu ne mai putem aproviziona cu apă decît departe, după Şaua Funduri.

Fig 15 (tr. 9)

9. REFUGIUL GRIND - CREASTA SUDICĂ - FUNDURI — POIANA GRIND — REFUGIUL GRIND (SAU CABANA CURMĂTURA ORI ORĂŞELUL ZĂRNEŞTI)Marcaj : bandă roşie continuată cu punct roşu şi apoi cu triunghi albastru, bandă albastră sau triunghi roşu ori cruce roşie Durata : 9—10 ore pînă la refugiul Grind

Am arătat în descrierea primei porţiuni din creastă, numită Creasta Nordică, că parcurgerea întregii creste nu este indicat să se facă într-o singură zi şi că cea de a doua porţiune, numită Creasta Sudică, ne cere un efort şi o atenţie mai mare, atît datorită dificultăţilor traseului, cît şi duratei ; aceasta în cazul în care nu vom poposi din nou la refugiul Grind şi ne hotărîm să parcurgem în continuare drumul pînă la cabana Curmătura sau Zărneşti.

In aceste ultime două alternative, la durata arătată mai sus se vor adăuga încă 4—5 ore ce se vor parcurge pe traseele descrise mai departe (traseele Nr. 12 şi Nr. 13). Aşadar, după ce am parcurs Creasta Nordică şi am ajuns în Vf. La Om sau Piscul Baciului, ne-am văzut obligaţi să poposim peste noapte la refugiul Grind, după ce am coborît din creastă o diferenţă de nivel de circa 600 m.

A doua zi dis-de-dimineaţă urcăm din nou panta ierboasă din spatele refugiului — marcată cu bandă roşie — pe care am coborît-o cu o zi mai înainte şi după aproximativ 2 ore ajungem iarăşi în Vf. La Om. De aici, în continuarea crestei marcată cu punct roşu, la stînga, vom coborî uşor acest vîrf şi ne vom găsi în şaua dintre Vf. La Om şi Vf. Grindului (alt. 2229m). Aici este şi punctul de ieşire în creastă a celor care vin de la Plaiul Foii pe la Zăplaz şi Lanţuri pe drumul cunoscut şi sub numele de Drumul Deubel (traseu Nr. 13).

In continuare, urcăm Vf. Grindului, după care urmează regiunea Colţilor Grindului, cu cele 4 hornuri mari, caracteristice, situate în stînga noastră; în dreapta se află Umerii Pietrei Craiului. De aici urmează o porţiune de creastă de aproximativ 100 m lungime care este extrem de ascuţită, purtînd numele de Coama Lungă şi a cărei parcurgere este atît de dificilă, încît pe sus accesul este aproape imposibil. Pentru traversarea acestei porţiuni, ne vom lăsa puţin mai jos pe versantul din stînga (răsăritean), pe unde o potecuţă ne ajută să ieşim din nou în creastă. Acum sîntem în regiunea care în dreapta noastră corespunde zonei Marelui Grohotiş, iar după puţin timp traseul de creastă ajunge în regiunea Colţilor Fundurilor (alt. 1951 m). Curînd, înainte de a ajunge în Şaua Funduri (alt. 1889 m), întîlnim poteca care urcă pe Valea Urzicii din Valea lui Ivan, său de la Ceardacul Stanciului, marcată cu triunghi albastru (traseu Nr. 15).

Aici, în Şaua Funduri, se termină marcajul de creastă însemnat cu punct roşu şi de altfel se termină şi creasta propriu-zisă, întrucît în continuare masivul se prelungeşte cu muntele împădurit numit Pietricica (alt. 1690 m), ale cărui pante se pierd în depărtare, în regiunea Dîmbovicioara.

Din Şaua Funduri unde am întîlnit poteca marcată cu triunghi albastru (fostul drum al grănicerilor), coborîm la stînga pe acest marcaj pînă jos în Valea Şteghiei. Ajunşi aici facem o nouă cotitură la stînga şi curînd începem traversarea poienilor din Funduri şi apoi din Grind. In poienile din Funduri întîlnim cîteva stîne şi marcajul bandă albastră care indică drumul ce vine din Dîmbovicioara pe Valea Brusturetului (traseu Nr. 12) şi care ne întîmpină dinspre dreapta. Continuăm să mergem pe acest marcaj şi după ce am traversat şi poienile Grindului, mai urcăm puţin prin pădure, ajungînd astfel în punctul cunoscut sub numele de „La Table".

Din acest punct pînă la refugiul Grind nu mai avem decît maximum ½ oră, urcînd panta domoală din faţa fostei cabane. Atragem atenţia că parcurgerea Crestei Sudice din Vf. La Om pînă în Şaua Funduri reclamă maximum 5 ore, iar din Şaua Funduri pînă la refugiul Grind — circa 3 ore.

Există însă posibilitatea pentru cei care nu vor să rămînă încă o noapte la refugiul Grind de a continua drumul fie spre cabana Curmătura, fie spre Zărneşti. Pentru aceasta, în ambele cazuri, vom continua drumul pe marcajul triunghi albastru, care coboară pe o potecă largă pînă în Poiana Vlăduşca şi care după Stîna Funduri, situată în Poiana Funduri, devine comun cu semnul cruce albastră, care vine din Dîmbovicioara prin Ciocanul. După traversarea poienii, apare în dreapta şi poteca marcată cu cruce roşie, care în maximum 3—4 ore ne conduce în Zărneşti prin Valea Vlăduşca — Prăpăstii, pe traseul descris în drumul de la Plaiul Foii — Lanţuri — refugiul Grind — Zărneşti. Ceilalţi care se vor duce la cabana Curmătura vor continua însă să meargă pe drumul marcat de astă dată cu triunghi roşu, traversînd astfel Vlăduşca, Mărtoiul şi Piscul Brusturetul pe traseul indicat la descrierea drumului din Dîmbovicioara prin

satul Ciocanul, în care caz, pînă la cabana Curmătura, îi aşteaptă un drum care durează maximum 4—5 ore (traseu Nr, 11).

* * *La capitolul „Drumuri din Zărneşti" nu am găsit potrivit să facem o descriere aparte a drumului spre

satul Peştera sau Şirnea, însă am redat această porţiune de drum la capitolul „Drumuri din Bran" (traseu Nr. 10) pentru a dă o continuitate descrierii traseului ce străbate aceste două sate şi pentru a lega acest traseu de pitoreasca localitate Bran. Traseul prin Padina Popii — Creastă — refugiul „7 Noiembrie" am considerat că este mai nimerit să aibă ca punct de plecare cabana Plaiul Foii, atît pentru faptul că astfel efectuat drumul este mai uşor de parcurs, cît şi pentru necesitatea de a lega acest drum cu porţiunea de traseu de la Plaiul Foii la refugiul Comsomol, a cărei descriere s-ar fi găsit izolată (traseu Nr. 14).

DRUMURI DIN BRANFig 16 (tr. 10)

10. BRAN - PEŞTERA sau ŞIRNEA - JOACA - POIANA VLĂDUŞCA - CABANA CURMĂTURAMarcaj: prin satul Peştera cruce albastră şi bandă roşie continuat cu triunghi galben sau triunghi roşu Durata: prin satul Peştera 11—12 ore prin satul Şirnea 12—14 ore

Ca şi la traseul care pleacă din Zărneşti spre satul Peştera, accesul dinspre Bran spre inima masivului Piatra Craiului se loveşte de lipsa cabanei Grind. Din această cauză, cei care vin din localitatea Bran sau chiar din Bucegi sînt obligaţi să poposească o noapte în una din casele locuitorilor fie din satul Peştera, fie din satul Şirnea.

Necazul este şi mai mare pentru perioada de iarnă: schiorii care au aici locuri şi pante minunate pentru schi sînt lipsiţi de o cabană care să le asigure o cazare şi o masă corespunzătoare. Aceste locuri frumoase merită totuşi din plin să fie vizitate, iar cei care au ocazia să coboare din munţii Bucegi şi să-şi continue apoi drumul din Bran spre Piatra Craiului o pot face trecînd prin satul Peştera sau prin satul Şirnea. Înainte de a trece la descrierea acestor două variante de acces, trebuie să arătăm că pînă dincolo de ambele sate poteca nu este marcată, însă şoseaua care le străbate este cel mai bun indicator de drum şi ne scoate la marcajele ce le vom întîlni apoi şi care ne vor conduce spre cabana Curmătura.

