Din c a u z a u n e i nefericite a port

m a t e

pe c a r e f l i * m o d n o r m a l t r e ­buia s â - l c d ş + t g e . # ^

Fotografia noastră în f^ V şeazâ o faza impresionanta la poarta Ungariei.

A N U L X No. 5 0 :7 OCTOMBRIE 1936

IO LE

Sa. 4

România a pierdut pe nedrept in fata Ungariei cu 1:2 (1:0)

Echipa reprezentativă a României. Dela stânga la dreapta : Bürger, Vintiiă, Cioiac, Bodola, Schileriu, Dobra, Dobai, Demetro- vici, Bindea, David, Albu.

Echipa reprezentativâ a Ungariei. Dela stânga spre dreapta : Dietz, Szics, Toldi, Seres, Titkos, Feltete, Pâlinkâs, Sas, Vinete, Kocsis, Takacs. Jos: Csikos, Polgar, Cseh, Lâzâr, Dudâs.

f U P Ă o d im in e a ţă se­i f # nină cu raze ca lde

de soare, p ro m iţă ­to a re de izbânda, ce ru l s'a înou- ra t spre prânz. In c lip e le ace­lea începea exodu l m iilo r de bucureşten i spre s tad ionu l O . N . E. F., unde avea să se d is ­p u te m are le m atch de fo o tb a ll în tre e ch ip e le re p re z e n ta tiv e ale R om ânie i şi U n g a rie i. Se duceau oa m en ii pâ lcu ri, pâ lcu ri, p u rtâ n d fie c a re în c o lţu l su fle ­tu lu i o ra :ă de spe ran ţă . U n­g u rii v e re a u la Bucureşti după o v ic io r îe s tră lu c ită , re p u rta tă cu o săptăm ână în a in te asupra „W u n d c r te a m -u lu i" Europe i, pu­te rn ic a re p re ze n ta tivă a A u s tr ie i. Şansele noastre păreau dec i fo a r te m icî. Totuşi, f ie c a re spera în e lanu l pe ca re ce i 11 ech i­p ie r i ai no ş tri î l v o r în tre b u in ţa în tru apă ra rea c u lo r ilo r n a ţio ­na le .Şi raza d e spe ran ţă ca re înco l­ţ ise în su fle te le noastre a le tu ­tu ro r s'a d o v e d it a f i în te m e ­ia tă . R om ânii au ju c a t cu o v o in ţă d e f ie r , cu un e lan in ­d e s c r ip t ib il şi în c u ra ja ţi de en • tuziasm ul d e lira n t al m u lţim ii, au reuş it să ţ in ă în şah p u te r­n ica re p re ze n ta tivă m aghiară şi să conducă în p rim a rep riză cu 1:0. La pauză însă, o in s p ira ţie n e fe r ic ită a fe d e ra lilo r noştri fa c e ca p o rta ru l D av id , ca re în p rim a rep riză apărase exce lent, să f ie sch im ba t p e n tru a f i în ­lo c u it cu P avlov ic i, una d in tre ep a ve le fo s te i ech ip e d e va­lo a re „R ip e n s ia " , astăzi o ad u ­nă tu ră d e ju c ă to r i b ă trâ n i, fă ră v lagă şi fă ră vo in ţă de a câş­t ig a un m atch. Pav lov ic i a lă sa t, să tre a c ă două pu n c te p a ra b ile , d in tre ca re unul m ai ales pu tea f i p rins d e o ric a re d in tre p o r­ta r i i re p re z e n ta tiv e lo r d e ju n io r i ca re au e vo lu a t în m atch d e de sch ide re .Revista noastră care se a d re ­sează m are i masse a c it ito r i lo r , nu a re căd e re a să vorbească desp re s fo r ile ca re se tra g în cu lise le spo rtu lu i rom ânesc. De d a ta aceasta însă, c red em că este d e d a to r ia noastră să ne

N o . 507 -

— Pag. 2

facem ecou l con s te rnă rii una­n im a şi să ne r id ic ă m în numele ace le i o p in ii p u b lice c c ra a pă- res it Dum in ică, de zo la tă , tr ib u ­ne le s tad ion u lu i d e la O . N . E. F. p ro te s tâ n d îm p o tr iv a fa v o ritis ­mului la a lcă tu ire a unei ech ipe ca re re p re z in tă t r ic o lo ru l ţă r ii, p ro te s tâ n d d e c i îm p o tr iv a in tro ­d u c e r ii în ech ipă a unor epave ca P avlov ic i, C io ia c şi Dobai. a u to r ii m o ra li aî în frâ n g e rii noastre.

Căpitanii echipelor Cioiac (România) şi Toldi (Ungaria) schimbând fanioanele. In mij­loc, faimosul arbitru Lage- nus.

Cioiac trage spre poarta Ungariei. Dela stânga spre dreapta: Lazar, Cioiac. Schi­leriu, Szics, Seres.

Bindea (nu se vede în foto­grafie) a marcat goal-ul României. Bodola se îndreap­tă să scoată balonul din plasă. Portarul ungur, Pa- linkas, este la pământ. î : 0 pentru România.

Bürger (România) si Cseh (Ungaria) în luptă pentru balon.

Palinkas, portarul maghiar, boxează o centrare.

r o w i m j î BUn corner la poarta Ungariei.

B m

- Un colţ de tribună la matchul România-Ungaria.

( yJ if l/U '

A a p ă r u t

M A G A Z I N U LPe luna Septembrie. — 160 pagini 25 lei.

Ţ iU C C W ^

PARFUMERIEIFRANCEZE

A FOST PUS LA ÎNDEMÂNA TUTUROR CLIENŢILOR IN MOD ABSOLUT GRATUITN u m a i în c ă c â te v a z ile , f ie c a r e c u t ie o r ig in a lă d e p u d ră C O T Y a re ca

s u p lim e n t GRATUIT una s t ic lu ţă d in a c e s t p a r fu m

J=: • •

N o . 507

Pag. 3

5 TAU de vorbă cu un părinte, si îmi declară următoarele:

— Sărbătoarea sublimă a co­pilului care părăsind atmosfera caldă şi îngăduitoare a familiei intră în clasa rece şi în uraganele ştiinţelor, nu e prăznuită cum se cuvine! A r trebui să fie o sărbătoare naţională, cu toate muzicile oficiale şi particulare scoase la răscruci de străzi şi la intrarea şco­lilor, cu mese întinse şî multe prăjituri în toate clasele, cu o prietenie şi voe- bună iniţială, între profesori şi elevi. Nimic din toate acestea : Ca şi cum n'ar fi vorba de urcarea omenirii ce­lei noui pe o treaptă mai sus de vi­goare, cunoştinţe, bunătate şi conş­tiinţă, ci începutul unei întreprinderi silnice, a unei munci sumbre cu înfă­ţişări de-atâtea ori asemănătoare cu * *

ale puşcăriilor.De ce ? De ce?Abea s'a încheiat seria copiilor nefe­riciţi şi înmormântaţi, cari pentru o

La Liceul Lazăr, in prima zi de cursuri.

taxă neplătită, o materie rău învăţată, o furie profesorală rău exprimată, s'au urcat în podul caselor părinteşti de s'au spânzurat, s'au aruncat în lacul în care de obiceiu se scăldau şi se sbă- teau voioşi, s'au împuşcat cu revol­verul tatălui păstrat în sertarul tainic pentru tâlhari... Presimt cumva copiii că începerea anului şcolar este-inau­gurarea unei serii noui de viitori si­nucigaşi şi se apropie tremurând de lăcaşurile şi oamenii de unde vor lua cu degete învineţite biletul morţii? Işi dau poate seama profesorii în re­dingote negre că unii din ei sunt me­niţi de un negru destin să devie călăi?.. Nu-mi place acest început de an şco­lar ! Nu-mi place niciun început de an şcolar! Nu-mi va plăcea niciodată, dacă nu se vor schimba metodele şi nu se va aduce în şcoală un nou suflet — niţel şi din sufletul proaspăt, entuziast, îngăduitor şi generos al copiluluj pen­

tru care, în definitiv, s'au zidit şi s'au organizat institutele de învăţământ. Cui să-i spun ? Unde să mă plâng ?.. Copilul a rămas ne'nţeles ! Nimeni nu-l întreabă cine e, ce vrea, ce poate, ce-i place, în ce direcţie e gata să facă jertfa supremă a fragedei lui făpturi. Toţi sunt urcaţi într'un fel de pat al lui Procust — celor scurţi li se trag picioarele să se lungească, celor lungi li se mai retează cu ferăstrăul cam până la genunchi să se scurteze, şi să iese toţi la bacalaureat de o formă şi o statură sufletească iden­tică, exasperant de identică!Nimeni nu ştie ce vor face copiii după ce vor fi reduşi la acelaşi numitor; nici­un Minister nu s'a întrebat de câţi copii avem nevoe pentru muncile şi construcţiile de mâine, pentrucă ni­meni nu s'a gândit ce trebue să facem în anii v iitori. Sunt pe punc­tul de a ieşi o jumătate de milion de avocaţi şi o sută de mii de medici — şi mai toţi vor rămâne în stradă. Zece mii de chimişti au învăţat zadarnic a- ceastă misterioasă ştiinţă, de oarece nu-i întrebuinţează nimeni nici măcar la fierberea oţetului. Nu ne-am făcut socotelile în câţi ani să pavăm şo­selele ţării şi câţi ingineri ne-ar trebui, câte locomotive şi avioane trebue să fulgere distanţele peste alţi câţiva ani — şi de câţi arhitecţi am avea nevoe ca niciun locuitor al acestei mănoase ţări să nu mai locuiască în bârlogul trogloditului, în tovărăşia ra­ţelor, boului şi porcilor.Unui copil de cincisprezece ani pe care încă îl mai sărută taică-său îna­inte de culcare şi încă îl mai ajută măicuţa la încălţatul ciorapilor dimi­neaţa, i se mai pune teribila proble­mă — mai cumplită decât întrebările Sfinxului din faţa Tebei — pentru ce profesie să se pregătească ? El ar dori încă să se joace şi omenirea asta stu­pidă, care l-a silit să intre în viaţă

'fără să ştie ce rost îl aşteaptă, îl sileşte să facă distincţii de natura psihologiei experimentale, a econo­miei politice, a probabilităţilor so-

Prietenii s'au regăsit şi sunt fe ric ifi că incepe şcoala

Sunt veseli că fncepe şcoala!

No. 507 —— Pag. 5

Copiii din clasele prim are in tră in ordine, doi câte doi, la cursuri.

Deschiderea cursurilor la Li­ceul Regina M aria .

dale şi istorice — valabile... peste douăzeci de ani! Dar ce merg atât de departe cu îngrijorarea ?... lată ceva apropiat şi oarecum amuzant, care arată starea primitivă a didacticei moderne:Băiatul meu care a trecut în clasa şaptea de liceu, a fost silit de împrejurări să-şi schimbe şcoala, l-am îngăduit să se informeze şi să-mi răspundă la ce liceu anume doreşte să se înscrie, ca să fac demersurile şi stăruinţele necesare (Să-î satisfac măcar acest ne­însemnat şi măgulitor lîber-arbitru). După trei zile de anchetă, băiatul mi-a prezentat dorinţa fierbinte de a-l înscrie la un liceu semi-particular cam pe la pe­riferia Capitalei şi a învăţământului.— După ce criteriu, mă, te-ai condus tu de ai ajuns tocmai acolo ?... Camarazi acolo n'ai, pe profesori nu-i cunoşti, taxele şcolare sunt întreite şî în fiecare dimineaţă trebue să faci o cursă de trei sferturi de oră cu tramvaiul sau de două ore pe jos. Nu vezi că eşti un zevzec ?... Alt liceu n'ai găsit ?...— Am găsit, dar nu-mi place, răspunde fiul (şi-mi place şî mie că mi-a rămas cu placul lui).— De ce ?...— Am vorbit cu secretarul liceului semi-particular care avea o freză foarte mare şi care mi-a spus că la ei elevii nu sunt tunşi... Eu de ce să mă tund ?... A întrebat oare vreodată un solemn personagiu di­dactic pe vreun elev ce satisfacţii adastă, ca învă­ţătura şi profesorul să-i fie dragi ?... Chestia frezei e pentru elevii dela şaisprezece ani în sus atât de gravă, încât sunt în stare să-şi schimbe întreg destinul vieţii, să-şi falsifice însuşirile lor cele mai profunde, pentru menţinerea unui zuluf pe frunte. Doreşte pedagogia asemenea falsificări, asemenea drame ?...Fără a ţine seama de temperamentul elevului, de mo­ralitatea şi hărnicia lui — „morala" şcolară îl mânueşte dela început ca pe un delicvent: Număr de puşcă­riaş la braţ şi tunsoare ia piele ca în închisorile şi cazărmile ameninţate de exantematic. Nu i-a trecut prin imaginaţie niciunui director de liceu să fixeze măcar o scară a frizurei, scara mobilă a frizurei şi valorilor: — Cei cu nota sub 5, tunşi la piele, cei cu 7, freză mijlocie, dela 8 în sus, freză după gust...— Râzi ?... (mă întreabă părintele, căci începusem să râd). Chestia frezei e ridicolă, de sigur I Dar dacă ar fi bine înţeleasă şi extinsă, ar revoluţiona învăţământul, ar revoluţiona generaţiile — ar revoluţiona civilizaţia

F. ADERCA

sunt produsele de toaletă ale Parisului de azi, ce poartă marca LOUIS XV., înfăţişând rezultatul celor mai amă­nunţite cercetări de laborator, PUDRA LOUIS XV., reprezen­tând toate nuanţele adaptabile oricărui ten, Fineţă neîntre­cută. Parfum, a cărui orig ina lita te stăruie. Aderentă unică.

