J o i 26 D e c e m b rie 1935. in s a la c in e m a to g ra fu lu i „ I n t im “ , d o a m n a D on — sub p a t ro n a ju l p a r t id u lu i n a ţ io n a l- ţă ră n e s c , c i r c u m s c r ip ţ ia 19 — a im p ă r ţ i t d a r u r i de C ră c iu n , In a lim e n te ţ i îm b ră c ă m in te , la p e s te 200 de f a m i l i i s ă ra c e .

A N U L NOU LA PALATUL REGAL

Cu prile ju l anului nou, Suveranul a p rim it la Palatu l Regal din C alea V ic to rie i pe m em brii guvernului şi ai corpului d ip lom atic. S'au ro s tit două em oţionante dis­cursuri. Unul al d-lui prim ministru Gh. Tătărescu şi a tui de răspuns al Suveranului.

( F o to g r a f i i B e rm a n )

>. Fotografiile pe care le publicăm înfăţişează: Regele Carol II ascultând în sala festivă a Pala­tului Regal discursul de fe lic ita re al d-lui Prim ministru Gh. Tătărescu (în mijlocul sălii în fa ţa m icrofonului).Regele, Principele Nicolae, Voevodul Mihai şi d. prim ministru Tătărescu tercând în revistă trupele.Suveranul urm at de Voevodul Mihai fe lic itând pe membrii guvernului.M em brii guvernului ascultând discursul Suvera­nului. *

C E L M A I PERFECT M O D E L D IN S T A ­TELE U N ITE

P ic to r i i şi s c u lp to r i i d in N e w -Y o rk au o rg a n iz a t re c e n t un co n cu rs p e n tru g ă s ire a c e lu i m a i p e r fe c t m o d e l. V ic ­t o r ia a fo s t c u c e r ită de M iss M a rd e e H o f f un tâ n ă r m o de l a l c ă re i c o rp în fă ţ iş e a z ă eu a d e v ă ra t p e r fe c ţ iu n e a . F o to g ra f ia n o a s tră o în fă ţ iş e a z ă pe M iss M a rd e e H o f f im e d ia t d u p ă a le ­g e re .

mm UN GRUP DE VEDETE

la tă un grup de vedete cine­m atografice surprinse de obiec­t iv în c u r s u l u n e i s e r a t e moderne la Contesa Di Frasse la Los Angeles. Dela stânga spre d reap ta : M iriam Hopkins, M erle Oberon, Norm a Shearer şi Dolores del Rio.

N O UA PARTENERA A LUI M AUR IC E C H EV A LIE R

O tâ n ă ră a r t is tă eng leză anume M a rg a re t Lock- w ood ca re s'a nă scu t in Ind ia , d a r a c re s c u t la Londra, a fo s t a le a să de M aurice C h e v a lie r d in t r 'o serie în tre a g ă de o fe r ­ta n te ca p a rte n e ră p e n tru noul său f i lm . F o to g ra f ia noastră o în fă ţiş e a z ă pe M a rg a re t Lockw o od , s u râ ­ză toa re . după a le g e re .

MISS PARIS 1936

in cadru l unei s t ră lu c ite serate, a a v u t lo c la P aris a legerea unei M iss P a ris pe anul 1936. A fo s t a- leasâ D-ra B a les tre . In c lip a când i s'a a n u n ţa t re z u lta tu l, aleasa a le ş i­n a t de fe r ic ire , f i in d sus­ţin u tă de re num itu l a c to r B iscot.In fo to g ra f i i le noastre , un re cen t p o r t r e t a l a lese i şi m om entul... le ş inu lu i.

Săpunul „ P I S I C A " LE C H A T , veritabil de Marsilia, e neîntrecut şi nelipsit din casa bunei gospodine.

P lS IO ^© • F E R R I E R * M A R S E I L L E

REPREZENTANŢA G-RALA: STUDERUS&Co. BUCUREŞTI, STR. Sft. GHEORGHE No. 29

No. 468 —

— Pag. 3

.

P o li ţ ia d in W a u d c h u k o e s te in s t r u i t ă de c ă t r e ja p o n e z i. F o to g r a f ia n o a s tră în fă ţ iş e a z ă pe un o f i ţ e r de p o l i ţ ie ja p o n e z a ră tâ n d unui p o l i ţ i s t m a n d c iu r ia n cum tre b u e le g a t un ră u ­f ă c ă to r .

Sunt istoric! cari privesc cu destul calm eveni­mentele, mai mult sau mai puţin sângeroase din Extremul-Orient; ei nu cred măcar în po­sibilitatea unei cuceriri a Chinei. Au mai fost năvălitorii — spun ei — cari au trecut de „Z idul Chinezesc", dar s'au to p it cu to ţii, în deluviul mereu crescând al populaţie! chineze, care, cu un pumn de orez în podul palmei, desfide secolele şi acoperă ţinuturile străvechi. De a ltfe l n!c! Japonezii, cari au înaintea ochilor experienţa din Coreea, unde muncito­rul chinez n'a putut f i înlocuit de muncitorul japonez, n'au de gând să cucerească Imperiul Ceresc — aşa cum înţelegem deobicei cuce­ririle. Oamenii politici dela Tokio nu se gândesc să suprime populaţia chineză — idee pe cât de odioasă pe atât da absurdă — ci să preia organizarea ţ i conducerea unui Imperiu Galben, care de mult şi-a p ierdut autodetermi­narea şl controlul de sine. Se va crea poate în o parte din provinciile chineze o nouă aristocraţie — de arme şi de bani. — o a- ristocraţie japoneză, pe pământ chinez, al cărei destin însă nu va putea f i mult deosebit de-al celei manciuriene, care-a mai cucerit odată China.

F o to g ra fie lu a tă la recentele m anevre ale a rm a te i japoneze.

C ÂND s'a retras din Liga Naţiunilor, acum câţiva ani, spre a putea începe atacul împotriva Chinei şi

a bombarda orcşul Shanghai, bărbaţii repre­zentativi de la Geneva au vorb it hotărît împotriva politic ii agresive dela Tokio. Mo­mentul era impresionant. Japonia, care constituia forţa cea mai sigură a Ligii Naţiunilor în Extremul-Orient da un exemplu rău şi lăsa politica dela Geneva fără un reaii.Ti în Asia. Reprezentantul Japoniei la Liga Naţiunilor, rechemat urgent în patrie, s'a înfăţişat împăratului său şi a plâns. Nimeni, nicăieri,nu avusese atunci un cuvânt blajin pentru Japonia. Singurul om politic care, în ziua retragerii marai puteri extrem- orientale din Ligă a trecut o clipă de partea eî -— mai mult mintal, cu efortul vădit de a înţelege semnificaţia acelei re­trageri — a fo«t d. T i t u I e s c u. Dacă Japonia s'a putut decide la o politică atât de periculoasă, a declarat domnia-sa, pro­babil că are temeiuri to t atât de grave, de oarece oamenii politic i niponi n'au lucrat niciodată cu uşurinţă şi vreme de un secol au dovedit că ştiu să se ferească de gre­şeli prea mari. Dar să nu fie, într'adevăr, nici o cale spre împăcarea Japoniei, în cadrul Ligii Naţiunilor ?... Să fie neapărat nevoe de acest pas, hotărîtor nu numai pentru marea naţiune din' Extremul-Orient, ci şi pentru destinul întregei noastre pla­nete ?...Acestea au fost ideile d-lui T11 u I e s c u — şi bănuiala domniei-sale s'a adeverit : In cadrul Ligi! Naţiunilor, întemeiată pe princi­pii de drept, iar nu de forţă, Japonia nu se putea extinde în China, unde rezistenţele

se vădeau rnai mici decât în direcţia Siberiei. Liga Naţiunilor nu avea dreptul să acorde te rito rii — şi chiar dacă, pentru a împăca cererile Japo­niei, şi-ar fi luat acest drept, n'avea mijloacele. Căci Liga Naţiunilor a fost concepută şi zămislită ca un Tribunal al O m enirii, căruia, odată cu sălile de deliberare, nu I s'au acordat însă şi jandarmi, cari să-i execute hotă- rîrile.Japonia s'a retras dela Geneva şi a atacat China. După cucerirea oraşului Sanghai, soldaţii japonezi au „e lib erat" provincia M a n c i u c o. Se pare că noua provincie nu corespunde din punct de vedere economic, aşteptă­rilor japoneze — şi armatele au primi*

ordin dela Tokio să „elibereze" şi alte provincii. Faptul că imperiul Chinei mai înainte de-a pierde Manciuco, pierduse M o n g o l i a , provincie care şi-a dat un guvern sovietic, e destul de vorbitor ji sa vede bine că ne aflăm într'un moment de lichidare totală a crizei, care de aproape un veac, descompune Imperiul Ceres6 al Chinei.Astfel de fenomene nu pot f i judecate cu principii de morală. Şi popoarele europene, care se găsesc îritr'o criză acută de organizare a Continentului lor, cu sau fără voie, se folosesc de această schimbare din Extrem ul-O rient. Dacă China ar f i opus într'adevăr o rezistenţă serioasă şi îndelungată imperialismului japonez, poate că Japonezii ar fi încercat să ocupe Siberia — şi în acest caz ar fi deslănţuit un răsboi european de oarece Rusia, atacată în Răsărit ar f i Ispitit împotriva ei şi pe Germanii, cari râvnesc de mult să ocupe fertila Ucraină. Accelerând desmembrarea Chinei, care nu mai alcătueşte un organism politic unitar, conştient de unitatea lui şi capa­bil să reziste atacurilor din afară, Japonia poate veni în conflict cu Statele Unite ale Americii, sau cu Anglia, pentru In­terese economice, în orice caz mai uşor de rezolvat decât un nou răsboi mondial,

M a i jo s ve d e m un g ru p de e le v i p o l i ţ i ş t i man- c iu r ie n i fă c â n d g im n a s t ic ă sub s u p ra ve g h e ­re a unu i o f i ţ e r de p o l i ţ ie ja p o n e z .

Ceeace-i trebue insă neapărat Japoniei, înainte de-a i i copleşii China întreagă, e o înfrângere : O înfrângere gravă, defin i­tivă, adânc simţită, ca să-şi revie la realitate. Această în­frângere — care nu poate fi provocată decât de popoarele albe, deţinătoare ale forţelor supreme' — va folosi în primul rând Japoniei. Căci după un veac, de victorii m ilitare ne'ntre- rupte, după un veac de strălucite succese diplomatice, acel popor de mari însuşiri, şi de mare viitor, în cooperaţia plane­tară a popoarelor, pare a-şi pierde, în zilele noastre simţul proporţiilor şi de-aci vor decurge, în chip fata l, dezastrele. Japonezii au fost până acum poporul cel mai răzgâiat al istoriei contemporane. E timpul să revie la o conştiinţă de sine, de altă valoare decât cea militară, la un echilibru sănătos, in propria-i simţire, la o reorganizare şi sistematizare a propriei vieţi sociale — la o aşezare temeinică, pentru creare de valori superioare, după excursii militare, cari nu pot ţinea la infinit.

A.

DAŢI ZÂMBETULUI D-VOASTRĂ UN NOU FARMEC

Ca valurile ce izbescneputincioase ţărmul...

Dinţii urâţişi pătaţi, pot deveni a trăgăto ri — Daţi-le a lbeaţa scânteetoare —

Crema dentară antiseptică specială, cură ţă şi le redă rapid a lb ea ţa şi s tră luc irea n atura lă

Oricât de frumoasă ar fi o fptă, dinţii urâţi o fac respingătoare. Daţi dinţilor Dvs. îngrijirea spe­cială antiseptică cu Kolynos, pe care d e n t iş t i i il recomandă, fiindcă Kolynos distruge ger­menii vătămători ai gurii, cari sunt cauza petelor, dec )1 o rării şi cariei. Aplicaţi numai jumă­tate de cm. pe o perie uscaiă,

imediat spum a antiseptică

Kolynos curăţă toată suprafaţa dentară, şi pătrunde în cele mai mici interstiţii. Imediat dinţii Dvs. capătă un luciu şi o albeaţă minunată. Toata gura va fi pu­rificată şi împrospătată. Luaţi chiar azi un tub Kolynos, şi dinţii Dv. vor căpăta strălucirea şi puritatea nestematelor. Întrebuinţaţi tubul mare — este mai spornic.

[ S Ă R B Ă T O A R E A S F. S P I R I D O N I N G R E C I A

A/-en*a ,‘ “a ‘ â r b ă to :.i t « « » ♦ ■ _ « c e re m o n ia l d e o s e b it z iu a S f. S p ir id o n . E p is c o p ii au p u r t a t p o r t r e - s fa n tu lu i . F o to g r a f ia n o a s tră î l în fă ţ iş e a z ă pe R ege le G e o rg e în fa f a e p is c o p ifo r .

LE C Ţ II DE F O O T -B A U

A n g lia e s te f a r a unde se jo a c ă c e l m a i bun fo o t - b a l l d in lu m e . D in ţc o a lă e le v i i p r im e s c le c f i i s p e c ia le în a c e a s tă m a te r ie , la t ă în f o t o g r a f ia n o a s tră pe re n u m itu l a n t r e n o r Tom W h ita c k e r in s t ru in d pe e le v i.

tot astfel se frâng adesea în ­cercările suferinzilor de a se vindeca de boale. Ritmul tre­pidant şi accelerat al v ie ţii noastre cotidiane, zdruncină lntr’atât sistemul nervos al oa­menilor. încât fenomenul res- frângându-se asupra aparatu­lui digestiv, dă la iveală frec­ventele cazuri de gastrite, co­lite, ş. a. Faţă de această a- valanşă de manifestări morbi­de, ştiinţa rămăsese neputin­cioasă. dând iată că subit o descoperire a unor savanţi a- inericani, cunoscută u lterior sub denumirea de „Gastro D.“ vine să salveze pacienţii de chinuri, redându-le încrederea în viaţă, puterea de muncă şi In sfârşit optimismul, ceeace e esenţialul.

Se găseşte de vâzare la far­macii.

Farmacia Thoiss din Bucu­reşti, calea V ictorie i 124, care

are reprezentanţa acestui ad­m irabil produs, deţine o co lec­ţie întreagă de scrisori de mulţumire, sosite din cele mai îndepărtate colţuri şi din toa­te straturile sociale, dela semi analfabeţi până la cărturari, cari toţi îşi exprim ă satisfacţia pentru rezultatul p ozitiv ob ţi­nut prin „Gastro D.‘

Iată ce ne scrie d. G. V. Ghe- orghiu, inspector C. F. R. în Bucureşti, Pasagiul Român scara 7, etaj I :

, .D e ş i nu m i - a ţ i c e ru t să vă ,.dau un c e r t i f i c a t , t o t u ş i în in - , , te re s u l c e lo r s u i e i ' n z i de s to - „m a c , c red să a ră t că c h ia r dela „ p r i m a s t i c lu ţă , c ra m p e le s to - „m a c a le ce le -am avu t , au d isp ă - „ r u t c o m p le t .

„ S u f e r i n z i i c a r i v o r să ca p e te „ l ă m u r i r i , s ă -m i s c r ie " ,

Cred că numai este nevoie de nici un comentariu.

S FÂ R Ş ITU L U N U I M O N U M E N T A L P A R IS U LU I

P a la tu l T ro c o d e ro d in P a r is v a f i d ă râ m a t cu p r i le ju l p r e g ă t i r i lo r c a re se fa c p e n tru e x p o z iţ ia d in 1937. Im p re s io n a n t» n o a s tră f o t o g r a f ie in fâ f i ţe a z ă s ta tu i le p a la tu lu i c a re a ru n c ă u lt im a p r iv i r e a s u p ra P a r is u lu i, în a in te d e a f i d ă râ m a te .

C R Ă C IU N U L M A IM U Ţ E I la tă d o u ă e m o ţio n a n te m o m en te p r in s e la g r ă ­d in a z o o lo g ic ă d in L o n d ra . „ J u b i le e " , tâ n ă ra p ro g e ­n itu r ă a m a im u ţe i ,,B oo- B o o " e s te s e r v it p e n tru p r im a o a ră cu n a la b u d in c ă de M ic u ţu l o m e s te că în tâ i sub p r iv i r i le b la j in e a le m a m e i, ia r a p o i es te se r­v i t de a c e a s ta cu o g r i jă d e o s e b ită .

DIN GRĂDINA ZOOLOGICĂ ŞI DIN... STUDIO

U R IA Ş U L ARE C H E F DE J O A C AU ria ş u l u rs a lb s 'a p l i c t i s i t în cu şca lu i şl a re p o f tă de jo a c ă cu o m ică v e v e r i ţă . De c â te o r i ea a ju n g e în d r e p tu l g r a t i i l o r , u r ia ş u l în c e a rc ă s 'o m â n g â ie şi e s te p r e v ă ­z ă to r f i r e ş te , aşa cum tre b u e să f ie o r ic in e fa ţ ă d e un a n im a l a t â t de p lă p â n d .

IN S E P A R A B IL II A c e a s tă fru m o a s ă p is ic ă şi a c e s t ş o r ic e l a lb a- p a r ţ in â n d unu i lo c u i to r d in S ta te le U n ite , su n t c e i m a i bu n i p r ie te n i d in lum e cu t o t ce se spune d e s p re d u ş m ă n ia s e c u la ră d in t r e p is ic ă şi ş o a re c e . C re s c u ţ i îm p re u n ă , e i au d e v e n it in s e p a ra b i l i şi p e tre c o re în t r e g i ju - câ n d u -se .

D O U A C Ă P R IO A R E IN . ZĂ P A D Ă

La g ră d in a z o o lo g ic ă d in B e rlin s ta u în z ă p a d ă d o u ă d ră g ă la ş e c ă p r io a ­re . Nu su n t însă c ă p r i ­o a re v e r i t a b i le , c i a r t i ­f ic ia le . E le te p o t în şe la însă , m a i a les c â n d n a ­tu r a îm b ra c ă h a in a a lb ă a ie r n i i .

R IN T IN T IN J U N IO R R in T in T in ju n io r , f iu l re n u m itu lu i c â in e s ta r de c in e m a R in T in T in nu e s te cu n im ic m a i p u ţ in c u n o s c u t d e c â t m a re le său p re ­d e c e s o r. la t ă - l în f o t o g r a f ia n o a s tră pe R in T in T in ju n io r o d ih n in d u -s e d u p ă o m uncă în c o rd a tă in s tu d io . C ă c i şi e l e s te s ta r de c in e m a .

în t ă r ir i it a l ie n e i n m e d it e r a n a

In urma ultimelor evenimente p o litice, Italienii au ho tărît să transform e insu­lele lor din M area Egee (Dodecanez) în centre m ilitare. 10.000 de soldaţi au fost trim iţi în Dodecanez. F o to g ra fia noastră a f6st luată în tim pul unei pa- răzi militare desfăşurată în fa ţa guver­natorului pe insula Rhodos.

ASPECTE DIN ORAŞUL BOMBARDAT DE ITA LIEN I

După primul bom bardam ent asupra o ra ­şului Dessie, Ita lien ii au mai fă c u t unul tot asupra aceluiaşi oraş. A doua oara pagubele au fost încă mai m ari decât la început. Fotografiile noastre în fă ţ i­şează : o colibă abisiniană în f lă c ă r i în urma bombardamentului, ia r mai jos un grup de ostaşi abisinieni trecând prin regiunile sinistrate.

Visul realizat

al oricărei femei

exigente:

NOUILE CREME

RESTAURAREA C O N ­STITUŢIEI IN EGIPT

F otografia noastră în­fă ţişează un grup de indigeni care au pus stăpânire pe un tra m ­vai pe care -l plimbă prin to a te străzile o- raşului C a iro în ziua re s tau ră rii C onstituţie i în Egipt.

ELIDA COLD CREAM AU CITRON, pentru noapte, pentru curăţirea şi hrănirea tenului. E L I D A I D E A L C R E M E , pentru zi, în lă­tură micile defecte ale te­nului, impurităţile şi porii mari din piele. Ea dă pu­drei o aderentă ideală, vă apără de praf, de vânt şi de intemperii, face tenul mat si omogen.

M — Pag. 7

r"

strul A rm ie i ia Londra a condus personal >a lit ig io a s ă o fic ia tă Ia Londra cu prile ju l le fz i le a m arelui post a rab Id -U I-F itr .

Er .. ........

{ c u A ¿ U Á

V A P I E R D E C H E I L E R A I U L U I ?

P RINCIPELE A i i Kh a n , eroul unuia din cele mai recente şi sgomotoase scandaluri, petrecute în înalta societate britanică — divorţul căpitanului

J o e l G u i n n e s s de sofia lui, J o a n — se află în pre­ziua unei primejdii destu! de serioase.In adevăr, peste câteva săptămâni, se va convoca, în India, un conclav al marilor p re o fi,şi al vasalilor sectei lui A g a Kh a n , tată l lui A i i şi suveran absolut peste mai bine de 100.000.000 de mahometani ismaelifi, cu sco­pul de-a hotărî dacă în eventualitatea unei căsătorii între tânărul prinţ şi frumoasa divorţată, cheile Paradisului lui Mahomet vor trebui să treacă în mâinile fiului mai mic al lui A g a K a h a n şi al „Begunei" (Suveranei), sau (dacă aceasta din urmă, fosta vânzătoare franţuzoaică M a r c e l l e C a r r o n , va continua să amâne la infin it convertirea ei la mahometanism) unui alt eventual vlăstar al suveranului actual şi al vreuneia din concubinele lui, în credinţa lui Allah.

La m o scheea d in P a ris s 'o s ă r b ă to r i t cu fa s tu l t r a d i ţ io n a l s f â r ţ i t u l ra - m a d a n u lu i.

A i i ; apoi, un alt izvor de nesecate venituri pen­tru el, este vânzarea (cu preţul de I liră sterlină uncia) a apei în care s'a îmbăiat fiinţa lui sacră, considerată de mahometanii ismaelîţi ca un ta li- sman foarte puternic, împotriva răului. Valabil numai un an, talismanul se reînoieşte, la fiecare douăsprezece luni, dacă credincioşii ţin să nu se abată asupră-le vreo nenorocire.Şi încă nu e destul: în fiecare an, într'o locali­tate, ce se fixează mai dinainte, are loc, în India, omagiul solemn al „Sfin te i Pagode" la care sunt invita ţi to ţi credincioşii cu mijloace îndestulătoare de existenţă. In seara fixată, are loc o serbare minunată, cu participarea suvera­nului deţinător al cheilor, care primeşte ca oma­giu, dela fiecare supus, câteva monede de aur, învelite în frunze de betel, pentru o valoare de aproximativ 50 lire sterline. Apoi, mai e obiceiul ca în seara aceea, suveranul să acorde favoru­rile sale celei mai frumoase femei aflătoare de faţă, fără ca, bine 'nţeles, să se sinchisească de părinţii, fra ţii sau bărbatul ei, „O m agiul pago- d elo r1', o spunem numai decât, nu e obligatoriu, iar ocolit nu e pasibil de nici o pedeapsă. Insă preotul care prezidează ceremonia, scrie, în văzul public, numele vasalului leneş, într'o „c arte nea­g ră " şi deci e natural ca bunii mahometani să facă orice sacrificiu, spre a înlătura o asemenea ruşine.A r f i o greşeală să se creadă că v iito rii supuşi ai iui A i i K h a n ar ameninţa să-i răpească dre­ptul de-a purta cheile, numai pentru faptul că

tânărul principe, un cuceritor irezistibil de feme frumoase, intenţionează să se însoare cu o păgâni La urma urmei, un coborîtor din Profet nu păcăt# eşte, introducând în haremul său femei de religii streină, numai să-şi crească copiii în credinţa Iii

A l l a h . Când A g a K h a n s’a însurat, pentr; întâia oară, cu o italiancă, marchiza Terez i M a g I i a n o, mama lui A i i , supuşii lui s'a învoit ca noua „Begun" să râmâie şi mai dt parte legată de credinţa părinţilor ei; iar a dom şi actuala „Begun", M a r c e l l e C a r r o n , amâni din an în an, şi probabil va amâna sine die, cor vertirea ei la mahometanism. Aceasta nu l-a im piedicat pe A g a K h a n să păstreze faimoasei chei, cu toate privilegiile legate de ele.Dar în cazul lui A I i e şi un alt neajuns, cu mul mai serios: acela că fostul soţ al lui J o a i căpitanul J o e l G u i n n e s s , e propietarul uneii din faimoasele fabrici de bere englezească ee poartă numele. Acum, îşi zic cucernicii supui ai lui A g a K h a n, o femee care a fost att de aproape de izvorul alcoolic al milîoanek lui G u i n n e s s , poate că l-a înduplecat, s« va reuşi să-l înduplece, pe soţul ei să bea bere ţi cu siguranţă că va apropia buzele lui A i i de ale sale, încă umede de spurcata băutură. Mahometanii pe cât sunt de largi în alte priv inţi — cum ii ştii toată lumea — sunt faţă de băutură nişte prohi biţionişti feroci. Un Khan duhnind a alcool... Brn însuşi A g a K h a n riscase, pe când era abil logodit cu M a r c e l l e C a r r o n , să se vadă con damnat de straşnicul tribunal, înaintea căruia si

A ga Kahn fo to g ra fia t cu p rile ju l căsătorie i sale cu m odista franeexă M arce lle C arron .