Trecînd la descrierea celor două variante de drum, vom arăta mai întîi traseul prin satul Peştera, apoi pe cel prin satul Şirnea, după care ne vom întîlni cu ambele drumuri aproape de punctul numit „Joaca", de unde vom continua drumul spre cabana Curmătura sau eventual la refugiul Grind. Plecînd din Bran spre satul Peştera, mergem o porţiune de drum pe şoseaua naţională Bran—Cîmpulung către satul Moeciul de Jos. În dreptul acestui sat ne angajăm la dreapta peste Valea Sbîrcioarei, traversăm în lungul său cătunul cu acelaşi nume şi imediat după ce am întîlnit Valea Măgura, începem să urcăm nişte serpentine repezi către Piscul lui Corboşiu, (alt. 961 m), pe o şosea lată care se abate uşor spre stînga către Dealul Corboşeştilor, rămas în urmă. Mergînd pe această şosea bună, ajungem curînd în satul Peştera. Continuăm să mergem pe acest drum, făcînd un unghi drept spre stînga şi avînd în dreapta noastră Dealul Şipotului cu Muchia lui Gîrniţă. Satul Peştera este frumos aşezat pe dealurile ce se întind de jur împrejur. Lîngă biserica satului există o mică peşteră formată în calcarul care apare aici local şi care este plină de lilieci.

Puţin mai sus pe şosea vom întîlni marcajul cruce albastră care vine din Zărneşti spre fosta cabană Şipote, drum pe care continuăm să mergem nu prea mult timp. După puţin timp, înainte de punctul numit „Joaca", în dreptul fostei case Folea ne vom întîlni cu poteca marcată bandă roşie care vine tot de la Zărneşti şi care ne apare dinspre dreapta, pe care o vom urma în continuare spre refugiul Grind sau cabana Curmătura. Locul numit „Joaca" este marcat printr-o poiană mare, cu o ridicătură asemănătoare unei movile şi pe care mai există o bornă de hotar. De aici, avem o vedere frumoasă asupra regiunii Grindului.

Turiştii care plecînd din Bran vor să treacă prin satul Şirnea vor merge, urcînd uşor, tot pe şoseaua naţională, cam 13 km. Aici, părăsim şoseaua şi coborîm către Valea Rogozii, care ne conduce în satul Şirnea pe care îl traversăm în toată lungimea lui. Satul se găseşte într-o poziţie minunată cu casele sale răsfirate pe dealurile acoperite de un covor de iarbă, iar priveliştea Bucegilor văzuţi de aici este încîntătoare. După ce am traversat satul, începem să urcăm la stînga către Curmătura Groapelor (alt. 1396 m). De aici în continuare, pe spinarea Sasului, sîntem nu după multă vreme în punctul Joaca, unde ne întîlnim cu poteca ce porneşte de la Zărneşti, care vine dinspre dreapta, trecînd prin satul Peştera.

De notat că la Curmătura Groapelor mai întîlnim, venind dinspre stînga noastră, o altă potecă care se îndreaptă în jos către Giuvala şi şoseaua naţională Cîmpulung—Bran, potecă ce iese din şosea cam la 1,500 km mai sus de punctul de intrare spre satul Şirnea, dar care nu este marcată. Ajunşi cu descrierea drumului nostru la Joaca, vom folosi în continuare poteca ce ocoleşte firul superior al Văii Brusturetului (care aici se cheamă Vîlceaua Găinii) şi pe o potecă largă, care străbate o pădure splendidă, coborîm uşor în poiana Vlăduşca. Din Poiana Vlăduşca, pe marcajul triunghi roşu, care ne apare venind din stînga, ajungem, după maximum 4 ore de mers, la cabana Curmătura.

La începutul descrierii acestui traseu, am arătat că în satul Peştera se poate ajunge şi din Zărneşti pe o cale mult mai scurtă decît cea din Bran. Drumul era des vizitat pînă acum cîţiva ani cînd exista şi cabana Şipote, iar redeschiderea ei ar oferi posibilitatea cunoaşterii frumoasei regiuni a satelor Măgura, Peştera sau Şirnea, risipite pe dealurile din vecinătatea versantului răsăritean al Pietrei Craiului. Pentru parcurgerea acestei variante a traseului nostru folosim pînă la Podul Măgura drumul din Zărneşti spre Prăpăstii, descris la traseul respectiv (traseu Nr. 2). De la Podul Măgura, fie că începem să urcăm imediat drumul care duce în serpentine spre satul Măgura (marcaj cruce albastră) şi care apoi ne scoate mai departe în satul Peştera ce se află în continuarea acestui drum, fie că folosim aceeaşi potecă marcată cu bandă roşie care ne scoate tot către satul Peştera, din drumul spre Prăpăstii.

In acest din urmă caz, după Podul Măgura mai continuăm să mergem puţin către Prăpăstii, pînă ce întîlnim la stînga o potecă marcată cu bandă roşie. Urcăm pe această potecă şi nu după mult timp străbatem micul sat Toacheş, nu departe de satul Peştera. In continuare, drumul trece pe lîngă fosta cabană Şipote (alt. 1205 m), avînd în stînga noastră Dealul Şipotului cu Valea Măgurii, iar în dreapta Muntele Toacheş cu Vf. Velicanul (alt. 1536 m), care ne desparte de Prăpăstiile Zărneştilor. Urcăm puţin pe sub limita unei păduri şi ajungem la izvoarele Văii Coacăzii pe care o urmăm la dreapta şi în sus pînă în punctul „Joaca" (alt. 1526 m).Mai departe ocolim firul superior al Văii Brusturetului, după ce mai întîi am întîlnit o potecă de picior care se îndreaptă spre satul Şirnea; nu după mult timp ne oprim în Poiana Vlăduşca, unde găsim marcajul triunghi roşu care indică drumul spre cabana Curmătura.

Pentru cei ce se încumetă să rămînă o noapte la refugiul amenajat pe locul fostei cabane Grind (după ce s-au aprovizionat cu apă din Şipotul Vlăduşca, aflat puţin mai sus), drumul spre acest refugiu urmează marcajul triunghi roşu, spre stînga.

Cei care se îndreaptă spre cabana Curmătura vor folosi poteca descrisă în traseul Dîmbovicioara — Ciocanul — cabana Curmătura (traseu Nr. 11). Menţionăm că din centrul orăşelului Zărneşti, pînă la Poiana Vlăduşca, avem de parcurs un drum de aproximativ 6—7 ore, iar de aici la cabana Curmătura, 3—4 ore.

Nu putem să încheiem descrierea acestui traseu fără să pomenim încă o dată despre necesitatea mai mult decît imperioasă de a se reconstrui fosta cabană Grind, fie în acelaşi loc, fie puţin mai jos. Existenţa unei cabane în acest punct central al masivului ar dă posibilitatea ca, iarna, sportul cu schiurile să aibă o bază materială efectivă.

Regiunea satelor Peştera — Şirnea, atît înspre fosta cabană Grind, cît şi înspre Bran, este un minunat loc pentru schiorii noştri care deocamdată nu au la îndemînă decît posibilitatea de a se găzdui în casele gospodarilor din aceste sate. Mai trebuie menţionat aici că de curînd a fost trasată o nouă potecă marcată cu triunghi galben care ne conduce mai repede la cabana Curmătura. Mai sus de fosta cabană Şipote, după fosta casă Folea (după ce am străbătut satul Peştera), apare marcajul triunghi galben, care conduce în 4—5 ore la cabana Curmătura pe o potecă, ce taie văile Vlăduşca şi Cheia.

DRUMURI DIN RUCĂR - DÎMBOVICIOARAFig 17 (tr.11)

11. DÎMBOVICIOARA - SATUL CIOCANUL - POIANA VLĂDUŞCA - CABANA CURMĂTURAMarcaj : Cruce albastră continuată cu triunghi roşu Durata : 10—12 ore

Turiştilor poposiţi în regiunea Rucăr — Podul Dîmboviţei — Dîmbovicioara li se oferă posibilitatea efectuării a două trasee frumoase de acces în zona răsăriteană a Pietrei Craiului şi anume unul plecînd din Dîmbovicioara spre satul Ciocanul — drum pe care îl vom descrie mai jos — şi altul, plecînd din acelaşi loc prin Valea Brusturetului, pe care îl vom prezenta în cadrul unui alt traseu (Nr. 12). Ambele drumuri nu sînt grele, însă, aşa cum am arătat şi la celelalte trasee de acces din regiunea sud-estică a masivului, ele şi-au mărit durata de parcurgere din cauza lipsei cabanei Grind. De aceea, sîntem nevoiţi să ne îndreptăm paşii tocmai la cabana Curmătura, respectiv să adăugăm la timpul de mers de 6—7 ore alte 4—5 ore. Aceasta, în

situaţia în care un popas de o noapte la refugiul rudimentar amenajat în locul fostei cabane Grind nu ne sperie şi de unde a doua zi dimineaţă putem urca uşor în „Creastă" pentru a o parcurge fie spre nord, fie spre sud.