ROUGE-URILE Şl FARDURILE LOUIS XV., sunt fârâ egal. Toată gama de nuanfe potrivite oricărui ten.Doamna elegantă să reţină faptul că pe masa de toa ­letă tre b u ie să se găsească p ro d u se le , p u rtâ n d marca: LO U IS XV. Produsele de toaletă LOUIS XV se

găsesc de vânzare la toate maga­zinele de specialitate.

(C L N U T A l A r m / V Â 1 U Tf t U C U R E f T E H I

. ______________________________________ .1 . .________________ ; __a ____ l * i_ • i __ • ___1__I_________ • _* i* i___ _ • __I* « • __Reporterul nostru face o anchetă şi c larifică abia astăzi, după 27 de ani, misterul accidentului suferit de Bleriot, pe terenul hipodromului dels Băneasa.

JT A începutul secolului era considerat ţâc- M nit, dacă nu chiar nebun de-a-binelea,

aceia, care s'ar f i ocupat de cârma balonului ca ţ i inventatorul ce s'ar f i străduit să afle un perpefuum mobile. Contele Zeppelin, inventatorul balonului ce-i poartă numele, a fost ţ i el închis într'o casă de sănătate.La avioane, nu se gândea lumea pe atunci. Nici n'ar fi visat nimeni ca un aparat din metal ţi lemn, mai greu ca aerul, să se poată ridica în văzduh. Pentru acest motiv a stârnit o senzaţie enormă în întreaga lume, când s'a aflat, în anul 1909, că tânărul aviator Bleriot, neavând nici 26 de ani, a reuşit să sboare, cu pasărea lui mă­iastră, peste braţul Oceanului Atlantic, care des­parte Franţa de Anglia.Tot în anul 1909, Bleriot a sosit la Bucureşti, unde avea prieteni buni, camarazi de promoţie, absol­venţi ai celebrei „Şcoale Centrale" din Paris, urmând să facă ţi la noi „experienţe de sbor".Celebrul ţ i unicul aviator pe acele timpuri, sosise cu trenul, iar vulturul lui de metal, frumos ambalat, Ha fost adus ţ i el, îmbarcat pe un vagon de marfă.Marele inventator, urma să se ridice deasupra hipodromului ţi să plutească vreun ceas în yăzduh, cam atât cât i-a trebuit să treacă peste canalul Mânecii.

ENTUZIASMUL IN ROMÂNIA

însufleţirea a fost mare, nu numai la Bucureşti, dar în întreaga Românie. In ziua de Marţi 13 Octombrie, trenurile cari mergeau spre Bucureţti erau tixite, 99 la sută dintre călători venind pentru Bleriot.A doua zi de dimineaţă, a început procesiunea spre ţosea. Fiecare dorea să ocupe un loc cât mai bun în tribune sau pe alee. Tramvaele cu cai nu mai pridideau. Ele se opreau pe atunci la Bufet, ţ i de acolo lumea o lua pe jos. Ne mai încăpând în interiorul vagoanelor, mulţi se atârnau pe afară, sau stă­teau în picioare pe scândurile lungi în formă de treaptă, aţezate pe de-o parte ţ i alta de-a-lungul tramvaelor deschise.Multe asemenea scânduri-trepte, s'au rupt subpovara cea grea. Au fost ţ i unele accidente. HTotuţi nimeni n'a protestat. Unica ţintă a tutu- Louis Bleriot. foto-ror era_ să ajungă cât mai repede la peluză. grafia t cu avionul cuIn afară de mii ţ i zeci de mii de pietoni, treceau care a făcut acum 25fel de fel de vehicule: „muscalii cu cauciuc", la an;j p rim u l său sbor.

Aripa frân tă a elicei lui Bleriot, a fla tă în muzeul Institutului Medico-Le- gal din Bucureşti.

Louis Blériot.

modă pe atunci, automobile, taximetre, brecuri militare ţi particulare, camioane şi căruţe amenajat» pentru pasageri: precum ţ i celebrele tramcare, de duioasă me­morie, ale lui Toma Blându. Aleele rezervate pentru pietoni, prezentau un aspect din cele mai pitoreţti, după cum ţi-aduc foarte bine aminte bucureţtenii mai bătrâni. Era o împestriţare de culori, un amestec ciudat de pălării de vară ţi de toamnă, de umbreluţe ţi de boauri, de rochii „la modă", de căciuli ţ i de şepci de liceeni. O revărsare de lume ne mai văzută la Bucureţti, un adevărat exod, care se îndruma grăbit spre „câmpul de experienţă” .La peluză, în dosul cordoanelor militare, lumea care sosise mai de dimineaţă, se odihnea ţi îţi lua acum prânzul, din proviziile aduse de acasă, în aţteptarea năs- truţnicului eveniment.La ora unu ţi jumătate, locurile erau toate ocupate, to tu ţi lumea continua să curgă în valuri.

In ultimul moment au mai sosit trei trenuri în gara Mogoşoaia. O nouă forfo- teală.Se apropia ora două, când se fixase sborul. Publicul era evident emoţionat. Bucu- reştenii nu mai văzuseră până atunci sburând un avion. Doar în basme se pomenea de minuni ase­mănătoare.Ora 2 IMultă lume era cu lacră- mile în ochi, în preajma momentului solemn.— Dar unde-i Bleriot? Întrebarea aceasta, pusă de cineva în apropiere de hangarul improvizat, sub care fusese adăpostită pa- sărea măiastră, plutea acum peste marea de capete.— Unde-i Bleriot ? —se'ntrebau toţi. Automobilul reginei Elisa- beta îşi făcuse intrarea în curtea tribunelor, urmat de trăsurile Curţii, în cari se aflau principesa Bibescu şi doamnele de onoare. Peste câteva ciipe, sosi şi fami­lia princiară: principele Fer- dinand şi fiul său, princi­pele Carol, însoţiţi fiind de principesele Maria, Elisa- beta şi Marioara.Tânărul prinţ Carol, purta

dată în public, uniforma decu eleganţă, pentru prima sublocotenent de vânători.In marea mulţime şi prin tribune, se aflau to ţi miniştrii de pe vremuri, precum ţ i atâtea alte personalităţi ilustre din lumea românească.Era un entuziasm ce nu mai cunoţtea margini, din partea întregei mulţimi. O manifestaţie simbolică. Se aducea oma­giul sărbătoresc geniului bun, ce urma să apropie nu numai ţările, dar chiar ţ i continentele, înfrăţind între ele popoa­rele de pe glob.Aceasta era pe atunci părerea optimistă a publicului des­pre rolul aviaţiei.

UN INCIDENT

No. 507 —— Pag. 6

Totuţi a fost o desamăgire. In ziua de 14 Octombrie 1909, Bleriot n'a putut sbura la Bucureşti. „Experienţa“ a trebuit să fie amânată.— A plesnit m otorul!... S'a rupt elicea !!... Totul se va repara... Cam acestea erau explicaţiile, ce s'au dat publicului nedumerit.Ce era de făcut ? Zecile de mii de oameni au trebuit să se resemneze, reîntorcându-se în oraş fără să fi văzut minunea. Tramvaele au gemut iar, fiind luate cu asalt de mulţime. Şi pe când caii se opinteau din greu, ici şi colo se mai prăbuşea câte-o scândură-treaptă, cu public cu tot. O problemă serioasă a fost încartiruirea publicului sosit din provincie pentru o singură zi şi care rămânea acum trei zile îTotuţi lumea a fost cuminte ţ i a avut răbdare. Toţi au înţeles că era un caz de „forţă majoră", faţă de care trebueau să aibă îngăduinţă.

DUPA UN SFERT DE VEAC

După 27 de ani, am găsit la mu­zeul Institutului medico-legal, a- ripa frântă din elicea avionului lui Blenot. O aruncase aviatorul pe câmp, iar prof. Dr. Neculae Minovici, venit pe teren cu bre- cul cu patru cai înaintaşi al „Sal­vării", avusese grijă s'o ridice şi s'o păstreze.Dar ce s'a întâmplat atunci ? A fost într'adevăr un accident ne­prevăzut ? Sau trebue căutată poate, „mâna criminală'1 ?Sunt câteva săptămâni, de când sufletul maestrului ţi-a luat sbo- rul spre sfere misterioase. Fă­când o cercetare reportericească acum, după moartea ilustrului îndrumător al aviaţiei interna­ţionale, cred că astăzi, se poate aduce la cunoştinţa publicului a- devărul istoric.In acea zi, la 14 Octombrie 1909, mai mulţi tineri ingineri români, camarazi de promoţie ai lui Ble- riot, la „Ecole Centrale" din Paris au crezut de cuviinţă, să dea in onoarea colegului lor iubit, un banchet la Capşa. Tinerii, în loc să fixeze banchetul după term i­narea „experienţei de sbor", s'au grăbit să-l organizeze la ora 12, adică cu două ore înainte de meeting.Sărbătoritul, toarte vesel şi bine dispus, a avut prilejul să apre­cieze calda prietenie a camara­zilor, priceperea bucătarilor ro­mâni, dar şi calitatea excelentă a vinurilor de Drăgăşani, Odo- beşti, Cotnari, precum şi a ce­lorlalte podgorii. Se spune că la un moment dat, Bleriot, în cul­mea entuziasmului, ar f i ridicat un toast în cinstea regelui dac Boerebista, care, în înţelepciunea lui, n'a distrus chiar toate viile de pe meleagurile noastre, după cum se spune de obiceiu.Când petrecerea era mai în toiu, iar convivii uitaseră cu de­săvârşire despre meeting, a ve­nit in grabă, cu automobilul, un sol dela Băneasa, din partea co­mitetului organizator al „Auto- mobil-Clubului" :— Miile de oa-neni aşteaptă cu nerăbdare să aclame pe avia­tor... — spuse acesta agitat. — Nu mai e de pierdut, nicio Jlpă... A sosit curtea regală !... Blenot şi-a trecut mâna peste frunte. Cei de faţă nu prea au înţeles bine despre ce e vorba. După o scurtă consfătuire au hotărit să nu-l lase pe cama­radul lor să plece dintre dânşii.— Totuşi mă duc! — a excla­mat el în cele din urmă.Ajuns pe câmp, se spune că — într'un moment de fericită ins­piraţie — a rupt intenţionat aripa elicei şi a aruncat-o, dându-şi seamă, probabil, că nu va putea efectua sborul.Ne grăbim să arătăm că, a doua zi, a scos din vagonul său, dela gară, altă elice, de rezervă, în­locuind pe cea stricată.Buna regină Elisabeta, care după cum am arătat se afla la hipo­drom, profund afectată, nefiind nici ea precis informată, a in­vitat imediat pe Bleriot în loja ei din tribune. Ce a vorbit a- colo tânărul aviator şi ce ex­plicaţii a dat Suveranei nu se ştie, căci Carmen Sylva, în în­găduinţa ei, n'a reprodus nicio­

dată ciudata conversaţie. cursurile rostite şi Menu-ul, în- tralişti au dat-o în cinstea co- **ua de 14 Octombrie 1909.Ziarele după vremuri au publi- şirând lista tuturor vinurilor se- legului lor de promoţie. Totuşicat darea de seamă a „de ju - lecte si a şampaniei, ce au fi- publicul bucureştean află abeanului" dela Capşa, „term inat g u « t pe masa veselei agape, acum pricina adevărată, pentru a lEX. F. MIHAILla ora 2", cu o parte din dis- Pe care f 'ner'' ?' entuziaştii cen- care Blăriot n'a putut sbura în

MAREA ADUNARE ANTI - REVIZIONISTĂ DELA SATU MARE

La Satu-Mare, în faţa unei asistenţe imense, s'a întrunit marea adunare antirevizionistă a partidului nafional-fărănesc.Demonstraţia nu trebue considerată ca o simplă manifestaţie de partid. In cadrul unei întruniri a partidului nafional-ţărănesc s'a produs o manifestare a oamenilor politici ardeleni care au luptat pentru eliberarea Transilvaniei.

