1■ii:i

Botezul fiului lui Petrache Lupu

Saptamana trecută a avut loc la M aglavit in prezenţa a 10.000 pelerini, botezul fiului lui Petrache Lupu. Ceremonia s’a desfăşurat pe locul unde Petrache Lupu a avut vedenia. Mulfimea a asistat în majoritate îngenun- chiata. Un sobor de preoţi, în frunte cu episcopul Vartolomeu a! Râmni­cului a o fic ia t în faţa capelei o slujbă religioasă. Suveranul, care a acceptat sa boteze copilul lui Petrache Lupu. a fost reprezentat prin dl. general Sichitiu, comandantul Corpului I Armată. După ceremonie, d. general bichitiu a înmânat lui Petrache Lupu, suma de 15.000 lei, pe care Suve­ranul i-a dăruit-o, pentru a-i sluji la educaţia copilului.

Fotografiile noastre înfăţişează : 1) Episcopul Vartolomeu oficiând slujba religioasă la botezul lui Mihai, fiul lui Petrache Lupu.

3) Ciobanul Petrache Lupu cu soţia lui şi cu noul născut.4) Mihai, copilul lui Petrache Lupu.5) Copilul lui Petrache Lupu şi fe tiţe le preotului Hagiu Gr. D. Crucianu, primii copii din România botezaţi cu apă din râul Io r­danului.

E greu păcatul, dar suferinţa e alinată, după o rugă ciune fierbinte, rostită în şoaptă la picioarele unei tro iţe din M aglavit.

DI NŢ I I URÂŢI SI PĂTATI POT DEVENI ATRĂGĂTORI

Dacă dintâi Dv. se decolorează şi se cariază lesne antiseptizaţii cu Kolynos şi vor redeveni atrăgători.Petele şi caria sunt cauzate de ger­menii bucali, pe cari Kolynos îi dis­truge definitiv, curăţind repede dinţii. Numai_ un cm. de cremă Kolynos pe o periuţă uscată, şi în curând dinţii Dv. vor căpăta albeaţa şi strălucirea care măresc frumuseţea zâmbetului Dv. Cumpăraţi tubul mare — e mai convenabil.

KOLYNOSCREMA DENTARĂ

OLIMPIADA DIN 1940 SE VA DESFĂŞURA LA TOKIO.

Fotografiile noastre (1 ) în­făţişează planurile locurilor unde se va desfăşura fn 1940 olimpiada din Tokio. Sus: marele stadion olimpic, care va putea cuprinde 120.000 spectatori ; ¡os: Basinul de innot, unde vor putea lua loc 30.000 spectatori.

EUROPA A C Â Ş T I G A T CONCURSUL MONDIAL DE

INNOT FEMININ

La incheerea celei de a 11-a olimpiade, a avut loc la Berlin concursul mondial de innot, între reprezentativele feminine, ale Europei şi Ame- ricei. Concursul a fost câş­tigat pentru prima oară de reprezentantele E u r o p e i . (Două germane şi două olan­deze)

mana şi cu alta sa go­neşti muştele ce-i tur- * » bură somnul. Muştele se vor reîntoarce me­reu, sâcăind şi exas­perând copilul! Nu există decât un singur mijloc eficace pentru

a scăpa de e le : uci- deţi m u ş t e l e f g p u l v e r i z â n d t z

p r i n c a s ă cu

Pe coperta noastră ;

m a r g a r e t a m a r i a n

Vedetă a teatrului Alhambra Excelsior

MOUCl

R | No. 503 —

• I - - I W T

Şeful escadrilei de bombar­dament

CUM A AJUNS GENERALUL FRANCO DELA ROMANE POLIŢISTE ŞI PREZICERILE UNEI TI­NERE MAURE, LA RĂZBOIUL CIVIL DIN SPANIA

ETINEM dela domnul E m i l e Bure, directorul ziarului „U rdre", # 1 câteva amănunte impresionante, reteritoara la generalul insur-

gent F r a n c o .Cu puţin înainte de începerea războiului civil, un ziarist francez, un amic al domnului Bur e , a făcut o călătorie pe mare şi s'a oprit câteva zile şi în insulele C a n a r e , unde-a întâlnit pe guvernatorul militar, generalul F r a n c o , a cărui cunoştinţă avusese prilej s'o facă mai înainte.E probabil că generalul pregătea, depe atunci, revolufia, deoarece la întrebarea ziaristului de felul cum îşi petrece vremea, guvernatorul

militar a răspuns;— Nu mai citesc decât romane poliţiste. Gă­sesc câ ele sunt stimu­lente pentru spirit. Pre­zintă totdeauna o serie de probleme insolubile, şi apoi, la sfârşit, gă-

Generalul Franco, şeful re ­belilor din Spania.

Dupăce şi-a aprins o figaretă, pe care şi-a fabricat-o singur, cu multă dexteritate, generalul a continuat aproape profetic:— Mai e şi altceva care mâ izbeşte, în aceste cărfi detec­tive: în momentul cel mai tragic, cel mai complicat şi cel mai desesperant, soseşte un simplu detectiv amator, care mai totdeauna — în fa ţa carenţei poliţiei oficiale — isbu- teşte să demaşte pe criminal şi să restabilească legile morale. El salvează pe cei nevinovaţi, uneşte pe îndrăgostiţi, şi apoi, dupăce a făcut to t binele, se retrage discret, fărâ să ceară nimic în schimb. Sunt aproape convins —- a în- cheeat generalul — că va fi to t astfel, într'o zi foarte apropiată, şi în Spania. In anarhia noastră politică. Noi nu trebue să ţinem seama nici de aleşi, nici de alegători. Ziaristul, căruia i se făcea această spovedanie bizară, a rămas oarecum perplex, dar n'a bănuit desigur, adevărata semnificare a vorbelor aceluia care, scurt timp mai târziu, avea să deslănfue cel mai crâncen război civil. *

Vedere asupra localităţii spa­niole Cadiz, ocupată de re­beli.

seşti soluţia limpede ca lumina zilei. Aceste ro­mane mâ liniştesc asupra viitorului Spaniei şi a umanitâţii în genere. Noi, Spaniolii, ne aflăm, de mai mulţi ani, în fa ta ■ ■ ■ unei prăpăstii. Nu există nici o punte! Şi cu toate acestea, va veni o zi când ne vom da seama c'am trecut totuşi pră­pastia. Cum spuneam: roman p o liţis t! Asta este: un roman poliţist!

N o^503— -

Pag. 4

IO N V 1 Ţ IA N U

Un torp ilo r spaniol fa portul Marsilie!

— Tu apartii pământului spaniol: Ceasul tâu a sunat!r*i exis+ă încă ° P °veste impresionanta, care arata Generalu, Fra'nco mJşcat de ce)e auzîte< era înf;orat de emoţie, dar totodată îmbăr.-Lcum puterea destinulu,. ş. repune m cmste va- ^ ^ ^ mişcarea rebelă era deslănfuită. Generalul îşi urmă caleaibilitatea prezicerilor, lat o. _ destinului, în fruntea trupelor sale.rin 1922 F r anc o era comandantul leg.onar.lo ^ cunoaştem sfârşitul războiului civil, care se desfăşoară pe pământul spaniol,râncezi. Având reputaţia unu. ostaş viteaz, in ran- ^ ^ ^ ce trebuie dat prezicerii fatale, totuşi, din punct deMe armatei sale credincioase, viitorul genera! se ^ ma; a)es -psihologic, episodul cu pasionanta lectură a „romanelorUra de oarecare celebritate După o betelie „ceasului care-a sunat», va rămânea desigur în istorie, ca un isvorrâncenă, intr'o expediţie coloniala, un soldat al . "

- IX - L J • • * •* A d ® meditafie şi documentare, au a găsit langa un bordeiu, mistuit de tlacan,copilă orfană. Comandantul a înfiat fetiţa. Au

recut ani şi copiliţa a devenit o fată chipeşă, în-estrată dela natură cu darul ghicitului în cafea.n cărţi, în palmă, dar pe care, în mai mare saumai mica măsură, îl au mai toate indigenele dinMaroc.Tatăl ei adoptiv, generalul F r a n c o , apreciând ca- iâfile fiicei sale, ajunsese să nu mai întreprindă Simic, fără a-şi consulta în prealabil, fata. i ajunul asasinatului dela Sotelo, tânăra maură i-airezis:L Te ameninţa un doliu: va curge mult sânge.<v<ai mult nu spunea prezicătoarea. Şi lipseau orice jrecizări. F r anc o însă, în acest moment, s'a în­spăimântat oarecum, cu gândul la fratele său, avi- jtorul — acesta republican, dar tot atât de aven- uros, ca şi generalul de astăzi, jcurtă vreme mai târziu, înainte de a părăsi cu ivionul insulele Canare, spre a lua comanda tru­delor marocane, care aveau să invadeze sudul «ninsulei, Franco a consultat pentru ultima dată 38 prezicătoare.bazând brusc în transă, tânăra fată s'a pornit pe jn hohot de plâns, care-i sguduia întreaga făptură.Seneralul, impresionat de această stare, încerca să nângâie fata, deşi avea motive să fie îngrijorat.¡frumoasa maură, în agitaţia de care era stăpânită, avusese puterea decât să-i spună:

!:ir

t

It;

CE-A FOST IN 1916 SI CE-AR PUTEA FI ACUM ?Duminică, 13 Septembrie, se împlinesc două­zeci de ani de când sute de bucureşteni au fost asasinaţi de proectilele aeroplanelor germane.

§ J ENTRU ziua de Duminică, 13 Septembrie, ajunul t simbolicei sărbători creştineşti a „Sfintei C ruci",

avem de înregistrat o aniversare tristă : se împlinesc douăzeci de ani de când escadrila germană de avioane, venind de dela Rasgrad (Bulgaria), cartierul general al lui M a c k e n s e n , a aruncat bombe asupra Bucureştilor. Au fost ucişi vreo patru sute de c iv ili: femei, bătrâni şi copii. Printre aceştia din urmă a fost şi gin­gaşa C o r i n a, copilita nefericită a poetului S t. O.I o s i f, acela care a dat răsboinicilor cântecul „La Arme".Se mai rătăciseră şi înainte, peste norii Capitale! aero­plane îzolate. Acolo erau urmăriţi de alţi nouraşi mici, stranii, creaţi de bombele explodate ale harnicelor noa­stre tunurî antiaeriene. Mai brăzdase cerul nopţilor bucu- reştene şl un alt monstru ai văzduhului, faimosul Zeppelin. Dar pentru prima dată un pâlc întreg de paseri meca­nice apărea pe cerul bătrânei Dacii. Pentru întâia oară, bucureşfenii vedeau o escadrilă de avioane, ca nişte fluturaşi albi, scânteind în soare, peste capetele lor, la înălţim i de mii de metri.Era evident o dată memorabilă în Istoria aviaţiei.S'a întâmplat ca această manifestaţie să fie făcută de oameni carî ne voiau răul. Totuşi, e de constatat că nici bucureştenli, nici locuitorii din restul ţă rii n'au fost în­spăimântaţi, sau demoralizaţi, astfel cum calculaseră, pro­babil, duşmanii noştri.Este adevărat că lumea se ascundea prin p ivniţe şi prin alte adăposturi, mai ales după prăpădul dela 13 Sep-

O m atcă im­provizată pe care oricine fi-o p o a t e construi sin­gur.

AM ÎNVĂŢAT CEVA DEPE URMA CELOR ÎNTÂMPLATE ?

Adăpost î » t e r e n des- chisrpe lângă casă adăpot- tui se poate iipi de un pe­rete.

Cele două fotografii pe care le publi­căm, au fost luate în Septembrie 1916, şi înfăţişează victimele primului bombar­dament de avioane asupra Capitalei.

tembrie, ziua culminantă pentru ciclul bombardărei, din avioane, a Capita le i. E adevărat că mulţi s'au refugiat cu fam iliile lor, pe unde au nimerit. Astfel, de pildă, s'a semnalat în timpul răsboiulul, prezenţa a numeroşi bucu­reşteni la Galaţi. Tot acolo sosîseră, cu căţei şl cu purcel, mulţi de prin Constanţa şi alte localităţi dobrogene. Când zicem „cu purcel", asta trebuie luat ad litteram S Am văzut multe bărci, în ajunul sărbătorilor de iarnă, în 1916, trecând Dunărea spre Galaţi, încărcate cu vârf de obiec­te le gospodăriei fugarilor, perine, plăpuml, haine şi biă-

R. I.- N ^ 5 0 3 —

— Pag. 6

ţine încrucişate, din faţa stafiei sau aprindeau vreun rezervoriu de păcură. A ltădată se mai rătăceau paste străzile oraşului, distrugând vreo gospodărie modestă, doborînd zidurile vreunui edificiu public sau ucigând oameni. Dar — după- cum am spus — obiectivul principal era acope­rişul vast al depozitului de locomotive, duşmanul socotind că ne face, în acest chip, o mare pagubă.Ce credeţi că făceau, în vremea asta, bucureş- ştenii şi constănţenii, precum şi ceila lţi refugiaţi din oraşul ce avusese până atunci reputaţia de a fi cel mai ferit? Se ascundeau oare prin hrubele străvechi, rămase depe vremea Turcilor, ganguri ce se ramifică în mod ciudat, ca nişte tuneluri de cârtiţă, prin pământul lutos de sub străzile şi casele Galaţilor? Deloc!In dosul staţiei, cam la o distanţă de vreo două sute de metri, este o stradă înălţată, pe unde sosesc trăsurile la gară. E ca un JFel de lojă cu grilaj, unde se adunau, în timpuL războiului mii de oameni, în fiecare zi după prânz, ca să P li­vească „cum cad bombele acoperişul depozi­tului golit de maşini".Nimeni nu avea nici o teamă. Ba, dimpotrivă, lumea făcea haz. A trebu it să intervie autorită­ţile, spre a goni cu fo rja publicul ce se înghe­suia acolo ca la o reprezentaţie teatrală, deve­nind din zi în zi mat numeros. Nu înspăimânta pe nimeni şueratul sinistru al proectilelor, cari tre ­ceau uneori peste capete. Iar cel ce vedea cu ochii efectul unei explozii în gară, aducea, a doua zi, şi pe alţii „să vadă". Intr'adevăr, ina­micul, dacă ar f i descoperit grupul compact, de mii de persoane, depe stradă, din dosul gării, ar fi putut crede că este acolo o trupă înarmată ţi ar fi îndreptat poate tiru l spre acea parte, pricinuind un dezastru.După gonirea publicului, ce ocupa în fiecare zi strada gării, obuzele au început să cadă zilnic ţi asupra oraşului. Lumea depe strada era obli­gată de poliţie să se adăpostească. M ulfi se du­ceau la cinematograf. Deobiceiu, bombardarea oraşului dura cam o oră sau doua. După aceasta inceta cu desăvârşire, până a doua l i . Era un fel de amuzament, de după masă, aS nemţilor. Imediat după oprirea bombardării, străzile se um­pleau de lume, caşi cum nimic nu s'ar f i întâm­plat. Vedeai pe promenade, ceconife cu umbre luţe, fel de fel de oameni, cari îşi căuta# de treburi... Lumea se deprinse cu acest intermezzo şi aproape că nu-i dădea nici o ^şnportanţă. Dacă ar fi fost vreo ploaie cu grăroină, ar f i vorbit poate mai multe despre ^pnsa şi ar f i co mentat-o cu mai multă aprinŞi astfel, gălăţenii, bucures^fnii, constănţenii şi alţii, de prin alte oraşe, Jrau fost prea terorizaţi nici de bombele tunuţjjor, nici de cele ale avi­oanelor.Ce am învăţat dppe urma celor întâmplate?Nu este spre lauda noastră, dacă spunem: nimic! In 1909, bucureştenii au prim it cu entuziasm in­descriptibil pe celebrul aviator B l e r i o t , care a venit la noi cu pasărea lui măiastră. Dealtfel el uimise întreaga lume trecând in . acelaş an, peste braţul Oceanului care desparte fran ţa de Anglia. ^Când, peste câţiva ani, a început măcelu ̂oameni, noi eram încă sub impresia primelo ̂bânzi ale savanţilor cari cuceriseră văzduhul pei tru omenire, făcând din animalul biped, ce tră ­ise sute de mii de ani legat de pământ, alături de viermele târîtor, un vultur al cerului, adevă­ratul rege al planetei.Aviaţia urma să aducă apropierea între toate ţă ­rile depe glob, să împrietenească şi să întră' scă pe cei mai îndepărtaţi oameni depe' fata pământului.Dar, în acelaşi timp, eu geniul cel bun lucra şi Mefisto!