Drumul din Dîmbovicioara prin Ciocanul începe chiar din mijlocul satului şi urcă prin cîteva serpentine către Piscul Breazului de lîngă satul Ciocanul, oprindu-se lîngă şcoala elementară din sat. Aici drumul de care coteşte spre dreapta, îndreptîndu-se spre satul Şirnea. Din acest punct, prindem poteca marcată care urcă spre muntele Piatra Galbenă (alt. 1474 m), trecînd peste spinarea lui împădurită, printr-o zonă umedă şi destul de mocirloasă. Traversăm această zonă şi în curînd ieşim la Curmătura Groapelor, după ce am trecut pe lîngă Colţul Spărturilor (alt. 1473 m) care rămîne în dreapta noastră. În punctul Curmătura Groapelor întîlnim pe dreapta drumul care vine din satul Şirnea şi pe care l-am descris mai înainte. Din acest loc, drumul nostru merge către stînga părăsind poteca, care se îndreaptă, în continuare, pe spinarea Sasului.

La început vom coborî tot printr-o pădure de brad deasă şi umedă şi nu ne vom opri decît în fundul unei văi care se cheamă Valea Seacă a Pietrelor şi care constituie firul superior al marei Văi a Brusturetului. De aici, vom merge în continuare pe fundul acestei văi, urcînd către izvoarele ei. Facem apoi o cotitură spre stînga şi sîntem imediat în Poiana Grindului, puţin după Vîlceaua lui Stinghe şi nu departe de stîna cu acelaşi nume, întîlnindu-ne cu drumul care vine tot din Dîmbovicioara prin Valea Brusturetului (traseu Nr. 12). Mai urcăm puţin şi ajungem imediat în punctul „La Table" (care se numeşte aşa datorită unor table mari indicatoare de drum), după un drum care a durat din Dîmbovicioara între 6—7 ore. De aici nu ne rămîne decît fie să urcăm la refugiul Grind panta destul de anevoioasă în maximum ½ oră de mers, fie să continuăm drumul spre cabana Curmătura timp de 4—5 ore.

Cei ce vor să poposească la cabana Curmătura, vor continua drumul pe marcajul cruce albastră, străbătînd o pădure pe o potecă lată care coboară în marea poiană din Vlăduşca. Aici întîlnim aproape de celălalt capăt al poienii marcajul triunghi roşu spre cabana Curmătura şi marcajul cruce roşie, care ne conduce la Zărneşti prin Valea Vlăduşca şi Prăpăstii (traseu Nr. 13). Lăsăm acest marcaj în dreapta şi continuăm drumul pe marcajul triunghi roşu, care începe curînd să urce prin cîteva serpentine pe Piscul Mărtoiului, după care ajunşi sus, coborîm Valea Mărtoiului mult în jos, de-a lungul ei, pînă ce întîlnim venind din stînga Valea Cheia. Notăm aproape de confluenţa cu Valea Cheia o frumoasă căsuţă de lemn, destinată pădurarilor şi o mică pepinieră de puieţi de brad.

Traversăm peste pîrîiaşul ce vine din Valea Cheia şi începem să urcăm din nou, de astă dată în Piscul Brusturet pe malul stîng al văii, printre puieţi de brad plantaţi în locul pădurii exploatate. Ajunşi pe pisc, coborîm repede către pîrîul Coifului Scris şi mergem de-a lungul lui avînd pîrîiaşul în stînga, după care urcăm uşor pe muchia din faţa noastră. Aci întîlnim în dreapta şi marcajul bandă albastră care indică drumul ce vine din Zărneşti prin Prăpăstii (traseu Nr. 2). Continuăm drumul şi imediat ne găsim lîngă fosta stînă din Curmătura de unde pînă la cabană mai avem de mers circa ½ oră.

Mergînd pe unul din firele Văii Curmătura, pe care începem să o urcăm uşor, mai întîlnim pe stînga marcajul triunghi albastru care ne conduce la refugiul „7 Noiembrie" din creastă (traseu Nr. 8) şi după o mică cotitură la dreapta am ajuns la cabana Curmătura.

Fig 18 (tr. 12)

12. DÎMBOVICIOARA - VALEA BRUSTURETULUI - LA TABLE -CABANA CURMĂTURAMarcaj: bandă albastră Durata : 12—13 ore

Drumeţii ajunşi în Rucăr nu trebuie să piardă prilejul de a vizita cunoscuta Peşteră a Dîmbovicioarei; în acelaşi timp ei au posibilitatea să admire şi frumoasele Chei ce poartă acelaşi nume. In acest scop îşi vor rezerva o zi pentru excursia din Rucăr la Dîmbovicioara, iar a doua zi dimineaţa vor pleca din Dîmbovicioara pentru a parcurge celălalt traseu care duce spre masivul Piatra Craiului.

Plecînd din satul Dîmbovicioara, vom lăsa spre dreapta drumul spre Ciocanul (marcat cu cruce albastră) şi ne vom îndrepta prin Cheile Dîmbovicioarei spre Peştera Dîmbovicioara. Puţin mai sus de peşteră, intrăm în continuare în alte chei ce se numesc Cheile Brusturetului şi care sînt la fel de încîntătoare ca şi Cheile Dîmbovicioarei.

Odată străbătută această vale a Brusturetului vom ajunge în punctul de întîlnire cu Valea Fundurilor, după ce în cursul străbaterii Văii Brusturetului, caracteristică prin marele ei debit de apă, ajungem în punctul numit „La Gîlgoaie" situat între Cheia Lungă şi Cheia Strîmtă. Punctul „La Gîlgoaie" este asemănător cu Fîntînile Domnilor din traseul Zărneşti-Prăpăstii şi constă în numeroase izvoare care îşi fac loc la suprafaţă. Notăm în apropiere cîteva căsuţe destinate muncitorilor care se ocupă cu lucrarea şindrilei.

De aici începem să urcăm din greu printr-o regiune cu o pădure deasă, peste muntele Piatra Galbenă, printre poieni frumoase, pînă ce ajungem în larga Poiana Funduri, unde vom întîlni cîteva stîne. Tot aici ne întîmpină, dinspre stînga, marcajul triunghi albastru care vine dinspre Valea Urzicii peste Creasta Sudică şi marcajul care vine tot din Dîmbovicioara prin satul Ciocanul (traseu Nr. 11).

Fig 19. Potecile munţilor noştri sunt străbătute de un număr tot mai mare de oameni ai munciiMai urcăm puţin şi ajungem la punctul La Table, pînă la care am parcurs un drum de aproximativ 7

—8 ore din Dîmbovicioara şi unde ne vom hotărî fie pentru refugiul Grind, fie pentru cabana Curmătura, acest din urmă parcurs necesitînd încă 4—5 ore de mers pe traseul descris anterior.

DRUMURI DIN PLAIUL FOIIFig 20 (tr. 13)

13. PLAIUL FOII - LA LANŢURI - REFUGIUL GRIND - ZĂRNEŞTIMarcaj : bandă roşie verticală, continuată cu cruce roşie Durata : 11—12 ore

După popasul pe care l-am făcut la cabana Plaiul Foii, pornim să parcurgem în continuare unul din cele mai frecventate trasee din regiunea abruptului apusean al masivului şi anume pe „La Lanţuri" (Durata pînă în creastă 6—7 ore).

Acest traseu, denumit şi „Drumul Deubel" este unul din cele mai cunoscute din zona peretelui vestic al Pietrei Craiului şi prezintă cîteva puncte de căţărătură elementară. Drumul în sine cere din partea turiştilor o oarecare rezistenţă fizică şi puţin antrenament. Pentru parcurgerea lui plecăm de la cabana Plaiul Foii, traversăm rîul Bîrsa şi pornim la dreapta, pe drumul de care, ce trece printre cele două construcţii din zid care fac parte din cabanele Plaiul Foii. In continuare, drumul nostru merge de-a lungul rîului Bîrsa Tămaşului, marcajul bandă roşie fiind comun cu marcajele ce duc spre Tămaş pe Drumul Grănicerilor — Valea lui Ivan, Ceardacul Stanciului şi Dracsin Păpuşa, traversînd în lungul său o vale frumoasă cu fîneţele locuitorilor din Zărneşti.