1. D. Suliu Maniu rostindu-şi cuvântarea.2 . D. dr. N. Lupu vorbeşte mulţimii.3_ Poporul ascultând discursurile.4. Defilarea ardelenilor cu pancarde.

ă c e f ia e

PA N SA PLA STELASTICp a A tr a * r ie r ttu J t

J u g lw b c Xaj& uC!

Se aplica uşor, închide rana higienic. După ce se înde­părtează tifonul de apărare, se aplică apoi emplasturele, uşor întins în lăţime, pe rană şi pansamentul este bine fixat, fără a se trage sau a se deplasa — şi ceeace este foarte impor­tant — nu împiedică liber­tatea mişcărilor.

R .fc No. 507 —

— Pag. 7

D R O G U E R I I

\Unul din cele mai senzaţionale procese pe care le-a judecat vreodată Curtea cu ¡Uri la noi, a fost procesul inginerului Ciuley. Rar s'au deslănţuit atâtea pasiuni, rar s'au făcut atâtea comentarii ţ i niciodată nu s'a întâmplat ca opinia publică să freamăte atât de mult şi să aştepte cu atât de mare încordare o sentinţă. Sala Curţii cu juri ;a fost asal­tată în cele 12 zile cât a durat procesul, de o asistenţă imensă. In ultima zi mai ales, când aveau să se întâlnească pledoariile ma­eştrilor apărării şi acuzării şi când apoi urma să se dea verdictul, Palatul de Justiţie a tră it scene de felul acelora cari se petrec la marile procese pasionale, la Paris sau la New-Yorlc. Femei, mai ales multe femei au asistat la această ultimă şi palpitantă şedinţă.Inginerul Ciuley a fost achitat... Iar moartea Titei Crîstescu va rămâne deapururi învăluită în mister.

Cortina a căzut peste ultimul act al drameiIn aceasta pagină :

1. In noaptea ver­d ictulu i lumea se înghesuia la p oarta Palatulu i * Justiţie .

2. In timp«! rech i­zitoriu lu i procuro­rului, inginerul C iu­ley este încruntat, părând oarecum pe­simist.

3. ...ţ i dnpă darea sentinţei s u r â d e fe r ic it in mijlocul a p ă ră to r ilo r sâ i.^

4. A vocaţii p ă rţii civ ile in procesul

In extrem i- d reap tă , m a-

Valjean.

Manolescu dela T eatru l N a ţio ­nal, depanând ca m arto r la nltim a zi a procesului.

6. D irectorul uzinei „ M e ta lic a “, despre care s'a vo rb it a tâ t de mult cu prile jul acestui proces.

7. D. avocat Cioc, tl ap ără pe ingi­nerul C iu ley.

LONDRA A LUAT CALEA LAPTELUI

Mici sfaturi ScherkVfi va iubi moi mult do­amnă dacQ-l scăpaţi de tortura cotidiana, de du- pâ ras. Oferit« uri flacon de TARR, care suprimă usturimea rasului, nete zeste pielea $i‘l fereşte de infecţii. Flacoane c Lei 51, 72 şi 129.

O pudra care «fine >

este pudra «Mystikum Scherk. Superioara tutu - ror celorlalte prin pur tatea şi fineţea ei. Are un parfum delicat şi per­sistent. Cutii a Lei 36,75 şi 130.

Machilajui natural

caracteriseaza femei eleganta. Si Dvs.veţi ret şi sa fiţi cnaturalăt între­buinţând fardul «Mys- kum» Scherk — car- aderă perfect dându-v 5 acea nuanţă veritabile pe care bărbaţii apreciază atât de mu *

___Cutia Lei 70.-

de L. RASKEY

O vedere asu­p ra unui bar de lapte din Lon­d ra .

Joey, popularul c im p a n ie u al grădin ii zoolo­gice din Londra, onorează en pre­zenţa I » deschi­derea unui bar de lap te , din c ap ita la M are i Britanii.

L ONDONEZII au descoperi* o nou« băutură. A r fi inexact dacă am spune că au renunţat la bere ţ i la cocktai-

luri __ dar faptul că descoperirea lor este laptele,merită să fie notat.Ca şi marinarii cari credeau că apa era bună doar să le poarte vasele, londonezul ţi-a închipuit până acum că laptele nu era bun decât pentru a f i turnat în băutura sa favorită — ceaiul.Acum, ei a descoperit că laptele poate constitui singur o bău­tură ţ i rezultatele sunt uimitoare.Evenimentul a făcut o asemenea senzaţie, încât „The^ Times ţi celelalte cotidiene mari ale metropolei se întreabă într un editorial dacă acest obiceiu nou. răspândit în întreaga Europă. _nu s'ar traduce printr'o umanizare, printr’o îmblânzire a spiritelor, daca laptele nu va avea cumva darul să înnece războiul ţ i să aducă o pace universala realizare de care nici vinul ţ i nici berea nu s‘au dovedit capabile.Ca multe alte ideî noui, moda laptelui a luat naţtere în Statele Unite, unde de câţiva ani se consumă o largă varietate de băuturi preparate cu lapte. Uar acolo, aţa numitele „milk-sbakes“ au constituit o ramură minora in comerţul restaurantelor ţî al barurilor. Englezii au mers ceva mal departe. & ţ«-au dat seama de avantajele popularizării acestui consum. . ,Laptele era lipsit de atracţiile băuturilor alcoolice. Sentimentul de aventura, care aduce de obiceiu pe consumator la bar. nu-l poate îndemna sa intre in laptane. Cu toate astea s’a deschis în inima Londrei un bar unde se serveşte numai lapte. Ba s*a mers cu îndrăzneala până la a se situa localul in Fleet * rreeJ ' cartierul presei, al gazetarilor cunoscuţi ca cei mai straţnici consumatori de bere ţ i de whisky. Eţecul părea sigur. Şi totuţi. inovaţia a pnns. întregul Fleet- S tre e t a invadat barul, dar trebue să adăugăm că laptele nu mai e băutură aceea albă pe care o cunoaştem în stare naturală, ci se serveşte cu diferite aromate care-î împrumută d iferite culori dela galben până la albastru.Se întrebuinţează acum to t soiul de fructe pentru colorarea laptelui ţ i pentru aromarea lui’. Există în comerţ mai bine de 50 de varietaţi de „c o c k ta il-« r i lac ta te**. Caisele, smeura, ananasul, grape-fruit-ul. migdalele ţ i to t telul de combinaţii din d iferite fructe îi dau gusturi ne mai pomenite. . ,Băuturile iau numirile fanteziste ale diferitelor combinaţii alcoolice ţi de catva timp. consumatorii solizi de băuturi spirtoase, cari din copilărie n au mai pus qura pe lapte, pot f i văzuţi în noul bar comandându-ţî „coek ta il-u i**.Localul din Fleet Street, deschis ziua ţ i noaptea, este mereu aglomerat de

bărbaţi, cari înainte obişnuiau să-ţi petreacă timpul liber în berarij ţ i bodegi. Deoarece această primă aventură a avut un asemenea succes, lăptăria a deschis baruri similare în d iferite alte centre ale Metropolei, inclusiv Leîcester Square.faimosul cartier al teatrelor.

200 DE BARURI LACTATE.Ideea aceasta a fost adoptată de d iferite alte concernuri. astfel că astăzi nu mai există în Londra stradă principală care să nu-şi aibă barul său de cocktail-uri lactate şi în momentul de faţă există 200 de astfel de lăptării în to t cuprin- sui ţării.Oraşele de provincie au ţinut să aibă_ şi ele „baruri de lap te", iar azi le gă­seşti atât în Nordul cât şi în Sudul ţăm.Marile cinematografe şi-au deschis fiecare câte un bar lactat şi multe altele au apărut în staţiunile de vilegiatură. Barurile acestea au fost oficial recu­noscute într'o desbatere la Parlament, în care s*a vorbit despre importanţa lor pentru agricultura britanică. Şi cum unul din membri a mărturisit că n aurise des­pre barurile lactate, întreaga sală a izbucnit într un ras homeric. _ Intrând în noile lăptării, ceea ce te impresionează în primul rând este curaţenia. Instalaţiile au fost făcute după cele maî modeme principii iar băuturile sunt preparate în vase de crom, manevrate automat într'o apetisantă înspumare de aparate speciale. Fete tinere şi drăguţe în uniforme albe purtând boneţele co­chete pe cap întâmpină consumatorul cu un zâmbet proaspăt. Totul colaborează U crearea unei atmosfere plăcute, plină de o sănătoasă voie bunăj _ Barurile lactate au ajuns să deţină un rol de frunte în viaţa socială a_ Angliei. Atunci când berăriile şi cârciumile se închid, ele rămân deschise atrăgând cu vesela lor lumină pe aceia cari sunt obligaţi să lucreze noaptea.

SCUERKfAtlS • BitilIN

Gtiţi cărticica ataşata flaconului cu loţkmea de faţă Scherk. Veţi vedea

că numai pielea bine curăţata dă sensaţia de prospeţime şi înfăţişarea

tinerească, dobândind farmecul atractiv al unei frumuseţi săna-

toase. Loţiunea de faţa Scherk curăţă profund pielea, dând

un obraz neted, delicat si îmbuiorat. flacoane â Lei 62,

103, 164, 300, 475 . R e p r e z e n ta n ţa g e n e r a lă :

E x c e ls io r , C a le a M o ş i lo r 78 , B u c u re ş t i I

I I Ţ ‘A M pretenţia să reabilitez cabaretul. Lu- / crul nu-i de loc necesar, pentru simptui

motiv că aceste localuri nu sunt defăi­m ate. Numai m oraliştii îm bâcsiţi dtspreţuesc această instituţie, ignorând im portanţa e i socială. Serile tre ­cute am fost la cabaret. U nii ar putea crede că pe aceste vremuri de criză cum plită, am fost sin­gurul vizitator. E roare! Localul era plin psnă la ul­tim ul loc. Să vedeţi cum această vrrită, în aparenţă im orală, a izbutit să-mi schimbe păreri şi id e i pe cari le credeam statornicite, lată câteva aspecte ale localului de n o ap te:

C H E L N E R U L

N ‘aş putea spune precis de ce, îm i face impresia cioclului care peste hainele-i p etic ite îţ i pune li­vreaua, ale cărei p ete le astupă cu vacs. Chelnerul de cabaret este un mare duşman al apei. Dacă-i ceri un pahar din elem entul de care a d at Moise, lovind cu bastonul ferm ecat în p iatră, — face o f i­gură de parcă i-a î f i d at cu bastonul la moalele capului. Dim potrivă, are consideraţie pentru tine, dacă-i soliciţi şampanie. Individul te urmăreşte cu coada ochiului şi marea lui grifă e să nu-ţi lase un moment paharul gol. A proape to ţi chelnerii de ca­baret răspund ia numele de Jean ; în rea lita te îi chiamă Ion sau Voicu al Sevastrţei. Chelnerul mă face reacţionar.

E N G L E Z I I

Limba dominantă — ca să spun aşa — a localului era cea engleză. S tâlpii de te leg raf, raşi la ceafă şi cu

principesă in exil — o principesă căreia dacă-i faci numai cu ochiul, trece la masa ta, pentru a te Im în antrepriză.

F R A I E R U LDe obiceiu se spune că fraierul e cu doc. Nu est* exact. Am verificat lucrul şi vă afirm că fraierul poate f i ras ca un popă catolic. Lângă masa mea un fraier asculta povestea unei „a rtis te ": povestea cu ofiţerul de honvezi, de neam regesc, care a ră­pit-o din castelul de lângă.» Oradea Mare I

B Ă I A T U L L U I T A T AUn obişnuit al localului este „băiatul lui ta ta", care munceşte grozav toată ziua, conducând un superb „Nash“ . Băiatul lui tata, care în afară de ce-i dă tat-su, are grijă să buzunărească şi vesta paternă, deşi e de extracţie minoră, a pătruns adânc în aşa zisa societate înaltă. E un „elefant“ dublat de un amorez.

M U Z I C A N T U L

Aparenţele înşeală grozav şi privind figurile muzi­canţilor de cabaret, trebue să recunoşti că dacă i-aî vedea pe stradă, ai crede mai de grabă că sunt profesori de matemateci sau botanişti. Şi mu­zicantul te pândeşte şi la plecare aleargă după tine, pentru a-ţi spune cu aer umîl: „Ceva pentru mu- B“ ” ~ «ceasta ca şi cum ţi-a făcut o favoare să sdrângăne.

D A N S A T O R U L

Dansatorul a fug it de acasă sau, în cel mai bun caz, e căzut la bacalaureat.

