GEOMOFOLOGIE

STRUCTURALĂ

Titular curs: Conf. univ. dr. Marian ENE

Prelegerea

5

VULCANISMUL

RELIEFUL

VULCANIC

Încă de la formarea Pământului, în peisaj s-a impus relieful vulcanic, alături de cel

de cratere.

Un relief variat: platouri vulcanice, lanţuri muntoase vulcanice, vulcani izolaţi,

arhipelaguri vulcanice, lanţuri submarine etc.

VULCANUL – forma de relief generată prin acumularea materialului magmatic (lavă şi

piroclastite) la suprafaţa Pământului, permanent sau ritmic, pe toată durata activităţii

vulcanice

Pe suprafaţa Pământului sunt activi sau au fost în timpurile istorice peste 1200 de

vulcani, la care se adaugă zeci de mii de vulcani a căror activitate din urmă cu sute de

mii sau milioane de ani este dovedită de formele de relief specifice care mai există.

Există 7 regiuni vulcanice majore:

1. Cercul de foc al Pacificului;

2. Regiunea intrapacifică;

3. Regiunea Oceanului Indian

4. Regiunea Atlantică;

5. Regiunea mediteraneană;

6. Regiunea Pontico-Caucaziană;

7. Regiunea est-africană şi a Asiei Mici

CERCUL DE FOC AL PACIFICULUICirca 75% din vulcanii Pământului; activitate vulcanică legată predominant de

aliniamentele de subducţie.

REGIUNEA INTRAPACIFICAInclude toate insulele vulcanice şi vulcanii submarini din interiorul Cercului de foc

al Pacificului; majoritar, vulcanismul este legat de dorsalele pacifice, de falii

transformante şi de “punctele fierbinţi”.

REGIUNEA OCEANULUI INDIANPrezintă patru aliniamente vulcanice majore: trei sunt legate de rifturi, iar al

patrulea de aria de subducţie din vestul Pen. Indochina şi arh. Indonezian.

REGIUNEA ATLANTICÃInclude dorsala ce se desfăşoară de la nord de insula Jan Mayen până în sudul

oceanului; vulcanii din lungul faliilor transformante; vulcanii din zonele

continentale marginale; vulcanii ce ţin de aliniamentele de subducţie din Caraibe.

REGIUNEA MEDITERANEANÃCuprinde vulcanii din bazinul Mării Mediterane şi Mării Egee, dar şi din sudul

continentului european.

REGIUNEA PONTICO-CAUCAZIANÃInclude vulcanii din podişurile Anatoliei şi Armeniei, din Carpaţi, Elbrus şi Caucaz

REGIUNEA EST-AFRICANA SI A ASIEI MICIInclude vulcanii din lungul riftului est-african; cei stinşi din Madagascar, Comore

şi Mascarene.

TIPURI DE ERUPŢII VULCANICE

Tipologia erupţiilor este determinată de:

compoziţia chimică a lavei;

forma deschiderii prin care erup lavele;

natura erupţiei;

forma reliefului nou-creat;

Natura produselor vulcanice.

T I P U L I S L A N D E Z

Expulzare liniştită a lavelor bazice, provenienţă din astenosferă a materiei; foarte fluidă, curge pe

pante uşor înclinate; generează platouri bazaltice cu grosimi de sute – mii metri; frecvent – Islanda

şi Noua Zeelandă; erupţii legate de activitatea rifturilor, acolo unde dorsala iese de sub apele

oceanului; erupţii bazice , însoţite uneori de erupţii explozive, cu degajări de cenuşă.

T I P U L I S L A N D E ZErupţia vulcanului Laki (1783): loc erupţie – graben (20 km); faza iniţială explozivă; faza a doua –

revărsări la mare distanţă a lavelor bazice; 10.000 victime, iarnă foarte aspră.

Erupţiile vulcanului Hekla: prezenţa a numeroase cratere care erup periodic; ultima erupţie majoră –

anul 2000.

LAKI

HEKLA

T I P U L H A W A I A NErupţii bazaltice, foarte fluide, pe fracturi situate deasupra unor rezervoare magmatice aflate la baza

mantalei (“puncte fierbinţi”).

Rezultă fluxuri şi lacuri de lavă de mari dimensiuni. Dau naştere unor aliniamente insulare (Hawaii-

Emperor, Galapagos, Azore, Comore, Tuamotu, Gilbert-Marshal, Reunion-Maurices-Seychelles etc.)