După 15—20 min de la cabana Plaiul Foii, în dreptul Văii Runcului, drumul nostru se desparte de celelalte trasee care ne-au însoţit şi continuăm spre stînga în Valea Bîrsa Tămaşului, pe care mergem pînă În dreptul stînii Şpirla, situată la confluenţa Văii Şpirla cu Valea Tămaşului. De aici pătrundem în Valea Şpirlei (unde nu vom uita să ne aprovizionăm cu apă), pe care începem să urcăm, pînă la originea ei, la început în pantă lină, iar la capătul superior facem o cotitură la dreapta, mai urcăm puţin o pantă accentuată şi ne găsim curînd la fosta stînă din Valea Tămaşului (alt. 1200 m). Aici putem să ne îngăduim un mic răgaz pentru a admira Umerii Pietrei Craiului.

In continuare, urcuşul devine mai accentuat la început, şi după o cotitură la stînga ne apar în faţă impresionantele arcade de la Zăplaz (alt. 1640 m). Le ocolim prin stînga şi de aici, în continuare, urcuşul devine mai anevoios, strecurîndu-ne printre stînci uriaşe sau căţărîndu-ne ajutaţi de cablurile instalate aici, străbătînd astfel marele horn La Lanţuri (alt. 1850 m). Porţiunea de la Zăplaz pînă la terminarea urcuşului prin zona Lanţurilor este mai dificilă şi urcuşul reclamă atenţie din partea turiştilor.

Fig 21 (tr. 13a)Puţin mai sus de ultimul cablu, mai avem de urcat o mică porţiune dificilă şi ajungem pe Brîul de

Mijloc (alt. 1950 m). Acest brîu merge de-a lungul peretelui vestic pînă la Umerii Pietrei Craiului. Traversăm Brîul de Mijloc şi continuăm să urcăm pe serpentine repezi, ajungînd într-un punct de unde, printr-un mic horn, ne pregătim să ieşim în creastă. Ieşirea în creastă se face într-o şa largă (alt. 2210 m), care desparte Vf. Grindului de Vf. La Om. Din această şa, la stînga, urcînd de-a lungul, ajungem imediat pe Vf. La Om sau Piscul Baciului (alt. 2244 m), punctul cel mai înalt din întregul masiv, unde există o tablă de marcaj.

Odată ajunşi aici, avem de ales fie parcurgerea Crestei Nordice pînă la refugiul „7 Noiembrie" (Lehman) şi de acolo la cabana Curmătura, fie la refugiul amenajat pe locul fostei cabane Grind (capacitate 4—5 persoane). Pentru coborîrea la adăpostul Grind, poteca marcată cu bandă roşie urmează din vîrf o pantă repede şi ierboasă, ocoleşte Colţii Găinii şi conduce după circa ¾ oră la acest refugiu.

Pentru cei care intenţionează să ajungă pînă noaptea la cabana Curmătura, după ce au urcat de la Plaiul Foii pînă în Vf. La Om timp de 6—7 ore, le atragem atenţia că. mai au de parcurs timp de circa 4 ore traseul de creastă pînă la refugiul alpin „7 Noiembrie" şi de acolo încă 2—3 ore pînă la cabana Curmătura. Pentru alternativa că nu rămînem la refugiul Grind şi intenţionăm să ajungem în orăşelul Zărneşti, mai avem de parcurs, în plus, încă 4—5 ore, coborînd tot timpul prin Valea Vlăduşca-Prăpăstii, pe marcajul cruce roşie (schiţa 13-a). In acest caz, de la refugiul Grind coborîm panta ierboasă, după care, făcînd o cotitură mică la stînga, ajungem în punctul La Table.

De aici, pe poteca marcată cu triunghi roşu, care coboară străbătînd o pădure frumoasă de brad, ajungem imediat în Poiana Vlăduşca. La capătul celălalt al Poienii, puţin oblic spre dreapta, întîlnim marcajul cruce roşie care ne va conduce prin Valea Vlăduşca în Prăpăstiile Zărneştilor. Intrăm pe această potecă, marcată cu cruce roşie, după ce am lăsat la stînga să continue drumul marcat cu triunghi roşu spre cabana Curmătura şi ne afundăm în pădure. Poteca coboară uşor pe malul drept al Văii Vlăduşca pînă ce intrăm în regiunea Cheilor ramificate din drumul prin Prăpăstii.

Fig 22. La ZaplazTraversăm pe malul stîng al acestor Chei, continuăm să mergem pe fundul acestei ramificaţii a

Prăpăstiilor, străbătînd aşa-numita Cheia lui Coada, apoi Cheia lui Banu, după care ajungem în punctul unde Prăpăstiile se ramifică. La stînga, drumul conduce spre cabana Curmătura (marcaj bandă albastră), dar noi continuăm drept înainte, de astă-dată pe marcajul bandă albastră, semnul cruce roşie alternînd destul de rar cu banda albastră şi care, ambele, ne conduc la Zărneşti pînă unde mai avem de mers circa 2 ore, pe drumul descris la traseul Zărneşti—Prăpăstii—Curmătura (traseu Nr. 2).

Fig 23 (tr. 14)

14. PLAIUL FOII - REFUGIUL COMSOMOL (DIANA) — PADINA POPII — CREASTĂ — REFUGIUL „7 NOIEMBRIE" - CABANA CURMĂTURAMarcaj: triunghi galben şi apoi triunghi albastru Durata : 7—8 ore

Turiştii sosiţi la Plaiul Foii au posibilitatea de a parcurge uşor o porţiune din Creasta Nordică a Pietrei Craiului urcînd prin Padina Popii şi poposind apoi la cabana Curmătura. Pentru aceasta, ne îndreptăm din Plaiul Foii spre refugiul Comsomol (Casa Diana) pe drumul marcat cu triunghi galben.

De la cabană traversăm linia ferată îngustă, trecem puntea aruncată peste rîul Bîrsa şi pornim la stînga pe drumul de care ce duce spre Zărneşti. Mergem pe acest drum cîteva sute de metri, traversăm pîrîiaşul ce vine dinspre dreapta noastră şi părăsim drumul de care, luînd direcţia oblic spre dreapta pe marcajul triunghi galben ce urcă pe una din pantele din faţa noastră, unde stîlpii de marcaj sînt bine vizibili. Aproape de capătul superior al plaiului ierbos pe care l-am urcat, întîlnim în stînga noastră un bordei ciobănesc părăsit. Trecem pe lîngă el şi imediat poteca se înfundă în pădurea din Valea Urşilor prin care începem să urcăm din greu spre refugiul Comsomol. Vom face aici un prim popas, după aproximativ 3 ore de la plecarea din Plaiul Foii, după ce ani urcat din greu Valea Urşilor printr-o pădure deasă şi umedă, cu un aspect nu prea primitor.

La refugiul Comsomol, marcajul triunghi galben încetează şi întîlnim în schimb următoarele semne :— La stînga noastră coboară o potecă marcată cu bandă albastră care ne conduce spre

Zărneşti, aceeaşi care în sens invers urcă în creastă prin frumosul Brîu al Caprelor.— La dreapta acestui marcaj prin Brîul Caprelor, există un alt marcaj însemnat cu triunghi

albastru, şi pe care ne îndreptăm pentru a ajunge în „Creasta".Prindem deci această potecă şi începem să urcăm o pantă cu destul grohotiş, pe sub pereţii Muchiei

Padinei Popii. Urcuşul continuă pe această pantă timp de aproximativ 1½ oră pînă ce ajungem în punctul numit Strunga Izvorului. Aici, o potecuţă ce se abate la stînga ne conduce la Izvorul de la Găvan, cunoscut nouă tot din traseul prin Brîul Caprelor, dar noi vom continua urcuşul tot pe marcajul triunghi albastru. Poteca urcă de astă dată printre tufe de jnepeni şi rododendroni, avînd în dreapta noastră perspectiva impresionantei Văi Ciorînga Mare.

