forme farmaceutice sterile
TRANSCRIPT
FORME FARMACEUTICE
STERILE
PREPARATE INJECTABILE
Preparatele injectabile sunt solutii / suspensii / emulsii sterile sau pulberi sterile care se
dizolva sau se suspenda intr-un solvent steril inainte de folosire.
- Sunt repartizate in:
fiole
flacoane
- Sunt administrate prin injectare.
In Farmacopeea Europeana (FE) se gasesc sub numele de parentelia. Sunt incluse:
- preparate injectabile
- preparate perfuzabile
- solutii sterile ce se dilueaza in scopul administrarii prin injectare sau perfuzare
- pulberi pentru injectare
- pulberi pentru perfuzare
- implante
Materia prima (substante medicamentoase / vehicule / substante auxiliare / materiale de
conditionare) + tehnica de lucru aleasa trebuie sa confere medicamentelor parenterale
urmatoarele conditii de calitate:
- puritate microbiologica (sterilitatea produsului)
- puritate biologica (apirogenitate = capacitatea de a produce sau nu febra)
- puritate mecanica (limpiditate)
- stabilitate fizico-chimica a substaneti medicamentoase
- stabilitate fizica a formei farmaceutice (emulsii / suspensii)
- inocuitate (toleranta la locul administrarii)
- eficacitate
FR aX-a – la preparare toate operatiile se efectueaza intr-un ciclu continuu.
Avantajele preparatelor injectabile
- rapiditatea actiunii
- evitarea inactivarii digestive
- evitarea efectului primului pasaj hepatic
- biodisponibilitate / efect previzibil
- se asigura terapia medicamentului la pacienti in stare grava / coma
2
- se preteaza la scheme / doze variate – poate influenta nivelul concentratiei
medicamentului si durata actiunii
- solutiile perfuzabile pot asigura pe o durata de luni / ani gradul de hidratare necesar,
balanta hidroelectrolitica si alimentatia totala parenterala
Dezavantajele preparatelor injectabile
- durerea / discomfort legate de injectare
- nevoia de personal calificat
- dificultatea / imposibilitatea compensarii efectului nedorit in cazul administrarii unor
medicamente sau doze necorespunzatoare
- masuri riguroase luate la preparare pentru a asigura calitatile produsului (vezi conditii
de calitate)
Principalele cai de administrare a medicamentelor pe cale parenterala pentru efecte
sistemice
Calea intravenoasa (IV)
- face imediat biodisponibila intreaga doza administrata
Calea intramusculara (IM)
Calea subcutanata (SC)
- necesita un proces de absorbtie care depinde de tipul preparatului (solutie / emulsie /
suspensie) dar si de vascularizatia de la locul administrarii.
IM – vascularizatia mai bogata – permite absorbtia mai rapida decat dupa administrarea SC.
Biodisponibilitatea substantei medicamentoase din produse injectabile administrare IM sau
SC depinde de:
- tipul formei farmaceutice
- formularea formei farmaceutice
In general viteza de absorbtie scade in ordinea:
- solutii apoase
- suspensii apoase
3
- solutii uleioase
- suspensii uleioase
Materia prima:
1. substante medicamentoase
2. vehicule
3. substante auxiliare
4. materiale de conditionare
4
1. substante medicamentoase
O data ce substanta medicamentoasa ajunge in contact cu membrana absorbanta (capilar
sanguin) absorbtia este influentata si de alti factori fizico-chimici:
- gradul de disociere
- pH-ul mediului
- coeficientul de repartitie lipide / apa al formelor micronizate
Cunoasterea proprietatilor fizice si chimice ale substantei medicamentoase este o cerinta
indispensabila pentru prepararea unor forme farmaceutice parenterale stabile si eficiente.
Realizarea unor solutii injectabile de concentratie dorita depinde de structura chimica si
solubilitatea substantei medicamentoase in vehiculul ales.
Pentru prepararea solutiilor se folosesc:
- sarurile solubile ale substantei medicamentoase
- acizi / baze slabe
- analogi si precursori medicamentosi cu solubilitate crescuta in apa
Atentie – puritatea substantei medicamentoase – se folosesc loturi pro-injectiones
2. vehicule
a. apa distilata pentru preparate injectabile (FR aX-a)
In laborator apa proaspat distilata este considerata apirogena timp de 4 ore de la distilare.
b. solventi neaposi
- ulei de floarea soarelui neutralizat si sterilizat – trebuie sa aiba indice de aciditate <
0.25
- oleat de etil
- miristat de izopropil
- benzoat de benzil
c. in amestec cu apa:
5
- alcool etilic
- glicerol
- propilen-glicol
3. substante auxiliare
a. antioxidanti
b. conservanti antimicrobieni
c. substante tampon
d. substante izotonizante
e. substante tensioactive
a. antioxidanti = mentin stabilitatea substantei medicamentoase si a vehiculelor care se
oxideaza usor.
Exemple:
- vitamina C
- vitamina E
- bisulfit de Na
- acid fosfosric
- sarurile acidului etilen-diamin-tetra-acetic (EDTA)
Efectul antioxidant intr-o solutie injectabila poate fi realizat si prin eliminarea oxigenului aflat
in contact cu substantele medicamentoase – prin barbotarea in solutie a azotului sau
dioxidului de carbon.
b. conservanti antimicrobieni = se asociaza medicamentelor in cazul in care solutia
injectabila nu se poate steriliza in recipientul final prin autoclavare si se prepara pe
cale aseptica.
