George Meniuc

George Meniuc (n. 20 mai 1918, Chiinu - d. 8 februarie 1987) a fost un poet, scriitor i traductor din R.S.S. Moldoveneasc.Srcia n care au trait prinii si Nicolae, muncitor la depoul de tramvaie, i Olga, taxatoare la acelai mijloc de transport urban, l-a determinat s-i caute un refugiu salvator n lumea crii. mprietenit cu cartea, n 1932 ncepe s compun versuri, n 1934 publicnd prima poezie,La ar, n revista literar tiinific a societiiMihai Eminescudin Chiinu. n 1937 se nscrie la facultatea de litere i filozofie a Universitii din Bucureti, avndu-i ca profesori pe Tudor Vianu i Dimitrie Gusti.A absolvit liceul"M.Eminescu"din Chiinu n 1937, dup care i-a continuat studiile la Universitatea din Bucureti, Facultatea de Litere i Filozofie (1937-1940), unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, Petre P. Negulescu, Dimitrie Gusti, Mircea Florian i pe alii.A frecventat edinele cenaclului studenesc"Cadran"(avnd o revist cu acelai titlu). n timpul celui de-Al Doilea Rzboi Mondial activeaz la Moscova n calitate de colaborator la postul de radio n cadrul redaciei emisiunilor n limbele naionale. Revenit la batin, lucreaz un timp la Secia de Limb i Literatur a Institutului Moldovenesc de Cercerii tiinifice, perioad n care scriitorul colecteaz cu zel, asimileaz i interpreteaz eseistic bogata creaie folcloric.Un loc de seam n motenirea rmas de la George Meniuc revine eseului. Este o specie literar i filozofic totodat, pe care scriitorul a cultivat-o nc pn la 1940, publicnd o carte ntreag de eseuri.A debutat n volum n Bucureti, n anul 1939, cu placheta de versuriInterior cosmic, urmat n 1940 de volumul de eseuriImaginea n art.n 1940, dup absolvirea facultii, George Meniuc s-a rentors la Chiinu, pas pe care avea s-l regrete, peste ani.Dup Al Doilea Rzboi Mondial, regimul sovietic l-a constrns la oportunism, asfel c a activat modest n publicistic i a scris poezie de inspiraie folcloric i basme n versuri pentru copii, abandonnd modernismul, considerat inacceptabil de autoriti.A fost membru PCUS din 1953. Timp de peste doi ani i jumtate, George Meniuc s-a aflat n funcia de redactor-ef a revistei Nistru organ al Uniunii Scriitorilor, perioad n care au aprut 33 de numere. Abia n 1969 i este reconsiderat poezia din anii 1937-1940 i aceasta este republicat n volumulVremea Lerului.n 1972 i-a fost decernat Premiul de Stat al Republii Sovietice Socialiste Moldoveneti (R.S.S.M.) pentru literatur. Iar n anul 1982 a obinut titlul de"scriitor al poporului din Moldova".Beneficiaz de traduceri n rus, armean, francez, spaniol (realizate i difuzate n R.S.S.M. i U.R.S.S.).George Meniuc s-a manifestat n toate genurile literare. Cu excepia dramaturgiei, toate celelalte i-au fost favorabile. Poezia de pn la 1940 l prezint pe George Meniuc drept poet ghidat de o atitudine filozofic fa de realitate, de o mare putere de meditaie asupra relaiilor dintre om i natur; tnrul scriitor cultiva o tonalitate reflexiv-filozofic, sonuri elegiace cu adnci reverberaii sociale; viziunea modern a poeziilor, inut intelectual a versului, metaforele proaspete denot o sensibilitate poetic fin, un talent literar original i o cultur estetic solid.

