freud inconstientul

8/6/2019 Freud Inconstientul

1/20

De la psihanaliza am aflat ca esenta procesului de refularcnu consta in suprimarea, in anularea unei reprezentari ce re-prezinta 0pulsiune, ci consta in a 0impiedica sa devina con-stienta. Spunem atunci ca ea s-ar gasi in starea de "incon?tien-ta"; trebuie sa aducem insa destule dovezi in favoarea faptu-lui ca ea poate produce si in mod inconstient efecte, chiar ~ipe acelea care ajung in cele din urma constiente. Tot ceea ce erefulat trebuie sa ramana inconstient, insa noi vrem sa stabi-lim inca de la inceput ca ceea ce e refulat nu acopera tot ceeace e inconstient, Inconstientul are 0 cuprindere mai mare; ceeace e refulat e 0 parte din inconstient.Cum se ajunge la cunoasterea inconstientului? Inmod nor-mal, cunoastern inconstientul doar in calitate de constient, adi-ca dupa ce el a cunoscut 0 transpunere sau 0 traducere in con-stient, Practica psihanalitica ne face cunoscut zi de zi ca 0ase-menea traducere este posibila, Pentru asta insa se cere ca celanalizat sa invinga anumite rezistente, si anume aceleasi carel-au transformat la vremea sa, prin respingerea din constient,in refulat.

Inconstientul 105

IJUSTIFICAREA INCON9TIENTULUI

Indreptatirea de a accepta un psihic incon~tient idlucra cu aceasta supozitie in mod stiintific ne va fi co~teat'" di . 1 dAn esta-n m mal mu te puncte e vedere. Impotriva aceSot ~ dmi . ra pu-em spune ca a miterea inconstientului este necesarii . I .ti ~ . ~ d f . 1 d . ~1 egl-tm a ~l ca ennem mal mu te oveZI pentru existenta 1 .t fii d ~d t 1 ... A } ui. Eles e necesar tin ca a e e constiintei sunt m mare rn ~ ~

1 tat 1 isanatosi A 1 . b 1 . asuraacunare; a a a cei sana osr, cat si a cei 0navi SeP df

. . . ro ucrecvent acte psihice ce presupun, pentru exphcarea 10t d tii fAX r, alteac e, espre care cons nnta msa nu mal poate spune ni .Asemenea acte nu sunt numai actele ratate si visele in uruc,1 "" t .. A ll b I cazulce or sane, OSl, iar In cazu ce or 0navi tot ceea Cen .. t ihic si f b UmlmSImp om pSI rc ~l enomen 0 sesional - experientatra zilnica cea mai personala ne-a familiarizat cu idei dnoas-" .". . esprea caror proveruenta nOInu cunoastem nimic si cu rez 11 d A U tate-e unor procese e gandire a carer elaborare ne-a ram

" "T t t t ti " A as as-cunsa. ~oa e aces e ac e coris iente ar ramane mCOere .A f 1 A a am dori sa oastram exi nte ~lnemte ese, in caz ca am on sa pastram exigenta Ca . ~f1" ... di 1 ... nOl saa am numai pnn interme lU constiintei tot ceea Ce

t in noi ca acte nsih se pe-ece in nor ca acte pSI ice; aceleasi acte constiento se d"A " Or 0-neaza msa intr-un context ce poate fi expus, dadi intlam acte1e inconstiente accesibile. Castigul de coerenta'r:sens este insa un motiv foarte justificat care s-ar C\J.v~~ e

f " a d ". . f 1 "D "' eru sane aca sa epa?lm expenen}a nerruj ocita. aca msa se .d d te ca dmit . . I malo~e e? e.c~ pe a rru ere~ inconstientu Ul se poate cladi 0actiune pIma de succes pnn care noi influentarn in..,...d1 I ,,0 re-evant cursu proceselor constiente, atunci am dobandd da i t t bila oentru exi It0va a mcon es a 1a pentru existenta a ceea ce a fo tmis. Trebuie atunci sa se sustina punctul de vedere cO~fad-". . . 1 deca ormcarina nu e rurruc a tceva ecat 0 a ro gan ti i n e j us ti { ic a ti i s" .r ')' acen


2/20

106 Sigmund Freudca tot ceea ce se petrece in psihic sa trebuiasca sa devina cu-noscut si constiintei.Punem merge si mai departe si sa afirmam, in sprijinul ad-miterii unei stari psihice inconstiente, ca in fiecare momentconstiinta cuprinde doar un mic continut, in asa fel incat ceamai mare parte a ceea ce numim noi cunoastere constienta tre-buie sa se afle oricum, in cele mai lungi perioade, in starea deIatenta, asadar, intr-o stare de inconstienta psihica, Conflictulcu inconstientul ar deveni, luand in considerare toate aminti-rile noastre latente, complet neinteligibil. Ne lovim atunci deobiectia conform careia aceste amintiri latente nu mai trebuiedesemnate drept psihice, ci ele ar corespunde resturilor dinprocesele somatice din care poate aparea din nou psihicul. Eusor de replicat c a , dimpotriva, amintirea latenta este un rezi-duu indubitabil al unui proces psihic. E insa mai important salamurim faptul ca obiectia se bazeaza pe echivalarea constien-tului cu psihicul - echivalare neexprimata, dar fixata totusidin capullocului. Aceasta echivalare este ori0e t it io p r inc ip ii ,care nu admite intrebarea daca tot ceea ce e psihic trebuie safie si constient, sau 0chestiune de conventie, de nomenclatu-ra. In cea din urma postura ea este, fireste, irefutabila ca oriceconventie. Ramane deschisa numai intrebarea daca ea se do-vedeste atat de utila, incat sa trebuiasca sa fim de acord cu ea.Trebuie sa se raspunda insa ca echivalarea conventionala a psi-hicului cu constientul nu este absolut deloc utila. Ea distrugecontinuitatile psihice, ne arunca in dificultatile insurmontabi-le ale paralelismului psiho-fizic, fiind expusa reprosului ca su-praestimeaza, fara 0 intemeiere clara, rolul constiintei, obli-gandu-ne sa parasim prematur domeniul cercetarii psihologi-ce, fara a ne putea aduce compensatie prin rezultatele altordomenii.Oricum, e clar ca intrebarea daca starile incontestabillaten-te ale vietii psihice ar trebui intelese ca fiind psihic inconstien-te sau ca fiind fizice ameninta sa devina 0disputa in jurul cu-vintelor. E recomandabil, de aceea, sa aducem in prim-plan

ceea ce noi cunoastem cu siguranta din natura acestor stariproblematice. Dupa caracteristicile lor fizice, ele ne sunt com-

Inconstientul 107plet inaccesibile; nici 0reprezentare fiziologica, nici un proceschimic nu ne poate face sa avem 0idee despre esenta lor. E si-gur, pe de alta parte, ca ele au un contact substantial cu pro-cesele psihice constiente: ele pot fi transpuse, printr-un anu-mit travaliu, in aceste procese psihice constiente, si chiar inlo-cuite de ele, putand fi descrise cu toate categoriile pe care noile intrebuintam la actele psihice constiente, ca reprezentari,tendinte, decizii si altele asemenea. Da, despre unele dintreaceste stari latente trebuie sa spunem ca se deosebesc de celeconstiente doar prin incetarea constiintei, Nu vom ezita, asa-dar, sa le tratam ca obiecte ale cercetarii psihologice si in ceamai stransa legatura cu actele psihice constiente.Respingerea intransigenta a caracterului psihic al actelorpsihice latente se explica prin faptul c a cele mai multe dintrefenomenele ce sunt luate in considerare nu au devenit obiec-te de studiu in afara psihanalizei. Cine nu cunoaste starile defapt patologice, cine crede ca actele ratate ale celor normalisunt numai lucruri accidentale, multumindu-se cu vechea in-telepciune ca visele ar fi amagiri, acela trebuie doar sa ignoreunele enigme ale psihologiei constiintei, pentru a nu-si puneproblema existentei unei activitati psihice inconstiente. De alt-fel, experimentele hipnotice, in special sugestia posthipnoti-ca. au demonstrat, deja inainte de psihanaliza, intr-un modclar, existenta si modul de actiune ale inconstientului psihic.

Admiterea inconstientului este insa si complet legitimii, inmasura in care noi, atunci cand am postulat-o, nu ne-am de-partat cu nici un pas de la modul nostru obisnuit si corect dea gandi. Constiinta mijloceste oricaruia dintre noi numai cu-noasterea propriilor stari psihice; faptul ca si un alt om areconstiinta este 0 concluzie care e trasa p er a n a lo g iam pe bazamanifestarilor si actiunilor perceptibile ale celuilalt, pentru aputea intelege comportamentul acestuia. (Mai corecta dinpunct de vedere psihologic e descrierea conform careia, farao reflectie speciala, oricarui altuia din afara noastra iieste atri-buita propria noastra constitutie si deci si constiinta noastra,iar aceasta identificare este presupozitia intelegerii noastre.)Aceasta concluzie, sau aceasta identificare, a fost extinsa de la


3/20

108 Sigmund FreudEu la alti oameni, animale, plante, la nevietuitoare si la lumeaintreaga, dovedindu-se folositoare atat timp cat asemanareacu Eul-individual era covarsitor de mare, devenind insa nesi-gura in masura in care celalalt se indeparta de Eu. Criticanoastra de astazi devine deja incerta in privinta constiintei ani-malelor, refuza sa accepte constiinta plantelor si consi~eradrept misticism admiterea unei constiinte la nevietuitoare, Insachiar si acolo unde tendinta originara de identificare a trecutexamenul critic, anume la aproapele nostru uman, admitereaunei constiinte se bazeaza pe0concluzie, neputand imparta~icertitudinea nemijlocita a propriei noastre constiinte.Psihanaliza nu cere nimic altceva decat ca acest rationa-ment sa fie aplicat si asupra propriei persoane, proces sprecare nu exista, desigur, nici 0tendinta constitutiva. Daca se in-tampla asta, atunci trebuie sa spunem ca toate actele si mani-festarile pe care le observ in mine si pe care nu stiu sa le legde viata mea psihica obisnuita trebuie sa fie judecate ca sicumar apartine unei alte persoane, trebuind sa-si gaseasca clarifi-carea prin intermediul unei vieti psihice ce este atribuita aces-teia. Experienta arata, de asemenea, ca se stie prea bine, cande yorba de celelalte persoane, cum sa se interpreteze - adicasa se incadreze intr-un context psihic - aceleasi acte carora,in cazul propriei persoane, le este refuzata recunoasterea. Da-torita unui obstacol special, cercetarea noastra este deviata inmod evident de la propria persoana si impiedicata sa obtinao cunoastere corecta a sa.Acest rationament - aplicat, in ciuda rezistentei interne,asupra propriei persoane - nu conduce la descoperirea unuiinconstient, ci in mod corect la admiterea unei alte constiinte,unei a doua constiin]e, ce e unita in persoana mea cu cea pecare 0cunosc. Aici insa critica gaseste prilejul de a obiecta cateceva. In primul rand, 0constiinta de care propriul purtator nustie nimic este inca altceva dec at 0 constiinta straina, si e in-doielnic daca 0 asemenea constiinta, careia ii lipseste trasatu-ra cea mai importanta, merita in genere sa fie luata in discu-tie. Cel care insa s-a opus admiterii unui psihic inconstient nuva putea fimultumit sa-l inlocuiasca cu 0c o n st ii n pi i n co n s ti en -

