FRACTURILE

Fracturile osoasese refera la ruperea completa sau partiala a unui os, in diverse sensuri - transversal, longitudinal sau in bucati multiple.

Desi oasele corpului uman sunt rigide, ele se indoaie sau cedeaza intr-un anumit grad, cand sunt supuse unei presiuni exterioare. Atunci cand forta pe care o suporta este prea mare, oasele se pot rupe, aparand fracturile care trebuie sa fie diagnosticate si tratate de urgenta.Tipuri de fracturi osoaseSeveritatea fracturilor osoase difera in functie de cauzele care le-au produs. De pilda, daca punctul de rupere al osului a fost fortat la o intesitate mai mica, acesta poate crapa, in loc sa se rupa in mod complet.Daca osul se rupe in mai multe fragmente osoase care penetreaza tesutul cutanat sau o rana este suficient de adanca, incat expune osul fracturat, atunci este vorba despre o fractura deschisa, extrem de periculoasa din prisma infectiei care s-ar putea stabili atat la nivelul pielii, cat si al osului.Tipuri comune de fracturi osoase sunt- fractura stabila (capetele rupte ale osului sunt aliniate si foarte putin dislocate);- fractura deschisa (pielea este perforata de catre os sau de un obiect exterior);- fractura transversala (prezinta o linie orizontala a rupturii osoase);- fractura oblica (ruptura are o forma unghiulara);- fractura cominutiva (osul se fragmenteaza in trei sau mai multe segmente);

CauzePot exista foarte multe cauze ale fracturilor osoase, insa printre cele mai frecvente se numara- Traumele - o cazatura, un accident rutier, o confruntare violeta etc.;-Osteoporoza- afectiunea scadedensitatea osoasasi creste predispozitia catre fracturi;- Suprasolicitarea - miscarile repetitive pot obosi musculatura si pot exercita o presiune majora asupra oaselor, rezultand fracturile de stres;

SimptomeCele mai multe fracturi sunt extrem de dureroase si pot limita miscarea zonei afectate. Alte simptome comune ale fracturilor sunt- umflaturile vizibile si sensibilitatea la atingere;- echimozele (vanataile);- diformitatile (membrele inferioare sau superioare pot suferi modificari in forma lor anatomica fireasca sau osul poate penetra tesutul cutanat);DiagnosticImediat ce suspectati o fractura osoasa, apelati la un consult medical de urgenta. Medicii pot recunoaste aceste probleme examinand regiunea anatomica lezata si efectuand o radiografie. Chiar si asa, acestea pot sa ascunda o fractura dificil de observat, asa cum sunt cele de la nivelul incheieturilor mainii, soldului (in cazul persoanelor varstnice) sau fracturile de stres (comune in randul atletilor).In aceste situatii, medicul poate efectua alte teste de specialitate, precum tomografia computerizata, imagistica prin rezonanta magnetica (RMN-ul) sau ecografia osoasa. In unele cazuri specifice, asa cum este o fractura suspectata la incheietura mainii, medicul poate monta o atela pentru imobilizarea zonei si poate solicita o a doua radiografie dupa 10-14 zile.Ocazional, chiar si dupa ce s-a stabilit diagnosticul de fractura osoasa, poate fi nevoie de efectuarea mai multor teste medicale (tomografia computerizata (CT), RMN-ul sau angiograma - o radiografie speciala a vaselor de sange), pentru stabilirea eventualelor leziuni suferite la nivelul tesuturilor din jurul osului fracturat.In cazul in care este suspectata o fractura craniana, medicul va solicita efectuarea de urgenta a unei tomografii computerizate (fara alte radiografii), pentru a diagnostica fractura si, cu atat mai important, posibilele leziuni interne craniene, precum hemoragia la nivelul creierului.TratamentUn exceptia fracturilor minore (stabilite la varful unui deget, de pilda), fracturile osoase presupun administrarea unui tratament de urgenta la spital.Primul ajutor in cazul fracturilor osoase este extrem de important. Daca observati o persoana ranita si banuiti ca ar fi putut suferi fracturi ale oaselor spatelui, gatului sau soldului, nu ii schimbati pozitia corpului pana la sosirea echipei medicale de urgenta. Intre timp, puteti preveni agravarea fracturilor si a complicatiilor acestora, imobilizand membrul afectat cu atele improvizate (bucati de lemn, plastic, metal sau orice alt material rigid).In prezenta hemoragiei, este important sa aplicati o presiune asupra ranii pana la oprirea sangerarii, inainte de aplicarea atelelor.Oasele fracturate trebuie sa fie repozitionate si mobilizate, astfel incat sa se poata vindeca in mod corect (acest procedeu poarta numele de reductie osoasa). Repozitionarea osului fracturat fara interventie chirurgicala se numeste reductie osoasa inchisa, iar fracturile severe pot avea nevoie de reductie osoasa deschisa (prin operatie).Dupa repozitionarea osului, majoritatea fracturilor au nevoie de montarea unor atele sau turnarea de ghips (sulfat natural hidratat de calciu), pentru o vindecare mai rapida si corecta a osului afectat. Medicamentatia se rezuma la administrarea de analgezice pentru atenuarea durerilor.Gimnastica de recuperare poate sa inceapa imediat, pentru stimularea circulatiei sanguine, vindecarea si mentinerea tonusului muscular si prevenirea aparitiei cheagurilor de sange si a rigiditatii membrului bolnav.Dupa indepartarea ghipsului, zona din proximitatea fracturii ramane inflexibila timp de cateva saptamani si poate prezenta umflaturi. De asemenea, pot aparea fire crescute sub piele, din pricina iritatiei provocate de ghips la nivelul foliculilor de par. In cazul oaselor membrelor inferioare fracturate, mersul poate sa fie dificil (schiopatat) pana la recuperarea completa. Simptomele dispar, de regula, dupa o luna de la tratament.In urma vindecarii unei fracturi, este recomandata utilizarea treptata a membrului afectat, intrucat poate sa fie necesara o perioada de 4-6 saptamani pana la recapatarea vigorii osoase. Medicul poate sa indice intensitatea efortului pe care pacientul poate sa il depuna, fara sa se expuna riscului unor complicatii. Exercitiile fizice efectuate in apa sunt o cale excelenta de reabilitare completa a oaselor fracturate.

