UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE-PEDAGOGIE

FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI

SEM I

Lector Univ. Dr. CARMEN MIHAELA OLTEANU

UNITATEA DE INVATARE 1

PSIHOLOGIA CA ŞTIINłĂ

Plan de idei:

1. Incercări de definire.

2. TendinŃe şi controverse în psihologie.

3. Locul psihologiei în sistemul ştiinŃelor.

4. Repere privind viitorul psihologiei.

Obiective:

La sfârşitul acestui curs studenŃii vor fi capabili:

• sa defineasca conceptul de psihologie.

• sa enumere tendintele si controversele aparute in psihologie.

• sa delimiteze locul psihologiei in sistemul stiintelor.

1. Incercări de definire

Răspunsul la întrebarea uce este psihologia?’’ nu este chiar atât de

uşor de dat, după cum pare la prima vedere. Nu întâmplător, în literatura de specialitate întâlnim mai multe tipuri de definiŃii.

Unii autori preferă definiŃia tip butadă. Max Meyer, de exemplu, arată că "psihologia este ştiinŃa studiată de psihologi. Lăsând la o parte caracterul vicios al definiŃiei, întrucât consideră psihologia obiect de studiu al psihologului, iar pe psiholog ca pe un om care studiază psihologia, nu putem să nu remarcăm o oarecare utilitate a ei. Atâta vreme cât concepŃiile cu privire la conŃinutul psihologiei diferă de la un autor la altul, studierea acestei varietăŃi s-ar putea să nu fie lipsită de interes.

AlŃi autori recurg la definiŃii tip metaforă. Cum investigarea funcŃiilor psihice inferioare (senzaŃii, percepŃo, timp de reacŃie etc), care sunt relativ uşor observabile şi măsurabile, i-au condus pe unii spre constatarea existenŃei unor regularităŃi şi generalităŃi ale manifestărilor lor, în timp ce studierea funcŃiilor şi proceselor psihice superioare (afectivitatea, motivata voinŃa etc.) i-au condus pe alŃii spre sesizarea caracterului lor unic, singular; imediat a apărut dilema: : psihologia este ştiinŃă sau artă? în afara partizanatului, într-un sens sau altul, unii susŃinând şi argumentând legitimitatea psihologiei ca ştiinŃă, alŃii, dimpotrivă, faptul că psihologia ar trebui încadrată în rândul artelor, s-a conturat şi un al treilea tip de răspuns: "psihologia . este o ştiinŃă care

trebuie făcută artă1. Deşi exprimarea este sugestivă, valabilă, de altfel, nu

numai pentru psihologie, dar poate, mai mult pentru ea, rămâne totuşi o metaforă. Cum, de altfel, tot o metaforă rămâne şi afirmaŃia cu care Vasile Paveicu îşi încheia un amplu studiu dedicat "dramei" psihologiei ca ştiinŃă: "psihologia este o lumină indispensabilă înŃelegerii, apropierii şi ascensiunii umane" ([167], P-312).

Psihologul român ne oferă însă şi un alt tip de definiŃie a psihologiei, pe care l-am putea denumi definiŃie prin negare. Constatând că obiectul psihologiei a fost dezmembrat şi trecut în sarcina altor ştiinŃe, cum ar fi fizica, fiziologia, sociologia etc, Pavelcu afirmă: "psihologia nu-i fizică';

"psihologia nu-i fiziologie?'’; "psihologia nu-i sociologie?’’. Eliminând ceea ce nu este psihologia, se apropie, în final, de o mai clară delimitare a însuşi obiectului propriu de cercetare al psihologiei.

Cei mai mulŃi autori au definit psihologia pornind de la etimologia termenului. Cum cuvântul "psihologie" este compus din două particule, "psyche" (psihic) şi "logos" (ştiinŃă), s-a afirmat că "psihologia este

ştiinŃa psihicului'. Deşi definiŃia este oarecum tautologică, are mai ales o valoare operaŃională, orientând cercetătorii spre descifrarea şi detalierea termenului de psihic.

DefiniŃiile comprehensive sunt cele mai ample, deoarece încearcă să surprindă elementele centrale, initiatorii ale psihologiei ca ştiinŃă. Wundt (1852) definea psihologia ca fiind ştiinŃa experienŃei imediate, spre deosebire de fizică, ce este ştiinŃa experienŃei mediate. James (1890) credea că psihologia este "ştiinŃa vieŃii mentale, a fenomenelor şi

condiŃiilor reale?. Kulpe (1899) reformulează definiŃia dată de Wundt, arătând că psihologia este ştiinŃa faptelor, în măsura în care ele depind de experienŃa subiectului, în timp ce fizica porneşte, de asemenea, de la

experienŃă, dar studiază faptele în măsura în care ele sunt independente de individ.

Făcând un salt în timp şi apropiindu-ne de zilele noastre, vom întâlni definiŃii mai mult sau mai puŃin asemănătoare între ele. Paul Popescu-Neveanu defineşte psihologia ca fiind "o ştiinŃă care se ocupă

de fenomene şi capacităŃi psihice, urmărind descrierea şi explicarea acestora In baza descoperirii unui ansamblu de legi, regularităŃi sau modalităŃi determinative" ([187], p. 7).

Maurice Reuchlin stăruia, în definirea psihologiei, pe necesitatea satisfacerii unor criterii importante, specifice ştiinŃei, şi anume, verificabilitatea. "Psihologia este ştiinŃa care descrie şi explică conduita

organismului într-o manieră verificabilă1 ([198], p. 11).

După opinia noastră, definiŃia unei ştiinŃe trebuie să conŃină informaŃii, fie şi într-o formulare generală, despre obiect, metode, legi, finalitate. Luând în considerare aceste elememnte, noi definim psihologia ca fiind ştiinŃa care studiază psihicul (procese, însuşiri, stări, condiŃii,

mecanisme psihice), utilizând un ansamblu de metode obiective, în vederea desprinderii legităŃii lui de funcŃionare, în scopul descrierii, explicării, integrării, optimizării şi ameliorării existenŃei umane.

2. TendinŃe şi controverse în psihologie

a) Psihologia: ştiinŃă sau artă?

Legitimitatea psihologiei ca ştiinŃă a suscitat, poate, cele mai acerbe controverse între specialişti. Cei mai mulŃi dintre aceştia tind să nege caracterul de ştiinŃă al psihologiei. La început, atacul a venit din partea filosofilor. Auguste Conte înlătura psihologia din sistemul ştiinŃelor, pe considerentul că aceasta nu dispunea de o metodă obiectivă de cercetare, introspecŃia practicată de ea fiind o metodă subiectivă. Kant consideră că psihologia este o ştiinŃă "săracă "empirică', "de categoria a doua" şi de aceea, neputând constitui singură un studiu aparte, ea trebuie izgonită din metafizică. Argumentele celor doi filosofi au fost preluate şi de alŃi autori, contestarea psihologiei ca ştiinŃă făcându-se prin contestarea obiectului, legilor ş metodelor ei.

S-a spus că psihologia ar trebui să studieze sufletul, dar sufletul nu există, ca atare nu poate fiinŃa o ştiinŃă despre ceva care nu există. Psihicul, care ar urma să fie obiectul de cercetare al psihologiei, este ceva "misterios,’’ezoterid’’ un termen compromis, de aceea trebuie exclus din definirea psihologiei. Pulverizarea psihicului, distribuirea lui altor ştiinŃe pentru a-l studia a fost o altă modalitate de contestare a psihologiei ca ştiinŃă. Exacerbarea unor însuşiri ale psihicului (de a fi individual, unic, subiectiv etc), însuşiri care intră în contradicŃie cu atributele ştiinŃei (studierea generalului, universalului) a servit, de asemenea, drept argument pentru negarea caracterului de ştiinŃă al psihologiei.

Cele mai virulente atacuri au fost însă concentrate asupra legilor psihologiei. Şi cum existenŃa lor nu putea fi contestată, psihologia formulând suficient de multe asemenea legi, încă de la începuturile ei, au fost minimalizate unele dintre caracteristicile lor. Astfel, s-a considerat că legile psihologiei, chiar dacă există, sunt calitative şi nu cantitative, sunt

empirice şi nu ştiinŃifice, ele reprezintă o simplă condensare a experienŃei cotidiene, curente şi, ca urmare, nu ajută la prevedere. S-a afirmat, apoi, că legile psihologiei nu sunt în general psihologice, ci, cel mult, psihofizice, psihofiziologice sau psihosociologice.

Aceeaşi soartă au avut-o şi metodele psihologiei, cărora li s-a contestat caracterul obiectiv, insuficienta adecvare la specificul obiectului studiat, incapacitatea de a oferi date concludente'şi pertinente. S-a spus despre metodele psihologiei că demonstrează evidenŃa sau nu demonstrează nimic. A fost criticat faptul că experimentul părăseşte aparatura fizicală, pentru a recurge la aparatul matematic, uitându-se că matematica nu reprezintă decât un instrument de a perciza un adevăr şi nu o metodă de aflare a adevărului. Utilizarea excesivă a unor instrumente insuficient puse la punct (este vorba îndeosebi despre teste) este o altă acuză adusă psihologiei.

Curios este faptul că tendinŃele contestatare ale obiectului, legilor şi metodelor psihologiei s-au manifestat nu numai pe la începuturile psihologiei, ci continuă să se manifeste, sub o formă sau alta, şi astăzi. S. Koch (1978) arată că psihologia nu este o ştiinŃă coerentă, integrată; dimpotrivă, ea este fundamental noncoezivă, formele ei de afirmare rămân "parohiale", ea este incapabilă să se închege într-o disciplină unificată şi de aceea, termenul de psihologie ar trebui înlocuit cu cel de "studii de psihologie". Bunge şi Ardila (1987) consideră că obiectul psihologiei ar trebui definit după teza identităŃii psiho-neurale, potivit căreia fenomenele psihice sunt procese cerebrale, comportamentul unui organism dotat cu sistem nervos neputând fi explicat decât prinr-o neuro-ştinŃă (neuro-psihologie; neuro-etnologie; psihofiziologie). Din nou obiectul psihologiei este "oferif unei alte ştiinŃe pentru a-l studia. Contestatarii psihologiei ca ştiinŃă, neînŃelegând complexitatea fenomenelor psihice, specificitatea legităŃii acestora, fac grave confuzii, recurg la identificări şi generalităŃi nefondate, falsificând realtatea. Că ei nu au dreptate, ne vom strădui să demonstrăm pe parcursul acestor pagini.

b) Unitate sau diversitate în psihologie?

In evoluŃia psihologiei, întâlnim manifestându-se, în egală măsuă, atât tendinŃa diversificării concepŃiilor, teoriilor, orientărilor psihologice, cât şi pe cea a unificării şi integrării lor. O scurtă retrospectivă istorică demonstrează, fără drept de tăgadă, acest fapt. C. Murchinson, publicând două lucrări dedicate situaŃiei psihologiei din vremea sa, utilizează pluralul, în loc de singular. El îşi intitulează cărŃile: Psihologiile din 1925

şi Psihologiile din 1930 şi inventariază existenŃa a peste 11 doctrine psihologice. C. Spearman (1937), constatând multitudinea orientărilor psihologice, este nevoit să exclame: "Sinistră pluralitate! Ce-ar spune

lumea dacă i s-ar prezenta ca rivale zece fizici, zece botanici, zece

chimir. La rândul său, Rene Zazo, publică în 1942 o lucrare intitulată Psihologi şi psihologiile din America. în 1961, într-un dicŃionar de psihologie, sunt prezentate 11 diviziuni (grupe) ale psihologiei, numai în cadrul unei singure diviziuni încadrându-se 16 şcoli psihologice. Erich Stern (1959) era de părere că ori de câte ori se discută despre psihologie, ar trebui ca mai întâi să se răspundă la înrebarea: "...Care psihologie?

Fiindcă nu avem o singură psihologie, ci o serie de psihologii diferite,

care există alături unele de altele"

Concomitent cu linia diversificării psihologiei, se manifestă, poate ceva mai timid, şi tendinŃa spre unitate. Ed. Claparede nota, în 1936: "Nu

există mai multe fizici, mai multe chimii... Nu ar trebui să existe decât o

singură psihologie.

Deşi dorinŃa lui Claparede este deziderativă, ea merită a fi reŃinută. Nevoia de unitate în psihologe este atât de mare, încât, la unele Congrese InternaŃionale de Psihologie, se propune elaborarea unui dicŃionar internaŃional de psihologie, care să permită înŃelegerea psihologilor din mai multe Ńări. Se constată că nici în aceiaşi limbă nu există unitate, ceea ce l-a determinat pe V. Pavelcu să afirme că "ar trebui să fie poliglot în

aceiaşi limba. ([167], p. 68). L.S. Vîgotski (1960) resimte şi mai acut nevoia de unitate, ceea ce îl face să noteze: "...pe drapelul majorităŃii tendinŃelor psihologice contemporane se află scris: lupta pentru o psihologie unică, care înseamnă crearea de vaste generalităŃi, făurirea unui sistem ştiinŃific unic şi unanim recunoscut, sistem care să prezinte, în ochii multor psihologi-metafizicieni de azi, o valoare şi o valabilitate absolută pentru toate veacurile şi popoarele?.

Cuvintele lui Vîgotski sugerează două întrebări: este necesară unitatea în psihologie?; este posibilă unitatea? Răspunsul la aceste două întrebări îl putem pbŃine dacă, în prealabil, răspundem la o alta: ce înŃelegem prin unitate? dacă unitatea este înŃeleasă ca uniformitate, ca standardizare, atunci ea este posibilă, dar nu este necesară, deoarece ea duce la stagnare. Pentru o anumită fază de dezvoltare a ştiinŃei, unitatea poate fi utilă, dacă se rămâne însă la ea ca ştiinŃă, bate pasul pe loc. Dacă unitatea este înŃeleasă în diversitate, atunci este vorba despre o diversitate mare, absolută. SoluŃia problemei, oricât ar părea ea de banală şi simplificatoare, o reprezintă spirala cunoaşterii, adică înŃelegerea unităŃii uniformizatoare ca premisă, ca punct de pornire înlăuntrul căreia dospeşte şi creşte unitatea diversificată, care va duce la un stadiu nou, de unitate, superior celui anterior. De exemplu, considerarea psihicului ca dispunând de funcŃii reflectorii a reprezentat un progres faŃă de simplismul concepŃiilor anterioare, deoarece a dat posibilitatea interpretării unitare a diferitelor procese psihice. Un nou progres s-a obŃinut, însă, când această unitate a fost "spartă", psihicul nelimitându-se doar la a reflecta realitatea, ci având şi funcŃia de construcŃie şi reconstrucŃie a ei. Unitatea în psihologie s-ar putea realiza pe următoarele căi: considerarea orientărilor psihologice ca nefiind opuse, ca poziŃii ce s-ar exlude reciproc, ci ca forme ce ar putea coexista; renunŃarea la o definiŃie unică a psihologiei, printr-un singur obiect, şi postularea mai multor obiecte, deoarece din moment ce există mai multe concepŃii, este mai plauzibil să considerăm că ele derivă din obiecte diferite, decât să susŃinem că este vorba de concepŃii diferite despre unul şi acelaşi obiect; integrarea şi depăşirea succesivă a teoriilor şi orientărilor psihologice (curentele asociaŃioniste au fost depăşite şi integrate de cele structuraliste; behaviorismul şi psihanaliza au fost depăşite de psihologia umanistă etc). Al. Roşea (1987) consideră că "psihologia a făcut deja paşi decisivi pe calea construcŃiei

teoriei psihologice generale unitare".

c) Criza sau progresul şi expansiunea psihologiei? Cine meditează la statutul psihologiei contemporane s-ar putea să

fie derutat, cel puŃin la prima vedere, de multitudinea părerilor contradictorii care există. Astfel, unii autori afirmă că psihologia s-ar afla într-un impas, că ar fi total neputincioasă în fata problemelor complexe şi urgente pe care le ridică viaŃa socială. Vis â vis de psihologie se pronunŃă sau se alătură chiar şi cuvântul "criză". La începutul secolului nostru apar, aproape concomitent, două lucrări dedicate acestui subiect: Criza

psihologiei (1927), de germanul Karl Buhler, şi Criza psihologiei

contemporane (1929), de francezul Georges Politzer. Peste ani, Fernand - Lucien Mueller, într-o panoramă a dezvoltării psihologiei din antichitate până la data publicării cărŃii sale (1968), vorbea de o criză pe care o traversează întreaga gândire filosofică şi ştiinŃifică, inclusiv psihologia. în acelaşi an, Jean Piaget, în Iluziile şi înŃelepciunea filosofiei, lansa u

un

strigăt de alarmă pentru apărarea poziŃiei psihologiei autentic ştiinŃifica.

In 1972, Jean Chateau publica o carte intitulată Slăbiciunile psihologiei,

iar în 1978, englezul Gordon Westland aducea o critică severă celor mai diverse aspecte ale psihologiei. Există, consideră el, o criză a psiholgiei de laborator, a celei statistico-matematice, a publicaŃiilor psihologice, a profesiunii de psiholog, a eticii psihologilor. Mai recent, la o sesiune de comunicări a AsociaŃiei Europene de Psihologie Socială Experimentală (Tilburg, 1984), Erich Witte vorbea de o criză "metodologică şi tematică" a psihologiei sociale, manifestată prin tendinŃele sale de simplificare sau de asimilare a tematicii sale de către discipline (sociologie, antropologie) sau de activităŃile practice. Se poate lesne observa că, de la criza unei anumite psihologii (Politzer critica psihologia funcŃionalistă, abstractă, militând pentru inlocuirea ei cu o psihologie concretă, a omului obişnuit, cu dramele lui existenŃiale cotidiene) se trece la afirmarea crizei întregii psihologii; de la criza psihologiei, ca disciplină ştiinŃifică, se trece la criza tuturor compartimentelor ei (ca profesiune, ca practică, ca etică); apoi, dacă între primele lucrări referitoare la criza psihologiei şi cele imediat următoare lor s-au scurs aproximativ 30 de ani, astăzi cam din patru în patru ani apare o lucrare referitoare la acest subiect.

Pe de altă parte, se înmulŃesc, însă, vocile celor care subliniază virtuŃile pozitive ale psihologiei, rolul său major în viaŃa socială, implicarea sa directă în rezolvarea dificilelor probleme sociale. La cel de al XXll-lea Congres InternaŃional de Psihologie (Leipzig, 1980), s-a afirmat, pe baza unor studii prospective întreprinse de comisii UNESCO între anii 1979-1980, că în viitor, locul şi rolul psihologiei nu numai că nu se vor diminua, ci vor creşte extrem de mult, în preajma anului 2000, psihologia figurând printre primele trei domenii de vârf ale cunoaşterii, alături de genetica moleculară şi microelectronică. în anul 1982, şapte laureaŃi ai Premiului Nobel, într-un interviu acordat unei reviste de psihologie, s-au pronunŃat favorabil psihologiei care, după opinia lor, dobândeşte o activitate de prim ordin şi devine din ce în ce mai indispensabilă. Tot în 1982, Paul Fraisse publică o carte intitulată sugestiv Psihologia de mâine, în care milita pentru creşterea rolului acestei ştiinŃe în viitorul apropiat. Al XXIII-lea Congres InternaŃional de Psihologie (Acapulco, Mexic, 2-7 septembrie 1984), într-unul dintre simpozioanele sale dedicate Psihologiei în viitor, s-a pronunŃat pentru necesitatea stringentă a dezvoltării psihologiei, a diversificării ramurilor şi cercetărilor sale, cât şi asupra acelor domenii care vor fi mai mult solicitate în viitor.

Dacă ar fi să răspundem la întrebarea "care este statutul psihologiei contemporane?" am spune: chiar dacă, în momentul de faŃă, psihologia traversează o perioadă mai dificilă, pe unele locuri ea aflându-se în plin proces de verticalizare, chiar dacă momentele ei de căutare, de reevaluare, de comutare a interesului spre noi şi noi probleme sunt, poate, mai dese şi mai dramatice ca altădată, nu s-ar putea susŃine, fără a greşi, că ea se află în derută sau în impas. în nici un caz nu poate fi vorba de criza socială sau prestigiu, de poziŃia socială a psihologiei ci, cel mult, de una epistemologică. Considerăm - că psihologia contemporană reprezintă un

factor de progres social şi uman, fapt demonstrat de următoarele: creşterea procesului de instituŃionalizare a psihologiei ca ştiinŃă, obiect de învăŃământ, profesiune; amplificarea interesului specialiştilor din alte domenii pentrui problemele şi rezultatele psihologiei; audienŃa lucrărilor de psihologie la marele public; creşterea numărului tinerilor doritori să se specializeze în psihologie (numărul psihologilor profesionişti în întreaga lume este de 250.000, dintre care mai mult de 150.000 lucrează în SUA); diversificarea rolului psihologului practician, care apare în postură de consultant ştiinŃific, expert, prognozist, psihodiagnostician, psihoterapeut, specialist în rezolvarea conflictelor de muncă şi sporirea eficienŃei practice a cercetărilor întreprinse, psihologia apărând în calitate de instrument de formare şi schimbare psihocomportamentală; implicarea psihologiei în soluŃionarea marilor probleme ale societăŃii (conflicte, negocieri). Toate acestea ne îndreptăŃesc să credem că rolul psihologiei va creşte, în continuare, şi mai mult.

3. Locul psihologiei în sistemul ştiinŃelor

Intr-un secol şi jumătate, psihologia a parcurs drumul de la negarea ei ca ştiinŃă, până la obŃinerea statututului de ştiinŃă centrală în rândul celorlalte ştiinŃe. 1920, Karl Buhler propunea modelul triunghiular al psihologiei

ştiinŃifice, aceasta din urmă fiind amplasată la intersecŃia ştiinŃelor umaniste, ştiinŃelor sociale şi ştiinŃelor naturale. Peste 50 de ani, P.E. Mechl (1978) lansează distincŃia dintre psihologia "hard" şi psihologia "soft", potrivit căreia influenŃa ştiinŃelor naturii a orientat psihologia spre un studiu mai riguros al comportmentului, ştiinŃele sociale au accentuat, încurajat mediul social şi valorile, ştiinŃele umaniste au direcŃionat atenŃia spre necesitatea sublinierii importanŃei influenŃei subiective.

Clasificarea triunghiulară a ştiinŃelor a fost făcută şi de B.M. Kedrov (1961), care subdivide ştiinŃele umaniste în ştiinŃe sociale şi ştiinŃe filosofice, făcând loc, în "triunghiul" său, alături de psihologie, şi altor ştiinŃe (tehnice, matematice, logice). Tributar formaŃiei sale filoso-fice, Kedrov clasifica ştiinŃele după principiul subordonării (al dezvol-tării) şi cel al obiectivitătii (al reflectării). Cât priveşte psihologia, ea ocupă un loc aparte în triunghi; mai aproape de filosof ie, dar fiind legată de toate cele trei vârfuri ale triunghiului. Remarcăm că ele fac un loc şi psihologiei sociaie, pe care o amplasează între psihologie şi ştiinŃele sociale (vezi fig. 1.2)

O contribuŃie deosebită la clasificarea ştiinŃelor o aduce Jean Piaget, care, la cel de al XVIII-lea Congres InternaŃional de Psihologie (Moscova, 1966), propunea un model circular al ştiinŃelor. Punctul de { pornire al clasificării lui Piaget îl constituie relaŃia dintre subiect şi obiect în procesul cunoaşterii. în matematică şi fizică, se reflectă obiectul real, latura lui cantitativă; în biologie, deja apare şi latura subiectivă, fapt care îl pregăteşte pe subiect să devină obiect al cercetării, proces ce se va

desăvârşi în psihologie şi sociologie. Linia circulară se încheie în epistemologie şi genetică, prin relaŃia psihosociologiei cu logica şi matematica, relaŃia dintre acestea din urmă realizându-se prin intermediul structurilor operatorii ale subiectului. Concluzia lui Piaget era următoarea: "Psihologia ocupă o poziŃie centrală şi nu numai ca produs

al tuturor altor ştiinŃe, dar ca sursă posibilă de explicaŃie a formării şi

deavoltării lor" (Piaget, 1966, p. 41).

Şi alŃi autori au preluat viziunea lui Piaget. De pildă, V. Sarris (1984), în locul unei viziuni lineare, continui asupra dezvoltării unei ramuri a psihologiei (psihologia experimentală), propune viziunea as-

censiunii spirale. Perspectiva circulară poate fi utilizată şi în clasificarea ramurilor aplicative ale psihologiei.

Preluând o sugestie a lui Rosenzweig (1992), am elaborat modelul bazat pe clasificarea ştiinŃelor. In acest scop, am grupat ştiinŃele în patru categorii: în prima categorie am inclus ştiinŃele fundamentale ale omului (biologia, sociologia, filosofia), interpretat ca fiinŃă bio-socio-spirituaiă; a doua şi a treia grupă includ diverse ştiinŃe referitoare la principalele tipuri de activităŃi îndeplinite de om (educaŃionale, economice, manageriale, cultural-artistice, sportive, militare etc); a patra grupă strânge la un loc ştiinŃele maximal preocupate de asigurarea integrităŃii fizice şi psihice a omului (medicina, neurologia» psihiatria). La confluenŃa cu fiecare dintre aceste ştiinŃe, psihologia generală şi-a delimitat propriile ei ramuri aplicative.

4. Repere privind viitorul psihologiei

a) Viitorul psihologiei va fi modelat de trecutul ei. Este aproape imposibil ca marea varietate de concepŃii, orientări, domenii existente la ora actuală să nu creeze dificultăŃi şi în viitor unificării psihologiei. Probabil, va continua să crească diviziunea dintre observaŃia din exterior şi observaŃia din interior, dar şi convergenŃa unor domenii conexe (dezvoltarea biotehnologiei a stimulat şi va continua să stimuleze cercetarea biopsihologică).

b) ConcepŃia despre om va modela, în egală măsură, viitorul psihologiei. Sunt necesare, în acest sens, nu doar opŃiuni între con- . cepŃiile existente ci, mai mult ca sigur, elaborarea unei concepŃii noi. Probabil că în ansi care vin, psihologia va trebui să accepte existenŃa

umană integrală drept obiect al său de cercetare, reconciliind, în acest fel, teoria cu practica»

c) Viitorul psihologiei va fi influenŃat de viitorul societăŃii şi chiar de viitorul lumii întregi. La ora actuală, psihologia este mult prea naŃională. Or, pentru ca ea să devină într-adevăr un factor de progres social şi uman» va trebui, se pare, să devină internaŃională, cooperarea dintre psihologii din diverse Ńări fiind stringent necesară.

d) Progresul realizat în alte ştiinŃe îşi va pune amprenta asupra viitorului psihologiei. Dezvoltarea medicinei, electronicii, comunicării, explorării spaŃiului vor afecta viaŃa omului. Psihologia va trebui să cerceteze toate aceste influenŃe, construcŃiile pe care le generează la nivel

psihic, efectele propuse în comportament. Ea va trebui să găsească soluŃii, să genereze idei novatoare.

e) Viitorul psihologiei va fi modelat de progresul economic, deoarece este nevoie de sporirea cheltuielilor de finanŃare a cercetării. Dar, pentru a obŃine suport economic, psihologia trebuie să câştige o largă aprobare socială, un mare interes social. Or, pentru aceasta, ea trebuie să se ocupe mai mult de problemele sociale reale ale oamenilor, să se aventureze dincolo de laborator şi clinică, în societate, în laboratorul social.

Grila de autoevaluare:

1. Afirmatia de incheiere a studiului dedicat “dramei” psihologiei este:

a. “psihologia este o lumina indispensabila intelegerii, apropierii si ascensiunii umane”

b. “psihologia este o stiinta care trebuie facuta arta”

2. Autorul studiului “Drama psihologiei” este:

a. P. P. Neveanu

b. V. Pavelcu

3. Referindu-se la locul psihologiei in randul stiintelor, J. Piaget concluziona:

a. “nu avem o singura psihologie, ci o serie de psihologii diferite, care exista alaturi unele de altele”

b. “psihologia ocupa o pozitie centrala si nu numai ca produs al tuturor altor stiinte, dar ca sursa posibila de explicatie a formarii si dezvoltarii lor”

Bibliografie:

• Pavelcu V. ( Din viata sentimentelor, Ed. Enciclopedica Romana, Bucuresti 1969)

• Pavelcu V. ( Drama Psihologiei, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1972)

• Rauchlin ( Psychologie, P.U.F. Paris, 1988 )

Unitatea de invatare 1 - ( Zlate, M., 2000, Fundamentele psihologiei, Ed. Pro Humanitate,

Bucuresti, p. 4-15 )

UNITATEA DE INVATARE 2

OBIECTUL PSIHOLOGIEI

Plan de idei:

1. Problemele generatoare de divergente in istoria psihologiei.

2. Obiectul psihologiei.

Obiective:

La sfârşitul acestui curs studenŃii vor fi capabili:

• sa identifice obiectul psihologiei si rolul acesteia in studierea comportamentului uman.

• sa enumere si sa descrie ce conditii trebuie sa indeplineasca orice stiinta (inclusiv psihologia)

• sa explice de ce este contestat (inca) statutul psihologiei ca stiinta

• sa defineasca domeniul de referinta si obiectul de studiu al psihologiei.

