dr.bancar.evolutia istorica

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA "ŞTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA ŞTIINŢE POLIŢIENEŞTI

CATEDRA „DREPT CIVIL”

TEMA: "Caracterele si tendintele evolutiei dreptului bancar contemporan”

A elaborat st. gr.

acad.142 Conducator stiintific

Sorocean Mihai Pilat Sofia

CHIŞINĂU 2015

Planul

Introducere

1.Istoricul notiunii de drept bancar. Premisele notiunii de drept bancar

2. Notiuni generale despre banci si sistemul bancar

Istoricul aparitiei bancilor si profesiunii bancare. Provenienta termenului

„banca

3.Aparatul si sistemul bancar Aparatul bancar

4.Sistemul bancar.Definitie

5.Tendintele dezvoltarii dreptului bancar la etapa contemporana

6.Concluzie

Referinte Bibliografice

2

Istoricul notiunii de drept bancar. Premisele aparitiei notiunii de drept

bancar

Pina la inceputul anilor '90, dreptul bancar exista numai la nivel conceptual,

inglobind norme juridice ce apartineau:

-dreptului civil: acesta reglementa raporturile bazate pe egalitatea bancilor intre

ele sau fata de clientela lor. Totalitatea acestor reguli forma grupa „relatiilor de

decontari si credit" din cadrul obiectului dreptului civil. Dupa cum se remarca in

doctrina, aceasta reglementare atingea numai suprafata relatiilor in cauza, lasind

fara atentie mecanismele importante ale relatiilor de decontari si credit, ex.

decontarile interbancare, sistemul conturilor de corespondent etc.

-dreptului financiar: acesta continea norme guvernind organizarea si activitatea

bancii de stat a U.R.S.S. si a bancilor specializate de stat. E si firesc, deoarece pina

in 1990 bancile operau in exclusivitate cu mijloacele statului (cu exceptia bancii de

economii de stat - C6ep6anK, astfel incit bancile efectuau mai curind deservirea de

casa a clientilor, iar relatiile bancare din acea perioada puteau fi fara echivoc

numite relatii de drept public.

Ca efect, in doctrina juridica nu numai ca nu se utiliza termenul de „drept

bancar", existenta lui era totalmente negata de teoria socialista a dreptului, iar

sintagma „drept bancar" era utilizata doar ca sinonom al legislatiei bancare -

compartiment al legislatiei civile, sau, dupa caz, financiare4. Dreptul bancar era

considerat un institut fie al dreptului civil, fie al dreptului financiar: savantii rusi

I.S. Gurevici5 si E.A.Rovinski6 considerau dreptul bancar o subramura a dreptului

financiar, iar M.L.Kogan era de parerea ca relatiile juridice bancare sint de natura

civila.1

1 Drept bancar. Tema 2. [online] http://ro.scribd.com/doc/98454925/Tema-2 (citat la 21.02.2014)

3

Notiuni generale despre banci si sistemul bancar

Istoricul aparitiei bancilor si profesiunii bancare. Provenienta termenului

„banca"

In literatura de specialitate este discutabila problema aparitiei bancilor ca

institutii financiar-creditare.2

Astfel, unii autori afirma ca bancile au aparut in conditiile capitalismului

manufacturier, in forma caselor bancare (care, spre deosebire de cele camataresti,

acordau credit capitalistilor industriali si comerciali pentru o dobinda moderata),

iar apoi in forma bincilor-societati pe actiuni. Bancherii si bancile - ca „forme

speciale ale intreprinderilor capitaliste" — au aparut in primul rind in orasele

italiene (Venetia, Genova) in sec.XIV-XV.Alti autori arata ca bancile apar pentru

prima data in perioada feudala, insa majoritatea autorilor considera ca bancile au

aparut inca in epoca antichitatii".3

Astfel, conflictul doctrinal referitor le aparitia bancilor si activitatii bancare,

cuprinde nu o perioada de citeva decenii sau chiar secole, ci de doua milenii.

Etimologia cuvintului banca nu faciliteaza citusi de putin identificarea originii

istorice a bancilor. Dr. Urs Emch, Dr. Hugo Renz si Franz Bosch mentioneaza ca

termenul de banca provine de la cuvintul italian „banco", dupa denumirea tejghelei

camatarilor italieni, ce se ocupau cu schimbul banilor in pietele publice58. De

aceeasi parere sint si autorii v. 1 al monografiei „EaiiKoecKuu nopmdje.ib"59.