Aceste chei simbolice reprezintă astăzi cel mai scump monopol religios din lume, deţinătorul lor având dreptul neatacabil şi temut să excludă, din Raiul Iul Mahomet, pe oricare dintre supuşi, în cazul c'ar avea nenorocirea să-şi atragă mânia lui. Şi, din moment ce mahomedanii ţin atât de mult la Paradis, e firesc să se străduiască a-l menţine, în luxul cel mai destrăbălat pe K h a n , încarnarea pămân­teană ismaelită a sfântului Petru.De exemplu, în fiecare an prea puternicul K h a n e aşe­zat, cu mare pompă, într'o cumpănă şi adepţii lui îi aduc drept prinos cantitatea corespunzătoare greutăţii lui per­sonale, în aur. Acest obiceiu nu e decât unui din nume­roasele avantagii de cari se bucură actualmente tatăl lui

Sunt oare vindecabile bolile de plămâni?La astmă, bronşite, fose învechite, Hwcozitâţi, răguşeli de lungă durată, fiecare trebue să citească broşura cu titlul de mai sus. Autorul, dl. Dr. med. Guttman, fost medic-şef al Sanatoriului Finsen, arata în această bro­şură, in termeni populari, căile naturale pentru înlăturarea acestor boli greie. F ecare bolnav primeşte broşura la cerere

în m o d g r a t u i t şl f r a n c oS cria ţi o cart« p o ţta lă ( f ra n c a ţ i cu U i 6 ) ca adresa exactă la :

PUHLMANN & Co., BERLIN 836MUOCELSTRASSE 25 - 2 5 «

DOCTOR

IONEL HAIMOVICIS T R A D A I T A L I A N A N r.5

(colţ Bulevardul Carol) Telefon 382.71

Regele răspuintâud salutului ¡unt lor.

va înfăţişa în curând fiul fui. Pricina scandalului a fost o fotografia, publicată da suplimentul ilustrai al lui „T h e T i m e s o f In ­dia" care-l arăta pe Aga Khan ţi logodnica lui stând ia o masă, într'o adunare publică, cu şase enorme pahar« de bere înainte. Văzându-i, dădeau impresia că amândoi se pregătiau tocmai să soarbă desgustătoarea băutură.Cucernicii mahometani «smaefiţi au protestat în mod violent, pe lângă guvernul indian; ba unul îndrăzni chiar să ridice glasul împotriva persoanei sacre a lui A g a Khan. Legile anglo-indiene ocrotind în orice împrejurare credinţele religioasa ale oricărei secte, guvernul ordonă închiderea localurilor iui „The Times of India" pentru o m şi publicarea, în pagina întâia, a unei rectificări, însoţită de apologii ditirambice la adresa celui ponegrit. Numai astfel s'a putut potoli indignarea ffl ahometanilor ismaeliţi, iar nunta iui A g a K h a n cu M a r ­ca 11 e C a r r o n s'a celebrat fără nici o piedică.Dacă Aii ar vrea într'adevăr să împace pe toată lumea, ar trebui să declare, in public, împreună cu tatăl lui, cum că scandalul G u i n n e s s e o născocire a răuvoitorilor şi că el abia o cunoaşte pe doamna împricinată. Dar, îndrăgostit cum e, cu siguranţă că tânărul prinţ se va grăbi să se însoare cu frumoasa J o a n, îndată ce legile ţării ei îi vor reda libertatea.Aşa dar. din dragoste, el se va expune riscului de-a pierde cheile raiului lui Mahomet. Tribunalul vasalilor lui A g a Kh a n poate, la o adică, să decidă ca cheile să treacă in mâinile fratelui vitreg al lui A l i , fiul lui A g a K h a n şi al ultimei soţii a acestuia; poate chiar — cumplită răzbunare I — să silească părintele să interzică fiului vinovat intrarea în para­disul Uriilor.Dar şi lipsit de suveranitatea lui religioasă, peste milioane de mahometani, şi chiar exclus din Eden, A i i va rămâne o par­tidă totdeauna invidiată. De pe acum dispune de un venit anual de aproape două milioane fire sterline; şi, dacă nu-şi va înstreina dragostea părintească, el va moşteni, la moartea ÎNMORMÂNTAREA LUI lui A g a K h a n o parte respectabilă din averea «cestuia, TRANDAFIR DJUVARA preţuită cam la un miliard de sterline. . . . .Fosta mistress G u i n n e s s va contracta, prin urmare, o că să- Cn nn cerem onia! impresto-

dacă * a,>* * 0,1 desfaşurat sapta- m fj mâna frecată funeraliile lui

Trandafir Djuvara. Fotogra­fia noastră a fost luată in aula Ateneului Român In

■ i timpul slajbei religioase.

torie avantajoasă din toate punctele de vedere, chiar ambiţia ei, de-a se împodobi cu titlul sacru de „Begun", sortită să se spulber« în vânt—

G. R.

Junii roşiori in aşteptarea Suveranului.

*

R O M A N U L NEFERICITEI T I T A C R I S T E S C U

In acest reportaj se prezintă, într*o lumină nouă, drama din Bulevardul Bră- tianu, dându-se in acelaş timp amănunte interesante asupra misterioasei otrăvi, care a ucis pe frumoasa artistă.

5 ’A R putea spune că n ’a existat în ţara noastră o afacere crim inală care să pa­sioneze atât de m u lt, ca m isteru l m o rţii

artis te i T i t a C r i s t e s c u .Pe de o parte a im presionat moartea năpras­nică a frum oasei artiste , pe de a lta taina care învălu ie cele petrecute. N ic i acum nu s’a putu t preciza dacă a fost o sinucidere sau un asasinat. E x is tă chiar o a tre ia ipoteză, aceea a unei erori, f ie din partea farm aciei, f ie chiar din partea a rtis te i, care a în tre ­buinţat un drog în cantita te prea mare.C hiar d in tre acei cari cred că s’a comis o crim ă, cei mai m u lţi nu adm it că otrăvirea ar f i pu tu t f i comisă de un bărbat gelos. E i socot mai degrabă c’a existat o rivală , eventual com plicitatea unei servitoarei etc. C e ila lţi— în special fam ilia — susţin că asasinul e un pretendent respins...Este straniu în această afacere, că artis ta a m u rit după ce-a consumat al 13-lea bulin— num ăr fa ta l — din doctoria prescrisă de medic.Poate că un rom ancier s’ar f i interesat mai m u lt de la tura socială a chestiunii, când ar lua în cercetare dec laraţiile fe lu rite lo r per­soane ce-au vent în contact cu eroina acestei traged ii. T ita , f iic a fruntaşu lu i socialist G h e - o r g h e C r i s t e s c u , era de o frum useţe remarcabilă şi deaceea foarte m u lt anturată. S’ar f i p u tu t m ărita cu un in te lectual de vază, sau cu vreun lucrător fruntaş d in mişcarea socialistă, ajungând poate în acesf fe l şi ea, în faţa tribunale lo r create de starea de asediu; dar f iin d rem arcată cu p r ile ju l unui concurs de frum useţe, organizat de o casă de film e din Germania, ea a fost angajată ca figurantă în câteva producţii. Se pare că n ’a isbutit în această carieră. După ce-a urm at cursurile Academ iei de artă dram atică, din Capitală, a fost p rim ită în t r ’un teatru, bucureştean... N ’a rămas n ic i aci, neputând ţin e p iep t g reu tă ţi­lo r ce se pun, în artă, în calea oricăru i debu­tant, cât de dotat ar fi.Totuş, doamna L u c i a S t u r d z a - B u l a n - d r a , domnul M a x i m i l i a n şi a lţi a rtiş ti dela T e a tru l Regina M aria , unde T i t a a in te rp re ta t m ai m u lte ro lu ri de seamă, i-au păstrat o am in tire em oţionantă. U lt im u l ro l pe care l-a in te rp re ta t frumoasa T ita , a fost cel d in piesa „O m ul care prim eşte palm ele”. O altă coincidenţă curioasă este că în această piesă, eroina moare în îm p re ju ră ri m isterioase: nu se ştie dacă a fost asasinată sau s‘a sinucis. T i t a a fost m ăritată. Când a început cariera

No 468 —

ei teatrală, tocm ai se despărţise de soţul ei. In 1932, T i t a a părăsit scena, îm potriva s fa tu rilo r doamnei B u l a n d r a , care-i pre­vedea o carieră stră lucită . Ea sacrifica arta, pentru o eventuală căsătorie. Deocamdată găsise un adm irator şi protector foarte bogat, domnul ing iner constructor L i v i u I . C i u l e i .

[ Pentru acest prie ten o cheltu ială de un m ilio n două sau chiar zece nu însemna mare lucru. E l a cum părat T i t e i un apartam ent luxos, în t r ’o casă block din B -du l B rătianu , i l-a m obilat cu m u lt gust, i-a d ăru it b iju te r ii, blănuri scumpe, două autom obile. Frumoasa artistă ducea acum o v iaţă am eţitoare, şi deşi la o vârstă fragedă, căpătase experienţa unei fem ei m ature.Pe vremea aceea dom nul C i u l e i era în d ivorţ cu soţia sa, cu care avea şi doi copii. Se pare că T i t a obţinuse făgăduiala unei căsătorii din partea dom nului C i u l e i... D ar iată că in g in eru l se împacă cu soţia lu i, ceeace a contraria t m u lt pe frumoasa artistă. Farm ecul ei subjugă pe un grav preşedinte de tibunal, care-i cere mâna. D ar la căsătorie se opun anum ite persoane interesate în cauză, precum şi prie tenu l arătat mai înainte.Tânăra artistă pare să f i fost un caracter şovăelnic, natură pasivă, d in tre acele pe care viaţa le învinge.Se povesteşte că, în u ltim a săptămână, îna in te de trag icu l ei sfârşit, T ita ar f i fost hărţu ită aproape în fiecare zi, de d ife rite persoane. L u n i, îna in te de C răc iu n ,' ar f i m altratat-o bărbatul respins. M a rţi şi-a condus la graniţă logodnicul p referat, care totuşi, la vestea groaznicei nenorociri, nu s’a înapoiat, spre a se arunca desnădăjduit pe m orm ântul iu b ite i sale.,. E l este şi acum la Salonic...U lt im u l act al m isterioasei drame s’a petrecut la m iezul n o p ţii, când toată lumea sărbătorea naşterea M â n tu ito ru lu i. U rcarea vertiginoasă pe drum ul am eţitor al g lo rie i şi al averii, drum ul p lin de am ărăciuni şi p rim e jd ii, urmat de T i t a C r i s t e s c u , se vede că nu con- venia fiin ţe lo r, neîndestulător de călite. A u ru l, se pare, nu compensează anum ite suferin ţe , scrupule, remuşcări şi um ilin ţe .Ce s’o f i petrecut în su fle tu l T i t e i C r i s ­t e s c u , când se întorcea la Bucureşti, sin­gură, în tren, în orele întunecate ale u ltim ei z ile din v iaţa ei? La ce se gândia, eând ser­vitoarea a găsit-o, îna in te de m iezul n o p ţii, dansând singură p rin casă, în t r ’un vârte j nebun, la m uzica aparatu lu i de radio?F ap t este că la ora 12 când doamna G r e g o r i a n , sora ei, s’a suit sus în aparata-ment, unde văzuse lu m in ă , ---- dupăce eşisedela un cinem atograf din apropiere — a fost prim ită , chiar la uşe, de către T i t a , cu îm ­brăţişări şi sărutări p line de efuziune. Ia r în clipele urm ătoare, frumoasa artistă se prăbuşia inertă, fără să f i pu tu t da vreo explicaţie , cu p riv ire la cele petrecute. In acele momente grave, persoană m isterioasă a sunat la telefon, parcă voind să spioneze ce se petrece în casă. Acum servitoarea, mama şi ta tă l T i t e i , f ra ţ i i şi cum natul, se întâlnesc a iu r iţ i în cabinetul judecătoru lu i de instrucţie, unde sub conduce­rea acestuia, au loc confruntări dram atice, cari durează o ri în treg i, cu in g ineru l C i u l e i , acela care a pus la d ispoziţie m ilioanele şi care acum este sub povara unei grave acuzări.

P R IM A V IC T IM Ă

A cidu l c ianhidric , care-a fost găsit în corpul n efe ric ite i artiste, s’ar putea num i, cu drept cuvânt, otrava in fe rn u lu i. E a lcătu ită num ai din câte un atom de carbon, azot şi hidrogenelemente chimice inofensive (fiecare în p arte ), pe cari le găsim ris ip ite , d in belşug, în na­tură, le consumăm în pânea noastră şi alcă- tuesc partea principală în toate m ate riile or­ganice.E foarte sim plă form ula chim ică a acestei otrăv i perfid e , care are un m iros plăcut şi gustos, de m igdale amare.

C. N . H .

Sub această în făţişare ipocrită , se ascunde însă cea mai puternică şi mai îngrozitoare otravă, d in câte s’au cunoscut vreodată. Prim a

victim ă, a ei— conştientă şi vo lun tară— a fost chim istul Scheele, cel d in tîi om care a desco­p erit otrava.Scheele a căzut fu lg eră to r la pământ, lângă masa lu i de lucru, respirând bulele din gazul descoperit de dânsul, care se desvoltă din apa- tu l de d is tila t de sub priv igherea sa. Toxico log ia nu cunoaşte o otravă m ai înspăi­mântătoare, în efectele ei rapide şi neertă- toare, ca acidul c ianh idric , m u lt mai sălbatic decât sărurile sale m eta lice: cianura de pota­siu, cianura de mercur... o trăvu ri destul de grozave şi acestea.Pielea, chiar intactă, poate absorbi acid cian­h idric . D ac’am pune un deget în t r ’o soluţie, destul de slabă, 1 la 200, de acid c ianhidric , degetul amorţeşte, rămânând m ult tim p insen­s ib il, la p ipăit.

O P IC Ă T U R Ă F A T A L Ă

S’au făcut d ife rite experienţe macabre pe an i­male, pentru a studia puterea de to x ic ita te a acestei o trăvi.Mucoasele organism ului absorb acidul c ianhi­dric cu o foarte mare iuţeală . O singură p i­cătură, depusă pe mucoasa oculară a unui epure sau chiar a unui câine mare, î l omoară în chip fu lgeră to r, în câteva secunde. Absorbiţia acidulu i c ianh idric este extrem de rapidă, mai cu seamă pe calea respiratorie, adică pulmonară.In fundul g u rii căscate fo rţa t, a unui câine, s’a introdus o baghetă de stic lă , ce fusese m uiată, la v â rf, în acid c inah idric lich id . A b ia făcuse câinele două, tre i in s p ira ţii, şi s’a şi prăbuşit m ort la păm ânt.Inhalarea urm elor inponderabile, de acid cian­h id ric , poate da m oartea anim alelor mici", în câteva secunde.P en tru acest m otiv, această substanţă p rim e j­dioasă se întrebuinţează la prepararea gazelor de deparazitare--------Acum vreo tre i ani, în Rom ânia, am avut de în reg is tra t un caz curios de m oarte a unui client, ce venise să consulte pe un cunoscut medic din T im işoara. Casa m edicu lu i fusese deparazitată de curând cu gaze, p rin tre cari se găsia şi acid c ianh idric . Se aerisise întreaga locuinţă, lăsându-se ferestre le la rg deschise; dar fusese u ita t closetul.C lie n tu l m ediculu i, in trând în această încă­pere, a inspirat vaporii şi a m u rit. L a autop­sie, s’a găsit acid c ianh idric în p lă m ân ii şi in im a n e fe ric itu lu i.In genere, se adm ite că e sufic ientă o pică­tură de acid c ianh idric , aprox im ativ 5 centi- grame, pentru ca să fie provocată m oartea unui om. S fârş itu l fa ta l e mai p u ţin rapid, atunci când otrava a fost introdusă în stomac. N e fe r ic ita T i t a C r i s t e s c u a m u rit după2— 3 m inute, deşi d. N . I o a n i d , şeful la­boratoru lu i de tox ico log ie , din In s titu tu l me- dico-legal, a găsit că ea îngh iţise 20 cc. adică patru p ică tu ri de acid cianhidric .A r f i prea pe larg, să insistăm aci, pentru a arăta modul cum se face dozarea şi cum de-a ajuns chim istu l expert să precizeze aceste pa­tru p icături.Vom spune totuşi că exista, în lab orato riile de chim ie, reac tiv i foarte sensibili, cari colo­rează în albastru un lich id , chiar dacă ar con­ţine num ai, a suta mia parte, adică 1:100.000 acid prusie, cum i se mai zice acid u lu i c ian­h id ric .Deasemeni, otrava aceasta îş i trădează p re­zenţa num ai după m irosul ei p ronunţa t de m igdale amare. M edicul legist, d. d r . V a s i l i u şi-a dat seama im ediat că T i t a C r i st e s e u a fost in toxicată cu acid c ianh idric , de la prim a itncizie pe abdomenul a rtis te i. L a des­chiderea stom acului, în sala macabră din sub­solul rece al M orge i, s’a răspândit un m iros de m igdale amare, caracteristic o trăv ii acesteia.

C U M O M O A R Ă A C ID U L C IA N H ID R IC ?

P r im ii observatori, cari au studiat efectele dezastruoase ale acidu lu i c ianh idric , au rămas surprinşi de repeziciunea cu care omoară, chiar în a in te de-a f i fost absorbită. E i cre­deau că sunt a tinşi n erv ii, ce transm it apoi creeru lu i şi m ăduvei sp inării, efectele m ortale.

— Pag. 10

In realitate, m oartea p rin acid c ian h id ric nu este niciodată instantanee. Ea vine, cel mai repede, după 10 sau 15 secunde, tim p îndes­tulător pentru a perm ite sângelui, în c ircu­laţie, să răspândească otrava în organism. Acidul c ian h id ric lucrează în special asupra inimii şi p lăm ânulu i, pe care le paralizează şi astfel dă m oartea.

T IT A O T R Ă V IT Ă D E P A T R U O R I. O T R A V A G R O Z A V Ă C A R E N U U C ID E !

Acidul c ianh idric este un lich id incolor, care devine gazos la tem peratura de 25 grade şi o zecime.Sărurile, pe cari le crează, adică cianurile, sunt şi ele foarte otrăv itoare , deoarece dacă sunt ingerate, sucul acid a l stom acului le descompune, punând im ediat în liberta te te r i­bilul acid prusie.Cianura de potasiu, otravă grozavă, este totuşi foarte uşor a lterab ilă , putând f i descompusă chiar de acidul carbonic d in aer, cel d in şampanie, sau d in tr ’o apă m inerală gazoasă

oarecare. Se produce astfe l un carbonat de potasiu.D . Gbu C r i s t e s c u , fost deputat socialist, ta tă l v ic tim e i d in b -dul B rătianu , a in fo rm at pe judecătoru l de instrucţie , că n e fe ric ita sa fiic ă era să m ai f ie o trăv ită de patru o ri, dar a scăpat, p r in în g rijire a m edicilo r. Probabilcă asasinul sau ea singura

adicăo f i în tre -

descompusăbu in ţa t o cianură a lterată , în parte.T o t astfe l, au fost grozav de înspăim ântaţi cei « u i au ucis pe celebrul R a s p u t i n , care avea faim a de-a f i dracul în persoană. I s’a pus, în p ră jitu r i şi şampanie, cianură de po­tasiu. P ră jitu r ile — ca să crească — fuseseră preparate cu- Backpulver — un surogat de d ro jd ie — care provoacă degajare de acid carbonic, precum şi o can tita te de apă, care grăbeşte reacţia chimică. C ianura de potasiu s’a transform at astfe l în carbonat de potasiu. A s tfe l s’a făcut că R a s p u t i n a mâncat, cu mare poftă, p ră jitu r ile o trăv ite şi a băut gus­toasa şampanie, până s’a îm bătat, dar to t n ’a

P r in ţu l J u s u p o f şi ce ila lţi com plici ai lu i, cari încercaseră e fectu l o trăv ii asupra unor câin i, au rămas adânc im presionaţi, văzând că te r ib ila otrava n’are n ic i un efect asupra lu i R asputin . începuseră şi ei să creadă în legenda, răspândită de popor, că Rasputin ar putea f i diavo lu l în persoană. J u s u p o f se ho tărî să tragă atunci cu revolverul.— „Dacă e dracul, nti-l vor atinge nici gloan­ţe le"! — spuse unul d in tre com plici. In t r ’adevăr, R asputin destul de grav ră n it, s’a sculat de jos, cu gloanţele în t r ’însul, şi a plecat...T a in a m o rţii a rtis te i T i t a C r i s t e s c u este în vă lu ită de atâta m ister, şi pentrucă s’a în tre ­b u in ţa t otrava puternică şi perfidă , ale cărei urm e, la un moment dat, pot dispare cu to tu l. C h im istu l expert mai continuă cercetările sale. Ia r d -n ii judecător de instrucţie M ircea T re - tinescu şi procuror Păcuraru au în treprins feb rile cercetări. Să sperăm că adevărul asu­pra dram ei din b-dul B rătianu va ieşi la iveală cât de curând, în toate am ănuntele sale.

m U n t * (C o p p r in n o a s tră : o u ltim ă f o t o g r a f i * a, v i c t im e i . } Alex- F. M ihail

TOATA LUMEA SELECTA CITEŞTE „MAGAZINUL16 feluri de fructe

un pompe Cunoaşteţi

v re ţi sâta ra „Ce stiti» ?

L A o expoziţie agricola din Los Angeles, meda­lia de aur a fost obţi­

nută de un fermier californian, pentru un prun care pe lângă fructele sale mai purta piersici, caise, migdale ţi reineclaude, şi din fiecare fruct diferite spe­cii. „Pomul minune" a luat naş­tere prin altoireain fiecare an cu câte o rămurică din fiecare pom fructifer de mai sus.

Un pian e lectric pentru compozitori

D UPACUM se ţtie, ma­joritatea compozitorilor aveau mari greutăţi din

pricina că nu puteau reţine, în memorie, ceie mai bune com­poziţii ale lor. Se spune chiar că muzicienii cei mai mari au declarat c i lumea muzicală a fost lipsită de cele mai geniale inspiraţii ale lor, tocmai din cau­za că n'au putut transpune ime­diat pe hârtie, compoziţiile. O invenţie nouă însă pare să fie menită a pune capăt acestui neajuns. Este vorba de un apa­rat electric care este pus în le­gătură cu clapele pianului, ast­fel încât imediat ce este pus în funcţiune, fiecare clapă apăsată de deget se înregistrează auto­mat pe o bandă de film insta­lată pe un rulou. După termina­rea bucăţii, compozitorul între­rupe curentul, scoate filmul pe care-l developează, ţi astfel are compoziţia scrisă gata.

Japonezii - poporul cel mai econom din lume

P ÂNĂ acum, Francezii treceau drept cei mai economi oameni din lu­

me. Ei au fost însă întrecuţi de japonezi. Căci la o populaţie de 93 milioane casele de economii Japoneze numără 42 de milioane de conturi. Asta înseamnă că fiecare al doilea japonez—inclu­siv bătrânii ţi sugacii— îşi are e- conomiile puse de o parte.

f J OTĂRIT că nu, însă de- sigur că de statul me- xican Yukatan aţi auzit.

Ei bine: Yukatan înseamnă pe româneşte: „ce vreţi să ştiţi*'? Când Spaniolii, în anul 1506, au debarcat în ţinutul numit astăzi Yukatan, au întrebat populaţia cum se numeşte ţara lor. Indie­nii cari nu înţelegeau nici un cuvânt spaniol, răspunseră în lim­ba lor: „juca tan“ . Spaniolii au crezut că acesta este răspun­sul la întrebarea lor, ţi botezară ţara Yukatan. Astfel acest nume a rămas ţi până azi.

*Işi poartă puii în gură...

J k Ţ U există numai peşti cari işi clădesc cuiburi

* ţi peşti cari pot să se umfle ca mingile, ci există ţi peşti cari îţi clocesc ouăle în guri. Tot în gură îţi ţin ţi puii până se desvoltă destul ca să poată fi lisaţi liberi în apă.

începe să dis­pară la femei odată cu

iv irea părului albE L I X I R U L DE P Ă R

Freparat eficace contra alMrll p i t ■ I ■ I

Această apă de păr, în trebu in ţa tă cu succes, nu asta un p re p a ra t de vopseli. Părul na tu ra l şi sănătos se ob ţine p rin procedură b io lo g ică . Părul aspiră această apă de cap ţ i acest nu trim en t redă în scurt tim p pă ru lu i a lb culoarea lui sănătoasă de m ai îna in te , A fa ră de aceasta, fo r t i f ic ă rădăcina pă ru lu i, e l deve­nind frum os şi de*. E LIX IR U L de PAR P H Y S IC H R O M produce creş­terea pâ ru lu i şî îm p ied ică a lb irea lu i până la vârsta cea mai în a in ta tă : S ingurul P rep a ra to r: H e in rich M ün­chen, V iena. Preţu l U i 120 De­poz itu l G enera l: Farm acia „M in e rv a 1

O radea . P iafa U n ir ii N r. S Se găseşte ta B a c a re ş ti:

F a rm ac ia :

B r u s s - S t r a j a Calea V ictoriei N r. 36

TRANSFUZIE DE SÂNGE LA C Â IN I

„S p ik e " , un S t. B e rna rd in v â rs tă de 4 an i ş i-a s a c r i f ic a t jum. kg. d in sângele lu i p e n tru o tran s fu z ie fă c u tă unui a lt câ ine ca re sufe rea de pneum onie in urm a unui a c c i­d en t. F o to g ra f ia n o a s tră a fo s t lu a tă fn t im p u l o p e ra ţ ie i.

Scrumbia a r putea să devie periculoasă

f ^ singu a scrumbie, iem etă ■ m aduce pe lume în pri-

mul ei an de viaţi, două mii de peştiţori, dintre cari ju­mătate sunt masculi, ţi jumătate femele. Cum fiecare din aceşti „moştenitori" are ia rândul siu alte 2000 de progenituri, la sfâr­şitul primului an cele 1000 de femele numiră două milioane de progenituri. După anul al treilea însă, din aceşti 2000 de copii ai scrumbiei-femele, pomenită la început, s'au desvoltat două mi­liarde de scrumbii, ţi însfârţit, după zece ani numărul peştilor se înseamni cu un ,,2 " la care se adaugi treizeci de zero-uri. Spaţiul necesitat de acest nu- m ir de peşti ar urma si fie mai mare decât pământul pe care ne învârtim noi.