1.Problemele generatoare

de

divergenŃe în istoria psihologiei

EvoluŃia gândirii psihologice poate fi reprezentată ca o permanentă zbatere şi pendulare în interiorul unei serii de raporturi dihotomice antagonice, a căror abordare şi încercare de rezolvare nu puteau să nu genereze dispute şi divergenŃe.

DivergenŃa apare de îndată ce se optează în mod exclusiv şi absolut pentru un termen al raportului sau altul. Iată care au fost (şi sunt şi în prezent) aceste raporturi, care au pus şi pun la încercare gândirea psihologică:

1. raportul derivat din natura psihicului: material-ideal (spiritual, supranatural, divin);

2. raporturile derivate din arhitectura internă a vieŃii psihice: parte-întreg, senzorial-logic, cognitiv-dispoziŃional (afectivitate, motivaŃie), conştient-inconştient;

3. raportul dintre planul subiectiv intern şi planul obiectiv extern (comportamentul);

4. raportul ineism-genetism (psihicul este integral predeterminat -psihicul este integral rezultatul evoluŃiei ontogenetice);

5. raportul biologic-cultural (psihicul determinat integral de factorii biologici - psihicul este determinat exclusiv de factorii socioculturali);

6. raportul individual (particular)-general, ideografic-nomotetic; 7. raportul cantitativism-calitativism, introspecŃionism, intuiŃionism-

experimentalism. Elaborarea unui sistem închegat, unitar, intern necontradictoriu al

ştiinŃei psihologice reclamă parcurgerea tuturor acestor raporturi şi găsirea la fiecare dintre ele a soluŃiei care să depăşească limitele celor anterioare, grevate de absolutizare unilaterală.

2. Obiecul psihologiei

Circumscrierea şi definirea obiectului de studiu al psihologiei au suferit frecvent amendări şi revizuiri, ceea ce s-a reflectat atât în stabilirea problematicii abordate într-o etapă istorică sau alta, cât şi în statutul disciplinei în sistemul general al ştiinŃelor.

Termenul, ca atare, de psihologie a fost introdus de învăŃatul german Rodolphe Goglenius, în sec. XVI.

Utilizarea lui a avut însă un caracter sporadic până în sec. XVIII, iar decodificarea semantică se făcea pur etimologic: psihe = psihic, logos = vorbire despre; deci, psihologia se definea ca discurs sau vorbire despre psihic (suflet).

După desprinderea de filosofie (1879), în psihologie a început procesul sistematic de meditaŃie şi reflexie asupra obiectului său de studiu.

In prima perioadă, circumscrierea şi definirea acestui obiect au rămas tributare tradiŃiei filosofice care considera viaŃa psihică drept o entitate subiectivă internă şi o asimila integral cu conştiinŃa.

Aşadar, psihologia şi-a inaugurat statutul de ştiinŃă independentă fixându-şi ca obiect de studiu exclusiv sfera conştiinŃei. Modul de definire şi interpretare a acesteia a oscilat între substanŃialism - conştiinŃa fiind considerată un conglomerat de funcŃii şi procese particulare, având o existenŃă de sine stătătoare (orientarea asociaŃionistă în variantele lui W. Wundt şi Ed. Titchner) - şi epifenomenalism spiritualist, conştiinŃa descriindu-se ca o lume subiectivă pură şi independentă, de natură spirituală, ermetic închisă în sine, fără nici o legătură cauzală cu lumea externă şi accesibilă numai pe calea introspecŃiei (Th. Lipps).

Intrucât o asemenea înŃelegere limita drastic posibilitatea utilizării metodelor obiective de cercetare, începând cu cea de-a doua decadă a secolului nostru, problema obiectului psihologiei devine din nou teren de dispută şi controversă.

In 1913, americanul J.B. Watson publică un articol care avea să devină istoric - The Psychology from the Stand Point of a Behaviorist, în care respinge categoric teza care afirma existenŃa conştiinŃei ca unică

realitate psihologică. Mai mult decât atât, conştiinŃa este declarată o simplă ficŃiune, un

epifenomen de care ştiinŃa nu se poate ocupa. In locul ei, drept realitate psihologică autentică este aşezat comportamentul, ca ansamblu de reacŃii de răspuns ale organismului ca întreg (as a whole) la stimulii externi.

Astfel, psihologia va fi definită ca ştiinŃă care trebuie să se ocupe exclusiv cu studiul comportamentului pe baza schemei cauzalităŃii univoce S - R. Devenită faimoasă, această schemă permitea, în opinia lui Watson, să se asigure integral satisfacerea cerinŃelor obiectivităŃii şi predictibilităŃii. Prima era satisfăcută prin simplul fapt că reacŃiile comportamentale -motorii şi verbomotorii - pot fi nemijlocit observate şi înregistrate şi, totodată, posedă proprietăŃi măsurabile şi cuantificabile (intensitate, latenŃă, durată, viteză, direcŃie, traiectorie etc.). Cea de-a doua cerinŃă era satisfăcută prin postularea legăturii cauzale între stimul şi reacŃie: a) fiind dat un anumit stimul (S), se poate prevedea cu precizie ce reacŃie (R) va provoca şi b) observând o reacŃie (R), putem cu uşurinŃă să indicăm stimulul care a determinat-o.

Fără a fi înlăturat de pe scenă psihologia conştiinŃei, behaviorismul i-a îngustat foarte mult sfera, el impunându-se ca dominant în SUA. In afară de J. Watson, la dezvoltarea sistemului psihologic behaviorist au contribuit, prin lucrări fundamentale, intrate în patrimoniul de aur al istoriei psihologiei, B.F. Skinner, C. Hull, S. Stevens, J. Bruner, K. Pribram, C. Tolman (în SUA), K. Lorenz (în Germania) şi H. Pieron (în FranŃa).

Totuşi, mai ales în forma sa iniŃială, definirea obiectului psihologiei oferită de behaviorism nu a fost unanim acceptată. I s-a reproşat, în primul rând, negarea planului subiectiv intern, a conştiinŃei ca realitate,

ajungând să fondeze „o psihologie fără suflet". Apoi, i s-a reproşat reducŃionismul simplist (reducerea gândirii, de pildă, la fluxul reacŃiilor laringeale şi articulatorii) şi mecanicismul (aşezarea întregului comportament, indiferent de gradul de complexitate, pe schema cauzală S - R). Sub presiunea criticilor, reprezentanŃii behaviorismului au fost

nevoiŃi să revizuiască şi să amendeze modelul watsonian, începând prin a admite şi recunoaşte stările subiective interne sub denumirea de variabile intermediare, existenŃa diferenŃelor calitative între psihicul uman şi cel animal, reconsiderarea rolului factorilor socio-culturali în determinismul psihicului uman.

O altă modalitate de circumscriere a obiectului psihologiei a venit din partea orientării psihanalitice (S. Freud).

Această orientare a demonstrat pe bază de fapte concrete că realitatea psihică nu se reduce la conştiinŃă, ci ea include şi o importantă componentă inconştientă, care trebuie să devină obiect al psihologiei. Dar nu numai atât.

In viziunea lui S. Freud, inconştientul era componenta esenŃială a vieŃii psihice a omului, cu rol determinant în dinamica personalităŃii şi comportamentului. Ca urmare, centrul de greutate al cercetării psihologice trebuie deplasat de la nivelul conştiinŃei, la nivelul inconştientului, psihologia trebuind să devină o ştiinŃă a inconştientului.

O abordare mai complexă a problemei obiectului psihologiei, care viza depăşirea caracterului unilateral-absolutizant al abordărilor prezentate mai înainte, a întreprins-o marele medic şi psiholog francez, Pierre Janet (1859-1947). Pe baza observaŃiilor şi datelor faptice cu privire la bolile psihice şi a comparării lor cu observaŃiile şi datele cu privire la viaŃa psihică normală, Janet ajunge la concluzia că „psihologia nu poate fi altceva decât ştiinŃa acŃiunii umane" (Janet, 1889, p. 440) sau ştiinŃa conduitei. Astfel, Janet, nesatisfăcut nici de soluŃia introspecŃionistă care absolutiza lumea subiectivă internă a conştiinŃei, nici de cea behavioristă care absolutiza veriga comportamentală externă, propune un concept nou, cel de conduită, care să desemneze obiectul de studiu al psihologiei.

Prin intermediul lui, se dorea înlăturarea rupturii dintre planul subiectiv intern şi planul obiectiv extern al comportamentului manifest. Conduita este înŃeleasă şi definită ca totalitate a manifestărilor vizibile, orientate spre „afară", împreună cu procesele invizibile, responsabile de organizarea şi reglarea lor. Cu alte cuvinte, în viziunea lui Janet, conduita întruchipează în sine ansamblul actelor unei persoane, de la cele mai simple (mişcări) la cele mai complexe (procesele gândirii), orientate spre un scop şi încărcate de sens.

Trebuie subliniat însă că, în ecuaŃia lui Janet, variabila cu ponderea principală este acŃiunea externă. „Suntem obligaŃi, afirma el, să concepem o psihologie în care acŃiunea vizibilă din exterior este fenomenul funda-mental, iar gândirea interioară nu este decât reproducerea, combinarea acestor acŃiuni exterioare sub forme reduse şi particulare" (Janet, 1926, p. 203).

„Psihologiei conduitei" i se impuneau două condiŃii esenŃiale: a) să admită fenomenele de conştiinŃă ca o conduită particulară, ca

o complicare care se supraadaugă acŃiunilor elementare (la rigoare, această condiŃie ar putea fi omisă în studiul animalelor, dar devine obligatorie în studiul omului);

b) să-şi extindă aria de investigaŃie asupra conduitelor superioare -credinŃe, reflecŃii, raŃionamente, experienŃe. In ambele cazuri, însă, pentru a se asigura unitatea terminologică în interiorul psihologiei, datele analizelor trebuie să le exprimăm în termeni de acŃiuni. Conduitele nu sunt nici 22 înnăscute, nici imanente, cum considera introspecŃionismul, nici imprimate mecanic, din afară prin acŃiunea stimulilor, cum susŃinea behaviorismul. Ele se învaŃă în cadrul interacŃiunii individului uman care

are o anumită organizare (programare) internă cu situaŃiile din mediul natural şi social.

Astfel, în concepŃia lui P. Janet, psihologia conduitei trebuie să includă în sine o dimensiune genetică, în virtutea căreia conduitele se ordonează logic, de la cele primare, simple, la cele secundare, complexe, aşa cum se produce procesul achiziŃionării lor.

Conduita nu este redusă la mulŃimea reacŃiilor motorii şi secretorii automate ale organismului, cum este cazul în behaviorismul watsonian, ci se interpretează ca formă şi mod de manifestare a personalităŃii în întregul său, actele externe fiind filtrate, condiŃionate şi reglate de gândire, voinŃă, motivaŃie, afectivitate, pe scurt, de întreaga organizare psihică internă, aşa cum se prezintă ea la momentul dat.

Astfel înŃeleasă, conduita nu mai putea fi studiată exclusiv pe calea observaŃiei şi înregistrării obiective externe, aşa cum era studiat comportamentul în cazul behaviorismului. Studiul conduitei reclamă luarea în consideraŃie a personalităŃii subiectului, a conŃinutului autoobservaŃiei şi relatărilor acestuia. Astfel, Janet propune metoda

clinică - un gen de studiu de caz individual, dintr-o perspectivă dinamică. Această metodă îmbină şi corelează relatările subiectului cu datele observării aprofundate a acestuia într-o serie de şedinŃe.

Aprofundarea şi explicitarea conŃinutului şi implicaŃiilor meto-dologice ale conceptului de conduită le-a realizat Daniel Lagache (1979). Acest autor defineşte conduita ca „ansamblul operaŃiilor, materiale sau simbolice, prin care organismul aflat în situaŃie tinde să-şi realizeze propriile posibilităŃi şi să reducă tensiunile care-i ameninŃă unitatea şi care le motivează" (Lagache, 1979, p. 311). Mecanismele acŃionale sunt împărŃite în două grupe: interoarfective, care reduc automat modificările perturbatoare ale organismului, şi exteroarfective, care iniŃiază şi susŃin acŃiuni adaptative asupra ambianŃei. OperaŃiile (acŃiunile) simbolice pregătesc acŃiunea reală (externă) sau se substituie ei, exprimând astfel rolul şi semnificaŃia conştiinŃei în cadrul psihologiei conduitei.

Conduitele sunt combinări dinamice între două tipuri de acŃiuni -autoplastice, îndreptate asupra propriului Eu, şi aloplastice, îndreptate asupra ambianŃei (persoanelor şi situaŃiilor externe). De regulă, acŃiunile simbolice sunt autoplastice, iar cele materiale - aloplastice.

Intrucât prin ambele tipuri de acŃiuni se obŃine un rezultat mai mult sau mai puŃin adaptativ (satisfacerea unor trebuinŃe biologice, apărarea împotriva unui pericol extern, împotriva unor emoŃii penibile etc.), se conchide că orice conduită are o semnificaŃie, un sens, o valoare, ce rezidă în integrarea adecvată a motivaŃiilor şi scopurilor.

Atât din punct de vedere structural, cât şi dinamic, conduita nu este niciodată omogenă şi univocă, ea incluzând întotdeauna tensiuni între diferitele motivaŃii particulare, precum şi elemente conştiente şi inconştiente.

Desfăşurarea conduitei are caracterul unui flux continuu, care nu poate fi observat şi studiat ca atare. Ca urmare, se impune fragmentarea ei pe segmente sau unităŃi componenŃiale.

Acestea sunt socotite structuri dinamice guvernate de un motiv dominant sau unic şi urmate de un efect adaptativ concret.

Conduita se manifestă sub mai multe forme, care trebuie studiate distinct. Lagache a identificat patru principale forme de conduită, care, după părerea lui, ar acoperi integral sfera obiectului de studiu al psihologiei:

a) conduitele exterioare, spontane sau provocate, accesibile observaŃiei directe;

b) experienŃa trăită, sesizabilă prin conduitele externe şi, îndeosebi, prin limbaj;

c) modificările somatice obiective, înregistrabile şi cuantificabile; d) produsele activităŃii subiectului, ca obiectivare a potenŃialităŃilor,

aptitudinilor, preferinŃelor şi atitudinilor. Pornind de la consideraŃia că omul este esenŃialmente o fiinŃă tele-

onomică, activ-transformatoare, iar nu una pasiv-contemplativă sau reac-tivă, unii psihologi (Wallon, Piaget, Leontiev, 1958; Rubinstein, 1962; Ceauşu, 1978; Gleitman, 1987; Popescu-Neveanu, 1987 ş.a.) au propus drept obiect de studiu al psihologiei activitatea. Activitatea este considerată adesea ca echivalent al conduitei, aşa cum a fost aceasta definită de Janet. Dar termenul de conduită se foloseşte în comunicarea cotidiană ca sinonim al termenului de comportament. Şi, cum acesta din urmă a fost compromis de behaviorism, termenul de activitate este preferabil celui de conduită.

In plus, sub aspect semantic, termenul de activitate exprimă mai adecvat unitatea contradictoriu-dinamică dintre planul subiectiv intern (mulŃimea structurilor şi proceselor psihice) şi planul obiectiv extern (mulŃimea reacŃiilor de răspuns şi a acŃiunilor materiale, motorii).

Definirea activităŃii se efectuează în două sensuri: a) într-un sens extins şi b) într-un sens restrâns.

In sens extins, activitatea este un raport între individ (subiect) şi mediul ambiant, care presupune un consum energetic cu finalitate adap-tativă. Sau, altfel spus, un raport între individ şi mediu, prin care se asigură satisfacerea trebuinŃelor individului, supravieŃuirea şi perpetuarea speciei.

In sens restrâns, activitatea este unitatea funcŃional-dinamică a trei verigi (componente): motivul (orice activitate are la bază sau este declanşată de o motivaŃie - externă sau internă), scopul (orice activitate este orientată spre obŃinerea unui anumit rezultat sau efect adaptativ) şi mijlocul (orice activitate se sprijină pe folosirea anumitor mijloace - acŃiuni materiale sau mintale, unelte).

Ca obiect de studiu al psihologiei, activitatea poate fi abordată la două niveluri: a) la nivel situaŃional-concret, unde se structurează şi se desfăşoară pe baza unor sarcini şi obiective individualizate (învăŃarea unei lecŃii în cadrul unui obiect de învăŃământ, învăŃarea la un anumit obiect de învăŃământ, confecŃionarea unui anumit obiect, îndeplinirea programului în cursul unei zile de lucru etc.) şi b) la nivel categorial-generic, unde se structurează şi se desfăşoară pe baza unor clase mari de sarcini şi a unor obiective globale, supraordonate, în funcŃie de care s-au delimitat ca esenŃiale următoarele forme: jocul, care defineşte modul specific de manifestare al copilului preşcolar, învăŃarea, definitorie pentru individ pe durata şcolarizării, munca (fizică şi intelectuală, cu subformele sale executivă şi creativă), care devine definitorie pentru individul adult).

Din cele de mai sus putem desprinde următoarea cerinŃă metodologică fundamentală: pentru a avea acces la organizarea psihică internă a subiectului uman, trebuie să-l studiem în contextul activităŃii semnificative sau definitorii pentru el - joc, învăŃare, muncă.

O altă încercare de definire şi circumscriere a obiectului de studiu al psihologiei a fost întreprinsă de psihologia umanistă, apărută în SUA în jurul anilor '60, secolul trecut. Fondatorii ei au fost A. Maslow şi C.

Rogers, cărora li s-au alăturat Charlotte Buhler, J .F. T. Bugental, C. E. Moustakas, J. Cohen, Max Pages ş.a.

In lumina acestei noi orientări, psihologia nu trebuie să se ocupe cu studiul funcŃiilor psihice în sine şi nici cu studiul conduitei sau activităŃii în general, ci cu studiul omului concret, cu întreaga sa problematică existenŃială, în contextul situaŃiilor şi evenimentelor sociale cotidiene şi al celor majore - crize economice, conflicte sociale, dezastre naturale etc.

„Sinele individual", cu întreaga sa alcătuire interioară, cu expe-rienŃele trăite, cu speranŃele, expectaŃiile şi potenŃialităŃile sale, trebuie să devină centrul de gravitare al cercetărilor, analizelor şi intervenŃiilor psihologice.

Psihologia nu trebuie să se limiteze la simpla constatare şi descriere (interpretare a unor stări de fapt), ci ea trebuie să ajute omul să devină ceea ce poate să devină în virtutea disponibilităŃilor reale pe care le posedă şi pe care trebuie să le descopere şi să le valorifice. „Autovalorizarea" şi „autorealizarea" sunt polii principali care trebuie să concentreze şi să direcŃioneze întreaga dinamică a personalităŃii umane.

ReŃinând ca utilă şi constructivă cerinŃa abordării holiste a personalităŃii, a luării în atenŃie a întregii problematici existenŃiale a omului, trebuie menŃionat că „psihologia umanistă" păcătuieşte prin cantonarea în individual şi absolutizarea acestuia, barându-şi singură calea spre dezvăluirea legităŃilor şi principiilor generale şi limitându-şi prin aceasta capacitatea explicativă.

In cea de a treia etapă a evoluŃiei sale istorice (pe care am prezentat-o mai sus), psihologia nu dispunea de un obiect de studiu clar şi unitar

delimitat şi definit; fiecare şcoală îşi determina propriul său obiect, care, de multe ori, reprezenta exact opusul obiectului ales de o altă şcoală.

De-abia în cea de a patra etapă (începută după anii '50), psihologia s-a apropiat de o circumscriere larg acceptată a obiectului de studiu. Astfel, în prezent, psihologia este definită drept ştiinŃa care se ocupă cu studiul

legilor generale ale devenirii, funcŃionării şi mecanismelor organizării psihocomportamentale, pe scară animală şi umană.

Particularizat la om, obiectul de studiu al psihologiei îl reprezintă organizarea psihică internă în unitatea contradictorie a conştientului şi inconştientului (sistemul psihic uman - SPU), precum şi relaŃia circulară

dintre structurile psihice interne şi actele comportamentale externe. O psihologie care-şi cantonează obiectul de cercetare exclusiv în lumea subiectivă internă (ideală) devine inevitabil formală şi-şi retează singură perspectiva explicaŃiei genetice, care nu se poate întemeia decât pe principiul acŃiunii şi al interiorizării; la rândul său, o psihologie care se ocupă exclusiv de studiul comportamentului extern devine, inevitabil, mecanicist-simplistă şi-şi închide singură posibilitatea înŃelegerii valorii adaptativ-transformatoare a acŃiunii.

Grila de autoevaluare:

1. La inaugurarea statutului de stiinta independenta, psihologia si-a stability ca obiect de studiu

a. exclusiv comportamentul, ca realitate psihologica autentica

b. exclusiv sfera constiintei

2. Pierre Janet considera ca:

a. “inconstientul este componenta esentiala a vietii psihice a omului”

b. “psihologia nu poate fi altceva decat stiinta actiunii umane”

3. O conditie esentiala impunea “psihologiei conduitei” :

a. sa-si extinda aria de investigatie asupra conduitelor superioare- credinte, reflectii, rationamente, experiente

b. sa-si extinda aria de investigatie asupra conduitelor innascute

Bibliografie:

• Golu M, Dicu. A ( Introducere in Psihologie, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1972)

• Radu I, Drutu I. ( Introducere in Psihologia contemporana, Ed. Sincron, Cluj-Napoca, 1991 )

Unitatea de invatare 2 - ( Golu, M., 2005, Fundamentele psihologiei, Ed. Fundatiei Romania de

maine, vol I, Bucuresti, p. 19-26 )

UNITATEA DE INVATARE 3

LEGE Şl EXPLICAłIE ÎN PSIHOLOGIE

Plan de idei:

1.Pozitii contestatare.

2. Specificul legilor psihologice.

3. Explicatia in psihologie.

Obiective:

La sfârşitul acestui curs studenŃii vor fi capabili:

• sa enumere posibilele abordari/perspective existente in psihologie

• sa explice conceptul legilor psihologice

• sa deosebeacsa intre modalitatea de cercetare nomotetica si cea idiografica

1. PoziŃii contestatare

O ştiinŃă îşi legitimează propriul său statut prin existenŃa legilor,

adică a acelor raporturi necesare, esenŃiale, repetabile, generale şi obiective între fenomenele studiate» Or, încă de la început» prezenŃa unor asemenea raporturi între fenomenele psihice a fost contestată. S-a pus întrebarea dacă o realitate, prin excelenŃă subiectivă, dispune şi se poate conduce după legi obiective, dacă o realitate atât de dinamică se supune determinismului cauzal specific legităŃii. De pildă, în psihologia fenomenologică, ce oferă spectacolul fantomatic al apariŃiei şi dispariŃie unor idei, imagini, stări, fără relaŃii între ele, se poate vorbi de existenŃa legilor acestor fenomene psihice. Răspunsul a fost categoric negativ. Motivele contestării legilor psihologice au fost numeroase şi diverse. Mai întâi s-a spus că psihologia studiază individualul, ori, această realitate nu dispune de legi care să fie generale, universale.

Cu mulŃi ani în urmă, H. Pieron, analizând cele 10 legi ale psihologiei funcŃionale stabilite de Ed. Claparede, se întreba: "Sunt ele

universale, adică adevărate întotdeauna şi peste tot? Permit ele o

previziune sigură? Nu. Ele se aplică doar cazurilor individuale. O

psihologie ştiinŃifică a individului este imposibilă ([174], p. 145). Apoi, li s-a reproşat faptul că nu reuşesc să surprindă relaŃiile numerice, deci cantitative, dintre fenomene. "CondiŃia indispensabilă oricărei ştiinŃe

este de a stabili legi şi relaŃii numerice. Or, domeniul psihologiei este cel

care, în univers, este ireductibil la număf. ([240], p. 153). S-a afirmat, de asemenea, că legile psihologiei, chiar dacă există,

nu sunt pure, nu sunt specific psihologice, ci eclectice, compozite, aparŃinând, de fapt, mai multor ştiinŃe. în Vocabularul de psihologie,

publicat de H. Pieron în 1957, la cuvântul lege figurează peste 50 de legi, redate fie prin denumirea lor, fie a autorilor care le-au formulat, dintre care doar una-două ar putea fi considerate ca specific psihologiei, celelalte fiind fiziologice, fizicale, cel mult intermediare. Astfel, legile reflexelor condiŃionate, stabilite de Pavlov, care adeseori sunt identificate cu legile psihologiei, privesc dinamica corticală, fiind, deci, legi neurologice. Legea generală a afectivităŃii, stabilită de G. Dumas, potrivit căreia "excitaŃiile emoŃionale, într-o doză mai puternică, produc agitaŃii

dezordonate, iar atingând doze extreme, se manifestă prin fenomene de

oboseală" este o legitate de natură nervoasă. Multe dintre legile asociaŃiei, memoriei, atenŃiei, ca şi cele stabilite de behaviorism în domeniul învăŃării, ar fi legi fiziologice; legile gestaltismului, fizicaliste. Legile cantitative (legea Weber-Fecher care postulează relaŃia dintre intensitatea stimulului şi intensitatea senzaŃiei) sunt legi psihofizice sau matematice. încrederea în existenŃa unor legi specifice psihologiei a fost zdruncinată şi de apariŃia ciberneticii, a progreselor făcute în studiul inteligenŃei artificiale. S-a afirmat că, din moment ce multe dintre procesele considerate ca pur psihice pot fi realizate de o maşină, înseamnă că legile inerente acestor procese nu mai fac parte din categoria legilor specifice psihologiei, aşa încât necesitatea căutării lor este "caducă, neştiinŃifică

1 ([167], p. 118).

Contestată a fost şi capacitatea de previziune a legilor psihologice, afirmându-se că este imposibil să se anticipeze cum anume se va

comporta un individ într-o situaŃie dată. "Plecând de la individ, este

imposibil de prevăzut cu toată certitudinea ce va face, ce va deveni

acesta; la fel, plecând de la situaŃii, de la mediu, relaŃiile individului nu

mai pot fi prevăzute? ([240], p. 156). Din acest considerent, psihologia s-ar înscrie în rândul ştiinŃelor pe care Helmer şi Rescher (1960) le denumesc inexacte, deoarece raŃionamentul lor este in-formal. Legile acestor ştiinŃe prezintă, după cei doi autori, următoarele caracteristici: sunt cvasi-legi; valabilitatea lor este restricŃionată sub raport spaŃso-îemporar (spre deosebire de legile fizicii, care sunt valide oricând şi oriunde); sunt neprecise. De aceea, în ştiinŃele inexacte, între propoziŃiile explicative şi cele predictive, există o asimetrie fundamentală, ele fiind enunŃuri cu diferite grade de probabilitate. Asemenea constatări l-au determinat pe V. Ceauşu (1978) să afirme că "psihologii nu pot ocoli

constatarea că disciplina pe care o practică reprezintă cunoştinŃe relative şi că, în cel mai bun caz, ea se plasează în sfera ştiinŃelor inexacte" ([44], p. 119). La cele de mai sus, trebuie adăugat încă un fapt.

După cum arată K.R. Popper (1956) explcaŃia, predicŃia şi verificarea sunt cele trei condiŃii fundamentale ale unei ştiinŃe. Dacă însă în ştiinŃele naturii, în aşa numitele ştiinŃe exacte, principiul verificării este primordial, în ştiinŃele socioumane se pare că pe primul plan trece principiul predicŃiei. Numai că predicŃia poate contribui, ea însăşi, la influenŃarea fenomenului prezis, mai mult, la alterarea lui. Ca urmare a relaŃiei dintre obiectul cercetat şi subiectul cercetător, acest efect se poate manifesta şi în domeniul ştiinŃelor exacte, dar el este total neglijabil. în ştiinŃele socioumane însă, unde obiectul cercetării este, de fapt, un subiect, relaŃia de interinfluenŃare este mult mai prezentă, aşa încât, predicŃia va avea o mare doză de inexactitate. Este aprope inutil să insistăm asupra faptului că psihologia oferă poate cel mai propriu teren pentru manifestarea incertitudinii predicŃiei. SubiecŃii investigaŃi pot, fie cunoaşte, datorită comunicării verbale dintre ei, fie intui sau anticipa, ca urmare a unor subtile fenomene de percepŃie socială, de comunicare non-verbală, de contagiune sau influenŃă psihosocială -ce anume se aşteaptă de la ei. Ca urmare, predicŃia cercetătorului va juca un mare rol în determinarea evenimentului prezis.

Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că unele poziŃii de contestare a legilor psihologice se datorează studiului limitat al cunoaşterii ştiinŃifice, în general, şi a celei psihologice, în special, în timp ce altele provin din surprinderea unor dificultăŃi reale, obeictive ce reies din însăşi natura obiectului studiat, a metodelor folosite în investigarea acestuia. Că unele dintre ele au fost deja depăşite, nere-prezentând astăzi decât un interes istoric, este evident. Altele însă, trebuie să ne preocupe în continuare, în vederea elucidării lor.

2. Specificul legilor psihologice

După prezentarea celor câteva tendinŃe contestatare ale legilor psihologice, o întrebare se ridică, aproape de la sine: la ce anume se aşteptau cei care au negat legile psihologiei şi negăsind au fost nevoiŃi să adopte poziŃii contestatare? Mai multe răspunsuri sunt posibile la această întrebare, analiza lor evidenŃiindu-ne totodată specificul legităŃii psihologiei.