Aspecte din " IB bucureştene*'

Pe străzi şi în localnri unde câatâ , t z z u I

în d ră c it ■

ochii injectaţi, îşi dădeau în petec. Se urcau pe scaune, pe mese, băteau toba, co­mandau valsuri ca să aban­doneze partenerele după cinci secunde, în sfârşit se legau de toată lumea. Cum întâm­plarea a făcut să fiu în ime­diata lor vecinătate şî cum eram însoţit, nevoit am fost să stau într'o continuă încor­dare, pregătit pentru defen­sivă.Când chelnerul, aducând o nouă sticlă de şampanie, a spus unuia din e i : „e a cin- cea 1“ — englezul, într'o ro­mânească scâlcită, î-a repli­cat ; „C e vorbeşti tu la mine? Nu cinci, patru !*’Aceasta m'a îndrituit să cred că englezul făcea numai pe beatu, ca să-şi permită toate trăsnăile.

A R T I S T AElementul de bază al acestei întreprinderi de clasa întâia, face pe distinsa. Văzând-o, ai f i ispitit să crezi că e o

Dansatorul umblă seara în frac, îşi pune în cap o vadră de apă, îji leagă strâns părul cu o „plasă".

C E R C E T Ă T O R I I

Din când în când uşa se deschide şi-şî fac apariţia tîpî cari nu fac decât să examineze asistenţa de parcă ar f i în căutarea unui criminal. Aceştia au mai fost şi în alte localuri, în aceeaşi inspecţie. Strâmbă din nas ţi pleacă. E meseria lo r : să colinde.

O M U L C A R E S A L U T A

La ieşire, un individ neras, dar înţolit într'o livrea cu eghileţi, s'a deş­teptat din toropeala în care căzuse şi m'a salutat adânc :— De geaba mă saluţi, că eu nu-ţi dau nimic.— Nu face nimic conaşule, că asta-i meseria mea. din ea... trăesc.

Doamna V ictor Antonescu (stânga) şi doamna Stoiadinovici (d reap ta ) cu d. Jean Şeba (ministrul Cehoslovaciei la Bucureşti) şi d. Dr. Girsa (ministrul Cehoslovaciei

la Belgrad) la o serbare câmpenească din Pystian (Cehoslovacia).

Vom vedea In curând, pe e- cranele noastre primul film armenesc adus în ţa ră . Titlul filmului este „Pepo” , şi a fost rea lizat după capo d'o- pera Ini Sunduhian. Acest film aduce pe ecran viaţa de sbncinm şi bucurii a po­porului caucazian, înainte de râzboiu.

Grupul de excursionişti ai revistei „R ealitatea Ilustrată fotografiaţi la Atena in faţa hotelului Acropo*e.

No. 507 — .R. IP

T h e î io r A tana liu i (? îSOLBAZAcA i S T P . C A P O L 76 7 8 QO • b2 [ s r e m a o o 21

BOURJOISVÂOFERÂ!

Până la sfârşitul acesta luni, veţi găsi in fiecare cutie de pudră„ S O I R D EP A R I S “ un elegant flacon d e p a r f u m

„ S O I R D E

j PARIS“ pentru poşeta Dv.

Cutia cu pudră Lei 100

— Pag. I I

NCEPUT ca un mic incendiu local, prăpădul spaniol durează de luni întregi, a cuprins întreaga ţară, consumă provincii ; oraş după ora; cade, monument după monument e distrus, mii şi mii de oameni, — f ii i aceleiaşi p a tr ii! — sânt ucişi în privirile indiferente

*9 omenirii civilizate. Ce puţin progres a făcut colectivitatea globului, ce puţină soiidaritate ¿menească ne leagă, dacă lăsăm un rnare popor, cu veche tradiţie, cu bogăţii de artă unice,

să se prăpădească aşa !...Hienele bătrânei Europe stau la ptndă, gata să prade ceea ce va rămâne dintr'o ţară ruinată, care plăteşte amar neutralitatea de acum douăzeci de ani !

*# *

Tragedia spăimântătoare din Spania, înseamnă svârcolirea supremă a unei mulţimi ce trăieşte de secole sub dominaţiunea nobililor, a episcopilor şi-a generalilor şi care în ultimii ani, în lumina revoluţiei ruse şi-a cuceririlor proletare realizate chiar în ţările de dictatură fascistă, ca Italia şi Germania, vrea să se bucure de libertăţile acordate unor populaţii cu mai proaspătă civilizaţie. Ţăranul spaniol trăieşte în sărăcie neagră, rob marilor latifundiari ai pământului.Aşa cum in România, pe vremea fanarioţilor, Clerul era aliatul Domnitorului, ca să jefuiască poporul, — în Spania contimporană, urmaşii inchizitorilor, episcopii şi superiorii monastirilor, adunau milioane peste milioane, sfidând mulţimile sărace cu atotputernicia şi bogăţia lor. Reacţiunea a venit, imediat după războiu. Noroadele au primit libertăţi şi drepturi.

de VICTOR EFTIMIUNemulţumiri, mişcări de masse au adus dictatura lui Primo de Rivera, apoi căderea lui, apoi însăşi plecarea Regelui. începeau zorile unei vieţi noui, viaţă pregătită şi condusă de intelectuali. A venit domnia poporului, cu toate excesele fireşti exploziei unei îndelungate răbdări, iar acum, rebelii zişi naţionalişti (ca şi cum ceilalţi ar activa pe seama altor naţiuni) reprezentanţi ai castei dominante, atacă citadelele republicane, şi le cuceresc una câte una. Telegraful ne aduce vestea înfricoşătoarelor masacre, a civililor asasinaţi, a oraşelor ce ard ca rugurile, a catedralelor incendiate, a criptelor pro­fanate, a tuturor ororilor comise din amândouă părţile, unele în numele drepturilor omului, celelalte in numele sfintei Cruci. Nu mai este vorbă de două concepţii, ci de cruzimea unor instincte des- lănţuite. Sadismul ancestral conduce toată această horă dementă.Oamenii arenelor însângerate, cei cari neputând a- sista la uciderea taurilor, improvizau lupte de cocoşi cu pinteni de oţel, terminate cu valuri de sânge şi moartea tuturor bietelor păsări combatante, urmaşii maurilor sălbateci, ai inchiziţiei, ai toreadorilor, ai conchistadorilor, trec prin nebunia unei autodistru­geri unice în istorie.Jn criptele unei vechi catedrale, pătrund bande eroice ţi scot cadavrele călugăriţelor, pe care le pun că­lare pe un lighean sau le reazămă de coloanele porticelor. Viziuni macabre, vrednice de penelul unui Goya — pictorul spaimelor spaniole. Haluci­nante viziuni de cetăţi aprinse, de oameni care ard şi aleargă asemeni unei uriaşe torţe automate. A ţi văzut vreo fotografie a combatanţilor din amândouă taberele 7 Sânt tineri toţi, se uită în aparatul ope­ratorului, fumează şi râd, ca nişte actori ce se pregătesc să turneze un film de aventuri războinice. Toată această cumplită epopee a Spaniei de azi, pare o gigantică realizare cinematografică. Unde am mai văzut eroismele, elanurile, ororile acestea, dacă nu pe ecranul revoltelor din Mexic, in vieţile romanţate ale conchistadorilor Americei de Sud ? Tot ceea ce literatura scrisă ori filmată a evocat de la războiu încoace se realizează integral. în gran­dioase decoruri naturale şi cu sacrificiul autentic al zecilor şi sutelor de mii de figuranţi, pe continentul nostru, în zilele noastre, în amuzamentul ţ i groaza noastră cotidiană I

Cum s'a ajuns aici? secular al veacuri de suferinţă,La noi, din fericire, vărsări de sânge. Dacă, în amănuntele in cătorii României lasă mari, în răscrucile teligenţa şi supleţei secularizarea averilor de marile popoare pe vremea marelui ţărani, voiul obştesc mele democratice au înlăturat pentru Biserica românească dat marile figuri a zentat, ca Roma, o artă, de politică ţi mile, impunându-se p ţi cameră de torturi. N'a provocat. De acei scrâşnetul de dinţi al ostilitatea celeilalte

Guvernul francei a fiul zând francul ţi creând« rită ţi a Franţei, înviorar

In ciuda celor cari nu dădeau decât o vieaţă de câteva săptămâni acestei alcătuiri ministeriale, primul guvern socialist pe care l-a avut Franţa durează ţ i lucrează. Izvorît din libertatea totală a alegerilor, din expresiunea sinceră a voinţei alegătorilor, acest guvern mai e menit să cucerească drepturi naţiunei, în pofida celor câteva duzini de magnaţi ai aurului şi ai oţelului,Cafeneaua oligarhică bucureşteană şi o parte a presei noastre au primit, dacă nu cu ostilitate, cu oarecare rezervă acest guvern.

J N«i "_u cunoaştem stările reale, spiritul francez actual, fiindcă citim numai ziarele aristocratice ale Parisului, pe cari le-am prim it moştenire dela boierii de odinioară, iar lucrătorul şi ţăranul român nu ştiu franţuzeşte, aşa că ..L’humanité", „Le populaire", „L'oeuvre" n‘au în faţaCU‘. P*e^ eze cauia celor mulţi, a milioanelor de luptă­tori ai vieţii.Majoritatea publiciştilor noştri, — oameni de origini mo­deste şi-au descoperit sânge albastru şi se prăpădesc de grija nobilimei şi-a burgheziei capitaliste din Franţa, pe cari le simt ameninţate de guvernul Leon Blum. Sântem monarhişti francezi, cuvântul „democraţie" ne face greaţă şi nu vrem să ne tăiem mămăliga decât cu firul de aur al Crinului regal. Născuţi sub baldachin de palisandru, nu ne va tihni ancestralul borş de ştir până când Burbonii sau Capeţi! nu vor f i reinstalaţi pe tronul lui Ludovic cel sfânt I...

!n această pagină ;

1. Prima fo togra­fie înfăţişând ex­plozia Alcazarului.

os îndoială: prin abuzul ibunla celor ce după ii pe frânele Statului, tpulare s'au făcut fără

dării de stat, condu- in schimb în momentele w se adapteze, cu in- , nevoilor momentului : i subt Cuia, alăturarea iţin cauza dreptăţii, pârfirea pământului la l< de a îmbrăţişa for- feritde sguduiri mari, comunismul dela noi. il, ortodoxia, dacă n'au ului, dacă n'au repre- labilă de cultură, de -nici n'a biciuit mulţi- dominând prin ruguri n'a cunoscut inchiziţia, it nemulţumirea surdă, nevoia de represalii,

ndiale, francmasoneria.

tct de curaj, devalori- tea unei noui prospa-

«omice a intregei lumi.

7. Un singur om senor Pedro mei, a reuşit, prin t r ’un curaj extra ordinar, să cuce rească o uzină. El făcea p a r t e din trupele guverna­mentale, şi folo- sindu-se doar de un pistol automat a reuşit să intimi­deze pe to ţi acei cari încercau za­darnic să i se o- pună.

2. In mijlocul Im ­nului ruinat, o fe ­tiţă plânge pe lo­cul unde era a ltă ­dată casa ei. Pă­rin ţii ei au murit, totul fn jurul ei s'a distrus şi b iata co­pilă a rămas sin­gură pe lume.

3. Tată l işi ia ră ­mas bun dela co­pilul său, înainte de a pleca pe front El va lupta in rân­durile guverna­mentalilor.

5. la tă ce-a rămas din frumosul Tole- do, oraşul cu care Spaniolii se mân­dreau a tâ t de mult până mai ieri. Azi nu este decât o ruină.

6. Trupele guver­namentale hotări- te să apere pânâ'n ultima clipă M a­dridul. Muniţiunile, ’ pe care le vedem descărcându-se, in —r- fo tografia noastră r' - * "

4. O m itralieră in spatele unor bari­cade de saci pe frontul dela Bai- trago.

5.