Inconstientul 109tii. In al doilea rand, analiza indica faptul ca procesele psihicelatente particulare, pe care noi reusim sa Ie intelegem, se bu-cura de un grad mare de independents reciproca, ca si cumnu ar sta in legatura unul cu celalalt si nu ar sti nimic unul decelalalt. Trebuie sa fim, asadar, pregatiti sa acceptam in noi nudoar 0a doua constiinta, ci chiar si 0a treia, a patra, probabilo serie deschisa de stari de constiinta care ne sunt toate necu-noscute si sunt necunoscute si una in raport cu cealalta, In altreilea rand, argumentul eel mai plin de greutate este faptulca prin cercetarea analitica aflam ca 0 parte a acestor proceselatente posed a caracteristici si particularitati cene apar dreptstraine, chiar de necrezut, fiind contrare caracteristicilor con-stiintei cunoscute de noi. Vom avea, prin urmare, temeiuri samodificam concluzia aplicata asupra propriei persoane in sen-suI di ea nu ne dernonstreaza existenta in noi a unei a douaconstiinte, ci existenta unor acte psihice ce sunt fara constiin-taoVom respinge, de asemenea, ca fiind incorect si inselator,termenul de "subcon~tient"l. Cunoscutele cazuri de "doubleconscience" (clivaj al constiintei) nu demonstreaza nimic impo-triva conceptiei noastre. Ele pot fi descrise, la modul eel maipotrivit, drept cazuri de clivaj al activitatilor psihice in douagrupe, aceeasi constiinta intorcandu-se, alternativ, spre unulsau spre celalalt locoNu ne mai ramane in psihanaliza nimic altceva de facutdecat sa explicam procesele psihice ca fiind insine inconstien-te si sa comparam perceptia lor prin constiinta cu perceptialumii exterioare prin organele de sim]. Asteptam de la aceas-ta comparatie sa fie in beneficiul cunoasterii noastre. Supozi-tia psihanalitica a unei activitati psihice inconstiente ne apa-re, pe de 0parte, ca fiind 0 continuare mai ampla a animismu-

lui primitiv, care a oglindit pretutindeni imaginile proprii con-1 In unele dintre lucrarils scrise de el in franceza despre paraliziileisterice (1893),Freud insusi foloseste termenul "subcon;;tient". For-mularea se repeta ca "UnterbewuBt" in Stu dii a su pr a is te rie i(1895d). rnsa, in l n ie r pr e ia r e a t ns e lo r (1900a), el renunta la aceastaexpresie. (R. M.)


4/20

110 Sigmund Freudstiintei noastre, iar pe de alta parte, ca0continuare a corectu-rii pe care Kant a facut-o referitor la conceptia noastra despreperceptia exterioara, Dupa cum Kant ne-a avertizat sa nu tre-cem cu vederea conditionarea subiectiva a perceptiei noastresi sa nu consideram drept identica perceptia noastra cu per-ceputul care nu poate fi recunoscut, tot asa si psihanaliza neaminteste sa nu punem perceptia constiintei in locul procesu-lui psihic inconstient, care este obiectul ei. Ca si fizicul, nicipsihicul nu trebuie sa fie in realitate asa cum ne apare. Cu sa-tisfactie ne vom pregati insa sa aflam ca, corectura perceptieiinterne nu ofera 0dificultate la fel de mare ca si a perceptieiexterioare, ca obiectul intern e mai putin irecognoscibil decaflumea exterioara,

Inconstientul 111

IIAMBIGUITATEA INCON~TIENTULUI~I PUNCTUL DE VEDERE TOPIC

Inainte de a merge mai departe, vrem sa stabilim faptulimportant, dar si dificil in acelasi timp, conform caruia incon-stientul este doar 0caracteristica a psihicului care insa singu-ra nu ajunge deloc pentru ca sa-l descrie pe acesta. Exista actepsihice de calitati foarte diferite ce concorda totusi, in ansam-blu, in acest caracter de a fiinconstiente. Pe de 0parte, incon-stientul cuprinde acte ce sunt pur si simplu latente, temporarinconstiente, dar care nu se deosebesc cu nimic de cele con-stiente, iar pe de alta parte, cuprinde procese precum cele re-fulate, care, daca ar deveni constiente, ar trebui sa contraste-ze la modul eel mai izbitor cu restul proceselor constiente.S-ar pune capat tuturor neintelegerilor daca, de acum inain-te, cand e yorba de descrierea diferitelor acte psihice, am facetotala abstractie de faptul ca sunt constiente sau inconstientesi le-arn clasifica si lega unul de altul pur si simplu dupa re-latia pe care 0au cu pulsiunile si scopurile, dupa compozitiasi apartenenta lor la sistemele psihicesupraordonate unul inraport cu celalalt, Asta este insa din mai multe motive ireali-zabil; prin urmare, noi nu putem sa scapam de ambiguitateade a utiliza cuvintele constient si inconstient cand intr-un sensdescriptiv, cand intr-unul sistematic, atunci cand ele semnifi-ca apartenenta la anumite sisteme si faptul ca sunt inzestra-te cu anumite proprietati. S-ar mai putea incerca sa se eviteincurcatura daca s-ar desemna sistemele psihice cunoscuteprin nume arbitrar alese, in care constienta nu este deloc im-plicata. Doar c a mai inainte ar trebui sa explicam pe ce anu-me se intemeiaza diferentierea sistemelor, constiinta nepu-tand fi aici ocolita, caci ea constituie punctul de plecare al tu-


5/20

112 Sigmund Freudturor cercetarilor noastre. Probabil putem astepta un oareca-re ajutor de la sugestia de a inlocui, eel putin in scris, atuncicand utilizam ambele cuvinte intr-un sens sistematic, consti-inta prin reprezentarea Cs si inconstientul prin prescurtareacorespunzatoare Ies .

Intr-o maniera pozitiva, afirmam acum, ca rezultat al psih-analizei, faptul c a un act psihic parcurge in general doua stari,intre care se afla intercalata un fel de testare (eenzurii) . In pri-ma faza, el este inconstient si apartine sistemului Ies; daca el,cu ocazia testarii, este respins de cenzura, atunci trecerea incea de-a doua faza iieste refuzata: in acest caz, el poarta nu-mele de "refulat" si trebuie sa ramana inconstient. Daca treceinsa testul, atunci el intra in cea de-a doua faza si ajunge saapartina celui de-al doilea sistem pe care noi am vrut sa-l nu-mim sistemul Cs . Raportullui cu constiinta nu este insa deter-minat in mod dar prin aceasta apartenenta. El nu este incaconstient, insa e, probabil, eapabi l s a devinii constieni (dupa ex-presia lui J . Breuer), adica el poate deveni acum obiect al con-stiintei, fara rezistente deosebite si daca se intrunesc anumiteconditii, Tinand seama de aceasta capacitate de a deveni con-stient, noi numim sistemul Cs si "precon~tientul". Daca s-arscoate acum in evidenta faptul ca si constientizarea precon-stieritului este determinata de 0anumita cenzura, atunci sis-temele Pes si Cs se separa mai riguros unul de celalalt, Deo-camdata, e suficient sa se retina ca sistemul Pes impartasesteproprietatile sistemului Cs si c a cenzura severa i~i face dato-ria la trecerea de la Ic s la Pes (sau Cs).o data cu admiterea acestor (doua sau trei) sisteme psihi-ce, psihanaliza a facut un pas mai departe fata de psihologiadescriptiva a constiintei, adoptand prin aceasta 0noua atitu-dine interogativa si un nou continut, Pana acum, ea se deose-beste de psihologie, in principal printr-o conceptie dinamici i aproceselor psihice; la asta se adauga faptul ca ea ia in consi-derare si topiea psihica, incercand sa informeze. privitor la unact psihic oarecare, in care sistem sau intre care sisteme are ellocoDatorita acestei straduinte, ea a primit si numele de psi-

Inconstientul 113h o lo g ie a b is a ld . Vom afla insa ca ea mai poate fi inca imbogati-ta cu 0alta perspectiva.

Daca vrem sa luam in serios 0topica a actelor psihice, tre-buie sa ne indreptam interesul catre un caz problematic ceapare cu aceasta ocazie. Daca un act psihic (sa ne limitam aicila unul ce are natura unei reprezentari) cunoaste transpune-rea din sistemul lc s in sistemul Cs (sau Pes ) , atunci ar trebuisa presupunem c a de aceasta transpunere este legata 0nouafixatie, oarecum 0noua localizare a reprezentarii in cauza,ce poate fi, asadar, continuta intr-o alta zona psihica si ala-turi de care continua sa existe localizarea originara, in-constienta? Sau mai degraba ar trebui sa credem ca transpu-nerea consta intr-o schimbare a starii ce se realizeaza cu ace-lasi material si in aceeasi localizare psihica? Aceasta intreba-re poate parea abstrusa, dar trebuie sa 0 punem, daca vremsa ne facem 0idee mai precisa despre topica psihica, despredimensiunea abisala a psihicului. Intrebarea este dificila, caciea trece dincolo de ceea ce e pur psihologic si atinge relatii-le aparatului psihic cu anatomia. Stirn ca asemenea relatiiexista, in mare. Faptul ca activitatea psihica este legata defunctia creierului, ca de nici un alt organ, este un rezultat denezdruncinat al cercetarii. Un pas mai departe - nu se stiecat de departe - este facut de descoperirea diferentei de va-loare dintre zonele creierului si a relatiilor lor speciale cuanumite parti ale corpului si cu activitatile spirituale. Insatoate incercarile de a ghici, pomind de aici, 0localizare a pro-ceselor psihice, toate straduintele de a gandi reprezentarileca fiind stocate in celulele nervoase si de a lasa excitatiile sase plimbe libere prin fibrele nervoase, toate acestea s-au sol-dat cu un esec total. Aceeasi soarta ar fi rezervata si doctri-nei care ar vrea, de exemplu, sa gaseasca in cortex locul ana-tomic al sistemului Cs, al activitatii psihice con~tiente si samute procesele inconstiente in partile subcorticale ale creie-rului. Apare aici 0fisura a carei umplere nu este pe momentposibila, ea nefacand parte din sarcinile pe care le are psiho-logia. Topica noastra psihica nu are deocamdatii nimic de-aface cu anatomia; ea se raporteaza la regiunile aparatului psi-