Exemple:
6
- nipagin + nipasol
- alcool benzilic
- metil-paraben
- clor-butanol
NU se admite adaosul de conservanti antimicrobieni in cazul preparatelor injectabile folosite
intr-un volum mai mare de 10 ml indiferent de modul de administrare precum si in cazul
solutiilor care se administreaza pe urmatoarele cai, indiferent de volumul acestora:
- intracardiaca
- intracisternal
- intraocular
- intrarahidian
- peridural
c. substante tampon = se utilizeaza pentru mentinerea pH-ului
d. substante izotonizante = asigura izotonia solutiilor apoase / suspensiilor apoase
Izotonizarea e obligatorie pentru:
- solutiile injectabile care se administreaza in cantitati de 5 ml sau mai mari de 5 ml.
- solutiile perfuzabile hipotonice
Solutiile coloidale NU se izotonizeaza datorita riscului de pierdere a stabilitatii.
Exemple:
- NaCl
- KCl
- Glucoza
O solutie este izotonica fata de celule daca nu determina un transfer al solventului.
e. substante tensioactive = se folosesc in medicamentele parenterale cu rol:
- umectant in cazul suspensiilor
- solubilizant in cazul solutiilor
7
Exemple:
Neionice:
- tween
- span
8
SPAŢIUL DE PREPARARE A FORMELOR FARMACEUTICE
Prepararea medicamentelor parenterale se efectuează în spaţii special amenajate, în fabrici sau
laboratoare de producţie; de aceea medicamentele injectabile nu pot fi preparate într-o
farmacie de circuit deschis.
Ele pot fi obţinute într-o farmacie de spital dacă sunt întrunite condiţiile adecvate.
În spaţiul de preparare sunt delimitate următoarele compartimente:
compartiment de recepţie şi depozitare a materiilor prime, recipientelor de
condiţionare, ambalajelor,
compartiment de intrare şi de echipare a personalului,
compartiment de curăţire şi spălare a fiolelor, flacoanelor, ustensilelor,
compartiment de uscare şi păstrare în condiţii aseptice,
compartiment de preparare şi păstrare a apei distilate,
compartiment de preparare,
compartiment de sterilizare,
compartiment de control organoleptic,
compartiment de finisare,
compartiment de carantină sau depozitare şi expediţie,
compartimente sterile de preparare aseptică.
În funcţie de destinaţia lor aceste compartimente se caracterizează prin diferite grade de
„curăţenie”:
clasa A , mai puţin de 1 microorganism
clasa B , maxim 5 microorganisme
clasa C , maxim 100 microorganisme
clasa D , maxim 500 microorganisme
Produsele care pot fi sterilizate în recipientele definitive vor fi preparate în spaţii de cel puţin
clasa D. Acolo unde există risc de contaminare microbiană prin durata mare de prelucrare
9
înainte de sterilizare, sau când este necesară prelucrarea în vase deschise, sau dacă produsul
este un bun mediu pentru dezvoltarea microorganismelor, prepararea trebuie să se facă într-un
mediu de cel puţin clasă C.
În cazul medicamentelor parenterale care se prepară pe cale aseptică, manipularea şi umplerea
recipientelor trebuie să se execute într-un post de lucru de clasă A, dintr-un local de clasă B.
Prepararea soluţiilor care sunt filtrate steril în timpul procesului de fabricaţie trebuie să se
efectueze într-un mediu de clasa C; dacă nu sunt filtrate, prepararea se va efectua într-o zonă
de clasă A situată într-un mediu de clasă B.
Manipularea şi umplerea produselor preparate aseptic trebuie să se efectueze într-o zonă de
clasă A situată într-un mediu de clasă B.
Pătrunderea aerului se realizează cu ajutorul unor dispozitive de filtrare care asigură o curgere
laminară. Sterilizarea aerului în cazul în care acest lucru se impune se realizează cu
formaldehidă 1g/mc, la o valoare a umidităţii relative a aerului de 60%.
Recipiente
Recipientele şi dopurile folosite trebuie să corespundă condiţiilor prevăzute de normele de
calitate în vigoare menţionate în FR X.
Recipientele pentru suspensiile şi pulberile pentru preparate injectabile trebuie să aibă
capacitatea adecvată pentru a permite dizolvarea sau omogenizarea suspensiei prin agitare.
Pregătirea recipientelor se realizează în general cu ajutorul unor maşini automate care
realizează spălarea, uscarea şi depirogenarea acestora.
Flacoanele noi
- se spală cu soluţii de detergent pentru îndepărtarea impurităţilor mecanice, apoi cu apă
distilată.
10
- Se umplu cu apa distilată şi se menţin la autoclav 30-60 minute la 120grC, după care
se spală cu apă distilată apirogenă, filtrată.
- Se menţin la etuvă 1h la 200-250 grC, sau 2h la 180 grC, pentru uscare şi
depirogenare.
Suprafaţa sticlei este bogată în ioni ai metalelor alcaline care în contact cu apa şi la
temperatură ridicată se desprind, formând cu apa hidroxizii alcalini respectivi.
pH-ul alcalin creat conduce la instabilitatea substanţelor medicamentoase care au un pH acid
sau neutru de stabilitate.
Îndepărtarea alcalinităţii superficiale se poate realiza şi printr-un şoc termochimic, adică prin
umplerea flacoanelor cu acid clorhidric 1%.