Mai întâi, credem că cei care au contestat legile psihologiei se aşteptau să găsească în psihologie legi ca în fizică, mecanică sau alte ştiinŃe exacte. O mărturiseşte însuşi W. James, în concluziile manualului său de psihologie. Definind psihologia ca o ştiinŃă naturală, el speră să-i găsească fundamente solide. In acelaşi timp, calaficativul său acuză fragilitatea psihologiei, lipsa articulaŃiilor dintre ioptezele şi faptele sale fundamentale care, departe de a avea o valoare personală şi absolută, necesită a fi reformulate.

Ce este, de fapt, psihologia? "O înşiruire de fapte grosolan

observate, câteva discuŃii bătăioase şi guralive despre teorie, câteva

clasificată şi descrieri... dar nici o singură formulă din care să se poată

deduce o consecinŃă, aşa cum se deduce un efect din cauza acestuia... Noi

ignorăm până şi termenii între care ar trebui ca legile fundamentale - pe

care nu le avem - să stabilească relaŃii' ([100], p. 622-623). Se speră, deci, ca în psihologie să fie descoperite legi de tip dinamic, ca în fizică, adică legi în care o cauză să ducă întotdeauna la obŃinerea aceluiaşi efect. Nu se înŃelegea faptul că, datorită complexităŃii obiectului de cercetare al psihologiei, acest lucru nu este posibil.

Legile psihologiei sunt legi probabiliste, legi în care un fenomen, numit cauză, duce numai cu o anumită probabilitate la obŃinerea unui fenomen, numit efect. Nu este exclus ca aceeaşi cauză să ducă la apariŃia mai multor efecte, sau cauze diverse să genereze unul şi acelaşi efect. Acest fapt este posibil deoarece între cauză şi efect se interpun mai multe serii cauzale, care pot devia, amâna, suspenda grăbirea efectului. în cali-tate de "serii cauzale" ce se interpun între cauză şi efect apar "condiŃiile interne" ale individului, personalitatea sa, care filtrează, mediază acŃiunea exteriorului asupra organismului. Aceasta nu înseamnă că psihologia nu se supune determinismului universal, ci că aceasta este de alt tip. De altfel, în locul determinismului, clasic ştiinŃa contemporană a introdus noŃiunea de plurideterminism, cu diferite forme de manifestare. Jean Franşoîs Le Ny (1963) descrie două situaŃii: situaŃia de supradeterminare, când un fenomen oarecare poate fi produs de fiecare dintre alte fenomene, prezenŃa tuturor făcând ca el să fie supradeterminat; situaŃia de subdeterminare, când un fenomen oarecare nu poate fi produs de nici unul dintre alte fenomene, ci numai de toate la un loc, el fiind, în acest caz, subdeterminat prin fiecare dintre factorii săi. Jugoslavul Tordai Zador introduce noŃiunea de determinism sincronic, potrivit căreia fiecare fapt devine punct de plecare al altor acŃiuni, fapta sau acŃiunea individuală dobândeşte importanŃă, însemnătate socială prin influenŃa pe care o exercită asupra celorlalŃi. Se pare că acest tip de determinism, la care adău-găm şi situaŃia de subdeterminare, sunt mai proprii psihologiei decât formele determinismului clasic. în psihologie, legile au nu doar un caracter probabilist, ci şi statistic, ele neverificându-se pe fiecare membru component al unei colectivităŃi date, ci pe majoritatea membrilor ei.

In al doilea rând, cei care au contestat exisenŃa legilor psihologiei se aşteptau să găsească în ea numai legi de tip cauză. Numai că în afara

legilor cauzale există şi altele, la fel de complexe ca acestea, totuşi diferite de ele. În psihologie, unde avem de a face cu fiinŃa vie a omului, înzestrat cu capacitatea de autoorganizare şi autoreglare sunt prezente legi teleologice sau finaliste, care privesc efectul voluntar sau scopul. însuşi Tolman, aducând unele corective behaviorismului, a fost nevoit să accepte că omul nu acŃionează în gol şi la întâmplare, ci determinat şi orientat de anumite scopuri. Această idee îl duce pe psihologul american la părăsirea relaŃiei determinative S-R, în favoarea unei "spontaneităŃi" interne a activităŃii umane, redi-mensionând, astfel, rolul motivaŃiei în determinarea comportamentului uman. Psihologul francez M. Pradines a evidenŃait existenŃa a trei tipuri de legi:

1. legi de funcŃionare a fenomenelor psihice; 2. legi de compoziŃie, orgnizare sau structură; 3. legi de dezvoltare.

In prima categorie am putea încadra unele legi ale senzaŃiilor (adaptarea, contrastul, proiecŃia), ale gândirii, memoriei sau imaginaŃiei; în cea de a doua, legea pregnanŃei, a celei mai bune forme, a similitudinii şi contiguităŃii formulate de Wertheimen în domeniul percepŃiei; legea dezvoltării stadiale a psihicului copilului, la formularea căreia o contribuŃie deosebită şi-au adus-o psihologi ca W. Stern, J. Piaget, L.S. Vîgotski etc, ilustrează categoria legilor de dezvoltare, pe care le-am putea denumi şi psihogenetice.

In sfârşit, cei care au negat legile psihologiei s-au aşteptat ca acestea să fie pur psihologice. Realitatea demonstrează însă că ele au conotaŃii fiziologice, de fizicalitate sau sociologice. Şi este firesc să fie aşa, din moment ce psihicul este expresia sintetică şi ultimativă a tuturor celorlalte forme existenŃiale. Este aproape exclus ca formele existenŃiale superioare să nu le incorporeze pe cele inferioare, să nu întreŃină relaŃii cu ele, să nu conŃină reziduuri ale acestora, chiar dacă în expresia lor finală le depăşesc pe cele inferioare. Probabil că nu caracterul pur sau impur al legilor psihologiei este fundamental, ci existenŃa legilor ca atare. Aceasta nu trebuie să ne împiedice să căutăm şi să descoperim legi proprii, specifice psihologiei. De altfel, multe dintre cele deja formulate dispun de un asemenea caracter. Legea optimului motivaŃional, formulată de Yorks şi Dodson, cea a autoactualizării personalităŃii, stabilită de Maslow, legea acomodării prin depăşire sau cea a centrării şi decentrării intelectuale propuse de Piaget etc sunt, după opinia noastră, legi specific psihologice. Vom face cunoştinŃă cu ele în cele ce vor urma.

Specificul legilor psihologiei provine nu doar din specificitatea obiectului cercetat, ci şi dintr-un anume mod de funcŃionare a lor. AcŃionând concomitent, întretăindu-se unele pe altele nu doar că îşi relativizează efectele, ci şi le restructurează total. O lege a memoriei arată că un material mai mare ca volum se memorează şl se reŃine mai greu decât unul mai mic ca volum. O altă lege a memoriei precizează că materialul organizat, structurat, logic se memorează mai repede decât materialul neorganizat, nestructurat, fără sens logic. Acestea sunt efectele care se obŃin atunci când cele două legi acŃionează independent una de alta. Când acŃiunea lor este concomitentă, efectul va fi cu totul altul. Astfel, este mas mult ca sigur că materialul mare ca volum, dar cu un grad crescut de organizare şi structurare va fi mai bine memorat şi reŃinut decât materialul redus ca volum, dar cu un mare grad de dezorganizare. în psihologie, dat fiind faptul că legile fenomenelor psihice se interfera, este foarte probabil ca una dintre ele să devină condiŃie pentru acŃiunea alteia.

3. ExplicaŃia în psihologie

Jean Piaget (1936) consideră că există trei demersuri în cercetarea

psihologiei: 1. stabilirea faptelor generale sau a legilor; 2. explicarea unei legi, pornind de la un sistem de legi; 3. deducŃia legii dintr-un sistem de legi, care nu rămâne însă

doar ideală, ci se aplică unui substrat real sau modelat, care se pretează unei asemenea deducŃii.

Primul nivel este constatativ, celelalte două explicative. Legea, prin ea însăşi, nu explică nimic, ea se mulŃumeşte doar să constate generalitatea unei relaŃii. ExplicaŃia începe cu coordonarea legilor, care se prezintă sub cele două forme complementare la care ne-am referit mai înainte» Cum explicaŃia unei legi, pornind de la un sistem de legi, echivelentă cu reconstrucŃia deductivă a unei legi, având ca punct de plecare altele, este prima caracteristică a explicaŃiei, ea reprezentând însă o explicaŃie cauzală, se impune trecerea la cea de a doua formă. în opoziŃie cu simpla constatare, explicaŃia prezintă, după opinia lui Piaget, două caracteristici, care adeseori sunt atribuite cauzalităŃii: 1.necesitatea raporturilor dintre cauze şi efecte, de unde deductibilitatea lor; 2.realitatea acestor relaŃii cauzale subiacente fenomenelor măsurate, care depăşeşte, astfel, fenomenalismui pur, asigurată prin modelul servind de substrat acestor deducŃii. Prima caracteristică nu răspunde decât regulilor deducŃiei logico-matematice, care rămâne formală; cea de a doua vizează coordonarea planurilor sau domeniilor realităŃii şi comportă, în consecinŃă, un ansamblu de raŃionamente de existenŃă.

Această a doua coordonare, care este "reală" şi nu formală, admite două subvartetăŃi importante: una dintre ele procedează prin ierarhizarea planurilor realităŃii (modelele organiciste, de exemplu, sunt axate asupra reprezentării legăturilor nervoase în raport cu care se ordonează reacŃiile şi comportamentul şi - într-un sector limitat -epifenomemele conştiinŃei, spre deosebire de alte două modele, care sunt axate pe comportamentul global); alta procedează prin punerea în corespondenŃă sau în izomorfism a domeniilor realităŃii ireductibile unele la altele (de pildă, paralelismul sau izomorfismul între structurile caracteristice stărilor de conştiinŃă şi structurile organice concomitente).

Psihologul elveŃian este de părere că, deşi în psihologie există nenumărate forme explicative, diversitatea lor mergând până la incoerenŃa teoriilor şi metodelor, acestea manifestă două tendinŃe fundamentale: fie orientarea lor spre reducŃii de la complex la simplu, de la psihologie la extrapsihologie, fie spre constructivism, rămânând însă în limitele psihologicului. Cele şapte modele explicative descrise de Piaget ilustrază din plin această idee. Un prim model explicativ este cel oferit de reducŃionîsmul psihologic, am spune, mai degrabă, intrapsihologic, care reduce reacŃiile şi conduitele complexe ale individului la un principiu cauzal, ce rămâne neschimbat în cursul transformărilor.

Ilustrative în acest sens sunt cercetările de inspiraŃie freudiană asupra dezvoltării relaŃiilor "obiectuale" ale copilului, care arată că

"energia psihică" (libidoul) traversează întreaga dezvoltare ontogene-tică a copilului. Un al doilea model explicativ, pe care l-am numi reducŃionism extrapsihologie, constă în explicarea psihologicului prin recurgerea la realităŃi ce depăşesc propriile sale frontiere. Se dau, astfel, explicaŃii sociologice (care interpretează reacŃiile individului în funcŃie de interacŃiunea dintre indivizi sau dintre ei şi structurile de grupuri sociale), explicaŃii fîzicaliste (bazate pe susŃinerea izomorfismului structurilor mentale şi structurilor organice), explicaŃii organiciste (care reduc psihologicul la fiziologic). în sfârşit, un al treilea model explicativ, cel constructivlst, pune accent pe procesele de construcŃie. El este opus primului model, dar se diferenŃiază, într-o oarecare măsură, şi de cel de al doilea, deoarece ajunge la o specificitate psihologică, fără ca aceasta să fie reductibilă la proprietăŃi sociale, fizice sau organice. Acest model recurge la explicaŃii de tip comportamenfist (centrate pe coordonarea legilor învăŃării în sisteme ce vizează asimilarea conduitelor noi), explicaŃii genetice (axate pe cercetarea dezvoltării unor mecanisme constructive), explicaŃii abstracte (nu în sensul că renunŃă la orice substrat real, ci pentru că refuză să aleagă între diverse substrate posibilie pentru a degaja mas bine, sub o formă generală compatibilă cu exigenŃele psihologice, însăşi mecanismele constructive. (Piaget, 1963, p. 129-131).

In afara acestor modele explicative sunt posibile, fără îndoială, şi altele. Serje Moscovici se referă la: modele explicative paradigmatice, al căror rol esenŃial este de a propune o viziune globală asupra relaŃiilor şi coportamentelor umane, chiar asupra naturii umane (teoria câmpului, formulată de Lewin, inspirată din psihologia gestaltistă şi transferată în domeniul social şi psihosocial, poate fi încadrată în aceste modele); modelele explicative fenomenologice, care îşi propun să descrie şi să explice o familie de fenomene bine cunoscute, să răspundă la întrebările "cum?" şi "pentru ce?" funcŃionează ele (Sherif îşi propune, de exemplu, să afle cum şi de ce indivizii autonomi, având fiecare propriul lor sistem de judecăŃi, converg spre o judecată comună, atunci când sunt în grup); modelele explicative operatorii tind să degaje un mecanism elementar, necunoscut până la un moment dat, capabil să explice un ansamblu de fapte (teoria disonanŃei cognitive, formulată de Festiger, potrivit căreia două elemente care, dîntr-o raŃiune sau alta, nu se potrivesc între ele generează o stare de disconfort psihic, este ilustrativă, din acest punct de vedere). ([144], p. 14-16).

Fiecare dintre aceste modele explicative depinde de specificul fenomenelor şi legilor la care se referă, încercând să le surprindă esenŃa; totuşi, nici unul dintre ele nu reuşeşte să cuprindă exhaustiv condiŃiile şi legile psihologice. a

Jn aceste condiŃii, consideră Paul Popescu-Neveanu, se pune problema alegerii modelului explicativ, în vederea atingerii

unuia sau altuia dintre obiectivele practice ale psihologiei, în planul

optimizării condiŃiei şi activităŃii umane" ([183[, p. 57). Mai mult decât atât, în vederea satisfacerii acestor cerinŃe, este necesară şi corelarea modelelor explicative. Willem Doise (1982) arată că, în psihologia socială, sunt utilizate patru niveluri de analiză (intraindividual, interindividual şi situaŃional, poziŃional, ideologic). Fiecare dintre aceste niveluri de analiză îşi are propria sa legitimitate, fiecare sunt expresii ale nevoii de a abstractiza, de a selecta, fără a putea îngloba şi explica ansamblul realităŃii. "A ne limita, însă, la un singur model înseamnă a

sărăci realitatea; de aceea, este necesar să facem apel la analize

complementare" ([61], p. 34). Exemplul dat de autor este extrem de sugestiv. în studiul inteligenŃei se utilizează cu precădere primul nivel de

analiză, care nu este suficient, deoarece se pierd din vedere aspectele ei sociale, neputându-se explica diferenŃele individuale dintre indiviziii ce aparŃin unor grupuri socioeconomice, rasiale şi culturale diferite, iată de ce este necesară studierea intelgenŃei şi la alte niveluri de analiză. Deşi Mead şi Vîgotski susŃin natura socială a inteligenŃei, nici unul, nici altul n-au propus » paradigmă de articulare între individual şi social, fapt realizat de Piaget, ca urmare a luării în considerare a celui de al doilea nivel de analiză, el studiind inteligenŃa în procesul interacŃiunilor sociale dintre copii. Considerarea şi a celorlalte două niveluri a permis înŃelegerea mai bună şi a altor fapte (de pildă, de ce copii care provin din medii socioeconomice şi chiar culturi diferite nu au aceleaşi şanse de reuşită şcolară). Utilizarea concomitentă a mai multor niveluri are o mare valoare euristică, permiŃând îmbogăŃirea problematicii studiate şi rezolvarea unor contradicŃii aparente.

Grila de autoevaluare:

1. Pentru o stiinta, legile sunt :

a. acele raporturi necesare, esentiale, repetabile, generale si obiective intre fenomenele studiate

b. acele raporturi specifice, stabile, electice, compozite intre fenomenele studiate

2. Legile psihologiei au caracter

a. probabilistic si determinist

b. probabilistic si statistic

3. Jean Piaget considera ca demers in cercetarea psihologiei:

a. stabilirea faptelor generale sau a legilor

b. deductia explicatiei psihologice dintr-un sistem de legi

Bibliografie:

• Pieron H. ( La loi en psychologie, in : Science et loi, Felix Alcan, Paris 1934 )

• Wallon H. ( La loi en psychologie, in : Science et loi, Felix Alcan, Paris 1934 )

• Ceausu V. ( Cunoasterea psihologica si conditia incertitudinii, Ed. Militara, Bucuresti 1978 )

Unitatea de invatare 3 - ( Zlate, M., 2000, Fundamentele psihologiei, Ed. Pro Humanitate,

Bucuresti, p. 25-33)

UNITATEA DE INVATARE 4

METODELE PSIHOLOGIEI

Plan de idei:

1. Specificul metodelor psihologiei.

2. Principalele metode ale psihologiei.

3. Strategii de dezvoltare psihologica.

Obiective:

La sfârşitul acestui curs studenŃii vor fi capabili:

• sa enumere si sa descrie metodele psihologice

• sa explice raportul dintre metodologie si metoda

• sa formuleze corect ipoteze si sa distinga intre tipurile posibile de variabile

• sa evite posibilele erori de intelegere , formulare si parcurgere a etapelor cercetarii in psihologie

1.Specificul metodelor psihologiei

Complexitatea obiectului de cercetare al psihologiei, natura ideală, subiectivă a psihicului nu puteau să nu se repercuteze şi asu- pra metodelor utilizate în cercetarea psihologică. Spre deosebire de alte ştiinŃe, îndeosebi de cele denumite exacte sau ale naturii, unde obiectul este investigat şi cunoscut direct, în psihologie cunoaşterea se realizează indirect, manifestările exterioare, comportamentale fiind considerate ca indicatori ai stărilor şi relaŃiilor interne subiective. Apoi, dacă în ştiinŃele naturii, cercetătorul se rezumă in a constata, explica şi prevedea mersul proceselor, ia a reproduce cât mai exact obiectul investigat, manifestând o relativă detaşare şi indiferenŃă faŃă de obiec- tul studiat. In psihologie el se "implică şi chiar se identifică cu destinul obiectului7

, este interesat de "relevarea sensului valoric ai prefacerilor pe care le suportă obiectul", angajându-se "pe direcŃia ofertei de soluŃii care să optimizeze fluxul schimbărilor ([91], p. 150). Aceste particularităŃi sunt generate de specificul existenŃial ai omului, dar şi de statutul specific al cercetătorului şi care, prin conduita sa, o poate influenŃa pe cea a subiectului investigat. în aceste condiŃii, nu ne putem aştepta ca în psihologie metodele de cercetare să dispună de aceeaşi rigurozitate ca în ştiinŃele naturii. Cert este faptul că psiho- logia, în evoluŃia sa, a trecut treptat, de la metodele subiective spre : metodele obiective, locul introspecŃiei, ca metodă subiectivă, fiind luat de observaŃie, experiment etc, ca metode obiective. Metoda este tocmai acea îmbinare şi organizare de concepte, modele, ipoteze, strategii, instrumente şi tehnici de lucru care dau corporalitate unui proiect metodologic. Ea este operatorul care mijloceşte trecerea, ridicarea treptată de la problema de cercetare, enunŃată în plan teoretic, la reconstrucŃia ei - observaŃională, experimentală, acŃionată - în vederea corectării, optimizării, potenŃării, restructurării unui sector sau altul al practicii sociale" ([91], p. 153-154). Metoda defineşte calea, itinerariul, structura de ordine sau programul după care se reglează acŃiunile intelectuale şi practice, în vederea atingerii unui scop. Metodele psihologiei au un caracter instrumental, de intervenŃie, de informare, interpretare şi acŃiune. în funcŃie de scopul lor, pot fi împărŃite în: metode de recoltare a informaŃiilor şi metode de prelucrare şi interpretare a acestora; metode de investigare intensivă şi extensivă; metode de diagnoză şi prognoză; metode de cercetare şi metode aplicative (psihoeducaŃionale, psihoergonomice, psihoterapeutice etc). Ele pot fi clasificate şi după alte criterii (de exemplu, după criteriul istoric, după cel al gradului de penetraŃie în profunzimea fenomenului studiat, după criteriul indicelui de standardizare a procedurii de cercetare etc).

Metodele sunt ghidate de concepŃia generală a cercetătorului, de principiile teoretice-şiinŃifice de la care porneşte, reunite sub denumirea de metodologia cercetării. Fiecare şcoală sau orientare psihologică îşi are propria sa metodologie de cercetare. între concepŃie şi metodă, există o strânsă interacŃiune. Al. Roşea ([205], p. 23) arată că Wundt, de exemplu, pornind de la premisa falsă a paralelismului psihologic, ajunge la

concluzia că psihicul nu este accesibil decât introspecŃiei. Chiar datele obŃinute despre alte persoane (copil mic, bolnav mintal) sau despre animale sunt înŃelese şi au valabilitate numai dacă cercetătorul se transpune în locul copilului, al bolnavului mintal sau al animalului, lată o situaŃie extremă, care ne demonstrază legătura dintre metoda de cercetare şi concepŃia despre psihic Această relaŃie poate fi identificată în cadrul fiecărei orientări psihologice.

2. Principalele metode ale psihologiei

A. Metoda observaŃiei

ObservaŃia, ca metodă de cercetare, constă în urmărirea inten-Ńionată şi înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului (sau grupului), ca şi a contextului situaŃional al comportamentului. Unul dintre conŃinuturile observaŃiei îl constituie simptomatica stabilă, adică trăsăturile bio-constituŃionale ale individului (înălŃimea, greutatea lungimea şi grosimea membrelor, circumferinŃa craniană, toracică, abdominală), ca şi trăsăturile fizionomice (aspectul capului, feŃei, relaŃiile dintre diferitele detalii anatomce ale feŃei: fruntea, nasul, bărbia, pomeŃii obrajilor, ochii etc). Se porneşte de la premisa că înfăŃişarea omului nu este mută, dimpotrivă, poate furniza o serie de informaŃii.

Un alt conŃinut al observaŃiei, mult mai semnificativ, îi constituie simptomatica labilă, adică multitudinea comportamentelor şi conduitelor flexibile, mobile ale individului, cum ar fi conduita verbală, motorie, mnezică, inteligentă etc, ca şi varietatea expresiilor comportamentelor, de exemplu, expresiile afective, atiîudinale etc. Observând felul în care merge un individ, cum gesticulează, cum vorbeşte, cum îşi exteriorizează trăirile psihice, ne putem da seama despre multe dintre stările, însuşirile şi trăsăturile lui psihice. Un mers lent şi greoi ne spune altceva decât altul rapid, energic, suplu şi ferm; gesturile rare, moi, de mică amplitudine furnizează alte informaŃii decât cele repezi, violente, pe direcŃia "înainte’’; la fel de semnificative, pentru caracterizarea unui individ, sunt şi unele particularităŃi ale vorbirii: sonoritatea, fluenŃa, debitul, intonaŃia, pronunŃia, structura vocabularului, adecvarea la conŃinut.

Pentru observarea tuturor acestor manifestări comportamentale, cercetătorul face apel la mai multe forme de observaŃie, care pot fi clasificate în funcŃie de diverse criterii, cum ar fi: orientarea actului observaŃional: autoobservaŃie (orientată către surprinderea particularităŃilor propriului comportament); observaŃie propriu-zisă (orientată către observarea manifestărilor comportamentale ale altor persoane); prezenŃa sau absenŃa intenŃiei de a observa: ocazională (întâmplătoare, nu Ńine seama de nici o regulă) şi sistematică (face apel la un proiect care îi reduce câmpul); prezenŃa sau absenŃa observatorului: directă (bazată pe prezenŃa observatorului şi pe conştientizarea ei de către subiecŃii observaŃi); indirectă (observatorul este amplasat în spatele unor geamuri cu vedere unilaterală sau beneficiază de televiziune cu circuit închis); cu observator uitat, ignorat (observatorul este prezent, însă este

atât de cunoscut membrilor grupului, încât este ignorat); cu observator ascuns (în spatele unor draperii, a unor paravane etc); implicarea sau nonimplicarea observatorului: pasivă (fără implicarea directă a observatorului în activitate); participativă (observatorul devine membru al grupului şi participă la activitatea lui); durata observării: continuă (efectuată pe o perioadă mai mare de timp); discontinuă (pe unităŃi de timp mai mici şi la intervale diferite); obiectivele urmărite: integrală (Ńinteşte spre surprinderea tuturor sau a cât mai multe manifestări de conduită); selectivă(se concentrază asupra unei singure conduite). Amănunte în legătură cu aceste forme de observaŃie pot fi găsite în Roger Mucchielli ([148], p. 54-85 sau [137]).

Calitatea observaŃiei depinde de o serie de particularităŃi psihoindividuale ale observatorului (capacitatea sa de concentrare a atenŃiei, de selectivitate etc). De asemenea, ea este influenŃată şi de tipul de percepŃie al observatorului, unii aparŃinând tipului descriptiv (înregistrează minuŃios, exact, sec), alŃii tipului evaluativ (cu tendinŃa de a face aprecieri, estimări, interpretări), alŃii tipului imaginativ şi poetic (aceştia neglijează faptele şi dau frâu liber imaginaŃiei; de aceea, ajung deseori la deformarea realităŃii). Unii observatori sesizează relaŃiile dintre faptele observate, alŃii consideră faptele ca fiind independente; unii percep mai multe lucruri deodată, alŃii doar unul singur.

Pentru a elimina intervenŃia deformatoare a acestor factori şi pentru a creşte calitatea observaŃiei este bine să fie respectate o serie de indicaŃii. CondiŃiile unei bune observaŃii sunt: stabilirea clară, precisă a scopului, a obiectivului urmărit; selectarea formelor ce vor fi utilizate, a condiŃiilor şi mijloacelor necesare (cronometre, magneto-foane, aparate foto, de filmotecă etc); elaborarea unui plan riguros de observaŃie (de la ce sistem conceptual şi de la ce ipoteze se va porni); • unde şi când va fi efectuată; cât timp va dura etc; consemnarea imediată a celor observate, deoarece consemnarea ulterioară ar putea fi afectată de uitare (în acest sens, se întocmeşte un protocol de • observaŃie); efectuarea unui număr optim de observaŃii; desfăşurarea ei în condiŃii cât mai variate; discreŃia ei (persoana în cauză să nu-şi dea seama că este observată).

Pentru creşterea calităŃii observaŃiei, este necesar să se apeleze la o serie de repere de control, reieşite din observaŃii anterioare ale cercetătorului, din experienŃa sa personală de viaŃă sau din lucrările de specialitate. Aceste repere de control reprezintă conceptualizarea faptelor observate, altfel spus, concepte psihologice operaŃionale.

Asistând la joaca unor copii în pauză, un observator poate remarca cum copiii aleagră, vorbesc, se împing,,îşi oferă jucăriile şi le smulg unul altuia, se ceartă, se împacă etc» Unui observator neavizat, toate aceste conduite cotidiene nu-i spun nimic. Dacă ele sunt, însă, conceptualizate în două tipuri de conduite (amicale şi ostile) şi dacă; frecvenŃa lor este urmărită în funcŃie de vârsta şi sexul copiilor, atunci ar putea fi remarcată o serie de caracteristici semnificative. N.R. Marshall (1964) a constatat, de exemplu, că o dată cu vârsta, numărul conduitelor amicale creşte, în timp ce cel al conduitelor ostile descreşte, ceea ce demonstrează sporirea tendinŃelor de integrare socială a copiilor.

La fel de utilă este şi folosirea unor modalităŃi de evaluare a observaŃiilor efectuate care să permită înregistrarea facilă a datelor şi, mai apoi, compararea lor. în acest scop, este indicată determinarea unităŃii de observaŃie (a cuantumului de elemente observate pe intervale egale de timp; repartizarea acestora de-a lungul unei zile etc). De asemenea, pot fi

stabilite grade de estimaŃii ale unor însuşiri psihice. De exemplu, pentru a preciza în ce măsură este prezentă o însuşire psihică la un copii, se stabilesc următoarele evaluări: în foarte mare măsură, în mare măsură, într-o măsură potrivită, în mică măsură, într-o foarte mică măsură. Aceste estimări calitative pot fi convenite în cifre, prin acordare de puncte (5. puncte pentru prezenŃa însuşirii respective într-o foarte mare măsură, 1 punct pentru prezenŃa ei într-o foarte mică măsură). Estimările pot fi făcute şi literar. Pentru însuşirea unui copil de a fi atent, am putea prevedea: foarte atent, atent, atent selectiv, puŃin atent, neatent. în sfârşit, mijlocul cel mai sigur care facilitează recoltarea şi compararea rapidă a datelor de observaŃie îl reprezintă utilizarea unor grile de observaŃie şi sistematizarea lor în funcŃie de o serie de criterii.

