gandecelul

8/17/2019 gandecelul

1/5

Cum venise pe lume, nici el nu-şi dădeaseama. S-a trezit ca dintr-un somn Şi

parcă era de când pământul. Nu simţisenici durere, nici bucurie. Şi mult îşimuncise gândul cum răsărise, şi-al cuiera!

"ic cât un #ir de linte, mişca picioruşele

#ragede şi ocolea, pe de margini,#runzişoara care-l adăpostise. $ntr-o zi încercă o pornire lăuntrică ieşi de subumbra răcoroasă şi dădu buzna a#ară, în ploaia de lumină. %tunci rămase pe

loc, orbit de atâta strălucire. $ncetul cu încetul îi veni inima la loc, şi îndrăznidesc&ise oc&işorii mai mult, mai tare,mai mari, îi desc&ise în s#ârşit bine-bineşi privi in sus. Se #ăcuse parcă mai

mititel decât #usese.Cu câtă strălucire, ce adânc şi albastruse dezvelea cerul' Şi ce minune' Cu


2/5

oc&işorii lui mărunţi, cât nişte #ire decolb, îl cuprindea întreg. Şi ce

întunecime, câtă umezeală sub#runzişoara lui' Ce căutase dansulacolo! (ar din mi)locul tăriei albastre, unbulgăre de aur aprins arunca văpăi.

*resări. +ra el altul! icioruşele nu mai

erau ale lui de scânteiau aşa! Şi maiera îmbrăcat în aur' Căci şi trupuşorullui, pe care şi-l vedea pentru întâia oară,scânteia. Nu cumva era o #ărâmiţăcăzută de acolo, de sus, o #ărâmiţă de

lumină înc&egată, rătăcită pe pământ!Şi, ca o adeverire, pe ţărâna neagrătrupul arunca o lumină dulce. Ce se mai întreba' ără îndoială, de acolo căzuse,acolo trebuia să se întoarcă. ar ce

depărtare' Şi cum să a)ungă! rivi însus/ şi atunci, deasupra căpuşorului,zări lu)erul unui crin ce se ridica aşa de înalt, că parcă #loarea din vâr# îşi


3/5

desc&idea pa&arul c&iar dedesubtulbulgărului de aur, să-i culeagă razele.

$n mintea lui îşi în)g&ebă planul. Să sesuie pe luger în sus, să meargă, sămeargă şi să meargă, până în vâr#/ şi deacolo, la bulgărul de aur, din carecredea că se des#ăcuse o săritură - sau

o vedea el ce-o #ace. %tunci se mişcă din nou şi, după cetrecu peste un grăunte de piatră cât unmunte şi scoborî dincolo, se trezi la

rădăcina crinului. Se odi&ni o clipă, apoila drum, băiete' "ai întâi se rostogoli depe tulpina lucie de câteva ori în ţărână.0ăzând asta, se ridică pe picioruşeledinapoi şi, #ără să ştie pentru ce, cu celedinainte îşi #ăcu, moşnegeşte, cruce. eurmă încercă din nou, şi văzu că poate.1uciu i se păruse lu)erul crinului, şi cândcolo avea atâtea adâncituri, atâtea


4/5

ridicaturi văi, dealuri. ar ce mireasmăse revărsa de sus'...

Şi-a mers voinicul, a mers. "ult să #imers. Se uită în )os şi-l prinse ameţeala.rivi în sus şi se cutremură. Ce - nu#ăcuse nici un s#ert din s#ertul drumului'uterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa.

$ncă vreo câţiva paşi, şi ici, deasupra,parcă se întruc&ipa o #runzişoarălătăreaţă, ca o prispă. %colo o să seodi&nească. Şi iar purcese la drum/ şiumblă, şi umblă, băiete/ şi de-abia

a)unse. (ar când a poposit, ud desudoare, că părea o picătură de rouă,bulgărele de aur scăpătase de amiază.Şi voinicul privi iar în sus. rivea în susşi nu-şi credea oc&ilor zile, săptămâni,

luni avea de umblat. Şi cât era de&otărât şi de vân)os drumeţul, nu-şi putuopri un o#tat


5/5

- 2#' Că mult mai am de suit, oamne'

gandecelul

Documents