6/20

114 Sigmund Freudhie, indiferent unde sunt ele situate in corp, si nu la localiza-rile anatomice.

Asadar, munca noastra este in aceasta privinta libera, eatrebuind sa procedeze in conformitate cu propriile sale cerin-teo Va fi si in avantajul nostru sa ne amintim ca supozitiilenoastre nu au mai intai decat valoarea unor ilustrari. Primadintre cele doua posibilitati luate in considerare, anume fap-tul ca faza Cs a reprezentarii inseamna 0noua inscriere a aces-teia, aflata intr-un alt loc, este neindoielnic mai grosolana, darmai comoda. A doua supozitie, aceea a unei schimbari pur sisimplu [unci ionale a starii, este din capullocului mai plauzibi-la, insa este mai putin plastica, mai greu de manuit, De primasupozitie, cea topic a, este legata acceptarea unei separari to-pice a sistemelor Ie s si Cs, cat ~i posibilitatea ca 0reprezenta-re sa fie prezenta in acelasi timp in doua locuri ale aparatuluipsihic, ca ea, atunci cand cenzura nu 0inhiba, sa se miste re-gulat dintr-un loc in altul, eventual fara a-~i pierde prima eiinstalare sau inscriere, Asta poate sa para ciudat, dar se poa-te sprijini pe observatiile ce provin din practica psihanalitica.

Cand i se comunica unui pacient 0reprezentare refulata deel, dar care a fost ghicita, in prima instanta aceasta nu schim-ba cu nimic starea lui psihica. Refularea nu se suprima, con-secintele ei nu se anuleaza, asa cum se astepta probabil, pen-tru ca reprezentarea anterior inconstienta a devenit acum con-stienta. Dimpotriva, se obtine acum, in prima instanta, doar 0noua respingere a reprezentarii refulate. Pacientul are insaacum, propriu-zis, aceeasi reprezentare intr-o forma dubla indiferite locuri ale aparatului sau psihic; in primul rand, el areamintirea constienta - datorata comunicarii facute - a ur-mei auditive a reprezentarii, in al doilea rand, el poarta in sinepe langa asta, dupa cum stim cu siguranta, aminti~ea inc on-stienta a ceea ce a fost trait in forma mai timpurie. In realita-te, 0 suprimare a refularii nu apare mai inainte ca amintireaconstienta sa se fi pus in legatura, dupa invingerea rezisten-telor, cu urma inconstienta a amintirii. Succesul este atins abiaprin constientizarea acesteia din urma. Cu asta, parea sa fiedemonstrat, la 0 evaluare mai superficiala a lucrurilor, faptul

Inconstientul 115ca reprezentarile constiente si inconstiente sunt inscrieri dife-rite si topic separate ale aceluiasi continutInsa reflectia urrna-toare arata ca identitatea dintre comunicare si amintirea refu-lata a pacientului este doar aparenta. Faptul de a fi auzit sifaptul de a fi trait sunt doua lucruri total diferite conform na-turii lor psihologice, chiar daca ele au acelasi continut.

Asadar, noi nu suntem deocamdata in stare sa decidern in-tre cele doua posibilitati discutate. Poate mai tarziu vom gasiceva ce ar putea da informatii despre una dintre cele doua po-sibilitati, Poate c a suntem pe punctul de a descoperi cit felulnostru de a pune intrebari a fost insuficient si c a deosebireaintre reprezentarea inconstienta si cea constienta trebuie de-terminata intr-un cu totul alt mod.


7/20

114 Sigmund Freudhie, indiferent unde sunt ele situate in corp, si nu la localiza-rile anatomice.

Asadar, munca noastra este in aceasta privinta libera, eatrebuind sa procedeze in conformitate cu propriile sale cerin-teo Va fi si in avantajul nostru sa ne amintim ca supozitiilenoastre nu au mai intai decat valoarea unor ilustrari. Primadintre cele doua posibilitati luate in considerare, anume fap-tul ca faza Cs a reprezentarii inseamna 0noua inscriere a aces-teia, aflata intr-un alt loc, este neindoielnic mai grosolana, darmai comoda. A doua supozitie, aceea a unei schimbari pur sisimplu [unci ionale a starii, este din capullocului mai plauzibi-la, insa este mai putin plastica, mai greu de manuit, De primasupozitie, cea topic a, este legata acceptarea unei separari to-pice a sistemelor Ie s si Cs, cat ~i posibilitatea ca 0reprezenta-re sa fie prezenta in acelasi timp in doua locuri ale aparatuluipsihic, ca ea, atunci cand cenzura nu 0inhiba, sa se miste re-gulat dintr-un loc in altul, eventual fara a-~i pierde prima eiinstalare sau inscriere, Asta poate sa para ciudat, dar se poa-te sprijini pe observatiile ce provin din practica psihanalitica.

Cand i se comunica unui pacient 0reprezentare refulata deel, dar care a fost ghicita, in prima instanta aceasta nu schim-ba cu nimic starea lui psihica. Refularea nu se suprima, con-secintele ei nu se anuleaza, asa cum se astepta probabil, pen-tru ca reprezentarea anterior inconstienta a devenit acum con-stienta. Dimpotriva, se obtine acum, in prima instanta, doar 0noua respingere a reprezentarii refulate. Pacientul are insaacum, propriu-zis, aceeasi reprezentare intr-o forma dubla indiferite locuri ale aparatului sau psihic; in primul rand, el areamintirea constienta - datorata comunicarii facute - a ur-mei auditive a reprezentarii, in al doilea rand, el poarta in sinepe langa asta, dupa cum stim cu siguranta, aminti~ea inc on-stienta a ceea ce a fost trait in forma mai timpurie. In realita-te, 0 suprimare a refularii nu apare mai inainte ca amintireaconstienta sa se fi pus in legatura, dupa invingerea rezisten-telor, cu urma inconstienta a amintirii. Succesul este atins abiaprin constientizarea acesteia din urma. Cu asta, parea sa fiedemonstrat, la 0 evaluare mai superficiala a lucrurilor, faptul

Inconstientul 115ca reprezentarile constiente si inconstiente sunt inscrieri dife-rite si topic separate ale aceluiasi continutInsa reflectia urrna-toare arata ca identitatea dintre comunicare si amintirea refu-lata a pacientului este doar aparenta. Faptul de a fi auzit sifaptul de a fi trait sunt doua lucruri total diferite conform na-turii lor psihologice, chiar daca ele au acelasi continut.

Asadar, noi nu suntem deocamdata in stare sa decidern in-tre cele doua posibilitati discutate. Poate mai tarziu vom gasiceva ce ar putea da informatii despre una dintre cele doua po-sibilitati, Poate c a suntem pe punctul de a descoperi cit felulnostru de a pune intrebari a fost insuficient si c a deosebireaintre reprezentarea inconstienta si cea constienta trebuie de-terminata intr-un cu totul alt mod.


8/20

118 Sigmund Freuddin faptul c a reprezentarile sunt investiri - in mod funda-mental, ale urmelor mnezice -, in timp ce afectele si senti-mentele corespund proceselor de descarcare, ale caror ultimemanifestari sunt percepute ca senzatiiIn situatia actuala a cu-nostintelor noastre despre afecte si sentimente, nu putemenunta mai dar aceasta deosebire.Constatarea conform careia refularii iipoate reusi sa inhi-be transpunerea miscarii pulsionale in manifestari afective pre-zinta pentru noi un interes deosebit, Ea ne arata faptul ca sis-temul Cs stapaneste, in mod normal, atat afectivitatea, cat siaccesulla motilitate si mareste valoarea refularii prin aceea caindica drept consecintele ei nu doar impiedicarea accesului laconstiinta, ci si impiedicarea dezvoltarii afectului si a motiva-rii activitatii musculare. Putem spune si invers: atat timp catsistemul Cs stapaneste afectivitatea si motilitatea, starea psi-hica a individului se cheama ca e normala. Nu se poate sa nuse recunoasca deosebirea prezenta in relatia sistemului domi-nant cu cele ~oua actiuni de descarcare, aflate foarte aproapeuna de alta.2 In timp ce dominatia sistemului Cs asupra moti-litatii voluntare este solid intemeiata, opunandu-se constantasaltului nevrozei si prabusindu-se abia in psihoza, controluldezvoltarii afectului este mai putin consolidat prin Cs. Chiarsi in viata normala se poate recunoaste 0lupta continua intrecele doua sisteme, Cs si Ies, pentru suprematia asupra afecti-vitatii, delimitandu-se anumite sfere de influenta si avand locamestecuri eficiente ale fortelor,Importanta sistemului Cs (Pes) pentru accesulla actiunesi la descatusarea afectiva ne ajuta sa intelegem si rolul careii revine reprezentarii substitutive in configuratia bolii. E po-sibil ca dezvoltarea afectului sa provina direct din sistemulIes, in acest caz ea avand mereu caracterul angoasei in cares-au preschimbat toate afectele "refulate". Miscarea pulsio-

I I 'l i !j 'I, I

"I I ' ; ,llII ,

I I', ! ' I I ,Ii,I 2 Afectivitatea se manifesta, in esenta, in descarcarea motorie (secre-torie, ce regleaza circulatia sangelui) spre modificarea (interna) apropriului corp, fara relatie cu lumea exterioara, iar motilitatea semanifesta in actiuni ce sunt destinate modificarii lumii exterioare.

Inconstientul 119nala trebuie adesea sa astepte pana cand gaseste, in sistemulCs,0reprezentare substitutiva. Atunci, dezvoltarea afectuluieste posibila pornind de la aceasta substitutie constienta, ca-racterul calitativ al afectului fiind determinat de natura aces-tuia. Am afirmat c a in refulare are loc 0separare a afectuluide reprezentarea sa, fiecare urmandu-si destinul separat. Dinpunct de vedere descriptiv, aceasta nu poate fi tagaduit: pro-cesul real insa este de regula acesta: un afect nu apare atatavreme cat nu se produce, in sistemul Cs, bresa catre 0nouareprezentare.