C ea mai mică scoală■

din lume

M E curând s'a promulgat, m M în Anglia, o iege prin

care copiii n'au voe să meargă la o şcoală mai înde­părtată de cinci kilometri de casa părintească. In legătură cu această iege, nu s'a ştiut, pentru moment, ce decizie să se ia cu copiii unui păstor din nordul Scoţiei, care locuia la o distanţă de cel puţin zece kilometri de orice locuinţă omenească. Cum însă şi aceşti copii aveau drep­tul la o cuitură oarecare, s'a decis instalarea unei şcoale în curtea păstorului. A fost astfel trimis un profesor, cum însă cei trei copii erau de vârste dife­rite, profesorul a întemeiat trei clase, fiecare cu câte un elev.

2.000 LEI PREMIU!C R I M Ă S A U S I N U C I D E R E ? ,

O artişti tâ n ir i, vioaie, frumoasi, este g is iti moartă în apartamentul ei. Aparenţele pledeazi pentru o sinucidere, dar cercetirile dovedesc c i e vorba de o crimă.Urmăriţi romanul „13. sau Asasinatul din Regent G ate“ . „Realitatea llustrati" instituie un concurs pentru desemnarea criminalului, ţi acordi un premiu de 2.000 lei celui care va da soluţiunea exacţi.Condiţiunile aminunţîte în numirul viitor al revistei.

SENZAŢIONALA DESCOPERIRE a unuiNOU FEL _

DE A FACE PUDRADe-acum, veciniee problem» a te

meii, urâtul nas lucios ei pielea un­suroasă, e rezolvată de etiinţă. După cercetări îndelungate, dvimiştii fran= cezi an descoperit un nou ingredient uimitor, numit „Spumă dublă“. După noul procedeu Tokalon, acest ingre­dient se amestecă cu pudra cea mai subţire, trecută de 7 ori prin sită de mătase. De m ea puteţi pune Noua Pudră Tokalon. celebra PodrS de Pa­ria, odată dimineaţa ei vă veţi scăpa de nas lucios pentru ziua Întreagă, orice lucrare aţi face. E singura pudră car» dă un ten mat, catifelat pe care nici vântul nici ploaia nici transpi- raţia nu>l poate nimici. încredinţaţi-vă însăţi Dv. chiar astăzi de frumuseţea fermecătoare, juvenilă pe care Noua Pudră Tokalon v’o poate da.

De vânzare la toate farmaciile, dro­gheriile «i parfumeriile din ţară. Noi preţuri reduse la Lei 45.—.

intrat

Publicăm in această pagina câ+evo interesante aspecte din v ia ţa eschimoşilor. Deasemeni publicăm peisagii impresionante din viato plină de pitoresc o oam enilor şi onim aleior Nordului. A lă tu ro t, exploratoru l Freunchen împreună cu sofia jsa eschimosă.

M'am căsătorit cu o eschimosă, una dintre cele mai minunate femei ce s'au pomenit vreodată şi dela care am avut doi copii: un băiat ţi o fetiţă. Viaţa mea diferia, întrucâtva, de-a poporului în care intrasem. O societate de oameni simpli, iubitori ţi generoşi. Iar articolul de faţă a fost scris numai din dorinţa de-a arăta lumii, în ade­vărata ei lumină, o rasă considerată de majoritatea popoarelor civilizate ale pământului, ca sălbatecă.

*♦ *In ziua de 24 Iunie 1906 părăsiam portul Copenhaga, ca asistent în serviciul meteorologic al expedi ţiei lui M y I î u s E r i c h s e n , îndreptându-ne spre coasta răsăriteană a Groenlandei. După o scurtă oprire în Islanda, părăsirăm lumea civilizată, spre a ne opri înaintea imensului bloc de gheaţă, dintre Groenlanda ţi Spitzbergen. Intenţia noastră era să pătrundem în interior, spre a ajunge în

P e le r Fr*>ekti, e x p lo ra to ru l A rc t ic u lu i, ne a ra tă ac i, î» cc Im p rc fa r im i ţ i - a g ă s it o so fle escMm oasâ ţ i o lume nouă, sub c e ru l N o rd u lu i.

F IECARE om are în viaţa sa o perioadă când do­reşte să evadeze să scape de subtilităţile, de intrigile ţi faiţităţîle ce se îngrămădesc în furu-i.

Dar cei mai mulţi dintre noi se pomenesc prinşi într'o reţea de împrejurări şi responsabilităţi, mai înainte de-a fi ajuns la vârsta bărbăţiei aşa că dorinţa rămâne o hi­meră. Acei cari sfâşie reţeaua sunt taxaţi de egoişti, dar în fond, puţin invidiaţi şi adesea mor, tocmai prin această îndrăzneală a lor.Eî bine, sunt ţi eu unul dintre acei fericiţi nebuni, cari au fugit la timp. (Cel puţin, aşa mă socotesc eu). Mi-am petrecut o mare parte din viaţa mea de adult în regiu­nile arctice, ca vânător, comerciant ţi om de ţtiinţă

M T rfic JakkQ tfae* trâ e s c .P t r e c k t de ana t a ţ i e tc b i- moţl purtând p ito re ş t ii« lo r co s ta m * n a ţio n a le .

regiunea coastei de Nord-Est, pe atunci necu- «• <*••*♦« !»•«»“ * * +^ . r pee te p r i a s e f» canal

noicufâ. e»cM m o ţi fo r-Nu poţi înşela gheaţa, dar în schimb, ea te poate j 0 , . C o p ii de e tc fc im ov prosti rău de tot. Uneori îţi deschide drum larg, e o a tia d pe h a r tă s ra ţa i dându ţi voie să înaintezi, fără cea mai mică ° * r^ < Ja kko « ia ea ri anitr greutate, pentruca apoi să se închidă în ¡uru-ţi şi să te ţină astfel mai multe săptămâni într'un loc. In toţi aceşti ani petrecuţi în Nord, n'am ajuns încă să descopăr o metodă de luptă, cu vicleniile gheţei.După mai bine de două săptămâni, gheaţa crăpă, deschizându-ne drumul ţi ne strecurarăm cu mii de precauţiuni, ajungând la Coasta de Est a Groenlandei, într'un punct unde nu mai călcase până atunci picior de alb. Aci ne instalarăm ta­băra ţi râmaserăm vreme de trei ani. Vasul avea să ne servească de locuinţă celor mai mulţi dintre noi, dar construirim totuşi şi pe ţărm un adăpost, pentru orice eventualitate.Planul nostru era să creem una sau două „sub­it aţii“ de observaţiune, care să comunice cu postul centrai. Unui dintre aceste posturi trebuia instalat cât mai aproape cu putinţă, de capătul marelui gheţar, care acoperă întregul interior al Groen­landei. şi-mi fu încredinţat mie. Urma să am întotdeauna un tovarăş cu mine, care se schimba in fiecare lună, pentruca niciunul dintre membrii expediţiei să nu stea prea mult în tovărăşia mea, deoarece eu trebuia să rămân aci un an.In toamna anului 1907, pătrunserăm in interiorul teritoriului, pentru a construi o cabană. Furăm nevoiţi însă să aşteptăm o vreme, până când ză­pada să îngheţe, pentru a putea aduce, cu ajutorul săniilor trase de câini, cheresteaua necesară. Cum insă provizia de lemnărie era cam redusă, căsuţa nu avu mai mult de 3 pe 5 metri, când fu gata şi pe măsură ce frigul îşi spori a intensitatea, in­teriorul se reducea, pentru că pe ziduri şi pe plafon se depunea un strat de gheaţă, rezultând din respiraţiile noastre. După câtva timp. cabina de­venise atât de neîncăpătoare, încât cu mare greutate puteau doi oameni să treacă unul pe lângă celălalt, în interiorul ei.Veni însă un moment când niciunul dintre tovarăşii noştri nu se mai învoi să-mi ţie tovărăşie şi atunci mi se dădu să aleg între a mă întoarce la vas rămâneam, n aveam să mai văd suflet de om, căci ne aflam dincolo de ultimele aşezări eschimose.Un om nu trebue pe cât posibil, lăsat singur în regiunile polare, pentruca se ivesc adesea situaţii, insurmontabile, pentru unul, dar care se rezolvă uşor când sunt doi. Eu aveam insă abia 20 de ani, eram însetat de aventură şi ca un nebun, doriam să mi se permită să-mi îndeplinesc, tot anul, misiunea singur. Rolul meu era să fac observaţiuni, una la baza muntelui, aproape de gheaţă, o a doua, la jumătatea muntelui şi o a treia în vârf cam la vreo mie de metri înălţime.

şi a vieţui acolo singur. Dacă

Către mijocul iui Octombrie soarele dispăru de tot şi intu- pericul mă învălui, dar multe zile după aceea mai văzui încă razele soarelui, ce cădeau acum aproape orizontal, înroşind piscul şi timp de-o săptămână urcai muntele, spre a-mi face ultimele observaţii, într'o palidă lumină de amurg. Iar în cele din urmă, când nici măcar ia amiazi nu mai era lumină, noaptea polară şi lupii îmi fură tovarăşi. Cu fiarele acestea trebuia să fiu cu ochii in patru, căci îmi mâncară toţi câinii, unul după altul şi deveniră atât de îndrăzneţe, încât atacau săniile care încercau să-mi aducă provizii, şî când gheaţa formă nişte râpe primejdioase, greutăţile agravându-se şî printr'o bogată cădere de zăpadă, mă pomenii cu totul izolat de vasul expediţiei: nu se mai putea ajunge cu nici un chip la coliba mea.Mica provizie de cărbuni, pe care o adusesem cu mine se isprăvise şi nu mai aveam decât o foarte redusă cantitate de spirt, pentru a-mi fierbe mâncarea. Dar marea calami­tate erau lupii. Cinstit vă spun că spaimă ca atunci nu-mi

mai fusese dat să încerc. După dispariţia câinilor, nu mai avea cine să-mi vestească apropierea fiarelor şi adesea le auziam umblându-mi pe acoperiş. Am prins de altfel două vulpi şi trei lupi, în împrejurări cu totul neobişnuite. Am întins o cursă pe acoperişul colibei mele, introducând un lanţ legat de ea, prin deschizătura de ventilaţie, iar în cabină am fixat o bară de celălalt capăt al lanţului pentruca animalul să nu poată trage după ei cursa cu lanţ pu tot. Apoi când lupii aveau să se apropie, atraşi de mirosul mâncării mele sau de al momelii pe care le-o pusesem şi unul dintre ei cădea în cursă, aveam să aud sgomotul reteveiului lovit de tavan şi al svârcolirilor fiarei, în încercarea r

a-şi recăpăta libertatea. Atunci, nu mi-ar mai f i rămas decât să ies din colibă ţ i s'o împuşc.Dar prima dată când am prins astfel un- lup, in cursă, lăsasem lanţul prea lung ţ i când pornii să mă târăsc afară, spre a-l ucide, animalul se repezi la mine. Am înţeles că nu puteam ieşi din colibă, atâta vreme cât fiara se afla pe acoperişul meu, chiar de-aţ f i luat puţca cu mine, pentrucă mai înainte de a ajunge afară ţ i de-a mă întoarce, spre a-l lua la ochi,] mi-ar f i în fip t co lţii în gât.Mă aţezai deci pe un scăunel, cu fruntea brobo- nată de o sudoare rece. Mă prinsesem in propria-mi cursă. Dar de odată îmi dădui seama că to t ce aveam de făcut era să trag de lanţ scurtându-l cu 30-40 de centimetri, ţ i să-l fixez în interiorul cabi­nei, astfel că raza de miţcare a lupului să se reducă îndeajuns, pentru a-l ţine departe de uţe. Planul se realiză de minune.Pe la mijlocul iernii ajunsesem să urăsc lupii cu o ardoare aproape nenaturală. Hrana mi se împuţina, iar întunericul, frigul ţi' lipsa totală de confort, îmi obosiau nervii. In cele din urmă, cu puţin înainte de ivirea zorilor arctice, gheaţa deveni atât de groasă, în interiorul colibei mele, încât la un mo­ment dat, nu mă mai putui întinde pe lăzile ce-mi slujiau de pat. Lipsit de orice combustibil, mă aflam într'o stare de plâns, târîndu-mă zilnic până'n vârful muntelui ţ i îndărăt, cu impresia că trăiam un coşmar. Dădusem d ife rite numiri celor câteva usten­sile din mica mea colibă ţ i în mai multe rânduri, mă pomenii vorbind oalelor ţ i tigăilor.Mare zi a fost pentru mine aceea în care-am văzut orizontul desemnându-se slab, spre Sud, vestindu-mi revenirea soarelui I N'am să uit niciodată bucuria pe care am simţit-o, văzând cerul colorându-se iar. Şi în cele din urmă, după patru luni de întuneric şi ţase de absolută izolare, văzui venind spre colibă o sanie, ce-mi aducea merinde, combustibil ţ i — încă ceva to t atât de important — o tovărăţie omenească.Râmaserăm !a postul meu în ;ă o lună, apoi, într'o zi, primirăm vizita altui camarad, care ne aduse vestea că tre i membri din expediţia noastră, in­clusiv conducătorul, M y l i u s E r i c h s e n , se pră­pădiseră, la posturile lor de observaţie, din cauza frigului ţ i a foamei.Când expediţia noastră, desmembrată prin aceste pierderi, se întoarse în Danemarca, mă înscrisei la Universitatea din Copenhaga, alegându-mi chimia, ca obiect de studiu. Dar viaţa această începu curând să mă plictisească.In această perioadă îl întâlnii pe K n u d R a s m u s - s e n, un caracter cu adevărat mare, omul care avea să devie cel mai bun prieten al meu ţi în acel timp un nedespărţit tovarăţ de aventuri. Se născuse în Groelanda, dintr'un părinte misionar ţ i o mamă prin vinele căreia curgea sânge eschimos. Decise- răm să ne întovărăţim ţ i să ţinem împreună con­ferinţe.Dar K n u d avea o fire de vagabond. El călătorise mult, începând din prima tinereţe. Se întorsese odată în Groenlanda cu M y l i u s E r i c h s e n ţi, mai tâ r­ziu, întreprinsese o expediţie, făcând o vizită indi­genilor din cel mai îndepărtat punct nordic. Iernase la Capul Yorlc, pe coasta de Nord-Vest a Groen­landei ţî- ţi făcuse o sumedenie de prieteni printre Eschimoţi. Visul său era să se întoarcă la ei ţ i să trăiască în mijlocul lor, ca negustor, savant ţ i biograf.Acum se părea că sosise momentul acelei reveniri. Eschimoţii se dovediseră un popor preţios amiralu­lui P e a r y , care introdusese pu ţti ţ i unelte mo­derne, în ceeace el socotea a f i o civilizaţie în stadiul epocii de piatră. Dar din momentul când P e a r y cucerise Polul, Eschimoţii nu puteau obţine mărfurile cu care fuseseră obicinuiţi decât atunci când se rătăcea prin partea locului câte o expe­d iţie de vânători de balene.Planul lui K n u d R a s m u s s e n era să găsească un vas, pe care să meargă într'acolo, să debarce ţ i să trăiască în regiunile ce le mai nordice ale glo­bului. Imi propuse să-l însoţesc; prim ii cu bucurie ţ i niciodată n'am avut ocazia să-mi regret hotărîrea. După o călătorie pKnă de peripeţii, furăm prin ţi de gheaţă în baia Melville, punctul cel mai nordic al golfului Baffin. O furtună violentă se deslănţui ţ i ne rupse cârma, isbindu-ne de un gheţar ţ i lăsân- du-ne cu to tu l vlăguiţi. Apoi deodată, vântul deveni mai puternic decât oricând ţ i ne împinse într'un mic port, „N o rth Star Bay", unde furăm imediat

zăriţi de indigeni, cari ne ieţiră cu bucurie inainte. Nu aici voisem noi să debarcăm, dar n'avurăm în­cotro ţ i după aceea descoperirăm că aceasta era cea mai importantă localitate din întregul ţinut. De cum pusei piciorul pe uscat, făcui cunoţtiinţa câtorva oameni foarie cum se cade, cari-mi deveniră curând n iţte prieteni adm irabili. Am tră it apoi alături de ei o viaţă de om fără să-mi pricinuiască cea mai mică decepţie. Când i-am găsii noi, locuitorii a- ceştia îţ i făcuseră o foarte frumoasă idee despre albi, prin relaţiunile pe care le avuseseră cu amiralul R o b e r t P e a r y dela care ţ i învăţa­seră multe.Adusesem cu noi un glob pământesc, pe care-l pu­serăm înaintea cortului nostru ţ i în ziua următoare, văzui un grup de Eschimoţi strânţi în jurul lui ţ i as­cultând cu avid itate explicaţiile pe care li le da un bătrân, dar din care eu nu puteam înţelege o vorbă.Mă apropiai de ei, pentru a le spune în eschimosa mea stricată, ce era acest glob. Knud R a s m u ­s s e n ascultă câteva secunde cuvintele bătrânului ţi-m i spuse. „N 'ai nevoie sâ-i întrerup!. Unchea- şul le ţine o conferinţă despre A ntarctic ." Districtul Thule, cum se numeţte cel mai nordic punct din lume al uscatului, nu prea e bogat în vânat ţi prima problemă ce ni se punea, era să procurăm carne pentru câinii noştri. De altfel, aceasta cons- titue marea problemă a Nordului. Eschimoţii sunt foarte mândri de câinii lor ţ i obicinuesc să ţie prea mulţi. Unul dintre obiceiurile lor este să se dăruiască fiecărui câte o bucată din carnea unui vânat mai mare, ceeace înseamnă, natural, fiecărui bărbat, cu excepţia aceluia care nu posedă câini. Am aflat despre această trad iţie , în ziua când am vânat prima noastră morsă.Metoda de vânare a morselor este extrem de sim­plă. Urcându-se în kayak-uri, (un fe l de bărcuţe, câţiva bărbaţi se reped după animalul care li se pare mai mare ţ i mal gras ţ i înfig în el harponul. Acesta din urmă este, în realitate, o lancle, cu vârful mobil, de care se află legată o stinghie, ce se sfârţeţte în tr’un glob, menit să menţie la supra­faţă morsa moartă. Tot de această stinghie se mai află un fe l de „ancoră p lu titoare", făcută d in tr’o bucată de piele întinsă pe o ramă pătrată de lemn ţ i care împiedică morsa de-a se depărta prea mult. După ce cârligul harponului s'a prins în pielea ani­malului, uciderea se face cu ajutorul lăncilor, care pătrund în plămâni ţ i intestine. Această ultimă o- peraţie reclamă timp, dibăcie ţ i curaj, deoarece indigenii nu pot arunca lăncile dela o mare distanţă ţ i dacă lancea se înfige în morsă fără s'o ucidă, vânătorul trebue să se apropie mult, pentru a-ţi relua lancia — o acţiune foarte primejdioasă Cu mare veselie este apoi adusă morsa la ţărm ţi tă iată în bucăţi. Fiecare om îţ i capătă porţia sa ţi ţtle , din vânătorile precedente, cât i se cuvintei Acela care înfigea harponul în animal, devine pro­prietarul ţ i ia capul, inima, aripa stângă ţi mărun­taiele. Cel care se clazează imediat după el ,a partea dreaptă, un al treilea ia partea stângă dinapoi ţi aţa mai departe. Prima dată am avut norocul să obţiu una din părţile dinainte, pentrucă ucisesem animalul, dupăce un altul îl harponase.Mulţumii harponorului, dar acesta îmi spuse mai tâ r­ziu să nu mai mulţumesc niciodată pentru carne. „Noi aici su.item to ţi oameni de omenie ţi ne ajutăm unii pe a lţii. Nu-mi place să- aud pe cineva spunând „mulţumesc" pentru asta, căci eu am prins astăzi ceva, d-ta poţi fi mâine to t a tâ t de norocos. Unii dintre noi au foarte ra r noroc şi s'ar simţi nenorociţi, dacă ar tre ­bui să mulţumească to t timpul semenilor lor. De a ltfe l, nici pentru vânătorul mai favorizat de şansă, n'ar fi plăcut să-şi simtă tovarăşii umiliţi.*’In iama aceea, prima pe care o petreceam aci, mă hotărîi să trec golful Melville, ducându-mă către mica aţezare a guvernului nostru, pentru a-mi procura o serie de obiecte pe care neglijasem a le lua din Danemarca. Cu o seară înainte de plecare, o tânără eschimosa veni la noi, aducând o pereche de mânuţi, pe care le cususe chiar ea. spunând că „cineva Ic uitase in coliba sa”. Atunci n'am înţeles rostul acestui, dar, însă mai târziu am aflat că le făcuse drept mulţu­mire pentru o bucată de pâine cu care o tratasem, într'o zi când ne făcuse o vizită.Fata era îmbrăcată în n iţte pantaloni făcuţi din piele de câine, extrem de disgraţio ţi ţ i o haină veche

de-a mamei sale ţ i mai to t timpul mergea însoţită de un fră ţio r mai mic. pe care-l purta în gluga sa. Mănuţile se dovediră insă foarte călduroase ţ i la în­toarcere îi adusei n iţte daruri, cumpărate în Sud. Imi fu însă foarte greu s'o găsesc. Căutai să culeg informaţiuni despre ea, dela localnici — era fiica vitregă a lui U v d I u r i a r k, un mare vânător — ţi cu to ţii păreau uim iţi de interesul ce i-l purtam.In ziua următoare o întâlnii, mergând printre ghe­ţuri cu frăţiorul ghemuit în glugă. Când mă văzu, se p iti pe după un bloc de gheaţă.— De ce fugi ? — o întrebai eu. — Ţi-e teama de mine ?— Nu, nu mi-e frică , dar cineva mi-a spus că ai în trebat ieri de mine, de fa ţă cu to ţi cei din sat şi m’am simţit cam stânjenită !— Ţi-am u ita t numele, spune-mi te rog cum te cheamă ?— Nn ştiu !— Ei, p ro s tii! Asta nu se poate. De ce nu vrei să-mi spui ?— Ţi-I pot spune alţii, dar asta n'are impor­tanţă.— Ţi-am adus ceva, care o să-ţi placă.— O, nu, nu-mi da nimic — zise ea. — Dă-I cuiva care să m e rite ! — Şi cu o miţcare de sfredel, dispăru în întuneric.Mai târziu, întrebai pe una din indigene, care se îngrijia de gospodărie, de numele fe te i. Dar ţ i a- ceasta refuză să-mi spuie, dându-mi următoarea explicaţie :— ,.Te faci ridicul când întrebi cum se nu­meşte o tânără fa tă " .Locuitorii din Thule trebuiau să ia drumul coastei pentru a prinde puii de pinguini, cari le procură hrană ţi material de îmbrăcăminte, ţ i cum există un sezon special pentru prinderea acestor păsări, por­nirăm cu to ţii spre Sud. Eu stam la familia lui U v d l u r i a r k . Fiica sa vitregă îmi cârpla hainele, oridecâteori se simţia nevoie. Era o fată frumoasă ţ i nu întârziai să observ aceasta, deţi hainele ei erau a tât de ponosite, încât pe alocuri i -se vedea pielea. In cele din urmă, descperii că se numia M e q u p a l u k .La întoarcere gheaţa se cam topise ţ i o luai ina­inte, cu fiica lui U v d l u r i a r k . Atunci avui ocazia să descopăr ce fiin ţă minunată era, ageră la minte ţi foarte harnică. Oridecâteori îmi trebuia ceva, ea prevăzuse ţ i dacă-i fusese cu putinţă, îmi ţ i împli­nise nevoia.Ne întorceam spre casă, într'o noapte luminată de Soare; vedeam în acelaţi tim p ţ i Luna, dar aceasta era palidă în faţa soarelui. Privind satelitul, începui să-i vorbesc despre munţii săi. Ea însă mă între­rupse : — Munţi ? Omul din Lună, vrei să spui ? li zâmbii, dela înălţimea înţelepciune! mele ţi- i spu­sei că în lună existau cu adevărat munţi.— Dar atunci, cum rămâne cu omul de-acolo?— întrebă ea modestă, iar eu o asigurai că nu exista. Din ziua aceea, asta rămase un secret între noi. Peste iarnă, găzduii la mine o tânără pereche de indigeni, pe el îl chema M i n i k, Iar pe soţia sa A r n a n g u a k . Aceasta din urmă era cea mai inca­pabilă femee ce-mi fusese dat să întâlnesc.Dela o vreme însă, M i n i k începu a zăbovi to t mai mult în lungile-I călătorii vânătoreţti ţ i într'o zi ne anunţă că se ducea spre Nord, singur I Nu făcui niciun gest pentru a împiedica această ple­care, ţ i Eschimosul plecă, lăsându-mă cu soţia lui. Dar pentrucă lumea să nu poată cleveti, A r n a n ­g u a k o rugă pe M e q u p a l u k să vie să doarmă cu ea ţi, în fiecare seară, după ce termina cu în­deletn ic irile gospodăriei sale, fata venia în coliba noastră.Apoi, în tr'o seară, Arnanguaq plecă, lăsându-mă singur ţ i când fata veni ca deobiceiu, spre a-i ţine tovărăţie, o rugai să rămâie la mine. Ea-mî răspunse foarte sim plu: „Eu nu pot lua nici o hotărlre, pentrucă nu sunt decât o b iată fa tă slabă. D-ta trebue să decizi". Ochii ei însă, vorbiau limba îndrăgostitelor, aceeaţi pentru toate femeile, indiferent de rasă sau de climă, li cerui atunci pur ţ i simplu să treacă pe laviţa unde dormiam eu, căci la aceasta se rezumă for­m alităţile pe care le reclamă o căsătorie, în acea­stă ţară a inocenţilor.A doua zi de dimineaţă unul d intre fra ţii ei veni să întrebe pentruce nu se 'ntoarce acasă, iar ea-i

(Citiţi continuarea In pagina 24)

UN LUCRATOR D IN A M E ftIC A ESTE FRATELE PREŞEDINTELUI ■ E N E Ş

La M ilw a u cke e tră e ş te un f r a te in v â rs tă de 60 de ani a l nou lu i p re şe d in te a l R epab lice i C ehoslovace. Eduard Benei Numele său este John Bene;, un s im p lu lu c ră to r ca re a p le c a t în 1889 spre S ta te le U n ite . F o to g ra fia noa s tră t l În fă ţişea ză pe John Bene; ţ in â n d In m âin i un p o r t r e t a l f r a te lu i său. T a tă l p re şe d in te lu i Beneţ e ra ţă ra n şi avea 8 c o p ii.mO FIŢER B E L G IA N R Ă N IT L A B O M B A R D A R E A O R A ţU L U I DESSIE

F o to g ra f ia n o a s tră în fă ţişe a ză pe ■* o f i ţ e r b e lg ia n c ă ru ia i se pansează o ra n ă pe c a re a s u fe r it-o la b o m b a rd a re a o ra ­şului a b is in ia n Des sie de c ă tre ita l ie n i.