Astăzi un stat, care ar declara războiul, poate porni, d intr'odată, mii de monştri aerieni, înspăi­mântători soli ai morţii, pe lângă cari avioanele cu câte-un singur motor, din 1914 — 1918, sunt nişte adevărate jucării de copii.C etăţile sburătoare de azi, cu câte tre i şi mai multe motoare, pot ridica, peste nori, tunuri de calibru mare, bombe în greutate de mii de kilo­grame, precum şi sute de soldaţi. Calul Troii, azi înaripat, coborîndu-se pe pământ, poate scui­pa, pe neaşteptate, tancuri care să alerge ne­bune în toate părţile, răspândind teroarea şi moartea. Cu siguranţă, într'o viitoare conflagra­ţie , populaţia civilă va f i mai expusă decât răz­boinicii depe fronturi. Este f ° art§ probabil că familia soldatului va f i cea d in^ j|i?a re va face cunoştinţă cu noile gaze de lupta, cu bombele explozive, toxice şi incendiarei inventate in u lti­mii ani de tehnicienii J iabofic i ai războiului.

CUM DESCRIU, TARII VIITORUL

Recoman român Ionel T o n e « merită s ..Intr'un

Sititorilor noştri lucrarea 5tn»a w .p ă ra ţ i-v ă de gaze“, a d-lor co- s s c u M i h a i l şi L o c o t e n e n t

nu . £ fo a rte utilă pentru toată lumea şi să fie c itită cu multă atenţie.

v iito r război, a v ia ţia — spun a-

IERI Şl AZI

La începutul războiului trecut, Franţa şi Germa­nia au avut câte 150 aeroplane. In 1918 numă­rul lor se cifra la vreo 10.000. C ine ştie câte

J sunt azi! #| In 1916, opera deobiceiu câte un singur avion■ sau Zeppelin. Mai rar evolua o escadrilă de 6J

7 sau 9 avioane, având câte o mitralieră pe bord, mânuită de aviator. Bombele de 2 -3 kilograme, cădeau şi se sfărâmau în sute de schije.

u to rli c ita ţ i — vo f i cap ab ilă , fiind cea d in tâ i g ata , să fac ă să se sim tă bom barda­mentul ei la c â tev a ore după sunarea mo­b iliză rii. Ea va avea. ca prim e obiective te re s tre ; C a p ita la ţă r i i , centrele industri­a le im portante, nodurile de com unicaţie, etc . unde va produce o desorganizare fo a rte periculoasă operaţiun ilo r de m obilizare, că ­utând să distrugă m ateria lu l ţ i m oralul po­p u la ţie i c iv ile , chiar dela început” .G azele de luptă vor prezenta pentru fiecare o problemă de viaţă şi de moarte, întreaga naţi­une va trebui să fie părtaşă la apărarea Patriei. „A rm a c h im ic ă " , purtată peste mări şi ţă ri de către monştrii văzduhului, va aduce prăpădul, utând să aprindă, să paralizeze, să distrugă în câteva ore, to t ce s‘a lucrat ani de-a rândul, cu multe şi mari sacrificii.Se prevede că „arma chimică” va intra în ac­ţiune din p r im u l m om ent, începând chiar din perioada tensiune! diplomatice. Un nor de o iută de avioane putând incendia, m tr'o oră, un oraş de un milion de locuitori, se va putea ivi pe neaşteptate. Solii morţii vor aruncă, poete în ace­laşi timp, bom be e *p lo s iv e , a căroMpreutate *e ridică până la 2000 de kilograme şi cari sfarmă plafoane ¿dp " beton ; bom be to x ic e , cari prin gazele J j^^g re le otrăvesc pivniţele şi toate locu^

L rile i d re e ; bom be in c e n d ia re , în greutate de I k g . cari produc o căldură de 2000— 3000

|c a p a b ile să provoace incendii chiar dela distanţă.Dupăcum susţin to ţi specialiştii, familia soldatului va fî mai expusă, într'un v iito r război, decât el. Ce-i de făcut ?Dacă, în 1916, schijele bombelor aruncate din aeroplane ciupeau la /dâncim e de I— 2 cm., tencuiala caselor, făcând în mod excepţional stri­căciuni cev^ mai mari, dacă populaţia adăpos­tită prin p%niţe şi q f ig u r i era perfect ferită , azi

[drama războiului se prevede fŞult mai sinistră. ^ B ^ u ş i , după;.cum am'spus (YMjjr sus n'am învăţat

iim ic depe şţţnaJtragicelor^Pltâmplări ale trecu- B tu fu j. Cu aceeaşi ii lp a f ib ifra te privim azi eve-

Je, cum am considerat pâlcul de avioane duşmane, care la 13 Septembrie 1916, a apărut

itul C ap itlumea a ieşit în stradă şî prin curţi „ca

scă“ . Azi ne căutăm mai departe de e noastre şi caşi bravii gălăţeni

de ani, am discuta mai pasionatiie cu grindină, dacă ar cădea

5?, decât despre măsurile c |Ine apăra împotriva unei eventua

de război, gaze asfixiante şi otrăvitoare, au ajuns de multpetece de hârtie. - ^ jPopoarele constată cu regret că nu mai pot avea Ş e d e r e in acţiunea diplomaţilor. Aceştia n'au fost în stare sa împiedece atâtea grozăvii. D iplomaţii nu au avut posibilitatea de a opri o tară, membră a „Societăţii Naţiunilor", să rapeasca avutul lo­cuitorilor şi să ucidă, cu valuri de gaze, populaţia vinovata a altei ţări, ce făcea parte din acelaşi areopag al lumii.

In faţa acestei neputinţe a diplomaţiei internaţionale, care mai degrabă organizează războiul, pr in „a lian ţe ", decât îl opreşte, e de d a to ria fiecărui cetăţean ca, înainte de isbucnirea ta ifu ­nului să ia măsurile posibile de apărare pentru familia lut. In modul acesta, atunci când ar ţ \ să porneasca pe front, va t. şi moralul rid icat şi conştiinţa împăcată.Sunt multe măsuri de luat şi nu prea grele. Intr'un viitor a rti­col voiij insista asupra lor. Dar să nu lăsăm nici de astădată, cu to tu l nedumeriţi pe c itito ri.____ amdată constatăm cu mirare că nici măcar cel ce-şi con-struesc case noi, nu se gândesc fa adăposturi contra gazelor.Aceasta nu înseamnă ca proprietarul să sacrifice o parte dinclădirea sa. In timp de pace, încăperilor speciale li se pot daalte destinaţii. Dar, în orice caz, ele trebue amenajate dintimp, în vederea războiului. Ele vor avea tavanul înclinat, făcutdin beton armat, căptuşit psţ deasupra cu un strat de petriş

J ■ ■ . . ce_|astfel ca să fie cât' m a^ez îs ten t. Desenul ce-l publicăm, dă o idee jcum trebue lucrat un adăpost, în teren- deschis. A rh itec ţii s p e c ia liş ti^ « o s c chaşfîunea în amănunt şi pot da detalii. , , WTotuşi chiar pivniţele a c t i j§ r ar putea f i amenajate din timp, astfel ca să reziste la o jffm b a rd a re .

Ele trebue să fie perfect de bîne închise împotriva pătrunderii gazelor. Se^mai c e g jf f alte c o n d iţ ii: astfel să aibă ventilaţie. Aerul venind d ii^ tfira tu rile superioare ale atmosferei este cel maT bun. ¿ id e este un coş de fabrică, sau vreo clădire înaltă, se pot aşeza ţ iv L Când nu este posibil de făcut o instalaţie de acest fe;, aerui -va f i f iltra t. Chiar în interiorul încăperii adăpostului, aerul trebue regenerat prin anumite substanţe chi­mice. Se recomandă ca ferestrele locuinţelor noastre să fie er­metic închise, de preferinţă cu ajutorul banderolelor speciale de cauciuc, ce se găsesc în comerţ.Totuşi atragem atenţiunea că geamurile se pot sparge în timpul exploadării bombelor. încăperea special destinată ca adăpost nu va avea deci ferestre ; iar dacă unele încăperi au, atunci geamurile se vor înlqcui cu scânduri pline, cu pânză muiată în uleiu de in, sau cu geamuri presate. In locul uşilor crăpate sau rău închise, e preferabil să avem o perdea de pânză mu- ată în uleiu de in.Pentru a astupa oricercrăpături sau loc da in filtra ţie , pereţii adăpostului vor f i tâncuiţi cu un strat de ciment, iar în urmă, vopsiţi cu uleîu. I^entual, uşile pot f i căptuşite cu pânză de cauciuc sau cu pâslă, dându-se o deosebită atenţie ca să fie perfect a justFe. La locul de închidere ai uşilor, se pot aşeza deasemani benzi de cauciuc ermetice, ca şi la ferestre.

scris acest articol ca să înspăimânt „ f c i t i to r i i mei, ci ca să le atrag atenţi rimejdiei. De fapt, dacă Mefisto lucrează,

f a aduce omenirea la marginea prăpastie? la dispoziţie şi mijloace de apărare. §Este adevărat că şi aşa zisele convenţii interna­ţionale dela Haga, din 1899 şi din 1907, prin cari statele se obligau să nu întrebuinţeze, în caz

MĂŞTI CONTRA GAZELOR

Nu pot încheea, fără să spun cel pufin câteva cuvinte despre masca improvizată, pe care ar trebui să ştie să şi-o con­fecţioneze şi copiii, în lipsa unei alte măşti sistematice.D intr’o pânză obicinuită se poate face un capişon, care aco­pere to t capul şi se strânge la gât cu un şiret elastic. In dreptul ochilor se pun două bucăţi de ce’uloid.Pentru ca pânza să reziste gazului, trebue să o muiem în uleiu de in sau într'o soluţie de hiposulfit de sodiu, în apă, sau chiar în urină.In caz că timpul germite, capişonul poate f i confecţionat din pânxi cauciucată# sau ceruită şi cu ¡egătură, printr'un tub de cauiiuc, la o şotie filtrantă de aer. Aceasta poate f i orice cuţfe de conjprve, găurită la fund şi în care se aşează o pânză îrţJmai multe straturi, muiată în hiposulfit sau în carbonat de

Jiu. Cuiî& se umple apoi cu praf de cărbune actîv. Pe dea- ip ra se pune o altă pânză muiată în uleiu sau hiposulfit.

Este J line a se aşeza în fundul cutiei, vreo două fo i de hârtie să de filtru .

naurile de faţă nu şi-ar ajunge scopul dacă n'am f i reuşit convingem pe c itito ri să ia măcar aceste câteva măsuri de

îţ ie , uşor de realizat, in orice caz, autorită ţile oficiale au datoria de a îngriji ca

sulaţia să-şi poată procura măşti eftine şi sistematice. Iar y irîile tuturor oraşelor şi satelor vor avea grijă să ia mă­

suri pentru instruirea tu turor locuitorilor. In primul rând vor f i im e d ift^o b lig a ţi cei ce construesc case noi, să facă şi adă­posturi peiţtru caz de război. Mai e necesar să fie îndemnaţi şi vechii p \p r ie ta r i de imobile să nu rămână impasibili, dăci vor cădea ca prime victime ale avioanelor, sgârciţii, indolenţii şi uşuratecii.

ALEX. F. M IH A IL

R . l . N ^ 503 —

— Paq. 7

RUSSIA

1 UH.K.F.Y

jm a / iunrao

sumS M iN

A F R I C A

• ' SÎEM t- ’u a f to c e f t t t r J 6 , m T O R S H U , DICTATORSHIP

' W im iS m

R *pre4»ssin după e revistă am ericană o h artă In fă flfăn d regim uri)« p o litie * din d ife rite le f i r i a la Curopet.

f i c u m â

Scriitorul american John Gunther publică în câteva reviste engleze articolul pe care îl reproducem

aci. Părerile sale — fără a ni le însuşi întru totul — ni s’au părut destul de interesante ca să le

prezentăm cititorilor noştri.