Imobilizarea provizorie are scopul diminurii durerilor i evitarea complicrii leziunilor iniiale.Manevrele de prim ajutor care trebuiesc avute n vedere inaintea aplicarii mijloacelor de imobilizare sunt:- eliberarea sau degajarea membrului accidentat (ndeprtarea de crmizi, scnduri, etc)- executarea la nevoie a manevrelor de prim ajutor de importan vital: resuscitare cardio-respiratorie, apliacrea garoului, ndeprtarea imbrcminii este necesar doar cnd suspicionm prezena unor plgi care trebuiesc curate i pansate- cnd este accidentat membrul superior , indiferent de nivelul traumatismului, trebuiesc scoase de pe degete inelele( daca inelul se afl pe degetul fracturat se taie inelul cu aprobarea bolnavului)Scopul oricrei imobilizri este:-de a mpiedica micrile active i pasive, pentru a pune n repaus organele i esuturile traumatizate- de a menine axarea corect a membrului, atunci cnd fragmentele nu sunt deplasate- de a diminua durerea- de a evita complicaiile pe care le poate provoca micarea n focar a unui fragment osos rupt i devenit tios: - secionri ale unor nervi i vase - sfierea musculaturii din jurul osului - perforarea tegumentului i transformarea fracturii nchise ntr-una deschisPrincipiile unei imobilizri corecte:- asigurarea funciilor vitale (are prioritate fa de alte manevre)- se va cuta obinerea unei axri relative a segmentului de imobilizat, prin traciune atraumatic i progresiv n ax n momentul aplicrii imobilizrii- imobiliazare trebuie s prind n mod obligatoriu articulaiie situate deasupra i dedesubtul focarului de fractur- s fie adaptat reliefului anatomic al regiunii accidntate- aparatul gisat sau atela de imobilizare nu trebuie s fie compresive, pentru a nu ngreuna circulaia sanguin ntr-un segment n care exist deja tulburri circulatorii secundare traumatismuluiMijloacele pe care le putem folosii pentru imobilizarea provizorie:-atele Cramer (confecionate din srm)-sunt lungi i pot fi mulate pe membrul rnit.n vederea aplicrii atelei n scopul imobilizrii, se aeaz un strat de vat pe una din feele atelei ce vine n contact cu tegumentul, strat ce se fixeaz la atel cu ture circulare de fa- aparat gipsat circular- atele de lemn cptuite cu vat- atele din material plastic simplu sau gonflabil- i alte mijloace improvizate ( scndurele de lemn, schiuni, scoar de copac, bee, umbrele, bastoane etc.)Fixarea segmentului care urmeaz a fi imobilizat la atel se face cu fa sau cu alte mijloace improvizate (cearaf, baticuri, fulare, centuri etc)-cea mai bun atel pt. imobilizare este atela gipsat.

2