3. Formele limbajelor 1) Limbaj nonverbal 2) Paralimbaj 3) Metalimbaj

Limbajul non-verbalDoar 7% din toate informatiile ce le primim se regasesc sub forma cuvintelor rostite.

Corpul nostru vorbeste mereu fara sa fim constienti de aceasta. Mimica, gesturile,

cadenta (Repetare regulată și uniformă a unei mișcări), atitudinea, pozitia corpului, vocea,

contactul vizual, contact fizic, mirosul, aspectul general si felul de a merge lasa o

prima impresie pentru o persoana si deseori aceasta prima impresie ramane. Limbajul

corporal este limbajul sentimentelor noastre si formeaza simpatii si antipatii fata de cei din

jur mai eficient decat orice putem exprima in cuvinte. Toate acestea se intampla intr-o clipa,

deoarece limbajul corporal este inteles intuitiv. Auzim" lucrurile importante cu ochii! Cine

doreste sa avanseze in pozitia sa la slujba trebuie sa inteleaga dialogul corporal" al celorlalti.

Si, bineinteles, trebuie sa fie constient de limbajul corporal propriu.

 

 

Paralimbajul

Paralimbajul reprezintă modul prin care mesajul este transmis .El include viteza cu care vorbim, ridicarea sau scăderea tonului, volumul, folosirea pauzelor, calitatea vorbirii. Tonul real al vocii poate fi descoperit dimineaţa, după trezire. Cu fiecare oră ce trece, oboseala distorsionează timbrul şi înălţimea vocii.

Dacă ne aflăm într-o stare puternic emoţională (furie sau îngrijorare), vom face mai multe greşeli de exprimare, ne vom bâlbâi sau vom face mai multe pauze urmate de interjecţii ca „ăăă" decât facem de obicei. Interlocutorul nostru va resimţi aceste elemente şi va reacţiona la ele. Incluzând paralimbajul în ansamblul elementelor de comunicare nonverbală, Argyle, Alkema şi Gilmour (apud Hayes, Orrell, 2003) au efectuat un experiment în urma căruia au concluzionat că oamenii reacţionează cu o probabilitate de cinci ori mai mare la indiciile nonverbale decât la cele verbale (astfel, când comunicarea nonverbală o contrazicea pe cea verbală, subiecţii experimentului aveau tendinţa de a ignora cuvintele).

Paralimbajul are un rol deosebit în situaţiile în care alte elemente nonverbale nu sunt implicate: să luăm exemplul convorbirii telefonice (ceea ce se cheamă eticheta telefonică) a unui agent de vânzări cu un client necunoscut. Agentul este o voce pentru clientul în cauză. Imaginea pe care acesta i-o va asocia va depinde într-o manieră definitorie de folosirea paralimbajului.

Viteza cu care vorbim nu reprezintă o valoare dată; astfel, nu există un anumit ritm al expunerii care să facă eficientă comunicarea. Un bun comunicator va şti să varieze această viteză în funcţie de receptorii mesajului şi de mesajul propriu-zis. De obicei, la începutul expunerii se foloseşte un ritm mai lent, de introducere, care creşte în intensitate pentru a ilustra mai bine importanţa sau dinamismul miezului mesajului. Problema de comunicare pe care o poate ridica viteza vorbirii ca indicator de paralimbaj constituie ceea ce se regăseşte în literatura de specialitate sub titulatura de asimilare. Asimilarea presupune că anumite cuvinte dintr-o frază tind să fie unite în exprimare într-un flux de comunicare, lucru care face dificilă înţelegerea. Pe de altă parte, durata sunetelor şi cuvintelor variază, în mod normal, în funcţie de stările pe care le avem: în general, folosim tonuri de durată mai scurtă atunci când exprimăm supărarea şi prelungim aceleaşi tonuri atunci când exprimăm sentimente ca iubirea; această variabilitate a duratei tonurilor în cuvinte tinde să fie legată de funcţionalitatea paralimbajului în comunicare.