Astfel, primele banci au aparut in baza schimbului de monede.Totusi, daca ar fi sa

pornim de la notiunea de „banca" la stabilirea momentului aparitiei acestor

institutii, vom vedea ca desi exista o legatura strinsa intre aparitia schimbului

de monede si aparitia bancilor, „comertul cu bani" nu a fost conditia sine qua non

pentru aparitia societatilor bancare. Cu alte cuvinte, se poate afirma ca aceasta

2 Rada Postolache. Curs drept bancar si valutar. Departamentul de Învăţământ la Distanţă şi Formare Continuă.

Facultatea stiinte Juridice, Sociale şi Politice. Universitatea „Valahia” din Târgovişte. 2010-2011. p. 9-10


4

activitate legata de schimbul banilor a dus la aparitia profesiunii bancare dar nu in

mod necesar si a bancilor in general. Dupa cum afirma autorii monografiei

„EaiiKoecKuu nopmenb", existenta relatiilor dintre creditor si debitor nu inseamna

ca aceste relatii au natura bancara - exista o diferenta intre raporturile bancare si

cele camataresti. Aceasta deosebire consta in urmatoarele:

creditarea bancara are in principiu ca scop satisfacerea intereselor economice

ale debitorului, si nu a necesitatilor de consum;

operatiile de credit ale bancii sint efectuate in mod sistematic, spre deosebire de

cele camataresti;

ultimul specific al relatiilor bancare este combinarea relatiilor de credit cu

deservirea contului clientului de catre banca.

Astfel, sarcina stabilirii momentului aparitiei bancilor este legata de stabilirea

perioadei in care au aparut institutiile care au inceput sa efectueze operatiile sus-

mentionate. in aceasta ordine de idei, ne raliem la parerea acelor autori care afirma

ca „originea practicilor bancare se pierde in negura timpurilor"62. Primele probe ale

existentei operatiunilor bancare le gasim in Epoca antica.4

Codul regelui babilonean Hammurabi, descoperit sub ruinele templului din Susa

in anul 1901 si expus in Muzeul Luvru, ne vorbeste despre existenta in acea epoca

a normelor ce reglementau imprumuturile de cereale (cu o dobinda anuala de 33%)

si argint (cu o dobinda anuala care varia intre 12% si 20%), cerind ca toate

contractele de imprumut sa fie vizate la functionarii de stat. O alta dovada a

existentei operatiunilor bancare in epoca antica o constituie tablele de contabilitate,

care au fost descoperite sub ruinele templului Uruc din Mesopotamia. Aceste table

dovedesc ca templul din Uruc, care dateaza cu anii 3400-3200 i.Hr., prin

activitatile sale de inregistrare a operatiunilor efectuate cu depunerile banesti aflate

la pastrarea lui si prin crearea primelor forme ale decontarilor pe cont (transferul de

pe o tabla pe alta, sau „transferit"), s-a afirmat ca unul din cele mai vechi edificii

bancare din istoria omenirii. Deci efectuarea transferurilor de mijloace la cererea

clientului isi are originea in Mesopotamia antica.

4 Legislaţia Comunitară. Banca Naţională a Moldovei. http://bnm.md/md/ community_ legislation 15

5

http://bnm.md/md/%20community_%20legislation%2015

in Grecia antica, operatiunile bancare erau efectuate atit de persoane juridice, cit

si fizice. In templele grecesti din Delphi, Delos, Samos, Efes, se concentrau

bogatiile acumulate pe parcursul razboaielor duse de Grecia: spre ex. in templul

Artemidei din Efes se acumula tezaurul de pe tarmul asiatic al Greciei, iar in

templul lui Apollo din Delphi se concentrau bogatiile din partea europeana a

Greciei. Operatiunile de schimb erau practicate si de zarafi, numiti in Grecia

„trapezistii" (de la „trapeza" – denumirea greaca a tejghelelor camataresti, instalate

in pietele publice - Agora). Pledoariile lui Socrate si Demostene invedereaza

complexitatea, minutiozitatea si profesionalismul operatiunilor efectuate de

trapezisti. In scopul evitarii influentei negative - dupa parerea criticilor politicilor

camataresti din Atena si Delos - unele orase-cetati grecesti (polisuri) au inceput a

deschide, cu incepere din sec. IV, primele banci publice care, pe linga efectuarea

operatiunilor de imprumut si schimb de moneda, si-au asumat si functia de

stringere a impozitelor si batere a monedei.