O poveste adevărată in legătură cu noul film „VENIŢI CI FLOTA“ , ultima creaţie a perechei Fred Astaire-Ginger Roger

CUM A GINGER

AJUNSROGERS

O VESTEA pe care o publicăm astăzi are avantajul, pe care r * de sigur cititorii vor şti să-l preţuîască după cum se cuvine,

de a f i adevărată. Poate că nu va părea, dar este. Pe deasupra are şi o morală ce merită a f i apreciată. Şi anume aceea că mai există cavaleri, chiar dacă domnii cavaleri de care e vorba in povestea noastră, au procedat poate oarecum exagerat, dupaconcepţiile noastre încă strimte™ •Intr'o superbă Duminecă de Mai a anului 1911. d-na Mabel Virginia Rogers, soţia funcţionarului public Norman Rogers din Ausfin, Texas, U. S. A . a dat naştere unui copil, care, examinat de aproape se dovedi în mod indubitabil de a f i de sex feminin. Era un baby perfect sănătos şi fu botezată după mama ei, Virginia Rogers. Fu înscrisă natural la şcoală, învăţă extrem de greu, absolvi^cursurile cu chiu cu vai şi se prezentă Intr'o bună zi părinţilor expunându-le bine cunoscuta dorinţă a tuturor fetelor, de a se face actriţă.Tatăl spuse nu, mama spuse da. şi fata fu înscrisă la o şcoa a de teatru din Los Angeles, de unde se mută pe urmă în tro şcoala de balet. Aci. blonda Virginia Rogers fu iniţiată în toate tainele şi fineţele dansului, şi nu după multă vreme i se dădu certificatul care, în principiu, îi deschidea drum spre scenele Americel.Din nefericire însă drumul spre aceste scene trece prin nenumarate agenţii teatrale şi foarte aglomerate săli de aşteptare. Dupa ce le cutreeră pe toate — astea se petreceau la Los Angeles — Virginia Rogers luă eroica hotărire de a-şî încerca norocul şi în oraşul vecin, cunoscut în toată lumea sub numele de_ Hollywood. Aci graţie tine­reţii, farmecului şi umorului ei, izbuti să obţină un angajament de girl în faimoasele balete Warner Bros. A dansat astfel în „Strada 42“ unde putea fî văzută chiar în rândul intai al baletistelor.Ceea ce s’a întâmplat după aceea aparţine istoriei cinematografului şi orice copil poate să vi-o spună. Intre timp ea şi-a schimbat şi mo

R. I.-**7-14Pag.

Foto K. K. O lII odio —Pictata!

P ic ta m .

9 î the tiotorroor: c ’*"*

Diploma de am iral a iui Ginger

/ N anul 1929, tra i prieteni, J u l i a n D u g u i d . pe atunci student la Universitatea din Oxford, un diplomat do carieră şi un cinematografist. au făcut o expediţie in pădurile imensului G raa Chaco bolivian, expedifie care din punct de vedere şti­

in ţific — după însăşi mărturia lui D u g u i d — a rămas fără nicio valoare. Dar la .na poiere în patrie, cei trei tineri exploratori îşi imbogăfiseră mintea cu o sumedenie de cunoştinţi folositoare, trecuseră prin primejdii şi aventuri fără seamăn în faţa carora se tre­zise. atotputinte, simţul lor de solidaritate omenească şi. ceea ce le încoronase ixbanda. descoperiseră pe Tiger-mau.Pilda acestui straniu visător activ constituia o lecţie fără pereche. T ige r ma» era omul care realizase un echilibru perfect între facultăţile lui de-o parte şi activitatea-i propne pe de alta, căci în definitiv, ce alt *cop îşi propune orice sforţare omeneasca şi conşti­entă ? Viaţa lui — bineînţeles din ziua când a întors spatele civilizaţiei — face sa te gândeşti la o partidă de şah jucată de un maestru temut. în care mişcările de prisos sa fie reduse la zero. Rarele sălbatice îl învăţaseră că orice trudă trebue să fie dinainte pro- portionată rezultatului ce-şi propunea să-l atingă. El n'ar f i săvârşit niciodată greşeala lui Robinson Crosoe de-a se frământa zile de-a-rândul să scobească din trunchiul unui copac o luntre enormă fără a se întreba dacă va avea destule puteri spre a o împinge în mare. Acolo, în singurătate, se deprinsese să se bizue numai pe sine însuşi. Totuşi, aceasta dra­goste de sihăstrie naducea nici pe departe cu purtările unui mizantrop. Tiger-man nu ocolea legăturile cu alţi oameni dar punea în ele. pe lângă un suflet tare şi o încredere nesdruncinată In el însuşi, un ton care în nîciun caz nu îndreptăţia o familiaritate care putea să depăşească măsura. Din legăturile acestea, el aprecia mai cu seamă începutul şi sfârşitul, deci întâlnirea, care era totdeauna neprevăzută, având zeci şi sute de tertipuri

Se spaae că E a ţle iii, eeveifi să tră ia s că i * « ¡{local

ja ig le i, spre a scăpa de pericol»! «ed ia la i de ace le

c are -i să lbăticeşte , I ţ i ra d b arba la fiec a re d . ia r cfiad

se ¡■■optează, îm bracă t a o lu i f t l . O haiaă de seara mo­

ra lă e cea » a i baaâ a p ă ra re ce a tra H scărilo r acelei

absolate şi copleşitoare lib e r tă ţ i. A taeci v ia ta ■■**

tra s (fag a l c iv iliza ţie i, a u r i e a antisocial, poate de-

ve«i ■» exemplu m iaaaat de e a e rţ ie •■ a » o , c e a dove­

desc aveata rile lai Sa ţi a S ie a e l. sapraaaarft ..Tiger-m a»",

vă aăto ra l de jag«ari fa p ăd arile Am ericei de Sad.

IN P Ă D U R I L E SĂLBA TICE DIN G R A N C H A C O

VARAT:„TIGER-MAN”, V Â N Ă T O R U L DE J A 6 U A R I

Un p o r tre t a l om ului T a rza n .

acestespre a scurta perioada de timp care separa două momente, adică legătura propriu zisă.Portretul lui Tiger-man n'ar f i desăvârşit dacă nan spune că el, pe lângă hamacul de dormit, apărătoarei de ţânţari şi un poacho impermeabil, mai purta cu sine şi operele lui Shakespeare, de altminteri singurul amănunt care-l deosibea de un Tarzau iv it pe km şteptate în mijlocul realităţii...

** *

Regiunea unde S a ş i a S i e m e l a ajuni faimos a supranumele de Tiger-man, este acea întindere de pă­mânt stearpă şi pustie care în America de Sud m '-------- m a n i x c a i p a f» w — -----

aşterne între Ecuator şi Tropicul Capricornului: „Chaco". indicat şi astăzi de Americani prin expresia vagi de tie rra adentro ; pampas ce nu sa mai sfârşesc, presărate ici-colo cu păduri, cu mlaştini împuţite, înconju­rate de nisipuri mişcătoare, o întreagă lume în stare primitivă din care — la patru sute de ani după descop* rirea ei — oamenii au cucerit abia câteva făşii de pământ, semănând pe întinderea falnica a câmpiilor şi li poalele pădurilor fermele lor şi, rareori, câte un sat. ̂ . , . „ iŢinutul acesta încă n'a desvăluit existenţa vreunei civilizaţii anterioare năvălim albilor. E drept ca m vecinatat« imenselor mlaştini de lângă Xarayes — ultimul punct la Nord-Vestul lanţului muntos M a « o Grosso, undai 1525 Juan de Ayolas, întâiul conchistador care s'a încumetat să se depărteze de Assuncion, a dispărut împreună cu to ţi însoţitorii lui — câteva schelete îndoite şi închise în nişte borcane de teracota adeveresc« o seminţie omenească a trecut pe-acolo ; dar acele umile morminte pe cari le poate pângări o simpla lovituri de hârleţ, constitue to t patrimoniul arheologic al regiunii. . . . . . , , .Aceasta e tara ideală pentru individul care tânjeşte după libertate şi e dornic de aventuri ; acolo, natura ş întinde cursele la fiecare pas. dela reptilele cele mai veninoase la jaguarii coloşi ce se năpustesc ca din senii asupra prăzii. Apele râurilor ţ i ale bălţilor sunt năpădite de pirauha. fiorosul peşte carnivor caruia naturalijtiiii spun serrasalmo p y ra y a ; praful caselor, în satele baricadate de junglă sau risipite ̂ prin savana, mişuna « insecte, dintre cari unele, ca garapata, pricinuesc cangrena cea mai grozavă. In acest infern ecuatorial, SofH Siemel a petrecut zece din anii cei mai frumoşi ai vieţii, omorînd atâţia jaguari încât astazi, nimeni nu maiştie numărul exact al victimelor luî. _ . -j ,Meseria de vânător de jaguari, practicată de Indieni cu mijloace primitive cari exclud uzul armelor de foc aestul de cunoscută: mariî crescători de vite, ameninţaţi zi ţ i noapte de aceasta pacoste care e tiorosullfc dmerican, plătesc un premiu pentru fiecare fiară ucisă, la care premiu, vânătorul mai poate sa adauge protiM scos din vânzarea pieilor ţ i a puilor de jaguar destinaţi grădinilor zoologice. ̂ . . . . . , . . , , „Fireşte, aceasta a fost încoronarea unei întregi cariere : plecat — sau mai bine zis, fugit din Liban, oraşul letton

* în care se născuse — cu câţiva ani înainte de război, Saşia Siemel n'a ajuns in Chaco decât dupa inche«« păcii ţ i s'au mai scurs încă patru, cinci ani până să devie „Tiger-M au". Drumul străbătut fusese lung. mtren.pl de popasuri mai mult sau mai puţin voite, în marile aglomerări de oameni, oraşe sau sate. La Buenos Aym fusese câtva timp tipograf în întreprinderea C ara y caretas. apoi hoinărise din Joc in loc, din ferma in terma, reparând arme ţ i maţini. Această perioadă l-a ajutat să cunoască oamenii ţ i sa mţeleaga natura. Fratele Ernest — care prefera să se înhăiteze cu cetele de gauchos prin cârciumi — 11 spunea: „Cursurile de apa ţ vorbesc; le-am auzit eu ţ i te-am auzit răspunzându-le; şi te-am auzit râzând noaptea pe cand umblam prir

Această primă perioadă din viaţa lui Safia Siemel ne aduce aminte de un mare scriitor american. H. D. Tho-reau fost __ am putea spune — teoreticianul şi poetul vieţii antisociale, care vorbea astfel despre sine: „Cumultă vreme în urmă. eu am pierdut un câine, un cal şi o turturică, iar de atunci, umblu necontenit pe urmek lor” . Chiar şi viitorul Tiger-Man căuta ceva. pierdut într'o vreme de demult, insa nu ştia bine ce : in reafitak căuta o barcă, un câine ţ i o suliţă...

*♦ *

AdevcsrdF+ul Tarzan rele sălbatece.

—

— Pag.

Când Izbuti să stăpânească aceste trei lucruri, era omul cel mai fe ric it de pe pământ. Barca, o văzu pentn

......................................................................i întâia oară îngropată în nămolul unei mlaştini

secate; o cumpără cu câteva luni de lucru ţ i o scoase la suprafaţă : pe urmă, călători cu ea câţiva ani în şir, de-a-lungul fluviilor americane. Câinele i-a fost dăruit de un indian : se numea el Valiente şi ceasuri întregi alerga să desco­pere urmele jaguarilor. Suliţa, arma cu care In­dienii înfruntă de veacuri jaguarii, avea o lun­gime de şapte picioare, purtând ceva mai jos de vârf o piedică în forma crucii care o oprea să se împlânte prea mult în corpul victimei. Joacquim Guato, cel mai destoinic tig rero din Chaco, i-a arătat chipul cum trebuia mânuită

I arma precum şi poziţia cea mai nimerită pentru un vânător: picioarele înţepenite sdravăn în pă­mânt, iar genunchii uşor îndoiţi, în aşa fel ca să poată „ceda“ puţin când jaguarul, de cel puţin o sută cincizeci chilograme, se năpusteşte cu o iuţeală de 20 mile pe oră asupra omului. Şi multe alte lucruri l-a învăţat bătrânul Indian : lucruri pe cari toţi, în tinereţea noastră, le-am c itit în căr­ţile lui Jules Verne ca simple născociri ale ima­ginaţiei şi cu toate astea sunt încă reale în pă­durile din Gran Chaco : adică, felul cum trebuesc căutate şi urmărite pistele, cum o urmă arată cât timp s a scurs dela trecerea fiarei, cum se poartă ea când e încolţită de haita hămăitoare a câinilor. Un jaguar stă liniştit aflându-se suit într'un copac, însă rage spăimântător când se vede încercuit de câini pe pământ: şapte din zece se caţără pe arborele cel mai apropiat, iar ceilalţi trei atacă. De ce, Senor ? Cine ştie ! Poate fiindcă sunt curajoşi, sau leneşi sau prea graşi, ba chiar răniţi dinainte.Femeia, fireşte, dacă are pui, atacă întotdeauna.