Flacoanele vechi, returnate din secţiile de spital, se golesc, se introduc în băi cu soluţii
dezinfectante, fenosept 1:10000, unde se menţin 24h. Apoi se spală cu soluţii de detergenţi
2%, cu apă distilată, apă distilată apirogenă, filtrată. Se menţin la etuvă 1h la 200-250gC.
Flacoanele astfel pregătite se folosesc imediat sau se închid cu dop sau cu celofan sterilizat în
soluţie fenosept 1:20000 şi se păstrează într-un dulap special până în momentul întrebuinţării.
Dopurile de cauciuc noi
- se spală cu apă, se fierb 30 minute în soluţie de carbonat de sodiu 2%.
- Se spală de mai multe ori cu apă distilată şi se fierb 30 minute într-o soluţie de acid
clorhidric, se spală cu apă distilată. Se introduc într-un vas cu apă distilată şi se
sterilizează 1h la 120gC.
- După sterilizare şi spălare repetată cu apă distilată, dopurile se păstrează în soluţie de
fenosept 1:10000 până la întrebuinţare. La întrebuinţare se spală cu apă distilată.
Fixarea dopurilor pe flacoane se face cu garnituri metalice. Acestea se spală cu soluţie de
carbonat de sodiu 2%, apoi cu apă fierbinte şi se usucă.
Fiolele se spală de mai multe ori cu apă distilată filtrată fierbinte şi se usucă şi sterilizează în
acelaşi timp la etuvă la 140-160gC timp de 2h.
11
Capacitatea efectivă a fiolelor trebuie să fie mai mare decât cea nominală, deoarece în fiole
trebuie să se introducă o cantitate mai mare de lichid pentru a compensa pierderile la
prelevare.
De asemenea, deasupra lichidului trebuie să existe un spaţiu gol pentru volumul dilatat al
lichidului în timpul sterilizării.
12
METODE DE STERILIZARE
FR X – 4 metode oficinale.
Definitie = distrugerea sau indepartarea microorganismelor vii in forma vegetativa sau
sporulata.
Metoda de sterilizare se alege in functie de proprietatile fizico-chimice ale produselor pentru
evitarea eventualelor modificari in calitatea acestora.
Eficacitatea metodei de sterilizare depinde de:
- natura produselor
- gradul si natura unei eventuale contaminari microbiene
- conditiile in care a fost preparat produsul de sterilizat respectiv
13
STERILIZAREA CU VAPORI DE APA SUB PRESIUNE
= metoda cea mai corespunzatoare pentru a steriliza solutii si pansamente chirurgicale.
14
Ciclurile obisnuite de sterilizare nu distrug pirogenele. Caldura umeda produce coagularea
proteinelor celulare la o temperatura mai mica decat caldura uscata.
Capacitatea calorica a vaprilor este mai mare decat capacitatea calorica a aerului cald.
Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune se efectueaza in autoclave incalzite electric sau cu
gaz in care aerul a fost inlocuit cu vapori de apa sub presiune.
FR X – prevede ca sterilizarea se efectueaza de obicei la:
- 121C minim 15 minute
- 115C minim 30 minute
Autoclav
= vas cu pereti rezistenti, care se inchide ermetic cu un capac prin intermediul unei garnituri
de cauciuc cu ajutorul unor suruburi.
- are o sursa de incalzire pentru un rezervor cu apa care va fi transformata in vapori
- intr-o alta varianta de constrcutie este pusa in legatura cu o sursa de vapori saturati
uscati.
Pe capac exista:
- robinet pentru evacuare aer vapori
- manometru – masurarea presiunii din camera de sterilizare
- sistem de siguranta pentru evacuarea vaporilor la cresteri accidentale ale presiunii
pana la limita sigurantei aparatului
Nu se folosesc etichete in autoclava si nu se scrie pe vasele de sterilizat.
Un ciclu de sterilizare prezinta urmatoarele etape:
- incarcarea si inchiderea autoclavei
- indepartarea aerului cu ajutorul vidului
- incalzirea continutului pana la conditiile de sterilizare cu vapori uscati saturati
- mentinerea conditiilor de sterilizare pe durata necesara
- oprirea accesului vaporilor sau a incalzirii
15
- racirea la temperatura camerei
- egalizarea presiunii prin deschiderea robinetului de evacuare a vaporilor
- evacuarea materialului de sterilizat
Materialul de sterilizat este asezat in cosul de sarma dupa ce a fost protejat.
In momentul inchiderii robinetului acul manometrului indica o presiune reala zero care
corespunde temperaturii de 100C.
Acul urca lent
Corespondenta dintre presiune – temperatura:
- 0,5 atm – 110C
- 1 atm – 120C
- 2 atm – 134C
Cand se atinge temperatura dorita se regleaza in mod corespunzator debitul de gaz si se
mentine constant in timpul prevazut.
Pentru a avea siguranta ca s-a atins temperatura necesara in interiorul materialelor rau
conducatoare de caldura (vata, pansamentele chirurgicale) se introduc tuburi capilare de sticla
inchise la ambele capete umplute cu o substanta chimica cu punctul de topire cunoscut.
Substanta se amesteca de obicei cu 1% colorant (fuxina) pentru a se observa mai usor daca
substanta din tub s-a topit.