C INE nu cunoaşte acel joc de fo tog ra fii compuse, care caută să obţie un „ t ip " al omului de afaceri, sau un „ t ip " al politicianului — o serie de fo togra fii suprapuse, în care distingi vag nasul lui George Washington şi fruntea unui Roosevelt ? încercaţi proce­

deul cu d ictatorii contemporani. Luaţi bucăţica de mustaţă a lui H i 11 e r, ochii reci şi vicleni ai lui K e m a l A t a t u r k , obrajii vineţii şi maxilarele proeminente ale lui M u s s o l i n i şi fruntea oblică şi cu umflături a lui S t a I i n. Veţi obţine un portre t ciudat, dar care nu prezintă nici un interes.Repetaţi însă operaţia cu elemente mai importante decât aceste caracteristice fizice. încercaţi să suprapuneţi vicleşugul instinctiv al lui H i 11 e r, cruzimea şi încăpăţânarea lui A t a t u r k , spiritul de aventură al lui M u s s o l i n i şi tenacitatea lui S t a I i n. Adăugaţi la toate acestea, câteva din trăsăturile lor p o litice : simţul strategic al lui H i 11 e r, naţionalismul intransigent al lui K e m a l A t a t u r k , tendinţele imperialiste ale lui M u s s o l i n i , pasiunea lui S t a I în pentru o activ itate constructivă în cadrul unui plan.Şi ce aţi obţinut ? Dictatorul complet — poate.D ictatorii pot avea un loc, care să nu fie tocmai de invidiat, în istorie, dacă nu în viaţă, dar cert este : ei au câştigat enorm de mult teren în Europa contemporană. Luaţi o hartă şi înegriţi toate ţările în care domneşte dictatura, sau semi-dictatura. Geograficeşte vorbind, vedem că te rito riu l alb e foarte redus.Următoarele ţă ri se află sub o d ctatură completă şi deschis proclamată :Germania, form idabilul nucleu exploziv al Europei, cu o populaţie de 65.000.000 locuitori, care-a provocat cea mai teribilă- criză europeană dela 1919 încoa, călcând tratatu l dela Locarno şi ocupând Renania demilitarizată.Ita lia sub acel bizar megaloman, M u s s o l i n i , care prin aventura abisiniană, se pusese în conflict cu to t restul Europei.Rusia Sovietică, sub S t a l i n , cu o populaţie de 165.000.000 oameni, care sporeşte anual cu câte 3.000.000, la pândă, îngrijorată, temându-se de Germania şi de Japonia.Turcia, ale cărei destine se află în mâinile unui geniu psihopat, un naţionalist rece şi impla­cabil, M u s t a f a K e m a l A t a t u r k , care doreşte o Turcie pentru Turci şi numai pentru Turci.Dar să nu vă închipuiţi că între aceste ţări, cu dictatura to ta litară, ar exista mai mult decât o asemănare superficială. Deosebirile atât structurale cât şi ideologice dintre Germania şi Uniunea Sovietelor sunt evidente, iar politica economică a Italiei diferă mult de aceea a Germaniei.Italia este, teoreticeşte, un stat corporativ, cu patroni şi lucrători uniţi — pe hârtie — în sindi­cate, care se află sub controlul guvernului. Germania n'a făcut o astfel de abatere formală dela ordinea normală, deşi statul poate dicta conform nevoilor sale, în orice sferă industrială.A tâ t în Italia cât şi în Germania, opoziţia politică este doar subterană, dupăcum o ştie toată lumea. Acelaşi lucru se întâm­plă în Turcia, dar aceasta nu este nici pe departe un stat fascist, în sensul corporativ al Fascismului. Este mai curând o dictatură naţionalistă, având vederi economice cu to tu l deose­bite şi o puternică înclinare politică înspre Rusia Sovietică.Ţările pe care le vom enumera mai jos se află sub semi-dic-

Fruntea îngustă a lui S ta lln , ochii r *e l a l lai A ta -Turk , mus- t a ta mică a la i H lt le r . gara la i M a tto lln l, îm preunat* pa a c a la f chip aa dau Im aginea d ic ta to ru lu i Idea l a ţa cam II în ­făţişăm In fo to g ra fia noastră.

tatură, sau quasi-dictatură, un regim in care guvernarea exercitată de un singur om (sau de un grup restrâns de oameni) este m odificată de nuci gesturi, sau concesiuni, faţă de o democra­ţie parlamentară. Până ce H itle r a arătat ce înseamnă o conducere absolut autocratică, unele dintre ele ar f i putu t f i considerate dictaturi complete. Extremismul hrHerismului a m odificat termenii de comparaţie.A n tr ia , în inima sbuciumată a Europei, unde d-rul S c h u s c h n i g g f i o coaliţie părtin itoare, caută să ţie în frâu un popor aproape în una­nimitate nemulţumit.Ungaria condusă de H o r t y fi G o e m b o e s . întunecată f i mânioasă, afteptând să redobân­dească o parte din te rito riile p ierdute prin Tratatul dela Trianon.Polonia, actualmente o mare f i enigmatică forţă, în Europa, lăsată de către P i l s u d s k i unei clici de colonei, cari se străduesc să se menţie la putere f i să-şi menţie ţara intactă.România, unde orice guvern îf i poate aranja alegerile parlamentare, cum vrea.Jngoslavia, un punct aproape to t a tât de cen­tral ca f l Polonia sau Austria, se află sub con­ducerea unor guverne semi-democratice, destul de slabe.Balgaria, unde o lovitură de sla t a întronat anul trecut un sistem semi-corporativ, f i unde un rege tim id, B o r i s , încearcă să menţie un echi­libru între n ifte partide mereu ostile f i hrăpăreţe. Porhigafia, este f i ea o semi-dictatură, de fi a păstrat formele procedureî parlamentare ; acelaşi lucru se poate spune despre Lituania, destul de precar situată între Germania, Polonia f i imensa Rusie.Toate aceste ţări, ca f i statele cu dictatură pro- priu-zisă, prezintă deosebiri în speţă. Ungaria este m fond o oligarhie a magnaţilor latifun­diari ; Bulgaria încearcă să fie un stat fascist, (adică, corporativ) dar fără dictatură completă ; Austria, strânsă între fascism*le rivale ale G er­maniei f i Ita liei, a împrumutat ide i dela ambele; Jugoslavia f i Polonia sunt state de ţărani, în ca-re factorul determ inant po litic este «m a ta .Şt acum, spre a îngrămădi confuzie peste con­fuzie, nu inseamnă că statele ale căror regimuri se aseamănă mai mult, sunt f i cele mai bune prietene. Germania f i Ita lia au între ele, ca măr al discordiei, Austria, iar H i t l e r f i M u i s o -

■ Ş co lărit« di a fo ra la i Kemol f a ţ a .

" h w t îc , «ar« a«• v a t la c ia fo ra ia i M a tia lia i.

P a lifie ca m ăfti 4« gote, ia G e r­m a n a .

Foniei la c ră to e re 41» R a ţia Sovie­tico .

l i n i nu se po t suferi. Cehoslovacia, adevărată democraţie, este legată de România f i de Jugoslavia. cari, după cum am mai spus, sunt semi-d^ctatur. Jugoslavia f i Bulgaria, state de ţărani, cu populaţii de aceeafi rasă f i cultură, sunt învră jb ite de fantoma Macedoniei. Când ajungem la M arile Democraţii, a- vem impresia c'am străbătut o imensă prăpastie. Sub dictatură, populaţia este sclava statului, pe când sub democraţie— cel puţin în teorie — statul este servul poporului. Şi este evident că ţările de­mocratice — până acum cel puţin — au trecut mai uşor crizele de după război. Standardul lor de viaţă e mai r id ic a t; moneta lor, mai bine cotată pe pieţele m ondia le ; populaţiile respective au mai largi posib ilităţi de cultivare a tinere­tului ; posedă libe rtă ţi politice, iar lo­cu itorii se po t manifesta, ca n ifte fiin ţe omeneşti conştiente.

în mai toate marile democraţii de astăzi se simte to t mai pu- tendinţa către o guvernare autoritară.

Unul din motivele acestei înclinări este frica de război. Spre a se pune la adăpost de eventuala agresiune a dictaturilor, democraţiile au trebu it să se înarmeze; f i pentru realizarea unui form idabil pro­gram de înarmare, au sim ţit nevoia unui puternic guvern naţional. Această tendinţă s'a manifestat recent în Anglia. Cu cât înarmările reclamă o activ ita te mai* intensiă, cu atât sporeşte şi nevoia de centralizare a autorită ţii, în dauna democraţiei pure.Un a lt motiv, este desvottare/i partidelor fasciste şi reacţionare, în majoritatea democraţiilor. M ai curând sau mai târziu va veni momentul când, pentru a supravieţui, democraţia va fi ispitită să recurgă la mijloace nedemocratice. Olanda, Elveţia, Danemarca şi Cehoslovacia, au văzut propagarea cămăşilor negre, cenuşii, verzi şi brune. Când se vor vedea aceste guverne obligate să ia măsuri de suprimare împotriva unor partide care ie-ar distruge dac'ar putea ?

_

Ca ţ i d ictaturile, democraţiile d iferă mult între ele, atât prin ideologie, cât şi prin structură.Anglia este condusă de către un guvern „naţional", care-a reuşit să înnăbuşe aproape cu totu l, orice opoziţie politică. Coaliţia în mâinile căreia se află destinele acestui stat este a tâ t de mare, încât cu o uşoară sporire, ar putea deveni cu uşurinţă un embrion de dictatură.In Franţa, democraţia a avut un asemenea succes, încât am putea spune că acum e pe punctul de-a marca un eşec. Deo­parte stau lig ile fasciste, atacând ceeace ele numesc ruina unui sistem parlamentar ; de cealaltă, se află fo rţe le stângii, reprezentate de către Frontul Popular, care — deşi tămâiază democraţia — are un caracter aproape to t a tât de autoritar ca şi dreapta, având în fond cu to tu l alte idealuri. Intre timp, ţara este condusă nu de către parlament, ci de către Banca Naţională, Banque de France, care permite cabinetelor să ră- mâie la putere numai dacă nu se ating de preţiosul său franc. Franţa este o oligarhie financiară stăpânind peste 30.000.000 de ţărani.Cehoslovacia, to t o democraţie, este greu apăsată. Marele şi bătrânul său preşedinte, M a s a r y Ic, în vârstă de 86 de ani, a trebu it să lase din mâini frânele conducerii, cedându-şi locul, d-rului B e n e ş, aşa cum un tată trece fiu lui moştenirea. D-rul B e n e ş este unul d in tre cei mai capabili oameni ai lumii, dar şi-a asumat obligaţiuni uriaşe. Prin instinct şi trad iţie , el trebue să guverneze, după normele democraţiei. Insă, ţara sa, cu o populaţie de numai 14.000.000 locuitori, cuprinde aproape pa­tru milioane de germani, d intre cari mulţi sunt nazişti organi­zaţi într'un partid semi-nazist; şi e probabil că d. Beneş n'ar putea rezista ispitei de-a face uz de forţă, dacă d. H e n I e i n, actualul leader nazist, ar f i destul de puternic spre a provoca turburări.M icile democraţii îşi au fiecare neliniştile lor. Olanda se teme de o eventuală agresiune din partea Germaniei. Suedia este îngrijată de propaganda nazistă. Elveţia, pentru prima dată de un secol încoa, îşi ridică forţe le la frontiere. La fe l face Danemarca. Finlanda se teme de Rusia Sovietică, iar Litua­nia, de Germania şi Polonia.Avem deci actualmente în Europa o complexă varietate de sisteme de guvernământ; avem fricţiun i, neînţelegeri şi ură; avem frământări interne în fiecare ţară, iar în raporturile din­tre state, gelozie şi tensiune.Ce poate ieşi din toate acestea? E posibil ca vreuna din ac­tualele forme de guvernământ să supravieţuiască?Mai întâi trebue să analizăm câteva forţe, ce se aplică în ge­nere tuturor ţă rilo r; peste to t politica este d irija tă de unii fac­tori, în aparenţă extrapolitici. Primul este probabil geografia. Unde-ar f i Anglia, fără Canalul Mânecii? Ce-ar f i devenit Spania, fără Pirinei ?A l doilea factor, strâns legat de primul, este, se [înţelege, e- conomia. Prima preocupare a fiecărei ţă ri este să se menţie, adică să mănânce şi să facă faţă obligaţiunilor sale băneşti. (Sau având în vedere hocus-pocus-ul finanţai moderne, să pară că-şi plăteşte datoriile).Un al treilea facto r este puterea personalităţii. A r f i devenit cel de-al treilea Reich ceeace este astăzi, dacă A d o l f H î t l e r ar f i murit în copilărie? Mă îndoiesc. S'ar f i iv it poate un alt leader naţional, care să caute a scoate Germania din umbra demoralizării sale; dar numai ciudatul creer al lui H î t l e r a putut da, celui de-al treilea Reich, forma pe care a luat-o as­tăzi. S'ar f i produs revoluţia rusă, în felul în care s'a produs, dacă Lenin ar f i fost executat (ca şi fratele său mai vrâstnic), acum 50 de ani?A lte determinante sunt religia, apoi natalitatea, trad iţia cultu­rală a unei ţă ri şi însfârşit, temperamentul naţiunii. Cuvân­tul „tem peram ent", recunosc că nu este tocmai adecuat, şi ad­m it că generalizările asupra temperamentelor naţionale sunt extrem de riscate. Sunt totuşi generalizări ce nu se desmint niciodată. De exemplu: ceeace ar f i servilitate la un englez, constitue un simplu şi natural instinct de supunere, la german. Nu se poate nega că majoritatea francezilor sunt uşor infla­mabili; şi n'am întâlnit nici odată un polonez, care să nu fie un fanatic politician. Ruşii au o înclinare spre metafizică; şi aşa mai departe.Imi amintesc că deplângând viitorul Austriei, o doamnă mi-a spus: „A i pomenit vreodată o femee, cu adevărat fru­moasă, murind de foame?“Această singură frază cuprinde esenţialul unui volum.ŞI există o celebră anecdotă, poate apocrifă, despre K n a p p P u t s c h, la Berlin. Datorită proverbialei discipline a Germani­lor, unul d intre detaşamentele putschîste a suferit o înfrânge­re, într'unul din cele mai importante puncte, pentruc'a respec­ta t instinctiv recomandaţia tăb liţe i de lângă o staţie de tram­vai, pe care scria „Nu călcaţi pe ia rbă“ şi din această ca­uză, n'a putut manevra cum trebuia.Numai Germanii şi-au putut da libertatea, în mâinile unui om ca H i 11 e r şi să fie mândri de renunţarea lor I Din to ţi aceşti facto ri — geografie, economie, personalităţi, religie, consideraţiuni demografice, cultură, „caracter" — fu­zionaţi într'un form idabil to t — rezultă ceeace se numeşte Na­ţionalismul. Naţionalismul domină astăzi Europa. Naţionalismul

este sursa unor fenomene, în parte fe ric ite şi în parte neferi­c ite : mândria realizărilor naţiona le, întărirea caracterului naţional, ridicarea arte i şi literaturei na­ţionale. Dar pe de altă parte, un naţionalism exagerat deter­mină riva lită ţi politice, invid ii economice şi ridică, ameninţă­toare, fantoma războiului.Acela care examinează viitorul apropiat al Europei, trebue să admită, oricât de entuziast şi de optim ist ar fi, că există o pri­mejdie iminentă de conflagraţie. Abisinia, Renania, fro n ti­erele Austriei, Danzigul, Memel-ul — toate acestea sunt detalii, care nu servesc decât spre a ne arăta cât de univer­sală şi de complexă este pro­blema. Popoarele europene, cu rari excepţii, nu vor războiul. Dar europenii sunt oamenii cei mai dârzi de pe suprafaţa pământului, prizonieri ai fron­tie re lo r şi ai trecutului lor istoric.„Viitorul d ic ta torilo r“ a re­marcat soţia mea, discutând a- cest articol „este că ■'au v iito r".Privită prin prisma istoriei, aser­ţiunea aceasta poate f i justă. Prea puţine sunt cazurile în care un d ic ta to r să f i trecut altuia în mod pacinic succesiunea. A u g u s t C a e s a r a încercat s'o facă; dar el n'a fost tocmai un d ictator. S t a I i n i-a urmat lui L e n i n ; dar S t a I i n n'a fost omul do rit de L e n i n , pen­tru succesiune.D ictatorii au cea mai grea ocu­paţie din lume, care constă în a continua să dicteze. M ai cu­rând sau mai târziu, ei sunt prinşi într'un cerc vicios, pentrucă poporul — după o lungă peri­oadă — nu mai poate f i îm­p iedicat să gândească, dupăcum nu poate f i împiedicat să res­pire. O dictatură îşi strânge chingile to t mai tare, până când sau începe să le slăbească, spre a se putea menţine, sau se pră­buşeşte, într'o contra-revoluţie, sau contradictatură.Avem apoi următorul inconveni­ent : d ic ta to rii sunt deobicei împinşi să deslănţue un război, fie din necesitatea de-a slăbi tensiunea nemulţumirilor interne, fie din nevoia de prestigiu şi glorie, pe care le-o dă războiul, bine înţeles dacă ies învingă- to i.Putem spune că Dictatura este o întoarcere la omul prim itiv, la acel instinct natural al ome­nirii, care cere protecţie şi în­drumare. Dictatorul este o ree­d itare a „Şefului de Trib“, şi a „Vraciului“ , din perioada ca­vernelor, în epoca noastră mo­dernă.O excepţie, în privinţa tendin­ţe i generale către război a d ic­ta turilor, o face Rusia Sovietică. Comuniştii, de vă sunt sau nu simpatici, au prea puţine mo­tive să lupte în afară, deoarece ţara lor e a tât de vastă şi de înapoiată, încât le poate absor­bi toate energiile. Planul cincinal n'a fost altceva decât un răz­boi — dar un război îmopotriva Firii.Un d ictator glorios se menţine până la îndeplinirea menirei sale istorice: C r o m w e 11, bunăoară,

Duminică seara, în fa ţa unei asistenţe numeroase, a avut loc, în noua sală a Teatrului Alhambra, elegantul Excelsior, în dosul Poştei, sfeştania pentru noua stagiune pe care o inaugurează străluciţii autori-directori, N. Vlădoianu şi N. Constantinescu. Fotografia noastră a fost luată în somptuosul hali al teatrului Ezcelsior, în timpul slujbei religioase. In primul plan, dreapta, d-nii N. Vlădoianu şi N. Constantinescu.