La prima întâlnire cu jaguarul, Saşia Siemel o sfecli. Fiara era ascunsă îndărătul unui gard de frunze, dar câinii, în special el Valiente, îi mi­rosite prezenţa şi lătrau întărâtaţi. Omul, dând ramurile în lături, ridică suliţa şi aşteptă. Mai târziu, nu ştiu să spue prin ce minune a instinc­tului luase poziţia prielnică : atunci când jaguarul se repezise cu cea mai mare iuţeală pe care i-o îngăduiau muşchii lui de oţel elastic, Saşia Siemel avea picioarele parcă înrădăcinate în pământ, iar genunchii îndoiţi. Cu o clipă înainte, fixase în­mărmurit peretele nemişcat de frunziş, pe urmă un animal tărcat, cu dinţi enormi şi galbeni, cu fundul gurii roşu, se svârcolea în vârful suliţei. Numai că fiara nu fusese rănită mortal, reuşi să scape şi se întoarse la atac. A l doilea salt fu mai vijelios, mai năpraznic decât întâ iu l: vână­torul căzu în genunchi, în vreme ce suliţa se abătea din calea ţintei. Totuşi, omul, se sculă ca o sfârlează alunecă din nou, se sili să găsească un punct în care piciorul să se poată propti vâr­tos apoi, înfipse arma în gâtul bestiei, înţepe­nind-o la pământ.„Nu-î rău" — zise mai târziu măiestrul care as­cultase descrierea elevului, „nu-i rău, Senor, dar i-ai făcut o rană mai mare decât era nevoie. In primul rând trebuia să-i atingi inima !..."Astfel Saşia Siemel dobândi titlu l de zagayero.

** *

B'ne'nţeles, peripeţiile lui nu se isprăvesc aci. D ar cine ar putea să istorisească zeci de lupte cu jaguari fără să nu dea loc plictiselii ?

PELERINUL PASIONAT

DARLIHG 6 0p^esi&vcL i/v o ia i

DARLIHG CHIC

DARLIHG BLEU

La Fundaţia Carol s'a ţinut Duminică congresul de neu rologie. Fotografia noastră îl înfăţişează pe d-l prof. dr. Marinescu vorbind. In primul plan, miniştrii Franţei şi Poloniei.

Institut medical cosmetic

Str. Brezoianu 9, Bucureşti 111 Telefon 3-5922. Consult. 11-1, 5-8 sub conducerea unui medic der­matolog şi unei doctoriţe din

Berlin.Sfaturi şi îngrijiri date de că­tre specialişti în toate tărîmu- rile cosmeticei.înlăturarea radicală a perilor de prisos, prin diatermie, în­grijirea frumusejei şi a trupu­lui etc.

Trezi fi-vâ

mâine dimineaţaUN NOU Al IMF KT PruTOli nri im r ^ ^UN NOU ALIMENT PENTRU CELULE

NUTREŞTE PIELEA PE CANO DORMIŢI

Descoperirea senzaţională a unui medic

La 60 de ani o piele netedă fără sbă roituri. Femei de 50 de ani arătând aproape atât de ti­nere ca ficele lor. Aceste fapte in aparenţă miraculoase nn sunt decât rezultatul descope. ririi uimitoare a Profesoru­lui Dr. Stejskal de la Univer. sitatea din Viena. Sbârcituriiy sânt cauzate prin faptul că pielea pierde cu timpul anumite elemente vi» tale şi nutritive. Dr. Stejskal a extras aceste preţioase principii nutritive pen­tru celule din animale tinere alese cu Îngrijire. Se numesc Biocel şi acuma sunt conţinute in Crema Tokalon, ali­ment pentru piele culoarea roză, ce- lebra Cremă de Paris. Prin întrebuin­ţarea acestei creme se întinereşte pie­lea iar cutele şi sbârciturile dispar în scurt timp. După câteva săptămâni le» mei de 50 pot uşor arăta: cu 10 ani mai tinere. Ziua întrebuinţaţi Crema T<v kplon culoarea albă (neunsuroasă). Ea disolvă coşurile, contractează porii di.

lataţi şi face moale, albă şi netedă pi» lea cea mai întunecată şi aspră. Se garantează excelente remítate, altfel banii se restitue.De vânzare la toate farmaciile, dro­

gheriile şj partumeriile din tară. —

A A P Ă R U T

M A G A Z I N U LPe luna Septemjbrie. — 160 pagini 25 lei.

Marca de calitate pentru ciorapi şi flanele

CEREŢI PRETUTINDENI PRODUSELE NOASTREJ _ No* 507 —

Pag. 17

D -ra S o fia Jianu , la u re a ta conser­v a to a re lo r d in B ucureşti şi M ilan o , a d a t un c o n c e rt în a m fite a tr u l l ic eu lu i „ S f. P e tru şi ? a v e l” din P lo e ş ti, o b fin â n d un frum os succes.

de ION GOLEA

!

z u g ra vd e ta ş a

In această pagină :

1. D. V . M a x im ilia n şi d . Pe­tru N ove.

2. D. V . M a x im ilia n ţ i d -nc M a r ia S anda tn a c tu l I al co m ed ie i „F iu -m eu , d l. M i­n is tru " .

3- O scenă din „ A v a r u l” . D e la s tân g a spre d re a p ta : d -n a M a r ie t ta A n ca , d . Fin- te ş te a n u . d -n a S onia C luceru . d -ra E lv ira G o deanu .

Foto Cosmophot.

W T OTĂRÂT lucru, d. Paul Prodan, ţine să realizeze cu sfinţenie menirea primei noastre scene de a pre- zenta piese din repertoriul clasic român şi străin,

lată că după „Apus de soare" ni se prezintă acum „Avarul*1 de Molière. Lăudabilă iniţiativă.Prezentarea „Avarului" a suscitai multe discuţii. S'au ridicat critici severe în primul rând împotriva alegerii, în sine, a acestei comedii şi apoi împotriva felului cum a fost realizată pe scenă. Credem, că aşa cum au fost formulate criticile, ele nu au fost juste. Dar rostul nostru nu este să judecăm aci ce-au spus alţii, aşa încât închidem această aproape involuntară paranteză. „Avaru l" nu este desigur o comedie care să meargă dela pri­ma până la ultima scenă în ritmul vremii noastre. Are pagini foarte frumoase, multe momente de adevărată poezie, dar şi multe naivităţi pentru mentalitatea secolului în care trăim.Dacă este adevărat că unele personagii sunt învechite şi u- nele situaţii neverosimile sau chiar ridicole, ceea ce va rămâne mereu în picioare astăzi şi totdeauna este personagiul central al piesei : „Avarul1*.

No. 507 — _________ ______________________

înseamnă că loveşti în clasicism dacă încerci

„Avaru i" trăeşte şi azi printre noi, alături de noi. Şi nimeni nu-i va vreodată atât de bine tragedia, din nicio scriere el nu se va putea atât de net, ca din comedia lui Molière.Pe scena teatrului Naţional „Avarul" a fost realizat de un om de mare curaj: d. Ion Sahighian. Bravând toate criticile, pe care era sigur că le va avea în cale, d-sa a lucrat în virtutea unei idei pentru care-l felicităm. D. Sahighian şi-ai dat seama foarte bine că a prezenta „Avaru l" ca până acum, ar insemna să mergi la un insucces sigur să dai unei realizări de artă sevă nouă. Piesele lui Shakespeare n'au fost ele oare prezentate în zeci de înscenări modernizate? S a ridicat cineva împotriva fanteziilor lui R e i n h a r d t când acesta a înscenat teatrul clasic? Dimpotrivă.Bine a făcut deci d. Sa­highian când s'a străduit să injecteze sevă nouă „A - varului" de Moliere. S a spus că montând piesa în mai multe tablouri a eli­minat unitatea de loc atât de sfântă clasicismului fran­cez. In primul rând — după cum am spus şi mai sus — sunt percepte clasice care nu mai merg azi şi care respectate n’ar face decât ca piesele montate în vir­tutea acestor deziderate să n'aibă succes. Şi apoi Molière spune că acţiunea se desfăşoară în „Caso lui Harpagon“. Dar pen­tru Dumnezeu, casa poate avea mai multe camere şi poate avea şi o grădină,— mai ales că în grădină se ascunde comoara.

D-bH A . P o p -M a rfic n ţ i I. F in teşteanu în tr 'o scenă din „ A v a r u i" . j

O scenă din „ A v a r u l" .

F o to C o îm o p h o t.

Pag. 18

TEATRUL NAŢIONAL: „AVARUL" DE MOLIERE; TEATRUL REGINA MARIA; „FIUL MEU DOMNUL MINISTRU'1 COMEDIE IN 3 ACTE DE ANDRE BIRABEAU

PRIMUL INSTITUT CCSMETIC MEUICALBULEVARDUL CAROL, 39 TELEFON 3.52-73

D-i'JA Dr. M. RABINOVICI dermatolog specializată la Paris ţi Viena, tratează: negi, pistrui, coşuri, etc. îngrijirea feţei cu hormoni şi’ masage pneumatice. Distrugerea definitivă şi fă ră cicatrice a pârului de prisos. Slăbirea locală a corpului prin masaje electrice, curs de gimnastică. Consult. 10— 12 ţ i 3— 7 p. m. Consult. g ra tu ite M iercuri 11-12 0. m.

Inaugurarea dispensarului din B-dul Mihail Ghica, in pre­zenţa d-lui ministru Nistor, d, prim ar Matale şi d. Mo- ciorniţa. Fotografia a fost luată in cursul serviciului religios.

Iar efectul scenei turnante, când Harpagon aleargă disperat, ne­norocit, din cameră în cameră, în faţa ochilor spectatorilor,— nu numai că nu-l considerăm de­plasat, ci dimpotrivă îl găsim admirabil.Deci din nou, felicitările noastre d-lui Sahighian.Dar „Avarul" este şi o come­die care poate consacra un in­terpret. Face parte din acea fa­langă a rolurilor clasice „Ham- let", „Regele Lear", „O edip” , care dau prilej marilor actori să-şi Incunune cariera printr'o creaţie mare într'un rol mare.D. I. Finteşteanu, un actor excelent, a cărui ascensiune pe scena primului nostru teatru este remarcabilă, s’a străduit să obţină această consacrare. In multe locuri a reuşit, cre­dem însă că n'a realizat sufi­cient de bine tragismul perso­najului ţ i că n'a umanizat su­ficient rolul.Piesa s a jucat într'o traducere nouă ţ i minunată de d. Tudor Arghezi.

FIUL MEU DOMNUL MINISTRU

La interval destul de scurt după

se pretează la satiră ţi la farsă. Lăsăm de-o parte satira unde André Birabeau n'a fost deose­bit de inspirat si reţinem farsji admirabilă to t timpul şi pe alo­curi chiar excepţională.Ideea dela care porneşte auto­rul este extrem de originală. Un tânăr ministru găseşte ia uşa cabinetului său pe tatăl lui pe care nu-l văzuse de mulţi ani şi de care cu greu îşi aduce aminte. încercările lui de a-l muta pe „ta ta " de care nu-l lega nimic, căci sentimentele

nu vei încerca nîciun alt sen­timent) încercările de a-l muta, spunem, — căci nu se simţea bine cu „ta ta " la uşă — ră­mân infructuoase. Iar apoi, to ­vărăşia aceasta permanentă şi neaşteptată dă naştere la o se­rie de întortochiate ţ i hilariante încurcături care se termină prîn prăbuşirea carierii tânărului mi­nistru şi instalarea în scaunul ministerial ai tatălui său.In rolul tatălui-uşier d. V. Mo- ximilian adaogă un nou succes la veriga izbânzilor de până

piesa de frumoasă ţinută lite­rară „Napoleon Unicul", Teatrul Regina Maria ne prezintă o amuzantă comedie de André Birabeau.Acţiunea este situată în mediul politic, care transpus pe scenă

filiale nu se pot naşte peste noapte, (să mergi bunăoară pe stradă şî să-ţi spună cineva ară- tându-ţi un necunoscut: „Vezi ? ăia e tat-tău" ! Iţi va rămâne to t atât de necunoscut sufle­teşte ţî în afară de surprindere

acum. Alături de d-sa relevăm pe d-nele M aria Sandu, Tanti Cocea — o apariţie de fe r­mecătoare ingenuitate — ţ i pe d-nii I. Talianu. C r. Etterle ţ i Petru Nove — un june prim stil Frederic March.____ ION GOLEA

„ O m n J e /o â M â J o c u ă .

b ih ’U H c o ip /3 ă u jâ h i ”

C o n s e r v a ti - v a s ă n ă t a t e a

şi sup l e ţ ea

corpului Dv.

p u r t â n d I

t o c u r i l e ttÆ&ÊPALMA W

BOLNAVI de PLAMANI !M II DE BO LN AVI V IN D EC A ŢI

Cereţi imediat cartea asupraMETODEI NOI de NUTRIŢIE,

care i. salvat̂ pe rnuiti. Această metodă poate fi adaptată oricărui i regim şi ajută a învinge repede boala. Sudoarea noaptea si tuşea j dispar, greutatea corpului se urcă, şi o calcificare treptată opreşte

suferinţele.OAMENI SERIOŞI

ai ştiintei medicale confirmă eficacitatea metodei mele. şi sunt de acord cu întrebuinţarea ei. Cu cât mai repede se începe cura cu atât mai bine. 1

GRATIS Ş l FRANCOprimiţi cartea mea din carc veţi afla multe demne de ştiut

Deoarece editorul meu trimite în total numai1 0 . 0 0 0 b u c ă ţ i g r a t is

scrieţi imediat, pemru ca şi Dv. să fiţi printre primitorii fericiţi « Este suficient o carte poştală la adresa de mai jos: iIErnst Puternack, Berlin SO, Michaelkirchplatz 13, Abt.Z.596 I

Cum isi petrece detenţiunea Bruno Se letzkyDela munte... la mare. — Osânditul din afacerea Skoda stărue in reabilitarea sa completă şi a memoriei generalului Sică Popescu.— „Aş ti tăiat şi lemne numai să pot vedea lumina soarelui” .