Colegi de breasla cu „trapezistii" din Grecia antica au fost mensarii (sau

„collectarii") din Roma Antica (nensae" erau denumite bancile publice create in

Roma, colaboratori ai carora au fost mensarii, sau mensarienii). Prin urmare, Roma

a preluat traditia greaca a bancilor publice, menita sa acorde imprumuturi fara

camata, in interesele nevoiasilor. Institutiile bancare publice erau dirijate de

functionarii statului, activind in conformitate cu reglementarile regale. Bancherii

privati insa isi desfasurau activitatea in provincie, in birourile inchiriate de stat,

care se numeau tabernae. Se motiva raspindirea acestor comercianti in provincii

prin faptul ca la periferie nivelul dobinzii era liberalizat, in perioada antica

imprumutul banilor se facea in conditiile unei dobinzi, care uneori se ridica la 36%

anual.5

Despre evolutia activitatilor bancare in Dacia traiana ne povestesc cele circa 50

de tablite cerate, descoperite intre anii 1786 si 1855 in galeriile minelor de aur,

construite de imperatorul Traian pe teritoriile dacilor cuceriti. Douazeci si cinci de

tablite din acestea, ce s-au pastrat in pofida fragilitatii sale (tablitele - triptychon -


6

sint confectionate din lemn de brad, iar inscriptiile pe ele sint facute cu ciara) mai

mult de 16 secole, au fost publicate integral la Berlin, de catre istoricianul Theodor

Mommsen, in volumul III al operei sale Corpus Inscriptionum Latinarum. Cea dea

Bea tablita, reprodusa la pag. 931 a lucrarii mentionate, contine contractul pentru

constituirea unei societati bancare - Societas Danistariaef'5, redactat la 28 martie

anul 1676.

O alta etapa de dezvoltarea a activitatilor bancare si a bancilor are loc in

perioada numita Evul Mediu Activitatea bancara in epoca medievala a regresat in

comparatie cu cea sclavagista. Una din cauzele de baza a fost interzicerea de catre

biserica, prin hotarirea Consiliului de la Niceea din anul 325, a imprumuturilor

aducatoare de dobinda. Aceasta masura a fost inspirata de Biblie, care in

Evanghelia de la Sfintul Luca spune: „Iubiti-va dusmanul, faceti numai bine si

imprumutati fara a pretinde ceva".6

Totodata, bisericile din Bizant au cunoscut o dezvoltare furtunoasa, gratie

faptului ca in 529-534 imparatul Justinian codifica uzurile romane in domeniul

bancar, stabilind nivelul dobinzii de 6% anual, cu exceptia creditelor maritime

(12%) si bisericesti (3%). Occidentul medieval insa exista sub interdictia perceperii

dobinzilor pentru creditele acordate. Pe de alta parte, tendinta de liberalizare a

restrictiilor canonice impuse activitatilor camataresti in aceasta perioada, nu s-a

manifestat cu aceeasi intensitate in Europa Occidentala - mai receptiv la exigentele

bisericii, regele Charlemagne in anul 789 extinde interdictia dobinzii, aplicabila

clerului, si asupra operatiunilor de imprumut ale laicilor-fenomen care este

explicabil prin usurinta relativa a aplicarii acestei masuri in conditiile economiei

naturale, raspindita in Europa Occidentala, si mult mai putin in Bizant. Secolul X,

care cunoaste cuceririle normande si cruciadele, nu a schimbat totusi in mod

substantial atitudinea bisericii fata de activitatile bancare - chiar dupa schisma

dintre Roma si Bizant, ce a condus la separarea bisericii ortodoxe de cea catolica,

crestinismul si-a reafirmat ostilitatea fata de practicarea dobinzii, la consiliul de la

Latran (1179) si cel de la Vienna (1311).


7


Totusi aceste masuri nu au impiedicat clerul sa se afirme in calitatea sa de bancher:

creditele se acordau cu conditia garantarii rambursarii creditului prin stabilirea

ipotecii, biserica avind dreptul de a valoriza fructele ei pe durata acordarii

creditului. O alta modalitate utilizata de cler a fost participarea la veniturile

realizate de debitor de pe urma valorificarii imprumutului.7

Este necesar de mentionat ca atitudinea negatorie a bisericii nu a fost unicul, si

probabil nici chiar cel mai important, obstacol in dezvoltarea relatiilor bancare in

perioada medievala: caderea Imperiului Roman a aruncat civilizatia in haosul unor

economii naturale separate una de alta, in aceste circumstante sofisticarea

institutelor elaborate de romani pierdindu-si relevanta. Pina la epoca cruciadelor,

Europa era cutreierata doar de camatari particularii, acestia fiind cu preponderenta

negustori veniti din Orient. Mobilitatea cruciadelor a revigorat necesitatea in

schimbul de moneda, constituind cauza principala a inventarii cambiei.