_ Cea mai mare expoziţie deALBITURKESATURHMPRIM ATE • MĂTĂSURI • MERCERIE

LA VULTURUL DE MARE CU PESTELE IN GHIPRE

Theodor AtanasiuSTRfiDfl CflROL 7 6 - 7 8 8 0 * 6 2

STQ.HPLELOB 21 5TR. BQZflCĂ *1

m q

¡ j G R ■ s S

t l t \ u

s& M / i jCi

Ji ' w i

/¡k t / A //aABm s

i l j l ţ Ş f y y Z r e s r ~JÎ

m

w *

p i p * ^

1 # î ,

i r j r

l a i W J f i f l

ATACURILE BANDITEŞTI SE Ţ IN LANŢ IN STATELE

UNITE

N um ai încape n ic i o îndo ­ia lă că a ta c u r ile b a a d ite - ş t i saa t la m odă i i S ta te le V a ite . Io tă ia ce ha l a« g ă s it p o l i ţ iş t i i ta îm p re ­ju r im i le o ra ş u lu i P h ila d e l­p h ia pe tâ n ă ra l C a teb M inne ia v â rs tă de 24 de an i pe c a re g a a g s te r f i l-a» a t a c a t ră p ia d a - i 50.000 de d o la r i ş i lăsân- du -l a po i le g a t In drum .

C ARI sunt originile întrebuinţărei tutunului ? Această chestiune mi s'a părut că in­teresează nu numai pe fumători, ci ţi pe acei cari nu fumează şi ştiu totuşi că întrebuinţarea tutunului joacă, actualmente, în toată lumea, un rol de căpetenie

din punct de vedere economic şi financiar. Ne dăm uşor seama că aşa este, aruncându-ne privirea asupra unui raport oficial, aparut de curând, din care reiese că incasarile Mono­polului Tutunului în Franţa s’au ridicat, în anul 1935, la suma de patrn miliarde, patru sttt treizeci şi nonă de milioane de franci francezi- In faţa acestei cifre, care priveşte numai Franţa, ar părea copilărească şi nedemnă întrebarea pe care am pus-o şi la care vom încerca acum să răspundem ?Ştim cu toţii că mulţumită desccperirei Americei, Europa a făcut cunoştinţa tutunului. Când C r i s t o f o r C o l u m b a ancorat în Cuba, la 28 Octombrie 1492, trimise în recunoaştere, prin insulă, doi tovarăşi ai săi, R o d r i g o d e J e r e s şi L u i s d e T o r r e s . Mare fu mirarea acestora când întâlniră indigeni, femei şi bărbaţi, cari ţineau în gură capătul unui sul de frunze uscate, aprins la celalt capăt, şi aspirau fumul produs. „Ei dădură acestorsuluri numele de tutun“— Oricât de pregătiţi erau --------------Spaniolii să vadă lucruri extraordinare, totuşi fură foarte uimiţi de ciudăţenia acestei plăceri.Ceeace le părea lor un lucru de neînţeles era un obicei dintr'un trecut străvechi, în regiunile acelea misterioase. Ne-o dovedesc săpăturile şi cercetările amănunţite, efectuate prin grămezile de cioburi şi scoici, asemănătoare acelor Kjoekltenmoddings din Eu­ropa, cari se găsesc în America de Nord, deaiungui coastelor Pacificului şi Atlanticului şi în aşa numitele „Mounds“.Printre feluritele obiecte, găs.te prin maldărul de scoici, obiecte ce amintesc produsele industriei neolitice în Europa, se deosebeşte un mare număr de pipe. cioplite în piatră şi lut.Est» foarte adevărat c‘ar fi greu de stabilit etatea grămezilor de scoici şi chiar arheologii nu sunt de acord asupra datei aproximative a origine! acestor „mounds“. Datează ele oare din epoca în care fauna Americei de Nord număra încă speciile astăzi dispă­rute, sau sunt ele mai recente ? Fost-au ele construite de o rasă enigmatică, care a precedat pe Indieni, sau pe strămoşii acestora ? Sunt atâtea puncte, asupra cărora discuţiunile rămân veşnic deschise. Un singur

SC

fapt este incontestabil: cu mult înaintea Europenii« genii Lumei-Noui întrebuinţau tutunul.Nu numai pipele desgropate în Statele-Unite sunt si ce ne-au fost furnizate de America precolumbiană. S găsit pipe la fel şi în Mexic şi Youcatan, adică in fi unde era în floare vechea civilizaţie a Aztecilor şi M* Ar fi multe de spus asupra originei acestor pipe. S'a o apropiere între ele şi tuburile întrebuinţate de » Acele substanţe pe care le întrebuinţau, luau în od enilor, un caracter cu totul sacru. Ei îşi închipuiau d zirrtă carnea petrificată a strămoşilor lor îndepărtaţi. Ceeace aflăm din documentele arheologice este ct şi de povestirile primilor navigatori, debarcaţi in puncte ale Noului-Contineirt. Nu vom mai pomeni mărturisirile celor doi tovarăşi ai iui Cristofor ( referitor la Antile D3r vom cita ciudata povestir» hughenot francez, student în teologie şi viîtor pastor, Ji L e r y care, în 1556, întâlneşte în Brazilia pe D u r i V i l l e g a i g n o n , fondatorul, împreună cu amin C o I i g n y, al coloniei franceze din America austn locul unde se află actualmente Rio de Janeiro. „li ceiurile tribului Tononpinambaonlts din Brazilia, ierbei pe care o numesc P e tn n ... Această iarbă, preţuită de sălbateci, prin calităţile ce i se atrib« folosită în felul următor: după cules, indigenii întocm mănunchiuri pe cari le agaţă în colţurile caselor, ci usuce. Apoi iau patru sau cinci foi, pe cari le I într'o altă frunză mare, în formă de cornet; se dă Ircapăt şi-l pun astfel aprins în gură, trăgând în felul

rin A

prin buzele lor găurite. In timp de răsboî, sau dtun|fumul şi căutând pe cât posibil să nu-l scoată prin i

alte necesităţi le-o cere, fumul îî hrăneşte trei, pal̂ Adevărat este că-i mai dau şi altă întrebuinţare: dinţa, că-i ajută să se desbare de gărgăuni şi veţi w toţi Brazilienii cu câte un cornet din această iarbă, de gât, din care trag ziua întreagă. Să nu credeji rău mirositor, fiindcă eu insumi am experimentat # de Petun şi am constatat că hrăneşte şi te fac« foamea, totuşi nu am văzut nici o femee, înrrcbuinj Vechii Indieni nu se mulţumiau să fumeze pipe şi ţi ştie că anumite triburi aveau obiceiul să tragă ta nas. Desigur ca şi folosinţa sucului de tutun, car astăzi încă un rol covârşitor printre triburile sălbaf

pârtii» de sus « I* Amazonului, ar* o origine străveche.La început tutunul n'a fost întrebuinţat de plă­cere, ci pentru scopuri rituale. Existenţa acestor rituri este dovedită prin numeroase fapte. Ştim, de pildă, că în vechea religie mexicană, tutunul joacă un rol impoitant, c i în timpul serviciilor religioase, oficianţii fumau ţi că pipele erau ofe­rite ca jertfă, zeului vânătoarei. Tot astfel, M ayoşii din Youcatan se serwau de tutun pentru fumigaţiile rituale, cari aveau loc la toate ceremo­niile religioase. Se vedepe sculpturile din Palanca, „un personagiu suflând în onoarea zeului o gură de fum, trasă dintr'o pipă**. Preoţii popoarelor indiene, exalau ţi ei fumul tutunului, spre diferi­tele regiuni ale lumii, din înălţimea altarului, în­ainte de-a invoca graţia zeilor. C o m a n c i i , îndreptau spre cer primele trei guri din pipa lor. jn timp ce ţoptiau câteva cuvinte neînţelese. N a t c e z i i şi S iu -ş ii făceau acelaşi lucru, în cinstea răsăritului soarelui, iar locuitorii din Illinois ridicau pipăie spre el, ca şi cum i le-ar fî oferit. Aceste daruri în tutun, sunt semnalate în alte împrejurări şi la un mare număr de triburi, din America de Nord. Când navigatorul H e n r y H u d s o n ajunse în I n d i î l e m a n h a t t e , sălbatecii îl luară drept o divinitate şi-i oferiră frunze de tutun. Triburile din I r o q u e ardeau tutunul, spre a îmbuna spiritul fulgerului. Cei din 0 1 1 a w a îl asvârliau deasemeni în flăcări. „Toată adunarea strigă, scrie părintele L a f i t a u , în timp ce petumil se consumă şi fumul se ridică, jertfa ia sfârşit*'.La Indienii din V i r g i n i a, râurile primesc frunzele

S ia ţa ra co n so la re a acesta ! b ă trâ n este p ip e pe c e re o fa n e a z ă tă c u t ţ i în g â n d u ra t. ^

R ia d aoarit şe fu l aaai t r ib ia d ia a , Kaym oad Daacaa fa n e a z ă dapă a * vech ia o b ice ia d ia p ip a îm p ă c ă r ii

Maşiaa de c o e fe c fto a o t ta b a r i p e a tra ţ ig a re te la M a a a fa c ta ra de ta tu a Be lvedere.

la tă d ive rse fe lu r i de ca a ca rse ri p e a tra fa n ă to r i . Unii stoa ta ¡a ra i unei nese fum ond f ie c a re d ia p ip a la i. La a l t coacers fa n e a z ă f ie c a re d ia ace­ia ş i p ip ă ca n a i n a lte r a n i f ic a t i i .

O p la n ta ţ ie d * t u ­tun .

Un concurs de fa ­n a t p e a tra b ă rb a ţ i ţ i aael p e n tru fem e i

de tutun; pe alte meleaguri, stâncile primeau ofranda. Atunci când H u r o n i i din Canada voiau să li se prezică, în mod favorabil, rezulta­tul expediţiilor lor de răsboi sau vânătoare, ei depuneau tutun, în sco­bitura unei stânci, numită T s a n h o h i A r o s t a . In aceiaşi timp, îi mai adresau următoarea misivă: ..S p irite , c are locueşti aci. prim eşte acest ta tu a pe c a re ţ i - l o ferim . Fereşte-ne de în n ec u ri! A pă- râ-ne de duşm ani! A ju tă-ne să învingem şi să se înapoiem te fe r i şi sănătoşi!“ .Indienii M a n d a n i trimiteau o delegaţie pe lângă o stâncă mare şi găurită, căreia i se atribuia calităţi profetice. Trimeşii începeau să o

Instituţia „R itu l Păcei" era în fiinţată după o legendă indiană, chiar de Marele Spirit, care doria să pună capăt răsboaielor interminabile d intre S i o u x i şi W ¡ n n i b a g o i . Un răsboinic, de sta­tură uriaşa, dăruia din partea sa o pipă căpeteniei W innibago-ilor, ţinându-i următorul discurs : „Atunci când vo tarul se va înapoia obosit seara, când răsboinicui se va întoarce din luptă, împodobit „u părui duşmanului... să-şi poată redobândi forţe le prin darul pe care M arele Spirit vi-l trim ite“. Această pipă trece pe la to ţi cei de fa ţă. Pacea s'a încheeat, aşa cum doria Marele Spirit.O biceiul de-a trage tabac pe nas apare şi el, strâns legat de religie, la T a I n o ş i i din Antille .

Fem eile new - yorkeze nu se s fiesc de loc iă fum eze pe j+ ra d â . la to in fo to g ra f ia no a s tră pe una ca re m erge l i ­n iş t ită a lă tu r i de so ţu l e i si fum ează.

A lă tu ra t , a fo to g ra f ie lu a tă in a te lie re le de tu tu n d e la Be lvedere.

Aceştia trăgeau praf de tutun pe nas, pregătindu-şi serbările in cinstea spiritelor lor protectoare, Z e m i ş-i i. Ritul acela purta numele de C a g i o b a. Se practica totodată, în afară de ceremoniile religioase colective, şi de către preoţii tainoşi, cari cădeau astfel în tr’un fe l de extaz, ca să poată face profeţii. în numele Z e m i ş i I o r. ^Nu ne mai rămâne acum decât să ne întrebăm, pentru c e i s a a™ »™ tutunului acest rol ritual, care i-a generalizat întrebuinţarea in Noul Continent. De fapt. soluţia problemei rezidă în p roprie tă ţile toxice ale plantei. Oricine ştie că conţine. în stare naturală, un alcaloid. numit n im e n i o otravă foarte puternică. Independent de accidentele la care expune organismul, nicotină influenţează sistemul nervos în felul unui anestezic, producând o beţie cu proprietatea oricărei beţi. : transpune fiin ţa omenească din starea normală, în stare anormală de visare. Des­chide poarta spre o lume fantastică, ce se creează graţie halucina­ţiilo r şi care pune la adăpost sufletul de grelele constrângeri ale rea lită tii. Prin acest dar. tutunul satisface. în felul lui, una din cele mai imperioase necesităti ale omului. Contribue la o anumita satisfacere a instinctului irezistibil ce-l împinge să încerce să evadeze din el însuşi, să tindă să se întreacă, adică spre instinctul religios. Poate ca to t cu titlu de otravă mistică se mai întrebuinţează încă şi astazi de către Indienii sălbafeci, cari locuesc în regiunile din bazinul supertor al Amazonului. Acesta este cazul tribului J i b a r o car. consuma in mod

constant sucul tutunului, din motive magico-religioase. Lichidul ce-! obţin, f ie fierbând frunzele în apă, fie mă- cinându-le, amestecate cu salivă, tră- gându-l pe nas, saii absorbindu-l pe gură, este destinat sâ-i păzească de rele, să le rid ice ceeace-am putea numi potenţialul lor magic şi însfârşit să-i cufunde în stări letargice, in tim pul cărora visând au acces liber în lumea spiritelor. Toţi Jibaro iau regu­la t această ciudată băutură; vră jitorii însă o întrebuinţează mai mult decât ceila lţi, atât pentru a dobândi pute­rea în meseria lor, cât pentru a putea lua măsuri folositoare, când cineva le cere ajutor. Importanţa sucuiui de tutun, în viaţa acestor Indieni, es.te foarte mare şi dă loc la d ife rite ceremonii şi sărbătoriri, ca element esenţial. Una din ele ar f i „sărbă­toarea tutunului fem eilor", care se celebrează în cinstea unei noui căsătorite, sau unei viitoare soţii. Aceasta, după ce a postii, este ne­voită să înghită, tim p de două zile,

T ip de pescar b ă ­trâ n im preună cu n e d e s p ă rţita l u i p ip ă , ca re - l conso­lează <n s in g u ră ta te

afume, în mod cu to tu l solemn, pe rând trăgeau câte un fum din pipa comună, însă înainte de a o trece vecinului, o pre­zentau pietrei sacre. După acestea era lăsată în to t timpul nopţei să mediteze. In dimineaţa următoare, mergeau să-şi ia rezultatul, pe care-şi închipuiau că-l descoperă în anumite semne misterioase, ce cu siguranţă erau făcute de unul sau altul din delegaţi. Procedee asemănătoare s'au constatat şi în alte locuri, mai ales în clanul din bazinul fluviului M i s s o u r i. Şi acolo se afuma o stâncă misterioasă, cunoscută ca reşedinţa M a r e l u i S p i r i t M a n-H o p a. Indienii îl rugau să le a- corde favoarea să-şi scalpeze numeroşii lor duşmani.

In d ia n u l g ă s e ţ te tn tu tu n iz v o r de e- n e rg ie .

No; 468 —

porţiuni dintr'un ciudat amestec, pregătit, special pentru acest scop, de către o bătrână matroană, din frunze măcinate cu salivă. Rezultatul final al acestei intoxicaţii este să provoace, persoanei ce le absoarbe, .un somn profund, pentru a da pu­tinţa spiritelor să apară ţ i să o înveţe d ife rite treburi gospodăreşti, cari II vor f i încredinţate. Spiritul tutunului pune stăpânire pe tânăra fată, sau femee şi-i transmite o putere supranaturală, care se va manifesta în toate domeniile, in care va activa.Iniţierea tinerilor este to t în legătură cu între­buinţarea sucului de tutun. Novicele este supus şi el mai înainte unui post riguros, trebuind să inhaleze fumul unui anumit număr de ţigări mari. Moşneagul, care conduce ceremonia, suflă, în gura tânărului, fumul pe care l-a aspirat el mai înainte. După acestea, prinde a mesteca mai multe frunze de tutun, pe cari le dă apoi neo­fitului să le înghită. Ca şi în cazurile precedente, această operaţie se repetă mai multe zile dea- rândul şi bineînţeles produce, aceleaşi efecte. Flăcăul pleacă şi el în lumea viselor. El întâlneşte fiinţe supra - omeneşti, printre cari figurează „arutuma", cei bătrâni, cari sunt strămoşii rasei sale. Aceştia îi desvălue viitorul ce-l aşteaptă şi fac din el un vânător iscusit şi un răsboinic voinic. De altfel, uniunea sa intimă cu spiritul tutunului îi conferă o putere şi o înţelepciune cu to tu l supranaturală.Vedem deci, că tutunul joacă un rol de mare în­semnătate, în ritualul in iţiere i. Dar este totodată folositor în toate împrejurările de seamă din viaţa tribulu i şi mai cu osebire în timpul sărbă­toririi vreunei victo rii a acelui Jibaro, care se înapoiază trium fător printre ai săi, cu capul rete­zat al unui duşman.In afară de prilejurile solemne, Jibaroii, izolaţi, sau în grup, se retrag în pădure cu o provizie de preţioase frunze, al căror suc îl beau. Acesta influenţează ca un puternic narcotic. Curând adorm, visând că spiritele le desvălue tainele viitorului. Ceeace dovedeşte cât de sacră este considerată planta pe care o cultivă, ca să poată comunica cu lumea spiritelor, şi pe care niciodată nu o întrebuinţează pentru simpla plă­cere dea fuma, Pentru folosinţa profană, care odinioară le era necunoscută, ei îşi rezervă numai tutunul cultivat de albi, pe care şi-l procură din afară.Exemplul Jibaroilor, unul din triburile cele mai prim itive ale Noului Continent, ar f i îndeajuns ca să dovedească că tutunul a avut, la origină, în America, un rol numai religios, care-i revine graţie proprie tă ţilor toxice. Şi-a păstrat oare acest rol, când a trecut în Lumea-Veche ?Ar fi uşor că cităm numeroase fapte care dove­desc că şi populaţiile sălbatice, din Africa, văd şi ele un mijloc de-a se cufunda în tr’o beţie, şi le-ar permite să comunice cu lumea spiritelor. De aci explicaţia că, în numeroase regiuni ale Continentului Negru, tutunul este strâns legat de cultul morţilor.Dar ajungem la chestiunea ce ne interesează în mod d irect pe noi. C alită ţile mistice ale tu tu ­nului, pe care indigenii din Lumea-Nouă, le-au cunoscut din totdeauna şi pe care p rim itiv ii a fri­cani le utilizează şi astăzi, le ignorează oare c i­vilizaţii Europei ? Avem convingerea că nu. O demonstrează faptul că din momentul în care a fost importată, i s'a a tribu it aceeaşi putere miraculoasă. Se ştie, că sub domnia ultim ilor membri ai casei de Valois, tutunul a fost rid icat la rangul de panaceu universal, mulţumită fe r­ventului patronagiu al C a t e r i n e i de M e- d i c i s, care-i dedicase un adevărat cult şi care după spusele contimporanilor, căuta fo t felul de inspiraţii în beţia ce-î procura petunul. De aci i se trage denumirea de C aterinar, de Mediceu, de Iarba Reginei.Cu toate că, credinţa în miraculoasele proprie­tăţi curative ale tutunului a avut un tim p lim itat de glorie, totuşi întrebuinţarea lui răspândindu- se, şi-a păstrat trăsăturile caracterului religios, care explică originile sale cele mai îndepărtate. Este interesantă de studiat psihologia fumătorilor actuali.De fapt, pentruce fumăm ? Ne permitem să in­dicăm aci, anumite concluzii, pe care le-ar trage, fără îndoială, acel care-ar vrea să înterprindă o anchetă, cu acest subiect.

¡ » 1 1 No. 468 —

S'ar constafa mai întâiu la majoritatea tinerilor, că la punctul de plecare al obişnuinţei pe care au contractat-o, se află dorinţa, mai mult sau mai puţin conştientă, de-a se comporta ca băr­baţii, ceeace dovedeşte că tutunul a păstrat, în ochii lor, caracterul şi valoarea unui fe l de ini­ţiere.Apoi, printre d iferite le argumente prin care fu ­mătorii caută să se justifice, sunt şi unele, rezul­ta te din propriile lor observaţii. Ei afirmă, că tutunul are calită ţi profilactice : el înlătură anu­mite prim ejdii de infectare şi de contagiune. Mai procură un fe l de anestezie fizică şi mai ales morală ; este o distracţie, un mijloc de-a înlătura plictiseala, necazurile, de-a evada în sine. Insfârşit, apare multora ca un isvor de inspiraţie. Urmărind cu privirea rotogoalele de fum încolă- cindu-se, spulberate la cea mai mică suflare, se gustă farmecul unei visări, care odată rămasă fără ţintă, permite gândurilor să iasă din încer­cuirea obişnuită, să se desbare de mecanismele în care se îngrădise, fără să-şi dea seama, să găsească ieşire spre neconceput şi spre neexpri- mât. Oare, numai proprietatea pe care o are tutunul, de-a produce o beţie uşoară, explică accesul liber în lumea ireală, unde to tu l este imprecis, uşor şi vaporos ? Şi nu-i trebue, imagi­naţiei, ca să-şi poată lua sborul, suportul vizibil o fe rit de norii ce se avântă din pipă, ţigară sau ţigaretă ? Aşa se lămureşte faptul curios, şi to t­odată incontestabil, că mulţi oameni nu simt nici o plăcere, nici o senzaţie deosebită, când fu ­mează pe întuneric.Raţiunea fumatului ar fi, la dreptul vorbind, astăzi, o simplă toxicomanie, asemănătoare celei a străvechilor I r a q u e j i , H u r o n i sau S i u ş i şi J i b a r o ş i, amatori fervenţi ai băuturei, în care se amestecă nicotină sau saliva. Diferenţa e mai mult în formă decât în fond.Se pare că Biserica creştină şî-a dat seama, instinctiv, de rolul religios al tutunului şi de ris­curile ce-ar f i avut de înfruntat, pe tărâmul vie- ţe i mistice, în luptă cu primejdiosul rival al Creştinismului. De aceea a fost proscris în atâ­tea rânduri. Printre primele interdicţii, sub pe­deapsa excomunicărei, se decretează întrebuin­ţarea tutunului ca „substanţă degrau ..fă pentru suflet şi dăunătoare trupului" pro­nunţată de papa U r b a n V I I I , în 1624 şi interzicerea fumatului şi trasului pe nas ■■O ierbii Diavolului" pe care Lipovenii şi sectanţii ruşi R a s k o l n i k o impun adepţilor lor.Deasemenea găsim adesea conflicte interioare, provocate de tutun în numeroase cazuri de con­vertire. unele subite şi dramatice, lată bunăoară un episod din autobiografia evan­ghelistului englez B i 11 y B r a y :„Eram fum ător şi beţiv şi tutunul mi-era to t a tâ t de indispensabil ca şi hrana. Pre­feram să cobor în mină fă ră să mănânc, decât fă ră pipă. Când îmi luam pipa să fumez, o voce interioară (vocea Domnului) imi spunea: e un idol, o poftă, adu laude Domnului cu buze pure. Am simţit atunci că păcătuiam fumând. Domnul îmi trimise o femee, ca să mă convingă şi ea. Eram odată în tr’o casă şi-mî scoteam pipa vrând s‘o aprind. Atunci, M a r y H a w k ,— acesta era numele ei îmi zise : Nu găseşti că faci râu fumând ? li răspund că şi eu gândiam la fel. Atunci îmi zice e a : „Trebue să re­nunţi, fiindcă nu numai eu te îndemn ci şi Dumnezeu. Trebue să termini cu fumatul, cu toată plăcerea pe care ţi-o dă.Imediat am scos tutunul din buzunar şi l-am aruncat în foc. Apoi striv ii pipa cu picio­rul. N'am mai fum at de atunci niciodată". Tutunul „un idol"... ? Tutunul, „iarba diavo­lului"... ?Dacă aceşti termeni par prea tari, pentru a-l califica, tutunul merită totuşi să fie clasat printre otrăvurile mistice. Ca şi opiumul, cocaina, haşi­şul, soma, ca să nu mai înşirăm toate celelalte substanţe, planta cu nicotină aduce oarecare sa­tisfacţie, de ordin religios, care oricât de iluzorie ar părea, sunt totuşi întrucâtva reale. A r f i multe de spus despre consumarea drogurilor, caracte­ristică epocii noastre. Dar. ca să sfârşesc, revin la fumătorii de astăzi şi-mi perm it să le urez a-şi da seama că, pentru alinarea sufletului lor, nu sunt suficiente câteva fumuri de ţigară. P, F.