Impresii si observaţiuni

/ NCĂ dela 5 Septembrie Bruno Seletzky, fostul reprezentant pentru Romania al marilor uzine cehoslovace Skoda« a fost adus, conform dis-

poziţiunilor ministerului de justiţie şi hoţărîrei direcţiu­ne! generale a penitenciarelor din ţară, în frumoasa staţiune balneară bănăţeană Băile Herculane, fixan- du-i-se, provizoriu, aci domiciliul forţat, reşedinţa de iarnă. Condamnat exemplar, după cum se ştie, la 5 ani închisoare, din care, disciplinat, liniştit şi încreză­tor, şi-a ispăşit jumătate pedeapsă, reuşind chiar Ja un moment dat să dea de gândit autorităţilor dacă nu ar fi cazul graţierei pentru rest, Seletzky, ne mai pu­tând suporta regimul penitenciar şi având urgentă nevoie de un tratament special medical, a cerut -®*a- minarea şî consultarea medicilor legişti, cari au opinat şi dat avizul în sensul imediatei sale internări, indicân- du-i-se, pentru aceasta, 3 staţiuni balneo-climatice din România. Afecţiunea de cord, fractura coloanei ver­tebrale. ameninţând cu paralizia, lipsa braţului drept încă din timpul războiului pe care l-a făcut ca ofiţer, fiind rănit de tre i ori, prezenţa unui mic proectil la un milimetru depărtare de inimă, lipsa completă a unui călcâiu precum şi mişcările limitate ale braţului stâng, iată ceea ce a determinat consultul de medici legişti să decidă, în conformitate cu legea de orga­nizare a penitenciarelor, scoaterea lui Bruno Seletzky din celulă şi trimiterea lui la băi. Localitatea aleasă, cu o climă mai dulce, mediteranee, a fos Băile Her­culane. Dela munte, din celula penitenciarului Braşov, care anul acesta a avut cea mai scăzută temperatură, dublată de un şir neîntrerupt de ploi, osânditul făcea astfel trecerea la... mare, pe valea Cernei scăldată în razele unui soare de toamna.

PROGRAMUL z il n ic a l e x il a t u l u i

Prezenţa unui astfel de oaspe în mijlocul bănăţenilor nu putea de sigur, să nu suicite, deopotrivă ca şi celor­lalţi c ititori ai noştri interesul, fapt ce ne-a determi­nat să poposim două zile la Băile Herculane căutând a cunoaşte felul cum el îşî petrece detenţiunea. Ce-

Bruno

necesar, şî a se plimba în aer liber. Singura restricţie mai severă este aceea prin care i s'a interzis orice contact cu persoanele din afară. Mem- br" familiei pot să-l viziteze. Programul său, aproape uniform constă din luare3 băii la ora ̂ dimineaţa, odihna prescrisă de medici în cameră, două ore plimbare pr'n parcul băilor şî chiar pe aleele de pe munte, masa U restauran+u| casinouluî, iarăşi o mică plimbare şi reîntoarcerea în cameră. Variaţiile se pr°duc numai în schimbarea câte odată a restauran­telor si plimbările cotidi»"«- Ce face exilatul în camera lui nu-l intere­sează pe poliţai. Ştie doar atât că la dispoziţia lui Seletzky. pentru servi­ciile personale, se găseşte un valet plătit de societate, că fratele sau in­ginerul Seletzky din serviciul societăţei „V ia" a sosit de câteva zile a Băile Herculane şi că foarte probabil în curând va sosi şi soţia lui dela yîena.

DE VORBĂ CU BRUNO SELETZKYînfrângând pe de-o parte cerbicia poliţaiului şef iar pe de alta ochii de argus ai agenţilor însărcinaţi cu supravegherea „discretă" a d-lui Seletzky, am reuşit totuşi să-i vorbim, să-l vedem şi nu fără mirare să culegem extrem de interesante impresii cărora le facem loc în rândurile ce urmează. Mai întâîu însuşi acest reportaj constitue o puternică desminţire fan­tasticelor svonuri despre încercarea de evadare ori dispariţie a osândiţului dela Băile Herculane. După aceea, informaţiile răspândite în legătură cu plasarea acestuia în camerele locuite cândva de împărăteasa Elisabeta a Austriei nu corespund adevărului. Bruno Seletzky la sosirea în Herculane a ocupat o cameră, nr. 14, la vila Elisabeta {de aci confuzia) pentru ca după două zile să fie mutat la etajul II al hotelului Ferdinand, ocupând camera nr. 34. Surprins în momentul când tocmai se pregătea să plece ca să-şi facă obişnuita plimbare, recomandată de medici, Bruno Seletzky, pe faţa căruia se citesc urmele unei suferinţe stăpânite, are o clipă de ezitare neştiind dacă poate sau nu vorbi unui străin. II asigur de bunele intenţii şi de imparţialitatea cu care vom înregistra cele văzute, observate şi comunicate.„Am refuzat până acum să vorbesc cu opt dintre ziariştii curioşi, ce s'au abătut în această staţiune ca să mă vadă. Imi dau perfect de bine seama atât de situaţia mea prezentă şi de obligaţiunile ce-mi incumbă faţă de autorităţi, cât mai ales de interesul ce-l poate stârni figura uni om asupra căruia s'au abătut năpasta şi nedreptăţile inerente într'o chestiune mare, cu alte substraturi decât cele cunoscute. Veţi înţelege pentru ce nu numai că am încetat de mult să citesc orice ziar, dar refuz a face declaraţîunî privitoare la persoana mea. Nu pot însă să nu-mi exprim mulţumirea faţă de atenţia şi compătimirea cu care sunt înconjurat de populaţia din această localitate şi pentru tactul autorităţilor din staţiune. A fla ţi doar atât că din pricina suferinţelor fizice şi morale nu dorm decât patru ore pe noapte, că nu am încetat a mă pune la curent cu progresele tehnice şi că familia mea cu regret a trebuit să părăsească ţara stabilindu-se la Viena. Declar categoric deasemenea că nu intenţionez câtuşi de puţin a-mi revizui procesul, ci voîu lupta din răsputeri pentru completa mea reabilitare şi ridicarea tuturor învinuirilor prin Parlament. De asemenea soco­tesc că va trebui să se dea satisfacţie memoriei generalului Sică Popescu, al cărui nume să fie înscris ca patron a! unui regiment de artilerie. Eu n'am făcut nîciun fel de politică, n'am căutat să servesc niciun partid şi am stat numai în serviciul armatei române şî al firmei mele. Am cunoscut în viaţă serviciul şi familia. Sentinţa justiţiei militare româneşti am primit-o cu sufletul deschis, dar de sigur înfrânt, convins că dreptatea finală nu va putea să întârzie. De aceea nu am căutat şi nu caut să fac vreun pas ori act împotriva prestigiului justiţiei, al ţării sau instituţiilor de stat

dăm locul la descriere poliţaiului staţiu- nei d. Horaţiu Cartîanu care, în câteva cuvinte ne arată programul „clientului său" obligat să se prezinte zilnic, măcar odată, la biroul poliţiei spre a face do­vada că trăeşte şi nu a dispărut din localitate. Bruno Seletzky nu este un de­ţinut de rând şi prin ordinul direcţiunei penitenciarelor, transmis prin siguranţa generală, el are fixat pur şi simplu do­miciliul forţat, aprobându-i-se a locui la un sanatoriu sau hotel, a lua masa la localurile publice, unde nu se vand bău­turi spirtoase, a-şi face băile prescrise de medici, deci a urma şi tratamentul

Imi caut însă, cum spuneam, mijloacele de reabilitare pe ca­lea parlamentului. Dovada sim­ţului meu de respect şi disciplinăo pot face to ţi foştii coman­danţi şi directori de închisori dela Jilava, Văcăreşti şi Braşov. Nu cred să f i existat alt deţinut, căruia să i se f i aplicat un tra­tament mai aspru decât al meu. Au fost zile întregi când n'am văzut lumina soarelui, deşi alţi deţinuţi pentru crime de ordin comun aveau posibilitatea să iasă la lumină şî la aer. Aş fi pre­ferat să fiu trimis şi eu cu aceştia să tai lemne în pădure. Pentru ce am ales HercuUne ? Fiindcă era singura staţiune de care aveam nevoe pentru afec­ţiunile de care sufăr. Cum îmi petrec viaţa, văd că vi s'a spus de cei în drept. Cu ochii în la­crimi Bruno Seletzky adaogă : „puţini cunosc ce înseamnă a suferi pe nedrept". Am pier­dut până astăzi 15 kgr. din greu­tate. Vederea mi-a slăbit şi de unde mai înainte citeam câte o carte întreagă pe zi, astăzi abia ajung să răsfoesc câteva pagini. Singura mea corespondenţă (des­pre pretinsele memorii ce le-aş scrie nici nu poate f i vorba) este aceea cu copiii şi soţia mea.După 14 ani, cât am locuit în România, îmi vine foarte greu să părăsesc ţara şi prietenii, iar dacă societatea în serviciul că­reia mă găsesc intenţionează să mă trim ită în extremul orient, mă voiu supune. Nu fără a-mi striga încă odată nevinovăţia— de serviciile mele nu vor­besc — socotind că după satis­facţia dată opiniei publice prin- tr'o atât de largă campanie de presă şi condamnarea mea, va trebui să urmeze spălarea unei nedreptăţi şi o lichidare onora­bilă a trecutului".Spontanei şi sincerei confesiuni a exilatului dela Băile Herculane i-a pus capăt intervenţia frate­lui său care, deasemenea cu ochii înlăcrimaţi, ne-a strâns mâna spu­nând cu amărăciune: „Ingădui- ţi-mi să mă îngrijesc de sănăta­tea lui." Am părăsit Băile Her­culane meditând asupra soarte unui om care jongla milioanele de pe contracte, în faţa căruie mulţi se închinau şi a cărui vo­inţă pare a-l susţine pentru ob­ţinerea unei reparaţiuni morale, la care speră şi se gândeşte neîntrerupt.Castanii de pe aleea legenda­rului Hercule îşî scuturau frun­zele, pe când agentul de poliţie iscoditor se frământa să afle dacă l-am văzut ori nu pe „sk* dist".

I. Bănciulescu

Hotelul Ferdinand din Băile

Herculane ( t ) . Camera i>

carelocueşte Bruno Seletzki.

A N T IC D R P A R F A IT

PARFUMERIE VENDOME

Marmora la

Pentru marea mulţime a ci­titorilor noştri, marmora a l­ba care face fa la multor clădiri şi monumente nu poate proveni decât din C arra ra (Italia). Acei cari cred ast­fel se înşeală. Coloanele mari şi căptuşeala pereţilor pala­tului regal, precum şi scara principală a Băncii N aţio­nale din Bucureşti sunt făcute din marmoră nu de C a rra ra

ci de Ruşchiţa, localitate ca­re se găseşte în Banat. Fo­tografiile noastre au fost luate la Ruşchiţa şi în fă ţi­şează transportul unui bloc de marmoră in greutate de 14.400 kg. şi maşina cu aer comprimat pentru t ă i e r e a marmorei.In primul plan d. Ion Bibel, concesionarul exploatării.

La coboritul scărilor, tre­buia să fie purtată pe braţeAcum ea mulge 8 vaciE sofie de ferm ier — şi nu o fineau picioarele, ceea ce o împiedica să-şi vada de treburi — lucru foarte neplă­cut a tâ t pentru ea cât şi pentru soţul ei. Toate acestea din cauza reumatis­mului care o făcea absolut neputin­cioasă. In scrisoarea care urmează ea ne scrie ce a făcut pentru a se vindeca: ,.lau regulat Sels Kruschen pentru reu­matismul de care sufăr. Intr'o vreme mă simţeam a tâ t de rău, încât nu mă puteam tine în picioare. Bărbatul meu trebuia să mă ia în brafe când voiam să cobor o scară. O doamnă mi-a scris sfătuindu-mă să iau Sels Kruschen şi m'am hotărît să fac o încercare. Acum pot să urc şi să cobor scările singură. Pot să mă duc până la staul şi să mulg 8 vaci. Azi mi-am procurat o altă sti­clă de Kruschen şi bărbatul meu spune că este cel mai ieftin medicament pe care l-a cumpărat vreodată. Sunt în vârstă de 67 ani şi mă simt foarte bine**. —- (D -na) P. B. M .Durerile reumatice provin din cauza acidului uric care se află în cantitate prea mare în corp. Două din ingredi­entele care compun Sels Kruschen au propietatea de a dizolva cristalele de acid uric. A lte ingrediente ale acestor săruri ajută organismul să elimine aceste cristale dizolvate, prin căile naturale. Sels Kruschen se găseşte la toate far­maciile şi drogheriile din fără. Preţul unui flacon mare este 95 lei. flaconul mic 60 lei.