Este necesară şi inteprinderea unor măsuri de combatere a obstacolelor, ce ar putea împiedica realizarea unor observaŃii adecvate. Printre asemenea obstacole enumerăm: influenŃa orientărilor observaŃiei, schema pre-perceptivă, putând deforma faptele observate; tendinŃa observatorului de a decodifica faptele observate în conformitate cu teoria (explicită sau implicită) la care aderă; tendinŃa ca aşteptările şi anticipările observatorului să inducă rezultate în conformitate cu acestea. Preîntâmpinarea apariŃiei unor asemenea obstacole sau eliminarea lor se poate face fie prin apelul la mijloacele tehnice la care ne-am referit mai înainte, fie prin formarea şi educarea corespunzătoare a observatorilor. Observarea unuia şi aceluiaşi fapt de mai mulŃi observatori şi apoi analiza comparativă a protocoalelor întocmite, realizarea cât mai multor observaŃii de către unu! şi acelaşi observator, pe baza unei grile de observaŃie, ar putea fi utile în corectarea deformărilor observaŃiei.

ObservaŃia permite surprinderea manifestărilor comportamentale naturale, fireşti ale individului, în condiŃi obişnuite de viaŃă şi activitate, oferind mai ales date de ordin calitativ. în schimb, un dezavantaj al ei îl constituie faptul că observatorul trebuie să aştepte intrarea în funcŃiune a fenomenului studiat.

B. Metoda experimentului

După cum arată Fraisse, "metoda experimentală nu este, în

realitate, decât un mod de cunoaştere. Caracteristica ei esenŃială este de

a tinde spre coerenŃa unui sistem de relaŃii controlate prin experienŃă1

([75], p. 72). Experimentatorul intervine efectiv, provoacă intenŃionat fenomenul; izolează variabilele cercetate (numite variabile dependente) de alte variabile, numite variabile independente, manipulate de cercetător, care pot influenŃa manifestarea fenomenului investigat; variază, modifică condiŃiile de manifestare a fenomenelor, pentru a sesiza mai bine relaŃiile dintre variabilele experimentate; repetă fenomenul pe acelaşi subiect sau pe subiecŃi diferiŃi, pentru a determina legitatea lui de manifestare; compară rezultatele obŃinute la grupul experimental (în care se intervine) cu cele obŃinute la grupul martor sau de control (în care nu se intervine), pentru a vedea în ce măsură ele se datorează variabilelor experimentale utilizate. La aceste sarcini ale experimentatorului, Reuchlin mai adaugă încă două: emiterea unei ipoteze (aceasta putând fi sugerată de o observaŃie anterioară fortuită sau

sistemică), controlul variabilelor parazitare (care pot introduce modificări de tip aleator) ([197], p. 39-48).

Există mai multe tipuri sau forme de experimente. O primă formă o reprezintă experimentul de laborator, care presupune scoaterea subiectului din ambianŃa Sui obişnuită de viaŃă şi activitate şi introducerea într-o ambianŃă oarecum artificială, anume creată (camere specia! amenajate, aparatură de laborator, condiŃii şi programe de desfăşurare a experimentelor bine determinate, adeseori obligatorii). Experimentul de laborator are o serie de avantaje (stabileşte mai bine relaŃiile cauzale dintre fenomenele studiate, oferă date atât de ordin calitativ, cât şi cantitativ, dispun de un grad mai mare de precizie şi rigurozitate), dar şi nenumărate dezavantaje. Astfel, condiŃiile artificiale în care este pus subiectul pot afecta reacŃiile acestuia; forŃa unor variabile care intervin în laborator este cu totul alta decât cea din viaŃa reală, de aceea subiectul o poate subestima; experimentatorul poate sugera involuntar ce aşteaptă de ia subiecŃi; la rândul lor, subiecŃii au tendinŃa de a se prezenta într-o lumină favorabilă, pentru a obŃine stima experimentatorului sau recompensa promisă.

Pentru a contracara aceste dezvanataje, se utilizează o altă formă de experiment, şi anume experimentul natural, care presupune aplicarea probei sau sarcinii declanşatoare, într-un cadru obişnuit, familiar de activitate al individului.

O formă particulară a experimentului natural, utilizată în condiŃiile procesului instructiv-educativ, este experimentul psîho-peda-gogic. Acesta poate fi de două feluri: constatativ (urmăreşte fotografierea, consemnarea situaŃiei existente la un anumit moment dat) şi formativ (Ńinteşte spre introducerea în grupul cercetat a unor "factori de progres", în vederea schimbării comportamentelor, schimbarea constatată prin compararea situaŃiei iniŃiale cu cea finală).

Experimentul, indiferent de tipul său, apelează la trei scheme (modele) experimentale: ,

1. prezentarea repetată a unuia şi aceluiaşi stimul, pe una şi | aceiaşi persoană şi înregistrarea progresului obŃinut; j

2. prezentarea unor stimuli diferiŃi, uneia şi aceleiaşi per- j soane, pentru a surprinde superioritatea unui anume tip de | stimulări;

3. aplicarea unuia şi aceluiaşi stimul pe mai multe persoane, pentru a surprinde rolul diferenŃelor individuale.

Metoda experimentului, deşi pare relativ uşoară, ridică în faŃa cercetătorului o serie de probleme dificile, cum ar fi: ce subiecŃi trebuie utilizaŃi în experimentare? De obicei, au fost folosiŃi subiecŃi care s-ai oferit voluntar, mai ales studenŃi; or, se ştie că particularităŃile acestora sunt mult diferite faŃă de cele ale subiecŃilor din populaŃia generală); ce trebuie făcut cu rezultatele care se abat mult de la medie? ce număr de subiecŃi trebuie să participe la experiment? (ştiut fiind faptul că unii dintre ei vor renunŃa pe parcurs); este bine să li se comunice subiecŃilor rezultatele obŃinute, fără ca acestea să le afecteze comportamentul? etc. Aceste dificultăŃi pot fi depăşite prin asigurarea repre-zentativităŃii eşantionului de subiecŃi introduşi în experiment sau prin folosirea unor procedee diverse, cum ar fi: procedeul raportului fals -comunicarea altor rezultate decât cele reale; procedeul complicelui -introducerea printre subiecŃi a anumitor persoane special angajate pentru a adopta anumite conduite). Cel mai bine, însă, este să îmbinăm rezultatele obŃinute prin experiment cu cele obŃinute prin aplicarea altor metode.

C. Metoda convorbirii

Convorbirea este o discuŃie angajată între cercetător şi subiectul investigat, care presupune: relaŃia directă, de tipul faŃă în faŃă, între cercetător şi subiect; schimbarea locului şi rolurilor partenerilor (cel care a întrebat poate să şi răspundă, cel care a răspuns poate să şi întrebe); sinceritatea deplină a subiectului, evitarea răspunsurilor incomplete, de faŃadă, a celor care tind a-l pune într-o lumină favorabilă, a deformărilor voluntare; existenŃa la subiect a unei oarecare capacităŃi de introspectare şi autoanaliză, evaluare şi auto- dezvăluire; abilitatea cercetătorului pentru a obŃine motivarea subiecŃilor, angajarea lor în convorbire; prezenŃa la cercetător a unor capacităŃi, de tipul: grad crescut de sociabilitate; empatie (transpunerea în stările psihice ale subiectului, postarea pe poziŃiile acestuia, pentru a-i intui reacŃiile, a-l înŃelege mai bine).

Spre deosebire de observaŃie şi experiment, prin intermediul cărora investigăm conduitele, reacŃiile exterioare ale subiectului, convorbirea permite decodarea mai directă a vieŃii interioare a acestuia, a intenŃiilor ce stau la baza comportamentului, a opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspiraŃiilor, conflictelor, prejudecăŃilor şi mentalităŃilor, sentimentelor şi valorilor subiectului.

Există mai multe forme ale convorbirii, şi anume: convorbirea standardizată, dirijată, structurată (bazată pe formularea aceloraşi întrebări, în aceeaşi formă şi ordine, tuturor subiecŃilor, indiferent de particularităŃile lor individuale); convorbirea semistandardizată sau semidirijată (cu adresarea unor întrebări suplimentare,cu reformularea unora, cu schimbarea succesiunii lor); convorbire liberă, spontană, asociativă (în funcŃie de particularităŃile situaŃiei în care se desfăşoară, de cele psiho-individuale ale subiectului, chiar şi de particularităŃile momentului în care se face).

In afara acestor forme, în care rolul esenŃial îl are cercetătorul, există şi alte modalităŃi (cum ar fi convorbirea psihanalitică -propusă de Sigmund Freud şi convorbirea non-directivă - propusă de Cari Rogers), în care cercetătorul creează condiŃiile psihologice ce vor facilita destăinuirea spontană a subiectului, chiar fără ca acesta să fie permanent întrebat, astfel încât subiectul singur să ajungă la conştientizarea şi soluŃionarea propriilor lui conflicte.

Pentru reuşita convorbirii, este necesar ca cercetătorul să se gândească anticipat la ea, să-şi structureze (în linii mari sau chiar în amănunt) întrebările; să culeagă informaŃii despre subiect; să-i anticipeze răspunsurile, pentru a şti cum să se comporte în eventualele situaŃii neprevăzute (blocarea subiectului, refuzul lui de a răspunde etc). Marele avantaj al convorbirii constă în faptul că permite recoltarea unor informaŃii numeroase, variate şi preŃioase, într-un timp relativ scurt. Dezavantajul ei provine din eventuala lipsă de receptivitate a subiectului; de aceea, se impune cu necesitate ca datele să fie completate şi verificate prin alte metode.

D. Metoda anchetei psihologice Ancheta, ca metodă de cercetare psihologică, diferită de ancheta

judiciară sau ziaristică, presupune recoltarea sistematică a unor informaŃii despre viaŃa psihică a unui individ sau a unui grup social, ca şi interpretarea acestora, în vederea desprinderii semnificaŃiei lor

psihocomportamentale. în cercetarea psihologică sunt utilizate două forme ale acestei metode, pe care le prezentăm în continuare.

Ancheta pe bază de chestionar este una dintre cele mai laborioase metode ale psihologiei, informaŃii detaliate cu privire la ea putând fi găsite în [14] şi [104]. j

Folosirea ei ştiinŃifică implică parcurgerea mai multor etape: 1.stabilirea obiectului anchetei; 2.documentarea; 3.formularea ipotezei;determinarea populaŃiei (a universului) anchetei;. 4.eşantionarea; 5.alegerea tehnicilor şi redactarea chestionarului; 6.pre-testul (pentru a vedea dacă chestionarul a fost bine elaborat); 7.redactarea definitivă a chestionarului; 8.alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin persoana special destinată acestei operaŃii sau prin autoadministrare); 9.despuierea rezultatelor; 10.analiza rezultatelor obŃinute, în raport cu obiectivele formulate; 11.redactarea raportului final de anchetă.

Dintre toate acestea, etapele 6 şi 8 au mare importanŃă. Cercetătorul trebuie să stabilească conŃinutul întrebărilor (de regulă, acestea putând fi: factuale sau de identificare - cer date obiective despre subiect, cum ar fi vârsta, sexul, studiile etc; de cunoştinŃe; de opinii şi atitudini; de motivaŃie) şi tipul întrebărilor (cu răspunsuri dihotomice închise - DA, NU; cu răspunsuri libere - lăsate la iniŃiativa subiectului; cu răspunsuri în evantai — mai multe răspunsuri, din care subiectul reŃine 1-2, care se potrivesc modului său de a fi sau gândi, sau pe care le ierarhizează în funcŃie de valoarea ce le-o acordă). De asemenea, cercetătorul trebuie să evite o serie de greşeli în formularea întrebărilor, ca de pildă: întrebări prea generale; limbaj greoi, artificializat, tehnicist, ştiinŃific; cuvinte ambigui, cu dublu înŃeles; cuvinte vagi ("cam aşa", "de regulă"); întrebări tendenŃioase, care sugerează răpunsul; întrebări prezumtive (care presupun cunoaşterea dinainte a ceva despre cel investigat); întrebări ipotetice (care atrag după ele un anumit tip de răspuns, de obicei, afirmativ). Roger Mucchielli [147] stăruie asupra unor aplicaŃii ale anchetei în diferite tipuri de acŃiuni sociale (studiul pieŃei, publicitate etc).

Ancheta pe bază de interviu presupune raporturi verbale între participanŃii aflaŃi faŃă în faŃă, centrarea asupra temei cercetate, direcŃia unilaterală de acŃiune, fiecare participant păstrându-şi rolul de emiŃător sau de receptor (prin aceasta se deosebeşte de convorbire). Există interviuri individuale şi de grup, clinice (centrate pe persoană) şi focalizate (centrate pe tema investigată). Multe dintre problemele acestei forme de anchetă sunt comune cu cele ale anchetei pe bază de chestionar sau chiar cu cele ale metodei convorbirii, de aceea nu mai stăruim asupra lor. Amănunte pot fi găsite în [146].

Ambele forme de anchetă permit investigarea unui număr mare de subiecŃi într-un timp relativ scurt, recoltarea unui material extrem de bogat, ca şi prelucrarea lui rapidă (mai ales atunci când avem de a face cu răspunsuri la întrebări precodificate). Datele anchetei se pretează la o analiză cantitativă, în vederea surprinderii unor legităŃi statistice. Se recomandă utilizarea unor chestionare cu întrebări clare, puŃin numeroase, formulate la nivelul înŃelegerii subiecŃilor.

E. Metoda biografică

Această metodă vizează strângerea cât mai multor informaŃii despre principalele evenimente parcurse de individ în existenŃa sa, despre relaŃiile prezente între ele, ca şi despre seminificaŃia lor, în vederea cunoaşterii "istoriei personale" a fiecărui individ, atât de necesară în stabilirea profilului personalităŃii sale. Este, prin excelenŃă, evenimenŃială, concentrându-se asupra succesiunii diferitelor evenimente din viaŃa individului, a relaŃiilor dintre evenimentele cauză şi evenimentele efect, dintre efectele scop şi evenimentele mijloc. Variantele mai noi ale metodei biografice - cunoscute sub denumirea de cauzometrie şi cauzogramă - îşi propun tocmai surprinderea relaŃiilor dintre aceste tipuri de evenimente.

F. Metoda analizei produselor activităŃii

Potentele, forŃele psihice ale omului, însuşirile şi capacităŃile lui se exteriorizează nu doar în conduite motorii, verbale sau expresive, ci şi în produsele activităŃii sale. Putem considera că în compunerile, desenele, creaŃiile literare realizate de un individ, în modul de formulare şi de rezolvare a unor probleme, în construcŃiile tehnice etc, se obiectivează, se "materializează" diversele sale disponibilităŃi psihice. Analiza psihologică a acestor produse ale activităŃii furnizează nenumărate informaŃii despre însuşirile psihice ale individului. De exemplu, analizând desenele unui copil preşcolar, putem deduce dacă acesta are sau nu spirit de observaŃie, dacă percepŃia formei, culorilor, proporŃiilor etc. s-a format, dacă dispune de înclinaŃii artistice, deprinderi de lucru, sensibilitate etc. Aşadar, produsul activităŃii, "desprins" de individ, devine obiect de investigaŃie psihologică, fapt care ajută la caracterizarea creatorului său.

G. Metodele psihometrice

Această grupă de metode vizează, după cum reiese şi din

denumirea lor, măsurarea capacităŃilor psihice ale individului în vederea stabilirii nivelului lor de dezvoltare. Cea mal cunoscută şi răspândită este metoda testelor psihologice, termenul de test fiind introdus în psihologie de J. Mckeen Cattell. Testul psihologic este o probă relativ scurtă, care permite cerectătorului strângerea unor informaŃii obiective despre subiect, pe baza cărora să se poată diagnostica nivelul dezvoltării capacităŃilor măsurate şi formula un prognostic asupra evoluŃiei lor ulterioare. Pentru a satisface aceste deziderate, testul trebuie să îndeplinească anumite condiŃii:

validitatea (să măsoare exact ceea ce îşi propune); fidelitatea (să permită obŃinerea unor performanŃe relativ asemănătoare la o nouă aplicare); standardizarea (să creeze aceleaşi condiŃii pentru toŃi subiecŃii supuşi testării, fără a-i favoriza pe unii şi defavoriza pe alŃii). De regulă,

se standardizeză: conŃinutul probei (acelaşi test, cu acelaşi conŃinut, distribuit tuturor subiecŃilor); modul de conduită a cercetătorului faŃă de subiect (se recomandă utilizarea aceluiaşi instructaj verbal, a aceleiaşi conduite faŃă de toŃi subiecŃii, pentru că dacă un subiect este privit într-o manieră atentă, afectuoasă, iar altul într-una brutală, repezită, vor fi induse stări afective diferite, ce-şi vor spune cuvântul asupra ; rezultatelor testului); timpul de aplicare a probei (care trebuie să fie : acelaşi pentru toŃi subiecŃii - aceasta în cazul testelor cu timp determinat); etalonarea (adică stabilirea unui etalon, a unei unităŃi de măsură a rezultatelor obŃinute pentru a se cunoaşte valoarea lor).

Testele psihologice se clasifică după mai multe criterii: după modul de aplicare (individuale; colective), după materialul folosit (verbale;

neverbale); după durata lor (cu timp strict determinat; cu timp la

alegerea subiectului); după conŃinutul măsurat; după scopul urmărit (teste

de performanŃă; teste de personalitate; teste de comportament, primele cuprind următoarele subdiviziuni: teste de cunoştinŃe; teste de nivel

intelectual; teste de aptitudini; teste de inteligenŃă).

Cele mai complexe sunt testele de personalitate, care îşi propun să investigheze resorturile profunde ale individului, trăsăturile lui indivizibile, adeseori mascate, necunoscute sau neacceptate de subiect. (Vezi [208]). Aplicarea lor necesită luarea unor măsuri speciale (solicitarea subiectului să cumpănească bine pentru a se referi la însuşirile dominante din conduită, cerinŃa de a fi sincer în răspunsuri, asigurarea caracterului confidenŃial al răspunsului etc). Cât priveşte interpretarea rezultatelor, uneori aceasta este atât de dificilă, încât trebuie să se apeleze la ajutorul computerului. Oricât de abilitat ar fi cercetărorul de cunoştinŃe psihologice şi oricât de înzestrat ar fi cu grile de prelucrare, în interpretarea rezultatului îşi spune cuvântul şi propria sa subiectivitate (cel puŃin în unele tipuri de teste).

Răspândite şi uşor de aplicat şi prelucrat sunt chestionarele sau inventarele de personalitate. Acestea conŃin un şir de întrebări, ia care trebuie să se răspundă prin DA sau NU (de exemplu: Ai deseori dorinŃa de a simŃi emoŃii puternice?; De obicei eşti nepăsător?; Te temi de întuneric? etc.) sau întrebări ce cuprind mai multe răspunsuri, din care subiectul optează pentru unul (de pildă: îmi place să asist la meciuri: a) da; b) câteodată; c) nu; Prefer oamenii: a) rezervaŃi; b) între rezervaŃi şi sociabili; c) sociabili şi uşor adaptabili; Dacă aş vedea doi copii ai vecinului gata să se bată: a) îi las să se descurce între ei; b) nu ştiu ce aş face; c) i-aş potoli). Chestionarele de personalitate pot fi bifactoriale sau multifactoriale. J.H. Eysenck, aplicând un chestionar ce conŃinea 57 de întrebări, a ajuns la stabilirea tipurilor de personalitate extravertite, introvertite, nevrotice. Woohworth şi Metheus, pe baza unui chestionar cu 76 de întrebări, au determinat 8 tendinŃe psihonevrotice ale personalităŃii (emotivitate, impulsivitate, instabilitate etc). R.B. Cattell, cu un chestionar de 87 de întrebări, a stabilit 16 factori de personalitate - chestionarul său numindu-se PF 16.

Testele de completare sau de descripŃie presupun formularea unor începuturi de frază, care vizează interesele, aspiraŃiile, convingerile, concepŃiile subiectului, ce sunt, mai apoi, terminate de subiect.

De exemplu: Cel mai mult îmi doresc să……. ; Cele mai mari bucurii le am atunci când ..... ; CalităŃile pe care le apreciez cel mai mult la alŃii sunt ..... .

O formă interesantă este "Testul celor 20 de propozitii, care constă în completarea a 20 de propoziŃii ce încep cu

"Eu sunt ........ " Se obŃin 4 tipuri de propoziŃii: Tip A conŃin caracteristici generale şi particulare de ordin fizic; Tip B se referă la caracteristicile statutului social al subiectului; Tip C caracteristici de ordin psihic; Tip D cuprind identificări complexe de ordin filosofic.

DominaŃia unora dintre aceste propoziŃii în totalul celorlalte arată prezenŃa unor tendinŃe psiho-comportamentale ale subiectului. O probă oarecum asemănătoare am propus-o şi noi, proba CSE -Cine sunt Eu? -[255].

Testele proiective. Cele mai cunoscute sunt Testul Rorschach sau testul petelor de cerneală şi TAT - Testul apreciativ tematic. Primul cere subiectului ca, pornind de la stimuli vagi nestructuraŃi să ? spună ce crede că este în planşa respectivă, ce reprezintă ea. Cel de-al doilea, pornind de la o imagine, cere subiectului să construiască o povestire de aproximativ 300 de cuvinte, în care să precizeze: ce este, ce s-a întâmplat în imaginea respectivă? care sunt gândurile, sentimenteie personajelor? ce anume a determinat situaŃia respectivă, care va fi deznodământul ei?

Aceste teste se numesc proiective, deoarece subiectul, în încercarea sa de a structura imaginea, de a-i da un sens, de a elabora o povestire, îşi proiectează, îşi exteriorizează propriile sale trăsături de personalitate, modul său de a fi şi de a gândi. Deşi festele proiective sunt cele mai dificile teste, mai ales în partea lor de interpretare, ele rămân cele mai eficiente instrumente de sondare a personalităŃii, chiar dacă, aşa cum constată Anzieu, adeseori s-a făcut abuz de ele, mai ales în psihologie [9].

Pentru a spori utilitatea şi eficienŃa testelor, în general, este necesară respectarea următoarelor recomandări: crearea unor teste în concordanŃă cu specificul sociocultural al populaŃiei pe care urmează a fi aplicate sau, cel puŃin, adaptarea celor elaborate pe specificul altor culturi; utilizarea nu doar a unui singur test în măsurarea unei însuşiri psihice, ci a unor baterii de teste; corelarea rezultatelor obŃinute prin aplicarea testelor cu rezultate obŃinute prin aplicarea altor metode; corelarea rezultatelor de la teste cu rezultatele obŃinute în activitatea practică.

H. Metoda modelării şi simulării.

Este relativ nouă şi a apărut ca urmare a dezvoltării ciberneticii şi inteligenŃei artificiale. Ea constă în crearea unor scheme logice ale organizării şi desfăşurării diferitelor funcŃii psihice (percepŃie, gândire, memorie etc) şi în transferarea lor pe maşinile electronice de calcul (ordinatoare) pentru a fi reproduse (simulate). Astfel, devine posibilă evidenŃierea diverselor caracteristici şi relaŃii noi în interiorul sistemului psihic. în afara modelelor logico-matematice, pot fi construite şi modele matematice obiectuale.

I. Metode de orgnizare, analiză şi prezentare a datelor

Datele obŃinute în urma aplicării diferitelor metode de cercetare urmează a fi prelucrate şi prezentate într-o formă accesibilă, sintetică şi relevantă. în acest scop, sunt folosite metodele statistico-mate-matice şi metodele de prezentare grafică.

Metodele statistico-matematice surprind relaŃiile cantitative dintre fenomenele investigate. (A se vedea I, Radu, în [205]).

Printre acestea amintim: * calcularea mărimilor medii (media aritmetică; mediana - punctul central al seriei; quantilele - punctul sub care se situează 25% sau

75% din valoarea unei distribuŃii; decilîi - împart distribuŃia în zecimi; modul - valoarea cea mai frecvent întâlnită);

* calcularea gradului de variaŃie (de împrăştiere) a distribuŃiei,

care ia în considerare mas pregnant diferenŃele individuale ale su-biecŃilor (amplitudinea - diferenŃa dintre nivelul minim şi cel maxim ai unei variabile; abaterea - simplă, medie şi medie pătratîcă - şi dispersia sau abaterea standard; erorile probabile etc.)

* calcularea gradului de corelaŃie existent între fenomenele cerce-tate (există corelaŃii simple, parŃiale, multiple, coeficienŃi de regre-sie, de corelaŃie a rangurilor etc);

* calcularea semnificaŃiei unei frecvenŃe, procent, coeficient de corelaŃie; semnificaŃia diferenŃei dintre două medii etc).

* folosirea scărilor nominale, ordinale, cu intervale sau hiperordinale. Reprezentarea garfică a datelor recoltate şi prelucrate statistic poate

fi făcută folosindu-se curbe de probabilitate, distribuŃii de frecvenŃe, histograme, scheme, grafice, figuri, tabele etc. Toate acestea au rostul nu doar de a vizualiza datele recoltate, ci şî de a le sintetiza şi condensa.

3. Strategii de cercetare psihologică

In cercetarea psihologică rareori metodele sunt utilizate în sine, independent unele de altele, neghidate şi nedirecŃionate de anumite principii. Alături de metode, cercetătorul îşi stabileşte şi o strategie de cercetare - care se defineşte ca fiind planul de acŃiune ordonată în

vederea atingerii unui scop. Strategia de cercetare vizează principiile, direcŃia generală şi unitară de acŃiune. Cele mai răspândite strategii de cercetare psihologică sunt:

a. strategia cercetării genetice, care presupune studierea genezei şi evoluŃiei fenomenelor psihice şi a comportamentelor în plan istoric - filogenetic şi individual - ontogenetic

b. strategia cercetării comparate, centrată pe surprinderea şi evidenŃierea deosebirilor calitative existente între diferite etape evolutive ale psihicului, prin compararea psihicului uman cu cel animal, a psihicului copilului cu cel al adultului, a manifestărilor psihocomportamentale dintr-o cultură cu cele din alte culturi;

c strategia cercetării psihopatologice constă în studiul tulburărilor sau devierilor funcŃiilor psihice şi comportamentale, în scopul completării şi precizării legilor generale şi particulare de organizare şi manifestare a psihicului normal;

d. strategia cercetării longitudinale presupune urmărirea unuia şi aceluiaşi individ de-a lungul mai multor etape ale evoluŃiei lui

(de exemplu, putem studia cu diferite metode psihicul unui copil când acesta se află în clasa I, apoi în a ll-a, a lll-a etc);

e. strategia cercetării transversale implică cercetarea mai multor indivizi aflaŃi la niveluri diferite de dezvoltare (de pildă, studiem copii din clasa I, pe cei din clasa a ll-a etc).

Dată fiind importanŃa lor în cercetarea psihologică, primele trei

strategii sunt considerate chiar ca metode de investigare, la care se adaugă metoda statistico-matematică [197].

Prin folosirea acestui ansamblu de metode şi strategii de cercetare, psihologia reuşeşte să se apropie tot mai mult de surprinderea manifestărilor autentice şi legice ale însuşirilor psihocomportamentale aparŃinând omului. Totodată, cercetările de durată, desfăşurate în timp. Pentru că însuşi psihicul are o devenire în timp, şi nu doar secvenŃial, îmbinarea modalităŃilor de interpretare cantitativă cu cele calitative, corelarea cercetării propriu-zise cu diagnoza psihică sunt în măsură să crească validitatea cunoaşterii psihologice.

Grila de autoevaluare:

1. In psihologie, metodele au un caracter:

a. instrumental, de interventie, practic, diagnostic si prognostic

b. instrumental, de interventie, de informare, interpretare si actiune

2. Dintre continuturile observatiei fac parte:

a. conditiile de manifestare a fenomenelor

b. simptomatica stabila si simptomatica labila

3. Metoda psihometrica masoara:

a. capacitatile psihice ale individului

b. particularitatile de comportament ale individului

Bibliografie:

• Golu P. ( Motivatia, un concept de baza in psihologie, Revista de psihologie 3, 1973 )

• Rosca Al. ( Psihologie Generala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1976 )

Unitatea de invatare 4 - ( Zlate, M., 2000, Fundamentele psihologiei, Ed. Pro Humanitate, Bucuresti,

p. 34-49 )

UNITATEA DE INVATARE 5

PRINCIPIILE PSIHOLOGIEI I

Plan de idei:

1.Principiul determinismului extern (extrapsihic )

2.Principiul relationarii neuropsihice.

3.Principiul reflectarii si modelarii informationale.

Obiective:

La sfârşitul acestui curs studenŃii vor fi capabili:

• sa enumere si sa descrie principiile organizarii si functionarii sistemului psihic uman(SPU)

• sa explice cum este organizat si cum functioneaza SPU

• sa enumere si sa explice indicatorii calitatii organizarii sistemului psihic

Cu cât obiectul de studiu al unei ştiinŃe este mai complex, mai greu accesibil observaŃiei şi măsurării directe, cu atât mai mare devine posibi-litatea ca, în modul de abordare şi interpretare a lui, să apară divergenŃe şi puncte de vedere nu numai deosebite, ci chiar diametral opuse, antagonice, cu consecinŃe negative asupra unităŃii interne a ştiinŃei respective.

Psihologia este prima din această categorie. Ea a resimŃit cel mai dramatic efectele confruntărilor dintre diferitele şcoli şi curente în scurta sa existenŃă ca disciplină de sine stătătoare. Această situaŃie a făcut tot mai evidentă necesitatea găsirii şi formulării unui set de principii cu valoare metodologică generală, care să permită orientarea de ansamblu a demersului epistemic şi circumscrierea lui între coordonatele aceluiaşi cadru de referinŃă.