9/20

120 Sigmund Freud

IVTOPICA ~I DINAMICA REFULARll

Am ajuns la rezultatul conform caruia refularea este, inesenta, un proces ce implica reprezentarile aflate la granitadintre sistemele Ie s si P e s ( Cs ); putem acum sa facem 0nouaincercare de a descrie mai in detaliu acest proces. E yorbaaici de 0 re tragere a investirii, insa se pune intrebarea incaresistem are loc retragerea si de care sistem apartine investi-rea retrasa,

Reprezentarea refulata ramane capabila de actiune inIes ;ea trebuie, prin urmare, sa-si fimentinut investirea. Altcevatrebuie sa fi fost retras. Daca luam inconsiderare cazul re-fularii propriu-zise (al refularii secundare), care afecteazareprezentarea preconstienta sau chiar pe cea deja constien-ta, atunci refularea nu poate consta decat in aceea c a repre-zentarii iieste retrasa investirea (prejconstienta, care apar-tine sistemului Pes . Reprezentarea ramane atunci ori nein-vestita, ori primeste investire pornind de la lcs, ori pastrea-za investirea Ics pe care a avut-o deja mai devreme. Asadar,retragerea investirilor preconstiente, pastrarea investirii in-constiente sau substituirea investirii preconstiente prin unainconstienta. Observam de altfel c a am consider at ca presu-pozitie a acestei idei, inmod neintentionat, ipoteza conformcareia trecerea de la sistemul Ie s la unul imediat urmator nuar avea loc printr-o noua inscriere, ci printr-o schimbare destare, printr-o modificare a investirii. Supozitia functionalaa inlaturat-o fara mari probleme pe cea topica.

Acest proces de retragere a libidoului nu ajunge insa pen-tru a face inteligibila 0 alta caracteristica a refularii. Nu e de-loc clar de ce reprezentarea ramasa investita sau prevazutacu investire de la Icsnu ar trebui sa-si reinnoiasca incercarea

Inconstientul 121de a patrunde, in virtutea investirii ei, insistemul Pes . Atunciar trebui ca retragerea de libido sa se repete si cu ea, iar ace-lasi joe ar continua neintrerupt, rezultatul nefiind insa eel alrefularii. La fel, asa-numitul mecanism al retragerii investi-rii nu ar functiona, atunci cand e yorba de descrierea refula-rii originare; in acest caz, este yorba despre 0reprezentareinconstienta ce n-a primit inca nie i 0 investire de la Pes , ca-ruia deci nici nu-i poate fi retrasa 0astfel de investire.

Prin urmare, avem nevoie aici de un alt proces, care, inprimul caz [al refularii secundareJ, sa intretina refularea, inal doilea [al refularii originare], sa se asigure de producereasi mentinerea ei, iar pe acesta il putem gasi doar admitando eontrainves t ir e prin care sistemul Pes se protejeaza de asal-tul reprezentarii inconstiente. Vom vedea pe cazuri clinicecum anume se manifesta 0 astfel de contrainvestire ce seproduce in sistemul Pes . Aceasta contrainvestire reprezintacheltuiala continua de energie a refularii originare, tot ea ga-rantand si durabilitatea ei. Contrainvestirea este singurulmecanism al refularii originare; in cazul refularii pro-priu-zise (al refularii secundare), se adauga si retragerea in-vestirii Pes . Este foarte posibil ca tocmai investirea retrasadin reprezentare sa fie utilizata pentru contrainvestire.

Observam acum felul in care am ajuns, in mod progresiv,sa punem invaloare, inprezentarea fenomenelor psihice, unalt treilea punct de vedere, pe langa cel dinamic si eel topic,pe acela e conomic , care urmareste destinul dimensiunilor ex-citatiei si cauta sa obtina 0evaluare, eel putin relativa, a aces-tora. Nu e deloc lipsit de importanta sa desemnam printr-unnume special acest mod de examinare ce reprezinta desavar-sirea cercetarii psihanalitice. Propun ca, atunci cand reusimsa descriem un proces psihic dupa relatiile lui dinamice, top i-ee si e conomic e , prezentarea sa fie nurnita metaps ihologica. E deasteptat, avand in vedere starea actuala a cunoasterii noas-tre, ca aceasta sa ne reuseasca doar in cazuri izolate.

Sa facem 0 timida incercare de a oferi 0descriere meta-psihologica a procesului de refulare in cazul celor trei ne-


10/20

122 Sigmund Freudvroze de transfer cunoscute. Se cuvine sa inlocuim aici "in-vestire" prin "libido", deoarece, asa cum stim, e yorba dedestinele pulsiunilor sexuale.

In cazul isteriei de angoasa, 0prima faza a procesuluieste in mod frecvent trecuta cu vederea, probabil chiar ig-norata, insa ea este vizibila la0observatie atenta, Eaconstain faptul c a angoasa apare fara ca subiectul sa stie de unde.E de presupus c a in Ie s a fost prezenta 0pornire de iubire,care cerea transpunerea in sistemul Pes; insa investirea acor-data ei de catre acest sistem s-a retras din ea, ca intr-o ten-tativa de fuga, iar investirea libidinala inconstienta a repre-zentarii respinse a fost descarcata ca angoasa. La 0eventu-ala repetare a procesului, se faceun prim pas spre controlulneplacutei dezvoltari a angoasei. Investirea fugara (precon-stienta) s-a indreptat catre0reprezentare substitutiva ceera,pe de 0parte, legata asociativ de reprezentarea respinsa, iarpe de alta parte, retrasa din Iata refularii, datorita indepar-tarii de ea ( su bs ti tu t p ri n d ep la sa re ), permitand 0rationaliza-re a dezvoltarii inca neinhibate a angoasei. Reprezentareasubstitutiva joaca acum, pentru sistemul Cs (Pes), rolul uneicontrainvestiri, caci 11asigura pe acesta impotriva aparitieiin Csa reprezentarii refulate, pe de alta parte, ea este sau secomporta ca si cum ar fi punctul de plecare al eliberarii afec-tului de angoasa, acum intr-adevar de neinhibat. Observa-tia clinica arata ca, de exemplu, copilul ce sufera de fobie deanimale simte angoasa numai daca sunt indeplinite doua ti-puri de conditii: in primul rand, daca pornirea de iubire re-fulata cunoaste 0 intensificare si, in al doilea rand, daca esteperceput animalul ceprovoaca angoasa. Reprezentarea sub-stitutiva se comporta, intr-un caz, asemeni locului unei tran-zitii de la sistemul Ie s in sistemul Cs, in celalalt caz, asemeniunei surse autonome de descatusare a angoasei. Extindereadominatiei sistemului Csobisnuieste sa semanifeste in aceeacaprima modalitate de excitatie a reprezentarii substitutiveda din ce in ce mai mult inapoi in fata celei de-a doua. Inceledin urma, copilul se comporta probabil ca si cum el n-aravea nici 0 inclinatie spre tata, ca si cum ar fi devenit com-

Inconstientul 123plet liber in raport cu el, ca si cum ar avea intr-adevar an-goasa fata de animal. Doar ca aceasta angoasa in fata ani-malului, hranita din surse pulsionale inconstiente, se dove-deste a fi enorma si extrem de recalcitranta fata de toate in-fluentele ce provin de la sistemul Cs, tradandu-si prin astaprovenienta ei din sistemul Ies..A~adar,in cea de-a doua faza a isteriei de angoasa, con-

tramvestirea din sistemul Csa dus la formatiunea substitu-tiva. Acelasi mecanism gaseste in curand 0noua aplicare.Procesul de refulare nu este inca, dupa cum stim, finalizatsi i~igase~teinca un scop in sarcina de a inhiba dezvoltareade angoasa ceprovine din substitut. Aceasta se produce ast-fel: tot mediul asociat al reprezentarii substitutive este in-v~stit cu 0 intensitate anume, in asa fel incat el poate dove-di 0mare sensibilitate fata de excitatie. 0 excitatie a unuipunct oarecarece apartine acestei constructii preliminare tre-buie sa dea, ca urmare a Iegaturii cu reprezentarea substitu-tiva, imboldul spre 0neinsemnata dezvoltare de angoasa,care se utilizeaza acum ca semnal pentru a inhiba, prin in-termediul unei noi evadari a investirii preconstiente, pro-gresul pe mai departe al dezvoltarii de angoasa. Cu cat con-trainvestirile vigilente si sensibile sunt aduse mai departede temutul substitut, cu atat mai precis poate functiona me-canismul ce izoleaza reprezentarea substitutiva si impiedi-c~s~ajunga la ea noi excitatii. Aceste precautii protejeaza,bineinteles, doar impotriva excitatiilor ce asalteaza repre-zentarea substitutiva din afara, prin intermediul perceptiei,insa nu protejeaza niciodata impotriva miscarii pulsionalece atinge, pornind dinspre legatura cu reprezentarea refula-ta, reprezentarea substitutiva, Ele incep, prin urmare, sa ac-tioneze abia cand substitutul a preluat cum trebuie functiade reprezentare a refulatului, neputand insa niciodata sa ac-tioneze intr-un mod care sa ofere0deplina incredere. La ori-ce amplificare a excitatiei pulsionale, zidul protector din ju-rul !eprezentarii substitutive trebuie mutat putin mai in afa-r~. Intreaga constructie - ce se edifica intr-un mod analog~l la aIte nevroze - poarta numele de fobie . Expresia fugii