Tendintele mentionate nu se manifestau in Rusia din acea perioada - situatie

datorata diferentei spectaculoase intre regimurile politice din tarile Europei

Occidentale, si cel din Rusia: in timpurile lui Iaroslav cel intelept dobinda era

permisa: desi a fost stabilit plafonul ei maxim - 20% anual, acest plafon putea fi

ridicat pina la 40% anual - in cazurile imprumuturilor de scurta durata. Erau

pedepsiti doar camatarii, care luau pentru imprumut dobinzi mai mari de 60%.8

Perioada Renasterii Turbulenta secolelor XIV-XV1, marcata prin importante

evenimente istorico-politice (ex. razboiul de 100 de ani), stiintifice (ex. inventarea

tiparului), georgafice (ex. descoperirea Americii) etc, a influentat si activitatile

bancare, probabil cel mai semnificativ rezultat al acestor schimbari fiind reaparitia

bancilor publice in Spania (Taula de Cambi, 1401, Barcelona) si Italia (Casa di

Sari Georgio). Unii autori arata ca aparitia bancii San Georgio din Genova in 1407-

1408 a marcat crearea primei banci in sensul contemporan al cuvintului.

Italia, orasele medievale ale careia (Venetia, Florenta) au devenit veritabile centre

7Rada Postolache. Curs drept bancar si valutar. Departamentul de Învăţământ la Distanţă şi Formare Continuă.



8

comerciale ale intregii Europe, continua sa exploreze avantajele pozitiei sale

geopolitice (i.e. patrie a bisericii catolice, unde se scurgeau impozitele colectate de

biserica). Anume aici se restabileste traditia camatareasca, initial in cadrul clerului

-preotii franciscani se unesc sub egida municipalitatii intr-o retea, denimita

„Muntele de Pietate", ce are ca scop acordarea unor imprumuturi nevoiasilor. Desi

initial fara dobinda, reteaua cu timpul incepe a percepe un modest comision de la

debitori, pentru acoperirea cheltuielilor de functionare - tendinta ce se amplifica,

pentru ca in anul 1515 consiliul crestin de la Latran (Roma) sa legitimeze dobinzile

percepute de aceste asociatii bancare, incep sa se revitalizeze si traditiile

bancherilor privati - primii care se fac renumiti prin profesionalismul lor, sint cei

din nordul Italiei, din Lombardia (expressile contemporane, cum ar fi „creditul

lombard", sau faimoasa Lombard Street in Londra, fiind probabil inspirate de

traditia bancara din Lombardia).

O trasatura specifica a secolului al XVI-lea este deplasarea centrului comertului

mondial din regiunea mediteraneana spre tarile situate pe malul oceanul atlantic.

Diminuarea constanta a calitatii banilor-moneda si modificarile nenumarate ale

etalonului monetar, cit si expansiunea excessiva a creditului provoaca un lant de

falimente importante - ex. incetarea platilor de catre casele regale din Franta,

Spania si Portugalia, in 1557; falimentul unui numar impunator de banci private.

Ca reactie la aceste fenomene, au inceput a reapare bancile publice - in 1587 este

creata Banco di Rialto, urmata in 1619 de Banco di Giro. Banco di Sint Ambrogio

este fondata in 1593 la Milano, Amsterdamsche Wisselbank-la Amsterdam in

1609. Putin cite putin, italienii incep a pierde pozitia monopolista pe piata

serviciilor bancare.

Dupa crearea in 1531 a primei burse de la Anvers, incepe afirmarea distinctiei intre

pietele financiare si banci - daca primele confrunta in mod direct cererea (debitorii)

si oferta (creditorii)de imprumut, bancile trateaza in mod separat cu fiecare din cele

doua categorii sus-mentionate.

Perioada capitalista

Secolele XVII-XVIII se caracterizeaza prin „etatizarea" activitatilor bancare—

9

implicarea statului in activitatea bancara, determinata de: a) exigenta controlului

asupra bancilor comerciale, si b) necesitatea realizarii monopolului nou-aparut -

emisiunea monetara, ca aparitie a banului-hirtie.9

Primul exemplu al acestor fenomene este Banca din Amsterdam (1609), ce incepe

a elibera depunatorilor certificate negociabile - o forma incipienta a monedei de

cont, cotate fata de moneda oficiala (florinul sau guldenul). Totusi utilizarea

acestei prime forme a monedei fiduciare este impovarata de dobinzi si comisioane.

Urmeaza exemplul Bancii Venetiei (1637) care, in afara de primirea depozitelor la

termen, incepe sa elibereze certificate de depozit, ce se afirma ca o forma

incipienta a monedei de banca: desi emise la scadenta, ele pot fi rambursate inainte

de termen - insa in acest ultim caz, nu la valoarea nominala, ci la pret negociabil.