Deşi numărul concret al unor atare principii este discutabil, pe următoarele şase le considerăm obligatorii, pentru ca evoluŃia ulterioară a psihologiei să aibă un caracter convergent: 1. principiul determinismului extern (extrapsihic); 2. principiul relaŃionării neuropsihice; 3. principiul reflectării şi al modelării informaŃionale; 4. principiul acŃiunii şi al unităŃii conştiinŃă-activitate; 5. principiul genetic şi al istorismului; 6. principiul sistemicităŃii. Principiul determinismului extern postulează necesitatea interpretării psihicului ca rezultat al acŃiunii factorilor externi (stimuli-mecanici, fizici, chimici - sau semnale purtătoare de informaŃie) asupra organismului. Atât în plan filogenetic/istoric, cât şi în plan ontogenetic/individual, existenŃa şi influenŃa factorilor externi reprezintă condiŃia sine qua non a producerii apariŃiei şi dezvoltării psihicului, în general, şi a diferitelor procese psihice diferenŃiate - senzaŃie, percepŃie, reprezentare, gândire, emoŃie etc. -, în special. In psihologie, avem de a face nu cu un determinism cauzal

unidirecŃional, ci cu unul mediat, de tip interacŃionist, în care cauzele sau influenŃele externe interacŃionează şi se procesează (prelucrează) prin intermediul condiŃiilor interne, a căror complexitate şi pondere în condiŃionarea rezultatului final se amplifică de la un nivel evolutiv la altul, atât în filogeneză, cât şi în ontogeneză. Potrivit schemei interacŃionist-circulare, pe măsură ce se formează şi se consolidează, diferitele verigi sau componente psihice se includ în mulŃimea condiŃiilor interne (variabilelor intermerdiare), participând activ la procesarea influenŃelor externe ulterioare.

Aşa se face că unul şi acelaşi stimul va produce transformări şi efecte psihocomportamentale diferite, în diferite stadii de dezvoltare a unuia şi aceluiaşi individ. Ansamblul condiŃiilor interne prezintă deosebiri semnificative de la un individ la altul, ceea ce face ca unul şi acelaşi stimul aplicat mai multor indivizi de aceeaşi vârstă să producă efecte diferite.

La om, determinismul vieŃii psihice atinge cel mai înalt grad de complexitate. Această complexitate se datoreşte atât mediului extern, cât şi ansamblului condiŃiilor interne. In ceea ce priveşte mediul extern, o dată cu apariŃia omului şi a vieŃii sociale, la componenta naturală iniŃială se va adăuga o componentă nouă - socioculturală, care se va diversifica şi complica permanent de-a lungul istoriei, generând surse calitativ superioare de stimulaŃie-informaŃie pentru indivizii concreŃi, în succesiunea generaŃiilor. Astfel, principiul determinismului extern se va completa cu principiul condiŃionării social-istorice şi istorico-culturale. Potrivit acestuia, psihicul uman este determinat în structura şi conŃinutul său în mod preponderent de factorii socioculturali şi istorico-culturali.

Aceştia se concretizează, pe de o parte, în produsele obiectivate ale activităŃii de cunoaştere, de creaŃie şi practice a generaŃiilor anterioare (tezaurul spiritual şi material), iar, pe de altă parte, în acŃiunea

educaŃională specială, care se exercită asupra individului, încă de la naştere, de către societate (familie, şcoală, instituŃii profesionale, mass-media, opinia publică). Este de domeniul evidenŃei faptul că o organizare psihocomportamentală specific umană se poate asigura numai în măsura în care individul comunică şi interacŃionează cu mediul sociocultural, apropriindu-şi şi asimilând treptat ceea ce este esenŃial din experienŃa elaborată istoriceşte. DependenŃa dezvoltării psihice a individului de contactul şi interacŃiunea cu mediul sociocultural se va accentua continuu, cu fiecare nouă perioadă istorică, ajungând ca pentru dezvoltarea psihocomportamentală optimă (normală) a omului contemporan această dependenŃă să devină absolută. Dacă, să spunem, în epoca preistorică, izolarea individului de mediul social şi inserarea lui numai în mediul natural nu ar fi avut consecinŃe deosebit de păgubitoare, iremediabile pentru dezvoltarea lui psihocomportamentală generală, datorită nivelului foarte scăzut al experienŃei sociale tezaurizate, astăzi, a izola de la o vârstă fragedă individul de mediul său sociocultural înseamnă a-l condamna implacabil la subdezvoltare psihocomportamentală profundă (raportat la etaloanele actuale).

In ceea ce priveşte ansamblul condiŃiilor interne, acesta este determinat de complexitatea organizării structural-funcŃionale a creierului uman, care permite realizarea unei procesări calitativ superioare a fluxurilor informaŃionale externe, şi de superioritatea structurilor psihice elaborate, care se implică în recepŃionarea, prelucrarea şi integrarea noilor informaŃii. Variabilele intermediare de natură psihică se constituie şi se amplifică treptat pe parcursul ontogenezei, astfel că ponderea şi rolul lor în determinismul actual sunt mult mai mari la adultul de 30 de ani decât la copilul de 3 ani, de pildă. Aşa se ajunge să trecem, în plan comportamental, de la determinismul extern la cel intern, de la determinare la autodeterminare. Dar, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că aceasta este o ipostază secundară şi derivată; ipostaza primordială şi esenŃială din punct de vedere metodologic este cea a determinismului extern, şi ea trebuie să fie pusă la baza abordării psihicului.

1. Principiul relationarii neuropsihice

Acest principiu a fost introdus în psihologie începând cu cea de a doua decadă a secolului XX, după generalizarea de către I. P. Pavlov a noŃiunii de reflex asupra modului de funcŃionare a scoarŃei cerebrale. (Până atunci, această noŃiune se aplica doar în explicarea funcŃionării segmentelor inferioare ale sistemului nervos central). Adoptarea noŃiunii de reflex a însemnat un mare pas înainte în abordarea şi interpretarea ştiinŃifică a psihicului, în general, a celui uman, în special.

Fireşte, ideea legăturii dintre psihic şi creier nu este exprimată pentru prima dată de acest principiu. Ea a început să prindă contur încă în antichitate, fiind într-o formă sau alta prezentă în lucrările celebrilor medici Hipocrate, Galenus ş.a. La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, probabil că nu numai oamenii instruiŃi, dar şi cei ce nu ştiau să citească şi să scrie nu se mai îndoiau de existenŃa unei legături între viaŃa psihică şi

creier. Problema nu se punea, aşadar, de a afirma existenŃa unei asemenea legături, ci de a evidenŃia natura şi caracterul ei real. Or, tocmai aici au apărut marile divergenŃe şi confruntări. In formă tranşantă, problema raportului dintre suflet şi corp, dintre conştiinŃă (gândire) şi materie a fost formulată de către Descartes (principiul cartezian al bifurcării naturii). De atunci, ea a devenit o dominantă pentru gândirea filosofică, precum şi pentru cea ştiinŃifică.

După cum se ştie, Descartes a soluŃionat-o în manieră dualistă, postulând existenŃa a două începuturi - spiritul (în accepŃiunea lui -gândirea) şi substanŃa, care coexistă în timp şi spaŃiu ca două linii paralele ce nu se influenŃează şi nu se intersectează niciodată. Modelul dualist avea să se concretizeze în cazul relaŃiei psihic-creier în modelul paralelismului psihofizic şi psihofiziologic, în două variante: paralelismul absolut, care excludea cu desăvârşire orice coincidenŃe şi influenŃe între seria feno-menelor fiziologice şi cea a fenomenelor psihice (Fechner, Paulsen), şi paralelismul relativ, care admitea posibilitatea unor asemenea coincidenŃe şi influenŃe, dar fără a determina modificări de natură calitativă (Sherrington).

Incercându-se ieşirea din criza epistemologică creată de dualism, în sec. XIX s-a ajuns la formularea modelului monist reducŃionist al materialismului vulgar (Buchner, Vogt şi Moleschott), în cadrul căruia fenomenele psihice se reduceau şi se identificau cu stările şi procesele biofizice şi biochimice ale creierului. A devenit faimoasă analogia asociată acestui model, anume: „creierul secretă gândirea la fel cum bila secretă fierea". Cu alte cuvinte, psihicul era considerat o secreŃie a

creierului şi pus pe acelaşi plan cu celelalte procese fiziologice din organism.

O variantă mai rafinată a monismului materialist a fost propusă de Mario Bunge (1978). In lumina acestui model, creierul reprezintă în sine un biosistem complex dotat cu proprietăŃi energetice, orice stare mintală fiind una din stările funcŃionale în care se poate afla creierul. In cadrul creierului se diferenŃiază mai multe niveluri integrative - de la cele care asigură realizarea actelor reflexe simple, până la cele care stau la baza proceselor elaborate ale gândirii.

Procesele psihice superioare, de tip conştient, sunt expresia finală sau vârful unei piramide funcŃionale a creierului.

Intre aceleaşi coordonate se înscrie şi monismul psihoneural realizat de Jean-Pierre Changeux (1983). Acest autor introduce noŃiunea de „obiecte mintale" pentru desemnarea entităŃilor psihice. „Obiectele mintale" sunt considerate a fi materiale. Creierul operează cu imaginile, cu ideile, întocmai cum mâna operează cu obiectele materiale externe. Materialitatea „obiectelor mintale" este asigurată de suportul stărilor bioelectrice şi biochimice ale creierului. 60

Identificarea „obiectelor mintale" cu stările funcŃionale interne ale creierului duce la concluzia că ele ar putea exista şi înaintea interacŃiunii noastre cu lumea externă. Or, aceasta ar însemna să admitem că universul imaginilor şi ideilor este înnăscut şi se află ascuns în dinamica funcŃională a creierului. Pentru a căpăta o oarecare credibilitate, acest model ar fi trebuit să includă o distincŃie de ordin calitativ între două tipuri de stări funcŃionale ale creierului: nespecifice, spontane, care se produc în absenŃa receptării unor fluxuri informaŃionale din mediul intern sau extern, şi specifice, provocate, care se produc în timpul şi pe fondul receptării unor asemenea fluxuri.

Este adevărat că mentalul (psihologicul) şi fiziologicul sunt două laturi ale uneia şi aceleiaşi realităŃi - activitatea reflexă -, dar aceasta nu înseamnă că ele sunt şi calitativ identice şi că prima poate fi redusă fără nici o rezervă la cea de a doua.

Pornind de la psihologia cognitivă, K. Pribram (1986) elaborează modelul monismului neutral. EsenŃa acestui model rezidă în admiterea faptului că procesele mintale şi procesele fiziologice cerebrale au în comun structura informatică de bază. Ca urmare, fiziologicul şi mintalul apar ca două moduri distincte de realizare a unei structuri informatice (logice) bazale (profunde), care nu este nici fiziologică, nici psihică (mintală), ci neutră.

Cunoscutul filosof-epistemolog Karl R. Popper a elaborat modelul celor trei lumi (pluralist): 1) lumea I, materială; 2) lumea a II-a, a trăirilor şi experienŃelor noastre interioare şi 3) lumea a III-a, a produselor minŃii noastre, în centrul ei situându-se limbajul verbal cu propoziŃiile sale, care pot fi adevărate sau false.

Intre cele trei lumi se stabileşte o puternică legătură şi interacŃiune: lumea a treia nu este o simplă expresie a celei de a doua, iar lumea a doua nu este o simplă reflectare a lumii întâi. Lumea a doua (a minŃii - noosfera) reprezintă, la nivelul omului, legătura dintre lumea întâi şi lumea a treia.

Lumea a doua interacŃionează nu numai cu lumea întâi, ci şi cu lumea a treia („obiectele" aparŃinând acesteia din urmă, pot acŃiona asupra lumii întâi numai prin intermediul lumii a doua, care îndeplineşte funcŃia de mijlocitor) (Popper, 1997).

După cum se poate constata, modelul pluralist al lui Popper este, în esenŃă, o multiplicare a modelului dualist, în loc de delimitarea a două realităŃi - spiritul şi materia -, el delimitând trei, cea de a treia fiind reprezentată de produsele spiritului.

Spre deosebire însă de dualismul paralelist, modelul pluralist al lui Popper recunoaşte şi accentuează legătura şi interacŃiunea strânsă între entităŃile postulate.

R.W. Sperry, laureatul premiului Nobel pentru demonstrarea experimentală a specializării funcŃionale diferite a emisferelor cerebrale, a produs, la rându-i, un alt model explicativ al relaŃiei psihic-creier, pe care l-a denumit interacŃionist-emergentist. Meritul principal al acestui model rezidă în sublinierea ireductibilităŃii proceselor conştiinŃei la fenomenele neurofiziologice, pe care se bazează şi de care se leagă în mod intim.

ConştiinŃa apare, în acest caz, ca o proprietate emergentă a excitaŃiei cerebrale, a funcŃionabilităŃii ierarhic-integrative a circuitelor neuronale.

„ConştiinŃa, afirmă Sperry, este în mod riguros o proprietate a circuitelor cerebrale specifice, menite să producă efecte conştiente particulare, obŃinute în diferitele regiuni cerebrale" (Sperry, 1976, p. 207).

Derivând din funcŃionalitatea cerebrală, fenomenele conştiente exercită, la rândul lor, o influenŃă determinantă asupra acesteia. „Feno-menele subiective de factură mintală cognitivă deŃin un rol cauzal, funcŃional sau interacŃionist în cadrul proceselor cerebrale. Din acest motiv, ele posedă o nouă legitimitate în ştiinŃă, reprezentând constructe explicative autonome, ce nu pot fi eliminate" (Sperry, 1987, p. 42).

Se poate aprecia că modelul lui Sperry reuşeşte să evite atât paralelismul absolut, cât şi reducŃionismul monist, dar nu dezvăluie în măsură suficientă natura şi specificul legăturii psihic-creier.

Principiul relaŃionării neuropsihice în accepŃiunea sa actuală vizează depăşirea limitelor atât ale paralelismului psihofiziologic, cât şi ale monis-mului reducŃionist - fizicalist sau fiziologizant -, postulând următoarele:

a. Psihicul apare şi se realizează permanent ca funcŃie specifică a sistemului nervos; nu se poate concepe existenŃa şi manifestarea nici unei stări şi nici unui proces psihic concret, de la senzaŃie la gândire, în afara unui mecanism neurofiziologic.

Argumente în sprijinul afirmaŃiei de mai sus: 1. modificarea chimismului cerebral dincolo de anumite limite - hipoxie, hipoglicemie, intoxicaŃie alcoolică, intoxicaŃie cauzată de alte diferite droguri, fenomene farmaco-dinamice etc. - determină modificări semnificative în tabloul psihocomportamental general, de la manifestări delirante, halucinatorii la 62 stări de comă; 2. orice proces patologic de ordin organic sau funcŃional la nivelul creierului are ca efect o tulburare mai mult sau mai puŃin semnificativă, de o modalitate sau alta - în sfera cogniŃiei, afectivităŃii, motivaŃiei, limbajului, praxiei etc. -, corespunzător amplitudinii, naturii şi localizării focarului respectiv (clinica neurologică, neurochirurgicală şi psihiatrică oferă zi de zi material faptic, relevant în acest sens); 3. deo-sebirile calitative existente între nivelul de organizare-funcŃionare a psi-hicului uman şi animal se datoreşte nu numai deosebirilor din mediul lor de viaŃă, ci şi deosebirilor existente în nivelul de organizare structural-funcŃională a creierului uman, pe de o parte, şi animal, pe de altă parte. Faptul că nu putem, oricât ne-am strădui, să „implantăm" un psihic uman (o gândire umană, o afectivitate umană, o voinŃă umană) unui animal, fie el şi superior, cum este cimpanzeul, se datoreşte pur şi simplu limitelor

funciare ale organizării creierului său, limite ce nu pot fi depăşite; 4. deosebirile existente în nivelul de organizare a psihicului unui copil şi al unui adult se explică nu numai prin diferenŃa de experienŃă acumulată, ci, în primul rând, prin diferenŃa semnificativă existentă în nivelul de organizare funcŃională a creierului celor doi (maturizarea funcŃională a creierului uman se încheie foarte târziu - în jurul vârstei de 18-20 de ani -, iar perfecŃionarea funcŃională se întinde până la 30 de ani); 5. paralelismul legic între dezvoltarea creierului şi dezvoltarea psihicului de-a lungul evoluŃiei (în filogeneză).

b. Creierul este organul psihicului, dar nu şi izvorul sau sursa lui; sursa psihicului se află în afara creierului, în influenŃele mediului extern, în primul rând, ale mediului intern al organismului, în al doilea rând. Izolat de comunicarea cu mediul extern şi cu cel intern, creierul nu va putea niciodată să genereze psihic, în virtutea simplei sale structuri celulare interne. Psihicul nu este, deci, pre-existent şi pre-format în structura celulară internă a creierului; creierul va începe să „producă" funcŃii psihice specifice după intrarea sa în comunicare cu sursele de informaŃie din mediul extern; neuronii, ca elemente structurale bazale ale creierului, se „încarcă" de funcŃionalitate psihică, adică devin „neuropsihoni" numai în măsura în care au recepŃionat (sau recepŃionează), au procesat (sau procesează) şi au stocat (sau stochează) informaŃii extrase din sursele externe (din afara lor).

c. Fiind funcŃie a creierului şi având la bază procese de natură neurofiziologică, psihicul nu poate fi redus sau identificat cu acestea: senzaŃia, percepŃia, gândirea, sentimentele etc. sunt calitativ cu totul altceva decât procesele nervoase fundamentale, excitaŃia şi inhibiŃia, cu proprietăŃile lor naturale - intensitatea (forŃa), echilibrul şi mobilitatea -, cu toate că interacŃiunea acestor procese este indispensabilă pentru realizarea oricărei entităŃi psihice.

Ireductibilitatea psihologicului la fiziologic se concretizează şi în relativa autonomie pe care o dobândesc structurile psihice pe măsura consolidării lor. Având şi un rol reglator, funcŃiile psihice, îndeosebi gândirea şi voinŃa, prin intermediul limbajului (al cuvântului), pot exercita, la rândul lor, o influenŃă asupra dinamicii proceselor nervoase şi biologice. Astfel că, pe lângă relaŃia primară somatopsihică, în cadrul căreia se evidenŃiază dependenŃa stării şi dinamicii structurilor psihice interne de modificările biofiziologice ale creierului şi ale organismului în ansamblu, se constituie şi relaŃia secundară psihosomatică, extrem de importantă la om, în cadrul căreia se evidenŃiază dependenŃa inversă a stărilor bio-fiziologice ale organismului (somei) de starea sistemului psihic.

Stările emoŃionale au o influenŃă directă şi necondiŃionată asupra echilibrului fiziologic al organismului, influenŃă care poate fi pozitivă,

optimizatoare, sporind rezistenŃa şi capacitatea de mobilizare energetică (emoŃiile zise stenice), sau negativă, perturbatoare, favorizând apariŃia chiar a unor tulburări patologice - tulburări psihosomatice (emoŃiile zise astenice, stările anxios-depresive).

Admiterea relaŃiei psihosomatice, respectiv a posibilităŃii exercitării de către psihic a unei influenŃe asupra propriului organ - creierul -, nu înseamnă o separare a lui de creier sau o absolutizare a autonomiei pe care o dobândeşte în cursul dezvoltării ontogenice. Această relaŃie concordă şi se integrează pe deplin în principiul biologic general al unităŃii

contradictorii dintre structură şi funcŃie. Potrivit acestui principiu, nu există structuri inerte, imobile, predeterminate, lipsite de o disponibilitate funcŃională intrinsecă, după cum nu există nici funcŃii pre-formate, în sine,

care să se ataşeze din afară unor structuri; structura este chemată la viaŃă de o anumită necesitate adaptativă, a cărei satisfacere reclamă exercitarea unei funcŃii specifice; funcŃia respectivă, apărută iniŃial în stare embrionară, se va dezvolta şi perfecŃiona treptat şi permanent pe măsură ce-şi va crea şi perfecŃiona structura proprie, care s-o realizeze. In ultimă instanŃă, din perspectivă evolutivă, filogenetică, relaŃia ce se impune ca premisă obiectivă a analizei psihologice este următoarea: creşterea

complexităŃii modului de viaŃă (existenŃă) — dezvoltarea funcŃiilor

psihocompor-tamentale ca necesitate a unei echilibrări optime cu mediul

extern de diversitate şi complexitate crescânde — diferenŃierea,

specializarea şi perfecŃionarea sistemului nervos, a creierului, ca organ al

psihismului. In ordine inversă şi secundă, putem afirma: cu cât organizarea neuronală este mai evoluată, mai diferenŃiată în structura sa internă şi mai perfecŃionată, cu atât devine capabilă de realizarea unor funcŃii psihice de rang mai înalt, în contextul modului de existenŃă definitoriu pentru o specie de animale sau alta.

Superioritatea absolută a psihicului uman în raport cu psihicul altor vieŃuitoare este dată nu numai de complexitatea incomparabil mai mare a modului uman de existenŃă (care este social şi cultural), ci şi de superioritatea organizării structurale a creierului uman, superioritate constituită evolutiv-istoric.

2. Principiul reflectarii si modelarii informationale

Dacă primele două principii pe care le-am analizat mai sus ghidează demersul ştiinŃific în direcŃia găsirii răspunsului adecvat la întrebările „de ce?" şi „cum?", principiul reflectării şi modelării informaŃionale vine să ne călăuzească în căutarea răspunsului la întrebarea „ce?": ce reprezintă psihicul din punct de vedere ontologic, ca entitate reală specifică şi ireductibilă?". întrebarea respectivă este cea mai grea şi ea a interesat şi interesează nu numai psihologia. Cu mult înaintea constituirii psihologiei, ea a reprezentat o adevărată piatră de încercare pentru gândirea filosofică şi pentru religie.

Tocmai modul în care s-a răspuns la ea a separat şi opus ireconciliabil idealismul, fideismul, spiritualismul, pe de o parte, şi materialismul, naturalismul, pe de altă parte.

Situându-se iniŃial pe poziŃiile unui tip de răspuns sau altuia, psihologia a dobândit şi ea, volens-nolens, atributul de idealistă, spiritualistă, subiectivistă sau de materialistă, naturalistă, obiectivă. A trebuit să treacă mai bine de o jumătate de secol din momentul constituirii ei ca ştiinŃă pentru a se detaşa de corsetul filosofic şi a se dezideologiza,

purcedând, „pe cont propriu" şi pe bază de cercetări concrete sistematice, la găsirea răspunsului la întrebarea „ce este şi ce reprezintă în sine psihicul?".

Pentru prima dată, un răspuns fundamentat ştiinŃific îl găsim în cadrul psihofiziologiei clasice a organelor de simŃ din secolul XIX. Este vorba de teoria hieroglifelor, formulată de H. Helmholtz şi de teoria

energiilor specifice ale organelor de simŃ a lui J. Muller. în lumina primei teorii, senzaŃiile şi percepŃiile sunt simple semne ale obiectelor şi fenomenelor externe, pe care creierul le realizează prin intermediul unor procese interne proprii, care nu ne sunt accesibile. în lumina celei de a doua teorii, senzaŃiile şi percepŃiile sunt stări ale energiilor specifice proprii fiecărui organ de simŃ, activate de stimularea externă (Muller utilizând drept stimuli curentul electric şi şocul mecanic, care sunt consideraŃi stimuli universali şi nespecifici).

Trebuie spus că ambele teorii, prin faptul că resping relaŃia de asemănare dintre senzaŃii/percepŃii şi obiectele externe, au fost invocate drept argument ştiinŃific forte în sprijinul agnosticismului.

Un pas înainte în apropierea de răspunsul contemporan la întrebarea privind natura psihicului l-a constituit introducerea noŃiunilor de reflectare

şi de imagine, pornindu-se de la fizică. La aceasta au contribuit îndeosebi cercetările efectuate în laboratorul lui W. Wundt, între anii 1900-1910. Aceste noŃiuni au meritul de a fi pus problema definirii ontologice a psihicului pe baza unei relaŃii de „corespondenŃă", de „asemănare" cu universul obiectelor şi fenomenelor externe, deşi, iniŃial, doar cu referire la procesele senzoriale. De altfel, accepŃiunea îngustă care se dădea noŃiunii de reflectare - de imprimare mecanică, directă şi pasivă, a formei unui obiect pe suprafaŃa altui obiect, pe o hârtie fotografică, într-o oglindă (aceasta din urmă o formă mai complexă) - nu permitea extinderea ei şi la interpretarea proceselor gândirii sau a voinŃei şi afectivităŃii.

A trebuit să mai treacă încă o bună perioadă de timp pentru ca noŃiunea de reflectare să fie regândită, revizuită, aprofundată.

La acest proces nu poate fi ignorată contribuŃia gnoseologiei marxiste. AdmiŃând că noŃiunea de reflectare este premisa fundamentală a explicării ştiinŃifice a naturii psihicului, marxismul a demonstrat că, pentru a deveni cu adevărat operantă pe terenul psihologiei umane, proprietatea reflectării trebuie abordată nu static (doar la nivel fizic elementar), ci dinamic-evolutiv, punându-se în evidenŃă existenŃa mai multor forme de reflectare, corespunzătoare diferitelor niveluri de organizare-dezvoltare a sistemelor reale: a) reflectarea mecano-fizică şi chimică, proprie sistemelor nevii; b) reflectarea biofiziologică, bazată pe excitabilitate,

proprie sistemelor vii vegetale (plantele); c) reflectarea psihică, bazată pe

sensibilitate şi sistemul nervos, proprie sistemelor animale, inclusiv omului. Spre deosebire de primele două forme de reflectare, care, fiecare din ele se prezintă la fel la toate clasele de corpuri (sisteme) de la nivelul dat, reflectarea psihică va înregistra în cursul evoluŃiei filogenetice modificări şi deosebiri semnificative de la o clasă de animale la alta, saltul calitativ major producându-se la om. In lumina celor de mai sus, psihicul uman poate fi definit ca o formă specifică de reflectare în plan individual intern a realităŃii externe obiective. Specificul reflectării rezidă în atributele de subiectiv, pe care trebuie să-l luăm aici în sens de activ

(selectiv, transformator, constructivist), şi de ideal, luat aici ca distinct calitativ şi ireductibil la material, la substanŃial-energetic (respingerea reducŃionismului materialist-vulgar).

In această definiŃie, noŃiunea de reflectare nu se circumscrie exclusiv relaŃiei de asemănare finalizate printr-o imagine, ci include şi relaŃia de

designare-simbolizare care duce şi la alt gen de „produse psihice", cum sunt, de pildă, noŃiunile, emoŃiile, sentimentele, motivele.

RelaŃia de asemănare şi imaginea reprezintă nivelul primar, necesar şi inevitabil (de neocolit) al elaborării edificiului vieŃii psihice. Constituirea conŃinuturilor şi schemelor gândirii nu este posibilă înainte şi fără formarea schemelor şi operaŃiilor perceptive. Componentele nonimagistice ale structurii psihice a omului sunt mediate de imagine, atât în cursul elaborării, cât şi în procesul aplicării lor la realitatea obiectivă.

Reflectarea prin designare-reprezentare şi constructivism permite trecerea de la aspectele de suprafaŃă, situaŃional-accidentale ale lucrurilor, la dezvăluirea determinaŃiilor şi relaŃiilor lor necesare şi esenŃiale, de la individual, particular la general, universal.

Ceea ce rămâne mai slab explicat în cadrul teoriei reflectării, chiar în varianta sa perfecŃionată, este atributul de ideal. Acesta va dobândi o bază riguros obiectivă de interpretare prin preluarea şi adoptarea noŃiunii de informaŃie, aşa cum a fost ea elaborată în cadrul ciberneticii generale (N. Wiener, 1966). Fiind o dimensiune obiectivă a universului, ireductibilă la substanŃă şi energie, informaŃia permite să se înŃeleagă natura calitativă a idealului ca determinaŃie a psihicului. Mai mult decât atât, ideal devine sinonim cu informaŃional. Astfel, principiul reflectării subiective se completează, devenind principiul reflectării şi modelării informaŃionale. Aceasta va însemna că psihicul în ansamblul său şi diferitele sale componente particulare sunt reflectări întruchipate în modele informa-

Ńionale interne ale lumii externe. Modelarea informaŃională o înŃelegem ca o succesiune ordonată de transformări şi operaŃii de extragere, codificare, transmisie, recodificare şi decodificare a semnalelor ce desemnează însuşiri, stări, relaŃii etc. ale obiectelor externe, considerate în acest caz surse (surse de informaŃie).

Modelarea informaŃională este de două tipuri: izomorfică şi homomorfică (fig.1).

Prin modelare izomorfică se realizează o corespondenŃă biunivocă între „elementele mulŃimii externe" (obiectul-sursă) şi „elementele mulŃimii interne" (imaginea psihică), ceea ce permite în plan comportamental obŃinerea unei identificări individuale (desprinderea şi recunoaşterea unui obiect în contextul altora din aceeaşi clasă). Prin modelare homomorfică se realizează o corespondenŃă selectiv-comprimată a „elementelor mulŃimii externe" (obiectul-sursă) şi „elementele mulŃimii interne" (constructul psihic), astfel că mai multor elemente din prima mulŃime le va corespunde un singur element în cea de a doua mulŃime. Modelul homomorfic permite trecerea de la identificarea individuală, singulară la identificarea de clasă, generalizată. Prin intermediul său se trece de la reflectarea senzorială la cea generalizat-abstractă (gândire). 68

In plan metodologic general, principiul reflectării şi modelării informaŃionale ne obligă ca, în abordarea psihicului, să evidenŃiem relaŃia conŃinuturilor diferitelor funcŃii şi procese particulare cu obiectele şi fenomenele externe. A analiza un proces psihic înseamnă a-l raporta la sursa sa externă (un stimul simplu, un obiect concret, o situaŃie, o problemă, un context relaŃional, sociocultural etc.).