Avantajele sterilizarii cu vapori de apa sub presiune
- transfer caloric rapid
- distrugerea microorganismelor se face mai eficient decat prin caldura uscata – e
suficienta o expunere mai scurta la temperatura mai coborata
- se poate folosi pentru o gama larga de:
preparate injectabile
solutii apoase
colire
perfuzii
16
- materialele poroase sunt usor penetrate – se preteaza la strilizarea pansamentelor
chirurgicale
- procedeul se poate adapta si la recipientele din plastic
- este posibil un control precis al procedeului prin monitorizarea sa
- evita contaminarea cu produse toxice al materialului de sterilizat
Dezavantaje
- nu este corespunzatoare pentru:
materiale anhidre
uleiuri
pulberi
- nu se poate folosi la materiale termo-labile
- nu distruge pirogenele
- alcalinitatea cedata de sticla datorita incalzirii favorizeaza fenomenele de
descompunere.
STERILIZAREA PRIN CALDURA USCATA
Efectul letal al caldurii asupra microorganisme depinde de:
- gradul de incalzire
- durata expunerii
- umiditatea prezenta a materialului de sterilizat
17
Mecanismul prin care caldura distruge microorgansimele este coagularea proteinelor celuleor
vii.
Sterilizarea prin caldura uscata se aplica materialelor care au o conductibilitate termica
satisfacatoare si sunt stabile la temperaturi mai mari de 140C.
Ciclurile recomandate de durata si temperatura sunt diferite pentru diferite procedee.
FR X:
- minim 30 minute la 180C
- minim 1h la 170C
- minim 3h la 160C
Factorii care determina ciclul de sterilizare depind de:
- natura materialului de sterilizat
- cantitatea incarcata in cuptor
- conductivitatea materialului
- capacitatea de incalzire a sterilizatorului
- stabilitatea termica a materialului
Durata ciclului depinde de 3 etape:
- timpul necesar cresterii temperaturii cuptorului si a incarcaturii sale
- perioada de mentinere la temperatura maxima
- timpul necesar racirii
Caldura uscata se poate folosi pentru a steriliza:
- vase de sticla prealabil spalate cu apa apirogena
- aparate de portelan / metal fara suduri cu cositor
- uleiuri / grasimi inclusiv solutii injectabile uleioase
- pulberi inclusiv produse naturale (talc)
Sterilizarea prin caldura uscata se face in etuve incalzite electric in care aerul incalzit circula
astfel incat sa asigure o repartitie uniforma a caldurii in tot spatiul de strilizat.
18
Etuva = consta dintr-o camera de Al / otel izolata de mediu cu un strat de fibre de sticla si o
granitura de azbest.
- se incalzeste electric, rezistentele sunt in peretele camerei
- un ventilator dtermina circulatia fortata a aerului, eliminarea sa facandu-se prin niste
deschideri in partea superioara
- in etuva exista tavi perforate pe care se aseaza materialul de sterilizat
- aparatul are un sistem de reglare a temperaturii
- timpul de sterilizare e calculat din momentul atingerii temperaturii
Pentru a evita contaminarea materialului la manipularile ulterioare trebuiesc respectate
urmatoarele masuri:
- orificiile pipetelor / flacoanelor sunt prevazute cu dopuri de vata sau dopuri de vata
infasurata in tifon
- pipetele se impacheteaza individual in hartie pergamentata pentru a proteja varful
- mojarele se impacheteaza in hartie si se leaga cu sfoara
- transvazarea lichidelor sterilizate se face in conditii aseptice
Avantaje
- pentru materialele carora umiditatea le dauneaza: uleiuri / pulberi
- produce un efect daunator redus asupra sticlei / metalului
- convenabila sterilizarea recipientelor din sticla permitand si depirogenarea
- nu contamineaza materialele cu substante toxice
Dezavantaje
- transfer termic redus
- nu se poate aplica la:
substante termolabile din cauciuc / plastic
solutii apoase
pansamente chirurgicale
- controlul parametrilor de lucru e dificil
19
STERILIZAREA PRIN FILTRARE
Metoda se foloseste pentru solutii termolabile in vederea indepartarii microorganismelor.
Filtrarea se efectueaza prin filtre bacteriologice sterile / membrane filtrante sterile respectand
precautiile acestui mod de lucru.
Toate operatiile se efectueaza in conditii aseptice cu ustensile, recipiente, solventi sterilizati.
20
Solutiile se trec prin filtre sterile confectionate din derivati de celuloza, materiale plastice sau
combinatii ale acestora sau prin membrane filtrante sterile confectionate din polimeri sintetici
sau esteri celulozici, diametrul porilor membranelor filtrante trebuind sa fie de cel mult 0.22
micrometri.
Filtrele / membranele filtrante folosite Nu trebuie sa cedeze din componentele lor si nu trebuie
sa interactioneze fizic sau chimic cu produsul de sterilizat.
Trebuie verificata integritatea filtrelor inainte / dupa filtrare.
Produsul filtrat se introduce in conditii aseptice in recipientul in prealabil sterilizat care apoi
se inchide etans.
Datorita dimensiunilor reduse ale porilor filtrarea se face in ritm lent, de aceea trebuie
executata in vid sub presiune.
Trebuie avut in vedere ca sub actiunea presiunii si a vidului microorganismele pot strabate
porii filtrului, mai ales cand se filtreaza cantitati mari.
De asemenea, unele toxine pot trece in solutie.
Filtrarea se asociaza cu adaos de conservanti antimicrobieni pentru a se realiza o sterilizare
mai sigura.
21
STERILIZAREA CU GAZ
Metoda se foloseste pentru produsele care nu rezista la temperaturi ridicate necesare
sterilizarii cu vapori de apa sub presiune sau sterilizarii prin caldura uscata si care sunt
compatibile cu gazul sterilizant.