R. I.. No 503 —

— Pag. 10

SOLEMNITATEA ÎNCEPERII REPETIŢIILOR LA TEATRUL „REG IN A M A R IÂ -

In ziua începerii repetiţiilo r pentru noua stagiune, la teatrul „Regina M aria", de sub conducerea d-nei Lucia Sturdza-Bu- landra şi a d-nilor Tony Bulanera, V. Maximilian şi G. Storin, a avut loc o slujbă religioasă, pe care o înfăţişăm în fotografia noastră.

a luptat împotriva regelui, pentru drepturile poporului. Menirea is­torică a lui H i 11 e r, se va do­vedi poate, cândva, în v iitor, a f i fost unificarea Reichului, operă pe care nici Bismark n'a putut-o realiza; a lui S t a I i n, crearea unei puternice Rusii Na­ţionaliste, pe baze socialiste; iar rclu! lui M u s o I i n i, expansiunea Italiei, într'un nou imperiu medi­teranean. Dacă un d ic ta to r se prăbuşeşte, mai înainte de a-şi f i îndeplinit misiunea, istoria îl taxează de farseur.Care e deci viitorul d ictatorilor? Examinând d iferite le forme de guvernământ ale Europei de as­tăzi observăm — pe lângă p ri­mejdia războiului — că popoa­rele se îndreaptă mai în silă, mai cu uşurare, către conduce­rea unei mâini de fe r.De aci rezultă că dictatorul in­te ligent al viitorului, sau cel con­temporan, trebue să se strădu­iască a satisface nevoile unei cât mai mari părţi din poporul său, pentruca cetăţenii să aibă convingerea că lucrează pentru

ei, cu trup şi suflet, că viaţa lui e a lor; viaţa lor, a lui. Acea­sta este ceeace H itler, Mussolini şi Stalin încearcă să facă — fiecare în felul său. Epoca potentaţilor, izolaţi sus, deasupra mulţimii, s'a dus. Dictatorul mo­dern este un om al masselor şi un produs al marilor fo rţe de massă.De aci nu mai e decât un pas până la prevederea că, în viitor, dictatorul inteligent va căuta, nu să-şi impue masselor voinţa sa ci să-şi potrivească activita­tea după nevoile şi dorinţele acestora. El va trebui să fie pu­tern ic prin popularitate. Dacă e să se menţină şi să lase o f i­gură decentă în istoria timpului său, el trebue să combine pres­tig iu l naţional, cu considerente de pace internaţională. Imagi­nea unui d ictator cu astfel de imperative, nu e cu to tu l fan­tastică.Dictatorul în ţe lept al viitorului va f i — un democraţi

John Gunther

(Trades d i» lin b a engleză. Text ţ i i t n t r o f i i depă Cosarop. Itta a N ew -Tort)

„Alhambra" are un nou teatru

LA 12 KM. DE SIBIU TRĂESC OAMENI A S E M E N E A T R O G L O D I Ţ I L O R

UNDE SE GĂSESC CEI MAI SĂRACI LOCUITORI DIN ROMÂNIA

rezistenţă, până la v iitorul sezon lucrativ, existenţa oamenilor din grote de­vine ceva imposibil de imaginat. Nu au haine, nu au hrană, nu au lemne pentru încălzit grotele, care se transformă în adevărate gheţării. Ceeace-au agonisit în timpul sezonului intră în mâna proprietarului. (Pentrucă, am uitat să vă spun, că toate aceste grote sunt săpate într'un deal, care are un pro­prietar ce vine la sfârşit de lună şi încasează câte şaptezeci de lei chirie de fiecare „locuin ţă").Se pare însă că oamenii aceştia s'au obicinuit cu chinurile. Nimic nu-i mai impresionează. S'au obicinuit şi cu ideea că d intr'o clipă în alta, oricare din­tre grotele lor ameninţă să se prăbuşească, accidente care se repetă cu re­gularitate matematică primăvara, când începe desgheţul.Calmul şi resemnarea cu care privesc moartea se poate deduce dintr'un sim­plu răspuns, pe care l-am prim it dela vecinii unei grote, recent prăbuşită.— Nu vă e frică de prăbuşire? i-am întrebat. No că ce-o să fie? — mi-a răspuns calm o femee. S’o dârim at aista prim ăvară si la vecinii noştri şi n*o omorlt decât doi. Unui o scăpat neatins... Joseph de Saxa

1 7 U ştiu dacă mulţi d intre acei care au cutrearat orăşelele Ardealului, au avut prilejul s’o vadă „curiozita tea" de care mă ocup în aceste câteva rânduri. Nu cred să f i văzut m jlţi, fiindcă ceeace în aparenţă e o curi­

ozitate, în fond e unul din aspectele tragice ale v ieţii. Şi oamenii fug de aspecte tragice.Curiozitatea •— sau tragedia, dacă vreţi — se află la 12 km. de Sibiu, în raza şi sub „ocrotirea" loca lită ţii balneo-clîmatice Ocna- Sibiului. Adică acolo unde s'au perindat magnaţii unguri, cu aceeaşi indiferenţă cu care se perindă azi bogătaşii tării româneşti.

UN CARTIER STRANIUVizitatorul care-a reuşit să se despartă pentru o jumătate de oră de aleele parcu­lui balnear, scăldat în soare şi în arii de muzică lascivă şi a apucat d irecţia opusă aşezămintelor de distracţie sezonieră, se trezeşte, după câtva tim p de mers, în mijlocul unui cartie r straniu.Şoseaua face o cotitură bruscă, pe sub poalele unui deal pleşuv şi în locul case­lor obicinuite, care devin din ce în ce mai sărăcăcioase, apare un şir lung de boi­te care la prima vedere îţ i fac impresia unor cuptoare de pâine.Rămâi însă surprins când în loc de pâîni rumenite, vezi că apar în uşa cuptoarelor feţe o filite de oameni, a căror privire cerşeşte hrana pe care tu, vizitator igno­rant, ai bănuit-o din belşug înăuntru.Toate aceste boite, săpate în malul frumos al dealului şt înşirate deoparte şi de alta a şoselei pe o distanţă de jum ătate kilometru, sunt locuinţe omeneşti.

O AM ENI IN GROTE PRIMITIVE Nu-ti vine să crezi, totuşi aşa e. Intr'o văgăună rudimentar scobită, în peretele dealului — aşa cum îşi făceau oamenii p rim itiv i în era de piatră — pe spaţiu calculat la cele mai reduse mişcări şi într'un volum de aproximativ patru metri cubi de aer, locueşte câte-o fam ilie corr'pusă din cinci-şase membri. înăuntru nu există nici o mobilă decât un pat, la unii din scânduri, la a lţii, care n'au putut să-şi procure nici scânduri, din acelaşi pămât cu casa.Sunt atât de săraci oamenii aceştia, încât n'au putut să-şi construiască nimic, atât de săraci încât ideea unui bordei şi încă li se pare un lucru imposibil de realizat. Cel mai înstărit d intre ei e un bătrân, care-a căpătat de lucru pe timpul sezonu­lui balnear şi care îşi poate perm ite luxul de-a întreţine tre i guri suplimentare: un cocos, un câine şi o broască ţestoasă, animale care — probabil din lipsa altora de aceeaşi rasă — se ţin unul după aitul, într'o fră ţie impresionantă Aşa cum moşul însă este cel mai înstărit, există şi cel mai sărac dintre to ţi să­racii aceştia. E un tânăr suferind de paralizie progresivă, care nu posedă nici mă­car grota de adăpost; el stă cu chirie la unul din ceilalţi. Plăteşte cinsprezece lei pe lună.

O BICINUINŢĂ Şl RESEMNARE Asupra v ie ţii pe care o duc locuitorii grotelor din Ocna Sibiului mi s'au dat amă­nunte de un tragism înfiorător. Vara o duc ei cum o duc, fiindcă mai găsesc de lucru prin parcul băilor şi pe la locuinţele vilegiaturiştilor. Iarna însă, când orăşelul reintră în viata lui normală şi când fiecare dintre localnici îşi strânge chingile de

înfăţişăm în această pagi unde oamenii trăesc asemenea nă cinci fotografii, din c â rtie- troglodiţilor, rol mizerabil de lingă Sibiu,

I

1. U t foc originar din Pbd, pe eare-i dostearâ fetei« singur*.

în ap o ia ţi î * îfa tf® de baştină, ţ iş fa r î l trăese Io fo t * “ e e iio lfl fo ro o i. B

4. Seara, la fâutoaă, se a* dană fem eile ţ i fe te le f l staw de vorbă despre toate iatâm- plările din sat. Vremurile de griji si de le v o i din Piod s'au uitat.

5. De copii, fe tife le sunt ia- | semnate ea eracea ia fraate.

m6. Tip de aromâacă: ea poar­tă eracea ia fraate , însem­nată din prima copilă r ie, aşa incât să na poată f i fu-

i ra tă de tarei.■

8. Cojoc cn mâneci scurte, împodobite ca monograma

| celui care-l poartă şi anal j când a fost făcut. In form a lai

se vede influenţa grecească. m

9. Ordinal ja rtie re i ? Na ci numai legături de ciorap fă ­cute din mărgele. C iorapii şi pentru bărbaţi, sunt cusuţi cu fir.

ATALIOANELE de pictori, gravori, desenatori şi sculptori deia Balete au produs mai mult de un vagon de opere plastice, reprezentând geamiile, fântânile şi tipu­rile de ţigani — tătari din partea locului. Niciunul din artişti n’a băgat însă de

seamă, In dimineţile răcoroase, pe potecile dintre dealurile de lut alb ale Balcicului, frumoasele chipuri ale femeilor şi fetelor „macedonene", toate In strae bătute în fireturi de aramă şi argint, cu frizurile înRălţate, asemenea unor mici domuri şi miniaturale dia­deme. N'au băgat de seamă nici semnul crucii, încrustat între sprincene, ca o insignă de foc, pentru totdeauna,Frumuseţea acelor găteli şi podoabe, caracteristica acelor chipuri — de-o energie şi o seninătate care le deosibesc numaidecât de melancoliile fierbinţi aie tipurilor măs­linii şi prelungi, orientale ale Dobrogei de sud — se ivesc deocamdată cunoaşterii noastre numai din misterioasa cameră neagră a aparatului fotografic. Până la ivirea pictorilor şi sculptorilor, cari să vadă şi să redea acea populaţie tot atât dacă nu şi mai pitorească decât ţiganii, turcii şi bulgarii din Cadrilater, va trebui să ne mulţumim numai cu atât. Dar cine sunt aceste frumoase purtătoare de cruce în frunte ? De unde vin ? De unde li se trage obiceiul, pe care nu-l mai găsim în niciuna din regiunile locuite de Români, deşi fântânile ţării româneşti, toate, veghează ocrotite de cruci, iar răscrucile sfinţite de troiţe ?..,

¿-.■¿••a

7. Tineri logodnici gnf Brâsele lor sunt boM argint, pa cap bărbeflj tă cuşmă, iar fetei* ii

i t «8 S m m l

& «* «Iiw t. F

H. Lö ffler

R. \, No. 503 —14

r « a m c a m tM E N H V C O H R S

ANTICOR PAPPgjT

D O A M N E L O R !Vopsitul pârulu i, în cele mai fru- moaşe culori naturale precum ţi o o - dulafiun i perm anente, execută ire­proşabil C oaforul François, StradaEdgard Quinet, 7 Telefon 3-01-2

aspecte luate în timpul cursei de & zile pe b|ciclete, la Paris. Una dintre exa­gerările sportive ale. timpurilor; noastre.

Tip de aromân. Aromâni sunt renumiţi pentru vitejia şi neinfricarea lor.

Ing. Dipl. H. BINDERBUCUREŞTI I Telef, 4-12-50 „R ADIO-T E L E F U N K E N "

Strada C. A. Rosetti 5.

Cel «nai ideal mijloe de infrumoseţace ţi întinerire a tenului este Crema „ G e n iu s " a tirului F f i ld e s , Face să dispari pistruii, coţurilc fi sbâr- citurile. Se fabrică separat crema de zi şi de noapte. Costul unui borcan este: 50 lei. Se expediază prin poftă cu ramburs exclusiv numai de către Labora­torul drutui FSldes, Hrad, Strada Bndnescu No. 21.

A A P Ă R U T

M A G A Z I N U LPe luna August. — 160 pagini Z5 lei.

Românii macedoneni co­lonizaţi in Cadrilater s‘au adaptat uşor v ie ţii agri­cole — şi impun respect vecinilor prîn moralita­tea v ie ţii lor familiare, felul dârz al sufletului lor şi energia cu care îşi muncesc pământurile.