11/20

II II'1 ' 1 1 1I,~ I 1 I 1

' , I I 1

I 'I' 1 1 . 1

'.1II I

124 Sigmund Freuddin fata investirii constiente a reprezentarii substitutive suntevitarile, renuntarile si interdictiile, in care se poate recu-noaste isteria de angoasa. Daca trecem acum in revista in-tregul proces, atunci se poate spune ca faza a treia a repetatintr-o mai mare masura travaliul celei de-a doua faze. Siste-mul Cs se protejeaza acum, prin contrainvestirea mediului,in fata activarii reprezentarii substitutive, asa cum el tocmaise asigurase, prin investirea reprezentarii substitutive, im-potriva aparitiei reprezentarii refulate. In acest fel, forma-tiunea substitutiva, prin deplasare, s-a pastrat pe mai depar-teoAici trebuie sa se adauge si faptul ca sistemul Cs a deti-nut inainte doar 0mica portiune ce reprezenta poarta de pa-trundere a miscarii pulsionale refulate, anume reprezenta-rea substitutiva conform careia intreaga constructie prelimi-nara corespunde, in cele din urma, unei asemenea enclavea influentei inconstiente. Sepoate scoate in evidenta aici in-teresantul punct de vedere dupa care, prin intregul meca-nism de aparare pus in miscare, a fost obtinuta 0proiectiein afara a pericolului pulsional. Eul se comporta ca si cumpe el pericolul dezvoltarii de angoasa nu l-ar ameninta por-nind de la miscarea pulsionala, ci pornind de la 0perceptie,trebuind de aceea sa reactioneze impotriva acestui pericolexterior prin tentativele de fuga reprezentate de evitarile fo-bice. In procesul de refulare se reuseste ca descatusarea deangoasa sa poata fi intrucatva stavilita, insa numai cu pre-tul greu al libertatii personale. Incercarile de fuga din fataexigentelor pulsiunii sunt in general fara folos, rezuItatul fu-gii fobice ramanand nesatisfacator,o buna parte din raporturile pe care Ie-amcunoscut in ca-zul isteriei de angoasa sunt valabile si in cazul celorlalte douanevroze, asa incat putem limita explicatia noastra la deosebi-rile si rolul contrainvestirii. In cazul isteriei de conversie, in-vestirea pulsionala a reprezentarii refulate este transformatain inervatia simptomului. In cemasura siin ceimprejurari re-prezentarea inconstienta este drenata prin descarcare spreinervatie, in asa fel incat eapoate renunta la asaltul ei asuprasistemul Cs, aeeasta si aIte intrebari asemanatoare raman mai

Inconstientul 125bine rezervate unei cercetari speciale a isteriei-'.Rolul eontra-investirii ce izvoraste din sistemul Cs (Pes) e limpede in cazulisteriei de conversie si iese la iveala in formarea simptomului.Contrainvestirii iirevine alegerea fragmentului de reprezen-tant al pulsiunii asupra caruia trebuie concentrata intreaga in-vestire a acestuia.Acest fragment ales ca simptom indeplines-te conditia de a da la fel de mult expresie scopului dorit almis-carii pulsionale, cat si dorintei de aparare si de pedeapsa a sis-temului Cs; el este astfel suprainvestit simentinut de ambeleaspecte, asemeni reprezentarii substitutive a isteriei de angoa-sa. Dinacest raport, putem trage cu usurinta concluzia ca chel-tuiala sistemului Csprin refulare nu are nevoie sa fie la fel demare ca energia de investire a simptomului, caciputerea refu-larii se mascara prin contrainvestirea cheltuita, simptomulsprijinindu-se nu doar pe contrainvestire, cat si pe investireapulsionala din sistemul Cs, eeeste condensata in el.Observatiilor continute in ultimul eseu ar fi trebuit sa Ieadaugam, atunei cand vorbim despre nevroza obsesionala,doar faptul ca aid eontrainvestirea sistemului Csapare lamo-dul eel mai vizibil in prim-plan. Contrainvestirea este aceeacare, organizata ca formatiune reactionala, procura prima re-fulare si in care, mai tarziu, are loe patrunderea reprezentariirefulate. Ar trebui sa facem loc presupunerii ca tine de predo-minarea eontrainvestirii si de absenta descarcarii daca proce-suI refularii apare mult mai putin reusit in eazul isterieide an-goasa si al nevrozei obsesionale, decat in cazul isteriei de con-versie.

3 In scrierile ulterioare ale lui Freud nu figureaza nici un text meta-psihologic referitor la isteria de conversie. (R.M.)


12/20

126 Sigmund Freud

vPROPRIETA'PLE SPECIALE ALE SISTEMULUI Ic s

Deosebirea dintre cele doua sisteme psihice obtine 0nouasemnificatie, daca vom fi atenti la faptul c a procesele unui sis-tern, al sistemului lcs, prezinta proprietati ce nu se regasesc incel imediat superior.Nucleul Ies-ului consta din reprezentanti pulsionali ce do-resc sa descarce investirea lor, asadar din miscari de dorinta,Aceste miscari pulsionale coord onate intre ele exista una Ian-ga alta fara sa se influenteze si nu se contrazic reciproc. Dadsunt activate, in acelasi timp, doua miscari de dorinta, ale ca-ror scopuri trebuie sa ne apara ireconciliabile, atunci cele douamiscari nu se separa una de cealalta sau nu se suprima una pecealalta, ci se intalnesc in formarea unui scop intermediar, informarea unui compromis.Nu exista in acest sistern nici0negatie, nici 0ndoiala, niciun grad de siguranta, Toate acestea sunt introduse abia prinactiunea cenzurii intre Ie s si Cs. Negarea este 0substitutie arefularii la un nivel mai inalt. In Ic s exista doar continuturi,mai mult sau mai putin intens investite.In Ie s domneste 0mult mai mare mobilitate a intensita-tilor de investire. Prin procesul de deplasare , 0 reprezentarepoate da alteia intreaga cantitate a investirii ei, iar prin pro-cesul de eondens ar e ea poate lua pentru sine intreaga inves-tire proprie altor reprezentari. Eu am propus sa privimaceste doua procese ca semne ale asa-numitului proees psi-hie pr imar . In sistemul Pes domneste p ro e es u l s ec u n da r +; aco-10 unde un asemenea proces primar se poate produce in ra-4 Veziobservatiile din capitolul VII al I n te r pr e ti ir ii u i se l o r, care sesprijina pe ideile dezvoltate de J . Breuer in S tu d ii a s up ra i st er ie i.

Inconstientul 127port cu elementele sistemului Pes , el apare drept "comic" sistarneste rasul.Procesele sistemului Ic s sunt a t empor a le , adica ele nu suntordonate din punct de vedere temporal, nu se schimba cu tre-cerea timpului si nu au nici un fel de relatie cu timpul. Chiarsi relatia temporala este Iegata de activitatea sistemului Cs.La fel de putin respect arata procesele Ie s fata de real i tate .Ele sunt sup use principiului placerii: destinul lor atarna doarde eat de intense sunt si de masura in care ele satisfac sau nucerintele reglarii dintre placere si neplacere,

Conchizand, putem spune: l ip sa c on ir ad ic ti ei , p ro ee su l p ri -m ar (mobilitatea investirilor), atemporal i tatea si s ub sti tu ir ea r e-a l it ii ti i e xt er io a re p ri n r ea l it at ea p si hi cd sunt caracteristici pe carenoi asteptam sa le gasim la procesele ce apartin sistemului Ies .5Procesele inconstiente pot fi cunoscute doar in conditiilevisului si nevrozei, asadar, atunci cand procesele sistemuluisuperior Pes sunt mutate inapoi, printr-o reducere (regresie),pe un nivel anterior. Ele sunt insa in sine de nerecunoscut, bachiar incapabile sa existe, deoarece sistemul Ie s e acoperit foar-te de timpuriu cu cel Pes , care a distrus accesulla constiinta sila motilitatea ca atare. Descarcarea din sistemul Ie s trece, ininervatia corporala, la dezvoltarea de afect, dar si aceasta calede eliberare iieste contestata, asa cum stim deja, de sistemulPes . Singur, sistemul Ie s n-ar putea sa faca fata, in conditii nor-male, nici unei actiuni musculare utile, exceptie facand aceleacare sunt organizate deja ca reflexe.Semnificatia deplina a caracteristicilor descrise ale sistemu-lui Ie s ar putea sa ne devina clara abia cand le-arn confruntacu proprietatile sistemului Pes si le-am masura dupa ele. Doarca asta ne-ar duce asa de departe, ineat propun sa fim iaraside acord cu 0amanare si sa incercam sa comparam cele douasisteme abia dupa ce facem 0apreciere a sistemului superior.Numai ceea ce este extrem de urgent trebuie sa fie luat acumin discutie.5 Discutarea unui alt privilegiu important als Ic s ilpastram deocam-data pentru un alt context.


13/20

128 Sigmund FreudProcesele sistemului Pes arata - indiferent daca ele suntdeja constiente sau doar capabile sa devina constiente - 0 in-hibitie a tendintei de descarcare specifica a reprezentarilor in-vestite. Cand procesul trece de la 0reprezentare la alta, primareprezentare retine 0parte a investirii sale si doar 0mica par-te va fi deplasata. Deplasarile si condensarile, ca in cazul pro-

cesului primar, sunt excluse sau extrem de limitate. Acest ra-port l-a determinat pe Breuer sa admita doua stari diferite aleenergiei de investire in viata psihica, una legata tonic, iar altamiscandu-se liber, cautand descarcarea. Eu cred ca aceasta de-osebire prezinta pana acum intelegerea cea mai profunda pecare 0avem despre natura energiei nervoase si nu vad cums-ar putea ca cineva s-o evite. Ar fi0nevoie presanta a expu-nerii metapsihologice - poate insa 0intreprindere prea teme-rara - de a duce in acest punct mai departe discutia.Sistemului Pes iirevin sarcina de a face posibila 0 comuni-care intre diferitele continuturi ale reprezentarii, in a~a fel in-cat ele sa poata sa se influenteze reciproc, apoi sarcina de a leordona temporal, si tot lui Iimai revine introducerea uneia saumai multor cenzuri, testarea realitatii si principiul realitatii.Chiar si memoria constienta pare sa depinda in intregime dePes , ea trebuind sa fie riguros separate de urmele mnezice incare se fixeaza trairile sistemului Ies ; ea corespunde, probabil,unei inscrieri speciale, a~acum am vrut s-o presupunem in ca-zul raportului reprezentarii constiente cu cea inconstienta, daram respins-o deja. In acest context, vom gasi si mijlocul de apune capat ezitarii noastre cu privire desemnarea sistemuluisuperior, pe care il numim, fara vreo orientare speciala, candPes , cand Cs.Nu va fi deplasat sa luam in considerare avertismentul dea nu generaliza grabiti ceea ce am ararat despre distribuireacapacitatilor psihice in cele doua sisteme. Descriem raportu-rile asa cum se arata in cazul omului matur, la care sistemulIe s functioneaza, riguros vorbind, doar ca treapta preliminaraa organizarii superioare. Ce continut si ce relatii are acest sis-tern in timpul dezvoltarii individuale si ce semnificatie ii re-vine acestuia atunci cand e yorba de animale, acestea nu tre-

Inconstientul 129buie deduse din descrierea noastra, ci trebuie investigate se-parat. Chiar si in cazul oamenilor trebuie sa fim pregatiti sagasim eventual conditiile patologice in care cele doua sistemei~i modifica atat continutul, cat si caracteristicile sau ~i leschimba intre ele.