Pentru a evita inconventientele negociabilitatii rambursarii inainte de termen a

certificatelor, emise de bancile din Amsterdam si Venetia, comercialntul suedez

Palmstruch fondeaza in 1656 Banca din Stocholm, care emite, in baza depozitelor

constituite in acest sens, certificate bancare care nu comporta costuri suplimentare

la rambursarea lor (nici procentuale - dobinzi, nici fixe - comisioane). Certificatele

mentionate devin astfel prima forma istorica a bancnotelor, sau monedei

fiduciare69, ca o alternativa celei metalice. Banca din Stocholm a fost si prima

banca ce a inceput sa distribuie lichiditate fara atragerea prealabila a depozitelor cu

acest scop. Exemplul bancii din Stocholm a fost preluat de Banca Angliei, fondata

in 1694: depunatorilor de numerar li se oferea alegerea intre deschiderea unui cont

purtator de dobinda, sau ridicarea echivalentului depozitului constituit in bilete de

banca ale bancii regale.

Traditia bancilor de emisiune a monedei fiduciare a fost continuata de Banca

Statelor Unite ale Americii (1791) si Banca Frantei, fondata de generalul

Bonaparte in 1800. Dupa esecurile din 1856 si 1865 de constituire a unei banci

unice de emisiune, prin efectul legii din 17 aprilie 1880 este creata Banca

9Rada Postolache. Curs drept bancar si valutar. Departamentul de Învăţământ la Distanţă şi Formare Continuă.


10

Nationala a Rominiei (statutul careia este aprobat la 22 mai 1880).10

Perioada moderna

Secolul al XiX-lea este semnificativ prin extinderea etalonului metalic al valorii

monedei fiduciare. Prima banca ce a initiat ceea ce in terminologia bancara a fost

ulterior desemnat prin termenul convertibilitate a fost Banca Angliei. Desi prin

efectul „Bank Restric-tion Act" din 1797, parlamentul englez interzice rambursarea

in numerar a biletelor emise de banca reginei, stabilind asa-numitul curs fortat al

lirei sterline (este necesar insa de mentionat ca imposibilitatea convertirii banilor-

hirtie in aur a fost „compensata" cu neobligativitatea acceptarii acestora ca mijloc

de plata - deci, anularea cursului legal al banilor-hirtie), moneda scriptica sau

scripturala britanica isi restabileste echivalentul metalic - initial prin restabilirea

traditiei bimetalismului, ce presupunea convertibilitatea lirei sterline scripturale in

echivalentul sau fie in aur, fie in argint. Totusi, mentinerea echivalentei valorice

intre bancnote, pe de o parte, si aur sau argint, pe de alta parte, implica si

mentinerea raportului valoric intre aur si argint - iata de ce bimetalismul este

abandonat in favoarea etalonului aur, la inceptut de Marea Britanie (1816), apoi de

Franta (1878) si de Statele Unite (1900).

In secolul XX apare diviziunea institutiilor bancare in banci, case bancare (sau

banci private) si institutii parabancare. Daca primele efectuau toata gama de

servicii bancare, a doua categorie nu se ocupa nici de emisiunea monetara, nici de

colectarea depozitelor. Puterea caselor bancare se baza pe notorietatea si averea

personala a fondatorilor -exemple ale acestor banci familiale fiind merchant sbanks

in Marea Britanie (precum banca familiei Rothshild). Institutiile parabancare, la

rindul lor, se clasificau in case de economii (ce colectau depozite, oricit de mici, cu

scopul plasamentului lor ulterior fara risc - activitatea de aducea depunatorilor o

dobinda modesta, dar stabila), cooperative de credit (asociatii ale persoanelor ce isi

puneau in comun acumularile in scopul creditarii reciproce, bazate mai mult pe

increderea reciproca intre membrii acestor asociatii inchise, decit pe garantii reale).

Perioada socialista si reforma bancara din anii '90 in perioada sovetica,


11


activitatea bancara se afla sub semnul monopolului statului, fiind dirijata in mod

centralizat prin metode de comanda''. Operatiunile bancare se reduceau la

mentinerea viabilitatii intreprinderilor socialiste prin distribuirea centralizata de

fonduri sub forma de credite la o dobinda, stabilita tot de stat. Insasi bancile erau

entitati monopoliste cu capital integral de stat, fiind doar citeva la numar: trei banci

de stat cele mai mari - FocaHK CCCP, CrpoH6aHK CCCP si BneiiiToprGaiiK

CCCP. Reforma economica, inceputa de administratia primului (si ultimului)

presedinte al U.R.S.S. Mihail Gorbaciov a pus si inceputul reformei sistemului

bancar, initiata prin doua hotariri ale Sovietului Ministrilor din U.R.S.S., adoptate

in 1987. in literatura de specialitate aceasta perioada este considerata ca prima

etapa a reformei bancare sovietice".In conformitate cu hotaririle mentionate, Banca

de Stat a U.R.S.S. - FocGaHK CCCP-era lipsita de monopolul sau si de capacitatea

de a presta nemijlocit servicii financiare clientelei. Un alt efect important al

hotaririlor sus-mentionate este crearea in baza retelei existente a celor 3 banci

mentionate mai sus, a cinci banci specializate „ramurale": Banca pentru Activitate

Economica Externa, Banca de Constructii si Industrie, Banca Complexului

Agroindustrial, Banca Gospodariei Locativ - Comunale si Dezvoltarii Sociale si, in

sfirsit, a unei banci, ce concentra depunerile persoanelor fizice, si asigura gestiunea

mijloacelor persoanelor fizice si a platilor catre acestea - Banca de Economii.