Ridicarea sau scăderea tonului şi volumul reprezintă, la rândul lor, factori variabili (între câteva limite, în sensul că un ton ridicat poate să sune neplăcut/strident sau un volum prea scăzut poate să oblige ascultătorul la un efort suplimentar, care să îi micşoreze aria temporală la care poate să dezvolte o atenţie maximă); astfel, anumite părţi ale mesajului pot fi subliniate prin aceste variaţii de ton şi de volum.

Când toţi aceşti factori sunt adiţionaţi cuvintelor, ei pot schimba înţelesul a ceea ce dorim să transmitem. Albert Mehrabian a estimat că 39% din înţelesul comunicării este afectat de paralimbaj.

Iată de ce trebuie remarcat că numai în mod arbitrar sau în scop funcţional-didactic putem separa comunicarea verbală de cea nonverbală, ele aflându-se pe un continuum extrem de flexibil; într-adevăr, un mesaj este mai credibil şi suportă o înţelegere profundă atunci când, în transmiterea lui, suporturile verbal şi nonverbal se îmbină eficient. La celălalt capăt al perspectivei la care facem apel, putem să ne închipuim cum ar fi transmiterea unui mesaj fără incidenţa mişcărilor, gesticii, mimicii la care cealată persoană apelează atunci când desfăşoară respectiva activitate.

Metalimbajul

Metalimbajul constituie o zona neclara a comunicarii interpersonale. Dictionarul "Maquarie" defineste metalimbajul ca pe " un limbaj care codifica altfel ideile decât limbajul natural". Metalimbajul este un limbaj ascuns în interiorul limbajului; este prezent pretutindeni, cu rol important în dezvoltarea unei relatii; este, ca si limbajul trupului, o unealta ce poate fi folosita pentru a afla adevarata atitudine a unei persoane.

Dialogul dintre doi necunoscuti începe cu un schimb de expresii, întrebari, clisee si afirmatii care le permit sa câstige timpul necesar pentru a-si da seama daca pot dezvolta o relatie.

De obicei se începe cu "Ce mai faceti?", care atrage cliseul "Bine", la care cel întrebat raspunde "Ma bucur" sau ceva similar. Ritualul atinge un asemenea grad de automatism încât pentru un alt raspuns în afara de "Bine" s-ar putea primi acelasi "Ma bucur".

In urma cu o suta de ani, un patron îl putea concedia pe unul dintre angajatii sai, spunându-i: "Afara, netrebnic trândav ce esti!" sau ceva asemanator. Presiunile aduse de sindicate si alte organizatii au adus în prim plan metalimbajul. Astazi functionarul lenes ar primi o circulara:

"Din cauza reorganizarii ample a sectiei de exporturi a companiei am fost nevoiti sa comasam functiile de.. în folosul tuturor angajatilor si pentru bunul mers al companiei în general , . a hotarât sa renunte la aceasta titulatura si sa-si caute de lucru pe piata libera, acolo unde priceperea si experienta lui îl poate face util".

Metalimbajul este mai usor de acceptat de catre ceilalti si tine sindicatele în frâu."

Cuvintele luate separat transmit putine mesaje emotionale, daca transmit vreunul. Cuvintele transmit fapte si informatii. In conversatiile directe, efectul maxim al cuvintelor nu depaseste 7%. Asternute pe hârtie, cuvintele îsi pierd continutul emotional; e usor de înteles de ce procesul verbal al unei sedinte de tribunal poate trimite o persoana inocenta la închisoare. Adevarul adevarat sta în întelegerea contextului, a împrejurarilor si a modului în care sunt utilizate cuvintele.

Asupra unei chestiuni relatate prin intermediul unui ziar izbucneste o dezbatere mult mai ampla decât în cazul oricarui mijloc de informare în masa, caci cititorul interpreteaza în mod individual si personal cuvintele folosite. Ceea ce citeste o anumita persoana nu este în mod necesar interpretat la fel de catre o alta persoana.

Proasta folosire si interpretarea gresita a cuvintelor pot duce la relatii încordate.