După aproximativ 2 ore de la refugiul Comsomol, ajungem în creastă, nu departe de punctul unde iese şi drumul prin Brîul Caprelor. De aici în continuare, spre dreapta, începem parcurgerea unei porţiuni din Creastă pe o potecă care străbate cam 1 oră chiar creasta propriu-zisă sau uneori se lasă puţin mai jos, pe versantul răsăritean. Traversarea acestei porţiuni de creastă nu prezintă o dificultate prea mare, în afară de un singur loc în apropiere de punctul unde poteca prin Padina Popii ne-a scos în creastă. Dificultatea constă în traversarea unei spărturi în creastă pe care sîntem nevoiţi să o trecem pe partea abruptului apusean şi unde poteca coboară brusc pe un prag îngust, înalt de aproximativ 2 m, ca să urce din nou şi să-şi continue apoi calea pe Creastă. Ajungem astfel la micul refugiu „7 Noiembrie", construit la altitudinea de 2047 m, nu departe de Vf. Ascuţit (alt. 2136 m). Refugiul este construit din lemn căptuşit pe dinafară cu şindrilă şi este dotat cu un pat de lemn pe care se pot odihni 8—10 persoane.

Grija celor care 1-au amenajat şi a B.T.E. Oraşul Stalin, care îl întreţine, ar trebui răsplătită prin cel puţin tot atîta atenţie din partea turiştilor. Din faţa refugiului, mai mergem 10—20 m pe Creastă şi imediat în stînga întîlnim din nou marcajul triunghi albastru, care ne conduce spre cabana Curmătura.

Coborîm pe această potecă timp de 1—1½ oră printre numeroase stînci prăvălite, pînă ce ajungem pe un frumos picior de plai ierbos. Poteca noastră continuă să coboare cu direcţia spre stînga, pînă ce ajungem în unul din 'firele superioare ale Văii Cheia (traseu Nr. 8). Traversăm acest fir de vale presărat cu stînci şi intrăm imediat într-o pădure unde poteca coboară simţitor către unul din firele Văii Curmătura. Ajunşi în Valea Curmătura o traversăm către dreapta ; întîlnim pe aceeaşi parte marcajul bandă albastră spre Prăpăstii şi triunghi roşu spre refugiul Grind. In scurt timp ne găsim în spatele cabanei Curmătura.

Fig 24 (tr. 15)

15. PLAIUL FOII - MARELE GROHOTIŞ — CEARDACUL STANCIULUI — FUNDURIMarcaj: triunghi albastru Durata : 6—8 ore

Parcurgerea acestui traseu are o mare importanţă pentru cei ce vor să cunoască peretele vestic din regiunea Crestei Sudice a Pietrei Craiului cu frumuseţile sale caracteristice. Drumul pleacă de la cabanele Plaiul Foii, fiind la început comun cu traseele pe La Lanţuri, Tămaş-Dracsin şi Valea lui Ivan, pînă la punctul de confluenţă al Văii Runcului cu Valea Tămaşului. Aici lăsăm în stînga marcajul bandă roşie care se îndreaptă spre Zaplaz-Lanţuri, iar noi începem să urcăm din greu pe panta împădurită a Plaiului Mare, lăsînd la un moment dat în dreapta noastră şi marcajul însemnat cu bandă albastră, care se îndreaptă peste Tămaş spre Dracsin şi mai departe spre Păpuşa.

La capătul acestui urcuş care durează circa 1½ oră ne găsim într-o şa care se cheamă Curmătura Foii (alt. 1343 m) şi care separă punctul „Sub Tămaş" din Tămaşul Mare de „Capul Tămaşului" din Tămăşel. Locul este încîntător prin perspectiva frumoasă ce se deschide asupra Văii Dîmboviţa şi mai în fund asupra muntelui Păpuşa, ce se zăreşte printre fagii deşi, precum şi asupra peretelui vestic al Pietrei Craiului. Din punctul Curmătura Foii se desprinde spre dreapta noastră drumul indicat a fi marcat cu triunghi galben care duce spre Tămaşul—Lerescu—Comis—Urlea (traseu Nr. 18), iar noi continuăm drumul prin pădure pe sub punctul Capul Tămaşului (alt. 1413 m) şi sub Vf. Tămăşelul (alt. 1604 m), ajungînd la un izvor amenajat cu un uluc.

Imediat după izvor, drumul nostru marcat cu triunghi albastru coteşte la stînga şi începe să urce, pe cînd drumul marcat cu triunghi roşu continuă drept înainte şi apoi coboară pe vechea potecă grănicerească spre Valea lui Ivan (traseu Nr. 16).

Mergînd deci pe semnul albastru urcăm pe Vf. Tămăşel, după care coborîm domol în Şaua Tămăşelului, avînd în faţa noastră panorama grandioasă a Umerilor Pietrei Craiului, a peretelui vestic, Creasta Sudică şi Marele Grohotiş. Exact sub Umerii Pietrei Craiului, la stînga, observăm că se distinge o potecuţă folosită mai mult de ciobani şi care se strecoară pe sub perete pînă la punctul La Zăplaz pe care îl cunoaştem din descrierea drumului pe La Lanţuri, potecuţă ce nu este marcată.

Pentru a continua traseul nostru, ne vom îndrepta spre dreapta şi începem să traversăm zona Marelui Grohotiş, formată dintr-o pantă acoperită cu bolovani desprinşi din peretele vestic. Regiunea Marelui Grohotiş se întinde de aci înainte pe o distanţă de 3—4 km şi cele 7—8 limbi de grohotiş ce le vom traversa delimitează oarecum cîteva puncte distincte din acest abrupt, şi anume : Peretele din Padina Lăncii cu Vf. Lancia sau Colţul Carugelor cu Valea Padina Lăncii, Peretele Central al Marelui Grohotiş, Peretele Piscul Rece şi valea cu acelaşi nume, şi Peretele de la Ceardacul Stanciului.

După ce am traversat pe sub abrupt întreaga regiune a Marelui Grohotiş, ajungem la Grota Stanciului, foarte aproape de impresionantul fenomen al naturii numit Ceardacul Stanciului, care nu este altceva decît o imensă arcadă naturală de calcar. Ajunşi în acest punct se pune problema să ne hotărîm în ce direcţie ne vom îndrepta, întrucît aşa cum am arătat şi la alte trasee anterioare, lipsa cabanei Grind ne pune în încurcătură.

Prima soluţie este să ne întoarcem pe acelaşi drum pe care am venit. A doua soluţie este aceea de a continua drumul urcînd către punctul „La Prepeleag" (alt. 1650 m), de unde timp de 2 ore vom urca pe Valea Urzicii pînă în Creastă lîngă Şaua Funduri, şi apoi ne vom îndrepta fie spre una din stînele din Funduri, fie spre refugiul Grind, pînă la care mai avem de mers circa 3 ore din Şaua Funduri.

Ultima soluţie este să coborîm prin Valea Urzicii în Valea lui Ivan timp de aproximativ 1½ oră, unde de asemenea există stîne care ne pot adăposti iar de acolo mai departe în Rucăr. Sau, ajunşi în Valea lui Ivan, să ne întoarcem la Plaiul Foii pe drumul grănicerilor pe un traseu de încă 4—5 ore. Pentru prima soluţie drumul de întoarcere nu prezintă nici o noutate, deoarece îl cunoaştem de la ducere, cu deosebire că durata de parcurgere va fi mai mică, întrucît vom coborî uşor tot timpul.

In cazul cînd dorim să urcăm în Creasta, de la Ceardacul Stanciului ne angajăm pe o potecă destul de vizibilă ce se strecoară printre brazi pitici şi care urcă la punctul numit Prepeleag, după ce am depăşit firul

superior al Văii lui Ivan ce se desfăşoară în jos, spre dreapta. De la Prepeleag spre stînga, începem să urcăm prin Valea Urzicii timp de aproape 2 ore, după care ajungem în Creastă pe lîngă larga Şa a Fundurilor (alt. 1889 m). De aici, în continuare, coborîm pe poteca grănicerească fie la stînele din poienile Fundurilor, fie că ne îndreptăm oblic spre stînga, spre refugiul Grind.

Fig 25. Ceardacul StanciuluiPentru aceasta, vom coborî de la Şaua Funduri pe poteca grănicerească marcată cu triunghi albastru

pînă după Valea Funduri, unde facem un ocol la stînga. Străbatem apoi poienile Funduri unde întîlnim cîteva stîne şi în curînd ne întîmpină dinspre dreapta marcajul bandă albastră care vine din Valea Brusturetului şi marcajul cruce albastră ce vine dinspre satul Ciocanul. In cazul că vrem să mergem la refugiul Grind, vom continua drumul pe marcajul linie albastră pe care l-am întîlnit şi în timp de cca 1 oră ajungem la refugiu.