Până unde au putut ajunge macedo-românii în lucrarea metalelor delicate, bunăoară, se poate vedea — precum am amintit mai sus — în primul rând în straele lor împodobite atât de artistic în fire tu ri (care amintesc arta îm pleti­turilor şi zugrăvelilor din palatele arabe, rămase în Spania din epoca maurilor), dar mai cu seamă în obiectele lu­crate de macedo - ro­mânii din oraşele bal­canice şi ale Asîei-Mici. Ei su^t * doriţi ca cei mai de seamă făurar* ai metalelor preţioase şi cei mai pricepuţi ne-

Wgtiam ciiubirea soţului

ă r t u r is ir e a

u n e i f e m e i

geloasemeu Începea

se răcească. La 20 de ani aveam un obraz frumuşel şi o piele fragedă şi limpede. Insă truda gospodăriei şi creşterea a doi copii au produs curând cute şi sbirci. turi. La 30 de ani m’ar fi luat uşor drept 40. Atunci am citit de uimitoarea descoperire a Biocelului, făcută de un renumit medic din Viena, care face ca femeile să-şi recapete aparenţa juve­nilă. Are-, cumpărat imediat un borcan de Biocel Aliment pentru piele şi l-am întrebuinţat in seara aceea. Chiar in dimineaţa următoare tenul meu părea

mai fraged şi mai limpede. După o săp­tămână, bărbatul meu zise: „Stii Lenuto? Parcă ai întinerit.“ După o lună toate prietenele mele vor­beau de schimbarea produsă In înfăţişa, rea mea.

Biocelul este un aliment esenţial pen­tru celule şi se ex>

din ani- tinere alese

cu Îngrijire de către Dr. Stejskal, profesor la Universitatea din Viena. _E conţinut exclusiv în Crema Tokalon Aliment pentru piele cu­loarea roză, celebra Cremă de Paris.

Aceasta nutreşte şi întinereşte pie­lea in timp ce dormiţi înlătură cutele şi sbârciturile.

Ziua întrebuinţaţi Crema Tokalon, culoarea albă (neunsuroasă). Ea di. solvă coşurile, contractă porii dilataţi şi face albă, moale şi netedă pielea cea mai întunecată şi aspră.

Se garantează excelente rezultate, altfel banii se restituie. De vânzare la toate farmaciile, drogheriile si pariu, măriile din ţară.

SURZII AUDcu aparatul „SIEMENS- PH0N0PH0R“ care este utilizabil la toate gra­dele de surzenie.N o u t a t e : receptor cu conducţie osoasă.

Denonstraţii şi vânzare la REPREZENTANTA EXCLUSIVĂ:

Fete arom ânce in portu l lo r c a ra ­c teris tic .

Şi d o n iţe le , cănile de apă, putinele, brâţârile şi multe din podoabele pe care ie poartă, do­vedesc un simţ a r­tistic deosebit.

gustori de podoabe de aur şi argint.E greu să cerem auto­rită ţilo r noastre să re­învie şi la macedo - românii din Cadrilater, arta top irii şi îm pletirii metalelor scumpe. Dar le putem cere îă ia aminte la portul lor atât de pitoresc şi artistic. S’au făcut studii şi s'au alcătuit bazare de cu­sături n a ţ i o n a l e , din toate regiunile locuite de Români. Din mozaicul de gusturi artistice al neamului acestuia, lip­sesc macedo - românii, adică cei mai artişti poate dintre noi.Dacă nu putem crede ca obiceiul crucii în frunte să cucerească uşor gustul mamelor ro­mânce din restul ţării, straele „ţânţărencelor" şi m^i cu seamă coafura lor, ar putea ispiti cele mai alese gusturi şi în curând am putea vedea în Bucureşti — ca ultima modă — coafura prin­ciară a fe te lor din Pind, care azi râd în jurul fântânelor dobrogene.

A.

20 premii intre 1.000 şi 100.000 lei pentru cel mai original concursRevista „R ealitatea Ilu s tra tă“ organizează pentru în­treprinderea de înregistrări „Pan", un concurs spre a alege 20 de cântăreţi şi cântăreţe,E vorba de a face 20 angajamente pentru înreg istrări de cântece naţionale şi muzică modernă.Premiaţii vor f i p lă titi cu sume variind între 1.000 şi 100.000 lei.Originalitatea concursului constă în faptul că partic i­panţii vor putea rămânea perfect anonimi, până la sfârşit, aşa încât deplina im p arţia lita te c a legerii este asigurată.Citiţi amănunte în numărul v iito r al revistei.

O ZI DE VACANŢA

RASUL GUGSA IL VIZITEAZĂ PE MUSSOLINI

Rasul Gugsa, primul şef abisinîan care a tre ­cut de partea italienilor, scurt timp după is- bucnirea războiului itaio-abisinian, a sosit re­cent la Napoli. El se va duce la Roma, unde va avea o întrevedere cu Hussolini.

„Realitatea Ilu strată“ institue un mare concurs pentru tineret

P R E M I U 5 . 0 0 0 L E IIn dorinţa de-a stimula ta ­lentul reportericesc al tine­retului nostru, „R ealitatea Ilustrată" instituie un nou şi interesant concurs.Tinerii din întreaga ţa ră , cari doresc să participe la acest concurs, vor trebui să pre­zinte o lucrare cu subiectul „Cea mai frumoasă zi de va­canţă". Ţinem dela început să menţionăm că nu este un con­curs de lite ra tu ră propriu zisă. Flecare lucrare va tre ­bui să fie povestirea unei întâm plări cu fap te precise. Desigur că dacă acţiunea va fi povestită în tr'o frumoasă form ă lite ra ră , concurentul respectiv va avea mai multe şanse de reuşită. Vrem să spunem însă că lucrările care vor consta exclusiv din în­flo ritu ri stilistice, adică lu­crările care nu vor avea ni­mic comun cu ceeace se în­ţelege prin reportaj, nu vor avea şanse de succes.Cele mai bune tre i lucrări, vor fi premiate dupăcum ur­mează:Premiul I lei 2.500. — Premiul II lei 1.500. — Premiul I I I lei 1.000. — Juriul care va selecţiona cele mai bune lucrări, va fi alcătu it dintr'o serie de scri­ito ri de seamă.

CO NDITIUN I DE PARTICI­PARE

Lucrările ce se vor trim ete la concurs trebue să nu în­treacă două pagine de hâr­tie m inisterială.Ele vor fi scrise pe o singură parte a hârtiei.Lucrările se vor trim ete de- pe acum, pe adresa revistei „R ealitatea Ilustrată", str. Const. M iile 7, Bucureşti. Pe plic se va face menţiunea

„Concursul pentru tineret". Termenul până la care pri­mim lucrările e data de 10 Octombrie crt. Ele vor fi însoţite de cuponul din re­vistă, complectat cu numele şi adresa exactă.Un concurent nu poate par­tic ipa decât cu o singură lucrare.Nu sunt admişi la concurs scriitorii, ziariştii profesio­nişti şi nici personalul redac­ţie i „R ealitatea Ilustrată".

REGELE PETRU A L ll-LEA A ÎMPLINIT 13 A N I

La Patriarhie s'a o fic ia t Duminică un serviciu religios cu p ri­lejul aniversării de 13 ani a Regelui Petru al ll-lea al Jugo- slaviei. Fotografia noastră înfăţişează pe membrii guvernului, ai legaţie i şi ai coloniei jugoslave, după serviciul divin.

PARLAMENTARII FRANCEZI LA BUCUREŞTI

Fotografiile noastre au fost luate cu prilejul recentei vizite a parlam entarilor francezi la Bucureşti. Ele înfăţişează : 1 î Dela stânga la dreapta: d. N. Caranfil. subsecretar de stat al aerului, d. Bossootrat, preşedintele comisiei parlam entare aeronautice franceze şi d. Jean Paul Boncour, însărcinatul de afaceri al Franţei, în România. 2 ) La mormântul aviatorilor, după depunerea coroanelor de către parlam entarii francezi.

No. 503 —

— Pag. 15

„ R E A L I T A T E A S P O'Rezultate din tara si străinătate —

O fază la p o a rta U n irii

T rls e le r , ta m atckal ca

Amefa.

O fază i i t e r t H i f f l a

m t c k i l t i C lK o rfk «

Popesca-W aM iftţer.

A doua săptămână a campiona­tului naţional ne-a dovedit că şi anul acesta, ca şi anul trecut, lupta va f i foarte strânsă, rezul­tatul unui match neputându-se pronostica.Duminică s’au înregistrat mari surprize în campionatul diviziei naţionale. La Bucureşti, în faţa a 8000 de spectatori Amefa a ter­minat la egalitate cu Unirea Tri­color, după un match interesant, bogat în faze emoţionante Ame­fa este o echipă omogenă şi com­pactă, care a dat însă dovadă de multă lipsă de tactică. Unirea Tricolor este în formă bună a- cum, şi va juca probabil un rol frumos în acest campionat. Re­zultatul a fost 2:2 (1:1).Pe arena din splaiul Indepen­denţii, Venus a învins cu 6:2 (1:1) pe Crişana. Acest match ne-a arătat pe Venus ea pe o e- chipă care luptă dela începutul până la sfârşitul matchului cu mult elan şi care-şi concretizea­ză avantajul în repriza doua.La Timişoara, fuzionata Chine- zul-Ilsa s’a reabilitat după în­

frângerea suferită săptămâna trecută la Bucureşti, învingând echipa „scumpă” a C. F. R.-ului cu toate vedetele sale. Credem că greşala la echipa C. F. R.-ului constă în lipsa de stil unic. Sunt prea multe individualităţi în e- chipa C. F. R.-ului, jucători cari se cred savanţi şi cari nu mai as­cultă de cuvântul antrenorului. Până acum, C. F. R. face econo­mie cu premiile. O consolare tristă.La Arad s’a consumat rezultatul bombă al săptămânii. Gloria a învins Ripensia cu 4:2 (2:0). Campioana ţării a jucat în for­mă „admira” nă. Viitorul ne va arăta dacă forma slabă a cam­pionilor este trecătoare sau nu. La Oradea Mare, C. A. O. a în­vins Universitatea cu 3:1 (2:0). Universitatea a avut ghinionul să joace prima săptămână cu Ripensia, acum cu CAO, iar Du­minică va juca cu C.F.R., care va încerca să câştige însfârşit un match.Universitatea nu este cea mai

slabă, dar ar trebui să-şi întă­rească aripa dreaptă. CAO a fă­cut un joc frumos şi spectaculos. Un goal în regulă, marcat de U- niversitatea, n’a fost recunoscut de arbitrul Palffy, care în ulti­mul timp joacă un rol, nu prea măgulitor.Victoria-Juventus 3:9 (2:0). Tâ­năra echipă clujeană- n’a avut un adversar primejdios: Juven­tus aşteaptă fuziunea cu Braga- diru şi până atunci, jucătorii nu-şi găsesc locul. Arbitrul Ma- cian s’a prezentat destul de slab. Din străinătate, dăm următoa­rele rezultate:Viena. Austria-Sparta 0:0. Prima finală a cupei Europei Centrale. Oslo. Finlanda - Norvegia 2:0 (1:0). Surpriză mare. Cupa Scandinaviei.Belgrad: Jugoslavia-Polonia 9:3 (5:0).Budapesta: Ferencvaros-Haladas 2:3; Hungaria-Kispesct 7:3; Uj- pest-Elektromos 6:3; Bocskai- Nemzeti3:l; Budai LL-Cartierul III 1:0; Budafok-Szeged 3:2; Phoebus-Soroksar 4:1.

Praga: Slavia-SK Pilsen 2:0; Victoria Zizkov-Prostejov 4:0; Moravska Slavia-Victoria Pilsen 2:1; Zidenice-Uzshorod 4:2; Na- chod-Bratislava 1:1.Viena: W iener SK-Rapid 2:2; Admira-Post SK 7:0; Viena-Fa- voritner 3:0.Paris: Ol. Marseille-RC Paris 4:1; Excelsior Roubaix-Metz 2:2 Cannes-Fives Lille 2:1; Antibes- Rouen 1:1; 01. Lille-Mulhouse 3:1; Red Etar-FC Roubaix 2:3; Rennes-Sete 3:1.

C I C L I S M

Berna: Campionatul mondial ci­clist pe sosea:Amatori: 1. Buchwalder Elveţia. Prefosionişti: 1. Antonin Magne, Franţa.

B O X

Moţi Spakow şi-a menţinut titlul de campion la toate categoriile, învingând la puncte pe Vasile Şerbănescu.

începând de săptămână viitoare, „Realitatea Ilustrată'* introduce in suplimentul „De toate pentru to ţi" rubrica spor­tiva . Vom consacra Intre 3 şi 5 pagini acestei rubrici, înregistrând şi comentând toate evenimentele sportive din ţara şi străinătate, din săptămână precedenta. „Realitatea Ilustrata“ va apare M arţi cu toate rezultatele sportive de Du­minica, eu cronici, critica şi studii de sport. Pentru aceasta rubrica, „Realitatea Ilustrată" şi-a asigurat colaborarea celor mai competente pene, aşa incât revista va fi cel mai de seamă organ sportiv, pâstrându-şi bineînţeles intact ţi caracterul ei de până acum, de revistă de cultură generală.

UN OASPE DISTINS

Dr. O . M . Mistal d'n Montana (Elaeţia), specialistul in boa le pulmonare, bine cunoscut in România, prin conferinţele pe care le-a ţinut la Bucureşti anul trecut, a fost din nou în Bucu­reşti, chemat de urgenţă pen­tru o intervenţie chirurgicală. D-sa a părăsit Capitala zilele acestea.

La începutul lunei August s’a deschis la Viena al 28-lea con­gres mondial de esperanto. Şedinţa solemnă a avut loc in uk festivă a fostului castel imperial Hofburg. La congres au par­tic ipa t aproape 1500 delegaţi ai esperantiştilor din 42 de ţări, depe to t globul.

ii mm nur a

La regimentul I grăniceri au fost botezaţi do i gemeni ai d-lui loc. Perieţeanu, naş fiind Suveranul, care a fost reprezentat de d-l col. Panaitiu, comandantul regimentului. C op ii au fost bo­tezaţi cu numele de Caro! şi Mihai.