14/20

130 Sigmund Freud

VIRELATIA DINTRE CELE ooux SISTEME

Ar fi totusi incorect sa ne imaginam ca sistemul Ic s rama-ne linistit, in timp ce intreaga aetivitate psihica este realizatade Pes , c a sistemul Ie s e ceva clasificat, un organ rudimentar,un reziduu al dezvoltarii. Sau sa credem ca relatia dintre celedoua sisteme s-ar reduce la actul refularii, prin aceea ca Pes ararunca in adancurile Ie s tot ceea ce IIapare ca fiind tulburator,Ie s este mai degraba viu, capabil sa se dezvolte, intretinandmulte relatii cu sistemul Pes , printre ele aflandu-se si relatiade cooperare. Rezumand, trebuie sa spunem ca Ie s se conti-nua in asa-zisii derivati, ca el este accesibil actiunilor vietii, d\influenteaza in mod constant Pes si ca este sup us, la randulsau, chiar influentelor din partea Pes .Studiul derivatilor inconstientului va constitui 0mare dez-amagire pentru asteptarile noastre privitoare la0separare purschematica intre cele doua sisteme psihice. Asta va trezi, cu si-guranta, nemultumirea in legatura cu rezultatele noastre si,probabil, va fi folosit pentru a pune sub semnul indoielii va-loarea modului nostru de separare a proceselor psihice. Vomafirma insa ca noi nu putem avea alta sarcina decat aceea dea transpune in teorie rezultatele observatiei, neacceptand obli-gatia de a realiza, inca de la prima incercare, 0 teorie clara sisimpla. Noi acceptam complicatiile ei, atata timp cat se dove-desc adecvate observatiei, si nu renuntam la asteptarea de a ficondusi, tocmai prin ele, in sfarsit la cunoasterea unui fapt,care - in sine, simplu - sa poata face fata complicatiilor re-alitatii,Printre derivatii miscarilor pulsionale Ie s ce detin caraete-rul descris, exista unii care unesc in sine caracteristici opuse.Ei sunt, pe de 0parte, foarte organizati, lipsiti de contradictie,

Inconstientul 131, i beneficiaza de intreaga achizitie a sistemului Cs, fiind greuIA- i deosebim de formatiunile acestui sistem. Pe de alta parte,ei sunt inconstienti ~iincapabili sa devina constienti. Ei apar-tin, asadar, din punet de vedere calitativ, de sistemul Pes , defapt. ei apartin de sistemul Ics . Provenienta lor ramane deci-siva pentru destinullor. Ei trebuie comparati cu hibrizii rase-lor umane, ce se aseamana deja, Iuati ca intreg, cu alb ii, dar I~itradeaza descendenta lor colorata printr-o trasatura izbitoare,ramanand de aceea exclusi din societate si neputand sa se bu-cure de nici unul dintre privilegiile de care se bucura albii. Deun asemenea tip sunt formatiunile fantasmatice, atat ale celornormali cat si ale celor nevrotici - pe care noi le-am recunos-cut ca fiind trepte preliminare ale formarii viselor si ale for-rnarii de simptom -, ce raman refulate, In ciuda extrem deinaltei lor organizari, si nu pot deveni ca atare constiente. Elese apropie de constiinta, raman netulburate atata vreme catnu au vreo investire intensa, sunt insa respinse indata ce de-pasesc un anumit nivel de investire. Formatiunile substituti-ve sunt tocmai asemenea derivati mai bine organizati ai siste-mului Ie s carora insa, datorita unei relatii favorabile, le reuses-te patrunderea in constiinta, de exemplu, prin intalnirea cu 0contrainvestire a sistemului Pes .Daca vom cerceta, intr-un alt loc, mai in detaliu conditiileconstientizarii, atunci 0parte a dificultatilor ce apar aici va fisolutionabila. Aici, ar putea fi avantajos sa confruntam obser-vatia anterioara, referitoare la Ies , cu una referitoare la consti-inta. Intreaga suma a proceselor psihice, ca domeniu al pre-constientului, iese in intampinarea constiintei. 0 foarte mareparte a acestui preconstient izvoraste din inconstient, avandcaracterul derivatilor acestuia, si se supune unei cenzuri ina-inte de a deveni constient. 0 alta parte a Pes este capabila sadevina constienta, fara cenzura, Ajungem aici la 0contradic-tie cu 0supozitie anterioara. Inconsiderarea refularii, am fostobligati sa punem 0cenzura, decisiva pentru constientizare,intre sistemele Ic s si Pes . Acum apare 0 cenzura intre Pes si Cs.Ar fi bine insa nu sa vedem dificultati in aceasta complicatie,ci sa presupunem c a fiecarei treceri de la un sis tern la altul


15/20

132 Sigmund Freudimediat superior, asadar, fiecarui progres catre 0treapta supe-rioara de organizare psihica ii corespunde 0noua cenzura. Cuasta, admiterea unei innoiri continue a localizarilor este totusirezolvata.Temeiul tuturor acestor dificultati trebuie vazut in faptulc a constienta, singura caracteristica a proceselor psihice data

noua in mod nemijlocit, nu se potriveste in nici un fel cu de-osebirea ce se face intre sisteme. Pacand abstractie de faptulca constientul nu este intotdeauna constient, ci este temporarsi latent, observatia ne-a aratat c a multe dintre cele ce impar-tasesc proprietatile sistemului Pes nu devin constiente, noi tre-buind inca sa aflam ca constientizarea este limitata de anumi-te directii ale atentiei sale. Constiinta nu are, asadar, raporturisimple nici cu sistemele, nici cu refularea. Adevarul e ca nudoar refulatul psihic ramane strain de constiinta, ci si 0partea miscarilor ce domina Eul nostru, asadar, oponentul functio-nal eel mai putemic ale refulatului. inmasura in care vrem sarazbatem pana la 0abordare metapsihologica a vietii psihice,trebuie sa invatam sa ne eliberam de importanta simptomu-lui "con~tienW'.GHa vreme ne tinem de aceste lucruri, vedem generalita-tile noastre puse constant sub semnul indoielii de catre excep-tii. Vedem ca derivatii Ies -ului devin constienti ca formatiunisubstitutive si ca simptome, de regula dupa mari deformarifata de inconstient, insa adesea cu pastrarea multor caracteris-tid ce reclama refularea. Aflarn ca multe formatiuni precon-stiente care s-ar cuveni, am crede noi, conform naturii lor, sadevina foarte probabil constiente, raman totusi inconstiente.Probabil ca in cazullor se face vizibila atractia mai puternicaales . Suntem indrumati sa cautam diferenta semnificativa nuintre ceea ce e constient si ceea ce e preconstient, ci intre ceeace e preconstient si ceea ce e inconstient. Ie s este trimis inapoi,prin cenzura, la granita sistemului Pes , derivatii acestuia potocoli aceasta cenzura, pot sa se organizeze, sa creasca in Pespana la 0 anumita intensitate a investirii, fiind apoi, cand audepasit aceasta limita si vor sa patrunda in constiinta, recu-noscuti ca derivati ai Ie s si refulati iarasi la noua limita de cen-

Inconstientul 133zura dintre Pes ~iCs. Prima cenzura functioneaza astfel impo-triva Ies , ultima cenzura impotriva derivatilor Pes ai acestuia.5-ar putea crede ca cenzura s-a mutat cu un pas mai departeindecursul dezvoltarii individuale.Prin terapia psihanalitica putem aduce 0dovada incontes-tabila in favoarea existentei celei de-a doua cenzuri, aceea din-tre sistemele Pes si Cs. Invitam bolnavul sa formuleze abun-dent derivati ai Ics-ului, 11obligam sa depaseasca obiectiilecenzurii impotriva constientizarii acestor formatiuni precon-stiente si ne construim astfel, prin invingerea acestei cenzuri,o cale spre suprimarea refularii ce constituie opera cenzuriianterioare. Sa mai adaugam ca existenta cenzurii intre Pes ~iCs ne aminteste di constientizarea nu este un simplu act deperceptie, ci este probabil si 0 suprainves t ir e , un progres maiamplu al organizarii psihice.Sa ne intoarcem la relatia Ics-ului cu alte sisteme, mai pu-tin cu scopul de a constata ceva nou, cat cu scopul de a nu tre-ce cu vederea ceva extrem de evident. La baza activitatiipulsionale, sistemele comunica unul cu altulla modul cel maiprolific. 0 parte a proceselor pomite aid tree prin Ie s ca prin-tr-o treapta pregatitoare si ating elaborarea psihica cea maiinalta in Cs, 0alta parte fiind retinuta in calitate de I es . I es esteinsa atins si de trairile ce provin din perceptia exterioara, Toa-te caile ce due de la perceptie la Ie s raman, de regula, deschi-se; numai caile ce duc mai departe de Ie s sunt supuse blocariiprin refulare.E foarte interesant de remarcat di Ies -ul unui om poate re-actiona la Ies -ul unui alt om, fara a trece prin Cs. Faptul meri-ta 0cercetare mai de amanunt - in special pentru a sti dacaactivitatea preconstienta poate fi exclusa -, insa ca descriereel este incontestabil.Continutul sistemului Pes (sau Cs) provine, in parte, dinviata pulsionala (prin mijlocirea Ics-ului), in parte, din percep-tie. E indoielnic in cemasura procesele acestui sistem pot ma-nifesta 0influenta directa asupra Ies ; investigarea cazurilor pa-tologice arata adesea 0 neinfluentabilitate si 0 independentagreu de crezut a Ies . ingeneral, caracteristica bolii este 0 tota-


16/20

134 Sigmund Freudla divergenta a tendintelor, 0decadere absoluta a celor douasisteme. Insa terapia psihanalitica este edificata pe influenta-rea Ic s de catre Cs si arata in orice caz ca asa ceva, chiar dacaeste laborios, nu este imposibil. Derivatii Ics , ce mijlocesc in-tre cele doua sisteme, ne deschid calea, asa cum am mentio-nat deja, spre aceasta realizare. Ar trebui insa sa admitem c aschimbarea spontana a Ics , datorata Cs, este un proces dificil,care decurge incet,o cooperare intre 0miscare preconstienta si una incon-stienta, chiar intens refulata, poate aparea daca se intampla camiscarea inconstienta sa poata actiona in aceeasi directie cuuna dintre tendintele dominante. In acest caz, refularea estesuprimata, iar activitatea refulata este admisa ca 0reintarire acelei intentionate de Eu, Inconstientul devine, pentru aceastasingura constelatie, conform Eului, fara insa ca altfel sa se mo-difice ceva la refularea sa. Succesul Ic s este inconfundabil, inaceasta cooperare; tendintele intensificate doar se comportaaltfel decat cele normale, ele dau posibilitatea unei realizaridepline, si arata fata de contradictii 0rezistenta asemanatoa-re ca si, de exemplu, simptomele obsesionale.