Totusi aceste actiuni reformiste s-au soldat cu un succes moderat - reforma

superficiala a relatiilor bancare din U.R.S.S., efectuata prin vechile mijloace

administrative de comanda, nu a sporit eficienta bancilor sovietice: desi majorarea

numarului bancilor le-a apropiat pe acestea de clientela, nu s-a produs nici o

schimbare in calitatea si diversitatea serviciilor financiare prestate, s-a pastrat atit

vechea ordine de distribuire a resurselor creditare de stat, cit si pozitia monopolista

a bancilor sovietice in raport cu clientela (care nu avea dreptul de a-si alege

banca).11

Cu alte cuvinte, rezultatul schimbarilor cosmetice ale sistemului bancar sovietic

in 1987 a fost substituirea monopolului celor trei banci initiale, cu oligopolia celor


12

cinci banci nou-create.

A doua etapa a reformei sistemului bancar sovietic, ce cuprinde anii 1988-1989,

este marcata de subminarea pozitiei monopoliste a bancilor specializate sovietice

de catre bancile cooperatiste si comerciale nou-create. in primavara anului 1988

Sovietul Suprem al U.R.S.S. a aprobat Legea cu privire la cooperatie, art. 23 al

careia prevedea posibilitatea crearii bancilor cooperatiste - norma, ce a avut un

efect enorm: prima banca cooperatista a fost inregistrata deja la 24 august 1988, iar

catre data de 3 august 1990 Banca de Stat a U.R.S.S inregistrase deja 358 banci

comerciale si cooperatiste. in aprilie 1989 a fost creata Asociatia unionala a

bancilor comerciale.

Astfel, al doilea val reformist a zdruncinat de o maniera temeinica si ireversibila

fundamentele vechiului sistem bancar sovietic. Insa evolutia bancilor comerciale si

cooperatiste continua sa fie frinata de obstacolele, pe care le creau bancile de stat,

desi un lucru era cert: in U.R.S.S. incepuse constituirea unui sistem bancar

trinivelar (Banca de Stat, bancile de stat ramurale, si bancile comerciale/

cooperatiste). Problemele cu care s-a confruntat sistemul socialist in cadrul etapei a

doua a reformei bancare au stimulat cautarea unor solutii noi pentru a face fata

noilor exigente - in decembrie 1990 au fost aprobate doua legi care au anuntat

inceputul ultimei, cea de a treia etapa a reformei bancare: legea cu privire la banca

centrala a Federatiei Ruse73 si legea cu privire la banci si activitatea bancara74.

Spre deosebire de celelalte doua etape precedente, etapa a treia a reformei a

continuat deja in mod individual pentru fiecare din tarile-membre ale U.R.S.S.: in

anii 1990-1991, ca rezultat al miscarilor nationale din fostele republici ale

imperiului socialist, multe din ele isi declarasera suveranitatea si independenta fata

de Moscova. Din rindul lor facea parte si tinarul stat Republica Moldova, care si-a

declarat independenta la 27 august 1991, prin efectul legii nr. 691-XII „Privind

Declaratia de independenta a Republicii Moldova"75. Evenimentele ulterioare,

legate de crearea si evolutia sistemului bancar al Republicii Moldova, vor fi

analizate la compartimentul respectiv infra.12


13


Aparatul si sistemul bancar Aparatul bancar

Conform definitiei lui Kiritescu, aparatul bancar constituie un ansamblu coerent al

diferitelor categorii de banci, care functioneaza intr-o tara, raspunzind cerintelor

unui anumit mod de productie si unei anumite etape de dezvoltare socio-

economica76. Dupa structura ierarhica a aparatelor bancare nationale, acestea pot fi

bi- sau polinivelare. in toate cazurile insa, in virful „piramidei" se afla banca

centrala a statului (in RM -Banca Nationala a Moldovei), ce realizeaza politicile

monetara, valutara si de credit ale statului in cauza. in aparatele bancare bi-

nivelare, al doilea sistem este alcatuit din reteaua bancilor comerciale.

in unele state exista aparate bancare cu mai mult decit doua niveluri, ex. in fosta

U.R.S.S. dupa reforma bancara din 1987 aparatul bancar era constituit din trei

niveluri: banca de stat a U.R.S.S., bancile de stat ramurale, bancile comerciale si

cooperatiste.