MANDCHUKO ORIENTULUI

O vedere asupra vechilor fo rtu ri dela Suro-Akaba, In deşertul TransioaftMtei. _ j a

C OLONELUL P e a k Paşa, comandantul Legiunei Arabe a Trans- lordanului şi a fo rţe lor dela frontierele acestei regiuni, a ţinut să creeze un stat-tampon între statele arabe şi Palestina evre­

iască. Acesta e motivul pentru care Transjordanul, odată devenit indepen­dent, a fost neglijat, despopulat şi transformat într'o uriaşă garnizoană. Cine vorbeşte despre „Imperialismul Evreesc" se gândeşte la ţinutul Trans- iordanului. Conducătorii evrei consideră această regiune ca pe o parte —şi încă cea mai bună— din Palestina. Şi astfel actualul „Erez Israel" este pentru ei Palestina în Vest, iar Transiordanui Palestina de Est. Ei susţin că întreaga problemă evreiască s'ar rezolva dacă li s'ar deschide această re­giune a cărei întindere de 46 milioane de dunamî s'ar preta unei uriaşe scheme de colonizare. Transiordanul are însă o lege care nu permite evreilor să achiziţioneze pământ. Chiar numai pentru a păşi pe te rito riu l Transior- danului ei au nevoie de o permisiune specială şi această permisiune este foarte rar acordată. P e a k Pa ş a este blamat pentru această loge dar el n'a vrut decât să-i protejeze pe evrei atunci când a sugerat Guvernului englezesc ideea de a cresa un coridor între evrei şi arabi.Transiordanul, de două ori şi jumătate mai întins decât Palestina, are o populaţie de numai 250.000 capete, adică un sfert din populaţia Pales­tinei. Atunci când acest ţinut a fost scos de sub stăpânirea Turcilor şi da i de către Liga Naţiunilor, Anglie i, spre administrare, cei 250.000 de locui­tori ai săi au dobândit un conducător în persoana Emirului A b d a 11 a hI b n - H u s s e i n. M ajoritatea acestei populaţii trăeşte în pustiu. Şi cei mai mulţi d intre locuitorii deşertului ignorează încă — deşi sunt 18 ani de cand Anglia le-a dat pe A b d a 11 a h — că au un errir. A lte ţa sa nu este însă tocmai mulţumită. El este cel de al doilea fiu al lui Husseir, fost şerif la Mecca şi devenit mai târziu cu ajutorul Englezilor, rege ; dar to+ cu acelaşi ajutor a ajuns ex-rege al Hedjasului. Acesta a fost omul care împreună cu E. T. L a w r e n c e a organizat revolta din deşert. Lawrence a trebuit să-şi aleagă dintre cei tre i f i i ai acestuia pe conducătorul revoluţiei. Aceşli f i i se numiau A i i , A b d a l l a h $î F a i s a l , şi pe atunci, nu erau decât nişte beduini. A ii nu avea spirit militar, Abdallah se închipuia un mare general dar avu nenorocirea să piardă dela prima sa bătălie. Drept e că şi W e l l i n g t o n a pierdut lupte, dar în deşert nu se iartă aşa ceva şi L a w r e n c e l-a ales pe cel de al treilea fiu, pe F a i s a l .Această alegere a lui L a w r e n c e a fost prima decepţie a lui A b d a l l a h . Iar resentimentele sale au devenit şi mai amarnice când a văzut că F a i s a l devine rege al Siriei şi în cele din urmă, rege al Irakului. Până şi A li, a avut temporar titlu l de rege şi a condus Jeddah-ul atunci când H u s- s e i n a fost gonit de către W a h a b i I b n S a u d . Numai pentru A b ­d a l l a h se pare că nu există tronuri.Când F a i s a l muri în Elveţia de pe urma unei operaţii de re în tine rire A b d a l l a h crezu că a venit în sfârşit şi timpul său. Dar îi fu dat să încerce o nouă desamăgire. Tâ­nărul G h a z i , fiu l lui F a i s a l , fu readus dela Londra unde-şi făcea încă studiile înapoi la Bagdad şi încoronat rege. Timp de 18 ani,A b d a l l a h a aşteptat să pună mâna pe un tron vacant. In încer­cările sale de a se vedea rege el a sacrificat întreaga avere a fa ­miliei, acumulată de ta tă l său şi astăzi este un om sărac depinzând de salariul relativ mic de 14.500 lire pe care i-l servesc Englezii.Alteţa sa a rămas la convingerea că este cel mai inteligent şi mai capabil dintre cei tre i f i i ai lui H u s s e i n. El şi-a făcut studiile la Stambul într'o vreme când Sul­tanul domnea încă, şi ajunsese să cunoască bine metodele politice şi diplomatice ale Sublimei Porţi. Dar L a w r e n c e nu voia nici un poli­tician şi nici un diplomat.Acum 18 ani, când a venit la Am- man, localitate în care fusese fixată capitala Transiordanului, A b d a l l a h era tare nemulţumit şi nu se ocupa câtuşi de puţin de ţinutul în fruntea căruia se află. Părintele său, H u s s e i n, veni şi făcu ordine dar bătrânul nu fu în stare să creeze o apropiere între beduini şi ambiţiosul său fiu . A b d a 11 a h visa o curte orientală cu un harem mare, cu curteni şi in­trigi aşa cum văzuse la Stambul. Ammanul nu era altceva decât un sat arab unde avea drept reşedinţă un cort larg. Curtenii săi erau nişte no­mazi ai deşertului cari dădeau caprelor lor mai multă importanţă decât omului venit să-i guverneze.Mai târziu a obţinut dela Englezi privilegiul de a f i salutat cu 21 de ple­căciuni la festiv ită ţi, ca un-adevărat rege şi asta l-a împăcat. Intre timp el a devenit unul d intre cei mai devotaţi regi-vasali dar serviciile sale reprezintă foarte puţin pentru politica engleză. A b d a l l a h este încă lipsit de popularitate în Asia Mică iar supuşii săi îl detestă.Ţinutul nu s'a mărit în aceşti 18 ani, dar cortul său a evoluat în tr’un palat cu o măreaţă sală a tronului şi cu o gardă de onoare care prezintă ar*

mele oridecâteori Mr. H. R. C o x, consulul englez, face o vizită a lteţe i sale. D-l R. Cox esfe adevăratul guvernator al Transiordanului şi-şi îndeplineşte misiunea cu ajutorul a 15 funcţionari britanici.Abdallah în schimb, se ocupă foarte puţin de afacerile statului aşa că-i rămâne foarte mult tim p pentru ocupaţiunile sale de predilecţie, li place să scrie poeme arabe, să joace şah şi are o adevărată pasiune pentru sexul slab.C ritic ii spun că poemele sale cam lasă de dorit, dar în schimb este un neîntrecut ju­cător de şah. El l-a invita t odată pe S e n o r C a p a b l a n c a la Amman, a pus să se rid ice un cort în curtea palatului şi a jucat şah cu şampionul, tim p de tre i zile şi trei nopţi. Au făcut tre i partide dintre care două au fost câştigate de către Capablanca şi una, de către Abdallah. El mai joacă adesea cu M r. C o x şi P e a k P a s h a, bătându-i întotdeauna. E singura sa revanşă asupra acelora cari-l ţin în situaţia de rege-manechin. Coranul îi permite să aibe până la patru soţii, dar până mai acum câtăva vreme, emirul s'a mulţumit cu una singură şi cu un mare harem. Dela soţia sa are doi fii, Tallal, prinţ moştenitor în vârstă de 24 de ani şi prinţul Naif, în vârstă de 22 de ani. Acum trei luni însă, o tânără negresă din harem a născut un băieţel, şi a pretins că bătrânul emir care acum are 52 de ani, este ta tă l copilului. Cum emirul Abdallah este un gentleman, a hotărît imediat să se căsătorească cu mama celui de al treilea fiu al său. A avut mult de luptat cu tânărul Tallal pe tema acestei decizii, dar a reuşit în cele din urmă

să se căsătorească cu frumuseţea nubiană. Romantismul celor 1001 de nopţi s'a conservat la curtea nefericitului Emir. Dar Emirul are ciocniri cu fiu l său, nu numai în chestiuni amoroase ci şi în po­litică. A b d a l l a h a fost în tratative cu leaderii evrei şi se declarase dispus să-şi deschidă ţara, evreilor. Devenise un sio­nist înfocat pentrucă posedă 800.000 du- nami de pământ şi speră să vândă o mare parte din el evt-eilor. li trebuiau bani pentru a relua vechea goană după tro ­nuri arabe rămase vacante.La o mare întrunire de 200 de şeici, el a făcut o expunere a planurilor sale, dar numai şeicul M i t h k h a l P a s h a i b n - F a i z l-a sprijinit, căci şi acesta avea vreo 600.000 dunami de pământ şi spera să Inchee tranzacţii avantagioase cu e- vreii. La aceste propuneri s'a opus în special prinţul T a l l a l , care, deşi şi-a făcut studiile la H a r r o w , a rămas un adevărat fiu al deşertului. El s'a rid icat şi a declarat scu rt: „Dacă deschizi ţa ra evreilor, te împuşc". A b d a l ­

l a h îşi cunoştea fiu l şi mai ştia că tânărul' car« primise o intensă educaţie sportivă în Anglia şi este un extraordinar ţintaş, vorbea serios. El îşi modifică deci propunerea şi reveni la o altă întrunire unde se aflau de faţă şi câţiva englezi, spunând : „De ce nu i-am lâsa pe evrei să intre in ţa ra noastră ? Le vom lua banii şi pe urmă îi vom isgoni". Ideea a plăcut şeicilor dar planul nu s'a realizat.Abdallah este de partea Englezilor iar Tallal, de aceea a beduinilor. Nu se cunosc cau­zele neînţelegerilor lor, dar nu e deloc exclus ca fricţiun ile d intre ei să fie o abilă po­litică a fam iliei pentru satisfacerea ambelor părţi. Se pare totuşi că Tallal câştigă mereu teren.Atunci când revolta palestineană a luat o întorsătură mai gravă, Tallal a fost trim is la Bagdad, dar a reapărut în scurt tim p la Amman unde a avut o întrevedere cu o po r­tunistul său părinte. Emirul nu voia să aibe vreun amestec în insurecţia arabilor. In cursul acestei întrevederi care a avut loc la 10 Mai s'a tras acel foc făgăduit cu patru ani înainte. G lontele a ricoşat dar Tallal a fost prins şi închis în palat. El a isbutit însă să evadeze şi acum se află în munţii Transiordanului, unde organizează o revoluţie a be­duinilor.

LADISLAS FARAG O

R N o ^ 0 3 —• ■ • o , „ 1 7

Nu vă mulţumiţi numai cu produsele de parfumerie întrebuinţate până acum.

Cumpăraţi odată şi:

Pudra • Apa de Colonie • Rujul • Fardul • Parfumurile marca ..Les C ré a tio n s " N. H. B.

Făcând comparaţie veţi rămânea uimiţi de superioritatea aces ■ tora. Ani de zile de experienţe ştiinţifice în arta parfumeriei au desăvârşit produsele:

N I Un aro»:N. H. Ballhazar Bucurcfti,- Şelari,

- f e t e

Sg vinde în cele mai bune farmacii, drogherii şi parfunierii.C A PITA LA SE M ODERNIZEAZĂ

PRIMUL INSTITUT COSMETIC MEDICALI O I N O V A Ţ I E S E N Z A Ţ I O N A L A !BULEVARDUL CAROL, 39 TELEFON 3.S2-73D-NA Dr. M. RABINOVICI dermatolog specializată la Paris şi Viena, tra tează : negi, pistrui, coşuri, etc. îngrijirea feţei^ cu hormoni şi masage pneumatice. Distrugerea definitivă şi fă ră cicatrice a pârului de prisos. Slăbirea locală a corpului prin masaje electrice, curs de gimnastică. Consult. 10— 12 şi 3— 7 p. m. Consult, g ra tu ite M iercuri 11*12 a. m.

Agenţi de circulaţie surdo-muţi !

/ NGENIOZITATEA chestorului Botez e mare. După căştile coloniale ale ser­genţilor, a instalat, la intersecţiile princi­

pale, semnalizatoare electrice colorate. Publi­cul s'a obicinuit să circule, după indicaţia au­tomatului colorat. Există însă o intersecţie foarte frecventată: cea dintre Bulevardul Eli- sabeta şi Calea V ictorie i. S'au iv it deci multe conflicte între publicul grăbit şi agenţii de circulaţie, cari, foarte gentili dădeau to t fe ­lul de relaţii. Chestorul Botez, făcând odată o inspecţie a rămas surprins, văzându-şi agen­ţii parlamentând cu publicul. O idee năstruş­nică i-a trecut atunci prin minte — a instalat în acest punct un agent surdo-mut! Surpriza a fost mare. La început s'a crezut că este vorba de o farsă. Abia când bietul agent, enervat de public a început să bâlbâie şi să pronunţe cuvinte nearticulate şi-au dat seama cetăţenii că reprezentantul fo rţe i publice este într'adevăr surdo-mut şi că d. chestor este foarte ingenios.Publicul s'a obicinuit. Nu mai întreabă nimic, ci aşteaptă resemnat până-i vine rândul să traverseze.

Ne-am dus şi noi să-l vedem. L-am găsit în plină activ itate: se străduia să explice unei doamne că n'are voie să treacă, până ce lampa nu arăta lumina roşie. Explica conştiin­cios şi elegant.Ne-am apropiat de el şi ne-am recomandat prin scris. II cheamă Petre Popescu şi este infirm în urma unui accident. Băiat de fami­lie, a in tra t la şcoala de meserii unde a în-

APELE FLUVIULUI MISSISSIPI A U SCĂZUT IN U R M A SECETEI DIN A M E R IC A

Unul din cele mai mari fluvii din lume, Mississîpi, este aproape să sece din pricina arşiţei care a bântuit în ultima vreme în America. Pentru în­lăturarea nisipului s'au instalat pontoane speciale, aşa cum vedem în fo tografja noastră.

Agentul surdo-mut din Piaţa Cercului M ilita r, conducând circu laţia .

Agentul surdo-mut.. . „vo r­beşte" prin semne cu repor­teru l.

văţat tâmplăria. Acum 15 ani, lucrând la o construcţie, a căzut, rămânând surdo-mut. In Iunie a fost angajat de brigada de circulaţie pentru postul pe care-l ocupă şi acum. Este inteligent, simpatic şi foarte civilizat. E extrem de tris t că nu poate auzi nimic. Când a în­ţeles însă că-l dăm „la gazetă", s'a înveselit deodată. A uitat toate amărăciunile infirm i­tă ţii şi ne-a pozat zâmbind. Duceţi-vă şi dv. să-l vedeţi! II găsiţi în fiecare zi dela 6 seara, în faţa Cercului M ilita r. E înalt, slab şi poartă totdeauna o lavalieră neagră.

Nell Cudu

No. 503 —

IM ¿ ¿ O D A / >O c û u T u s t a t u a t e

C ULORI vii to t atât de înflăcărate ca şi actuala revoluţie din „Ţara Don-ilor" vor predomina în noile modele ale Toamnei.

Modeliştii englezi vor face o adevărată orgie de culori utilizând cele mai calde şi mai vesele din­tre tonurile văzute în pitoreasca Spanie şi în lo­calităţile unde s'au păstrat vii amintiri maure. Notele luminoase vor f i introduse prin accesorii, broderii şi imprimeuri atât în mătăsuri cât şi în ţesăturile de lână fantaisie.Printre cele mai importante noutăţi, se plasează ştofele cu dungi în re lief care îmbină un verde crud cu un maron deschis şi cu un cenuşiu de stâncă sau un galben de lut cu roşu şi cu fire subţiri de lână verde. Ţesăturile acestea dau toate impresia unui tweed gros dar sunt cu mult mai ţ uşoare şi mai puţin călduroase.Pe rochiile de seară se ivesc bro­derii de lână ce înfrăţesc un roşu spaniol cu un albastru meditera­nean şi cu un alb de ghips care aminteşte imaculata strălucire a izdurilor maure în soare,

întrucât priveşte linia, multe dintre aceste toalete afectează silueta aceea de silfidă pe care am vă­zut-o şi în anii trecuţi, mulând cor­pul până la genunchi, de unde în­cepe un joc de volane verticale sau decupări prin care muslinul apare într'o vaporoasă insurgenţă.Influenţele spaniole şi maure se simt mai cu seamă în creaţiunile lui Ronald Morrel ale cărui croqui- uri le reproducem aci.