Pag. 19

INTERVENŢIE CHIRURGICALĂ

In cursul unei reprezentaţii care a avut loc la „Cirque d 'H iver" la Paris un cal a răn it grav un pui de struţ. Biata pasăre a trebuit să sufere o intervenţie chirur­gicală.

FO S TU L PREŞEDINTE V IZ IT E A Z Ă G R Ă D IN A Z O O L O G IC Ă

Dl. H e rb e r t H o o ve r, fo s tu l p re şe d in te a l S ta te lo r U n ite a v iz ita t re c e n t g ră d in a zo o lo g ică d in S t. Loais. F o to g ra f ia n o a s tră t l în fă ţ i­şează pe fo s tu l p re şe d in te în f a ţa c u ş t ii e le fa n tu lu i.

Jacâ vă îngrijiţi pielea raţio­nal! Scherk Cold Cream, de noapte, compusa din ceară

curata şi uleiuri fine, nutreşte ţesutul, îndepărtează ridurile

ţi dâ obrazului o înfâţisare sânâtoasă şi înfloritoare. Iar

crema de zi Trisena, uscata, ctplicatâ înainte de a vă pudra,

menţine tot timpul faţa mată, fragedă ţi «perb parfumată.

Cremele Scherk se vând în borcane â Lei 90 şi 120 — în tuburi â Lei 45 şi 65. Cereţi o mostră de Coldcream contra Lei 12 tim­bre la >Parfex« Cal. Moşilor 78 Bucureşti.

SALLY IL FILMEAZĂ PE MICKEY

la tă doi câini care-au pătruns pare-se în tainele cine­m atografiei. Unul face pe... vedeta, iar cella lt îl filmează.

C u m s ă n e h r ă n i m d u ~ 1 * 1

suficienţi hepatici ţi doctorii interzic desigur acestor bur- boni să mănânce fazani, prepeliţe, salate, berbec cu ustu­roi, şuncă. prăjituri, fructe ţi dulceaţă, având doar drep­tul să bea apă de V i c h y ori să facă cură la Karlsbad.

IERI Şl AZI

Dacă ar învia din morţi cei mai mari doctori ai lumii, de­cedaţi înainte de anul 1900. ei ar fi puţi într'o situaţie de umilinţă nu numai în faţa studenţilor Facultăţii de Medi­cină, dar ţi de clienţii lor profani.înainte de 1900 discipolii lui Hypokrat, inclusiv savanţii clinicelor din Vieaa ţi Paris, nici n'au auzit măcar de vitamine, endocrinologie, anafilaxie ţi psihoanaliză, spre a nu menţiona decât patru din cuceririle veacului nostru, la care au lucrat patru genii ale medicinei, graţie cărora ne putem permite luxul să ne prelungim tinereţea poate până în anul morţii.Aceşti patru salvatori ai vieţii de azi, viaţă care ne-a fost în parte strivită în catastrofa războiului ţi în criza ce i-a urmat, sunt F u n c k, pe care l-am putea numi dr. Vita­mine. Pende sau dr. Endocrine, R i c h e t , descoperitorul Anafilaxiei, F r e u d , doctorul Psihoanalizei.

Charles Richet

Adam ţi Evan'au avut nevoe de atâţia doctori, pentrucă erau foarte sănătoţi. Noi n'am moştenit nici o fărîmitură din sănătatea brută a primilor oameni.Copiii viitorului vor fi fără îndoială ţi mai de­bili decât noi, deci mult mai pretenţioşi la ban­chetul Ştiinţei. Ei vor aştepta ca în leagăn să fie

L a p te le se «¿«ce la ta n d ra la d a n ic iU a a ţa c a « vedeir. ta fo to g r a f ic de sas.T o te ţ i e l p o a te f i pe rica lo » s r ţ e s lu n l s i » a lto ra .

3) I prepeliţă întreagă.4) O farfurie mare de sa­lată.5) O bucată de berbec cu sos ţi usturoi.6} Două felii groase de

7) O farfurie cu prăjituri.8) Fructe ţi dulceaţă.E dela sine înţeles că un asemenea prânz, care ar sătura pe o săptămână pe cel mai pretenţios cititor al nostru, era însoţit de o muzică bună, căci pe | vremea aceea nu exista ra­dio cu indigeste doze elec­tromagnetice ţi în plus bă­utura era abundentă ţi ne­cesară pentru o masă atat | de copioasă.Urmaţii lui L u d o v i c « I X I V - iea, naturali sau bas­tarzi, dacă mai există azi, sunt desigur dispeptici, în­

c r o p i i p o t p ro v o c a g re v e in to x ic a ţ i i a lim e n ta re . D ră ­g ă la ş e le doda i d in fo to g ra f ie m i t r e se p a re lese ce ea ■eat de aceeaşi p ă re re .

scăldaţi de doctorul spe­cialist în raze cosmice, să fie electrizaţi măcar odată pe săptămână de ingtne- riţa cu aparatul de micro­unde ţi totuşi, nu vor voi să adoarmă fără porţia zil­nică de supra-vitamine ira­diate, antianafilactîce. Străbunicii noştri ar ră­mâne la fel uluiţi, aflând că urmărim cronicele ştiin­ţifice ale „Realităţii Ilus­trate", ne facem radios- copii ,ne 'măsurăm tensiu­nea, ne interesăm de noua artă alimentară ţi abia aş­teptăm vara să ne prăjim cu raze ultra-violete, să ne punem la punct glandele endocrine sărăcite în hor­moni şi nervii osteniţi de

O AMENII de azi sunt din ce în ce mai delicaţi. Câţi nu şi-au găsit moartea de sărbători pentru un modest abuz de mâncare sau

băutură! .Generaţiile de azi sunt atât de slabe pentrucă as­cendenţii noştri au trăit de multe ori prea bine ţi făceau abuz de plăcerea de a mânca pentru a mânca. Dictonul popular: „părinţii au mâncat aguridă ţi copiilor li se strepezesc dinţii" e confirmat de legile eredităţii. In plus mai intervine un factor nou, fac­torul anafilaxiei alimentare.

CAT M A N C A UN O M A C U M 250 DE ANI?

Mitologia ne spune că H e r c u I e mânca la o ma­să un bou întreg, fript la grătar ţi bea două bolo- boace de vin pentru a-şi menţine puterea. E pro­babil că nu e multă exagerare.Cum n'a existat presă acum 4.000 de ani ţi nu pu­tem controla lista de bucate a eroului grec, ne mulţumim să înregistrăm, după însemnări autentice, cât mânca un om acum 250 de ani In studiul „Arta de a mânca**, apărut în Alma­nahul ziarelor „Adeverul1- ţi Dimineaţa" pe 1936, sub semnătura distinsului confrate B. B r ă n i ţ t e a n u , e menţionat, după cartea iui P a u l R e b o u i , că L u d o v i c a l X l V - l e a , rgele Soare, mânca de multe ori la o masă următoarele:1) 4 farfurii de supă, fiecare supă de a ltfe l2) I fazan întreg.

No. 468

Pentru uni» oameni laptele e o otravă:Câţi părinţi nu-şi forţează copiii să bea lapte, când simt o repulsiune instinctivă.Niciun copil nu trebue silit, prin pedepse sau prin recompen­se, să mănânce ce nu-i place, copilul având un instinct al ana- filaxiei.Otrăvurile se împart în tre i categorii, anume:1. Unele sunt mortale în doze cât de mici. O picătură de acid prusie tacid iaitnhidric) e suficientă să omoare un om şi cu un gram se po t omorî 20 de oameni.2. Altele »unt imunizatoare, adică organismul se deprinde cu ele şi le tolerează. C ine a reuşit să fumeze în fiecare o ţi- qtr9 (numai prima ameţeşte), poate fuma şi două ţigărz pe zi după o perioadă de antrenament, sângele tolerând alcaioidul lui M ic o t. .3. Anumite otrăvuri sunt anafilactice, adică sensibilizează orga­nismul şi pot f i mortale chiar în doze mult mai mici decât cea iniţială. Dacă şi nicotină, bunăoară ar f i anafilactică ar f i suficient ca un om si fumeze azi tre i sau patru ţigări, fără niciun inconvenient, iar mâine să fumeze o singură ţigare şi să moară,La fel alimentele anafilactice otrăvesc organismul şi pot aduce moartea.Pentru a evidenţia fo rţa anafilaxie! Richet a in jectat unui câine, in vine, 4 centigrame de actinocongestină prokilogramul de greutate. Animalul a slăbit câteva zile, a avut diaree uşoară, apoi redeveni sănătos. Mai târziu i-a in jectat o doză de 20 de ori mai mică din aceeaşi otravă, extrasă din tentaculele actimiei şi câineie a murit.Injecţiile de seruri pot provoca accidente anafilactice, de aceea in cazuri dedifterie apar eriteme scarlatiniforme.

Fiul lui Richet, mort în război, a descoperit stările anafilactice provocate de lapte şi ouă, din cauza insuficienţei pepsinei şi a fermenţilor pancreaticî în intestinul subţire.Următoarele alimente provoacă fenomene de anafilaxie ali­mentară: laptele, albuşul de ou. peştii de mare. racii, mi­diile. stridiile, homarii, langustele, carnea de viţel (e de preferat carnea de vacă).Fructele ce dau anafilactie sunt: frag ii şî pepenii.Medicamentele anafilactice, deci otrăvitoare, pot f i: chinina, aspirina, iodurile, şi bromurile.Anafilaxia e cunoscută în anumite cazuri particulare, sub nume­le de idiosincrazie.Fiecare om trebue să cerceteze şi să cunoască meteahna sa anafilactică.Mâncăruri şi fructe delicioase pentru unii, po t f i otrăvuri pen­tru alţii.

L Florin

D O A M N E L O R !foft/ftl pâra! mi, la caia mai tru­

no«« culori naturala pneum fi oa- Maţieai I — — k execuţi ire­proşabil Coaforul Fraaţoit, Strada Ug*rd Quieet, 7.

OPERAŢIUNI CORECTURĂ $ PLASTICĂ[ fă ră c ic a tr ic e }

a aasalai şl urechilor, ■ feţei, guşei şi pieptului.

în d e p ă rta re a o p e r a t iv i a r id u r i lo r

Dr. RUDOLPF HOFFMANNfo s t as is tent la c lin ica un iv . d in Berlin

Bucureşti. B-dul D o m n ite i b is T e l. 4J9JO — In fo rm a ţ i u n i g ra tu ite

Citiţi „M A G A Z IN U L “

O AMBULANŢĂ A CRUCII ROŞII SUEDEZE BOMBARDATĂ DE ITALIENI INABISINIA

A stârn it o enormă senzaţie şi a impresionat profund întreaga omenire bombar­darea ambulanţei Crucii Roşii suedeze în Abisinia. Fotografia noastră înfăţişează pe membrii ambulanţei înaintea plecării lor în Abisinia. în jurul prinţului Carol al Suediei, care i-a prim it în audienţă.

Publicaţia publicului select. A l eurp 160 pag. Lei 25

an a r

r i Numai >¡úkfiinem táM pM

/• # /■ 0

> l a m a !

PLATINE(CORDON R0 U6 E • B A N D A ROŞIE,

Fiind flexibilă nu irită obrazul.Veţi a v e a p e n t r u prima oară satisfacţia unui ras piăcut şi de­săvârşit.

Cereţi o mostră gratuită

Un produs al uzinelor

RERR. S . L .d F, BUC. B& VARIA 3 0

O SCRIITO ARE LUPTA PENTRU PACE

Mrs. C ra c e L O s w a lt, co n d u c ă to a re i, uaai co le g iu d ia L a fa y e tte (S ta te le U a ite ) a e la b o ra t an p la n pw atra pace pe c a re l-a cobi- ai c o t lanâ i p r in p o s ta i de ra d io a l o ra şa la i New-Yorfc. A ce s t p lan preconizează „S ta te le U a ite a le p im i r t u l c ! “ şi p ropune ca to a te d a to r ii le ia te ra a ţ io a a le să se p lă te a s c ă unei b â a c i d ia Basci, ia r ca baa ii in t r o f i să se cum pere a c ţ iu n i p e n tru f in a n ţa re a „a o a ilo r s ta te u n ite “ .

ÎNMORMÂNTAREA LUI TRANDAFIR DJUVARA

Cu un ceremonial impresio­nant s'au desfăşurat săptă­mâna trecută fnneralîile lui

Trandafir Djuvara. Fotogra­fia noastră a fost luată in aula Ateneului Român în timpul slujbei religioase.

îgomot, de supramuncâ.

CE E AN A FILA XIA ?

După o introducere atât de mare, vom intra în cadrul subiec­tului.Anafilaxia e descoperirea cea mai mare a regretatului savant Char l es R i c h e t . pentru care i s’a dat premiul Nobel. Majoritatea publicului confundă anafilaxia cu imunitatea, două fenomene fiziologice contrare.InuRitotea a obişnuinţa organismului cu otrăvuri sau toxine. Mitridates, regele Pontului având teama de-a f i o trăvit, s'a de­prins să ia în fiecare zi cantită ţi to t mai mari de otravă până ce a ajuns să nu-i mai facă rău nici-o otravă.Un om care a fost bolnav de ciumă sau de holeră şi n’a mu­rit, devine imun. Aceste flagele nu-i mai pot face rău f. doua oară.Anafilaxia e. din contră, o hipersensibilitate a organismului, chiar pentru substanţe inofensive, alimente sau medicamente. Cuvântul anafilaxie, creeat de R i c h e t în 1902, înseamnă „contrarul pro tecţie i“ . R i c h e t şi tovarăşul său de laborator, dr. Portier, au denumit prin acest cuvânt curioasa proprietate ce au unele otrăvuri de a mări sensibilitatea organismului.

ALIMENTELE ANAFILACTICE

F E M I N I T Ă Ţ IArta si moda reveHIoneazâ

■

C INE a spus că veselia, gustul de a petrece a suferit o scăde­re în aceşti ultim i ani în socie­

tatea noastră, atinsă de criza zilei şi de aripa îngrijorărilor de mâine?O desminţire din cele mai categorice

celor mai renumite case de modă, a rti­stele noastre au rivalizat în invenţii de bun gust sub ochiul indulgent al marei lor prezidente, M a r i a F i l o t t i , car» mai mult ca oricând, cu înfăţişarea de adevărată Vasilissă, purta cu prestanţa

D o u g lo t F o irb o n k t fo to g r a f ia t re c e n t la S a i»* M o r i t i îm preuna cai Lody A tk le y ţ i so ro e i.

V edeta de cinem a engleză C o n tfa n ce G o d rid g e p o a rtă o e le g a n tă capă de he rm ină m ă rg in ită pe am bele p ă r ţ i cu b la n ă neagră , _ _

F o to g ra f ia a lă tn ra tă a fo s t lu a tă la m a te rn ita te a d in Londra . Eo (u fa fişează o p t c o p ii n ă scu ţi in t in o deC ră c iu n . ------

ţ i în C a lifo rn ia se în tâ m p lă să p lană . F o to g ra fia noa s tră o în fă ţişea ză pe M o liy Lam ont îm b ră c a tă 100 ° /0 p e n tru p loae p lim băndu-se fe r ic i tă p r in H o llyw o o d .

„le afirmaţiei pesimiste de mai sus, a dat-o în noaptea sfârşitului de an, exu­berantul Reveillon organizat de Sindicatul artiştilor, unde to ţi cei ce ne încântă, pe d ife rite scene, au râs, au glumit, au dan­sat. alături cu mulţimea, ce a avut marele prilej de a-i vedea, de a-i atinge ca pe nişte muritori obicinuiţi.E drept că pretutindeni, în Capitala noa­stră, de la cel mai snob local până la bir- tuleţul cel mai obscur, clopoţeii veseliei au făcut să tacă orice obiecţie a unui pesi­mism înecat vremelnic în numeroase libaţii. Făcând să pălească de invidie manequinele

ei neîntrecută o rochie d< seară din satin cire negru cu trenă, şi o capă de ca tifea roşie de o croiali fără cusur. Doamnă mare a tât pe scenă cât şi îi viaţă, decana primului nos tru teatru, făcea onorarii) acestui Reveillon după ur ma căruia, zeci şi sute d< artişti <n nevoie, vor ave< un cămin şi o bună start răsplătrtoare a trudnicei loi v ieţi.

In Ja p o n ia e x is tă o şcoală sp e c ia lă p e n trn bnnele gos­pod ine. F o to g ra f ia n o a s tră în fă ţişe a ză an m om ent d in le c ţ ia s p ă la tu lu i ru fe lo r .

Alternând cu pocnetul sticlelor de şampanie, inepuizabilul, veş­nic tânărul nostru T ă n a s e , şoptea prezidentei câte o glumă, apoi chemat de pretutindeni cu ovaţii, apărea ca un spiriduş

- la toate mesele spre a ciocni şi strânge mâinile ce i se întindeau. Alături de el, maiestuoasă, în tr'o rochie de lamé de argint bru­mat, o poemă de gust, d-na T ă n a s e râdea de ghiduşiile zburdalnicei L i s e 11 e V e r e a , subţire ca o silfidă în tr'o toale­tă de satin alb brodată cu fir. Pe cap, drăgălaşa vedetă a Alhambrei, purta un fesuleţ to t alb cu un ciucure imens negru, care-i cădea pe spate.Gravă şi distinsă ca întotdeauna, L i l y P o p o v i c i , într'o ro­chie ametyst, arăta un spate ameţitor, de o impecabilă anatomie. Frumoasa interpretă a versului românesc, avea în acea seară un rol inedit; acela de „chaperon", a celui mai fraged, mai tânăr boboc al Naţionalului, care e suava, micuţa M a d e l e i n e A n d r o n e s c u , toată drapată în spumos tulle nagru cu un sin­gur clips de briliante în frumosu-i păr virgin de orice tincturi.0 intrare senzaţională, salutată de muzica rustică a cimpoieri- lor şi ţambalului, şi-a făcut, puţin după miezul nopţii, L u I u N i c o I a u, în rose, care spre a mulţumi de prim ire arunca cu dărnicie sărutări gratuite cu o mână mică, tuturor celor ce doreau să le primească. Şi cine nu dorea ?Chiar şt cei ce făcuseră cerc în jurul lui M a u d M a r y , care mai vamp ca oricând se îmbrăcase în negru de sus până jos în amintirea poate a Vulturului negru, soţul dispărut din Rose- Marie.Vioi neastâmpărat, poate puţin gelos de succesele vedetelor feminine, A u r e l M u n t e a n u se plimba ca un argint viu ;de la o masă la alta, pe când G i o v a n n i , Veselul comic al A l­hambrei în aplauzele lui T a l i a nu şî ale celorlalte staruri, schiţa un dans oriental, urcat pe un scaun, în acompaniamentul celor trei purceluşi autentici, albi ca neaua, cu fundă roşie la gât ce începură a circula din braţe în braţe.Trezite din somn, animalele porte-bonheur, în curând fură zmăl- ţate pe capul şi spinarea de zăpadă de roşul atâtor buze fru­moase Care se întreceau să-i sărute spre necazul admiratorilor ce ar f i schimbat bucuros cu ei pentru o clipă. Până şi cele­bra scriitoare şi ziaristă franceză, L u c V a l t i , oaspetea noa­stră de câteva săptămâni, cerea cu insistenţă unul din micii protagonişti ai guiţatului.— „Moi aussi, moi aussi", şi fără tedmă că-şi va şifona su­perba rochie albă cu capă de catifea verde, ea legănă până îl adormi pe braţele roze, pe micul purceluş ce nici când nu va mai f i în aşa clipe de noroc.Mergând crescerido, veselia se înteţi, cadourile circulară şi ca­pete grave, cu tâmplele sure nu se deteră înlături de a purta bonetele nebunului, sau pălărioarele verzi de clown burleşti.La ziuă, când cei din urmă oaspeţi se retraseră desfăcându-se cu greu din munţii de serpentine, bule şi confetti, pe terasa unde se îngropase cu cântece vesele morocănosul an 1935, a- păru tim id în voaluri cenuşii fraged, tinerel, anul 1936, cu to l­ba plină de făgădueli, de bune intenţii, pe care numai zilele ce te vor scurge, ne va spune dacă le va ţine sau nu.

Fulmen

Duminica este interzisă Inculpatul trebue să-şi pălăria de paie! bată joc de judecător

/N timpul unei reprezen­ta ţii duminicale într'un teatru londonez, comicul

care purta pe cap o pălărie de pae, a fost prim it cu entuziasm de către public. Jandarmul care era de serviciu, a protestat în­să. După lege, numai în zilele de lucru se poate purta pe scenă o pălărie de paie. Deci d irec­torul teatrului a fost nevoit să se apere în faţa justiţiei.

L EGILE judecătoreşti din Noua Guinee sunt mult d ife rite de ale noastre:

de purtarea inculpatului depinde achitarea sau condamnarea sa. Dacă-şi bate joc de judecător şi râde în nasul acuzatorului, este sigur că va f i achitat, căci în cazul acesta se spune că un vi­novat nu poate fi atât de vesel, ci numai cel care are conştiinţa împăcată.

REALITATEA ILUSTRATA................................... ............. .....

D irector m ic . C O N S T A N T I N

Apare săptămâna! in 32 de pagini mari.

P R E J U L LEI 10. —

P R E Ţ U L A B O N A M E N T U L U I :

Pe un a n .................................. 400 LEIPî şase l u n i .............................200

Pe tre i l u n i .............................100 ,,

++*++ + * ********** 4444444*4444444Redacţia si Ad-ţia : Bucureşti, S tr. C onst. M ille 7. Telef. 3.S4-IÎ mpr.iTièti a foto-roto gravură 'n ate !ere;e ..A 0 E V E R U L“ S. A.

Aşa a fost găsită moartă, în garajul său, vedeta de cinema Thelma Todd. Poliţia americană continuă cercetările in această stranie moarte despre care nu se ştie încă dacă a fost provocată prin crimă sau sinucidere.

LINDBERGH A SOSIT IN EUROPA

Temându-se de gangsterii, cari i-ar putea răpi şi al doilea copil, colonelul Lind­bergh a hotărît să se stabi­lească împreună cu soţia lui In Europa.Fotografia noastră o în fă­ţişează pe d-na Lindbergh urmată de colonelul .Lind­bergh şi de fiul său John la debarcarea de pe vapor şi to t ei în automobil după sosirea la Liverpool.

A V E N T U R A A R C T I C A(urm area articolului din pagina 12-a)

răspuns«: , De aci înainte am de lucru in casa aceasta !"In seara următoare, tânăra mea soţie îmi ceru să merg cu ea pe ţârm, ca să putem vorbi fără a avea un acoperiş deasupra capetelor noastre. Ea-mi spuse, că deoarece se căsătorise cu un bărbat alb, se hotărîse să întrebuinţeze de acum înainte unul dintre celelalte nume ale safe. Mă declarai de a- cord şi din momentul aceia deveni cunoscută în întreaga Groenlanda, sub numele de N a v a r a n a . O viaţă cu totul nouă începu pentru mine din ziua aceea. N a v a r a n a , deveni pentru toată lumea so­ţia mea, în momentul *csnd fu văzută în sania mea şt nimeni nu se gândi să se întrebe cât va dura a- ceastă uniune.Deşi foarte tânără, când am luat-o eu, viaţa N a v a- r a n e i fusese unul dintre cele mai înfiorătoare ro­mane ale Arcticului. Copilăria şi-o petrecuse împre­ună cu părinţii ei, pe insula Salve. La un moment dat se desiănţui una din acele inexplicabile epide­mii, ce decimează adesea populaţiile primitive şi pe insula aceasta nu mai rămaseră în viaţă decât Navarana cu mama ei şi un frăţior mai mic. Rămase fără came, femeile tăiară câinii şi-i mâncară. Când această provizie de came luă sfârşit, începură a mânca şi blănile şi oasele câinilor. Băieţelul avea abia câteva luni. Mama rămase fără lapte şi nea- vând nici o altă posibilitate de a-şi menţine copilul în viaţă, îl strangulă, sub ochii N a v a r a n e i . Dar disperarea mamei, spunea ea, era mai dureroasă decât moartea copilului.N a v a r a n a îmi spuse apoi că mâncase o vreme iarbă şi excremente de iepure, pentruca în cele din urmă sa sugă bucăţele de piele veche. Dar când veni toamna, Uvdluriark sosi cu sania şi le duse pe ambele femei la coliba sa.Crezusem că poporul Groenlandei nu mai avea se­crete pentru mine, dar îmi fu dat să descopăr, cu vremea, că viaţa sa era cu mult mai bogată de­cât îmi închipuisem. N a v a r a n a îmi povesti o su­medenie de lucruri, pe care altfel n'aş fi avut cum să ie aflu.Când veniam în contact cu localnicii, aceştia îi a- rătau N a v a r a n e i o deferentă cum nu i se mai acordase nicicând înainte. Şi când venia la postul din Thule, pentru a negocia cu noi, o tratau ca pe cea mai de seamă femee din ţinut.Modul în care se făceau aceste târguri cu indigenii, merită să fie descris; clienţii noştri erau trataţi ca nişte musafiri, şi cum târgul n'avea loc decât oda­tă pe an, nu e nevoie să mai spunem că se pre- gătiau cu mult timp înainte, pentru această vizită, întreaga familie sosia într’o sanie. Unii dintre ei ve- niau dela mari depărtări şi trebuia să îndeplinim un foarte complicat ceremonial, pentru a-i întâmpina. Cei mai mulţi începeau prin a refuza să intre în casă, spunând că se aflau doar în trecere pe aco­lo; dar se lăsau curând înduplecaţi |să se oprească puţin, femeile şi copiii intrând întâi, urmaţi la câ­teva minute de bărbat, după ce-şi deshămase câi­nii dela sanie şi le dăduse să mănânce.Aveam o baie, pe care o adusesem special pen­tru ei şi oricine se putea scălda în ea, cu condiţia

să-şi adune destulă ghiaţă, s'o topească şi să încăl­zească apoi apa pe sobă. Cada aceasta avu un succes atât de mare, încât am văzut pe mulţi din­tre vizitatorii mei stând în apă ore întregi. Când apa se răcia soţiile turnau alta, care se înfierbân­tase între timp pe foc.Vorbiam despre tot ceeace constituia viaţa locală: vânat, câini, copii, etc. Şi după trei zile când, con­form tradiţiei daneze, vizita trebuia să ia sfârşit, întrebam— ca şi cum aş fi vorbit aşa în treacăt-dacă oaspete n'avea cumva nişte piei de vulpe. El făcea atunci o figură mirată.— Vulpi ? Cine, ea ? In fa ţa ¡d-tale se află unal dintre cei mai aeindemânateci vânători ţ i pentru a prinde o vnlpe, trebue să f ii foarte dibaciu.— Vai, ce răn îmi pare, — răspundeam eu. Imi trebne neapărat aişte piei de valpe, frumoase ştiam că dacă e vorba să-mi procur ceva ca adevărat ban, ia d -ta voia găsi. Ce aveţi in şacal «de afară?— Nimic despre care se poată vorbi, ia aceasta splendidă casă.— Sperăm că sant piei de valpe.— Nu sant decât aişte treaţe , pe care le-am laat ca noi. spre a avea pe ce să ne ştergem mâinile,— Dacă m i-aţi da voie să mă uit ? Na saat obicinuit să văd o blană cu adevărat fru­moasă.— Doamne fe re ş te ! Nn le patern adace ia această casă.Şi astfel după nesfârşite schimburi de curtoazie, bărbatul şi femeea se lăsau convinşi să întindă, pe podele pieile aduse şi o mare parte dintre local­nici erau de faţă, pentru a se minuna de frumu­seţea lor.Imi aduc aminte, mai cu seamă, de un client, care- mi adusese cincizeci de piei de «ţulpe, admirabil tăbăcite şi cusute. Femeea lui supsese până ta ul­timul miligram de grăsime de pe ele, iar blana era bogată, cu firul lung şi strălucitor. Acum era rândul meu să vorbesc.Mă aşezam jos şi mă frecam la ochi ca şi cum nu mi-ar fi venit să cred că aveam înainte-mi nişte piei atât de frumoase, ii la urmă îi ceream să le bage la loc în sacul său. Aş fi vrut să le cumpăr, îi spuneam eu, dar n'aveam cu ce să-i plătesc pentru aceste incomparabile blănuri!— N'oi să mă faci să cred că aş îndrăzni să iau ceva, pentru o asemenea grămadă de sdrenţe. Tot ce sper, a r f i să le accepţi ca an dar, din parte-m i.— Dar aş vrea grozav să le am, pentrucă acum aş putea trim ite insfârşit ceva framos ia Danemarca.