Continutul Ic s poate fi comparat cu 0populatie psihica pri-mitiva, Daca exista, la om, formatiuni psihice mostenite, cevaanalog instinctului la animale, atunci aces tea constituie nucle-ul Ics . La astea se adauga mai tarziu ceea ce, in timpul dezvol-tarii din copilarie, a fost indepartat ca fiind nefolositor, iaracesta, conform naturii sale, nu trebuie sa fie diferit de ceea cea fost mostenit. 0eparare riguroasa si definitiva a continu-tului celor doua sisteme are loc, de regula, abia 0data cu pe-rioada pubertatii.

,II',I,

Inconstientul 135

VIIIDENTIFICAREA 6 INCON9TIENTULUI

AtM se poate spune despre Ic s cat am adunat noi in dez-baterea precedenta, cata vreme se porneste doar de la cu-noasterea vietii onirice si a nevrozelor de transfer. Cu sigu-ranta nu e mult, in unele locuri se las a impresia ca e yorbadespre ceva neclarificat si incurcat si se 'rateaza inainte detoate posibilitatea de a ordona si inscrie Ic s intr-un contextdeja cunoscut. Abia analiza uneia dintre afectiunile pe carenoi Ie-am numit psihonevroze narcisice promite sa ne fur-nizeze idei prin care enigmaticul Ic s ne devine mai familiarsi, oarecum, concreto

De cand cu 0ucrare a lui Abraham (1908), pe care consti-inciosul autor a atribuit-o sugestiei mele, noi incercam sa ca-racterizam d em e n ti a p ra e co x lui Kraepelin (schizofrenia lui Ble-uler) prin atitudinea ei fata de opozitia dintre Eu si obiect. Incazul nevrozelor de transfer (isteria de angoasa si isteria deconversie, nevroza obsesionala) nu exista nimic care sa fi adusaceasta opozitie in prim-plan. S-a stiut chiar ca frustrarea da-terata obiectului produce declansarea nevrozei, ca nevroza im-plica renuntarea la obiectul real si ca libidoul retras din obiec-tul real se intoarce asupra unui obiect fantasmat si, de aici,asupra unuia refulat (introversia). Investirea obiectala in ge-neral este insa pastrata, in cazullor, cu rnulta energie, iar cer-cetarea mai detaliata a procesului de refulare ne-a cons transsa presupunem ca investirea obiectala din sistemul Ic s persis-ta in ciuda refularii - mai degraba, ca urmare a ei. Capacita-tea de transfer, de care noi ne-am folosit in mod terapeutic in6 In original, "Agnoszierung" = identificare. In limba gerrnana sefoloseste in contextul identificarii unui cadavru. (R. M.)


17/20

136 Sigmund Freudcazul acestor afectiuni, presupune caracterul netulburat al in-vestirii obiectale.In schizofrenie, dimpotriva, s-a impus ipoteza ca libidoulretras nu ar cauta, dupa procesul de refulare, nici un obiectnou, ci s-ar retrage in Eu, ca asadar aici se renunta la investi-rea obiectala si se restabileste 0stare primitiva, fara obiect denarcisism. Incapacitatea acestor pacienti de a face transferul -in limitele procesului patologic -, inaccesibilitatea lor la te-rapia ce rezulta de aici, respingerea specifica lor a lumii exte-r~oare, a~aritia uno~ semne de contrainvestire a Eului propriu,caderea mtr-o apatie totala, toate aceste caracteristici clinicepar sa se potriveasca foarte bine cu presupunerea unei renun-tari la investirile obiectale. Privind din perspectiva raportuluicelor doua~s~stem~ psihi~e, toti observatorii au fost surprinside faptul c~, Il1schizofrenie, sunt manifestate ca fiind constien-te multe dmtre elementele pe care, in cazul nevrozelor detransfer, trebuie sa le dovedim in les abia prin psihanaliza. Inprima instanta insa nu se reuseste sa se faca 0asociere inteli-gibila intre relatia Eu-obiect si relatiile constiintei.Ceea ce cautam pare sa se iveasca pe caile acestea neastep-tate. Se obse~va laoschizof~ni, indeosebi in stadiile de inceput,care sunt atat de instructive, un numar de modificari ale uor-birii , dintre care unele merita sa fie cercetate dintr-un anumitpunct de vedere. Modalitatea de exprimare devine adeseaobiectul unei atentii speciale, ea este "aleasa", "manierata".Propozitiile cunosc 0dezorganizare speciala a structurii, princare ele ne devin neinteligibile, in asa fel indit noi consideramafirmatiile bolnavului lipsite de sens. Incontinutul acestor afir-~atii e~~eadusa adesea in prim-plan 0relatie cu organele saumervatl1l~ corporale. Acestora li se poate adauga faptul c a ina~tfel de s~pt?m~ ale ~chizofreniei, ce se aseamana formatiu-nilor substitutive isterice sau specifice nevrozei obsesionaler:l~tia dintre subs.titut ?i refulat manifesta totusi particulari~tati ce ne-ar surprmde m cazul celor doua nevroze numite.. Domnul ~r V. Tausk (Viena) mi-a pus la dispozitie uneledin observatiile sale cu privire la stadiile de debut ale schizo-freniei, care au avantajul di bolnava insasi voia sa ofere 0ex-

Inconstientul 137plicare a vorbelor sale? Vreau sa arat acum, pe baza a douadintre exemplele sale, conceptia pe care intentionez sa 0sus-tin, neindoindu-rna, de altfel, de faptul ca oricarui observatori-ar fi usor sa prezinte un asemenea material in bogatia ele-mentelor sale.Unul dintre bolnavii lui Tausk, 0fata adusa in clinica dupao cearta cu iubitul ei, s-a plans de urmatoarele:

O chii n u s un t dr epii, s un t s uc iii. Ea insas! a lamurit asta, adu-d\.nd 0 serie de reprosuri iubitului ei, intr-o limb a normala:"Ea chiar ca nu-l intelege. el arata de fiecare data altfel, e unipocrit, unul ce s u ce s ie a c hi i8, el i-a sucit ochii, acum ea are ochisuciti, nu mai sunt ochii ei, acum ea vede lumea cu alti ochi."Afirmatiile bolnavei cu privire la vorbirea ei ininteligibila auvaloarea unei analize, caciele contin echivalentullor intr-o mo-dalitate de expresie general valabila: ele ofera simultan infor-matii cu privire !a semnificatia si la geneza formarii schizofre-ne a cuvintelor. In acord cu Tausk, evidentiez inacest exemplufaptul ca relatia cu organul [cu ochii] s-a erijat inreprezentantal intregului continut [al gandurilor ei].Vorbirea schizofrena areaici 0trasatura ipohondrica, ea a devenit l im b aj a l a rg a nu lu i.o a doua comunicare a aceleiasi bolnave: "Ea sta in biseri-ca. dintr-o data a simtit 0smucitura. ea trebuie sa se pu na alt-fe l, ca ~icum a r pu ne-a c in eva in a lta pozitie , ca ~icum ea ar fi pu sai n tr -a p o zi ii e. "$i aici analiza printr-o noua serie de reprosuri la adresa iu-bitului ei, care "este ordinar, care a facut-o si pe ea - caredupa familia ei era rafinata - ordinara. EIa facut-o pe ea ase-meni lui, facand-o sa creada ca el ii este superior; acum ea aajuns asa cum eel, deoarece ea a crezut c a ii va fi mai binedaca ajunge asemeni lui. EI s-a pus pe sine intr-o pozitie falsa(s-a prefacut), ea e acum ca si el (identificare!), el a pus-o in-tr-o pozitie falsa (a pre f i icu i -o . )".7 Esteyorba despre cazul care face obiectul articolului .Despre ori-I?ineaaparatului de influentat in schizofrenie", (1919).(R. M.)

8 In limba germana, cuvantul "Augenverdreher" are sens de "omfatarnic", (R. M.)


18/20

138 Sigmund FreudMiscarea acestui "a se pune altfel", observa Tausk, este 0expunere a cuvantului "prefacere" si a identificarii cu iubitul.Scot, din nou, in evidenta prevalenta acelui element al intre-gului curs de idei, care are drept continut inervatia corporala(mai degraba senzatia ei). De altfel, 0persoana isterica ar fi

sucit, in primul caz, ochii in mod convulsiv, in al doilea caz arfi realizat smucitura intr-adevar, in loc sa simta impulsul sausenzatia ei, iar in ambele cazuri n-ar fi avut nici un gandconstient despre ceea ce face si nici n-ar fi fost ulterior in sta-re sa exprime asa ceva.Cam atata spun cele doua observatii despre ceea ce noi amnumit limbaj ipohondric sau limbaj al organului. Ele amintescinsa - si asta e ceea ce noua ne apare ca fiind mai important- de un alt fapt, care poate fi demonstrat, adesea in cazuriluate la intamplare, de pilda, in exemplele adunate in mono-grafia lui Bleuler (1911), si cuprins intr-o anumita forma. In ca-zul schizofreniei, cuv inte le sunt supuse aceluiasi proces caretransforrna gandurile latente ale viselor in imagini din vis, pro-ces pe care noi l-am numit p ro c es p si hi c p ri m ar . Ele sunt con-densate si i~i transfera unul altuia intreaga investire, prin de-plasare; procesul poate merge atat de departe incat un singurcuvant, adecvat acestui fapt datorita multiplelor sale relatii,preia reprezentarea unui intreg Ian] de ganduri. Lucrarile luiBleuler, Jung si ale elevilor lor au dat la iveala un material bo-gat tocmai in sensul acestei afirmatii,Inainte de a trage 0concluzie din aceste impresii, vrem samai reflectam inca 0data asupra deosebirii fine, si totusi sur-prinzatoare, dintre formatiunea substitutiva schizofrena si ceaisterica ~i cea specifica nevrozei obsesionale. Un pacient pecare 11am in prezent sub observatie se lasa distras de la toateinteresele vietii datorita starii proaste a pielii faciale. EI afirmaca are conedoane si cosuri si gauri adanci pe fata, pe care i levede oricine. Analiza demonstreaza ca el isi deruleaza comple-xul de castrare la nivelul pielii. EIs-a preocupat, la inceput lip-sit de remuscari, de cosurile sale, a caror stoarcere ii provocao mare satisfactie, deoarece atunci ta~nea ceva afara, dupa pro-pria lui marturie, Apoi a inceput sa creada cr t peste tot unde