Dramaturgia lui Meniuc, evoc personaliti marcante din lumea artei(crema-eseu Floarea soarelui. Vernisaj despre biografia de creaie a lui V. Van Gog i P.Gauguin)sau satirizeaz unele cusururi omeneti, inadecvarea vorbelor cu fapta (piesa"Raa i rutele"pentru care a ptimit la timpul apariiei). G. Meniuc a semnat mai multe poveti versificate pentru copii:Poveti(Chiinu, 1955),"La balul coofenei"(Chiinu, 1956),Prichindel(Chiinu,1969). A tradus cu ingeniozitateBlineleruseti, precum i proze din N.V.Gogol, F. Dostoievski, A.N.Tolstoi, K.Simonov.George Meniuc s-a stins din viaa la 8 februarie 1987.Delfinul de George MeniucPrintre operele lui George Meniuc, se numera nuvela Delfinul, in care se abordeaza teme precum dragostea, binele si rau, omul si natura. Protagonistul operei este delfinul Dikomes. Numele sau semnifica puritate, curaj, grija fata de aproapele sau, putere si iubire. El este un personaj plenar, aparind pe parcursul intregii opere. Din text aflam ca el s-a nascut in Marea Neagra. Chiar de la inceputul operei Dikomes da dovada de insistenta, prin faptul ca o cauta pe Ursula- iubita lui, neincetat, timp de 5 zile, pretutindeni. Este increzut in sine si in decizia sa: cu toate ca Zrog presupuse ca Ursula ar fi prisa de oameni, el ramine la convingerea ca intr-o zi o va auzi pe Ursula. El o iubeste pe Ursula si il framinta amintirile, provocindui suferinta. Dikomes este caracterizat si de catre alte personaje. In discutie cu Nardus acesta ii spune: pacatosule, bun mire ce si-a pierdut mireasa. Pe cind Ursula il caracterizeaza astfel: Eram sigura ca Dik e un delfin destept, nu face prostii si se intoarce cu bine la cirdul sau. Dupa discutia cu Nardus, observam ca Dikomes este meditativ, cugetind asupra oamenilor. El ramine nedumerit de incercarea oamenilor de a se implica in viata delfinilor, pe cind ei singuri nu o pot controla pe a lor. De catre autor el este caracterizat astfel: Inota cu o energie intreita, ca o namila ce trecea in miscare vertiginoasa, evidentiind faptul ca Dikomes era un defin tinar si sprinten. Dikomes fiind un personaj optimist ne demonstraza ca speranta moare ultima, reusind la final sa prinda undele sonore ale Ursulei. Eu cred ca prin intermediul acestui personaj, autorul ne indeamna sa fim indulgenti fata de natura, sa iubim neconditionat pe cei alaturi de noi si sa luptam pentru ceea ce ne dorim pina la ultima clipa.

1. Cautarea Ursulei pretutindeni.

2. Amintirile despre Ursula.

3. O seara de basm petrecuta cu Ursula.

4. Discutia cu Nardus.

5. Meditatia despre delfini si oameni.

6. Discutia cu Ursula.

7. Moartea lui Zbrog.

8. Intilnirea cu Ursula.

Ortografia numeraluluiNumeralul cardinal1.Numeralele cardinale de la 11 pn la 19 i numrul zecilor se scriu ntr-un cuvnt:unsprezece, doisprezece, douzeci, treizeci;2.Celelalte numerale cardinale compuse se scriu separat:douzeci i unu, douzeci i cinci, trei sute aptezeci i trei;3.Numeralul cardinal st naintea formei nearticulate a substantivului:a) numeralele de 1 pn la 19 sunt alturate direct substantivului:cinci cri, zece caiete;b) numeralele de la 20 n sus, excluzndu-le pe cele compuse care se termin cu un numeral de la 1 pn la 19, se leag de substantiv cu ajutorul prepoziieide:douzeci de cri, patruzeci i doi de copaci, cincizeci de pagini.Numeralul ordinal1.Numeralul ordinalnti:a) folosit dup un substantiv feminin, este n variaie liber cuntia:anul nti, etajul nti, clasa nti / ntia, ziua nti / ntia;b) folosit nainte de substantivul determinat sau n locul acestuia, are forme articulate:ntiul cuvnt, ntia floare;2.Numeralele ordinale formate de la numerale cardinale cu forme distincte dup numr (zece zeci, sut sute, mie mii, milion milioane) se scriu la masculin dup cum urmeaz:al zeceleaal o sutleaal o mieleaal(un)milionuleadaral douzecileaal dou suteleaaldou miileaal dou milioaneleaal treizecileaal trei suteleaal trei miileaal trei milioanelea