.Şi pe urmă, venia ultimul act al târgului.— Primesc cu mare bacarie aceste piei şi aş vrea să vă dau ia schimb ceva din vechiturile pe care le-am adas aci ca noi. Dar saat a tâ t de lipsite de valoare, încât mi-e ruşine să vi ie ofer.Acum tonul vizitatorului se schimba puţin.

— Am fi foartE fe ric iţi să avem o amintire dela dvs. Dar orice ae-aţi da va fi prea mult.— la tă — fi răspundeam eu — cheea magaziei. Alegeţi-vă ce vreţi. Mie mi-e rtşine iasă, să vă însoţesc. Na vreaa să vă văd desamăgirea. Acesta era punctul culminant al târgului. Cumpără­torul şi soţia sa, luau cheea şi dispăreau în magazie. Uneori rămâneau acolo câte-o jumătate de zi. Indi­genii ştiau că cu cât vor fi mai modeşti la început, cu atât vor dobândi mai mult. II întrebam pe bărbat, ce-ar fi vrut să aiba, iar el îmi răspundea că dacă ţineam să-i dau ceva, avea să îndrăznească a-mi cere câteva cuie.Acum era datoria mea să vorbesc. N'ar fi vrut o puşcă ? Ba dai ! ! I I Muniţiuni ? O, da, natural. Dar un cuţit, li trebuia şi cuţitul. Un topor ? Asta era tocmai obiectul după care venise. Tutun ? Dacă-i puteam da puţin, avea să-l fumeze în cursul iernii, gândindu-se la mine.Bărbatul se declara insfârşit satisfăcut. Mă întor­ceam atunci către femee. Soţul şi soţia îşi făcea fiecare târguielile separat, părându-li-se că în felul acesta aveau să obţie mai mult. Femeaea voia ace şi aţă, rufărie, foarfeci, oglinzi, şi oale, tutun, săpun şi orice alte articole mai vedea în magazie.In cele din urmă, soţul şi soţia se duceau să-şi ia lucrurile cerute. Momentul acesta era poate cel mai important în tratativele noastre. Îşi amintiau deodată că uitaseră o mulţime de lucruri, de care aveau mare nevoie. Amândoi veneau în fugă la mine.— O, te rog să mă ie rţi, dar aş mai vrea a pilă I — striga bărbatul. — Tocmai peatra asta am venit, şi dacă n'o obţin înseamnă că n'am avat noroc.— A i să ai o pilă — îi răspundeam eu.Venia atunci rândul femeei să strige: — Am să-ţi dau a ţa iaapoi. Prefer o ceaşcă pe care am văzut-o acolo.— Vei avea ceaşca ICeeace nu ştiau insă aceşti naivi, era că mă aş­teptasem la aceste ultime cereri şi că până'n mo­mentul aceia rămaseră cel puţin două piei, care nu fuseseră plătite.N a v a r a n a era o fiinţă plină de tact. Ea ştia că eschimoşii polari puteau fi lăsaţi să se servească singuri, deoarece nu iau niciodată mai mult decât li se oferă; în această privinţă, ei diferă de rudele lor din Sudul Groenlandei, unde fiecare procedează pe baza teoriei că ocazia ar putea să nu se mei ivească.Fericirua N a v a r a n e i era desăvârşită; dar exista totuşi şi pe firmamentul ei un norişor, căci dacă era cea mai bine îmbrăcată femee din regiune, unele dintre semenele sale, venite să negocieze, recunoşteau în vestmintele ei, pieile pe care ele se deciseseră să nu le păstreze şi mi ie aduseseră mie, şi nu neglijau niciodată a-i spune cât de feri­cite se simţiau să-i furnizeze îmbrăcămintea. Re­marca aceasta, se înţelege, nu putea fi suportată de o adevărată gospodină şi N a ' v « r a n < începu a-şi prinde singură vulpile!

O interesantă statisticăE v e rb * da o s ta tis tica m edico-

şcoleră ca na vina d in A m erica . A - cum câ ţiva * i, i a izbucn it în r a ţ iu ­nea C iave iand o ap idam ia da scar- la tină . In tr 'o şcoală p rim ară d in oraş, boala a fă c u t adevăra te ravag ii. D in tr 'o po pu la ţia şcolară da 246 da e levi, 51 s'au inbo lnăv it. D in acaşti S I, m or- ta lita te a a fo s t da 12.

C u acest p r ile j, s'a p u tu t faca o interesantă constatare. Trebuie să sa ştie că în m ulte şcoli d in Stata le U n ite , e lev ii sa bucură şi de în g r ijir i m edica le . C o p iilo r m ai s lab i fiz iceşte l i se dă în pauză c i t a e lingură de sirop Tonoglobine, aşa cum în u- nele locu ri şi la no i, l i sa dă untură da peşte. In paranteză f i * zis, Tono­g lob ine pa lângă că are un gust p lă ­

c u t cere a trag» pe cop il, mai pre- z in t i avanta ju l unui to n if ia n t in com ­p a ra b il.

In aceste con d iţiun i, s'a consta ta t că d in tre ce i 51 de e lev i care au a- vu t să sufere de pe urma ep idem ie i, 48 erau d in tre aceia ca ri r.u urm a­seră cura cu Tonoglobine, ia r sin­g u r ii 3 ca ri deşi urmaseră eceastă cură, s'au îm b o ln ă v it to tuş i au prezentat fo rm e benigne şi s'au v indeca t repede şi fă ră urme.

Reiese de ac i că Tonoglobine, f ie în stere de vin, f ie în stare de sirop, ara de e fe c t o fo r t if ic a re a organis­mului con tra tu tu ro r a g e n ţilo r nociv i şî o adevărată imunizare e corpu lu i con tra b o lilo r m icrob iene.

c 1r ~ )\_ /N G R U IR E A FE]a_SLABRE

51 NGRA$ARe PMN TRATA­MENT EXTERN.—BA) DE PARA- RNA, GIMNASTICA SPEClAlA- EPlAflA PÂRULUI DE PRISOS, NDEPARTAREA NEGILOR.- TRATAMENTE CONTRA CĂDE­RI PARULUl

LA INSTITUTUL COSMETIC

(f(&leAA& JamajMs îCALEA MOSIOR 88, PARTER. S C A R A a TELEFON 3»£V72 ORE DE PRIMIRE 9-1. 3 -7

supraveghea! de un medic specialist

„T IC T IC T IC “ IN TURNEU ¿ " eíf c “ * ■ ,Bve‘ e l i t ♦ '" * *t r e i l u i C o p i ta !o .

Marele succes a l d - le r S tro e şi F o to g ra f ia » o a s tră în fă ţişează *V as ilache „T ic T ic T ic " a p le c a t am uzant asomen* d ie a c tu l II ile tu rn e u p e n tru a în ve se li p ro - p iese i „T ic T ic T ic " .

[No. 468 —

lato un grup de vedete cine­matografice surprinse de obiec­tiv în c u r s u l u n e i s e r a t e moderne ia Contesa Di Frasse mm la Los Angeles. Dela stânga spre dreapta : M in am Hopkins,Merle Oberon, Norm a Shearer şi Dolores del Rio,A prefera pe altul înaintea eului tău , este o slăbiciune pe care nici un bărbat nu ţi-o va recunoaşte. Crezi că bărbaţii sunt în stare să deosebească un sărut falş când e dat frumos şi arzător ?...Dacă acuma mă vezi îmbrăcată în zdrenţe

■şi cu aceste murdare cărţi de joc în mână— singura mea distracţie — motivul este că nici odată n'am vrut să urmez sfaturile ce ţi le dau acum ; am căutat totdeauna să văd îngenunchiaţi înaintea mea pe to ţi bărbaţii şi pe to ţi puternicii zilei şi să păstrez totodată şi iubirea soţului meu...II iubeam aşa cum poate să iubească o femee pe un amant... Mă răpise din pa­latul tatălui său unde eram angajată ca guvernantă la mai mulţi copii zburdalnici. S'a căsătorit cu mine deşi acest mariaj era o piedică pentru strălucita lui carieră de ofiţer. Nu eram decât o fată sărmană fără nici o zestre, dispreţuită de toate celelalte femei cari mă invidiau pentru frumuseţea mea, deşi nu eram decât îmbrăcată în rochiţe de pânză şi nu eram decât o mică

1 No. 468 —

ţeam în jurul meu admiraţia bărbăţilor şi vedeam femeile muşcandu-şi buzele de gelozie. Aureola ce-mî dădea îm­brăcămintea mea, era de neîntrecut. Şi încorona frumu­seţea mea. Mai află ceva, fe tiţa mea... Cea mai frumoasă ciobăniţă dîn lume ar f i trecut neobservată pe străzile Londrei, dacă îmbrăcămintea ei nu egala frumuseţea ei... Toate acestea le ştiam când dansam cu prietenii soţului meu. Chiar şi soţul Am eliei — singura mea prietenă— înebunise după mine. Nu mă distram deloc auzind suspinele lui. Rugăminţile şi promisiunile lui mă plictiseau. Dar îi toleram toate acestea, fiindcă soţul meu câştiga dela el cât vroiam. Intr'o zi am întâlnit un bărbat ne­păsător şi cu ochi sfredelitori. Mi-a plăcut ironia lui aparentă. Dispreţuia pe tinerii curtezani cari roiau în jurul meu ; numai cu mine era sincer. Cu toate acestea, tăcea când dansa cu mine.II întâlneam des. Imî plăcea filosofía luí amară şi răuta­tea lui spirituală, amintindu-mi săgeţile lui Voltaire. Era foarte bogat acest bărbat. Marchizul de Steyne. Am căpătat cadouri superbe din partea lui şi to t de el am fost introdusă la Curtea Regală.O serată dansantă la Curte. Sute de lumânări cu culoa­rea lor trandafirie — luminau uniformele roşii ale o fiţe ­rilor, buclele mătăsoase ale doamnelor, trenele rochiilor lor care semănau cu flo ri de toamnă. Iubeam această bogăţie visată, iar muzica mă făcea să uit to tu l. Eram înconjurată de to ţi aceşti domni, iar toate doamnele mă pizmuiau... Eram feric ită ...

Intr’o ii totul s'a năruit atât de uşor, atât de repede

DESPRE filmul BECKY SHARP se poate spune cu hotărîre că este cel mai important din câte au rulat în cursul ultim ilor aiiî, deoarece a marcat un

progres decisiv în technica cinematografiei. Acest film este în întregime colorat, ceeace s’a realizat pentru prima oară. In rolul lui Becky Sharp apare frumoasa Miriam Hopkins. Redăm mai jos subiectul filmului, povestit de ziarista pari­ziană Natalie Pilenko.„Sărmană fe tiţă , plângi şi citeşti scriptura. Crezi că vei fi fericită fiindcă eşti bună... Nu, nu. Bărbaţii iubesc femeile bogate şi frumoase. Pe bărbaţi îi poţi păcăli uşor po- vestindu-le istorioare bine tic lu ite şi îm podobite cu minciuni sentimentale.Dar, înainte de toate, da, înainte de toate, să nu iubeşti pe nici unul din ei.

guvernantă, ocupând aceleaşi încăperi cu servi­to rii şi asaltată cu gânduri de cucerire de către băeţii maî mari ai stăpânului. Eram Becky Sharp, neînsemnată şi săracă.Când Rawdon -— soţul meu — a făcut dîn mine o femee care putea să se prezinte alături de el, m’am jurat să-l fac cu mult mai puternic de cât erau cei mai puternici.Am cumpărat — după dorinţa m ea— to t felul de îmbrăcăminte, iar cu restul banilor ce ne-a rămas, am închiriat un apartament în cel mai central cartier al Londrei.

** *

...Curând nu existau la Londra tineri cari să nu pretindă onoarea de a f i invita ţi la supeurile mele. Trebuia să vezi mesele mele încărcate cu argin­tărie şi porţelanuri — cu fructe şi vinuri franţuzeşti— dantelele fine ale perdelelor mele şi lacheii mei cu mănuşi albe. Aveam cai superbi în graj­durile mele şî trăsuri cu emblemele lui Rawdon. Dar toate acestea necesitau parale — multe parale. ...Prietenii lui Rawdon mă lăudau şî mă curtau neîntrerupt, iar eu mă jucam cu ei de par’că ar fî fost marionete....Eşti cinstită şi tim idă, fe tiţa mea... Crezi că to ţi a;. bărbaţi cari, atraşî de mine, frecventau partidele de joc de cărţi ar f i riscat să piardă averile lor jucând cu soţul meu, dacă n'ar f i sperat să mă cucerească într'o zî ? Şi crezi că

. m’ar f i iub it cu atâta ardoare dacă nu eram sigură de mine ? Şi eram sigură, deoarece sim-

ca un castel de cărţi. Şi n'a mai rămas absolut nimic.Unul dintre bărbaţii cari aveau ură pe mine, îl forţă p<» soţul meu să-i achite o datorie veche de 400 L., dar soţul meu n'avea nici un penny. Am alergat imediat la marchixul de Steyne. M ’a prim it zâmbind. Nu voiu uita niciodată acest moment. Eram ruinată. Marchizul a lăsat să cadă între rozele cu care acoperise genunchii mei, patru bancnote a 100 de lire — cari erau sal­varea onoarei soţului meu. M ’a p riv it to t zâm­bind cu priviri arzătoare şi cu buze întrede­schise. Am fost nevoită să-l primesc în casa mea chiar în aceeaşi seară în care Rawdon se dusese să-şi achite datoria. M icile dorinţi ale adoratorilor mei, erau nimicuri faţă de violenţa nebună a lui Steyne.Dar Rawdon, care suspecta totul, s'a înapoiat pe neaşteptate.

Nu mi-a mai rămas nimic. Toţi au fugît de mîne ca de o leproasă, imediat ce soţul meu m'a alungat.Am plâns nopţi întregi — nu din cauza gerului— deşi mâinile îmi erau îngheţate, ci dîn cauza

că nu-l voiu mai vedea pe acel bărbat — singurul pe care l-am iub it.Acum nici nu mai plâng. Vinul roşu stinge bine, ca şi Şampania, trecutul.Dă-mi te rog sticla de sub pat...Nu-mi place să-mi reamintesc..."

c

T e a tru ! Comedia (Cărăbuşi: „Apropo Tânase" revista în 2 acte si 32 tablouri de N. Kiritescusi P.Andreescu.

D. Tănase ne-a prezentat în prima zi de Crăciun un spec- iacol revuistic de mare amploare. ,,Apropo Tănase" este o revistă excepţională, care întruneşte fastul desăvârşit cu humorul de cea mai bună calitate.D-nii N. Kiriţescu şi P. Andreescu au meritul de a fi alcătuit un text caracterizat prin o mulţime de momente şi situaţii neexploatate până azi. Sketchlul procesului senzaţional bunăoară, sau scena vânzătorilor ambulanţi, sunt scene admirabil găsite.Dintre cele 32 tablouri ale revistei, menţionăm — în afara scenelor de humor mai sus pomenite la care am putea adăoga sketchul „Hercules" — superbele realizări picturale şi coreografice ale următoarelor scene: Prologul, Veneţia, Opiumul, Dantelele precum şi cele două finaluri ale actului Işi ||, __ mai ales acesta din urmă. D-nii Caramanlău şiRohrhofer — care-au făcut decorurile —- d-na Virginia Tânase — sub a cărei supraveghere s'au făcut costumele — se pot fe lic ita . Deasemeni d. N. Kiriţescu realizatorul unor minunate tablouri de ansamblu.In fruntea interpretării a strălucit inepuizabilul Tănase de la spectacol la spectacol mai tânăr, mai în vervă şi ma; bine dispus. A spus cupletul, a cântat, a dansat, cu vio i­ciune extraordinară. A lături de D-sa, marea isbândă a spec­tacolului revine scăpărătoarei Mia Apostolescu un pachet de nervi, temperament, entuziasm, vioiciune, dăruită publi­cului pe aripile unui form idabil elan. Fiecare scenă a acestei

neîntrecute stele, este urmărită cu răsuflarea oprită, căci Mia Apostolescu — veritabil star ame­rican aterizat pe scene româneşti — este deadreptul cuceritoare, uluitoare, cu dansul, cu cântecul şi mai ales cu ochii ei, mereu neastâmpăraţi, mereu luminoşi şi pătrunzători.D-na Olga Soiomoneanu a cântat cald, insinuant, mângâietor ariile care i-au fost încredinţate, în vreme ce d-ra Maud M ary a fost mult aplaudată în rolurile de „femme fa ta le “ pe care le-a interpretat. Glas plăcut are d-ra Liana Mihăilescu. Un element care se afirmă este d-ra M ărie - Jeanne. Aurel Munteanu a fost unul dintre sărbătoriţii noului spectacol al Cărăbuşului. Antrenant, în plină vervă, d. Munteanu a spus excelent cupletul lui din prolog pentru a fi apoi un îndrăgostit veritab il în romanţioasa scenă „Păsărel".Al. Giugariu a completat strălucit trio-ul fruntaş al echipei masculine de la Cărăbuş, fiind mult aplaudat în sketchul procesului.

Piu Mironescu — a dovedit din nou frumoase în ­suşiri vocale — N. Roman — excelent în toate apariţiile I. Dinescu, G. Trestian şi ceila lţi au completat ansamblul.Dealungul întregului spectacol de fast, de beţie de lumină şi culoare, răsună melodiile originale de stră­lucită inspiraţie ale compozitorilor G. Dendrino şi P. Andreescu.M eritul frumoaselor evoluţii coreografice revine d-nei Floria Capsali şi lui Clark Nichols.D. Tănase poate f i mulţumit. A început strălucit anul 1936. Căci „Apropo... Tănase" va face cu si­guranţă mare serie. |Q(ţ G o ,ea

No. 468 —

1— Pag.

In a c e a s tă p a g in ă de sus tn jos : D. C . T ă nase în s k e tc h u l H e rc u le s . D. C . G iu ­g a r iu în t r 'u n s k e tc h m u lt a p la u d a t a l p r im u lu i a c t .D. T â nase ţ i d - ra M ia A p o s to le s c u fn scen a m a z u rc ii.F a s tu o su l f in a l a l a c tu lu i I I . Se v ă d in p r im u l râ n d D -na O lg a S o io m o n e a n u , D -n ii C . T â nase , A u re l M u n te a n u şi in m ij lo c M ia A p o s to le s c u .C e i c in c i in te r p r e ţ i a i m u lt a p la u d a tu lu i q u in te t v o c a l „ E r a î n t r ’o M a r ţ i la c i ­n e m a " .

(F o to g ra fii Ig n a t)

sau asasinatul dîn

R E Z U

J a p p

UL C A P I T O L E L O R P R E C E D E N T E

In t im p u l pe c a re - l p e tre c la L o n d ra , H e re u le P o iro t şl a ju to ru l tă u C ă p ita n u l H a s tin g s , se duc la te a t r u . P r in t r e n u m e re le te a t r u lu i de v a r ie t ă ţ i se p ro d u c e şi C a r lo t t a A d a m s . c a re p re z in tă o fo a r te re u ş ită im i ta ţ ie a a c t r i ţ e i J a n e W ilk in s o n . Jane , c a re în v ia ta e i p a r t ic u la r ă e s te L a d y E dg - w a re , o c u p ă un sca u n în d ă r ă tu l lo r şi a p la u d ă fo a r te e n tu z ia s m a tă p e r fo r m a n ta d - re i A d a m s .In u rm ă , J a n e v in e la P o iro t ş i- l p o f te ş te să su­peze in a p a r ta m e n tu l e i. M iss A d a m s fa c e p a r te d in t re i n v i t a ţ i i a c t r i ţ e i , c a şi B ry a n M a r t in un c e le b ru a c to r de c in e m a .Ja n e î l ro a g ă pe P o iro t să se d u că la s o ţu l său şi s ă - l c o n v in g ă s ă - i a c o rd e d iv o r ţu l .L o rd u l E d g w a re î l p r im e ş te pe P o iro t , sp u n ă n d u -î că e a b s o lu t de a c o rd să d iv o r ţe z e de L a d y E dg ­w a re şi că i-a şi t r im is , m a i de m u lt. o s c r is o a re în a c e s t sens.E d g w a re e s te g ă s it a s a s in a t. B ă n u e lile c a d a s u p ra J a n e i, d a r P o ir o t o c re d e in o c e n tă , de ş i B ry a n M a r t in i -a spus că a c e a s ta ş i-a e x p r im a t d o r in ţa de a -ş i u c id e s o ţu l, sp re a se p u te a r e c ă s ă to r i cu D u ce le de M e r to n .P o iro t , H a s tin g s şi cu in s p e c to ru l J a p p d e la S c o t- la n d Y a rd , ia u in t e r o g a to r i i s e c re ta re i şi v a le tu lu i L o rd u lu i E d g w a re .

PROBABILITĂŢI

ne părăsi, iar P o i r o t mă luă de braţ şi intrarăm în Regent's Gate, unde ne aşezarăm pe o bancă izolată.— Acum abia înţeleg r o s t u l trandafirului d-tale.— îi spusei eu răzând. Dar în momentul acela cre- dcam că înnebuniseşi.El dădu din cap serios.— Vezi, Hastings, secretara aceasta este o mar­toră primejdioasă pentrucă minte. A i văzut cu ce siguranţă spunea c’a văzut figura vizitatoarei ? Mi-am dat însă imediat seama că aceasta era o imposibilitate. Venind din birou, mai înţeleg, dar nu intrând. Am făcut atunci o mică expe­rienţă, al cărui rezultat a fost exact cel la care mă aşteptam şi apoi i-am demonstrat doamnei că minţia. A i văzut cum şi-a modificat imediat declaraţia ?!— Nu însă şi convingerea — obiectai eu. — La urma urmelor, vocea şi mersul cuiva constituesc tot ce poate fi mai caracteristic la o persoană.— Intoarce-te cu câteva zile îndărăt. Iţ i amin­teşti de seara petrccută în foto liile unui teatru...— Carlotta Adams ? A ! dar în cazul acesta este un geniu.— 0 persoană bine cunoscută nu e greu de imi­tat, dar trebue să recunosc că această domni­şoară este dăruită cu calităţi excepţionale. Cred c’ar putea amăgi foarte bine chiar şi cel mai expert ochiu, fără concursul luminilor sau al distanţei...— Poirot — strigai — nu e cu putinţă. Asta ar

Mici sfaturiScherk

j y 'LUa:3

Vâ va iubi mai mult do ­ Uamnă dacâ-l scăpaţi dş

3co

tortura cotidiană, dedu- 0 0

pa ras. Oferiţii un flacon K

de TARR, care suprimă ousturimea rasului, nete­ —i

zeşte pielea şi’l fereşte( /y *

Ode infecţii. Flacoane â %

Lei 51, 72 şi 129. <LU

O p u d ra ca re «ţine»—1 <u

este pudra cMystikum» AOL

Scherk. Superioarâ tutu­ Oror celorlalte prin puri­ CO

tatea şi fineţea ei. Are LU

un parfum delicat şi per­ uX

sistent. Cutii â Lei 35,75 LU

şi 130.