0 rochie de dineu albă, formată pintr'o tunică simplă până la ge­nunchi ce cade pe o jupă care

mătură aproape pământul, arborează drept unică dar frapantă garnitură o broderie-mozaic, copiată după nnul dintre splendidele portaluri ale palatului din Tanger. Motivele acestea, execu­tate în plăci roşii, verzi şi negre tivesc linia de- colteului şi marginile tunicii. O împletire de ca­tifea roşie şi verde, încinge talia, desăvârşind efectul. Aceeaş broderie mozaic apare pe un tailleur din catifea neagră, pentru după-amiază, realizându-se prin nuanţe vii de roşu, verde şi aur pe o bantă albă care garniseşte atât buzu­narele cât şi poalele jachetei-tunică.Noile tailleuraşe făcute din tweedurile în relief au jupa scurtă şi un aspect sprinten. Ansambluri de câte patru şi cinci piese sunt adesea înso­

ţite de mantouri largi. Dar parde- siurile propriu zise, mulează talia şi prezintă cusături în re lief în vreme ce mânecile s'au simplificat mult.Buzunarele şi vestele constîtuesc cele mai importante trăsături la costumele sport unde se păstrează ca puncte esenţiale lăţimea umeri­lor şi a reverelor.Mantourile de seară au multe tă ie­tura redingotei şi sunt confecţionate din faille, sau se prezintă sub forma unui trois-quarts de satin broşat în care fire de aur şi argint rea­lizează o delicată broderie.

Şi în sfârşit, splendidele şaluri ale vechei Spânii vor f i scoase de prin cufere pentru a fi purtate pe toaletele serii create sub o inspi­raţie atât de pitorească.

Miliie Hudson

irLe Callph , to a le tă de dineu intr'un maron ce im ită per­fe c t epiderm a oa­cheşă a m aurilor, f i garn is ită cu un lamé im prim at in a ţa fe l încât să dea im presia marochi­nului.

Unul d intre nouile ta illeu ru ri in t itu la t „M other E a r t h " (g l ia ) confecţionat dintr'un tw eed uşor ţi luminos In care se îmbină nuanţe vii de verde, maroa, gri ţ i brique.

Toaletă de seară, cree a tă d j M orre l şi In t itu la tă „C as- sablanca". E s t e confecţionată d in­tr'un tu l negru s tră ­bă tu t de nervuri groase din f ire de lână roşii a lbastre si a lbe.

a

Plofkti.' Earl'll.

C IA ^ V V IO IU C desăvârşită se desprinde din înfăţişarea unei femei di­stinse şi elegante. Toaletele, pantofii, pălăria, parfumul şi mai ales Pudra con­stitue un acord care denotă bun gust şi pricepere. O femeie care apreciază această armonie, va adopta cu sigu­ranţă Pudra En vogue, pentru aderenţa, permiabilitatea şi parfumul ei subtil.f| permiabilitatec

oudrePARFUMERIE VENDOME En Vogue

Ia s e a bţin e d e a mânca c eeaCE SE DIGEREAZĂ GREU

^ Bu e un mii ,oc de vindecare a indis- U poziţiilor provenite dela stomac.

Sughiţuri, senzaţii de apăsare la stomac, acreli după fiecare masă şi toate, micile mizerii digestive cari strică plăcerile mâncării, — toate acestea in­dică prezenţa- unei tulburări datorită probabil unui exce s de aciditate stomacaflă care, ne­glijată, poate conduce la ma­ladii foarte grave.

A vă lipsi de ¡mâncăeurile fina cari vă plac dar pe cari nu le puteţi mistui, — aceasta nu în­seamnă că vindecaţi răul. Ris­caţi chiai;, — privindu-vă ast­fel de alimentele esenţiale, buraa funcţionare a organismu­lui Dv., de a sărăci sângele, de

a vătăma în acest chip, propria Dv. sănătate;

Trebue atacată Însăşi cauza şi de a neutraliza dăunătorul exces de aciditate, luând după fiecare masă, în puţină apă, o mîcă doză de Magnesia Bisu- rata.

Reducând cantitatea de aci­ditate a sucului gastric, Mag- nesia Bisurata vă redă o diges­tie normală şi vă îngădue să asimilaţi toată valoarea nutri­tivă a‘ alimentelor. Prima doză aduce cu sine o uşurare ime­diată, chiar şi în cazurile cele mai rebele.

Magnesia BisurataIn toate farm aciile şi drogueriile, Preţul Lei 75 . — sau

în marele form at economic, Lei 110.—No. 503

AFRICANASUB TEROÄP?EA OMULUI LEOPARD

W “T N nou val de spaimă *'a abătut asupra t J districtului G ra n d C ape al republicii

negre Liberia unde membrii unui misterios cult indigen poartă în spinare pie i de leopard, îţi aştern pe faţă vopsele într'un foarte reuşit camu­fla j ce se confundă cu frunzişul şi se repede ho­ţeşte asupra victimelor lor omeneşti pe care le sfâşie cu ajutorul unor ghiare de oţel fixate de mâini. S'a vorb it adesea pe scurt despre toate aceste a troc ită ţi, nu numai în ziarele coloniale dar şi în acelea europene. Prea puţini sunt însă aceia cari cunosc secretele acestui cult bizar şi prea puţini au încercat oroarea care-l face pe cel mai viteaz d intre luptătorii indigeni să albească sub vopselele sale şi să ducă mâna la fe tişurile pe care le poartă în jurul gâtului implorând în gând protecţia zeităţii tribului, împotriva acelei prim ejdii care-l pândeşte în nopţile cu lună plină, repezindu-se uneori asupra sa chiar în orele de arşiţă ale după-amiezii când numai zumzetele surde ale junglei turbură somno­lenţa naturii. Printr'o feric ită , întâmplare am făcut cunoştinţa unui fost negustor englez, capturat odată de către leoparzii umani şi nevoit să le adopte cultul pentru a salva viaţa fe tiţe i sale pe care vră­jitoru l lor ţinea s'o sacrifice.Deşi constituia un act de sfidare faţă de autorită­ţile engleze, această atrocitate s'ar f i înfăptuit, dacă negustorul n'ar f i fost un atât de profund cunoscător al superstiţiilor indigene.Dar prefer să las cuvântul povestitorului.

IN GHIARELE LEOPARZILOR UM AN I

,,Ani de zile am făcut comerţ cu indigenii Liberiei fără să se ivească vreo neînţelegere între mine şt ei, dar trebue să observ că le respectam obiceiurile şi tra d iţiile deoarece în lunqul răstimp petrecut prin­tre ei mă convir'esem,

adânci în iegi, fie necunoscute fie u itate de către lumea occidentală.„C u riscul de a părea naiv, susţin că magia naturală sau, cum i se mai spune, magia neagră, aşa cum o practică aceşti oameni, este un fenomen real şi în fiorător.„întâmplarea pe care vreau s'o povestesc aci, s'a petrecut acum şapte ani".„ Im i lăsasem fe tiţa în grija unei doici indigene, demnă de toată încrederea, deoarece trebuia să fac o lungă călătorie până I* oraş spre a-mi împrospăta proviziile care erau pe sfârşite. La înapoiere constatai cu groază că a tât copilul cât şi dădaca dispăruseră în cursul unui atac nocturn al leoparzilor umani şi că doi d intre cei mai credincioşi servitori indigeni ai mei, fuseseră literalmente sfaşiaţi.„Pornii imediat către inima junglei cu foarte slabe speranţe de a-mi mai regăsi fiica şi conform ordinelor mele tobele indigenilor răspândeau vestea expediţiei întreprinse precum şi ficţiunea că fiica mea se afla sub pro­tecţia personală a Leopardului Zeu pentrucă eliberasem odată un leopard ce se prinsese în tr'o capcană.„C u aceasta speram să-mi salvez fiica dacă mai era în viaţă şi chiar s'o redobândesc.„A vu i mai mult noroc decât mă aşteptasem.„Două nopţi mai târziu, mă trezeam dintr'un somn adânc în mijlocul unui grup de leoparzi umani I Ei îmi cerura cu un aer smerit să-i însoţesc în satul lor pentrucă vraciul dorea să-mi vorbească.„Prim ii, şi ore dealungul străbăturăm jungla, în vreme ce în juru-ne tobele satelor p it ite pe după draperiile dese ale luxuriantei vegetaţii împrăştiau ştirea că un alb se afla în drum spre casa leopardului zeu.„D e cum sosirăm la destinaţie, fu i condus la coliba unde fe tiţa mea sta la sânul dădacei înspăimântate care mă imploră s'o iau cât mai repede cu putinţă din mijlocul acelor diavoli.„O liniştii, făgăduindu-i că în curând avem să fim iar la noi acasă, şi ramaserăm acolo nesupăraţi până 'n zori. „C u prima rază de soare un indigen intră în colibă şi mă anunţă că mâncarea noastră era pregătită afară. ", Ieşirăm şi după ce mă uitai în căldare, comunicai căpeteniei că a tât eu cât şi fiica mea eram strict vegetarieni— conform vraciului nostru.„S 'a r putea ca leoparzii umani să nu fie canibali dar era preferabil să iau măsuri penlru orice eventualitate. M i se aduse atunci lapte şi fructe, ceeace avu darul să mă mai liniştească puţin. Eram tra ta t cu respect, deci aveam să pot continua cu bluful susţinând că mă mă aflam sub protecţia zeului lor.

ÎNCERCAREA PRIN VRĂJITORIE „Terenul comun era înţesat de indigeni, strânşi to ţi într'un cerc, bărbaţi şi femei laolaltă, ceeace era contrar obiceiurilor tribului.

doctor indigen din A frica, cu instrumentele iui prim iţi* ve. dând consultaţii ta fa fa colibei sale.

p e ten ia sta deoparte pe un tron acoperit cu piei de leopard iar vrăjitorul îi vorbia neîncetat încercând convingă că nu s'a mai pomenit nicicând ca un „cop il al lun ii" să se afle sub protecţia Zeului Pestriţ.

„Ceeace-i făcuse să vadă în fe tiţa mea un copil al lunii era cred pielea ei albă, părul blond şi ochii de un albastru închis ca cerul nopţilor liberiene.„ In acest amănunt sta speranţa salvării mele. _ « - j -„N u put-ii prinde to t ceeace spunea vrăjitorul, dar in esenţă el susţinea că dacă fiică-mea se află cu adevaraţ sub protecţia zeului pestriţ, trebuia să se producă o minune şi cerea să fiu pus să istorisesc în ce împrejurări îmi câştigasem prietenia d iv in ită ţii.„Căpetenia tribului îmi făcu semn să mă apropii şi le înşirai o poveste înfiorătoare cu un leopard pe care-l salvasem d in tr'o capcană şi care drept recunoştinţă mă recomandase zeului.

nu poartă copila ta, semnele leopardului?" întrebă vraciul, e albă şi asupra copiilor albi vrăjitoria nu are e fec t",

mă privi lung în ochi. albule, mă tem că m in ţi" zise el cu gravitate.

„Să-i supunem pe amândoi la p robă". Ordonă şeful.„Fe tiţa fu adusă înaintea lor şi i se scoase rochiţa de bumbac. Apoî, vraciul îi dădu să bea ceva d in tr o stra- chină.„M argareta sorbi cu lăcomie lichidul până la fund şi după câteva minute căzu in tr un somn adanc.„T o ţi cei de faţă se îngrămădiră în jurul ei, curioşi, Peste vreo douăzeci de minute îi apărură pe faţă şi braţe pete de un roşu închis.„Un cutremur se ridică din mulţime. Vrăjitorul examină grav petele.„Se pare că ai spus adevărul, albule, căci iată a apărut semnul zeului.

„Pană ţi şeful îşi lungi gâtul spre a vedea mi­nunea. Petele dispărură încetul cu încetul de pe trupul copilei care se deştepta şi începu să se joace ca şi cum nimic nu s’ar f i întâmplat. „Căpetenia se întoarse apoi spre mine. Ce facem cu omul care nu se află sub protecţia zeului nostru ?„Să-l ucidem" strigă gloata.„Ba, protecţia se întinde şi asupra lu i l" . Inter­veni vraciul.„Cum se face asta ?“ întrebă mulţimea.„El e sânge din sângele e i" replică vraciul.„Dar a văzut ascunzătorile leoparzilor umani" a- dâugă el, neştiind dacă trebuia să fie de partea noastră sau împotrivă-ne.„Atunci trebue să ne adopte re lig ia " decretă şeful.„Refuzai argumentând că dovada se făcuse — deşi nu puteam înţelege, ce determinase apariţia acelor pete pe trupul fe tiţe i mele.„Atunci trebue să m ori" zise şeful.„Şi copilul lunii, împreună cu tin e !" adăugă vra­ciul.„Bine, atunci primesc să fiu de ai voştri!" replicai eu pripit.„Două minute mai târziu, eram înconjurat de to ­boşari indigeni, iar femeile mă unseră cu nişte uleiuri, după care fu i condus într'o colibă şi în- tinzându-ma pe un aşternut de frunze, adormi! imediat.

,,Acesta a fost momentul celei mai ciudate şi mai inexplicabile părţi a ceremoniei.„A m căzut în tr1 un soîu de transă, în cursul ca> reia vîsam că eram un leopard urmărit de vâ­nători şi eram decis să-mi vând scump pielea. Se făcea deasemeni că soaţa şi puii îmi fuseseră ucişi. Simţiam o dorinţă nebună să chinuesc, să-mi sfâşii duşmanii, să-i fac bucăţi şi să mănânc ceeace ar mai f i rămas din ei!„Când mă trezii din acest coşmar, văzui că eram despuiat neavând pe mine altceva decât o piele de leopard şi ghiare de oţel la fiecare deget în vreme ce fe tiţa şi cu dădaca e i ţipau înspăi­mântate de ferocea comedie al cărei actor in­conştient eram.„M i se spuse că eram liber să plec dar că tre ­buia să mă întorc din când în când în tabără pentru a lua parte la invaziile lunare „a le răz­bunării" !„N u e nevoie să vă mai spun că am părăsit ţ i ­nutul cu prima ocazie ce mi s'a prezentat.„C re d că uleiurile cu care fusesem uns pe trup conţineau stupefiante, opium poate, şi că sub efectele lor oamenii se transformă în fiare.„ la tă de ce m'am grăbit să părăsesc A frica . Nu se ştie niciodată ce poate face un om înebunit de droguri sub razele lunei africane şi sub in­fluenţa leopardului zeu.