Din acelaşi punct putem urma marcajul triunghi albastru, comun cu semnul cruce albastră (care vine din Dîmbovicioara), pînă în Poiana Vlăduşca unde întîlnim semnul triunghi roşu care ne conduce la cabana Curmătura. In cazul cînd ne hotărîm să coborîm în Valea lui Ivan, vom face coborîrea din punctul Prepeleag pe Valea Urzicii pînă la Crucea Grănicerului (porţiune nemarcată), unde întîlnim marcajul însemnat cu triunghi roşu şi care ne conduce după 4—5 ore la cabanele Plaiul Foii, după ce am urcat Muchia Piscului cu Brazi, a Piscului Rece şi a Tămăşelului.

Acest ultim traseu ne oferă o privelişte de-a dreptul impresionantă a întregului abrupt o dată ce am ajuns în Valea lui Ivan, mai ales că această porţiune a traseului o facem după amiaza şi soarele care se revarsă din plin asupra peretelui din zona Marelui Grohotiş luminează acest abrupt. Atragem atenţia că pentru parcurgerea traseului arătat trebuie să ne aprovizionăm cu apă încă de la plecarea din Plaiul Foii şi anume acolo unde se ramifică drumul spre Lanţuri, întrucît pe tot restul traseului nu vom găsi apă decît numai la izvorul cu uluc de sub Vf. Tămăşelului sau în poienile din Funduri.

Fig 26 (tr. 16)

16. PLAIUL FOII — DRUMUL GRĂNICERILOR — VALEA LUI IVAN — COJOCARU - V. DÎMBOVIŢEI - RUCĂRMarcaj : triunghi roşu Durata : 12—14 ore

Pentru parcurgerea acestui traseu plecăm din Plaiul Foii pe marcajele comune care ne conduc la confluenţa Văii Runcului cu Valea Tămaşului. In continuare, urcăm pe drumul cunoscut de pe muchia Plaiului Mare pînă în punctul Curmătura Foii. De aici pornim pe marcajul triunghiului roşu, care continuă pe fostul drum al grănicerilor şi care coboară mai întîi spre o ramificaţie a Văii Dragoslăvenilor, la un izvor cu uluc. Imediat după acest izvor, se desparte spre stînga drumul marcat cu triunghi albastru care duce pe Tămăşel, în Şaua Tămăşelului, Marele Grohotiş şi Ceardacul Stanciului.

Plecînd de la acest izvor, ieşim pe muchia Tămăşelului, întîlnim pe dreapta o stînă (de lîngă care porneşte o potecă care traversează în lung muchia pînă ce ajunge mai sus de satul Cojocaru), traversăm apoi Valea Padina Lăncii, urcăm muchia Piscul Rece şi Piscul cu Brazi şi ajungem curînd la Crucea Grănicerului (alt. 1345 m). Această cruce a fost ridicată aici în memoria unui erou grănicer care a fost ucis în timpul executării misiunii sale de pază prin aceste locuri, înainte de primul război mondial. Aici întîlnim o variantă a drumului care ne scoate în Şaua Funduri din Creasta Sudică a Pietrei Craiului prin Valea Urzicii, traseu nu prea greu de parcurs şi care în 5—6 ore ne scoate la refugiul Grind. Pentru aceasta, de la Crucea Grănicerului urcăm circa ½ oră pînă în punctul La Prepeleag, cunoscut din descrierea traseul din Plaiul Foii—Marele Grohotiş—Ceardacul Stanciului (traseu Nr. 15).

De aici, în continuare pe Valea Urzicii după încă 1 oră, urcînd o pantă puţin dificilă, ieşim lîngă Şaua Funduri, de unde, în continuare, folosim poteca descrisă în traseul de parcurgere al Crestei Sudice care se termină la refugiul Grind.

De la Crucea Grănicerului, coborîm circa 200 m pînă la Stîna Largă, zisă şi Stîna lui Ivan, de unde, urmînd poteca ce coboară pe malul stîng al Văii lui Ivan, ajungem după circa ½ oră la cătunul Cojocaru (traversînd rîul Dîmboviţa) — centru de exploatare forestieră, dotat cu case şi barăci pentru lucrătorii acestei exploatări.

Pînă în acest punct, încă din Curmătura Foii, nu vom uita să admirăm în stînga noastră abruptul Pietrei Craiului şi Marele Grohotiş, iar în dreapta, ultimele ramuri ale muntelui Păpuşa. Din cătunul Cojocaru începem să coborîm pe valea Dîmboviţei, trecînd în revistă, pe rînd, pe partea stîngă muntele Valea Largă şi valea cu acelaşi nume, muntele Păltinei Şi Valea Seacă, muntele Valea Speriată şi valea cu acelaşi nume şi muntele Gruiul Mirii, toate fiind ultimele ramificaţii ale Pietrei Craiului.

Pe partea dreaptă, vom trece în revistă muntele Pleaşa Drăganului cu Valea Clăbucetului şi muntele Drăganul, oprindu-ne în sătucul Coţăeni. De aici, rîul Dîmboviţa pătrunde în Cheile de la Plaiul Mare (care sînt inaccesibile), astfel că poteca noastră coteşte spre dreapta şi începem să urcăm către Piscul Jugei, traversăm apoi Valea Raţei, trecem pe „La Comoară", pe Fata Crudului, facem un mic ocol la dreapta, trecem peste dealul Piscul Dîrstei şi coborîm apoi pe Valea Rîuşorului, în Rucăr. Apoi, pe şoseaua în serpentine, coborîm după cîteva ore de mers în oraşul Cîmpulung, de unde putem lua trenul. Notăm că de la cătunul Cojocaru, în loc să coborîm pe Valea Dîmboviţei spre Rucăr, putem alege o altă variantă a drumului, care ne conduce spre cabana Voina din masivul Iezer-Păpuşa, drum bine marcat, care urcă în continuare pantele din faţa noastră, însă care este mult prea lung, din acest sat pînă la cabana Voina fiind nevoie de încă o zi de mers. Pentru acest motiv este bine ca întreg traseul să fie parcurs invers, plecînd deci foarte de dimineaţă de la cabana Voina, poposind seara în satul Cojocaru şi, în continuare, plecînd a doua zi, tot de dimineaţă din satul Cojocaru spre Plaiul Foii, pe drumul arătat mai sus.

DRUMURI DE LEGĂTURAFig 27 (tr.17)

17. PLAIUL FOII — RUDĂRITA - COMIS - CABANA URLEA (FĂGĂRAŞ)Marcaj : bandă roşie numai de la Rudărita Durata : 14—16 ore din Rudărita său refugiul pădurarilor de pe Văcăria Mare

Pentru turiştii care vor să ajungă în masivul Făgăraşului plecînd din Plaiul Foii, acest traseu de mare acces nu prezintă nici o dificultate, decît poate prin durata parcurgerii lui. Spre a uşura în bună măsură acest inconvenient, se recomandă ca traseul de la Plaiul Foii la Rudărita să se facă separat de restul drumului, urmînd deci ca porţiunea de la Rudărita la cabana Urlea să fie parcursă a doua zi.

Drumul de la Plaiul Foii la punctul de exploatări forestiere din Rudărita nu necesită o descriere specială, distanţa de circa 9 km care le separă urmînd să fie făcută de-a lungul Bîrsei Croşetului. Drumul parcurge firul văii largi şi frumoase şi care, pe măsură ce ne apropiem de Rudărita, se lărgeşte tot mai mult.

Rudărita este un centru de exploatare forestieră dotat cu cabane bine amenajate pentru muncitorii exploatării şi unde putem găsi înţelegere şi găzduire pentru o noapte. Din acest punct începe accesul propriu-zis spre masivul Făgăraş şi anume pe lîngă prima construcţie din stînga, unde întîlnim şi marcajul bandă roşie care ne va conduce de-a lungul întregului masiv Făgăraş. Prindem deci poteca marcată din stînga, traversăm apa ce vine din Valea Rudăritei şi începem să ne înfundăm în această vale pe o potecă bine marcată şi care nu urcă de loc, timp de aproape o oră, avînd mereu rîul în dreapta noastră.

Aproape de capătul superior al văii, întîlnim o tablă de marcaj care ne indică drumul nostru ce coteşte acum brusc la stînga şi de unde începem să urcăm circa ¾ oră o pantă accentuată, printr-o pădure deasă, pînă pe spinarea Văcăria Mare. Aci notăm imediat sub muchia Văcăria Mare, în stînga, un refugiu al pădurarilor şi în apropiere un izvor. Acest punct de popas este indicat pentru a economisi astfel 2 ore ce vor fi folosite a doua zi la sfîrşitul etapei. Tot aici întîlnim şi marcajul recent însemnat cu triunghi galben, care indică un alt traseu ce pleacă din Plaiul Foii peste Tămaşul Mare şi Lerescu.