T I P U L H A W A I A NJ. Tuzo Wilson (1963) – Hotspots theory – punctele fierbinţi localizate la baza manntalei, de unde, la

anumite intervale de timp sunt expulzate spre suprafaţă fluxuri de magmă bazice fierbinţi, ce străbat

mantaua şi placa litosferică, generând o erupţie vulcanică şi formarea unei insule.

Prin deplasarea plăcii litosferice străpunse, după un timp vulcanul îşi schimbă poziţia spre lateral,

depărtându-se de canalul de expulzare a lavei. Se va forma un nou aparat vulcanic deasupra

“punctului fierbinte”.

T I P U L H A W A I A N

T I P U L H A W A I A N

T I P U L S T R O M B O L I A N

Activitate intensă, aproape continuă, alternează erupţiile cu lavă bazică cu cele

andezitice în aparate cu poziţie centrală.

Predomină erupţiile explozive, cu emisii de gaze şi vapori de apă ce fragmentează

lava (scorii, lapili şi bombe, fără cenuşă).

T I P U L S T R O M B O L I A N

Aparatul vulcanic construit se remarcă printr-un con central stratificat (materialele

piroclastice alternează cu stratele de lavă.

Erupţii caracteristice vulcanilor Stromboli (arh, Lipari), Izalco (Salvador), Paricutin

(Mexic), Erebus (Antarctica) etc.

Paricutin - 1943

T I P U L V U L C A N I A N

Perioade de calm cu durată variabilă întrerupte de activităţi paroxistice violente,

explozive.

Tipul de erupţie impus de natura magmelor andezitice şi dacitice care au tendinţa

de a se consolida rapid în partea superioară a craterului sub forma unei cruste.

Presiunea exercitată de gazele şi lava acumulată determină o erupţie explozivă şi

aruncarea materialului piroclastic (cenulă, lapili, bombe) ce cade pe versanţii

vulcanului; nor cu h – 20 km.

Erupţie vulcaniană

T I P U L V U L C A N I A N

Aparatul vulcanic – tip stratocon, cu alternanţe de strate groase din piroclastite şi

strate subţiri de lavă consolidată:

Cel mai reprezentativ – Vulcano (arh. Lipari), Bezymyannaya, Klyuchevskoy

(Kamceatka) etc.

T I P U L V E Z U V I A N

Erupţii vulcanice explozive foarte violente, urmate de momente de calm la

intervale de timp aproximativ egale. Lava acidă ce blochează coşul vulcanic şi

permite acumularea unei presiuni crescute a gazelor în interiorul camerei

magmatice aflate la mare adâncime. Materialul expulzat în timpul erupţiei

explozive este piroclastic, de natură andezitică, iar lavele au un grad mare de

vâscozitate. Aparat vulcanic – stratovulcan.

T I P U L P L I N I A N

Erupţii vulcanice explozive extrem de violente, cu expulzări de lavă, piroclastite şi

gaze. O parte a aparatului vulcanic preexistent este distrus.

Descris de Pliniu cel Bătrân şi nepotul său, Pliniu cel Tânăr în urma erupţiei

vulcanului Somma (79 d.Hr.).

T I P U L P L I N I A N

Lave cu un grad ridicat de vâscozitate, andezitice, caracter acid al erupţiei.

Lavele sunt complet pulverizate de forţa exploziei, rezultând cenuşă, lapili, bombe

şi piatră ponce. Formarea unui gol şi colapsul părţii superioare a conului.

Ex: Krakatoa (1883)

T I P U L P L I N I A NEx: Tambora (1815)

T I P U L P L I N I A NEx: St. Helen (1980)

T I P U L P L I N I A NEx: Pinatubo (1991)

T I P U L P E L E É A N

Caracter lavă: extrem de văscos; dacitică, andezitică, riolitică; formarea unui

“dop”; presiune extremă; explozie – nori arzători (700ºC, peste 200 km/h); piatră

ponce.

Ex. Mount Peleé (Martinica) - 1902

T I P U L P E L E É A N

Ex. Mayon (Filipine) – 1984

T I P U L P E L E É A N

Ex. Merapi (Java) – nov. 2010

E R U P T I I L E S U B M A R I N E

Largă răspândire. Erupţii bazice şi ultrabazice – aliniamente de distensie

E R U P T I I L E S U B M A R I N E

Erupţii explozive – aliniamente de subducţie

MULŢUMESC

PENTRU

ATENŢIE!