Machilajul natural<CXL

caracteriseazâ femeia Z

elegantă. Si Dvs. veţi reu­ oşi sa fiţi «naturală» între­ <buinţând fardul «Mysti- i—« zkum» Şcherk — care <adera perfect dându-vâ zacea nuanţă veritabila LU

Npe care bărbaţii o LU

CC

apreciază atât de mult. Q-LU

Cutia Lei 70.- O i

fi o coincidenţă fantastică.— Depinde, cum o iei Hastings. Privită dintr’un anvimit unghiu, afacerea nu are câtuşi de puţin aerul de coincidenţă.— Dar ce interes ar fi avut Carlotta Adams să-l ucidă pe Lordul Edgware. N ici nu-1 cunoştea măcar.— De unde ştii că nu-1 cunoştea ? Nu te grăbi astfel Hastings. Poate exista între ei o legătură despre care noi nu ştim nimic. Nu spun că asta ar fi numaidecât teoria mea,— Atunci, ţi-ai şi făcut o teorie.— Da, probabilitatea amestecului d-rei Adams în această crimă, mi-a apărut dela început.— Dar Poirot....— Stai, Hastings. dă-mi voie să-ţi fac o mică expunere. Lady Edgware discută fără cea mai mică rezervă, despre relaţiile dintre ea şi soţul ei, ba merge până acolo încât să spuie c’ar avea poftă să-l ucidă. Şi asta n’o auzim numai noi. Ci încă un chelner, camerista ei, Bryan Martin şi, cred că şi Carlotta Adams. Mai sunt şi per­soanele cărora li s’au repetat ̂_;Ste cuvinte. Cine l-ar fi putut ucide, deci, pe Lordul Edgware ? Soţia lui.Acum, presupunând că mai există cineva ani­mat de sentimente asemănătoare faţă de^ lord, iată că are şi un ţap ispăşitor la îndemână ! Şi în ziua când Jane Wilkinson, cuprinsă de mi­grenă, anunţă că-şi va petrece seara acasă, pla­nul este pus în aplicare.Lady Edgware, trebue să fie văzută intrând în Regent Gate. E i bine, e văzută. Ea merge chiar până la a-şi declara identitatea. Ah, c’esţ un peu trop ga ! A r da de bănuit chiar şi unei stridii.Şi încă ceva, un amănunt de mică importanţa, recunosc. Femeea care-a venit ieri seara în Re­gent Gate, era îmbrăcată în negru. Jane W il­kinson nu poartă niciodată negru, ne-a spus-o. Să presupunem deci, că femeea de ieri seară nu era Jane Wilkinson. Crima să fie oare opera acelei femei ? Sau a mai intrat în casă o a treia persoană, care l-a ucis pe lordul Edgware ? Şi în cazul acesta a intrat persoana înainte, sau după presupusa vizită a Lady-ei Edgware ? Dacă ucigaşul a venit după ea, ce i-a spus femeeaLor- dului ? Cum şi-a explicat prezenţa ? A r fi putut să-l înşele pe valet, care n’o cunoştea şi pe se­cretara, care n’a văzut-o de aproape, dar nu pu­tea spera să amăgească un soţ. Sau poate că la intrarea ei, acesta nu mai era decât un cadavru? Să fi fost oare Lordul Edgware ucis, înainte ca ea să-şi fi făcut apariţia, între orele 9 şi 10 ?— Destul Poirot ! strigai eu. — îm i produce ameţeală.

— Nu te nelinişti prietene, nu facem decât să trecem în revistă probabilităţile. E întocmai ca şi cum am încerca mai multe rânduri de haine. Aceasta se potriveşte? Nu; face creţuri la umeri. Dar aceasta ? Da, ceva mai bine, dar nu e destul de largă. Astălaltă e prea mică. Şi aşe mai departe, până când ajungem la costumul perfect : adevărul.— Pe cine bănueşti de un complot atât de ori­bil ? — întrebai eu.— A, în privinţa aceasta ar fi prematur să vor­besc. Trebue să vedem mai întâi care-a fost motivul dorinţei de suprimare a Lordului Edgware. Este în primul rând, nepotul, care trebue să moştenească atât titlul cât şi averea. Asta-i poate puţin cam prea evident. Şi pe urmă în ciuda dogmaticelor păreri ale d-rei Carroll, se pune chestiunea inamicilor. Lordul Edgware părea un om care-şi putea face uşor duşmani.— Da — recunoscui eu — asta aşa-i.— Criminalul, oricine o fi fost el, s’a crezut la adăpost. Adu-ţi aminte Hastings că dacă nu şi-ar fi schimbat programul, în ultimul moment, Jane W ilkinson n’ar f i avut niciun alibiu. Cu greu ar fi putut dovedi că rămăsese în camera sa dela hotel Savoy. A r fi fost arestată, judecată şi pro­babil, spânzurată.Mă înfiorai.— E însă ceva care mă nedumereşte — continuă Poirot. — Dorinţa de-a o învinui este clară—dar ce rost are acea chemare telefonică ? Pentru cei s’o fi telefonat la Chiswick şi odată ce s’a sta­bilit prezenţa ei acolo, mai înainte de-a pro­ceda la... ce ? Asta se petrecea la 9 şi 30 cu si­guranţă înaintea crimei. Dar acesta nu poate fi ucigaşul, care-a aranjat ca totul să se ridice împotriva Janei. Atunci, cine-a fost ? S’ar părea că avem aci două tabere.Mă, înfiorai, aiurit.— Ar putea fi o simplă coincidenţă— observai eu.— Nu, nu, prea multe coincidenţe. Acum şase luni o scrisoare a fost interceptată. Pentru ce ? Sunt aci prea multe lucruri ce par inexplicabile. Trebue să existe o legătură între ele.Tăcu câteva secunde, dus pe gânduri, apoi reluă :— Povestea aceea pe care Bryan Martin a venit să ne-o spuie...— Dar, Poirot, aia n’are nici o legătură cu afa­cerea aceasta...— Eşti orb, Hastings, şi cu tot dinadinsul obtuz. Nu vezi că toate aceste piese mărunte se adună, constituind o figură care se va contura din ce în ce mai precis.Găsiam că Poirot era prea optim ist. Din toată această afacere mă alesesem doar cu o straşnică durere de cap. Lucrurile-mi păreau departe de a se clarifica.— Nu se poate — mă revoltai eu brusc. — N ’o cred pe Carlotta Adams capabilă de o asemenea acţiune...Dar n'apucai să isprăvesc această frază şi-mi amintii de ceeace spusese P o i r o t cu privire la „lăcomia banului” . Era aceasta oare cheea enigmei. Simţiam

SCMErRK

rorloseşteştiţi nimic

' , v „ H m n S& cunou A . . . t^r’ndevâr timp iU

L o iiO J Dal©F a

cherfe

Atone, este intr ad^ herkl Si tenul

aşteţi ^ ' 0nea, repeCJe devenindDvs. se va «ndr p neap6rat 0curat V proaspa . f\acoane

inc, , Co .» ¿75"-

(LoH u nea de la i8 1 103“, ' * * ' • 30° "

că P o i r o t fusese inspirat în seara aceea. El o văzuse pe J a n e in prim ejdie, din cauza fi- rei sale ciudata şi egoiste, iar pe C a r l o t t a , ră tăcită de avariţie .— Nu cred că ea a com is crim a, H astings. E ste prea rece şi prea ponderată pentru asta. P oate n ici nu i s ’a spus că se va co­m ite o crim ă. Poate c ’a fost u tilizată , fără ca ea să ştie despre ce era vorba. Dar atunci...Se întrerupse, încruntându-se.— Dar în cazul acesta ea este un acceso­riu... Vreau să spun că va c it i astăzi ju r ­nalele. î ş i va da seama...P o i r o t scăpă un strigăt.— Repede, H astings, am fost orb, im becil. Un tax i, im ediat.M ă uitai uim it la el. O maşină trecea tocmai atunci pe dinaintea noastră. El o chemă şi sări în ea.— La C arlotta Adams, vrei să m ergi ?— M ais oui, mais oui. Repede H astings, repede. F iecare m inut e preţios. In cartea de te le fo n nu poate fi. Dar la teatru ?C e i dela teatru nu prea voiau să ne dea adresa C a r l o t t e i , dar P o i r o t reuşi în ce le din urmă să-i înduplece. O cupa un apartam ent într'un mare imobil lângă Sloane Square. Dădu ordin şofeurului să meargă într'acolo. P o i r o t îşi frângea mâinile de enervare.— Numai de n ’aş veni prea târziu , H astings. Numai de n ’aş a junge prea târziu, repeta el febril.— P en tru ce toată această grabă ? Nu în ţe ­leg. Ce înseam nă asta ?— înseam nă că m i-a trebuit foarte m ult spre a-mi da seama de un fap t care săria în ochi. Ah, mon Dieu, numai de n ’ar fi prea târziu.

O N O U Ă C R IM Ă

lui P o i r o t , a sti că nu

avea duşmani. L u cru rile m erg cu totu l a ltfe l in America...— O, ştiu , domnule. Am c it it şi eu despre bandiţii din Chicago şi am văzut cât de incapabilă este p oliţia de acolo — nu ca a noastră.P o i r o t confirmă, dând din c a p ; cu asta nu mai avea ne­voie să dea vreo explicaţie.Privirile sale se opriră asupra unei mici valize, ce se atla pe un scaun. # ^— M iss Adams a luat asta cu ea, ieri seară când ap lecat ? „ , „— B a a p lecat cu ea de dim ineaţă şi cand s a întors,după ora ceaiu lu i, n ’o mai avea.— S i-m i p e r m iţ i s ’o d e s c h id ? . A l i c e B e n n e t t a r .f i permis acum orice. C a mai toţi oamenii bănuitori, odată ce i se spulberase neîncrederea, erauşor de manevrat. _ . . .Valiza nu era încuiată. P o i r o t o deschise. M a apropiai şieu, uitându-mă peste umărul său.__ V e z i H a s t in g s , v e z i ? murmură el em oţionat.

RĂPEŞTELOOOBNICUlUNEI BLONDINE DE 1^ ANI

Deşi nu înţelegeam motivul ag itaţie i îl cunoşteam destul de bine pentru se frăm ânta degeaba.Apartam entul d -rei A d a m s se afla la primul eta j. P o i r o t urcă scările fără a mai aştepta liftul. Bătu la uşe şi apoi sună. După câteva se­cunde, ne ieşi înainte o fem ee între două vârste, cu părul strâns într'un coc pe ceafă . O chii-i erau înroşiţi, ca şi cum ar fi plâns.— M is s A d a m s ? — întrebă P o i r o t . Femeea-1 privi lung.— Cum, n ’aţi a fla t ?— Să aflu ? Ce să aflu ?Figura fem eii pălise. Ea continuă cu glasul scăzut.— E m oartă. A m urit în somn. M ititica . P o i r o t se rezemă de p erete .— P rea târziu, — murmură el.A g ita ţia lui era a tâ t de vădită, încât femeea-1 privi mai atentă .— Mă ie rta ţi, d-le, sunteţi un prieten al ei ? Nu-mi am intesc să vă mai f i văzut pe aici...P o i r o t nu răspunse la această întrebare.— A i chem at doctorul ? Ce-a spus ?— Că a luat o doză prea m are de narcotic . Oh, ce păcat. O fată atât de drăguţă.E l spune că a luat V eronal.P o i r o t se îndreptă.— Trebue să in tru — zise el autoritar. Femeea părea însă bănuitoare.— Cred că... — începu ea.— Trebue să mă laşi înăuntru. Sunt de­tectiv şi vreau să cercetez îm p reju rările , în care-a m urit stăpâna d-tale.Femeea scoase un mic strigăt şi se dădu înlă­turi, iar noi pătrunserăm în apartam ent.— Ceeace ţi-am spus acum — reluă P o i r o t autoritar — este s tr ic t confid enţial.T o ţi ce ila lţi trebue să continue a crede că m oartea d-rei Adams se datoreşte unei sim ple întâm plări. Dă-mi te rog numele şi adresa m edicului pe care l-ai chem at.— D -rul H eath, C arlisle Street 17.— Şi num ele d-tale ?•— B en n ett — A lice B en n ett.— E ra i foarte ataşată de M iss Adams, după cât văd, M iss B ennett.— O da, domnule ! E ra o fa tă atât de dră­guţă, de cum secade. 0 serviam de un an. E ra cu totu l a ltfe l decât ce le la lte actriţe .

Dibaciul ei Truc

O adevărată Lady. F in a şi m anierată.P o i r o t o asculta cu a ten ţie şi simpatie.— A ceasta a fost probabil o adevărată lovi­tură pentru d-ta. — zise el amabil.— O, da, domnule. I i aduceam ceaiu l, la 9 şi jum ătate, ca deobiceiu şi am găsit-o în tinsă în pat. Doarme încă, mi-am spus.Am lăsat apoi tava pe m ăsuţă şi m’am apu­cat să trag draperiile. U nul d in tre inele se înţep enise însă pe bară,, aşa c ’a trebuit să trag tare pentru a-1 desprinde şi am făcut m ult sgom ot. M are m i-a fo st m irarea când întorcându-m ă am văzut că nu se deşteptase.Ş i apoi deodată, am observat că era ceva nenatural, în felu l cum sta întinsă. M ’am apropiat şi i-am atins mâna. E ra rece ca gheaţa, domnule, şi atunci speriată, am stri- gat-o.Se opri ştergându-şi ochii.__ Da, da, — zise P o i r o t com pătim itor, — ^în te lee m âhnirea d-tale. Lua des M iss __Adams din pastilele a ce s te a ? V V T U f V T V U F A H I T— Câteodată, când o durea capul lua nişte W J £ £ j l £ j J J J j T T l M 1 pilu le, pe care le ţinea în tr ’un flacon , dar d-rul spune că aseară a luat altceva.— N ’a venit nim eni la ea aseară ?— Nu, pentrucă d-ra a plecat.__ Ş i nu cumva ţi-a spus unde se ducea ?— Nu, domnule. A plecat de acasă pe la ora şapte.— A h a ! Şi cum era îm brăcată?— P u rtă o rochie neagră şi o pălărie de aceeaşi culoare.P o i r o t se uită la mine.— N ’avea n ici o b iju te rie ?-— Numai şiragul de perle, pe care-1 poartă deobiceiu.— Şi m ănuşi... mănuşi cenuşii ?— E x a c t, d-le. M ănuşile ei erau gri.— Aha ! Acum, f ii bună şi spune-mi în ce stare de sp irit se afla ? E ra veselă, em oţio­nată ? T r is tă ? Nervoasă ?__ M i-a părut foarte bucuroasă. Zâmbeaîn tr ’una ca un copil care pregăteşte o poznă.— La ce oră s ’a în tors ?— Cu puţin după ora 12.— Ş i cum era atunci ?— Grozav de obosită.— Nu era turburată ? sau tristă ?— A nu, dnmnule. Părea foarte m ulţum ită, ca de un lucru reuşit, dar trecu t. A vrut apoi să cheme pe cineva la tele fo n , dar pe urmă s ’a răsgândit spunând că o va face a doua zi.__ A h ! exclamă P o i r o t şi ochii îi scânteeară—Nu cumva ai auzit numele persoanei pe care a chem at-o ?— Nu, domnule. A ceru t doar num ărul şi a aştep tat. Apoi operatorul i-a spus ca deo­biceiu : „vă dau im ediat legătura“ , m iss Adams a răspuns, „AII r ig h t“, apoi deodată a căscat şi a sp u s: O, nu mai pot, sunt prea obosită şi a pus recep torul la loc, în ­cepând a se desbrăca.— Dar nu-ţi am inteşti m ăcar numărul pe care l-a ceru t ? încearcă . A sta ar putea fi de mare im portanţă.— îm i pare foarte rău dar nu pot spune decât că era un număr V icto ria .— A m âncat sau băut ceva, înain te de cu lcare ?— Un pahar cu lapte cald, ca deobiceiu.— Ş i cine i l-a preparat ?— Eu.— Ş i n ’a venit nim eni aci ie ri seară ?— Nimeni.— Dar mai înain te , în cursul zilei ?— După cât îmi am intesc, n ’am prim it n ici o vizită. M iss Adams a luat dejunul şi ceaiu l în oraş şi s ’a în tors la ora 6.— Când v’a venit laptele ? A dică laptele pe care l-a băut ie ri seară ?— I-am dat din laptele de după masă acela pe care băiatul îl lasă regulat la uşe, la ora 4. Dar, sunt sigură că laptele n ’a avut nim ic. Am băut şi eu din el, azi de dim ineaţă la ceai ! Ş i doctorul spune că ea a luat singură otrava aceea.— S ’ar putea să mă înşel — zise P o i r o t - Da, s ’ar putea să mă înşel. Am să vorbesc cu m edicul. Dar vezi d-ta. M iss Adams

La 35 ani, Liliana Dor« val îşi puse în cap cu tot

dinadinsul să răpească unei blondine de 19 ani iubirea logodnicu­lui ei, bogat industriaş. Fiind deşteaptă şi şi« reată, ea reuşi făcân»

du-se aşa de tânără şi de atrăgătoare ca şi rivala

sa. Citise ce se spunea prin ziare de descoperirea

făcută la Viena a unui element natural conţinut în piele, nu« mit Biocel, care redă oricărei epider« me tinereţea şi frumuseţea. Când află ea că acest element este astăzi unul din ingredientele Cremei Tokalon Bio­cel, aliment pentru piele, ea o între» buinţă în fiecare zi. — In timp de o lună, sbârciturile au dispărut cu desăvârşire şi pielea i se făcu aşa de fragedă şi limpede ca a unei fete tinere.Când pielea îşi pierde Biocelul na. tural, muşchii obrazului slăbesc şi se formează sbârciturile şi liniile urâte; când i se redă Biocelul, sbârciturile dispar. Profesorul Dr. Karl Stejskal de la Universitatea din Viena a reuşit a obţine această preţioasă substanţă din pielea unor animale tinere alese cu îngrijire. întrebuinţând în fiecare

seară, înainte de culcare, Crema To. kalon, aliment pentru piele, celebra Cremă de Paris, orice femeie poate să se scape repede şi uşor de Sbârcl turi, să reîntinerească o piele îmbi. trânită şi ofilită şi să arate cu 10—20 de ani mai tânără: Se garantează exce. lente rezultate, altfel banii se restitue. De vânzare la toate farmaciile, dro> gheriile şi parfumeriile din ţară. Noi preţuri reduse: Crema Tokalon, culoa­rea albă, la Lei 50.—, Crema Tokalon aliment, culoarea roză la Lei 60 —

C e a m a î p e r f e c t avopsaa da păr

IM E D I A “ SSftiPRIMUL INSTITUT COSMETIC MEDICALBULEVARDUL CARO L. 39 TELEFON 3.»2-73

D -N A D r. M . R A B IN O V IC I d e rm a to lo g specia lizata la Paris şi V iena, tra te a itf :

negi, p is tru i, coşuri, e tc . în g r ijire a fe fe i cu horm oni şi masage pneumatice. D istrugerea d e fin itiva şi fâ râ c ica trice a pârului de prisos. Slâbirea lo ca la a corpului prin m asaje e lectrice , c u r s d e g i m n a s t i c a .

C onsu lt. 10— 12 şi 3— 7 p. m. C onsu lt, g ra tu ite M ie rc u r i 11— 12 a. m.

Dr. B. LAVERMedic de sanatoriu, chirurgie,

Boli de Femei Genito-Urinare

Consult 3—5 p. m.B-dul Carol 45. Tel. 3.20.72 Dr. Elisabeta Molnar

Medic stomatolog al Casei Cen­trale, Chirurgie şi ¡ucrări dentare.

C o n s u l t 3 —5

Str. Brezoianu 29, Et. I.

Conţinutul era fo arte sugestiv: două cutii cu farduri, două talonete menite să înalţe cu doi tre i centim etri, o pereche mânuşi gri, înfăşurate în hârtie pânzată şi o adm irabilă perucă blondă, în nuanţa exactă a părului J a n e i W i l k i n s o n , şi coafată întocmai cum se coafa ea, cu cărare la mijloc şi bucle pe ceafă._ Te mai îndoeşti acum, H astings ? — zise P o i r o t .Cred că până atunci mă îndoisem, dar acum evidenţa era prea strigătoare.Poi rot închise valiza la loc şi se întoarse spre menajeră.— Nu ştii d-ta cu cine a luat masa ieri seară, M iss Adams ?— Nu.— Nici cu cine a prânzit, sau a luat ceaiu l ?— In privinţa ceaiu lu i nu v’aş putea spune nim ic, dar cred că la prânz a fost cu M iss D river.— Miss D river ?— Da. Cea mai bună prietenă a ei. A re un salon de mode, în strada M o ffa tt, cum ieşi din Bond S treet, şi poartă firm a Genevieve.Poi rot îşi notă această adresă în carnet, sub aceea a doc­torului.— încă ceva, madame. Nu cumva îţ i am inteşti vreun cuvânt sau gest, pe care să-l f i observat la dom nişoara Adams ieri, după ora şase şi care să-ţi fi părut neobi­cinuit, sau sem nificativ .Femeea rămase câteva secunde pe gânduri.— Nu pot spune aşa ceva — zise ea în cele din urmă. — Am întrebat-o dacă nu voia să-i fac ceai şi m i-a răspuns că băuse mai de vreme.— 0, a ş a ,— o întrerupse P o i r o t . — Iartă-m ă, continuă te rog.— După aceea, a scris n işte scriso ri, până’n m om entul când a plecat iar.— A ! scrisori ? Ş i nu ştii cui a scris ?— Ba da, domnule. In fond n’a fost decât o singură scrisoare de câteva pagini, pe care a trim is-o surorei sale din W ashington . Am u itat să vă spun că-i scria regulat, de două ori pe săptămână şi a lu at p licu l cu ea, pentru a prinde poşta. D ar a u ita t s ’o puie la cutie.— Atunci scrisoarea se mai a flă încă aci ?— Nu domnule, pentrucă am expediat-o eu. Ş i-a am intit de aceasta tocm ai pe când se culca şi a trebu it să dau o fugă bună, până la poştă, dar adăugând încă o marcă şi plătind pentru în târziere, are să plece.— Şi e departe o fic iu l ?— Nu domnule, im ediat după colţ.— Ai încuiat uşa după d-ta, când ai p lecat ?Menajera se uită fix la el.— Nu, domnule. Am închis-o doar, cum fac întotdeauna, când mă duc să expediez o scrisoare.Poi r ot dădu să spuie ceva, dar se opri.— Vreţi s ’o vedeţi, domnule ? — zise menajera cu ochii plini de lacrimi. — E atât de frum oasă !

C A U N C O P IL OBO SIT

0 urmarăm în dorm itor.Figura C a r l o t t e î A d a m s era ciudat de calmă, şi părea cu mult mai tânără decât în seara când o întâlnisem, pentru prima dată, la Savoy. A vea aerul unui copil obosit, ce dormia un somn adânc.In vreme ce o privia, figura luî P o i r o t , luă o expresie ciu­dată şi-l văzui făcând semnul crucii.— J ’aî fait un serm ent, H astings (am făcut un jurământ), îmi zise el, pe când scoboram scările.Nu-i pusei nici o în trebare . Bănuiam despre ce era vorba. După câteva minute reluă :— Mi s’a luat to tu şi o p iatră de pe inimă. A tunci când am aflat despre asasinatul Lordului Edgw are, era şi ea moartă. Asta mă consolează. Da, şi încă foarte m ult.De aci ne duserăm la doctorul, a cărui adresă ne fusese dată de către menajeră şi găsirăm un bătrânel, cam ta re de ureche şi cam zăpăcit. Auzise de P o i r o t şi se declară încântat că avea ocazia să-l cunoască personal.— Şi ce pot face pentru dvs., d-le P o iro t ? întrebă el după, primul schimb de curtoazii.— Aţi fost chem at azi de dim ineaţă, domnule doctor, la căpătâiul unei dom nişoare C arlotta Adams.— 0, da ! B ia ta fată. Bună actriţă . Am fost de două ori la reprezentaţiile ei.Ce păcat de un asemenea ta len t ! Ş i Ce s fâ rş it stupid. Oare ce le-o fi îndem nând pe aceste fete să se in to x ice cu stupefiante ?— Credeţi deci că lua droguri ?— Ca profesionist, n ’aş putea spune aceasta. In orice caz pe trupul ei n’am văzut n ici o urmă de înţepătură. Şi cred deci că le lua pe cale bucală. M enajera ei spunea că fata dormia bine. Dar ce ştiu fem eile acestea ? Se pare c ă din când în când obicinuia să ia V eronal.— Ce vă face să presupuneţi asta ?

■ Dacă în tind eţi puţină pudră A ngélus în palmă, ea nu se mai şterge, oricât aţi freca.■ Ş i e fire sc să fie aşa : una din caracteris tic ile Pudrei A ngélus L ou is-P ilip p e este că, în loc să se depună la suprafaţa epiderm ei, ea pătrunde în celu lele superficiale şi se incorporează în piele.■ Adaptându-se cu lorii tenului, respectându-i transpa­renţa, neacumulându-se în pete neregulate, ea dă obra­zului un aer ca tife la t şi prim ăvăratec; o în fă ţişare de naturaleţă pe care nu i-o poate asigura n ici-o pudră de orez.■ Studiată timp de 15 ani, descoperită şi pusă la punct de m arele sp ecia list în arta cosm eticei, experim entată de stelele dela Hollywood, acele cunoscătoare atât de d ific ile , Pudra L ouis-Philippe este faţă de produsele

socotite până astăzi casuperioare, ceeace este viaţa faţă de o pictură. ■ F oarte d iscret par­fumată, Pudra Angélus L ou is-P h ilip p e se pre­zintă în 6 nuanţe în ­cântătoare : naturelle, rachel, ocre rosée, sun- gold şi Su n -T an ; una din aceste nuanţe este aceea care vă trebuie.