Inconstientul 139indepartase un conedon sau un cos, aparea 0groapa adanca,si ~i-a facut cele mai mari reprosuri ca si-a deteriorat pentrutotdeauna pielea "jucandu-se incontinuu cu mana". E evidentca presarea continutului cosului este 0 substitutie a onaniei.Gaura, care apare din vina lui, este organul genital feminin,adica implinirea amenintarii cu castrarea (respectiv, a fantas-mei care 0 reprezinta), amenintare provocata prin onanie.Aceasta formatiune substitutiva se aseamana mult, in ciudacaracterului ei ipohondric, cu0conversie isterica, dand totusiimpresia ca aici ar trebui sa se petreaca altceva, ca n-ar trebuisa se puna pe seama unei isterii 0asemenea formatiune sub-stitutiva, inainte de a putea spune unde se intemeiaza diferen-tao0 mica gropita asemeni unui por in piele cu greu ar puteafi considerata de un isteric drept simbol al vaginului, pe careel 11compara de altfel cu toate obiectele posibile care circum-scriu 0cavitate. Credem chiar ca multitudinea de gropite 11varetine sa le utilizeze pe acestea ca substitut pentru organul ge-nital feminin. Lucruri asemanatoare sunt valabile si pentru ta-narul pacient despre care Tausk a relatat, in urma cu cativaani, in fata societatii psihanalitice vieneze. El se comporta pede-a-ntregul ca un nevrotic obsesional, petrecea ore intregipentru toaleta sa si altele asemanatoare, Era surprinzator insala el faptul ca a putut comunica, fara sa opuna rezistenta, sem-nificatia inhibitiilor sale. Cand i~i tragea sosetele, 11tulbura,de exemplu, ideea ca ar trebui sa desfaca ochiurile impletitu-rii, asadar gauri, iar fiecare gaura era pentru el un simbol aldeschizaturii sexului femeii; nici acest lucru nu e de asteptatde la un nevrotic obsesional; conform observatiei lui R. Rei-tier, tot un astfel de bolnav, care suferea de aceeasi zabava cuocazia punerii sosetelor, a gasit, dupa infrangerea rezistente-lor, explicatia potrivit careia piciorul este un simbol al penisu-lui, tragerea ciorapului un act onanist, iar el trebuia mereu sapuna si sa scoata ciorapul de pe picior, in parte pentru a de-savarsi imaginea onaniei, in parte pentru a 0anula.Daca ne intrebam ce anume ofera simptomului si forma-tiunii substitutive schizofrene acest ciudat caracter, atunci in-telegem in sfarsit ca este predominarea relatiei lingvistice asu-


19/20

140 Sigmund Freudpra relatiei factice. Intre stoarcerea unui cos ~i ejacularea dinpenis exista 0asemanare factica mica, una inca simai mica in-tre nenumaratii pori ai pielii si vagin; insa, in primul caz, ta~-neste de fiecare data ceva afara, iar in al doilea caz e valabila- cuvant cu cuvant - propozitia cinica: ,,0 gaura e 0 gaura".Identitatea expresiei lingvistice, si nu asemanarea obiectelordesemnate, a prescris substitutia. Acolo unde cele doua - cu-vant si obiect - nu coincid, formatiunea substitutiva schizo-frena se deosebeste de cea specifica nevrozelor de transfer.Sa coroboram aceasta intelegere cu supozitia c a in cazulschizofreniei investirile obiectale sunt abandonate. Trebuieatunci sa facem 0modificare: investirea obiectala a reprezen-tarilor cuvantului este pastrata. Ceea ce noi am numit repre-zentare constienta a obiectului se imparte acum in reprezen-t ii ri a l e e u v ii n tu l ui si in r e pr ez en t ii ri a l e l u er u lu i , ce constau ininvestirea, daca nu a imaginilor mnezice directe ale lucrului,macar a un or urme mnezice mai indepartate si derivate dinele. Credem ca stim, dintr-o data, prin ce anume se deose-beste 0 reprezentare constienta de una inconstienta. Celedoua nu sunt, asa cum am crezut, inscrieri diferite ale acelu-iasi continut in locuri psihice diferite si nici diferite starifunctionale de investire in acelasi loc, ci reprezentarea con-stienta cuprinde reprezentarea lucrului plus reprezentareacuvantului ce-i apartine, cea inconstienta fiind doar repre-zentarea lucrului. Sistemul Ie s contine investirile de lucru aleobiectelor, primele si propriu-zisele investiri obiectale; siste-mul Pes ia nastere prin aceea c a aceasta reprezentare a lucru-lui este suprainvestita prin legatura cu reprezentarea cuvan-tului ce-i corespunde. Putem presupune ca asemenea supra-investiri sunt acelea care produc 0organizare psihica supe-rioara si fac posibila inlocuirea procesului primar cu proce-suI secundar ce guverneaza in Pes . Putem acum spune pre-cis, in cazul nevrozelor de transfer, ce anume interzice refu-larea reprezentarii respinse: traducerea in cuvinte, cuvinte cetrebuie sa ramana legate de obiect. Reprezentarea care nueste prins a in cuvinte sau actul psihic care nu este suprain-vestit raman, asadar, in Ie s ca refulate.

Inconstientul 141Trebuie sa atrag atentia cat de devreme aveam noi deja in-tuitia care ne explica astazi una dintre caracteristicile cele maiizbitoare ale schizofreniei. Pe ultimele pagini ale Interpre t i ir i i

v is e lor , aparuta in 1900, se spune ca procesele de gandire, adi-ca actele de investire care sunt mai indepartate de perceptie,sunt in sine lipsite de calitate si inconstiente, dobandindu-sicapacitate a sa devina constiente doar prin legatura cu restu-rile perceptiilor de cuvinte. Reprezentarile cuvintelor se nascla randul lor din perceptia senzoriala in acelasi mod ca si re-prezentarile lucrurilor, In asa fel incat se poate pune intreba-rea de ce reprezentarile obiectelor nu pot deveni constienteprin intermediul resturilor de perceptie proprii. Insa gandirease manifesta probabil in sistemele ce sunt atat de indepartatede resturile de perceptie originare, incat n-au mai pastrat ni-mic din calitatile lor, avand nevoie pentru constientizare de 0intensificare prin noi calitati, Pe langa asta, prin legarea de cu-vinte pot fi inzestrate cu calitati ~i investirile ce nu au pututretine din perceptii nici 0cali tate, caci ele corespund pur sisimplu relatiilor dintre reprezentarile de obiect. Asemenea re-latii ce au devenit palpabile abia prin cuvinte sunt 0 compo-nenta principala a proceselor noastre de gandire, Intelegem calegatura cu reprezentarile cuvantului nu coincide inca cu con-stientizarea, ci ofera pur si simplu posibilitatea acesteia ca easa nu caracterizeze nici un alt sistem decat sistemul Pes . Acumobservant insa ca am parasit cu aceste explicatii tema noastrapropriu-zisa si am nimerit in mijlocul unei probleme a precon-stientului si a constientului, pe care 0 rezervam intentionatpentru 0 tratare separata.In cazul schizofreniei, pe care noi 0abordam doar in rna-sura in care ni se pare indispensabil pentru 0cunoastere ge-nerala a Ies , trebuie sa ne indoim daca procesul numit aici re-fulare are ceva in comun cu refularea din cazul nevrozelor detransfer. Formula: refularea este un proces intre sistemul Ie s sisistemul Pes (sau Cs) care reuseste tinerea departe de consti-inta are nevoie in orice caz de0modificare, pentru a putea cu-prinde cazul d em en ti a p ra e co x si al altor afectiuni narcisice. Insaincercarea de fuga a Eului, ce se manifesta in retragerea inves-

,I I


20/20

IIII 142 Sigmund Freud

tirii constiente, ramane oricum ceea ce e comun [celor douaclase de nevroze]. Cea mai superficiala reflectie ne arata dHde temeinica si profunda este incercarea de fuga a Eului rea-lizata in cazul nevrozelor narcisice.

Daca in schizofrenie aceasta fuga consta in retragerea in-vestirii pulsionale din locurile ce constituie reprezentareainconsiieniii a obiectului, atunci ar putea aparea ciudat fap-tul ca partea acelorasi reprezentari de obiect, care tine de sis-temul Pes - reprezentarile cuvantului corespunzatoare lor-, trebuie sa cunoasca mai degraba 0investire mai intensa,Am putea mai curand astepta ca reprezentarea cuvantului,ca parte preconstienta, sa trebuiasca sa suporte primul atacal refularii si ca ea sa devina total neinvestibila, dupa ce re-fularea a inaintat pana la reprezentarile inconstiente ale lu-crului. Aceasta este cu siguranta 0dificultate a intelegerii.Apare informatia conform careia investirea reprezentarii cu-vantului nu apartine actului refularii, ci primelor incercaride recuperare sau vindecare ce domina intr-un mod atat deizbitor imaginea clinica a schizofreniei. Aceste straduintetind sa redobandeasca obiectele pierdute, si e destul de po-sibil ca ele, cu aceasta intentie, sa 0 ia pe drumul catreobiect, trecand peste partea verbala a acestuia, trebuind sase multumeasca insa atunci cu cuvinte in locullucrurilor.Activitatea noastra psihica se misca in general in doua di-rectii opuse, ori dinspre pulsiuni prin sistemul Ie s spre tra-valiul reflexiv constient, ori, pe baza stimularii din exterior,prin sistemele Cssi Pe s pana la investirile Ie s ale Eului si aleobiectelor. Aceasta a doua cale trebuie sa raman a circulabi-la, in ciuda refularii petrecute, si ea este deschisa 0portiu-ne pentru straduintele nevrozei de a-si recastiga obiectele.Cand gfmdim abstract, suntem in pericolul de a neglija re-latiile cuvintelor cu reprezentarile inconstiente ale lucruluisi nu e de negat faptul c a filosofarea noastra obtine atunci 0nedorita asemanare, in expresie si continut, cu modul de lu-cru al schizofrenilor. Pe de alta parte, despre modul de gan-dire al schizofrenilor s-ar putea spune c a trateaza obiecteconcrete ca si cum ar fi abstracte.

Inconstientul 143Daca noi am identificat intr-adevar Ie s siam determinat co-

rect deosebirea dintre 0 reprezentare inconstienta si una pre-constienta, atunci cercetarile noastre din multe alte locuri vortrebui sa duca inapoi spre aceasta intelegere.

freud inconstientul

Documents