Sistemul bancar

Savantul romin Victor Jinga defineste sistemul bancar ca „un ansamblu de banci

diferite,organizat in jurul si sub conducerea bancii centrale, in vederea coordonarii

activitatiide scont si reescont, de credite, de plasamente si de administrare a

depozitelor bancare". Costin Kiritescu defineste sistemul bancar „ca cuprinzind

inlantuirea logica a operatiilor si tranzactiilor active si pasive efectuate de aparatul

bancar".

Notiunea de drept bancar s-a afirmat in limbajul curent o data cu aparitia si

dezvoltarea sistemului bancar al Republicii Moldova, dupa adoptarea de catre

Parlament a Legii nr. 599-XII din 11 iunie 1991 „Cu privire la Banca Nationala de

Stat a Moldovei'"', si Legii nr. 601-XII din 12 iunie 1991 „Cu privire la banci si

activitatea bancara". Astfel, crearea unor banci noi si/sau comercializarea celor

existente si formarea in consecinta a unui sistem bancar bi-nivelar , ceea ce a

stimulat dezvoltarea pietei serviciilor financiare si celei de capital, au condus la

aparitia termenului de drept bancar, ca notiune generica pentru a desemna initial

normele ce veneau sa completeze prevederile normelor de drept civil si financiar,

14

in materia activitatii bancare. Totusi, dupa cum remarca unii autori, argumentul

afirmarii acestui termen in limbajul curent nu este suficient pentru a afirma

existenta dreptului bancar —cu acelasii succes se poate vorbi despre dreptul

editorial, dreptul acvatic, dreptul minier, dreptul atomic sau oricare alt fel de

drept". Compartimentele urmatoare vin sa justifice notinea de drept bancar ca

ramura de drept si stiinta juridica.13

Definitie

Notiunea de drept bancar este susceptibila de o dubla acceptiune: ca ramura de

drept si ca stiinta juridica.Doctrina juridica a stabilit mai multe definitii ale ramurii

dreptului bancar. Unii autori indica la sinonimia sintagmei „drept bancar", in

calitatea sa de ramura de drept, cu „legislatie bancara".Christian Gavalda si Jean

Stoufflet definesc dreptul bancar ca o totalitate de reguli:

a) ce fixeaza statutul intreprinderilor din sfera „comertului cu bani" si, b) care sint

aplicabile activitatii lor. Dupa cum mentioneaza autorii, dreptul bancar este un

drept al unei profesiuni.Savantii americani Pollard, Passeik, Ellis si Daily afirma ca

dreptul bancar constituie o ramura de drept, ce stabileste nu numai principiile

organizarii si functionarii bancilor, ci cuprinde si normele care reglementeaza

conditiile de acordare a serviciilor financiare si celor conexe lor.

Savantul german R. Kohls mentioneaza ca dreptul bancar „exista ca drept public si

drept privat... Dreptul bancar public cuprinde supravegherea de stat asupra

activitatilor bancare si organizarii acestora. Dreptul bancar privat, este dreptul

contractelor si tranzactiilor bancare".

Savantul canadian O. Ogilivie considera ca dreptul bancar cuprinde

reglementarile activitatii bancilor si altor institutii financiare, reglementari care sint

stabilite prin lege si practica judiciara.

Doctrina juridica rusa cunoaste o elaborare mai succinta a notiunii de drept

bancar. Astfel, L.G. Efimova defineste dreptul bancar drept o stiinta juridica, avind

obiect de studiu totalitatea actelor normative, ce reglementeaza modul de


15

organizare si activitate a institutiilor de credit, care sint de regula banci, cit si de

efectuare de catre ele a operatiunilor bancare". O.M. Oleinik afirma ca dreptul

bancar este format din totalitatea normelor si institutiilor juridice, ce reglementeaza

prin combinarea intereselor publice si private, relatiile sociale ce apar in procesul

crearii sistemului bancar , cit si relatiile cu participarea bancilor avind obiect

circulatia instrumentelor financiare in calitatea lor de mijloc de schimb, etalon al

valorii si marfa .