DOLORES DEL CASTRO

UN M O ZAIC INFĂŢIŞÂNDU-L PE REGELE GEORGE V-LEA LA M ICROFON

La Chesterfield, în Anglia, s'a inaugurat recent o fântână ornată cu un mozaic, înfăţiţând pe regele George V-lea, al Angliei, cu prilejul ultimului său discurs ros­tit la microfon pentru supuţii imperiului britanic. Interesant este faptul că acesta este primul mozaic, înfăţiţând un cap de stat sau o personalitate la mic ofon. Timpuri noui I

GUVERNATORUL BĂNCII REICHULUI LA PARIS

Doctorul Schacht, guverna­torul Băncii Reichului, a so­sit recent la Paris. Fotogra­fia noastră a fost luată in ziua sosirii omului de finanţe al Germaniei.

Th»iorAfan<itiu<.(9u.STR.BAZACÁ1 STR. CAROL 76 • 78 • 8 0 • 82 HALELOR 21

Creme cari înfrumuseţează!

Creme cari nutresc epiderma, întăresc ţesutul şi dau tenului un aspect delicat şi

SCUfiRK

îngrijit, acestea sunt cremele Scherk. O Cold Cream pentru noapte, din ceară

fina şi uleiuri alese, regenerează pielea, fortificând'o. o Crema Triseno, de zi, uscatâ, acţionează în mod uniform făcând tenul mat. Este totodată $i cea mai bună bază pentru pudră. O Cremele Scherk se vând în borcane â Lei 93 şi Lei 123 precum şi în tuburi ă le i 47 şi le i 67. o Cereţi mostră de Cold Cream con­tra le i 12 mărci poştale: „Porfex" Calea Moţilor 78. Bucureiti I.

A A P Ă R U T

M A G A Z I N U LPe luna August. — 160 pagini 25 lei.

C ĂLĂTORUL nu găseşte nicăieri în lume un oraş mai fascinant decât Peking-ul, care actualmente se numeşte Peiping. Totuşi, nu ştiu dac aş vrea să mă mai întorc acolo. O tristeţă grea încarcă întotdeauna atmo­

sfera unui mare oraş în decădere şi din nefericire, în starea sa actuală, China prezintă aspecte deprimante. Dar Pekingul vibrează de amintiri — reminiscenţe ale unor tim puri apuse, când dicta un împărat şi când zidurile „Oraşului Interzis" închideau un vast mister. Timpuri când splendorile acestui oraş erau îngrijite, iar nu lăsate în paragină ca astăzi.Dar în ciuda dezolării sale, Pekingul posedă încă, un farmec — o demnitate calmă— o prospeţime şi o măreţie senină, faţă de care îm pie trit trebue să fii, ca să nu se simţi mişcat.Părăsind Manciuria, am fost nevoit să fac în drumul spre Peking un mare ocol. Cum bandiţii distruseseră calea ferată d intre Mukden şi acest oraş, a trebu it să mă duc mai întâi la Dairen, situat lângă Port-Arthur rămas celebru de pe urma războiului ruso-japonez. Dairen este un port foarte important în mâinile japonezilor şi merită să fie remarcat ca unul d intre porturile libere ale lumii, unde nu se percep taxe vamale.O mică luntre japoneză m'a dus în 24 de ore la Tangtu, unde am debarcat, luând trenul pentru Peking. Drumul acesta care durează vreo şase ore, străbate un ţinu t şes, presărat cu milioane de m oviliţe ce marchează to t atâtea morminte şi dându-ţi seama cât de străveche este această ţară, te simţi apăsat de melancolie, micşorat. Aceasta e o stare de spirit propice revelaţiilor pe care ţ i le face Pekingul.

Pekingul are o atmosferă cu adevărat orientală. Plimbându-te prin oraş cu rickşa, întâlneşti şiraguri de cămile aduse din Mongolia, trăsurele cu zurgălăi şi, însfârşit, o procesiune nupţială cu străvechiul său ritual.Am intrat în cuprinsul „Oraşului Interzis", dominat de emoţia tu turor aşteptă­rilor. Secole dearândul, această vastă cetate a fost centrul universului pentru milioanele de locuitori ai Chinei — reşedinţa pământească a Fiului Cerului, un mare mister, nevăzut şi necunoscut. Z idurile sale uriaşe, porţile sale măreţe, şanţurile lungi şi abrupte, acoperişurile galbene şi turnurile de pază colorate — toate acestea puteau fi văzute de afară, dar restul rămânea tă inuit. Rari erau aceia cari puteau trece dincolo de aceste ziduri. Prin arhitectură, prin simetrie şi decoraţiune, acest palat al Oraşului Interzis era unic. Fantastic şi cu adevărat imperial. De o superbă seninătate, el este şi astăzi încă, minunat în frumuse­ţea-! neglijată.O mare parte din giuvaerurile sale au fost duse la Shanghai spre a fi păstrate mai în siguranţă, deşi se crede că multe au fost vândute în secret spre a se procura noui fonduri pentru menţinerea liniştei în această vastă ţară unde aşa numiţii generali îşi dispută supremaţii locale.Armata chineză face o impresie penibilă. Soldaţii par to ţi nişte copii, sunt nu­mai sdrenţe şi aproape morţi de foame. Puştile sunt întotdeauna mai înalte de cât ei, dar cel mai important articol în echipamentul lor pare a f i o enormă umbrelă. Când plouă, umbrelele se deschid şi nu există spectacol mai ciudat decât acela al unei armate defilând pe ploaie dealungul unei străzi.Sunt multe de văzut în Peking şi multe lucruri frumoase de cumpărat, dar vizitatorul nu trebue să piardă ocazia de a vedea palatul de vară al familiei imperiale, situat la câteva mile de oraş. Aci-şi petrecea vremea bătrâna împărăteasă, învestind mari sume de bani în încercarea de a creea o flotă chinezească. Natura a dat edificiului un fond splendid de dealuri împădurite, iar înainte i se întinde un lac cu apele a tât de limpezi, încât pare o oglindă albastră.Acest palat a fost clădit în stilul tradiţionale i architecturi chinezeşti. In jurul unor curţi mari, fac roată nişte clădiri înalte cu acoperişul de ţig lă galbenă şi cu faţada formată din arcade ale căror columne roşii susţin bârne viu colorate şi plafoane cu decoraţiuni complicate. In aceste grădini, gutui, arbori de ananas şi magnolie se ridică dintre pietrele pavajului, iar leii, fenixii şi dragonii aduc în verdele frunzişului, luciri de bronz. Balustrade, scări şi poduri din marmură de culoarea ivoriului contribuesc la desăvârşirea acestui încântător decor.

In această pagina publicăm tre i aspecte sugestive, luate pe stră­zile Pekingului. Pitorescul ilustraţiilor noastre este semnificativ şi dă o vagă idee asupra vieţii din capitala Chinei.

Chinezii şi-au numit comorile cu o deosebită măe- strie. Călătorul aşteaptă fascinat să viziteze „Podul Lunei Pline“ , „Muntele celor Zece M ii de Secole", „Templul Cerului“ , „Podul Curcu­beului de Jad», „Oraşul Interzis“ , „Dragonul de Porţelan", etc. Toate aceste împerecheri de cuvinte îi sugerează feerice revelaţii. Puţine sunt ed ific iile pe care le poţi vedea aci, dar toate poartă amprenta acelei culturi placide, din care se des­prinde o filosofîe pacinică şi calmă, constituind expresia uneia d intre cele mai superioare stadii de civilizaţie.Pekingul d iferă de to t ceeace am putu t vedea pe suprafaţa pământului şi acesta este principalul său merit. De pe veranda camerei mele se vedeau aco­perişurile de ţig lă galbenă ale „Oraşului Interzis“ . Patruzeci de împăraţi au domnit vreme de două­zeci de generaţii în Pekîng. Sunt aci tre i oraşe în tr 'unu l: Oraşul Tătărăsc, Oraşul Interior, cuprin­zând Oraşul Interzis şi Oraşul Chinezesc. Z idurile care închid Oraşul Interzis au treisprezece mile în circomferinţă şi 12 m. în înălţime.

. . . .

Cu o luntre am traversat lacul spre a vedea „Podul Lunei Pline*1 ţi „Podul celui de al Şaptesprezecelea A rc", car« mi-a oferit o perspectivă completă a palatului. Astăzi, locurile acestea sunt cu totu l părăsite. Prin grădini ţ i prin camerele pustii, abia de vezi când ţ i când câte un turist sau câfiva viiitatori chinezi.Pekingul este un ora* in care poţi hoinări zile la rând fără să fi se urască. Bazarurile te îmbie cu obiecte bizare, iar ruinele «ala te fascinează, purtându-fi pasul în cripte, unde ido lii de bronz te pironesc cu ochii lor enigmatici din umbra raclelor ţi a altarelor. Sunt magnifice, sunt misterioase ţi pline de tristefă, vechile temple ale Pekingului.

Gordon Cocper

Compania de reviste NICAN(N. Kanner)

O P IJA M A DE P LA JĂ O R I­G IN A L Ă

Frumoasa ac triţă de cinema Betty Furness a arborat re­cent o pijama de plajă pe care erau imprimate firm ele celor mai mari ziare din Statele Unite.

SONJA HENJE

Cea mai proaspătă vedetă a filmului american este fo ­to g ra fia tă aci la Hollywood în tovărăşia logodnicului ei.

<5

SAU

,nOQOQOoq a

••«a.aaoo»0Fardul pentru brună nu se potriveşte blondei şi vice­versa. Dar se poate oare incerca un fard „Pastels” înainte de cumpărare? Da, Doamnă, graţie nuanţieru- lui BOURJOIS, puteţi în­cerca gratuit la furnizorul Dv., nuanţa care se potri­veşte carnaţiunei şi coafu- rei Dv.Fardurile Pastels, lucrate de mână şi sterilizate la etuvă, aderă pe puf, rămâ­nând moi până la com­plecta lor epuizare şi nu se împietresc niciodată.

G E T T A A N T O N E S C Utânăra şi frumoasa artista, care a obţinut in âctuala stagiune

remarcabile sucfiese în compania de reviste N IC A N

BOURJOIS

ASPIRIN

DR. H. Z A N F TMedic Prim arS p e c i a l i s t î n

Boli de Piele şi Păr, Cosmetică.Raze U. V. D iaterm ie, E lectro- terap ie , Zăpadă carbonică, T ra t. m alad iilo r inestetice :

pigm entaţiuni ale feţei, negi, cicatrice, acnee (c o şu r i), nevi (p ete din născare), îndepărta­

rea părului de prisos prin diaterm o - coagulare etc.

S trad a Domnita Anastasia No. 23 (fo s t Belvedere)

Consult. 3-8 p. m. T e le f. 3.34.90

Institut medical cosmetic

Str. Brezoianu 9, Bucureşti I I I T e le fon 3-5922. Consult. 11-1, 5-8 sul» conducerea unui m edic der­matolog şi unei doctoriţe din

Berlin.Sfaturi şi în g r ijir i date de că­tre specialişti în toate tărîmu- r ile cosmeticei.în lăturarea radicală a p erilo r de prisos, prin diaterm ie, în ­g r ijirea frnmuseţei şi a trupu­lu i etc.

Cititi :„ M A G A Z I N U L "revista publicului select

Ce renumitele lor « n i foarte bog*t"? in acid carbonic radioactive ţi feruginoas», cu efecte mari in boli de inim ă aortite, arteriosderose. hipertensiuni, boli nervoase, boli de fem ei, anemii etc. Hoteluri ţ i pensiuni de primai rang. Confort modern. Prafuri moderate. Bucătărie ţ i Dietică specială. Bazin modern de înot. Reducere pe Rotile C . F. R. Mmica militară permanentă. Cară de băi pe preţ global prin birourile de voiai „Europa*. S ouon defel 15 M afii pânS la 1 O ctom brie . Prospecte Io cerere. D irecţiunea Băilor, Buziaş (B a n a t).

R

| No. 503 —

• l - 1" —

Progreseletechnicei

1. B I C I C L E T A C U E L I C E

Ca prilejul unei expoziţii din Paris, a fost prezentată pentru prima oară, o biblioteca cu elice, aşa cum vedem in fo tografia noastră alăturată .

2. T A N C U L — P O D

La recentele manevre ale arm atei italiene a fost prezentat pentru prima oară modelul de tanc pe care-l vedem a lă turat. Este o maşină care are ataşat un pod pe care trupele pot trece in caz de nevoie.

3. TELEVIZIUNEA S'A PERFECŢIONAT

La Londra au inceput să se introducă din ce in ce mai mult aparate de radio având adaptate ecrane pentru televiziune. Domnişoarele din fo tografia noastră ascultă şi urmăresc în acelaş timp o mare probă motociclistă, la aparatul de radio-televiziune.

mUZ; S. '*

* .

t i —., -ii.

• v r * * - - * . v . v v j• v i,» .- j

entru frumuseţea Dvs.Un ten frumos, o piele netedă şi fra­gedă, iată condiţiile care determină estetica fi înfăţişarea atrăgătoare a femeii, producând admiraţia celor din jurut ei. Dar aşa cum se deosibesc oamenii între ei, tot astfel se deosi- beşte şi pielea lor. In general însă, pielea este foarte delicată şi sensi­bilă producând riduri înainte de vre­me, şi pierzând pigmentul ei natural, din care cauză devine obosită şi des­tinsă. Toate aceste neajunsuri le puteţi împiedica întrebuinţând renumitele preparate „DERMATONIN" care, într'un grad neatins până acum, pro­duc o mărire a activităţii celulelor pielei şi totodată o regenerare to» nică a tenului.Chiar după o scurtă întrebuinţare a preparatelor „ D E R M A T O N IN ", pielea devine catifelată şi fragedă ar pigmenţii se reîmprospătează.

ermgTonmM lo tiu n e a d e fa ţă ,

Dermatonin-Creme No. I tonică de zi, dă obrazului o înfăţişare fragedă ţi mată ţi este cea mai bună bază de pudră. Borcanul Lei 53. Dermatonin-Creme No. II specială de zi, contraimpurităţilor pielei . ........................................Borcanul Lei ¿4.Dermatonin-Creme No. III alimentul ideal al pielei pentru noapte, face pielea netedă şi curată, împie­dică formarea ridurilor şi regenerează pigmentul . Borcanul Lei 75. Dermotonin-Lotion, loţiunea de faţă, contra porilor dilatat) poate înlocui şi crema de zi No. I . . . Flaconul Lei 80.

BON ORA r u m Rog trimiteţi trata­mentul complect „Dermatonin“ constând din 3 mostre. Anexat lei 26. — In mărci poştale pentru porta

Trimiteţi alăturatul bon Ia adresa: Repr. G-rată: „Dermatonin“ Bucureşti, Bulevardul Carol, No. 5.

De vânzare la farmacii, drogherii şi parfumerii,