Gazul sterilizant folosit de obicei = oxidul de etilen.
Oxidul de etilen:
- eter ciclic
- gaz fara culoare la temperatura camerei
- singur e inflamabil
- in amestec cu aerul e exploziv
- in anumite proprotii cu CO2 si hidrocarburi fluorurate (freon) este neinflamabil si sigur
la manipulare
- patrunde usor prin materiale plastice, hartie, pulberi
- se indeparteaza din materiale prin expunere la aer
- in stare lichida comprimat in cilindri poate dizolva cauciuc / plastic
Aceasta metoda de sterilizare necesita instalatii speciale si personal cu experienta in domeniu
care asigura eficacitatea si securitatea operatiei.
Eficacitatea sterilizarii depinde de:
- concentratia gazului
- timpul de expunere
- umiditatea / temperatura din instalatia folosita
22
Sterilizarea trebuie urmata de o desorbtie in conditii care permit ca gazul rezidual sau produsii
de transformare ai acestuia in produsul sterilizat sa fie in concentratii mai mici decat
concentratiile susceptibile de a provoca efecte toxice in cursul folosirii produsului.
Desi ciclu de sterilizare e lung si operatia necesita anumite precautii metoda este utila pentru
multe materiale pentru care alte metode nu se pot aplica.
Aplicatii:
- pulberi contaminate la suprafata aprticulelor
- aparate / instrumente / recipiente din material plastic / cauciuc
- catetere
- aparate medicale de investigatie: bronhoscop, oftalmoscop, endoscop etc
Avantaje
- se preteaza pentru materiale termolabile
- nu este daunatoare materialelor sensibile la umiditate pentru ca e necesar doar un grad
redus de umiditate
- patrunde in unele materiale plastcie
- nu ataca materialele
Dezavantaje
- procesul este lent
- expunerea / desorbtia dureaza – nu corespunde la necesitatile urgente
- se lucreaza pe loturi mici
- pentru loturi mari costul este ridicat
- necesita precautii datorita caracterului inflamabil, exploziv si reactiv
- in unele materiale plastice se formeaza produsi cu ioni de clor Cl-
- sterilizarea cu gaz e mai scumpa decat cea cu vapori de apa sub presiune si se va folosi
numai cand aceasta metoda nu se poate aplica.
23
24
Alte metode de sterilizare
Flambarea este cel mai simplu procedeu de sterilizare prin căldură uscată. Procedeul constă
în trecerea de mai multe ori prin flacăra unui bec de gaz sau a unei lămpi de spirt a obiectelor
de metal sau a unor obiecte de porţelan când microorganismele sunt incinerate.
În practica farmaceutică se sterilizează pe această cale unele ustensile, spatula metalice,
linguriţe de metal, platanele balanţelor.
Flambarea nu constituie un mijloc sigur de sterilizare deoarece căldura acţionează numai pe
suprafeţele care vin în contact cu flacăra.
Pasteurizarea – se realizează prin încălzirea la 70-100gC. Prin acest procedeu nu se pot
steriliza soluţiile injectabile, deoarece sporii şi unele forme vegetative nu pierd posibilitatea
de a se dezvolta.
Tindalizarea – operaţie denumită şi sterilizare multiplă, discontinuă sau fracţionată, ce constă
din încălzirea repetată a preparatelor la o temperatură cuprinsă între 70-100gC. Practice
operaţia se execută încălzind preparatul într-o baie de apă de 3-4 ori la intervale de 24h câte
40 până la 60 minute. Între intervaluri produsele de sterilizat se menţin la temperatura
camerei. Denumirea de tindalizare provine de la Tyndal, care conform teoriei lui după prima
încălzire sunt omorâte microorganismele aflate în stare vegetativă iar sporii rezistă. În
intervalul dintre încălziri sporii se dezvoltă în forme vegetative care sunt distruse la încălzirile
ulterioare. Procedeul este indicat pentru preparate care nu suportă nici măcar 100gC.
Sterilizarea prin fierbere în apă – procedeu simplu care constă din fierberea obiectelor şi a
vasului cu preparatul injectabil în apă timp de 30-60 minute. Metoda nu este sigură şi se
aplică în farmaciile care nu au autoclav.
Sterilizarea cu radiaţii
sterilizarea cu radiaţii UV este aplicată mai puţin la sterilizarea medicamentelor, este
întâlnită mai mult la sterilizarea apei,
25
iradierea UV este o metodă bună folosită pentru sterilizarea aerului în încăperile unde
se lucrează aseptic,
dezavantajul razelor UV în ceea ce priveşte sterilizarea soluţiilor injectabile este că nu
vin în contact cu toată masa de lichid din cauza sticlei şi provoacă o serie de
modificări în compoziţia medicamentului; oxidări, hidrolize, descompuneri,
sterilizarea cu ajutorul razelor infraroşii doar pentru seringi, foarte rar se foloseşte,
sterilizarea cu radiaţii gamma care pătrund prin materialele obişnuite ceea ce conferă
posibilitatea de a steriliza materialul ambalat. Deoarece poate produce o serie de
descompuneri chimice procedeul nu are o aplicare largă.
Procedeul aseptic se aplică preparatelor sensibile la căldură, nesterilizabile prin procedeele
obişnuite. Deoarece nu este posibil să se aplice un procedeu de sterilizare la produsul finit se
preferă realizarea amestecului din constituenţi sterilizaţi în parte evitându-se orice
contaminare în cursul operaţiei finale.