Grila de autoevaluare:

1. Principiul relationarii neuropsihice vizeaza:

a. depasirea limitelor paralelismului psihofiziologic

b. depasirea limitelor structurii informatice de baza

2. Creierul

a. va putea intotdeauna sa genereze psihic, in virtutea simplei sale structuri celulare interne

b. nu va putea niciodata sa genereze psihic, in virtutea simplei sale structuri celulare interne

3. Conform principiului reflectarii si modelarii informationale

a. a analiza un proces psihic permite in plan comportamental obtinerea unei identificari individuale

b. a analiza un proces psihic inseamna a-l raporta la sursa sa externa

Bibliografie:

• Golu M. ( Principii de psihologie cibernetica, Ed. Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1975 )

• Rosca Al. ( Psihologie Generala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1976 )

Unitatea de invatare 5 - ( Golu, M., 2005, Fundamentele psihologiei, Ed. Fundatiei Romania de

maine, vol I, Bucuresti, p. 59-69 )

UNITATEA DE INVATARE 6

PRINCIPIILE PSIHOLOGIEI II

Idei principale:

1. Principiul actiunii si al unitatii constiinta- activitate

2. Principiul genetic si al istorismului

3. Principiul sistemicitatii

Obiective:

La sfârşitul acestui curs studenŃii vor fi capabili:

• Sa descrie principiul actiunii si al unitatii de constiinta-activitate

• Sa prezinte principiul genetic al istorismului

• Sa explice principiul sistemicitatii

3. Principiul actiunii si al unitatii constiinta- activitate

Acest principiu are, de asemenea, o importanŃă metodologică esenŃială pentru psihologia ştiinŃifică. El contribuie la scoaterea psihicului uman din sfera speculaŃiilor abstracte şi sterile şi la includerea lui în aria cercetării concrete autentice, postulând două teze principale: prima - forma primordială de existenŃă şi manifestare a psihicului este acŃiunea în plan extern a copilului cu obiectele concrete din jur; dezvoltarea structurilor psihice specifice se desfăşoară dinspre exterior spre interior; a

doua - între conştiinŃă, ca organizare subiectivă internă, şi activitate, ca manifestare obiectivă externă, există o relaŃie de dependenŃă şi condiŃionare reciprocă permanentă.

Principiul acŃiunii şi al unităŃii conştiinŃă-activitate a fost introdus într-o primă formulare de P. Janet. ConŃinutul lui a fost apoi îmbogăŃit şi dezvoltat de mari figuri ale psihologiei contemporane, precum H. Wallon, J. Piaget, L. S. Vâgotski, A. N. Leontiev, K. Pribram, J. Bruner, pe baza unor cercetări concrete, atât pe copii, cât şi pe adulŃi. Din punct de vedere genetic, formarea unei structuri psihice noi, chiar dacă este vorba de adult, procesul decurge mai rapid şi incomparabil mai eficient, dacă se integrează în cadrul acŃiunii externe cu obiecte, scheme sau imagini. (Aici, dinamica internă a conştiinŃei se subordonează schemei şi dinamicii acŃiunii materiale externe; acŃiunea precede conştiinŃa, ea având un caracter imediat, reactiv şi mai mult sau mai puŃin impulsiv). Pe măsură ce schemele de bază ale conştiinŃei se constituie, ele încep să preceadă, să pregătească şi să planifice acŃiunea, care devine mediată, intenŃionată, deliberată, anticipat orientată spre scop. In ordine inversă, traiectoria activităŃii, rezultatele ei, consecinŃele posibile (pozitive sau negative) influenŃează corector şi restructurant asupra conŃinutului şi funcŃionării ulterioare a structurilor conştiinŃei. ConştiinŃa nu numai se naşte, dar se şi dezvoltă în şi prin activitate -activitatea de joc (specifică perioadei copilăriei preşcolare), activitatea de învăŃare (caracteristică vârstei şcolare), activitatea profesională, de muncă fizică şi intelectuală (dominantă la vârsta adultă).

De la un punct încolo, conştiinŃa va subordona activitatea, imprimându-i schema sa logică de organizare şi desfăşurare. Tocmai graŃie funcŃiilor conştiinŃei - cognitive, proiective şi de reglare - în cadrul structurii activităŃii se va produce delimitarea între cele trei verigi principale - motivul, scopul şi mijlocul - şi, apoi, articularea lor criterial-condiŃionată, pe baza analizei şi evaluării prealabile a fiecăreia din ele. Cu cât o activitate este mai complexă, cu un grad mai ridicat de problematizare şi dificultate, cu atât performarea ei reclamă o implicare mai mare a conştiinŃei şi un nivel mai înalt de dezvoltare a structurilor şi funcŃiilor ei.

Principiul unităŃii conştiinŃă-activitate este singurul care permite depăşirea limitelor, atât ale psihologiei introspecŃioniste clasice, care 70 considera conştiinŃa ca unic obiect de studiu al psihologiei, cât şi ale behaviorismului watsonian, care nega realitatea de fapt a conştiinŃei, declarând drept obiect unic de studiu al psihologiei comportamentul

extern. In locul acestor paradigme unilateral absolutizante, care reclamau ruperea şi opunerea antagonică a planului subiectiv intern şi a celui obiectiv (comportamental) extern, este avansată paradigma

interacŃionistă (relaŃional-circulară), care afirmă complementaritatea şi convertibilitatea reciprocă în succesiunea secvenŃelor temporare, a subiectivului şi a obiectivului, reciprocitatea proceselor de interiorizare şi de exteriorizare (obiectivare).

4. Principiul genetic si al istorismului

In istoria psihologiei, în interpretarea originii psihicului s-au delimitat şi confruntat două concepŃii: concepŃia ineistă, care-şi are rădăcinile în filosofia lui Platon, apoi în cea a lui Descartes şi Kant, fiind sistematic dezvoltată de savantul englez Fr. Galton (teoria capacităŃilor înnăscute), încercându-se argumentarea ei experimentală din partea şcolii gestaltiste, şi concepŃia genetistă, care-şi trage obârşia din filosofia senzualist-pozitivistă a lui J. Locke şi din gândirea materialiştilor francezi din sec. XVIII - Diderot, La Mettrie, Helvetius - şi dezvoltată prin analiză psihologică sistematică de către H. Spencer. In prima sa variantă însă, această concepŃie era grevată de două principale limite, care-i diminuau considerabil valoarea explicativă.

Prima limită consta în ignorarea sau negarea totală a înnăscutului, ereditarului în constituirea vieŃii psihice a individului şi în absolutizarea dobânditului, a rolului determinant al mediului extern, al educaŃiei. Astfel, se considera că, la naştere, individul uman este o tabula rasa, total lipsit de orice zestre comportamentală înnăscută; tot ce va deveni el mai târziu, sub aspectul funcŃiilor şi capacităŃilor psihice, se datoreşte exclusiv influenŃelor mediului extern (atotputernicia educaŃiei: din oricine se poate face orice printr-o manevrare adecvată a acŃiunii factorilor externi).

Cea de-a doua limită consta în absolutizarea continuităŃii şi ignorarea discontinuităŃii în traiectoria generală a procesului genetic. Dezvoltarea psiho-comportamentală dobândea, în acest caz, caracterul unor simple acumulări cantitative de acelaşi ordin şi rang, fără a se marca diferenŃe calitative între etape, stadii şi niveluri (evoluŃie plată, liniară). Astfel interpretată, dezvoltarea îşi pierdea, practic, sensul ei real - de generare a unor forme şi structuri noi, de trecere ascendentă de la inferior la superior, de la simplu la complex.

Revizuirea noŃiunii de dezvoltare şi formularea în accepŃiunea sa actuală a principiului genetic şi al istorismului o datorăm lui J. Piaget, H. Wallon, L.S. Vâgotski şi A.N. Leontiev.

în noua sa variantă, acest principiu impune următoarele exigenŃe de ordin metodologic: a) pentru a realiza o înŃelegere şi explicare veridică a modului de organizare şi funcŃionare a vieŃii psihice la un moment dat, este necesar să luăm în considerare dimensiunea sa genetică şi să supunem cercetării etapele evoluŃiei sale anterioare; b) cu cât o funcŃie psihică este mai complexă şi se situează la un nivel evolutiv mai înalt, cu atât înŃelegerea şi explicarea ei reclamă dezvăluirea şi cunoaşterea devenirii şi genezei ei, a stadiilor pe care le-a parcurs până la forma actuală (astfel, de pildă, Piaget a demonstrat că înŃelegerea şi explicarea adevăratei naturi a operaŃiilor formale ale gândirii nu sunt posibile fără cunoaşterea stadiilor pe care le parcurge dezvoltarea inteligenŃei - stadiul senzorio-motor, stadiul operaŃiilor concrete obiectuale, stadiul operaŃiilor

în planul limbajului extern); c) interpretarea dezvoltării ca rezultat al interacŃiunii complexe, contradictorii dintre influenŃele mediului extern şi ansamblul condiŃiilor interne, dintre înnăscut şi dobândit, dintre stabil, invariant şi modificabil, variabil (în cazul omului, esenŃială devine interacŃiunea dintre factorii biologici şi cei culturali); d) admiterea momentului de discontinuitate pe traiectoria generală a dezvoltării psihocomportamentale şi, implicit, a deosebirilor de ordin calitativ atât între indivizii situaŃi pe trepte evolutive diferite (între om şi animal, între diferitele clase de animale, între copil şi adult), cât şi individuale (mai ales la om: procese inferioare, de ex., senzaŃiile, şi procese superioare, de ex., gândirea logico-simbolică, abstractă); e) corelarea în cursul analizei şi al elaborării teoriei psihologice generalizate a planului orizontal (sincronic) cu cel longitudinal (diacronic), a planului ontogenetic (dezvoltarea psihică la nivel individual) cu cel filogenetic şi istoric (dezvoltarea psihică pe scară animală, până la om, iar la om, dezvoltarea psihică în plan istoric-cultural, în succesiunea epocilor şi a generaŃiilor); această exigenŃă duce în sfera cercetării concrete la individualizarea strategiilor genetic-comparative, de tip orizontal şi longitudinal sau mixt.

5. Principiul sistemicitatii

Acest principiu a fost cel mai târziu introdus în psihologie, în a doua jumătate a sec. XX, după afirmarea pe scară largă a metodologiei sistemice şi cibernetice. El defineşte modul general de abordare a psihicului, ca realitate specifică, din perspectiva raportului parte-întreg şi „obiect"-„mediu". In istoria psihologiei, aşa cum am mai menŃionat, s-au afirmat două astfel de moduri: unul, bazat pe absolutizarea primordialităŃii părŃii şi negarea existenŃei de sine a întregului, care abordează psihicul ca o simplă sumă de senzaŃii, constituită pe baza legilor asociaŃiei (psihologia asociaŃionistă); celălalt, întemeiat pe operaŃia opusă de absolutizare a primordialităŃii întregului şi negarea consistenŃei de sine a părŃii, care abordează psihicul ca un întreg organizat indisociabil şi ireductibil la suma elementelor care-l compun (psihologia gestaltistă). Ambele aceste moduri de abordare s-au dovedit nesatisfăcătoare din punct de vedere metodologic, pentru că, mai întâi, fiecare s-a constituit pe absolutizarea a ceea ce respingea sau nega celălalt - opusul său; apoi, fiecare promova ideea studiului psihicului în sine, izolat de mediul extern. Principiul sistemicităŃii se întemeiază pe o rezolvare diferită a problemei raportului parte-întreg, nu prin negare şi absolutizare unilaterală, ci prin relativizare şi complementaritate, în cadrul noŃiunii generice de sistem.

Aplicarea lui vine să înlocuiască cele două moduri de abordare men-Ńionate mai sus cu unul nou denumit sistemic. Acesta presupune că psihicul, în ansamblul său, precum şi diferitele sale componente desprinse ca obiect al cercetării concrete trebuie considerate sisteme; sistem însemnând o „mulŃime de elemente aflate într-o relaŃie nonîntâmplătoare", de unde rezultă o emergenŃă (determinaŃie calitativă supraordonată) specifică şi ireductibilă; ca urmare, centrul de greutate al analizei trebuie deplasat de la elemente (analiză anatomistă, dominantă în ştiinŃa clasică) la relaŃia dintre acestea (analiză funcŃional-dinamică prioritară în ştiinŃa

contemporană). Intrucât orice sistem se delimitează în raport cu un anumit mediu, studiul său trebuie să se facă în relaŃia lui cu acest mediu: S M.

Atunci, schema logică generală a abordării sistemice va lua următoarea formă: 1. desprinderea, pe baza unor criterii, a unei anumite entităŃi ca obiect de cercetare (analiză) şi considerarea ei ca sistem (Si); 2. stabilirea mediului de referinŃă (Mj); 3. încadrarea sistemului astfel delimitat într-una din clasele posibile de sisteme (static-dinamic, închis-semideschis-deschis, simplu-complex-foarte complex, determinist-probabilist); 4. alegerea în funcŃie de clasa de apartenenŃă a metodelor adecvate de investigaŃie/cercetare şi de analiză/interpretare a datelor; 5. alcătuirea profilului de stare şi, eventual, a portretului fazic; 6. formularea legilor de organizare şi funcŃionare ale sistemului; 7. stabilirea locului şi rolului sistemului dat în cadrul sistemului înglobant, supraordonat.

Corelând şi sintetizând conŃinutul celor şase principii pe care le-am expus mai sus, obŃinem următoarea paradigmă, pe care trebuie să se întemeieze orice demers ştiinŃific în domeniul psihologiei:

1. psihicul este un fenomen natural care trebuie abordat prin prisma unui determinism extern obiectiv;

2. psihicul trebuie analizat în orice moment ca funcŃie a sistemului nervos, a creierului; problema mecanismelor neuronale ale diferitelor funcŃii psihice particulare nu trebuie considerată facultativă, ci o dominantă a cercetărilor psihologice contemporane;

3. psihicul are un caracter reflectoriu şi se constituie ca model informaŃional intern al lumii externe; analiza şi interpretarea naturii lui trebuie să se realizeze prin raportare la obiectele şi sursele informaŃionale externe; conŃinutul reflectoriu-informaŃional al fiecărui proces psihic se elaborează activ şi selectiv, prin raportarea obiectelor şi situaŃiilor externe la stările interne de necesitate ale subiectului, la motivele şi scopurile activităŃii sale; analiza psihicului nu poate fi completă fără evidenŃierea rolului său instrumental-adaptativ în raporturile individului cu lumea; însăşi apariŃia sa a fost determinată de necesitatea obiectivă a adaptării la mediu a organismului animal în condiŃiile unui mod de viaŃă mobil, care reclamă prezenŃa funcŃiilor de explorare, orientare şi semnalizare, funcŃii reflectoriu-informaŃionale proprii psihicului;

4. psihicul se constituie în şi prin activitatea individului orientată spre şi asupra obiectelor şi fenomenelor externe; forma primordială de manifestare a psihicului uman este acŃiunea externă a copilului cu obiectele din jur; schemele operatorii ale conştiinŃei sunt rezultatul interiorizării schemelor de organizare-desfăşurare a acŃiunii; pe măsura constituirii şi consolidării, structurile şi conŃinuturile informaŃionale ale conştiinŃei vor precede şi vor pregăti acŃiunea, amplificându-i considerabil finalitatea şi eficienŃa; astfel, analiza psihicului uman, a conştiinŃei trebuie să se efectueze prin raportare permanentă la activitate, în contextul activităŃii;

5. psihicul nu este un dat imuabil, pre-format, ci un „produs" al unui proces evolutiv - filo şi ontogenetic -, circumscris interacŃiunii adaptative a organismelor animale cu mediul; abordarea şi analiza lui trebuie să releve dimensiunea genetică şi să evidenŃieze deosebirile de ordin cantitativ şi calitativ dintre diferitele forme evolutive ale vieŃii psihice şi între diferitele stadii ale ontogenezei;

6. psihicul întruneşte toate atributele cerute de noŃiunea de sistem; el trebuie, aşadar, abordat, analizat şi interpretat pe baza metodologiei sistemice, cu respectarea exigenŃelor ce derivă din specificul său calitativ.

Grila de autoevaluare:

1. Intr-o prima formulare, principiul actiunii si al unitatii constiinta- activitate

a. a fost introdus de P. Janet

b. a fost introdus de J. Bruner

2. Principiul actiunii si al unitatii constiinta- activitate postuleaza:

a. intre constiinta si activitate exista o relatie de dependenta si conditionare reciproca permanenta

b. activitatea se naste si se dezvolta prin constiinta, imprimandu-i schema sa logica de organizare si desfasurare

3. Conform principiului actiunii si al unitatii constiinta- activitate

a. activitatea se creeaza si se dezvolta din constiinta, imprimandu-i schema sa logica de organizare si desfasurare

b. odata constituite, schemele de baza ale constiintei incep sa preceada, sa pregateasca si sa palnifice actiunea, care devine mediata, intentionata

Bibliografie:

• Golu M. ( Principii de psihologie cibernetica, Ed. Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1975 )

• Rosca Al. ( Psihologie Generala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1976 )

Unitatea de invatare 6- ( Golu, M., 2005, Fundamentele psihologiei, Ed. Fundatiei Romania de

maine, vol I, Bucuresti, p. 69-74 )

UNITATEA DE INVATARE 7

NATURA PSIHICULUI UMAN

Plan de idei:

1.Complexitatea noŃiunii de psihic

Obiective:

La sfârşitul acestui curs studenŃii vor fi capabili:

• sa inteleaga notiunea de psihic uman

• sa inteleaga caracterul reflectoriu al psihicului

1. Complexitatea noŃiunii de psihic

La simpozionul AsociaŃiei franceze de psihologie ştiinŃifică, pe tema Comportament, cogniŃie, conştiinŃă (18-20 sept. 1985), P. Fraisse îşi intitula comunicarea: Psihologia în căutarea obiectului său? Şi apoi se întreba: "Este aceasta o problemă? Dacă da, pentru a răspunde într-

un cuvânt, psihologia, cum indică şi numele său, este ştiinŃa psihicului."

Remarca lui Fraisse nu are doar sensul de a reveni la definirea etimologică a psihologiei, ci încearcă să reabiliteze noŃiunea de psihic. Diverşi autori (K. Lewin, în 1939, R. Cattell, în 1946, însuşi P. Fraisse, în 1957), corijând formula SR, au propus paradigma SPR, în care S = stimul, P = personalitate, R = reacŃie. Numai că termenul de personalitate nu este suficient, deoarece în uzajul lui curent arată ceea ce este foarte individual în om. El este, mai degrabă, specific pentru psihologia diferenŃială, decât pentru psihologia generală. Aceste considerente îl determină pe Fraisse să substituie cuvântul personalitate din formula SPR cu cel de psihic. Se pare, spune el, că şi americanii (G. Mandler, 1954, G.A. Miller, 1962, H.J. Jenson, 1987) utilizează frecvent termenul de mind cu sens de psihic. Psihicul este locul de organizare a tuturor proceselor psihice care intervin între S şi R. El există la animal, dar la om asistăm la emergenŃa unui nou spaŃiu, care se diferenŃiază de cel animal prin: 1) greutatea relativă a creierului; 2) apariŃia funcŃiei simbolice; 3) apariŃia "prizei de conştiinŃă". "Eu gândesc că punctul de

plecare al oricărui studiu psihologic rămâne comportamentul, dar cred

că psihologia trebuie să fie definită ca o ştiinŃă a psihicului, mai curând

decât o ştiinŃă a comportamentului. Acestui psihic îi corespund toate

formele de eleborare a comportamentului nostru. Ei se insera în

biologie, corespunde numeroaselor elaborări nonconştiente. ConştiinŃa

nu este decât unu/ dintre manifestările sale, ei se exprimă, în sfârşit, în

comportamentul complex, depinzând de jocul posibilului... Psihicul este

ansamblul proceselor care determină conduita noastră" ([78], p. 268). Cuvintele lui Fraisse redimensionează noŃiunea de psihic ca obiect al psihologiei, dar atrag atenŃia asupra necesităŃii abordării lui adecvate, în acord cu progresele importante înregistrate în alte ştiinŃe (biologie, neurologie, sociale). Totodată, ele repun în discuŃie controversata pro-blemă a naturii psihicului. Ce este psihicul?, care sunt caracteristiciie sale?, prin ce se diferenŃiază el de alte forme reacŃîonale ale organismului la mediu? - iată întrebări care, odată cu progresul ştiinŃelor» în loc să devină mai uşoare, s-au complicat şi mai mult.

înainte de a răspunde la aceste întrebări, trebuie să specificăm că încă de foarte timpuriu s-a conştientizat complexitatea enormă a psihicului, poziŃia excepŃională, statutul de excepŃie al fenomenelor psihice şi ai corelatelor lor comportamentale în rândul celorlalte fenomene existente în univers. Mărturie în acest sens, stau concepŃiile contradictorii care au fost elaborate asupra lui, disputele aprige ce au avut loc între religie, mitologie, filosofie şi ştiinŃă, referitoare la spe-cificul fenomenelor psihice. Psihicul a devenit materialul extrapolărilor religioase, al absolutizărilor sacre, al construcŃiilor fastidioase de esenŃă

spiritualistă sau, în explicarea lui, au fost utilizate scheme extrem de simple, împrumutate din lumea fizică. De la concepŃia naivă şi rudimentară a psihicului ca un homunculus, cu sediul în piept, cu rol ; esenŃial în viaŃa omului, el fiind un fel de principiu vital, s-a trecut fie la concepŃiile de maximalizare şi absolutizare spiritualistă, fie la cele materialist vulgare. Psihicul era când suflu, spirit divin, ceva nevăzut, intangibil, dematerializat fizic, fluid, localizat temporar în om, în esenŃă, .liber şi atemporal, când materie propriu-zîsă. Chiar şi atunci; când se recurge la unul şi acelaşi tip de explicaŃie (să spunem materialist), părerile sunt foarte nuanŃate. Pentru unii, psihicul este materie propriu-zîsă ("gândirea este o secreŃie a creierului, aşa cum bila este o secreŃie a

ficatuiuV - declarau materialiştii vulgari), pentru alŃii, el este tot materie, dar rarefiată.

Complexitatea psihicului provine din natura sa contradictorie, din iopstazele diferite sub care apare şi, mai ales, din dinamica funcŃionalităŃii sale. El este interiorizat (ascuns, latent, virtual), dar şi exteriorizat (manifest, real), dispune de desfăşurări normale, specifice, fireşti, dar şi de desfăşurări surprinzătoare, patologice (vise, halucinaŃii, evocări spontane, stări emoŃionale şi ideative, bizare, stranii); este determinat, dat, produs al împrejurărilor, dar şi determinant, liber, producător de împrejurări, prin el oamenii propagându-şi forŃa de inteligenŃă şi acŃiune, experienŃă şi voinŃă. După cum arată Paul Popescu-Neveanu, la nivelul psihicului determinările polimorfe trec în autodeterminări, de unde efectele de libertate şi creaŃie, activitatea transformatoare. La om, psihicul conduce şi instrumentează viaŃa, mijloceşte depăşirea naturii prin cultură. în aceste condiŃii, era mai mult decât firesc să apară concepŃii, teorii şi orientări contradictorii, cu privire la natura psihicului uman. Cercetările îndelungi şi minuŃioase au reuşit, însă, să descifreze complexitatea psihicului, stabilind o serie de caracteristici ale acestuia, pe care le vom schiŃa în continuare.

Caracteristicile psihicului uman: a) Psihicul ca formă a vieŃii de relaŃie Toate organismele vii există în virtutea legităŃii adaptării. Ele

exercită funcŃii de semnalizare, adică 1e mediere a reacŃiilor şi coportamentelor vitale, prin informaŃii dobândite la diferite niveluri (iritabilitate, excitabilitate, sensibilitate, inteligenŃă senzoriomotorie, reflexivitate etc). RelaŃiile de semnalizare fac parte din sfera vieŃii de relaŃie; în absenŃa ior, dat fiind faptul că nu se poate asigura schimbul de substanŃe, conservarea, reproducerea şi celelalte funcŃii adapta-tive, existenŃa organismului este pusă în pericol. Psihicul reprezintă una dintre formele vieŃii de relaŃie, când organismul reacŃionează prin sensibilitate, inteligenŃă, reflexivitate. Numai în relaŃie cu ceva, omul aude, vede, elaborează gânduri, face mişcări. Suspendarea relaŃiei cu ambianŃa duce la perturbarea vieŃii psihice, face imposibilă viaŃă în general. Faptul acesta a fost demonstrat prin intermediul experimentelor de izolare şi privare senzorială, efectuate de Bexton, Heron şi Scott, în 1954, în laboratorul lui Hebb. SubiecŃilor li s-a cerut să nu facă nimic, ci să stea culcaŃi confortabil, pe un divan, într-o cameră în care s-a întrerupt însă orice contact senzorial cu realitatea înconjurătoare (nu vedeau, nu auzeau, nu se mişcau, nu puteau să pipăie etc). După 20 de ore de absenŃă a contactului cu lumea exterioară, erau tulburaŃi, nefiind capabili să se comporte şi să gândească normal. S-a constatat apariŃia unor tulburări emoŃionale, scăderea performanŃelor intelectuale, examinate cu ajutorul testelor, apariŃia unor halucinaŃii. (După J. Nuttin, 1957, p. 39-40). Aşadar,

psihicul nu există şi nu funcŃionează normal decât în relaŃie cu exteriorul, iar lumea obiectelor fiind expresia directă, nemijlocită a vieŃii de relaŃie a individului.

b) Psihicul ca fenomen inseparabil de structurile materiale, cuantice şi energetice

Raportat la substratul său material, psihicul apare ca având origine materială, ca provenind din materie, dar ca neidentificându-se cu ea, ca fiind un produs, un rezultat al materiei superior organizate. Identitatea structurilor informaŃionale şi de conştiinŃă ale psihicului nu poate exsista şi persista în afara raportului material energetic, fizico-chimic, electrofiziologîc. Destructurărea sau suspendarea funcŃiilor psihice odată cu distrugerea organului de simŃ, a unor părŃi din creier sau a unor traume cerebrale demonstrează legătura indestructibilă dintre psihic şi creier. în sprijinul aceleiaşi idei pot fi aduse şi alte argumente: modificările psihice în condiŃiile unor maladii cerebrale, administrării drogurilor sau substanŃelor psihotrope, imposibilitatea reanimării în condiŃiile morŃii clinice (când este depăşit un anumit interval de timp, neuronii alterându-se şi dezagregându-se în 5-10 minute) etc.

Legătura dintre psihic şi creier a fost demonstrată prin atâtea argumente, încât la ora actuală aproape nimeni n-o mai contestă. DivergenŃele apar în modul de interpretare a naturii acestei legături.

ReprezentanŃii dudismului sau paralelismului (J.C. Eccles, 1977; W. Penfield, 1967 etc.) consideră că procesele conştiinŃei şi procesele neuronale se desfăşoară paralel. Creierul nu este organul . sau mecanismul realizării conştiinŃei, ci un simplu "suport" sau "instrument" al principiiilor şi constantelor spirituale preexistente. Concluzia lor este clară: studiul creierul nu este de nici un folos în înŃelegerea psihicului, după cum nici studiul legilor de desfăşurare şi funcŃionare ale psihicului nu ajută la înŃelegerea creierului.

Orientarea monist-ionistă, care presupune, în principal, reducerea psihicului la creier, a psihologicului la fiziologic, se manifestă în psihologia contemporană sub diferite forme. De pildă, reprezentanŃii ciberneticii, studiind inteligenŃa artificială, au ajuns la concluzia că aceasta este identică cu cea naturală, fapt care i-a determinat să reducă inteligenŃa naturală la cea artificială. ReprezentanŃii biochimiei au demonstrat existenŃa unor dependenŃe logice între stările de conştiinŃă şi anumite elemente chimice şi neurosecreŃii. S-a conchis, astfel, că psihicul este generat de structura celulară a creierului şi că el ar putea fi descris cu ajutorul formulelor transformărilor chimice. în sfârşit, reprezentanŃii psihobiologiei au tendinŃa de a identifica comportamentul cu activitatea nervoasă a creierului. "ExplicaŃia finală a comportamentului sau a altor

procese mentale se regăseşte la nivelul activităŃii fiziologice a corpului şi,

în mod particular, a sistemului nervos - spunea Lashley (1930), unul dintre părinŃii psihobiologiei moderne. Aceeaşi idee o regăsim expres formulată şi de alŃi autori. "Mentalul şi fiziologicul nu sunt decât două

descripŃii ale uneia şi aceleiaşi realităŃi subiacente" (J.E. Borgen, 1986). "Identitatea dintre stările mentale şi stările fiziologice sau fiziochimice

ale creierului se impun cu toată legitimitatea" ([46], p. 364). Asemenea afirmaŃii au la bază rezultatele obŃinute în experimentele făcute asupra "creierului divizat". Este vorba de un preparat experimental, care permite ca informaŃia căpătată de un ochi să nu poată fi condusă decât în acelaşi emisfer, iar secŃiunea corpului calos împiedică informaŃia de a se propaga la celălat emisfer. Cercetările lui Franco Le por e arată că, chiar în condiŃiile creierului divizat, comportamentul este normal, ceea ce îl face

să afirme: în chiar acelaşi organism, avem două creiere capabile fiecare

să funcŃioneze normal şi independent unul de altuP ([118], p. 17). Constatând, apoi, că fiecare emisferă este specializată în realizarea anumitor funcŃii, autorul se întreabă: "nu suntem îndreptăŃiŃi să spunem, în

acest caz, că fiecare emisferă are o conştiinŃă a ei, care îi este proprie?1

(idem, p. 28). Deşi unii autori (R.W. Sperry, 1986) consideră că procesul bilateral poate fi perceput ca un conştient mental integrat care, funcŃional şi în termeni de cauzalitate, este calitativ superior sumei activităŃilor emisferelor, el exercitând un control cauzal descendent asupra activităŃilor nervoase ale emisferelor, reducŃia psihicului la structural-fiziologic se păstrează.

