Perioada marilor migraţii

– „mileniul întunecat”?

Migraţiile reprezintă deplasarea popoarelor dintr-o regiune în alta, ca urmare a deteriorării condiţiilor din mediul din care provin. Acest argument este sprijinit de evenimentele care au precedat marile migratii.

Cauzele specifice migraţiilor pot fi atât de natură socială cât şi datorate mediului.

Printre stimulii naturali enumerăm bruşte schimbări de climă, provocând căutarea unor locuri mai calde sau mai reci; erupţii vulcanice sau inundarea unor teritorii care nu mai pot fi locuite; fluctuaţiile periodice ale precipitatiilor, etc. Totuşi cauzele sociale sunt considerate a sta la baza mai multor deplasări în masă ale populatiilor decât cele naturale. Exemple de asemenea cauze sunt: insuficienţa rezervelor de hrană datorată creşterii populaţiei; înfrângerea; dorinţa de câştiguri materiale, precum invazia oraşelor prospere din vestul Asiei de către triburile otomane.

Difuzia culturilor, incluzând unelte, obiceiuri, idei şi forme de organizare socială, a fost un avantaj pentru dezvoltarea civilizaţiilor actuale, care probabil s-ar fi desfăşurat mult mai lent dacă oamenii nu s-ar fi mutat din loc in loc şi nu ar fi avut loc o întrepătrundere a civilizaţiilor. De exemplu, domesticirea calului a fost introdusă mai întâi în Est de invadatorii asiatici din Sumer şi apoi răspândită în Europa.

Evenimente istorice importante sunt legate de migraţii : declinul Imperiului Roman din secolul III pana în secolul VI d.Hr. a fost grăbit de migraţiile cauzate de construirea Zidului Chinezesc care a împiedicat expansiunea către est a triburilor Asiei Centrale, dirijându-le spre Europa.

Marile invazii au început în secolul III, culminând cu înfrângerea Romei de către vizigoţii lui Alaric, în 410.

Asia Centrală a fost sursa principală a hoardelor nomade - mongolii, de unde au pătruns valuri succesive de migratori spre est - în China, spre sud - în India şi spre vest - în Europa. Datorită presiunilor, hunii au invadat China şi au trecut munţii Ural, îndreptându-se spre fluviul Volga. Această deplasare a împins pe goţi, care au trecut din sud-vestul Rusiei înspre teritoriile ocupate de Imperiul Roman.

Aceştia, la rândul lor, i-au îndreptat pe vandalii de neam germanic înspre Galia şi Spania la începutul secolului V.

Vizigoţii (goţii de vest) au înaintat spre vest prin Italia, Galia şi Spania, alungându-i pe vandali înaintea lor în nordul Africii romane (aceştia şi-au creat un regat, între 428-477 d. Hr.).

Ostrogoţii (gotii de est) i-au urmat pe vizigoţi în Italia şi s-au stabilit acolo.

Hunii, care îşi începuseră deplasarea cu opt secole mai devreme, i-au urmat pe goţi în Europa, dupa ce au fost alungati de mongoli, şi s-au stabilit în Ungaria de astăzi la mijlocul secolului V. Mongolii deasemenea au forţat un mare număr de slavi să se deplaseze înspre estul Europei.

Înaintarea hunilor spre vest a fost oprită de armata romană a lui Aetius, împreună cu vizigoţii lui Teodoric, în anul 451 d. Hr., în Câmpiile Catalunice (Champagne).

Zona maritima constând în regiunea peninsulei Scandinavice şi alte teritorii mărginind Marea Nordului şi Marea Baltică au fost o altă sursă de grupuri migratoare. Între secolele V şi VI anglii, saxonii şi iuţii, datorită avansării vizigoţilor, au navigat din nord-vestul Germaniei şi au invadat sudul Britaniei.

Imperiul avarilor in sec. VI d.

Hr.

Secolul VII (732 d. Hr.) – invazia arabă (maură) din Occident este oprită prin lupta de la Poitiers.

800 d. Hr. – Carol cel Mare (Charlemagne) este încoronat la Roma ca împărat al Occidentului; urmează o înflorire a culturii, “renaşterea carolingiană”.

843 d. Hr. – tratatul de la Verdun - Imperiul carolingian este împărţit între nepoţii lui Carol cel Mare: Francia occidentalis revine lui Carol Pleşuvul, Francia orientalis lui Ludovic Germanicul iar Italia lui Lothaire.

885-886 d. Hr. – vikingii asediază Parisul; raiduri de-a lungul întregului secol IX.

896 d. Hr. – ungurii vin din regiunea Uralilor şi se instalează în Pannonia, , făcând incursiuni în nordul Italiei, Germania, estul Franţei.

911 d. Hr. – regele Carol III le cedează vikingilor valea inferioară a Senei (Normandia de astăzi).

1016 d. Hr. – Danezii cuceresc anglo-saxonii şi integrează Anglia în imperiul maritim format din Danemarca şi Norvegia), sub conducerea lui Knud cel Mare.

1054 – Divizarea creştinismului. 1063 d. Hr. – învingător la Hastings, ducele

normand Guillame Cuceritorul se încoronează rege la Westminster.

1071 – Asia Mică este cedată turcilor de către bizantini, ca urmare a înfrîngerii de la Mantzikert.

1096-1099 – Prima Cruciadă; cucerirea Ierusalimului de către cruciaţi, care fondează un regat latin; sunt fondate trei ordine cavalereşti: Templerii, Cavalerii de Malta, Teutonii.

1136-1155 – legendarul rege Arthur; arta gotică (Franţa)

1147-1149 – A Doua Cruciadă. 1187 – sultanul Saladin al Egiptului şi al

Mesopotamiei recucereşte Ierusalimul dar păstrează simbolurile creştine.

1189-1192 – A Treia Cruciadă. Sfârşitul sec. XII – legenda Tristan şi Isolda. 1202-1204 – A Patra Cruciadă. 1206 – Gengis-Han fondează Imperiul mongol,

pe tot cuprinsul Asiei continentale..

1217-1219 – A Cincea Cruciadă 1228-1229 – A Şasea Cruciadă 1248-1254 – A Şaptea Cruciadă 1270 – A Opta Cruciadă 1257 – este fondată Universitatea Sorbonne (Paris). 1298 – Marco Polo revine din China. 1314 – bănuiţi a avea interese politice şi comori

uriaşe, Ordinul Templierilor este distrus, la ordinul lui Filip cel Frumos, iar marele maestru Jacques de Molay este ars pe rug.

1337 – Franţa şi Marea Britanie întră în Războiul de 100 de ani

1347-1351 – Epidemia de ciumă neagră, pornită din Asia Centrală, face ravagii în Europa (aproximativ 25 mil. de morţi).