Proprietăţi şi control pentru preparatele injectabile
Apirogenitatea este o condiţie de calitate esenţială a preparatelor parenterale şi se asigură
prin utilizarea unui procedeu de fabricaţie care să asigure evitarea contaminării cu pirogene şi
prin utilizarea unor materii prime (substanţe medicamentoase, adjuvanţi) vehicule şi materiale
de condiţionare lipsite de pirogene.
Conform FR X la preparare se iau precauţiile necesare pentru asigurarea stabilităţii
microbiologice şi biologice. După obţinerea produsului finit îndepărtarea pirogenelor nu se
mai poate realize. FR X prevede un control al impurităţilor pirogene care se bazează pe
măsurarea temperaturii rectale a iepurilor după administrare IV a soluţiei de testat.
În cazul unor substanţe medicamentoase precum glucoza, fructoza, sorbitolul se verifică
absenţa impurităţilor pirogene.
FR X precizează că trebuie să se obţină soluţii limpezi, practice lipsite de particule în
suspensii.
26
În cazul medicamentelor injectabile, soluţii, după dizolvarea substanţei medicamentoase în
vehicul şi completarea ei la volum este obligatorie filtrarea în vederea îndepărtării
impurităţilor mecanice. Filtrarea se realizează prin membrane filtrante cu dimensiuni ale
porilor de 0,22 micrometri.
Controlul limpidităţii se realizează prin examinarea soluţiei după câteva răsturnări ale
recipientelor în condiţii de vizibilitate corespunzătoare. Se realizează în faţa unui ecran de
50cm/50cm, jumătate alb jumătate negru într-un unghi perpendicular pe raza de lumină a unui
tub de neon sau a unui bec electric mat de 100W.
Culoarea soluţiilor injectabile este în funcţie de natura substanţei medicamentoase şi a
solventului. O eventuală coloraţie nu trebuie să depăşească coloraţia etalonului de culoare
prevăzut în monografia respectivă.
Stabilitatea chimică a substanţei medicamentoase se asigură prin diferite metode în funcţie de
reacţiile de degradare pe care le pot suferi substanţa medicamentoasă. FR X prevede că în
toate cazurile pH-ul preparatului injectabil trebuie să asigure stabilitatea acestora.
Stabilitatea fizică a preparatelor injectabile sub formă de emulsii şi suspensii se asigură cu
ajutorul unor substanţe auxiliare adecvate, excipienţi pentru creşterea vâscozităţii
(metilceluloza, carboximetilceluloza sodică),agenţi emulgatori ce asigură stabilitatea
emulsiilor, (lecitină din soia, agenţi emulgatori de sinteză PLUROMIC).
Suspensiile injectabile după agitare timp de 1-2 minute trebuie să fie omogene şi fără reziduri
fixate pe gâtul fiolei sau al flaconului. Pot prezenta un sediment uşor redispersabil la agitare.
Pentru verificarea aspectului suspensilor injectabile uleioase se admite o uşoară încălzire la
37grade C înainte de agitare. Suspensiile injectabile trebuie să corespundă probei de pasaj .
Suspensia omogenizată prin agitare se aspiră în întregime într-o seringă de mărime adecvată,
apoi se evacuează într-un recipient sub forma unui jet continuu prin acul de seringă numărul
16. După 10 minute suspensia se agită din nou şi se repetă determinarea şi de această dată
trebuie să treacă volumul în jet continuu prin acul de seringă numărul 16.
27
În cazul pulberilor pentru preparatele injectabile la care suspendarea în solvent se efectuează
înainte de administrare, flaconul cu pulbere se agită înainte şi după introducerea solventului
respective.
Emulsiile injectabile trebuie să aibă un aspect omogen după agitare şi să nu prezinte nici un
semn de separare a fazelor. Toleranţa soluţiilor injectabile depinde de pH-ul soluţiei. O soluţie
injectabilă este cu atât mai bine tolerată cu cât pH-ul ei este apropiat de pH-ul serului
sanguine, 7,35-7,45.
28
Apa distilată pentru preparate injectabile.
Apa distilată pentru preparatele injectabile este:
apa destinată preparării medicamentelor administrate pe cale parenterală,
apa destinată dizolvării pulberilor pentru preparatele injectabile sau diluării
preparatelor concentrate pentru administrarea parenteralaă în momentul folosirii.
Apa distilată pentru preparatele injectabile se obţine din apa potabilă sau din apa distilată
într-un aparat de sticlă neutră, cuartz sau dintr-un metal potrivit.
Aparatul de distilare trebuie să fie corect folosit iar colectarea şi conservarea apei distilate
pentru preparatele injectabile trebuie astfel făcută încât să se prevină orice fel de contaminare.
29
Soluţie injectabilă de gluconat de Ca 10%
Gluconat de Ca ..................................................................10 g
Clorură de sodiu ................................................................0,93 g
Apă distilat pentru preparate injectabile...............q.s.ad.....100 ml
Soluţiile se prepară masă la volum.
Preparare:
30
- Gluconatul de Ca se dizolvă împreună cu clorura de sodiu în aproximativ 80 ml apă
proaspăt distilată.
- Dizolvarea se realizează la fierbere.
- După răcire soluţia se completează la 100 ml cu apă, se filtrează, se înfiolează în fiole
de 10 ml şi se sterilizează 60 minute la 100 grade C.