In locul celor două modele limitate, unilaterale, M. Golu (1984) propune modelul interacŃionist sistemic, care postulează: "creierul apare

şi se dezvoltă ca organ al psihicului, iar psihicul este funcŃia lui, creierul

şi psihicul nu sunt entităŃi corelate din afară, ci formează o unitate

evolutivă dinamică, creierul nu poate genera psihic în virtutea organizării

sale celulare şi a activismului său bioenergetic; izolat de sursele

informaŃionale, oricât de bine ar fi programat din punct de vedere

genetic, el nu ar ajunge să producă nici imagini nici idei, nici amintiri, el

nu produce viaŃa psihică, aceasta elaborându-se treptat în ontogeneză;

specializarea sa funcŃională se prezintă ca potentă, trecerea ei în act

făcânduse prin conectarea cu fluxurile informaŃionale şi cu prelucrarea

lof ([88], p. 263-264).

c) Psihicul ca formă de reflectare ideal-subiectivă şi constructivă a realităŃii Modul de fiinŃare al psihicului este imaginea, ca proces primar,

constructorul generalizat-abstract, ca produs secundar, trăirea, ca vibraŃie a întregului organism, efortul, încordarea, ca mobilizare a resurselor neuropsihice. Toate aceste produse reflectă (oglindesc) anumite însuşiri ale obiectelor, concordanŃa sau neconcordanŃa dintre stările interne ale organismului şi împrejurările externe, gradul de adecvare dintre încordarea internă şi dificultăŃile obstacolului. Cu alte cuvinte, psihicul are proprietatea de a reproduce, de a transpune obiectivul în subiectv, a realităŃii înconjurătoare în plan ideal. Reflectarea este o calitate generală a întregii materii (fie ea organică sau anorganică).

Reflectarea psihică se distinge de alte forme de reflectare, întâlnite la alte niveluri, prin caracterul său ideal, activ şi subiectiv. Prin idealitatea

sa, psihicul, ca "fenomen" impalpabil, imponderabil, inefabil, se opune lumii materiale» dar, totodată, o dezvăluie. Prin activi-smul său, care presupune schimbarea concomitentă în obiectul reflectat şi subiectul care reflectă, mai mult chiar, relaŃia dintre obiect şi subiect, psihicul se opune nemişcării. El nu este o simplă contemplare, ceva mort, abstract, fără mişcare şi contradicŃii, ci viu, în continuă mişcare, transformare. în sfârşit, prin caracterul său subiectiv, pshicul se impregnează de tot ceea ce este propriu, specific subiectului, reprezentativ pentru el. Aceasta nu înseamnă că reflectarea subiectivă ar fi eronată, dar nici că ea ar exclude total posibilitatea apariŃiei unor erori. A fi subiectiv înseamnă a reflecta corect, adecvat, a reflecta obiectul ca obiect, deci, ca atare, însă filtrat prin propria interioritate psihică. în condiŃiile apariŃiei unor factori perturbatori (la nivelul obiectului, al subiectului sau al mediului ce se interpune între subiect şi obiect) reflectarea se deformează, dar, şi în aceste condiŃii, . din necesităŃi adaptaŃive, până la urmă ea se corectează. Când vorbim despre caracterul subiectiv al reflectării psihice, nu trebuie să cădem nici în

cealaltă extremă, şi anume, să considerăm că ea copiază, fotografiază, epuizează realitatea. Ea nu epuizează obiectul, dar înaintează treptat spre surprinderea esenŃei lui.

InŃelegerea caracterului reflectoriu al psihicului reprezintă un câştig metodologic important al psihologiei. A râmâne, însă, doar la acest nivel ar fi insuficient, deoarece psihicul are nu numai capacitatea de a oglindi, de a reproduce realitatea, ci de a o şi crea, oferind la ieşire mai multe informaŃii decât s-au constatat la intrare. Reflectarea se prelungeşte, astfel, cu creaŃia. Deşi între reflectare şi creaŃie există o strânsă legătură, ambele având rol important în procesele adaptaŃi ve, ambele subordnându-se aceloraşi criterii de eficienŃă, nu trebuie ca ele să fie identificate şi nici reduse una la alta, mai ales creaŃia la reflectare. De altfel, studierea lor comparativă a dus la discriminarea reproductivului de creaŃie (Selz, Cattell, Guiiford). Reflectarea împrumută modele din realitate, are mai ales caracter reproductiv, creaŃia recurge la combinări şi transformări înnoitoare ale realităŃii, refelectarea asigură echilibrul subiect-obiect, creaŃia perturbă acest echilibru în numele unei reechilibrări superioare; reflectarea poate fi tratată ca o descoperire prin operaŃii, ca o deplasare informaŃională cu rezultate reproductive, creaŃia ca o inovaŃie şi invenŃie, ca o transformare informaŃională cu rezultate productive; reflectarea potenŃează creaŃia, dar atitudinea transformativă poate premerge reflectării. Şi totuşi, ceea ce are importanŃă în funcŃionalitatea concretă a psihicului nu este opunerea, ci complementaritatea lor. u

lndisocierea

dintre reproductiv şi creativ, ambele aproximative şi deci neexclusive, se

leagă de faptul că, la baza ambelor, se află construcŃii operaŃionale

continue, constructivismul explicând atât reflectarea, ce presupune ca

mijloace procesele informational-cognitive, cât şi creaŃia, care nu doar că

se explică, dar se şi defineşte prin constructivism? ([183], p. 45).

d) Psihicul ca fenomen condiŃionat şi determinat social-istoric

Dat fiind faptul că este prin execelenŃă o fiinŃă socială, relaŃională, trăind şi acŃionând alături de alŃi oameni, înseamnă că împrejurările şi contextele situaŃionale în care este implicat îi modelează simŃirea, gândirea, voinŃa, comportamentul. Antropogeneza şi psihogeneza individuală sunt, poate, cele mai solicitate argumente care ilustrează condiŃionarea social-istorică a psihicului uman. La om, nu există un biologic pur, ci filtrat prin social. EvoluŃia omului se realizează nu de la sine, ci prin intermediul mijloacelor materiale (uneltele fizice, obiectele cu care acesta acŃionează), dar şi a mijloacelor spirituale (semne, simboluri, cuvinte). Societatea îi furnizează, însă, omului nu doar mijloacele ce urmează, a fi preluate, interiorizate, asimilate, ci şi conŃinuturile cu care acesta va opera. Sociologia arată că omul îşi apropie subiectiv nu numai realitatea fizică, ci şi realitatea socială, istoria unui individ izolat neputând fi ruptă de istoria celor care l-au precedat sau a celor care îi sunt contemporani. Comportamentul individual este impregnat de obiceiuri, tradiŃii, mentalităŃi, prejudecăŃi, ca şi de ceea ce s-ar putea denumi "spiritul vremii", al epocii. Treptat, comportamentele individuale, implicit procesele psihice consubstanŃiale acestora, se instituŃionalizează. Cercetările ontologice au evidenŃiat existenŃa nenumăratelor variaŃii socioculturale ale diferitelor manifestări psihice individuale. Margaret Mead, de exemplu, a arătat că o serie de fenomene specifice culturii şi civilizaŃiei occidentale (complexul Oedip, criza adolescenŃei etc) nu sunt întâlnite în alte culturi şi civilizaŃii Ruth Benedict descrie cu lux de

amănunte felul în care este concepută persoana în cultura occidentală şi la japonezi. Valorile societăŃii, modelele culturale existenta şi practicate îşi pun amprenta asupra psihiclui individual. Uneori, această influenŃă este atât de mare încât ele generează apariŃia unei u

personalităŃi de bază"

(Kardiner) sau "personalităŃi de statut (Linton). Ceea ce trebuie să reŃinem, însă, este faptul ca fenomenele sunt

inegal influenŃate social. Aceasta înseamnă că cele primare, comune pentru om şi animal, sunt doar condiŃionate social-istoric, în timp ce cele superioare, specific umane, sunt determinate social-istoric; primele se pot dezvolta până la un anumit nivel calitativ şi în afara influenŃelor sociale, pe când celelalte nu pot fi concepute indiferent de factorii socioistorici. Copiii crescuŃi de animale sunt poate cel mai concludent argument în acest sens. Ei s-au dezvoltat sub raport biologic, şi-au amplificat şi ascuŃit unele capacităŃi senzoriale şi motorii prezente şi la animale; în schimb, chiar după ce au fost readuşi în mediul social, n-au putut să-şî formeze şi dezvolte capacităŃile specific umane (limbaj, gândire etc).

Grila de autoevaluare:

1. O caracteristica a psihicului uman este:

a. psihicul ca forma de reflectare ideal- subiectiva si constructiva a realitatii

b. psihicul ca fenomen conditionat si determinat cultural

2. O caracteristica a psihicului uman o constituie:

a. psihicul ca fenomen informational determinat energetic

b. psihicul ca fenomen inseparabil de structurile materiale, cuantice si energetice

3. O caracteristica a psihicului uman consta in:

a. psihicul ca fenomen condiŃionat şi determinat social-istoric

b. psihicul ca forma de reflectare obiectiva a realitatii

Bibliografie:

• Golu M. ( Natura Psihicului Uman – Problema a cercetarii interdisciplinare, Revista de Psihologie 4,1984 )

• Popescu Neveanu P, Zlate M. ( Psihologie scolara, Bucuresti, Tipografia Universitatii, 1987 )

Unitatea de invatare 7 - ( Zlate, M., 2000, Fundamentele psihologiei, Ed. Pro Humanitate,

Bucuresti, p. 51-58 )

UNITATEA DE INVATARE 8

NIVELURI STRUCTURAL-FUNCTIONALE ALE PSIHICULUI

Plan de idei:

1.Constientul.

2. Subconstientul.

3. Inconstientul.

4. RelaŃiile dintre conştient şi inconştient.

Obiective:

La sfârşitul acestui curs studenŃii vor fi capabili:

• Sa defineasca conceptele de constient, subconstient, inconstient..

• Sa enumere relatiile dintre constient si inconstient.

1. Conştientul

Conştientul este unul dintre cele mai importante niveluri de

organizare a vieŃii psihice a individului, care a fost când afirmat, când negat cu vehemenŃă. Pentru introspecŃionişti, toată viaŃa psihică este conştientă, în timp ce, pentru behaviorişti, conştiinŃa nu are nici o însemnătate şi este eliminată din psihologie. Aşa încât, conştiinŃa poate fi definită ca fiind totul (psihologia fără inconştient) sau nimic (psihologia fără conştiinŃă). Ea a fost când redusă la o simplă funcŃie psihică, numită deseori "vigilenŃă", când extinsă până la pierderea în generalitatea vieŃii psihice, prin asimilarea cu gândirea reflexivă şi critică, cu Eul şi personalitatea, cu praxisul şi etica voinŃei. în sfârşit, conştiinŃa a fost când socotită ca un epifenomen, un reflex întâmplător, o abstracŃie care poate fi sustrasă vieŃii psihice sau adăugată maşinilor electronice, când abandonată în reŃeaua relaŃiilor existenŃiale sau a structurilor interpersonale.

Unii autori interpretează conştiinŃa static sau topic, comparabilă cu câmpul vizual, ce dispune de zone centrale şi zone periferice. Pentru Wundt, ea este o "sinteză creatoare", iar pentru Buhler un "efect de iluminare", ce are loc în centrul său, în zona conştiinŃei clare. AlŃi autori aduc o viziune dinamică în definirea conştiinŃei. Ea este un "torent" ai stărilor psihice haotice, heterogene, în care Eul operează transformări asemeni unui sculptor în piatră (James). Din îmbinarea acestor stări, din curgerea lor neîntreruptă se încheagă continuitatea vieŃii psihice. "O stare de conştiinŃă nu are o existenŃă absolută, definitivă,

imuabilă; ea rezultă dintr-un concurs ocazional de împrejurări, unele

fiind mai mult sau mai puŃin trecătoare, altele mai durabile, datorită

anumitor condiŃii, chiar dacă a încetat să mai fie actuală, ea continuă să

fie posibilă3 ([240], p. 487).

Există şi puncte de vedere constructiviste în definirea conştiinŃei, care apare ca o construcŃie sistematică, în continuă mişcare.

Psihologia funcŃională, consecventă postulatelor sale de a desface viaŃa psihică în elemente componente, procedează la fel şi cu conştiinŃa, pe care o descompune în mecanismele parŃiale ale memoriei, percepŃiei, schemelor intelectuale sau verbale. Fenomenologia descrie nu doar fluxul intenŃional, apariŃiile, dezvoltările şi complexitatea "trăirilor", ci şi toate modurile-de-a-fi în lume (întâlnirea Eului cu un alt Eu, alteritatea Eului, problematica etică şi istorică a omului), ajungând, în cele din urmă, la absorbŃia conştiinŃei în generalitatea Destinului, RaŃiunii, Praxisului. Legitimitatea punctului de vedere func-Ńionalist, consideră Ey, constă în posibilitatea oferită psihologiei pentru " analiza operaŃională, iar al celui fenomenologic, în aceea că sesizează global sensul existenŃei umane. în realitate, nici unul, nici altul dintre ele nu este corect, deoarece nu presupune,11

din principiu, ideea unei organizări proprii a vieŃii noastre

psihice, primul punct de vedere fiind indiferent faŃă de articularea

părŃilor la care el ne conduce (conştiinŃa este o totalitate abstractă), iar

ai doilea opunându-se oricărei înrădăcinări a conştiinŃei în corp

(conştiinŃa nu este un fenomen naturalł ([64], p. 58). Savantul francez propune o definire a conştiinŃei pornind de la

modalitatea fiinŃei noastre conştiente, care asigură totodată unitatea şi

eterogenitatea fenomenelor de conştiinŃă. în urma trecerii în revistă a acestor modalităŃi (fiinŃa conştientă implică o organizare autohtonă, ea se obiectivează şi se reflectă într-un model al lumii, dispune de ea însăşi, în ordinea temporalităŃii sale; este structurată ca o reverberaŃie a Eului la experienŃa sa), Ey arată: "a fi conştient înseamnă a dispune de un model

personal al lumir ([64], p. 60). Aşadar, individul îşi încorporează un model al lumii, în care sunt incluse propriile sale experienŃe şi de care el dispune, în mod liber, ca persoană. într-o altă lucrare, Ey arată că "conştiinŃa este acea formă definită ca organizarea experienŃei actuale? ([63], p. 31). Organizare, deoarece activitatea conştiinŃei sale este un sistem care integrează în ordine spaŃio-temporară instanŃele care o compun; organizarea experienŃei sensibile, deoarece proprie conştiinŃei este constituirea formelor perceptive sau reprezentative ale evenimentelor trăite; organizarea experienŃei sensibile actuale, deoarece conştiinŃa este un fel de diafragmă care face din experienŃele şi sentimentele trăite un moment al timpului: prezentul.

Cele de mai înainte permit definirea conştiinŃei ca o formă supremă de organizare psihică, prin care se realizează integrarea subiectiv-activă a tuturor fenomenelor vieŃii psihice şi care faci-litează raportarea continuă a individului la mediu.

Etimologia cuvântului (con-scienŃia; con-science; so-znanie) arată că organizarea conştientă este o reflecatare cu ştiinŃă, adică acea reflectare în care individul dispune de o serie de informaŃii ce pot fi utilizate în vederea descifrării, înŃelegerii şi interpretării unui nou obiect, fenomen, eveniment întâlnit. Sub raport psihologic, omul îşi dă seama de "ceva" şi îl reproduce în subiectivitatea sa sub formă de imagini, noŃiuni, impresii. în virtutea experienŃei anterioare, obiectul are un ecou informaŃional în subiect, în sensul că aproape imediat este conştientizat. Reflectarea conştientă presupune includerea particularului în general şi identificarea generalului în particular. Această particularitate evidenŃiază funcŃia informaŃional-cognitivă a conştiinŃei.

PrezenŃa scopului în plan mental este esenŃială în reflectarea conştientă, care este o reflectare cu scop sau orientată spre scop. Formularea scopului de către omul conştient permite realizarea unui activism crescut al subiectului, autonomizarea lui relativă în raport cu influenŃele mediului. Scopurile izvorăsc din realitate, din interacŃiunea individului cu lumea, nu din propria conştiinŃă. Calitatea scopurilor, claritatea şi precizia lor depind, însă, de unele particularităŃi ale indi-vidului, de experienŃa sa, de nevoile sale. Reflectarea cu scop indică funcŃia finalistă a conştiinŃei.

Scopurile nu se stabilesc însă în însăşi desfăşurarea procesului, a activităŃii, acŃiunii, ci înainte de realizarea lor concretă. Omul, prin conştiinŃă, are capacitatea de a anticipa rezultatul acŃiunii sale, de a-l stabili mintal înainte de a-l realiza în forma sa concretă. ConştiinŃa este, deci, o reflectare anticipativă a realităŃii, prin aceasta deosebirea dintre om şi animal fiind esenŃială. Această caracteristică a organizării conştiente evidenŃiază funcŃia ei anticipativ-pedictivă.

Dar, pentru a putea realiza ceva, nu este suficientă doar stabilirea scopului, ci este necesară organizarea mintală a activităŃii, adică fragmentarea ei în elemente componente, stabilirea succesiunii realizării lor, a ierarhiei lor, stabilirea locului activităŃii respective în raport cu alte activităŃi anterioare sau care urmează sa fie realizate. Toate acestea evidenŃiază o altă particularitate a organizării conştiente, şi anume, caracterul ei planificat, care exprimă funcŃia reglatoare a conştiinŃei.

In sfârşit, omul nu reflectă realitatea în sine, doar pentru a o reflecta, ci cu scopul de a o modifica, schimba, adapta necesităŃilor sale, ceea ce desemnează caracterul creator al reflectării conştiente, funcŃia sa

creativ-proiectivă.

ParticularităŃile organizării conştiente demonstrează complexitatea acesteia, caracterul ei specific uman. în realizarea acestor particularităŃi intervin aproape toate procesele psihice: reflectarea "cu ştiinŃă" arată importanŃa proceselor cognitive, scopurile exprimă dorinŃele, necesităŃile subiectului, deci antrenează planul afectiv-motiva-Ńional; caracterul anticipat şi creator evidenŃiază prezenŃa imaginaŃiei creatoare; caracterul planificat, prezenŃa gândirii. V. Paveicu [168] sintetizează şi alte fucŃii ale conştiinŃei (relaŃia, sinteza, autosupravegherea, adaptarea), care pun în evidenŃă unitatea dintre gândire şi acŃiune, înŃelegere şi realizare, inteligenŃă şi voinŃă.

2. Subconştientul

Subconştientul cuprinde actele care au fost cândva conştiente, dar care, în prezent, se desfăşoară în afara controlului conştient. El este rezervorul în care se conservă amintirile, automatismele, deprinderile, ticurile, montajele intelectuale sau perceptive stereotipizate, deci toate actele care au trecut cândva prin filtrul conştiinŃei, s-au realizat cu efort, dar care, acum, se află într-o stare latentă, de virtualitate psihică, care ar putea oricând să redevină activă, să păşească pragul conştiinŃei. Ribot definea subconştientul ca fiind un fel de "conştiinŃă stinsă", iar Wallon ca o "cerebraŃie latentă*. în viziunea multor autori (Janet, Pierce), subconştientul apare ca un fel de conştiinŃă inferioară, ce coexistă cu cea centrală. Deşi plasat între conştient şi inconştient, subconştientul este mai mult orientat spre conştiinŃă. El nu este total obscur, ci presupune un anumit grad de transparenŃă, putând fi considerat ca o conştiinŃă implicită.

în realitate, subconştientul poate fi considerat ca reprezentând un servo-mecanism al conştiinŃei, o implicaŃie a acesteia, o rezervă de informaŃii şi operaŃii, din care se constituie faptele de conştiinŃă. Paul Popescu-Neveanu arată că principalele trăsături ale subconştientului sunt proximitatea faŃă de conştiinŃă şi compatibilitatea cu ea ([181], p. 171).

3. Inconştientul

Inconştientul constituie cel mai controversat nivel de organizare a vieŃii psihice, în legătură cu care poziŃiile de negare sau de afirmare abundă în literatura de specialitate.

Negarea inconştientului se face pe baza considerării transparenŃei totale a obiectului, a inteligibilităŃii şi adecvării absolute a cunoaşterii la obiectul său» Psihologia academică, tradiŃională, credea că între conştient şi psihism există sinonimie, identitate. Psihiatria germană admitea că, din moment ce un fenomen inconştient nu poate nici să fie trecut, nici să treacă prin conştiinŃă, înseamnă că el nu există.

Afirmarea inconştientului se sprijină, în principal, pe concepŃia lui Freud, care, deşi nu a introdus noŃiunea respectivă în psihologie, a elaborat o concepŃie structurată cu privire la conŃinutul şi rolul lui în viaŃa psihică a individului, furnizând chiar şi o metodă de sondare a acestuia.

ConsecinŃele acestor atitudini faŃă de inconştient asupra conceperii vieŃii psihice sunt diferite: negarea inconştientului echivalează cu uniformizarea, omogenizarea acesteia, cu considerarea ei simplistă, ea nedispunând de structuri şi organizări calitativ diferite; afirmarea inconştientului presupune, dimpotrivă, înŃelegerea faptului că viaŃa psihică reprezintă o structură compusă, o unitate în multiplicitate. Firesc că între cele două tendinŃe cea care s-a impus a fost ultima.

O nouă problemă se conturează însă la orizont: cum definim

inconştientul? Unii autori, printre care se numără însuşi Freud, l-au definit într-o manieră restrictivă, considerându-l doar ca rezervorul tendinŃelor înfrânate, înăbuşite, refulate, frustrate. El este cel care explică lapsusurile, pseudoamneziile, actele ratate, visele. AlŃi autori definesc inconştientul într-o manieră negativă, insistând mai mult asupra rolului lui în ansamblul vieŃii psihice. în viziunea acestor autori, inconştientul apare ca haos, învolburare de pulsiuni oarbe, ce nu cunosc nici o organizare, ca fiind iraŃional, cu efecte dezorganizatoare şi inhibitive asupra vieŃii psihice, ca Ńinând chiar de patologia mintală. Inconştientul este: "Renaşterea unor stări sufleteşti primitive şi antisociale, provocate

de oboseala nervoasă şi aducând, ca urmare, o dezactualizare a

conştiinŃei. Astfel formulată, definiŃia apasă pe j elementul ancestral, pe

cel antisocial şi, în fine, pe cel quasi-patologic, j cauzat de oboseala

zilnică" ([192], p. 90-91). O asemenea viziune a persistat multă vreme, aşa încât nu trebuie să ne mire faptul că peste mulŃi ani, în 1966, la un colocviu pe tema inconştientului, care a avut loc în FranŃa, psihologii se întrebau: inconştientul este amorf şi fără organizare, altfel spus, este pur

negativ?

Psihologia modernă defineşte inconştientul extensiv şi pozitiv, ca fiind o formaŃiune psihică ce cuprinde tendinŃele ascunse, conflictele emoŃionale generate de resorturile intime ale personalităŃii.

El nu este lipsit de organizare, ci dispune de o altă organizare, foarte persoanlă. Ca un alter-ego, el neagă ordinea impusă de conştiinŃă, dar asta nu înseamnă dezordine, ci faptul că aduce o altă ordine, adică ordinea propriei sale subiectivităŃi.

Din faptul că inconştientul se manifestă impulsiv sau spontan nu trebuie să se tragă concluzia că structurile sale nu sunt suficient de bine conturate. Ey, de exemplu, consideră că principalele "structuri" ale inconştientului sunt: sistemul neuro-vegetativ sau autonom, cu funcŃiile sale (respiraŃie, circulaŃie, digestie etc); automatismele psihologice sau inconştientul subliminal, eprimat de organizarea normală a câmpului conştiinŃei; baza inconştientă a persoanei, care conŃine stadii arhaice. Aşadar, experienŃa psihosomatică inconştientă, infrastructura câmpului conştiinŃei şi formele primitive a * existenŃei persoanei sunt sisteme de

forŃe care constituie inconştientul. Apoi, din faptul că inconştientul este considerat deseori ca

infrastructură marginală şi confuză a vieŃii psihice, nu trebuie să deducem că el ar avea numai rol negativ. Deşi structurile sale sunt mai simple decât cele ale conştiinŃei, el îndeplineşte următoarele roluri pozitive: rol de energizare şi dinamizare a întregii vieŃi psihice a individului; rol de facilitare a procesului creator, contribuind la realizarea unor combinări şi recombinări spontane; rol de asigurare a unităŃii Eului, prin faptul că este

principalul depozitar al programelor informaŃionale şi a tensiunilor motivaŃionale, pe baza cărora, prin organizare specifică, se emancipează conştiinŃa. însuşi ML Ralea, care a dat o definiŃie negativistă inconştientului, remarca nevoia interpretării inonştientului "ca rezervorul

nesecat care insuflă conştiinŃei fragede şi intermitente, seva de viaŃă de

care are nevoie, acordându-i momente de repaus şi reorganizare" ([92], p. 91).

4. RelaŃiile dintre conştient şi inconştient

Integralitatea şi unitatea vieŃii psihice a individului este asigurată de interacŃiunea şi interdependenŃa funcŃională a celor trei instanŃe, care presupun atât dependenŃă şi complementaritate, cât şi relative contradicŃii. (Vezi şi [59], p. 118 şi urm.). între ele există următoarele tipuri de relaŃii:

a) relaŃii circulare: oricare dintre conŃinuturile conştientului trec în subconştient sau chiar în inconştient, pentru ca în urma germinaŃiei să treacă din nou, nu- neapărat toate, în conştient; multe dintre structurile inconştientului sunt generate de activitatea conştientă, în timp ce unele conŃinuturi ale conştientului provin din inconştient; schimburile şi transformările sunt continui şi reciproce: inconştientul preia sarinile fixate conştient şi le prelucrează în maniera sa specifică, conştientul captează rezultatele unor asemenea prelucrări;

b) relaŃii de integrare şi de subordonare ale inconştientului de către conştient conştientul, prin acŃiunile şi operaŃie sale proprii, schiŃează, înŃelege, stăpâneşte, contracarează, domină impulsurile inconştientului, mai ales unele dintre pornirile lui» care vin în contradicŃie cu valorile sociale unanim acceptate.

c) relaŃii de dominare a conştientului de către inconştient acesta din urmă îşi impune» direct sau indirect, tendinŃele; aceste relaŃii apar cu precădere în stările de afect, de transă creatoare, inspiraŃie, stările patologice care presupun o răsturnare a raporturilor fireşti, inconştientul devenind principalul reglator al conduitei; aşa se prezintă lucrurile în psihoze;

d) relaŃii de echilibru: presupun realizarea unui fel de balans între stările conştiente şi cele inconştiente, fără predominanŃa vădită a unora sau altora dintre ele; sunt prezente în stările de reverie, spontaneitate, contemplaŃie.