3.Numeralele ordinale se pot reda n scris cu cifre i litere:m.:f.:ntintiaIIal doileaa douaal II-leaa II-aal treileaa treiaal III-leaa III-a

Exprimarea raporturilor cazualeCele mai multe numerale nu au forme cazuale. Exist urmtoarele modaliti de exprimare a raporturilor cauzale:a) cu ajutorul articolului demonstrativ:Masculin

N.A.G.D.cei doicelor doicei treicelor treicei patrucelor patrucei zececelor zece

Feminin

N.A.G.D.cele doucelor doucele treicelor treicele patrucelor patrucele zececelor zece

b) cu ajutorul unor construcii analitice alctuite: cu prepoziiaapentru genitiv: cu prepoziialapentru dativ:Se vd culmile a doi muni.Am dat caiete la zece elevi.

Exprimarea aproximaiei numericeAproximaia numeric poate fi exprimat:a) cu ajutorul unor numerale alturate ntre care se pune fie virgul, fie cratim:doi, trei copii, patru-cinci zile;b) prin repetarea primului component, n cazul numeralelor compuse cusut, mie, milion; ntre numeralele repetate se pune virgul:dou, trei sute;apte, opt mii;Not.n cazul construcieiun, o doi, dou,substantivul, la singular, se intercaleaz ntre numeralele alturate:O zi, dou, a mers.(E. Barbu);Eu rmsesem un pas, doi n urma lui.(M. Eliade)c) prin asocierea numeralelor cu adverbe caaproximativ, cam, circa, vreo:Presupun c vei izbuti s ari cu circa zece ani mai tnr.(R. Ojog-Braoveanu).AdverbulPartea de vorbire neflexibila care arata caracteristica unui actiuni, a unei insusiri sau a unei stari, indicand imprejurarea in care are loc actiunea.Poate determina un verb, un adverb, un adjectiv, o interjectie cu valoare verbala1.Clasificarea adverbuluia)dupa inteles:-adverbe de loc (acolo, afara,aproape,departe)-adverbe de timp (astazi, atunci, curand)-adverbe de mod (asa, bine, anevoie,degeaba)-adverbe de afirmatie (da, bineinteles, fireste)21829tcu35trk7h

-adverbe de negatie (nu, ba, nici, dimpotriva)b)dupa forma: -adverbe simple (lesne, aici, aproape)-adverbe compuse (asta-vara, oriunde, oarecum)cr829t1235trrk

c)dupa origine:-adverbe primare (cam, foarte, aici, apoi, bine)-adverbe provenite din alte parti de vorbire:-prin derivare cu sufixe (realmente, pieptis, taras, frateste)-din adjective-participii (tare, clar)-din substantive (ziua, noaptea, vara)-din pronume relativ-interogative (cand,unde,cum)-din alte promune-nehotarat, demonstrativ, negativ (candva, undeva, nicicand)Obs.: Exista si alte adverbe corelative corespunzatoare intr-o regenta prezentei in subordonata a unui adverb relativ2.Gradele de comparatiePentru ca adverbul nu se declina si nu se conjuga, dar in schimb are grade de comparatie, se spune despre el ca se afla la granita dintre partile de vorbire flexibile si cele neflexibileGradele de comparatie ale adverbului sunt aceleasi ca la adjective:-Gradul pozitiv: bine-Gradul comparativ -de superioritate: mai bine-de egalitate: la fel de bine-de inferioritate: mai putin bine-Gradul superlativ -relativ -de superioritate: cel mai bine-de inferioritate: cel mai putin bine-absolut : foarte bineNu uita! 1.Nu toate adverbele au grade de comparatie, iar unele au doar gradul pozitiv si gradul comparativ(incolo,inainte)2.La formarea superlativului relativ al adverbului cel este invariabil, pa cand la adjectiv se acorda curegentul sau3.Adverbele mai, putin, foarte, prea, tare ajuta la formarea gradelor de comparatie3.Locutiuni adverbialeGrupuri de cuvinte cu sens unitar si cu rol de adverb