Observaţii:
- gluconatul de Ca este solubil 1 la 30 în apă rece, motiv pentru care se foloseşte o
substanţă care să crească solubilitatea gluconatului de Ca şi care să asigure stabilitate
soluţiei.
- Soluţia 10% gluconat de Ca este o soluţie suprasaturată, iar gluconatul de Ca poate
recristaliza în caz de: variaţii bruşte de temperatură, agitare puternică sau datorită unor
cristale prezente în soluţie din cauza dizolvării incomplete.
Întrebuinţări:
- sarcină
- rahitism
- osteoporoză
- antialergic în urticarii.
31
Soluţia injectabilă de glucoză(FR X)
Soluţia injectabilă de glucoză de 200 mg/ml, 330 mg/ml, 400 mg/ml este o soluţie sterilă şi
apirogenă de glucoză în apă pentru preparate injectabile cu pH-ul ajustat la 4 cu acid
clorhidric.
Descriere:
- soluţie limpede
- incoloră
- fără miros
- cu gust dulce
Observaţii:
- glucoza care se foloseşte la prepararea medicamentelor injectabile trebuie să
corespundă testului de apirogenitate. Dacă în locul glucozei anhidre se foloseşte
glucoză hidratată cu o moleculă de apă se va utiliza cu 10% mai mult.
- Căldura, pH-ul, oxigenul din apă şi aer, microorganismele sunt factori care provoacă
alterarea soluţiei de glucoză. Sub acţiunea acestor factori şi în funcţie de concentraţia
soluţiei de glucoză se formează produşi de descompunere care colorează soluţia în
galben brun şi determină o scădere a pH-ului.
Este posibilă alterarea soluţiei fără modificări organoleptice care să constituie un semnal de
alarmă. În soluţii concentrate şi la pH apropiat de 7 şi mai ales la pH alcalin descompunerea
oxidativă a glucozei este foarte intensă. Pentru prevenirea descompunerii soluţiei de glucoză
se aduc la un pH acid încă de la preparare. Se acidulează soluţiile a căror concentraţie
depăşeşte 10%. S-a demonstrat că sub această concentraţie degradările sunt puţin intense.
Aceste concentraţii relativ mici se întrebuinţează în volume mai mari sub formă de perfuzii.
32
Întrucât oxigenul din aerul închis în flacoane şi fiole poate constitui un factor de stabilitate se
recomandă înfiolarea şi filtrarea soluţiilor în prezenţa unui gaz inert.
Sterilizarea soluţiilor se face timp de 15 minute la 121 grade C.
Întrebuinţări:
- diretic în insuficienţa hepatică
- cardiacă
- renală
- în edem cerebral
- în acidoză
- hemoragii grave
- intoxicaţii cu medicamente cu barbital şi morfină.
SOLUŢII PERFUZABILE – INFUNDIBILIA – MONOGRAFIA DIN FR X
Definiţie:
Preparatele perfuzabile sunt soluţii apoase sau emulsii, ulei în apă, izotonice sterile şi
apirogene care se administrează IV în volume de 100 ml sau mai mari cu ajutorul unui
dispozitiv de perfuzare.
După scopul urmărit perfuziile se împart în:
- perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidroelectolitic, ex. soluţia clorură de sodiu,
clorură de potasiu
- perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic, ex. soluţia bicarbonat de sodiu,
soluţia de clorură de amoniu,
- perfuzii cu substanţe energetice, perfuzii cu hidraţi de carbon,
- perfuzii pentru alimentare parenterală, perfuzii cu aminoacizi,
33
- perfuzii înlocuitori de plasmă,
- perfuzii medicamentoase.
Preparare:
Se prepară prin dizolvarea sau emulsionarea în apă a substanţelor medicamentoase, soluţia
respectiv emulsia obţinută se completează la volumul specificat.
Soluţiile hipotonice se izotonizează şi se aduc la pH neutru dacă monografia nu prevede
astfel. Nu se admite adaosul soluţiilor tampon sau al conservanţilor antimicrobieni.
La preparare se iau precauţiile necesare pentru asigurarea stabilităţii fizico-chimice,
microbiologice şi biologice.
Conţinutul în substanţa activă se exprimă în unităţi de masă pentru 100 ml soluţie. Conţinutul
în substanţe energetice se exprimă în calorii.
Soluţiile perfuzabile se filtrează prin materiale filtrante adecvate până la obţinerea de soluţii
perfect limpezi şi se repartizează în recipiente de sticlă gradate sau din material plastic cu
capacităţi de: 100-250-500-1000 ml.
Se sterilizează printr-o metodă adecvată.
Proprietăţi şi control.
Descriere: soluţiile trebuie să fie limpezi, practic lipsite de particule în suspensie.
Determinările se fac pe 10 recipiente în cazul flacoanelor sau sacilor din material plastic.
Conţinutul lor se transvazează în prealabil în flacoane de sticlă corespunzătoare.
Soluţiile se examinează după câteva răsturnări ale recipientelor în condiţii de vizibilitate
corespunzătoare.
34
Emulsiile perfuzabile după agitare trebuie să aibă un aspect omogen şi nu trebuie să prezinte
nici un semn de separare a fazelor. Diametrul particulelor fazei dispersate determinat la
microscop trebuie să fie de cel mult 5 micrometri.
Culoare: soluţiile perfuzabile trebuie să fie incolore, o eventuală coloraţie nu trebuie să
depăşescă coloraţia etalonului de culoare prevăzută de monografia respectivă.