In această dinamică, principalul sistem de referinŃă rămâne conştiinŃa, deoarece, prin intermediul ei, omul reflectă şi interpretează adecvat realitatea, aşa cum este ea, şi numai în virtutea acestui fapt el îşi poate conduce şi regla corespunzător conduita. "Este necesar să

consemnăm, considera Ey, subordonarea organică a inconştientului faŃă

de conştient ([64], p. 387), deoarece numai în felul acesta vom ajunge în posesia conştiinŃei morale şi vom evita pierderea libertăŃii adusă de dezorganizarea fiinŃei conştiente, odată cu maladiile mentale. ConştiinŃa se implică în însăşi realizarea destinului, acesta din urmă nefiind altceva decât, cum spunea V. Pavelcu, cu mulŃi ani în urmă, "conştiinŃa acŃiunii şi

a scopurilor" sau "conştiinŃa personalităŃii întregită în dimensiunea ei

temporală" ([168], p. 226.). ConştiinŃa superioară a conduitei sale îi oferă omului posibilitatea de a se conduce în viaŃă

Grila de autoevaluare:

1. Ey arata ca:

a. constiinta este o reflectare cu scop sau orientată spre scop

b. conştiinŃa este acea formă definită ca organizarea experienŃei actuale

2. Ribot definea subconştientul ca fiind:

a. un fel de "conştiinŃă stinsă"

b. o "cerebraŃie latenta”

3. Psihologia moderna defineşte inconştientul extensiv si pozitiv ca fiind:

a. rezervorul tendintelor infranate, inabusite, refulate, frustrate

b. o formaŃiune psihică ce cuprinde tendinŃele ascunse, conflictele emoŃionale generate de resorturile

intime ale personalităŃii

Bibliografie:

• Ey. H. ( Constiinta, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1983 )

• Ralea M. ( Ipoteze si precizari in stiinta sufletului, Tipografia Jockey-Club, Ion C. Vacarescu, 1926)

Unitatea de invatare 8 - ( Zlate, M., 2000, Fundamentele psihologiei, Ed. Pro Humanitate,

Bucuresti, p. 64-70 )

UNITATEA DE INVATARE 9

SISTEMUL PSIHIC UMAN

Plan de idei: 1. Premisele abordării sistemice a psihicului. 2. Caracteristicile sistemului psihic uman. 3. Valoarea conceptului de ’’sistem psihic uman’’

Obiective: La sfârşitul acestui curs studenŃii vor fi capabili:

• sa inteleaga premisele abordarii sistemice a psihicului

• sa enumere caracteristicile psihicului uman

1. Premisele abordării sistemice a psihicului

Abordarea sistemică a psihicului este de dată relativ recentă. Premisele ei se află însă undeva în trecut. Ele trebuie căutate, după opinia noastră, fie în ştiinŃele învecinate cu psihologia, fie chiar în demersurile psihologiei însăşi. Multe dintre cuceririle neurologiei, de exemplu, sunt semnificative, din acest punct de vedere. Una dintre ele ne reŃine în mod deosebit atenŃia. P.K. Anohin (1968, 1970), studiind activitatea reflex-condiŃionată a creierului, a formulat "teoria sistemului funcŃional". După oponia lui, rolul hotărâtor, în realizarea actelor reflexe, î! au centrii nervoşi din etajul cortical şi subcortical. Verigile de bază care intervin în funcŃionarea actelor reflexe sunt:

1) sinteza aferentă; 2) luarea deciziei; 3) programul aferent al acŃiunii, cu copia comenzii; 4) acceptorul acŃiunii, care anticipează parametrii viitorului

rezultat; 5) obŃinerea rezultatului; 6) aferenŃia inversă despre parametrii rezultatului; 7) procesul de comparaŃie a parametrilor rezultatelor realmente

obŃinute cu parametrii prognosticaŃi în cadru! aceptorului acŃiunii.

Două dintre aceste verigi au, din perspectiva problemei noastre, o imoprtanŃă deosebită. Mai întâi, acceptorul acŃiunii, care reprezintă, după Anohin, un aparat nervos destinat perceperii informaŃiei despre rezultatele obŃinute şi apoi comparării lor cu parametrii rezultatelor stabilite în momentul acŃiunii stimulului condiŃionat. "Acceptorul", care poate fi considerat ca expresie materială a scopului, controlează rezultatele acŃiunii şi le compară cu scopul fixat Se subliniază, astfel, importanŃa predicŃiei în realizarea controlului conduitei. în al doilea rând, aferentaŃia inversă sau feed-back-ul, care leagă rezultatele acŃiunii cu acceptorul acŃiunii, informând că s-au obŃinut anumite rezultate şi nu altele. Cel care sancŃionează definitiv această informaŃie este acceptorul acŃiunii, care apare, în cele din urmă, ca un etalon apreciativ al parametrilor rezultatului acŃiunii. Când între cele două verigi există concordanŃă, actul se încheie şi organismul trece la realizarea unui nou comportament; dezacordul dintre ele generează un nou lanŃ de reacŃii (de orientare, investigare, cu o rapidă şi puternică influenŃă activatoare a scoarŃei cerebrale), care favorizează alegerea unor noi comportamente pentru sinteza aferentă. în acest fel, spectrul informaŃiei se lărgeşte» se elaborează programe de activitate mai perfecŃionate. Ideea interacŃiunii dinamice dintre diferitele verigi ale sistemului funcŃional se degajă de la sine. Important este de reŃinut că în acest sistem funcŃional sunt implicate şi elemente psihice. De pildă, în primul stadiu - al sintezei aferente - intervine motivaŃia, memoria etc. Aşadar, implicit viziunea sistemică este extinsă şi asupra psihicului.

Dintre cuceririle psihologiei însăşi, care au stat la baza elaborării viziunii sistemice asupra psihicului, considerăm că structuralismul

psihologic ocupă un loc important. Roger Mucchielli relevă trei accepŃiuni ale noŃiunii de structură, dintre care două ne interesează în mod expres. într-un prim sens, structura vizează organizarea, articularea unor elemente sau părŃi ale unui întreg, a structura însemnând a ordona, a coordona elementele într-un sistem de raporturi stabilite» care formează o totalitate organică. Acesta este sensul dat de gestaltism noŃiunii de structură. Pentru unii gestaltişti (Wertheimer, Kohler, Koffka, Guillaume), elemetele nu există separat, fiecare element este funcŃie de un tot, în raport cu care se situează şi, de aici, el capătă o semnificaŃie. Ceea ce contează sunt, deci, structurile de corelaŃii (legea pregnanŃei, legea bunei forme etc.), care se impun cu uşurinŃă şi rezistă la schimbare. O altă accepŃiune a termenului de structură, subliniată de Mucchielli, vizează sistemele de corelaŃii, care capătă o anumită semnificaŃie. "Structura de semnificaŃie presupune şi

implică o relaŃie esenŃială şi existenŃială între subiect şi Universul său, ca

fiind o formă constant dinamică a acestei relaŃii" ([145], p. 12). ConŃinuturile variate care se succed, deşi par a fi diferite, din punct de vedere exterior şi descriptiv, pot fi purtătoare ale aceleiaşi structuri de sens, şi invers, un comportament sau o expresie oarecare pot părea identice la un individ sau chiar la mai mulŃi, dar ele nu au acelaşi sens, dacă le raportăm la structurile trăite de fiecare Astfel, un obiect, într-o societate dată, ia un sens pe care nu-l are într-o altă societate, chiar daca, din punct de vedere descriptiv este acelaşi. Singura capabilă să dea un sens este structura u

Structura este forma vidă dar dinamică şi definită,

care "dă o formă" şi prin aceasta o semnificaŃie ce vine tocmai să

întregească" (Idem). Gelozia, de exemplu, nu este un simplu sentiment; la fiinŃa geloasă ea este ceea ce structurează modul acesteia de a percepp s\ a se «importa pytetp spune, arată Mucchielli, că ne aiiăm in ia|a unei structuu pe*cepiivo-atectivc-comporîarvrentaiă, activă şi bine def?n;tă, care organizează dinamic :A inconştient lumea perceputa şi conduita individului. încercând să râs pundă îa o sene de întrebări (cum se constituie, cum se organizează între ele sujeturile, există structuri ale struciur !ar?), psihologia structurala a deschis calea abordării sistemice a psihicului.

După opinia lui Piaget o structura comportă trei caracteristici: totalitate, transformare, autoreglare. Caracterul de loialitate arata că structura este formată din elemente, dar că acestea sunt subordonate legilor specifice sistemului ca atare, legile de compoziŃie nereducându-SB la simple asocraŃii cumulative, ci conferind întregului proprietăŃi distincte de cele ale elementelor Sircciurae nu sun- însă "forme" sfatice, ci sisteme de transformări, ele sunt structurate şi structurale. Termenul de "transformare" trebuie privit ca trecere de la o structură la alta, ca urmare a schimbării echilibrului torŃelor din câmp, structurile rămânând în sine distincte, necorelate. Autoreglarea asigură conservarea şi o oarecare "închidere" a structurilor, ceea ce înseamnă că transformările inerente unor structuri au ioc întotdeauna între elemente aparŃinătoare aceleiaşi structuri, nedepăşind frontierele sale. Piaget consideră că intrăm în posesia "motorului intim al structurii ([171], p. 14). După părerea noastră, aceasta este o limită a structurilor. Dat fiind faptul că structurile psihice nu întreŃin raporturi genetice şi evolutive unele cu altele, ci se află doar în raport de coexistenŃă sau de succesiune spaŃio-temporară externă, ele nici nu se pot influenŃa reciproc. Această limită va fi corectată tocmai de abordările viitoare.

Cea care a impus pregnant abordarea sistemică a psihicului uman a fost cibernetica şi, mai ales, teoria generală a sistemelor. ApariŃia

Ciberneticii lui Norbert Wiener (1948) a avut un impact puternic asupra dezoitării gândirii ştiinŃifice şi filosofice din a doua jumătate a secolului al XX-lea, în anii '50, '60 apărând biocibernetica, neurocibernetica, cibernetica economică şi socială, iar în anii '70, cibernetica psihologică. L. von Bertalanffy ([23], [24]), creatorul teoriei generale a sistemelor, a făcut apel la psihologie, din care şi-a extras argumente pentru a-şi ilustra ideile. Atât cibernetica, cât şi TGS pun în centrul lor conceptul de sistem. După L. von Bertalanffy, sistemul este orice ansamblu de elemente aflate într-o interacŃiune ordonată (nonîntâmplătoare). DefiniŃia atrage atenŃia asupra faptului că esenŃială este nu natura substanŃial-calitativă a elementelor, ci prezenŃa lor şi a relaŃiilor determinate de ele. Totodată, definiŃia sugerează că noŃiunile de sistem şi de elemet sunt mobile, modificabile: ceea ce într-un cadru de referinŃă este element, într-un alt context apare ca sistem şi invers. Importantă este, deci, nu poziŃia de sistem sau de element, ci relaŃia, interacŃiunea şi interdependenŃa lor reciprocă. Totuşi, scopul cercetării ştiinŃifice îl constituie sistemul cu particularităŃile şi legităŃile lui ireductibile. Elementul devine semnificativ numai în relaŃie cu alt element. Luat în sine, el capătă semnificaŃie numai dacă îl considerăm tot ca sistem, ca ansamblul altor interacŃiuni şi interdependenŃe, realizate la alt nivel. Elementele se asociază în "subsisteme", iar subsistemele, legate şi corelate între ele, formează "sistemul". SenzaŃiile, percepŃia, gândirea, memoria, asociate între ele, formează subsistemul cognitiv; acesta, corelat cu subsistemul afectiv, cu cel volitiv, formează sistemul de personalitate. La rândul iui, sistemul de personalitate devine subsistem în raport cu sistemul social. Dacă în metodologia psihologiei asociaŃioniste elementul descrie ceva ultim, indivizibil, în tratarea sistemică el este ceva relativ, aflat în relaŃii de apartenenŃă sau incluziune faŃă de altceva. Cu mult înainte de Wiener şi L. von Bertalanffy, cel care a atras atenŃia asupra caracterului de sistem al psihicului, a fost medicul romând Ştefan Odobleja.

NemulŃumit de psihologia timpului, care era, după propria-i afirmaŃie, "brută şi indigestă, greoaie şi impusă, amorfă şi difuză,

descriptivă şi amănunŃită, lipsită de unitate şi îmbucătăŃită, pulverizată şi

diluată, confuză şi amestecată, anarhică şi dezordonată, inconsecventă şi

contradictorie? ([159], p. 54), autorul român propune un nou tip de psihologie, pe care o denumeşte psihologie conso-nantistă. El este cel care introduce, pentru prima dată, noŃiunea de conexiune inversă, ca o lege universală, pe care caută s-o identifice în fenomenele fizice, psihice, sociale, morale. Odobleja "nu numai că este un precursor al ciberneticii,

dar are prioritate mondială a ideii unei cibernetici generalizate? (Mihai Drăgănescu, Pantelimon Golu, idem, p. 7). El este primul care defineşte psihicul ca sistem. "Psihicul este un sistem constituit din multiple

elemente dinamice reversibile asociater (p. 77). Conexiunea inversă, numită de Odobleja fie "cerc vicios", fie legătură "reversibilă", este apoi identificată în diferite procese psihice.

"Afectivitatea este un cerc vicios subordonat direct marelui cerc

vicios: viaŃa Cunoaşterea este un mic cerc vicios subordonat nemijlocit

afectivităŃii, şi prin intermediul acesteai, viepT (p. 107). Sunt surprinse aici nu doar relaŃiile de reversibilitate specifice diferitelor fenomene psihice, dar şi ca'e de subordonare a unora rn raport cu altele, implicit, de ierarhizare a lor. Din păcate, cele două volume de psihologie con-sonantistă publicate de Odobleja în 1933 1939, deşi în limba franceză, din cauza războiului n-au fosi suficient cunoscute şi apreciate. Abia relativ recent opera ştiinŃifică a lui Odobleja a fost redusă şi publicată in limba

romana.Oricum, contribuŃia lui Odobleja la abordarea sistemică a psihicului rămâne punct central, de referinŃă.

Mihai Ralea, într-un studiu mai vechi, SchiŃa unui sistem de

psihologie, publicat în chiar anul morŃii sole, 1964, vorbind despre corelarea, gruparea, îmbinarea, dozajul şi interacŃiunea diferitelor procese psihice care intervin în înŃelegere, amânare, compensaŃie, simulaŃie, invenŃie, ca tipuri de conduite specific umane, ca şi despre structurarea diferenŃiată între ele a acestora din urmă, a anticipat abordarea sirtenvcă a psihicului.

După opinia lui Mihai Golu, psihicul trebuie să ateste:

1) existenŃa unui anumit număr de elemente;

2) o relaŃie determinantă între aceste elemente;

3) o delimitare in raport cu restul", adică în raport cu "mediul".

Nu este deloc greu să demonstrăm că psihicul nu se reduce la o anumită stare, la un anumit conŃinut, şi că el reprezintă o multitudine de "stări", dispune de o varietate de conŃinuturi diferenŃiate fie introspectiv, fie obiectiv. Toate aceste stări şi conŃinuturi, altfel spus, procese şi produse, sunt corelate între ele, efectul acestei interacŃiuni fiind tocmai unitatea emergentă a sistemului în ansamblul său, ireductibilitatea însuşirilor lui la o simplă sumă a însuşirilor elementelor componente. Cum psihicul nu este un dat, ci devine, se formează, se dezvoltă tocmai în interacŃiunea individului cu lumea, în cursul acestei deazvoîtări el tinzând să se "închidă", adică să dobândească o identitate proprie, specifică, implicit o relativă autonomie în raport cu condiŃiile mediului, înseamnă că el satisface şi cea de a treia condiŃie a abordării sistemice. Unele dintre cărŃile publicate de Mihai Golu ([85], [87]), Paul Popescu-Neveanu [181], O Bălăceanu, Ed. Nicolau (1972) aduc o contribuŃie însemnată la abordarea sistemică a psihicului uman. Cu atât mai derutantă ni se pare a fi afirmaŃia lui Valeriu Ceauşu, care arată că "în prezent nu dispunem de

suficiente dovezi care să confirme existenŃa sistemului psihic" ([45], p. 164). în sprijinul afirmaŃiei sale, autorul invocă următoarele argumente: compartimentele în care este "împărŃit" psihicul nu pot fi considerate drept subsisteme ale organismului, ele nu au suport material, o anumită spaŃialitate, psihicul fiind unul dintre aspectele interacŃiunii părŃilor din care este constituit organismul; mecanismul feed-back-ului (conexiunea inversă) nu poate explica, singur, procesul dezvoltării, deoarece sistemul uman nu este niciodată egal cu el însuşi, ci se află într-o continuă deplasare de-a lungul traiectoriei pe care o reprezintă dezvoltarea sa; spre deosebire de sistemele cibernetice inerte, la care autoreglarea asigură homeostazia, revenirea la starea anterioară, la om datele de ieşire sunt confruntate nu cu cele de intrare, ci cu cele care definesc starea viitoare, mecanismul feed-back-ului fiind completat de mecanismul feed-before. Primul argument invocat provine, probabil, din insuficienta înŃelegere a naturii informaŃionale a psihicului, elementele sale constitutive neputând fi reduse la determinările substanŃiale, nici la cele energetice. Psihicul nu este emanat de la sine de structura substanŃială a individului, informaŃia creându-se în procesul comunicaŃiei sistemului dat cu mediul, el supunându-se legii generale a "generării informaŃiei". Cel de-al doilea argument, departe de a înfiera existenŃa sistemului psihic, vine şi concretizează şi mai • pregnant complexitatea lui. După câte ne dăm seama, intenŃia lui V. Ceauşu a fost nu negarea caracterului de sistem al

psihicului uman, ci manifestarea neîncrederii în posibilităŃile ciberneticii şi a TGS de a descifra integral factorii care dirijează activitatea umană, fără apelul la conceptele psihologice» Sarcina psihologiei este, de aceea, nu doar de a prelua conceptele ciberneticii şi a le utiliza în construcŃiile sale, ci de a-i furniza ciberneticii propriile sale concepte şi teoretizări, aju-tând-o, astfel, în descrierea funcŃionării biosistemelor.

2. Caracteristicile sistemului psihic uman

Dintre multiplele definiŃii ale sistemului psihic uman ne vom opri asupra a două: "Am putea spune că sistemul psihic reprezintă în sine un

ansamblu autoreglabil de stări şi procese structurate pe baza principiilor

semnalizării, reflectării şi simbolizării şi coechilibrate prin intermediul

unor operatori specifici de comparare, clasificare, opunere, seriere spaŃio-temporară, generalizare?. ([86], p. 95)

"Sistemul psihic uman este un sistem energetic-informaŃional de o

complexitate supremă, prezentând cele mai înalte şi perfecŃionate

mecanisme de autoorganizare şi autoregla} şi fiind dotat cu dispoziŃiile

selective antiredundante şi cu modalităŃi proprii de determinare anti-

aleatonT ([184], p. 138). Cele două definiŃii cuprind principalele carac-teristici ale sistemului psihic uman pe care le vom schiŃa în continuare.

a) Se degajă, mai întâi, caracterul informaŃional-energizant ai sistemului psihic uman. Primul aspect apare din însăşi natura informa-Ńională a psihicului, dar şi din faptul că omul, trăind într-un univers informaŃional, fiind bombardat permanent de informaŃii şi trebuind să reacŃioneze la ele, este nevoit să-şi elaboreze mecanismele prin intermediul cărora să le poată stăpâni. Astfel, el trebuie să-şi formeze şi perfecŃioneze mecanismele de recepŃionare a informaŃiilor, de stocare, prelucrare şi interpretare a lor, de combinare şi recombinare sau de valorificare a informaŃiilor. Importantă este nu doar informaŃia, ci şi modul de operare cu ea. Aşa încât, mai corect ar fi să vorbim de caracterul informaŃional-operaŃional al sistemului psihic uman. Cel de al doilea aspect, caracterul energizant, reiese din faptul că avem de-a face cu un sistem viu, câmpurile bioenergetice reprezentând zone de generare a modelelor informaŃionale. în funcŃionarea generală a sistemului psihic, o mare importanŃă o au stările locale şi tranzitorii, dar şi cele generalizate şi permanente de încărcare tensional-emoŃională, de distribuire şi consumare a acestei încărcături energetice, de focalizare a ei pe anumite stări subiective. în acelaşi timp, la fel de importante sunt şi stările de dezactivare sau de detensionare. Cum nu cantitatea de energie în sine este semnificativă, ci tocmai modul de utilizare a ei, fapt care se soldează cu stimularea în grade diferite a sistemului psihic, mai adecvat ar fi să precizăm natura stimulator-energizatoare a acestuia. în sfârşit, nu trebuie să pierdem din vedere nici faptul că sistemul psihic dispune de stări şi procese cu diferite grade de organizare şi structurare, ce le diferenŃiază calitativ între ele, acordându-le o notă de valoare. în acest caz, aspectele de ordin axiologic, ale sistemului trec. pe prim plan. Sintetizând, putem spune că sistemul psihic uman este informaŃional-operaŃional, stimulator-energizant şi axiologic.

Caracteristica fundamentală a sistemului psihic uman o reprezintă caracterul său interactiv, interacŃional. Este greu să ne imaginăm o "parte" a sistemului independent de altă parte a sa. Elementele sistemului nu există în sine, rupte unele de altele, dimpotrivă, ele capătă sens numai în procesul interacŃiunii. Caracterul interacŃionist al sistemului ne este demonstrat de faptul că nivelul de dezvoltare al unei părŃi este dependent de nivelul dezvoltării altei părŃi. Atâta vreme cât nu se dezvoltă gândirea, nu putem vorbi de existenŃa observaŃiei, care este o percepŃie cu scop, organizată şi planificată mintal, sau de existenŃa memorării logice, bazată pe înŃelegere. De asemenea, insuficienta organizare şi dezvoltare a voinŃei nu permite apariŃia conduitelor voluntare sau a formelor voluntare ale diferitelor procese şi funcŃii psihice (memorare voluntară, atenŃie voluntară, imaginaŃie voluntară etc). Interactivismul dintre componentele sistemului se evidenŃiază nu doar în procesul organizării calitative a acestora, ci şi în cel al destructurării lor. Perturbarea unei componente a sistemului antrenează după sine alterarea alteia sau chiar a întregului sistem. Agnoziile (perturbări ale proceselor de cunoaştere), amneziile (perturbări ale memoriei, abuliile (alterarea voinŃei) se repercutează asupra integrităŃii personalităŃii. RelaŃiile compensatorii dintre diferitele elemente componente ale sistemului evidenŃiază, poate şi mai pregnant, caracterul interactiv al acestuia. Pentru a-şi păstra integralitatea, nu este absolut necesar ca toate componentele sistemului să fie la fel de dezvoltate. Chiar dacă unele sunt mai puŃin dezvoltate sau lipsesc cu desăvârşire, sistemul poate acŃiona ca un întreg, tocmai datorită compensării, adică a preluării funcŃilor componentelor care lipsesc sau sunt insuficient dezvoltate de către alte componente ale sistemului, mult mai dezvoltate.

b) InteracŃiunea sistemului psihic uman se realizează nu numai între propriile sale componente, ci şi între el şi exterior, aşa încât putem sublinia o altă caracteristică a sa, şi anume, faptul că este ambilateral orientat El asimilează informaŃii atât din exterior, cât şi din sine, pe care le coordonează în virtutea unui principiu al echilibrării. Numai acest tip de orientare dublă îi asigură normalitatea. Ruperea sistemului de lume şi centrarea lui pe sine, închiderea în sine ar duce la "prăbuşirea în sine", la apariŃia unor grave fenomene de dereglare, cum ar fi autismul, onirismul. La fel de periculoasă este şi desprinderea de sine, de propria fiinŃă, care este principalul punct de sprijin în investigarea lumii. în acest caz, realitatea ar părea, probabil, iluzorie, fluctuantă, lipsită de constanŃă şi de utilitate. Aşadar, între simŃământul de sine şi simŃământul realităŃii, cunoaşterea de sine şi cunoaşterea obiectelor sau a semenilor trebuie să existe o strânsă interdependenŃă.

c) Sistemul psihic uman este evolutiv, trece de la o stare la alta, de

la o insuficientă organizare, diferenŃiere şi specializare spre forme complexe de organizare, diferenŃiere şi specializare. FuncŃionarea şi interacŃiunea proceselor de creştere, maturizare, dezvoltare, învăŃare, integrare, asimilare, acomodare etc. se soldează cu consolidarea unor structuri psihocomportamentale din ce în ce mai evoluate. Sistemul psihic dispune nu doar de capacitatea de a-şi elabora o serie de mecanisme funcŃionale proprii, evident sub influenŃa şi dirijarea factorilor şi solicitărilor externe, ci de a şi le transforma în mecanisme mijlocitoare ale propriilor demersuri. Ele sunt introduse în circuitul funcŃional al psihicului, contribuind la evoluŃia acestuia. De îndată ce copilul, de exemplu, îşi formează gândirea formală, gândirea logică şi abstractă, pe

bază de judecăŃi şi raŃionamente, toate celelalte procese şi funcŃii psihice sunt "ridicate" la noi niveluri calitativ superioare celor anterioare.

d) Sistemul psihic uman nu funcŃionează global, nediferenŃiat, ci pe niveluri, conŃinuturile sale căpătând o ierarhizare funcŃională şi valorică. Cele trei niveluri funcŃionale ale psihicului sunt conştientul, subconştientul şi inconştientul, analizate în capitolul anterior. Atragem atenŃia că o anumită ierarhizare întâlnim chiar în interiorul fiecăruia dintre aceste niveluri. De exemplu, la nivelul conştiinŃei, întâlnim următoarele niveluri funcŃionale:

1) de maximă acuitate şi claritate (starea de veghe); 2) de acuitate moderată sau minimă (starea de aŃipire); 3) de acuitate umbrită, întunecată, slăbită (starea de boală, de

febră); 4) de acuitate abolită (starea de comă). Trecerile de la o stare la alta

asigură dinamica normală a sistemului, fixarea uneia dintre ele ar putea echivala cu pertubarea sistemului.

e) Sistemul psihic uman este antientropic şi antiredundant, ceea ce

înseamnă că, pe măsura constituirii lui, favorizează procesele de organizare şi diminuează efectele influenŃelor perturbatoare. Sunt eliminate informaŃiile de prisos, cele care şi-au pierdut utiliatea sau cele care, în loc să organizeze sistemul, l-ar dezorganiza, fiind reŃinute, în schimb, cele care contribuie la buna funcŃionare a sistemului. Mecanismele de selecŃie, abstractizare, uitare, transfer joacă astfel de roluri. Principalele dispozitive antialeatorii ale omului sunt raŃiunea şi voinŃa, prin intermediul lor omul sustrăgându-se întâmplării, contingenŃei. Nu trebuie să înŃelegem însă că sistemul psihic este total antiredundant. Dimpotrivă, el îşi conservă o anumită cantitate de informaŃii care, deşi actual nu este utilă, poate deveni într-o altă etapă, ea reprezentând un fel de rezervă pentru construcŃiile viitoare.

g) Sistemul psihic uman are caracter adaptativ, îndeplinind funcŃia

de reglare şi autoreglare. Deşi el se formează ca urmare a influenŃelor exterioare socioculturale ce se exercită de-a lungul ontogenezei asupra sa, fapt care duce şi la socializarea lui, aceasta nu înseamnă că individul nu participă la propria sa formare, că activismul său individual este diminuat sau exclus. Dimpotrivă, sistemul psihic uman îşi afirmă specificul şi forŃa sa proprie. SelecŃia însuşirilor ce sunt reflecatate în percepŃie se realizează, de exemplu, nu numai în funcŃie de "tăria" fizică a acestora, ci şi de dorinŃele, aspiraŃiile, scopurile subiectului, uneori aceste "forŃe" interne sunt atat de puternice inccât apar perceptii deformate (iluzii). Autoimpunerea, autorealizarea, autoeducatia, sunt comportamnetele specifice prin care se exprimă funcŃia autoreglatorie a psihicului.

3. Valoarea conceptului de ’’sistem psihic uman’’

Conceptul de sistem psihic uman are, pentru psihologie, o mare

valoare metodologica, exprimată în sporirea posibilităŃilor descriptive şi explicativ-interpretative ale acesteia. Un specialist care se situează pe poziŃiile abordării sistemice oferă, de regulă, o informaŃie mult mai relevantă despre sistemul psihic decât un altul, care se concentrează pe o arie îngustă, strict deterministă. Cu cât modelul asociaŃionist a devenit mai analitic, mai atomar, cu atât el s-a îndepărtat de surprinderea şi explicarea esenŃei psihicului ca un întreg, ca un tot unitar. Apoi, centrarea pe sublinierea interacŃiunii obligatorii dintre diferite procese şi funcŃii psihice asigură mai buna înŃelegere a naturii şi specificului imaginaŃiei care» deşi aparent prin produsele sale imagistice se opune gândirii, are încorporată, în fiecare dintre acestea, schema, scheletul logic, în sfârşit, abordarea sistemică a psihicului uman a deschis calea înŃelegerii mult mai clare şi nuanŃate a raporturilor dintre psihismul subiectiv şi comportamentul exteriorizat, care sunt nu numai interdependente, ci şi reciproc convertibile. Actele comportamentale sunt preluate şi asimilate prin învăŃare, transformate în acte subiective, în timp ce acestea din urmă se exteriorizează şi se manifestă în comportament, sub forma reacŃiilor. Aceasta nu înseamnă că fiecare dintre cele două realităŃi (mentalul şi comportamentalul) nu dispun de propriile legi de organizare şi funcŃionare.

Grila de autoevaluare:

1. Abordarea sistemică a psihicului uman a fost pregnant impusa de:

a. structuralism

b. cibernetica

2. In opinia lui Mihai Golu, psihicul trebuie să ateste, printre altele:

a. o delimitare in raport cu sine

b. existenŃa unui anumit număr de elemente si o relaŃie determinantă între aceste elemente

3. Caracteristica fundamentală a sistemului psihic uman o reprezintă:

a. caracterul său interactiv, interacŃional

b. caracterul său emergent

Bibliografie:

• Piaget J ( Le Structuralisme, P.U.F, Paris 1968 )

• Odobleja St. ( Psihologia Consonantista , Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982 )

Unitatea de invatare 9 - ( Zlate, M., 2000, Fundamentele psihologiei, Ed. Pro Humanitate,

Bucuresti, p. 71-80 )