Din Vf. Văcăria Mare poteca noastră urmează drept înainte şi după maximum 2 ore ne găsm în Vf. Comis (alt. 1884 m). De aici în continuare ne pregătim să urcăm şi să coborîm o serie de vîrfuri începînd cu Vf. Groapele (alt. 2131 m), apoi Luţele sau Buzduganul (alt. 2179 m). Nu putem să nu ne întoarcem însă din cînd în cînd privirile spre a admira în stînga noastră potcoava formată de munţii Păpuşa — Bătrîna — Iezerul, iar în spate peretele şi creasta Pietrei Craiului, care ne apar aidoma unei fotografii amănunţit mărite.

In continuare, trecem peste Vf. Berivoescului (2299 m) şi Vf. Beliei (2295 m), ocolind astfel frumoasele Căldări ale Vladului. Nu după mult timp ne vom găsi în Curmătura Brătilei (alt. 2122 m), unde întîlnim marcajul însemnat cu triunghi roşu care indică drumul ce vine de la cabana Voina-Păpuşa peste Iezerul Mare — Otic — Mezea — Călţun, pe un traseu cu o durată de 2 zile.

Din Curmătura Brătilei, urcăm destul de accentuat în Vf. Ludişor (alt. 2305 m) şi începem să ocolim apoi vastele Căldări ale Ludişorului, pînă ce ajungem la Curmătura Zîrnei (alt. 1932 m). Aici vom întîlni o tablă de marcaj care ne indică 2 ramificaţii marcate ale drumului spre cabana Urlea şi anume : prima în continuare pe creasta Făgăraşului (încă 4 ore pînă la cabană), a doua, la dreapta pe un traseu recent marcat cu punct roşu, care trece peste capătul superior al Văii Pojorta (traseu de circa 3½—4 ore pînă la cabană). Cel mai simplu însă este să coborîm în Valea Pojortei şi prin fundul văii, trecînd pe lîngă o stînă mare (în stînga) ajungem într-un punct de unde, după un urcuş de circa ½ oră, sosim la cabana Urlea, pînă la care din

Curmătura Zîrnei nu ne trebuie mai mult de 2—3 ore. Acest traseu prin fundul Văii Pojorta nu a fost marcat din nou şi întîlnim foarte rar un vechi marcaj însemnat cu bandă galbenă care abia se zăreşte din loc în loc.

Fig 28 (tr. 18)

18. PLAIUL FOII - TĂMAŞUL - LERESCU - COMIS - CABANA URLEA (FĂGĂRAŞ)Marcaj: triunghi galben (indicat numai în Curmătura Foii şi pe Văcăria Mare) Durata: 14—16 ore de la stîna din Lerescu sau refugiul pădurarilor de pe Văcăria Mare.

Acest traseu este o nouă variantă de acces în munţii Făgăraşului, avînd ca punct de plecare cabanele din Plaiul Foii. Pentru parcurgerea lui sîntem nevoiţi să rămînem o noapte fie la Stîna din Lerescu, fie la adăpostul de sub spinarea Văcăria Mare, de unde vom pleca a doua zi pentru a parcurge restul drumului pînă la cabana Urlea.

Plecăm deci din Plaiul Foii şi mergem pe drumul de care ce ne conduce spre Tămaş pe marcajele care indică traseele pe La Lanţuri, Ceardacul Stanciului, Valea lui Ivan. sau Dracsin—Păpuşa. Ajungînd la confluenţa Văii Runcului cu Valea Tămaşului, lăsăm la stînga noastră marcajul ce indică traseul pe la Zăplaz—Lanţuri spre Creastă şi începem să urcăm din greu pe spinarea muchiei Plaiul Mare pînă ce ajungem în punctul numit Curmătura Foii (alt. 1343 m), după ce am lăsat la dreapta marcajul însemnat cu bandă albastră, care indică drumul peste muntele Tămaş—Dracsin spre Păpuşa.

De reţinut că în Curmătura Foii mai apare un marcaj recent, reprezentat prin triunghi galben şi care coboară direct în Valea Dîmboviţei prin Valea Tămaşului făcînd legătură cu masivul Iezer — Păpuşa pe un parcurs marcat cu triunghi albastru, care ne conduce pînă la cabana Voina.

Din Curmătura Foii părăsim marcajul triunghi roşu (Valea lui Ivan) şi triunghi albastru (Marele Grohotiş — Ceardacul Stanciului) şi începem să urcăm din greu pe fosta potecă grănicerească către Vf. Tămaşul Mare (alt. 1733 m). Ajunşi în vîrf lăsăm la stînga noastră marcajul bandă albastră care ne conduce spre Dracsin—Păpuşa pe care l-am întîlnit şi începem să coborîm uşor într-o poiană mare, situată între Vf. Ciocanul şi Vf. Tămaşul Mare.

Fig. 29. Vedere asupra Pietrii Craiului din punctul “Joaca”Din această poiană drumul nostru urcă printr-o pădure spre Vf. Ciocanul. După acest vîrf coborîm

din nou într-o şa, numită Valea Nemţoaicelor, pe care curge pîrîul cu acelaşi nume. In continuare, ocolim prin stînga cota 1631 m, după ce am avut grijă să nu ne abatem pe poteca din dreapta, care duce spre Stîna Ciocanului şi ajungem astfel în şaua adîncă numită Valea Mănăstirii. Din această şa urcăm în Vf. Mănăstirii (alt. 1603 m) şi avem din nou grijă să nu ne abatem la dreapta pe poteca ce coboară spre Rudărita.

Continuăm să mergem pe traseul nostru şi coborîm apoi la stîna din Lerescu, sau după un mic urcuş, la refugiul de sub spinarea Văcăria Mare. De aici, în continuare, folosim poteca spre cabana Urlea peste creasta Făgăraşului, descrisă la traseul Plaiul Foii—Rudărita— Comis—Urlea (traseu Nr. 17).

Fig 30. (tr. 19)

19. PLAIUL FOII - TĂMAŞUL - DRACSIN - PĂPUŞA (CABANA VOINA)Marcaj: bandă albastră Durata: 12—14 ore

Pentru parcurgerea acestui itinerar se pleacă din Plaiul Foii pe traseul comun cu Valea lui Ivan—Cojocaru—Rucăr şi Marele Grohotiş—Ceardacul Stanciului, urmînd deci aceeaşi potecă de pe Plaiul Mare pînă aproape de punctul numit Curmătura Foii. Puţin înainte de acest punct părăsim celelalte două marcaje ; poteca noastră face un cot spre dreapta şi urcăm pe spinarea muntelui Tămaşul Mare pînă aproape de vîrf (alt. 1733 m). De aci, ocolind cu direcţia spre stînga şi lăsînd în dreapta marcajul (în proiect) triunghi galben spre Lerescu—Comis, mergem pe aşa-zisul Plaiul Turcilor şi traversăm o pădure, după care ajungem curînd la un izvor. Mergînd tot în continuare, făcînd acelaşi mic ocol, ajungem chiar pe piscul Tămaşului Mare, la sud de vîrf, unde întîlnim o stînă.

Chiar de lîngă stînă, avînd nu departe în dreapta noastră Valea Stanciului, coborîm circa 800 m către Valea Dîmboviţei pînă sub poalele muntelui Dracsin. Traversăm Valea Dîmboviţei şi începem să urcăm o potecă ce se vede peste Dracsin şi odată ajunşi îu punctul cel mai înalt, ne abatem, spre stînga către Vf. Păpuşa (alt. 2395 m) ce se vede în faţa noastră şi unde întîlnim din nou marcajul din Iezer—Bătrîna—Păpuşa (triunghi roşu).

Pe Vf. Păpuşa facem un popas mai lung, pentru a admira priveliştea ce o avem asupra lanţului munţilor Făgăraş (nord) şi mai ales asupra peretelui vestic al Pietrei Craiului ; aspectul acestui perete luminat puternic de soarele de după amiază te copleşeşte. După ce ne-am săturat privirile cu spectacolul minunat ce

se desfăşoară din Vf. Păpuşa ne hotărîm să pornim spre cabana Voina, pînă la care avem de coborît o diferenţă de nivel de aproape 1500 m.