Nu urmaţi numai sfătui prietenelor D-v; consultaţi cu încredere şi pe medic

Calea Griviţei No 119 (Intrarea Piaţa Dr. Botescu 19), Tel. 3.43.40.

Dr. F. KOVACSS pecia liza t la Vieaa

DIATERMIE, RAZE. FIZIOTERAPIE

Distrugerea definitivă a pârului de prisos prin diatermie. îngri­jirea feţei (coşuri, pistrui, ri­duri, negri, etc). Tratament de slăbire locală şi generală. Ope­raţii cosmetice. Tratamente cu ore reţinute.

De câteva săptămâni arată bolnav/

Nu prea mai are poftă de mâncare, e

mereu obosit şi palid, pe când înainte

arăta cu totul a ltfe l! V'aţi gândit că

pricina ar putea să fie o stare de necu­răţenie a rinichilor şi băşicii, lucru ce se

întâmplă atât de des? In cazul acesta

e neapărat nevoe să urmeze de îndatăo cură cu tablete HELM ITOL--------chiardupă câteva zile se va constata efectul

La Istanbul s'a deschis de curând o agenţie a Servi­ciului Maritim Român, sub conducerea d-lui Maioglu. Fotografiile noastre înfăţişează fa ţad a şi interiorul agen­ţiei.

S E M O R I şi-a câştigat favoa­rea medicilor şi o păstrează de zeci de ani de zile numai pen­tru că oferă o apărare sigură în contra consecinţelor neplă­cute ale vieţii intime de fami­lie, cum şi prin întrebuinţarea sa comodă şi puterea sa ca­racteristică dezinfectantă, care formează în acelaş f :mr> şi un perete protector contra mala­diilor cu toate urmările lor ne­plăcute.

I a farmacii fi droguerii

C O S M E T I C A M E D I C A L A

personala a unei femei dis­tinse nu este exprimatâ numai prin toale­tele elegante, ci şi prin priceputa alegere a pudrei, in nuanţa ad eq u atâ tenului. Pudra „EN VOGUE“ se prepara în cele mai moderne nuanţe şi este ultra- oderentâ. Parfumul ei subtil vâ captivează

Pentru d-voastrâ Doamnă...,

— PREGÄTSR! PENTRU TOAMNĂ -

D BSERVÂM în modă unul dintre acele ciclice momente de radicale trans­formări ce impun neapărat o înnoire a garderobei. Mantourile, atât din stofă cât şi de blană, n'au mai avut de mult o linie atât de

originală şi de expresivă. Dacă aţi purtat până acum un mantou făcut de mai fViulţi ani şi vă obişnuiseţi a observa cu satisfacţie că nu prea diferă de cele noui, apoi a venit momentul să porniţi în târg după ştofă şi să vă înfiinţaţi, la croitoreasă. Acest vestmânt este, se înţelege, cel mai important articol din

1. Forma pecareove- creatH j deţ, ac. este una fide , pâ,ârHIer to - dm tre cele mai noui readorilor.

Chinei, ceea ce vă dă ocazia să vedeţi costume femeieşti, indigene, străvechi şi lipsite de orice influenţă exterioa­ră. Dar dacă aveţi spirit de observa­ţie, nu se poate să vă scape că aceste g r o t e ş t i apariţii cuprind totuşi ele­mente din moda noastră a c t u a l ă , care are o pro­nunţată dispoziţie fantastă.

5. Mantou din breit- schwänz, de o a- lură căzăcească.

2. Ansamblul purtat de Ginger Rogers se remarcă prin- tr 'o pronunţată in- m fluenţă orientală, ® tunica fiind con­fecţionată dintr'un lame turquoise cu fire de argint iar jupa, dintr'o cati­fea de un maron închis.

In preajma înco­ronării, casele de modă londoneze se întrec în evocări istorice. Această jachetă de lutru cu benţi de hermină pare a fi fost scoa­să din garderoba unui cavaler de pe vremea Tudorilor.

4. Fotografia - acea­sta este un instan­taneu luat în inima

G Y R A L D O S EESTE I N D I S P E N S A B I L Ă P E N T R U F EM E I E

Fandonne, com pusă din extracte de glande, e s ie foarte e ficace contra m en stru alilo r dureroase ţi contra turburărilor m enopauzei

L A F A R M A C I I Ş l D R O G U E R I I

Acestea sunt p roduse C H A T E L>A IN , M arca de în c rede re

vă — prezentând suprafeţe accidentate de noduleţe şi dungi, dintr'un alt fir mai lucios sau mai gros, spre a-i da varietate, iar unele imită chiar astrahanul. In privinţa blănurilor, credem că putem semnala tendinţa unei utilizări discrete în gu­lere şi manşete plate. Dacă linia mantoului ajustează talia, trebue să-i dăm o progresivă amploare înspre poale, iar dacă optaţi pen­tru linia dreaptă, va avea umeri laţi, va fi cu trei- patru centimetri mai scurt decât rochia şi va părea lejer dar nu larg. ? Trecând la rochii, observăm că garniturile sunt inevita­bile, făcând parte integrantă din model. Buzunarele şi ti­ghelurile, lassetele şi nasturii intră în arhitectura lor cu scopul de a le face cât mai „nepretenţioase". Prin sim­plicitatea lor, nouile modele

ARSURILE de STOMAC

Pentru a rămâne seducătoare...Bărbatu/ pretinde ca femeia să fie impecabilă; la ce/e dinţii semne de neglijentă, el se îndepărtează cu desgust.Unele fem ei se plâng de m ici indis­poziţii şi nu ştiu ce produs să în tre­buinţeze. Gyraidose este antisepticul perfect pentru igiena intim ă. Foarte adeseaori oboseala prea m are provoacă congestia organelor şi are ca rezultat o senzaţie de um flare şi de apăsare, întrebuinţarea zilnică de Gyraidose descongestionează şi procură o uşu­rare foarte plăcută. Ea evită scurgerile, cicatrizează în mod perfect şi distruge germ enii m icrob ien i

FEMEIA TREBUE SA VE6HEZE ASUPRA TOALETEI SALE INTIME

4. Mantou de breitschwanz negru cu mâneci-butoi şi cordon la t de piele.

■7. Tot la Londra a avut loc

recent o expoziţie interna­ţională a blănarilor, unde s'a oferit după exibarea diferitelor modele, acest spiritual tablou vivant in­titulat 1890-1937-1950.

garderoba dvs. pentrucă îl întrebuinţaţi mai mult, aveţi pretenţia să vă ţie câţiva ani şi... reclamă o cheltuială mai mare.Vom căuta acum să rezu­măm ceea ce am aflat deo­camdată în această direcţie. Cele mai interesante ţesă­turi pentru mantourile „de toate zilele" sunt departe de a fi „habille", ci au împrumutat o notă sporti-

O ŞCOALA PRIMARA MODEL Una din cele mai bine organizate şcoli primare din . Bucureşti, este şcoala de fete No. 24, de sub conducerea enerqicei doamne directoare, Elisa Enescu-Stâlpeni.

r oate neplăcerile Du. provenite dela stomac , vor înceta fi vă veţi simţi bine dela prima doză de

Uagnesia Bisurata, anti-acidul cel mai energic care există. Mag- nesia Bisurata reacţionând asu­pra cauzelor răului însuşi, vă va suprima in cinci minute ar­surile şi alte neplăceri gastrice“ — iată ce spune doctorul.Nu « fhp fa fi. ca t c « t bolaav, ca ae- pUceriU O», provenita da ia stomac sâ devină cronica, cilimiiada-vă. O ia clipa dia care .v i vafi simţi indispus. aegă- siada-vă. parcă, local, vafi descoperi că, ■— 9 dia 10 canari. — pricina iniţială provine dia stomac. Na uitaţi că stoma­

cal Dv. e organul vital a cărui Iun« ţionţre reacţionează asupra rinichilor, ficatului fi intestinelor. Nu riscaţi să fiţi dimiauaţi fiziceşte fi moralicefte prin suferinţe cronice digestive. Să a- feţi, întodeauna, la îndemână un fla­con da Magnesia Bisurata. O mică doză ra puţină apă va suprima, in cinci minute, toate neplăcerile de cari su­feriţi ca, de pildă: sensaţii de acru, îngreunări la mers. congestie după masă «igreae sau insomnie.^agaasia Bisurata nu a un simplu praf* ci o formulă completă conţinând ingrediente carii, dealungul a 20 de săi, aa făcut dovada eficacităţei. ali­nând milioana J - martiri ai stoma­cul»:

Magnesia BisurataDa viazare ia toata farmacHU ţ i drogueri'le cu preţul da Lai 75, sau format mare economic' Lai 110.

Cel '.nai ideal mijloe de infrumosetare şi întinerire a tenului este Crema „ G e n iu s ," a d rn ln f fW d e s , Face sâ dispară pistruii, coşurilc şi sbâr- dturlte. Se fabrică separat cremă de zi şi de noapte Costul ratei borcan este: 30 lei. Se expediază prin poştă cu ramburs exclusiv numai de către Labora­torul drului Fildeş, Arad, Strada Eminescu No. 21.

au făcut să ne dăm seama că excesul de dantelă, biju­teriile falşe şi brocarturile de fir iau din şicul unei toalete şi vă frustrează per­sonalitatea.Despre pălării nu mai e nevoie să vorbim, pentrucă vitrinele modistelor ne-au luat-o înainte. Ne permitem totuşi un sfat: nu vă ale­geţi o formă mai înainte de a vă fi fixat asupra celorlalte articole din gar­derobă, şi mai cu seamă asupra mantoului.

D O A M N E L O R !Vopsital părulu i, in cele mai fru­moase culori naturale precum fi on- dulaţiuni permanente, execută ire- profabil Coaforul Fraaţo is , Strada Edgard Quinet, 7 Telefon 3-01-2

C i f i f i :

„ M A G A Z I N U L “revista publicului select

DR. H. Z A N F TMedic Prim arS p e c i a l i s t î n

Boli de Piele şi Păr, Cosnetică.Raze U. V. D iaterm ie, E lectro- te ra p ie , Z ăp acă carbonică, T ra t. m alad iilo r inestetice :

pigmentajiuni ale feţei, negi, cicatrice, acnee (coşuri), nevi (pete din născare), îndepărta­

rea părului de prisos prin diatermo - coagulare etc.

S trad a Domniţa Anastasia No. 23 (fo s t Belvedere)

Consult. 3-8 p. m. Telef. 3.34.90

Duminică a avui loc la Sinaia, în cadrul unei impre­sionante solemni­tăţi, cununia reli­gioasă a d-rei Dina Elena Cesianu, f i i­ca ministrului Ro­mâniei ia Paris cu d-l Radu Nicolae Tabacovici, sublo­cotenent din es­corta regală, fiul lui Nicolae Taba­covici, preşedin­tele consiliului de administraţie al C. F. R. Suveranul a cununat tânăra pe­reche, fiind repre­zentat de d. gene- ral-adjutant Ernst Bal l i f , mareşalul palatului.

F otog ra fiile n o a ­s t r e in fă fiş e a iă :1. Tânăra pereche:2. D. Dina Cesianu şi f iic a d-sale.3. Bufetul s e rv ii in a e r l i b e r , in curtea m â n â itre i Sinaia.

D-ra DINA ELENA CESIANB, FIICA MINISTRULUI ROMÂNIEI LA PARIS. S’A MĂRITAT DUMINICĂ, LA SINAIA

148 pag in i t ip ă r ite la H e lio g ra vu râ , în cu lo ri, pe h â rtie ve lină, cu numeroase planşe, fo to g ra f ii, re p ro d u ce ri fo to g ra fic e şi p ic tu ra le .

De vânzare la to ţ i d e p o z ita rii, ch ioşca rii şi d e b ita n ţii. PREŢUL LEI 25

M A G A Z IN U L N o . 6 6— PE SEPTEMBRIE, CU URMĂTORUL BOGAT Şl VARiAT SUMAR: -Sfârşitul vacanţei Plăcerile m esei in apă Exoticele infideleAdios G auchos! Cetatea celor 5 0 0 fem ei Genii politice în căsnicieAdios Gauchos ! Sufletul vedetelor

Cetatea celor 5 0 0 fem ei Soţia d-tale te înşeală !

O T T O E L E F A N T U “T renuri speciale

comedie în 3 acte de S ICĂ ALEXANDRESCU

si TUDOR MAŞATESCU.