-Locutiunile adverbiale sunt: de loc, de mod si de timp-In structura lor pot intra substantive, adjective (participii), numerale, adverbe precedate de prepozitii (in fata, peste tot, din loc in loc, din vreme ce, pe insrate, cu de-a sila, de asta seara)-Pot fi formate prin repetarea unor adverbe (ora de ora, din an in an, asa si asa)4.Functii sintactice-Cea mai frecventa functie sintactica a adverbului si locutiunii adverbiale este cea de complement circumstantial de loc/ de mod/ de timp-Adverbul (locutiunea adverbiala) mai poate indeplini functia de atribut adverbial(Am deschis fereastra de jos)-Unele adverbe (locutiuni adverbiale) pot fi predicate, de ele depinzand propozitii subordonate subiective, in cazul in care adverbele sunt urmate de elementele de relatie ca, sa, ca sa, daca, de (bine, adevarat, fireste, sigur, negresit, posibil, pesemne, probabil, fara indoiala, de buna seama, poate, cu siguranta)Observatii: 1.Adverbelechiar, doar, mai, nici, nu, numai, macarnu au functie sintactica, intrand in componentapartilor de propozitie pe care le insotesc2.Adverbele (locutiunile adverbiale) pot fi si numite predicative, cand intra in componenta unuipredicat nominal (Asa sunt toti parintii)5.Ortografia adverbelor si a locutiunilor adverbialea)Se scriu intr-un cuvant (adverbele compuse cu fuziune desavarsita)-prepozitie + adverb (deasupra, degeaba, deplin)-adjectiv+substantiv (bunaoara, deseori)-adverb+ fie-/oare-/ori-/va- antepus sau postpus (fiecum, oricum, candva, cumva)-adjectiv pronominal + adverb (alaltaieri)-adverb + adverb (nicicand, nicicum, niciodata)-adverb+ conjunctie (asadar)b)Se scriu cu cratima:-adjectivulasta+ substantiv (asta-vara, asta-seara, asta-noapte)-prepozitiadupa+ substantiv (dupa-amiaza, dupa-masa)-prepozitiaintru/dintru+ adverb (dintr-adins, intr-adancime)-prepozitie compusade-adin locutiunile adverbiale (de-a busilea, de-a berbeleacul, de-a valma)-locutiunile adverbiale formate din :-doua substantive (calea-valea)-un substantiv+ un adverb (caine-caineste)-doua verbe (treaca-mearga)-doua adverbe (incet-incet)c) Se scriu in cuvinte separate locutiunile adverbiale alcatuite din cuvinte care-si pastreaza intelesul si pot exista independent in vorbire (de obicei, de jur imprejur, la maximum, la o parte, in afara, intre timp, in van, pe negandite)Pronumele

Pronumele din limba romna

Pronumeleeste parte de vorbire flexibil din limba romana, care ine locul unui substantiv.npronumele demonstrativfeminin singularaceea, aceeaise scrieea,spre deosebire de formele de masculin pluralaceia, aceiai, n care se scrieia.

Pronumelede ntrirensumise folosete potrivit cu persoana, cu genul i cu numrul cuvntului pe care l determin:pers.I singular:eu, mie, pe mine nsumi(cnd vorbitorul este de sex masculin) saueu, pe mine nsmi, mie nsemi(cnd vorbitorul este de sex feminin);

pers.I plural:noi, nou, pe noi nine(masculin) saunsene(feminin);

pers. a II-a singular:tu,ie, pe tine nsui(cnd i se vorbete unei persoane de sex masculin) sautu, pe tine nsi,ie nsei(cnd i se vorbete unei persoane de sex feminin);pers. a II-a plural:voi, vou, pe voi niv(masculin) saunsev(feminin);

pers. a III-a singular masculin:el, al lui, lui, pe el nsui;

pers. a III-a singular feminin:ea, pe ea nsi, al ei, ei nsei;

pers. a III-a plural masculin:ei, al lor, lor, pe ei nii;

pers. a III-a plural feminin:ele, al lor, lor pe ele nseisaunsele.

Forma neaccentuata a pronumeluiv-ase scrie corect in urmatoarele cazuri:

Ex:

a) Elva scrieacea lucrare dup ceva cunoatetoate detaliile. scris corectb)V-afacut numai rau (Cine? Elv-) scris corect