Totusi toate definitiie in cauza se racordeaza la un numitor comun:

recunoasterea dreptului bancar ca totalitate de norme ce reglementeaza activitatatea

bancara. in functie de scopul lor specific de reglementare (statutul juridic al

bancilor, sau operatiunile desfasurate de ele), aceste norme au natura materiala sau

procedurala (pentru detalii vezi infra intrebarea 3: „Izvoarele reglementarii juridice

a dreptului bancar"). Consideram ca toate definitiile sus-mentionate reflecta, cu o

complexitate si exhaustivitate diferita de la o notiune la alta, esenta dreptului

bancar - ramura a dreptului care inglobeaza totalitatea normelor juridice de natura

publica si privata, ce au ca obiect de reglementare organizarea si functionarea

sistemului bancar, statutul juridic al bancilor si regimul juridic al operatiunilor

bancare.

Tendintele dezvoltarii dreptului bancar la etapa contemporana, mentionate in

doctrina, sint urmatoarele:

-dinamismul evoluant al legislatiei bancare interne, cit si al instrumentelor

materiale de drept international uniform in domeniull bancar;

-corporativitatea dreptului bancar. Aceasta tendinta isi are fundamentul in

particularitatea dreptului bancar, indicata de Gavalda si Stoufflet - „drept al

profesiunii". Pe cale de consecinta, pentru dreptul bancar este caracteristica rata

inalta a reglementarilor, elaborate de banca centrala a statului, si nu de catre

organul legislativ. in Republica Moldova activitatea bancara este reglementata

aproape in totalitate de actele normative elaborate de Banca Nationala a Moldovei,

numarul legilor, hotaririlor Parlamentului si Guvernului in acest domeniul fiind

16

redus.

-complexitatea si specificitatea normelor de drept bancar, continutul carora este

puternic influentat de legitatile economice si financiare ale activitatii bancare.

Aceasta este o consecinta, totodata, a unor fenomene noi in activitatile bancare

traditionale: a) importanta cresinda decontarilor prin virament, in utilizarea carora

rationamentele legale incep a fi substituite prin consideratiunile eficientei si

utilitatii , in acelasii timp, sint tot mai frecvent utilizate modalitati principial noi de

decontare (ex. platile electronice); dematarializarea continua a banilor si valorilor

mobiliare, ce schimba fizionomia riscurilor aferente circulatiei acestora (ex.

riscurile pierderii sau deposedarii sint substituite prin riscul inflatiei, falimentului

etc); implicarea tehnologiilor informationale in operatiunile bancare, ceea ce

conduce la aparitia noilor institutii si norme (ex. Standardele Internationale de

Transfer al Datelor prin Teletransmisiune (UNCID), sistemul de clearing bancar

electronic SWIFT; aparitia „banilor electronici" etc).

-internationalizarea dreptului bancar, in sensul penetrarii tot mai vaste a

reglementarilor nationale in domeniull bancar de catre standardele internationale

aprobate atit la nivel interguvernamental, cit si neguvernamental (codificari ale

uzantelor bancare).

17

Concluzie

În concluzie dreptul bancar, fie el naţional sau internaţional, reprezintă o

evoluţie istorică şi reglementare mai mult sau mai putin comună. Este inimaginabil

delimitarea acestei ramuri de drept – şi anume bancar internaţional, noţiuni, obiect

de reglementare sau trăsături distincte fără a lua în consideraţie izvoarele interne

ale multor state membre ale convenţiilor şi organizaţiilor internaţionale şi

regionale. În mod general, în cadrul acestei analize, sunt de părere că dreptul

bancar internaţional este o ramură de drept care conţine norme juridice de ordin

internaţional, ce are ca obiect de reglementare organizarea şi funcţionarea

sistemului bancar internaţional, statutul juridic al băncilor care au o activitate

internaţională şi a organziaţiilor internaţionale ce activează în domeniul bancar, cât

şi regimul juridic al tuturor operaţiunilor bancare cu element de extranietate.

Cu titlu de concluzie, daca aparatul bancar este termenul ce desemneaza

totalitatea bancilor dintr-o tara, conceptul de sistem bancar priveste aceasta

totalitate intr-o prisma dinamica a interconexiunii.

Totusi in multe izvoare doctrinale nu se face inca distinctia intre aparatul

bancar si sistemul bancar, acestea utilizindu-se ca sinonime. Consideram ca

elaborarea de catre doctrina a unei opinii clare asupra notiunilor mentionate este o

perspectiva inevitabila.

18

Referinte Bibliografice

Rada Postolache. Curs drept bancar si valutar. Departamentul de

Învăţământ la Distanţă şi Formare Continuă. Facultatea stiinte Juridice, Sociale

şi Politice. Universitatea „Valahia” din Târgovişte. 2010-2011. p. 9-10

Legislaţia Comunitară. Banca Naţională a Moldovei. http://bnm.md/md/

community_ legislation 15

Curs drept bancar. [online] http://ro.scribd.com/doc/34989967/CURS-

DREPT-BANCAR (citat la 21.02.2014)

19



dr.bancar.evolutia istorica

Documents