Din a c e e a ş i fabricaţie ca celebrul r u j

Angélus

— V ă arăt îndată. Dar unde dracu am pus-o...începu să scotocească într'o casetă.— Aha ! Iat-o .Scoase o poşetă de marochin negru.— M ’am gândit că se va face o anchetă şi-am luat-o cu m ine, de teamă să n ’o do­sească m enajera.Deschizând poşeta, el scoase o cutiuţă de aur, pe care se aflau iniţialele C . A . în rubine. Era o tabacheră de mare valoare. Doc­torul o deschise ; era plină cu un praf alb.— V e ro n a l—zise el laconic.— Ş i ia u itaţi-vă acum la in s­crip ţia aceasta.Pe partea interioară a capacu­lui erau gravate urm ătoarele : .,C. A. dela D. P aris 10 Noem- brie. V ise p lăcu te“.— Zece N oem brie,— zise P o i ­r o t pe gânduri.

— E x a ct. Ne aflăm acum în Iunie. A ceasta pare să in ­dice că prinsese patim a stu ­p efian telor de cel puţin şase luni ; şi cum anul nu e m ar­cat, s ’ar putea să fie 18 luni sau ch iar doi ani şi ju m ă­tate ...— P aris D. repetă P o i r o t pe gânduri încruntându-se.

— Da. V ă spune aceasta ceva ? Apropos, am u itat să vă în treb în tru cât vă in tere­sează acest caz ? Presupun că aveţi m otive serioase să vă ocupaţi de această a fa ­cere. V reţi poate să ş tiţ i dacă dom nişoara nu s ’a sinu cis cumva? E i bine, nu v’aş putea spune nim ic în această p ri­vinţă. După spusele m ena­je re i, fata era ieri foarte bine dispusă. A facerea aceasta are mai curând aparenţa unui accident şi cred că acesta este adevărul. V eronalul face sur­prize. U nii iau can tită ţi mari, fără n ici un e fec t, iar a lto ra le a ju nge un vârf de cu ţit, pentru a părăsi această lume.— P o t exam ina puţin, poşeta Dom nişoarei ?— D esigur.P o i r o t scoase, pe o măsuţă, conţinutul poşetei. Era o batistă fină, având brodate într'un colţ lite re le C . M . A ., un puf, un rouge de buze, o bancnotă de o liră, bani mărunţi şi o pereche de ochelari.P o î r o t examina cu interes acest ultim obiect. Erau înrăm aţi în aur, — nişte ochelari severi, academ ici.— C iudat—zise el. —Nu ştiam că M iss Adams purta oche­lari. Dar poate că numai la c it it avea nevoie de ei. Doctorul îi luă şi el în mână.— Nu, aceştia sunt pentru stradă — şi foarte p u tern ici. Persoana care-i purta trebue să fi fo st tare mioapă.— Nu ş t iţ i cumva dacă M iss Adams...— N’am mai avut ocazia s ’o exam inez. înain tea acestei n en orociri. Am fo st chem at doar odată pentru a în g r iji un deget in fec ta t al mena­je re i. Ş tiu însă precis că M iss Adams, pe care am văzut-o cu ocazia aceea câteva clipe, nu purta atunci ochelari.

A D E R E N Ţ A S I N G U R E I

pudre „caligenice

este unul din rarele produse ce se aduc gata fab ricate şi m ontate din P aris,

Astăzi când m ai toate articolele de parfum erie se produc în ţară

Pudra Angélus Louis-Philippe „caligenicä"

PUDRA M CALIGENICĂ

A N G E L U S

R uju l A n g é lu s

P o i r o t mulţumi doctorului ţi plecarăm.Ajungând în stradă, figura lui luă o expresie de nedum erire.— S ’ar putea să mă înşel.— In privinţa trav estire i ?— Nu, nu. A ceasta e ceva dovedit. Mă gândesc la m oartea ei. E evident că a ctriţa ob icin u iasă ia veronal. Se prea poate ca ieri seară, sim ţin- du-se obosită şi enervată să fi vrut să-şi asi­gure un somn bun.A poi se opri brusc şi spre uimirea trecătorilor se plesni cu palma peste frunte.

JE N N Y DRIVER

— Nu, nu, n u ! — strigă P o i r o t . — Cum să se întâm ple acest accident, tocm ai în tr ’un mo­m ent când ar fi fost necesar. Nu poate fi vorba de un accident şi n ici de-o sinucidere. F a ta şi-a ju ca t rolul şi cu asta şi-a semnat sen tin ţa de m oarte. V eronalul a fo st probabil a les pur şi sim plu, pentrucă se ştia că obi- cinuia, din când în când, acest so p orific şi că purta cutiuţa aceea de aur la ea. Dar în cazul acesta, crim inalu l trebue să fi fost cineva, care-o cunoştea foarte bine. Cine să fi acest „D “, H astings ? Aş da m ult să ştiu aceasta. Tocmai atunci, trecea pe lângă noi un taxi. P o i- r o t îi făcu semn să se oprească şi dădu ordin şo­ferului să ne ducă la G enevieve, în M o ffa tt S treet. Era un salon de mode. situat la primul eta j al unei clădiri noui. După ce urcarăm scările, ne pomenirăm dinaintea unei uşi pe care scria „ G e n e v i e v e P l e a s e W a l k I n", şi urmând această invitaţie, ne văzurăm într'o încăpere largă, plină cu pălării. O blondă corpolentă ne ieşi înainte, prîvindu-l pe Poirot cu nişte ochi scrutători şi bănuitori to tod ată .— M iss D riv e r? întrebă P o i r o t .— Nu ştiu dacă d-ra vă poate prim i. Dar ce d oriţi mă rog ?

PRIETENA C A R LO TEI

— Spune-i te rog d -rei D river că un prieten al d-rei Adams, ar vrea s ’o vadă.Dar blonda n'avu nevoie să transmită mai dep arte acest mesagiu, căci o perdea de catifea neagră se trase brusc într'o parte şi o tânără fa ţă , mărunţică, vioaie şi cu pârul de-un roşcat aprins, îşi făcu apariţia .— Ce e ? — întrebă ea.— Dv. su n teţi M iss D river ?— Da. Ce e cu C arlotta ?— A ţi auzit tr is ta veste ?— Ce veste ?— M iss Adams a m urit noaptea trecută. O supra doză de V eronal.Fata deschise ochii mari.—- V ai de m ine! — exclamă ea. — B ia ta Car- lo tte , nu-mi vine să cred. Ce Dum nezeu! Ie r i era plină de viaţă.— Cu toate astea, e ade\ irat, m adem oisele —- zise P o i r o t . — Şi pentrucă acum e tocm ai ora unu, am să te rog să ne faci cinstea de-a lua masa cu m ine şi cu p rietenul meu. Aş vrea să-ţi pun câteva în trebări.Fata îl măsură din cap şi până'n tălp i.— Cine eşti d-ta? -— întrebă eă, drep t răspuns.— Mă num esc H ercule P o iro t, iar domnul e prietenul meu, C ăpitanul H astings.M ă înclinai.Privirile ei trecură dela el la mine.— Am auzit de d - ta ,— zise fa ta apoi brusc — F o arte bine viu.A poi se adresă blondinei.>— D orothy !— Da, Jen n y .— D-na L ester are să vie pentru m odelul a- cela „R ose D escartes“ pe care l-a comandat. Pune-i la d ispoziţie co lecţia de pene. L a re­vedere. Sp er că n ’am să lipsesc m ult.Luă o pălărioară neagră, pe care şi-o îndesă pe cap, trăgând-o pe un ochi, îşi pudră nasul cu ener­gie şi se întoarse brusc spre P o i r o t .— Gata — zise ea.Cinci minute mai târziu ne aflam într'un mic res­taurant, din Dover S treet. P o i r o t dăduse unui chelner comanda şi acum aveam înainte-ne nişte cocktailuri.— Si acum — zise J e n n y D r i v e r . — V ă rog să-mi spuneţi ce înseam nă toate astea ? In ce încurcătură a in trai C arlotta ?

— A, a in tra t deci în tr ’o încu rcătură ?— Ia ascultă domnule, cine pune în trebări, eu sau d-ta ?— După mine, eu ar trebui să fiu acela care întreabă — zise el zâmbind. — Mi s'a spus că eraţi o prietenă intim ă a d-rei Adams.— A sta e adevărat.— E h , bien, atunci te rog domnişoară, să p ri­m eşti solem na mea asigurare, că ceeace fac este pentru a răzbuna m oartea prietenei d-tale. I ţ i dau cuvântul meu de cinste.Urmă o clipă de tăcere, în cursul căreia J e n n y D r i v e r păru a cântări aceste cuvinte. A poi dădu repede din cap.— T e cred. Urmează. Ce vrei să ş tii ?— Mi s ’a spus, că ieri ai luat masa, în tovă­răşia p rietenei d-tale.— E adevărat.— Nu cumva ţi-a spus, ce avea de gând să facă ieri seară ?— Nu pot spune c ’a precizat tim pul.— D ar ţi-a spus ceva ?— Da m i-a vorb it despre un proect, care s ’ar putea să fie tocm ai ceeace te interesează pe d-ta. I ţ i atrag atenţia că mi-a făcut o con­fidenţă.— Se înţelege.— E i, stai puţin, să-mi am intesc... C arlotta era foarte bucuroasă. Ceeace i se întâm pla destul de rar, pentrucă avea o fire închisă. Nu m i-a spus nim ic precis — pentrucă-şi dă­duse cuvântul să nu vorbească. Dar pomeni ceva despre o mare păcăleală.— O păcăleală ?— Da, ăsta a fost cuvântul ei. Nu m i-a spus însă cum avea să aibe loc, undf sau când. Numai... — fa ta se opri încruntându-se. — E i bine, vedeţi, nu era fata căreia să-i fi p lăcut a face farse. E ra prea serioasă pentru aşa ceva. Ceeace vreau eu să spun este că cineva a angajat-o în tr ’o astfe l de afacere. Ş i cred — deşi ea n ’a spus-o...— Nu, nu, în ţe leg ! Dar ce credeai d- t a?— Cred că era vorba de parale. Numai banii o puteau m işca astfe l pe Carlotta. O cunoş­team prea bine. Im presia mea era că făcuse un răm ăşag şi că era sigură ca-1 va câştiga. Dar nu e chiar aşa. Vreau să spun că p rie­tena mea nu obicinuia să închee răm ăşaguri. Dar oricum . în tr ’un fe l sau altu l, sunt sigură că era vorba de bani.— A sta nu ţi-a spus-o ea ?— Nu, nu. Spunea doar că-şi va putea îm plini în curând câteva dorinţi. Ţ inea m ult să-şi ad u ci sora în Europa. O iubea pe fe tiţa aceea mai m ult decât o mamă, şi voia să-i com ple­teze educaţia muzicală. A sta-i to t ce ştiu . P o i r o t rămase tăcut câteva minute, apoi re lu ă :— A i auzit de Lordul Edgw are ?— Ce? Omul care a fost asasinat? Am c it it acest nume pe un afiş , acum o jum ătate de oră.— E i bine, nu cumva ştii dacă M iss Adams îl cunoştea ?— Nu cred, sunt sigură de asta. D ar stai p u ţin !— Da dom nişoară? — zise P o i r o t cu atenţia încordată.— Ia să vedem — se încruntă, făcând eforturi să-şi amintească.— Da, acum ştiu . A pom enit odată de el, cu furie.— Cu furie ?— Da. Spunea — ia să vedem — că oameni ca el n ’ar .trebui lăsaţi să ruineze viaţa altora, prin cruzim ea şi prin lipsa lor de în ţelegere , şi că m oartea lui ar f i o b inefacere pentru toată lumea.— Ş i când a vorb it ea a stfe l, domnişoară ?— O, cred că acum o lună.— Cum a venit vorba despre el ?Jenny rămase câteva clipe pe gânduri şi în cele din urmă dădu din cap.— Nu-mi pot am inti — zise ea — poate că i-a văzut numele în vreun ziar. In orice caz, ştiu că m ’a m irat această ură a C arlottei, când omul nu-i era cunoscut personal.— A sta în tr ’adevăr e ciudat — zise şi P o i r o t , apoi întrebă :— Nu ştii dacă M iss Adams obicinuia să ia V eronal ?— După câte ştiu eu, nu. N ’am văzut-o n ic i­odată luând acest som nifer şi n ici nu mi-a pom enit despre el.

— N ’ai văzut vreodată, în poşeta ei, o cutiuţă de aur, cu in iţia le le C. A. bătute în rubine ?— O cutiu ţă de aur... nu sunt sigură că n ’am văzut aşa ceva.— Nu cumva ştii unde a fost M iss Adams anul trecu t, în N oem brie ?— S ta i, să vedem. In vremea aceea se întorcea în S ta te le U nite, cred — către sfârş itu l lunii. Dar mai înain te a fost la P aris.— Singură ?— Singură, d esigur! Iartă-m ă, poate că te-am in terp retat g re ş it! Nu ştiu de ce când pro­nunţăm numele acestu i oraş, ne gândim numai la rău, când e atât de frumos şi de resp ecta­bil. C arlotta nu era femeea care să facă voia­ju r i de plăcere, dacă la asta te-ai gândit.— Ş i acum, dom nişoară, am să-ţi pun o în tre ­bare foarte im portantă. E x is ta vreun bărbat căruia M iss Adams să-i poarte un in teres special ?— Răspunsul la aceasta este „Nu“ — zise J e n n y încet. — C arlotta, de când o ştiu eu, a fost în întregim e absorbită de arta sa şi de sănătatea delicată a surorei sale mai m ici. F a ţă de această fe tiţă ea era şi mamă şi tată. Aşa că după toate aparenţele răspunsul este negativ.— A ha! Ş i ignorând puţin aceste aparenţe ?— Nu m ’aş m ira dacă in ultim a vrem e C ar­lo tta ar f i început a n u tri un sentim ent peniru vreun bărbat.— Ah !— V ezi, asta este o sim plă bănuială din parte-m i. E o deducţie isvorâtă din fe lu l ei de-a fi. Am observat de curând la ea o oarecare schim bare. Nu era tocm ai visătoare, dar în orice caz, cam absentă. F ig u ra ei luase o expresie nouă. N ’aş putea să v ’o definesc, e ceva care se sim te, dar nu se poata descrie, şi pe urmă n’ar fi exclu s să mă fi înşelat.P o i r o t dădu din cap.— I ţ i m ulţum esc, dom nişoară. în c ă ceva. Are M iss Adams vreo prietenă cu in iţia la „ D “ ?— D .? — zise J e n n y pe gânduri. — D. ? R eg ret, dar nu ştiu .Nu cred că Poirot se aştepta să obţină vreun răs­puns la această în trebare . J e n n y D r i v e r se plecă spre el.— Şi acum, — zise ea — are să mi se spuie şi mie ceva ?— D om n işoară ,— zise P o i r o t — prim eşte mai în tâ i com plim entele m ele. R ăspunsurile d-tale au fo st extrem de in telig en te. E ş t i o fa tă cu cap. M are lucru n ’am să-ţi pot spune însă. Făcu o pauză, apoi reluă.

— N oaptea trecută, Lordul Edgw are a fost ucis în b ib lio teca sa. Ie r i seară la ora zece, d doamnă, care cred c ’a fo st prietena d-tale, M iss Adams, a venit în această casă şi dându-se drept Lady Edgw are, a ceru t să vorbească cu Lordul. P u rta o perucă blondă, coafată în aşa fe l încât că semene cu adevărata Lady Edg-, ware, care, dupăcum probabil ş tii, este a ctriţa Ja n e W ilk in so n . M iss Adams. — dac’a fost ea — n’a rămas decât câteva m inute. A părăsit casa la 10 şi c in ci, dar nu s ’a în tors acasă decât după m iezul n op ţii şi s ’a cu lcat, luândo supra-doză de veronal. Acum, dom nişoară, vei în ţelege cred, tâ lcu l câtorva din în trebă­rile pe care ţ i le-am pus.J e n n y inspiră adânc.— Da — zise ea. — Acum văd şi cred că ai dreptate, d-le P o iro t. Presupunând c ’a fost C arlotta , vreau să spun. Ie r i şi-a cumpărat dela m ine o pălărie nouă.— O pălărie nouă ?— Da. Spunea că voia una care să-i umbrească partea stângă a feţe i.— P ă lă riile acestea sunt purtate deobiceiu pe partea dreaptă a capulu i? — întrebă P o i r o t . M odista dădu din cap.— Dar facem întotdeauna şi câteva care să se poată pune pe partea opusă — urmă ea, pentrucă sunt destule fem ei care poartă c ă ­rarea în tr ’o parte şi p referă să-şi arate mai m ult p ro filu l drept decât cel stâng. E x is tă un m otiv special pentru care C arlotta să fi dorit a-şi umbri acea parte a obrazului ?

(V a urm a)

Aţi putea digera uşora c e a s t a

U N stom ac n o rm a l a r tre b u i să d igere fă r ă n ic i un inconvenient m â n c ă ru r ile

cele mai grele c a r i in tră în m enu. Totuşi, cu v â rsta d ig e stia d ev in e o funcţie d in ce in c e m a i d e­licată şi unele p re c a u ţiu n i sp e ­ciale sunt n e c e sa re p e n tru a evita con secin ţe le , c ă c i ş i m asa cea mai sim p lă p o a te să nu fie prielnică stom acu lu i. C h ia r m â n ­când cum pătat, p u te ţi su fe r i de dureri de s to m a c ; a c e s te a în să pot fi evitate cu u şu r in ţă , d a că luaţi o m ică d oză de M agn esia Bisurata după f ie c a r e m asă . Cauza durerilor, D v. e ste de obi-

Magnesia

I n a c e s t ca« M a g n e sia B is u r a ta

v ă v a a ju ta .cei o aciditate excesivă, însă Mag­nesia Bisurata va neutraliza în câteva minute orice exces de a- ciditate, va opri fermentaţiunile, va calma mucoasele iritate şi va face digestia sănătoasă şi nor­mală. Arsurile plenitudinea, văr­săturile, acreala sunt indiciile unei digestii defectuase, pe care nu trebue să o neglijaţi, deoa­rece funcţionarea anormală a stomacului poate să aibă reper­cusiuni asupra ficatului, rini­chilor şi intestinelor. F iţi prevă­zători şi la cea mai mică jenă di­gestivă luaţi Magnesia Bisurata.

M A GN ESIA BISUHATA este de v ân zare în to a te fa r m a c ii le şi dro- g u er iile cu L e i 75: F orm atu l m are m ai econ om ic L e i 110:

BISURATA

CERCUL DE SAH PRIN CORESPONDENŢĂ

„REALITATEA ILUSTRATĂ“M a tch u l R E D A C Ţ IA -C IT IT O R II

Atanasiu C . Tănase (13): 22. N c l-d 2 , D d 8 x d 5 .— lulius Suciu (37): 24. Rg2xhl, Tf8 — a 8 — M ircea Tărnăuceanu (55): 29. T d l - d 3 , Tb8 — b7.Răspunsurile se dau odată pe săptămână.

C O N D I Ţ I I L E

D E P A R T I C I P A R E

Deslegările se vor trim ite pentru fiecare număr în parte . C e i cari vor deslega to a te jocurile, vor participa la tragerea prem iilor săptămânale.Se vor acorda urm ătoarele pre­mii :PREM IUL I, lei 200, în numerar. PREM IUL II, lei 100, în numer. PREM IUL III, un abonament pe 3 luni la „R ealita tea Ilustrată", Se vor mai acorda şi menţiuni în volume literare.

„Moarta din automobilul tragic“

(P rob lem ă p o liţis tă publi­c a tă în „R e a lita te a Ilus­

t r a tă " No, 442)

Autom obilul virând spre dreapta , în viteză mare. însoţitoarea şo- feurului nu putea fi asvarlită decât afară, spre stânga, şi nu peste şofeur. Prin urmare, ea n'a putut lovi revolverul din buzu-

’ narul stâng al şofeurului, şi ac­cidentul nu s'a putut petrece , în felul acesta.

S F Â N T A

IN S Ă P T Ă M Â N A ACEASTA

T E A T R E

TEATRUL N A Ţ IO N A L : „Casa H ervey", „Ruy Bias", „CocoşulNegru", '„U m b ra " . , C I T I T I

REGINA M A R IA : „Lozul cel M are" şi „Nunta de arg in t".C O M O E D IA : „ A p r o p o . . . Tănase".ALHAMBRA: „Dunărea A lbastră".VESEL: r.O tto Elefantu".MAJESTIC: „Tic-Tic-Tic".EXCELSIOR : „A facerea Kubinsky".

C I N E M A T O G R A F E

CAPITOL: „U ltim ele zile ale oraşului Pompei".TRIANON: „La C alu l Bălan" cu Herm ann Thimig.ARO: „îngerul întunericului" cu Fredric M arch şi M erle

Oberon.SCALA: „Casta Diva" cu M artha Eggerth.REGAL: „Tinereţe" film rusesc.SAVOY: Tot oraşul v o rb e ş te ..." cu Edward Robinson.SELECT: „Din lacrimi s’a născut iub îrea" cu G ary C o o per şi

Ann Harding.BD. PALACE: „Din lacrimi s'a născut iub irea" cu G ary C o o ­

per şi Ann H arding.VOX: „Agentul special" cu G eo rg e Brent.ROXY: „Ultimele zile ale oraşului Pompei".CITY: „Voevodul ţiganilor" şi „Vraja T inereţii" . .OARLY: „Eşti al meu" cu Elisabeth Bergner şi „Domnul dela

Follies Bergeres". --------------O M N IA : „Anna Karenina" cu G re ta G arbo şi Fredric M arch.MARNA: „Imi dau inima" şi „Blitz Blank". A d re s a :TOMIS: „Shanghai“ şi „In fiecare seară ia ora o p t" ,

N um ele şi pronum ele

JOC IN EXAGOANELitere le se înscriu în jurul fiecărui punct negru, iar cuvintele astfel fo rm ate se citesc în sensul învârtirii acelor unui ceasornic, începând din căsuţa însemnată cu o săgeată.I) M an ifesta ţie sărbătorească. 2) Şi-a pierdut graiul din cauza unei leziuni cerebrale. 3) Alungă plictiseala. 4) Furtună mare. 5) Puşcă veche. 6 ) A se însplina. 7) Balcon, prispă. 8 ) Pricini fără nici un tem eiu. 9) Posesorul unei lămpi miraculoase. 10) Irita t.I I ) Colonie engleză. 12) O biceiuri strămoşeşti. 13) Leafă zilnică de deputat. 14) C elebru oraş în G rec ia . 15) A u torii unui proect de scară la cer. 16) A subsista. 17) Regina rocilor.

Din răspunsurile juste pe care

f le-am prim it, prin tragere ia sorţi au obţinut premiu, urm ă­to rii t r e î :

*hVaientin Munteanu, e lev anul II Şcoala Superioară P.T.T., Tim işoara.Leonard Kugler, student, s tr. Ştefan cel M are , Paşcani. Alexandru M arin , str. Gen. Angelescu 23, Bucureşti.

DREPTATER O M A N DE

C. M A N O L A C H EDe m u lt nu s'a c i t i t un rom an în care

năzu in ţe le s u fle tu lu i om enesc in d iv id u a l

şi c o le c t iv să f ie re d a t în tr 'u n s t i l m ai

p lin de fa rm e c f i o r ig in a l i ta te .

E dit. . .A d e v e ru l" 80 le i volum ul

Cupon de jocuri No. 468

J O C I N F I N I TI — 3: Delfin m etalic şi periscop d rep t o ch i; 2— 5 : Prietenă îi e marea, iar valul ei duşmanul; 4 — 7 : Primeşte asigurarea va­sului în caz de naufrag iu; 6 — 10: Lansator de to rp ile ; 9— 12: Provocator de naufrag iu; I I — 14: Cuvântul întreg e înarm at cu tunuri; 13— 16: Isbeşte cadenţat coastele vapoarelor; 15— 19: Producătoare de sare; 18— 21: Aceste oraşe p lutitoare pot na­viga pe anagrama lor; 20— 23: Vas de răsboiu; 2 2 — 25: Ţi­ganul se înneacă aci, iar marinarul acostează; 25— 27: O mare fo arte liniştită; 26— 29: Loc de adăpost pe tim p de furtună; 28— 30: Loja num erotată pentru acostarea vapoarelor; 3— 31: Darea cu chirie a unui vas; 31 — 8 : C o răb ierii greci ii cereau sprijinul; 3 2 — 33: Râu cu plute vestite; 8 — 33: G rad în marina m ilitară; 33— 35; C u ochii la busolă şi mâinile pe cârmă; 34— 36: Verb conjugat de Eneas (— „r") dela Troia la C a rta -gina; 13— 38: M arinar cu sânge ......... " prin orice pericol trece:37— 39: Auzind de mare s'a strecurat şi un peşte; 17— 40: Am iralii antici o foloseau spre groaza sclavilor; 4 0 — 42: V a­poraş; 20— 24: Ochean; 4 1 — 43: Răsăritul soarelui e minunat pe mare; 24 — I: Ţărm în nord-vestul Spaniei.

Dudu Eugen

ADORABILA S FERMECĂTOARE¡"¡¡l,,| ut ine sunt acele femei despre care Llllll se poate spune acest iucru. Şi puţine la număr sunt acele femei fe­ricite care sâ poatâ afirma câ au re­purtat cel mai mare succes feminin, acela de a-şi fi pâstrat intactă afec­ţiunea şi admiraţia bărbaţilor lor. Menţinerea tinereţii şi a frumuseţii cere o îngrijire continuă şi atentă care implică o alegere inteligentă a preparatelor cosmetice. Cremele şi pudra THREE FLOWERS, creiate de RICHARD HUDNUT, sunt preparatele de care se servesc mii de femei din New York şi Paris pentru a se men­ţine mereu tinere şi fermecătoare.

P R E P A R A T E L E

Preparate de chî- mişti experţi, din

substanţe de prima calitate, având un parfum suav, cremele şi p u d r a T H R E E FLOWERS RICHARD H U D N U T sunt aju­toare preţioase, fârâ de care graţia femi­nina nu ar fi desă­vârşită. întrebuinţarea continuă a acestor preparate menţin te­nul catifelat şi tineresc.

RICHARD

HI IONI II THREE F L OWE RS