Pentru aceasta ne vom îndrepta direct către sud, pe piciorul muntelui Grădişteanu, cu direcţia spre Poiana Sfîntului Ilie situată pe versantul de apus al acestui picior de munte, poiană care spre dreapta ne oferă o vedere asupra Văii Cuca. Menţionăm acest punct de reper, deoarece marcajele sînt destul de rare pe aceste plaiuri ierboase. După ce am traversat această poiană, lăsăm în stînga noastră Vf. Găinaţul Mare şi firul superior al Văii Argeşului şi coborîrea noastră se face pe sub muchea piciorului de munte, ajungînd astfel la o stînă situată la marginea unei păduri. De aici în continuare, marcajele sînt foarte bune şi poteca noastră străbate pădurea pe piciorul Văii Largi, coborînd apoi în fundul acestei văi la confluenţa ei cu Valea Rea. Continuînd pe firul Văii Largi ajungem curînd în locul unde se întîlneşte cu Rîul Tîrgului şi de unde în scurt timp, trecînd peste apa acestuia, ajungem la cabana Voina (alt. 950 m).

Cabana Voina este bine utilată şi şoseaua care se opreşte aici ne conduce spre oraşul Cîmpulung Muscel pînă unde nu sînt decît 23 km, care se pot parcurge cu orice vehicul. Notăm aci că de la cabana Voina se poate ajunge la Plaiul Foii şi pe un alt traseu, şi anume pe la Vf. Ţefeleica, satul Cojocaru, Valea lui Ivan, Drumul Grănicerilor, însă traseul este mult prea lung (necesită 2 zile de mers).

CÎTEVA ÎNDRUMĂRI PENTRU ALEGEREA TRASEELOR

Spre deosebire de ceilalţi munţi din ţară, o parte din drumurile existente în masivul Piatra Craiului prezintă unele dificultăţi care fac ca parcurgerea lor să nu fie la îndemîna celor care nu sînt obişnuiţi cu traseele mai dificile. Pentru aceasta am găsit util să împărţim traseele descrise în prezenta călăuză în două grupe, şi anume în trasee recomandabile pentru orice turist şi trasee recomandabile numai celor care sînt mai antrenaţi şi deci obişnuiţi cu drumuri mai grele.

Astfel fiind, nu am avut drept criteriu de alegere durata efectuării unui traseu, ci numai dificultăţile existente, cum ar fi pantele foarte înclinate sau potecile strecurate deasupra unor prăpăstii impresionante. In categorisirea făcută am păstrat numerotaţia din cuprinsul lucrării

Drumuri accesibile tuturor turiştilor1. Zărneşti — Plaiul Foii2. Zărneşti — Prăpăstii — Cabana Curmătura3. Zărneşti — Zănoaga — Cabana Curmătura4. Zărneşti — Valea Crăpăturii — Cabana Curmătura5. Zărneşti — Ref. Comsomol (Diana) — Brîul Caprelor — Creastă — Cabana Curmătura.7. Cabana Curmătura — Vf. Piatra Craiului Mică — Zănoaga — Cabana Curmătura10. Bran — Peştera sau Şirnea — Joaca — Poiana Vlăduşca — Cabana Curmătura cu varianta Zărneşti — Peştera — Cabana Curmătura11. Dîmbovicioara — Satul Ciocanul — Poiana Vlăduşca — Cabana Curmătura12. Dîmbovicioara — Valea Brusturetului — La Table — Cabana Curmătura14. Plaiul Foii — Refugiul Comsomol — Padina Popii — Creastă — Refugiul „7 Noiembrie" — Cabana Curmătura15. Porţiunea Plaiul Foii — Marele Grohotiş — Ceardacul Stanciului.16. Plaiul Foii — Drumul Grănicerilor — Valea lui Ivan — Cojocaru — Valea Dîmboviţei— Rucăr17. Plaiul Foii — Rudărita — Comis — Cabana Urlea (Făgăraş)18. Plaiul Foii — Tămaşul — Lerescu — Comis — Cabana Urlea (Făgăraş)19. Plaiul Foii — Tămaşul—Dracsin — Păpuşa (cabana Voina)

Drumuri mai dificileR Zărneşti - Padina Hotarelor/Padina Sxindileriei - Turnul Pietrei Craiului — Cabana Curmătura8. Cabana Curmătura — Turn — Creasta Nordică — Refugiul Grind9. Refugiul Grind — Creasta Sudică — Funduri— Poiana Grind — Refugiul Grind 13. Plaiul Foii — La Lanţuri — Refugiul Grind — Zărneşti15. Porţiunea Ceardacul Stanciului — Valea Urzicii — Creastă, sau coborîre în Valea lui Ivan

ASPECTE DE IARNĂ

In general vorbind, vizitarea Pietrei Craiului iarna este mai puţin posibilă, exceptînd regiunea din sud, favorabilă pentru schi. Parcurgerea drumurilor în anotimpul de iarnă este dificilă din cauza înclinaţiei excesive a versanţilor, a văilor înguste, adînci şi în pantă prea repede. Din această cauză socotim că drumurile de iarnă din Piatra Craiului — în afară de cele de acces la cabana Plaiul Foii său Curmătura — nu pot fi parcurse decît de turişti mai încercaţi, dotaţi cu material tehnic (colţari şi piolet).

Astfel, drumul de la Zărneşti la Plaiul Foii (bandă roşie) şi de la Zărneşti la cabana Curmătura prin Poiana Zănoaga (bandă galbenă) sînt singurele drumuri de iarnă accesibile oricărui turist.

Regiunea de sud-est din jurul satelor Peştera şi Şirnea cu punct de plecare din Bran sau chiar din Zărneşti oferă un loc minunat pentru amatorii de schi.

Lipsa cabanelor Grind şi Şipote ne obligă să amenajăm bazele taberelor de schi în casele locuitorilor din cele două sate pomenite mai sus.

INDICAŢII ASUPRA CABANELOR ŞI REFUGIILOR DIN MASIV

Cabana Plaiul Foii (Valea Bîrsei) este situată la altitudinea de 849 m, la o distanţă de maximum 4 ore de mers din orăşelul Zărneşti. Are o capacitate de 120 locuri şi oferă în permanenţă găzduire şi hrană, fiind deschisă tot timpul anului ; cabana este dotată cu cantină.

Cabana Curmătura este situată la o altitudine de 1470 m sub pantele versantului răsăritean al masivului în apropiere de regiunea Turnului Pietrei Craiului. Cabana are o capacitate de 60 locuri şi oferă tot timpul anului găzduire şi hrană, fiind dotată cu cantină.

Refugiul alpin „7 Noiembrie". Este situat pe Creasta Nordică la o altitudine de 2047 m, avînd o capacitate de 8—10 persoane. Refugiul este construit din lemn de brad, căptuşit pe dinafară cu şindrilă ; este dotat cu un pat. Apa lipseşte cu desăvîrşire.

Refugiul Comsomol (Casa Diana). Situat după Şaua Chiliilor la o altitudine de 1430 m ; este construit din lemn de brad şi are 2 camere mari. Construcţia are şi un pod comun, la nevoie fiind un bun adăpost pentru un număr de 15—20 persoane. Apa lipseşte.

Refugiul Grind. Se află pe locul fostei cabane Grind, la o altitudine de 1650 m sub vîrful cu cea mai mare altitudine din masiv şi anume Vf. „La Om" sau Piscul Baciului. Are o capacitate de 4—5 persoane, iar apa se găseşte la o distanţă de circa 1—1½ oră, dus şi întors.

CUPRINS

Introducere Prezentarea masivului Punctele de plecare spre masiv Drumuri din Zărneşti Drumuri din Bran Drumuri din Rucăr — Dîmbovicioara Drumuri din Plaiul FoiiDrumuri de legătură Cîteva îndrumări pentru alegerea traseelor Aspecte de iarnă Indicaţii asupra cabanelor şi refugiilor din masiv

Redactor de carte: E. Stănculescu Corector : Iacob L. Dat la cules 17.1 V. 1959. Bun de tipar 26. V. 1959. Tiraj 7150 ex. Htrtie semivelină de 80 gr.lm. p. Coli de tînăr 6,5. Coli de editură 4,6 Ft. 32/70x92. Com. editurii 3159.

Ediţie II. Planşe 1 Upo. A 03914 Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare Tiparul executat sub comanda nr. 1210, la întreprinderea Poligrafică „13 Decembrie 1918", str. Grigore Alexandrescu nr. 93—95

Bucureşti, R.P.R.