Uniformitatea volumului: volumul de lichid perfuzabil din recipiente trebuie să fie cel puţin
egal cu cel declarat pe etichetă. Volumul de lichid se verifică pe 10 recipiente prin transvazare
în cilindri gradaţi. Conservare în recipiente închise etanş.
Observaţii: soluţiile perfuzabile trebuie să fie sterile şi la preparare toate operaţiile se
efectuează într-un ciclu continuu.
35
Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidroelectrolitic
Între lichidul celular extracelular au loc schimburi de lichide determinate de obicei de
modificarea în compoziţie a lichidului extracelular.
De exemplu scăderea sodiului extracelular va produce hidratare celulară iar creşterea sodiului
extracelular va produce deshidratare celulară.
Pierderile de potasiu produc perturbări şi mai serioase deoarece potasiul are rol în procesele
de excitabilitate a fibrelor musculare ale inimii.
În stări normale organismul printr-un mecanism complex de reglare reţine elementele
necesare şi elimină surplusul, mecanism cunoscut sub numele de homeostazia apei şi
electroliţilor.
În anumite stări patologice sau accidente este necesară corectarea deficitului de electroliţilor,
adică refacerea homeostaziei prin aport exogen.
36
1. perfuzii izotonice – în categoria soluţii izotonice se folosesc:
- ser fiziologic,
- soluţie Ringer,
- soluţie Ringer lactat
Se folosesc pentru corectarea deficitului de apă şi electroliţi extracelulari în caz de pierderi de
sânge.
2. În categoria soluţiilor hipotonice avem:
- soluţie de clorură de sodiu 0,45% şi se foloseşte pentru corectarea iniţială a stărilor hiporos-
molare severe cum este cetoacidoza diabetică.
- soluţie de clorură de sodiu 0,45% în glucoză 5% care se administrează la nou născut pentru
refacerea şi menţinerea volumului plasmatic fără riscul suprahidratării prin retenţie de sodiu.
3. soluţii hipertonice
- clorură de sodiu cu carbonat acid de sodiu care se administrează în practica chirurgicală
pentru corectarea urgentă a acidozei metabolice.
Perfuzii cu electroliţi pentru modificarea echilibrului acidobazic.
37
În stare normală pH-ul plasmei şi în general al lichidelor biologice este cuprins între 7,35 -
7,45 iar limitele compatibile cu viaţa sunt 6,7 şi 7,9 . Compensarea variaţiilor mici de pH este
asigurată de sistemele tampon ale organismului.
- sistemele tampon care reprezintă un mecanism de reglare fizico-chimică,
- funcţia compensatorie a plămânilor,
- funcţia compensatorie a rinichilor.
Aceste două ultime sunt mecanisme fiziologice. Cel mai bogat reprezentat sistem tampon în
organism care acţionează în apa extracelulară este sistemul acid carbonic (H2CO3) -
bicarbonat (HCO3), iar raportul lor este egal cu 20 şi un pH =7,4.
Dacă:
1. creşte valoarea acidului carbonic sau scade ionul bicarbonat avem o scădere de pH sub 7,4,
rezultă o acidoză.
2. scade acidul carbonic sau creşte ionul bicarbonat avem o creştere de pH numită alcaloză.
Perturbările echilibrului acidobazic cauzate de modificări ale conţinutului de acid carbonic al
sângelui sunt de origine respiratorie.
Acidoza respiratorie survine la acumularea de acid carbonic în sânge ca urmare a perturbării
eliminării CO2 prin alveolele pulmonare.
Alcaloza respiratorie se întâlneşte când viteza de eliminare a CO2 este excesivă şi scade
proporţia de acid carbonic în raport cu bicarbonatul.
Când perturbările echilibrului acido bazic sunt cauzate de o modificare iniţială a
bicarbonatului apare acidoza sau alcaloza metabolică.
Dereglările (acidoză, alcaloză) pot fi compensate de organism iar pH-ul se menţine la valori
normale. Dacă mecanismele de compensare sunt insuficiente sau depăşite pH-ul suferă
modificări şi avem de-a face cu acidoze sau alcaloze decompensate cu manifestări clinice. În
aceste cazuri se intervine cu soluţii perfuzabile de modificare a echilibrului acidobazic.
În acidoze se pot administra soluţii perfuzabile de:
- bicarbonat de sodiu,
38
- lactat de sodiu,
- acetat de sodiu,
- cloruri de sodiu şi potasiu.
În alcaloze se pot administra perfuzii cu clorură de amoniu sau clorhidrat de arginin.
Perfuzii cu înlocuitori coloidali de plasmă.
Utilizarea soluţiilor coloidale se face în scopul înlocuirii volumului plasmatic în perioada de
pre transfuzie în urma pierderilor masive de sânge. Obiectivul este refacerea volumului
plasmatic fără o încărcare excesivă cu lichid şi sodiu a compartimentului extravascular.
Administrarea numai de soluţii aşa zise fiziologice ca serul fiziologic sau glucoza are un efect
temporar de circa 30 minute, necesitând administrări frecvente, de aceea se folosesc produse
coloidale:
- derivate din plasma umană – ex – plasma umană liofilizată, albumină serică umană,
- înlocuitori pe bază de coloizi naturali – ex – dextrani şi unele gelatine modificate,
- derivaţi sintetici – ex – polivinil pirolidona, hidroxietil amidon.
Albuminenele serice umane reprezintă fracţiunea proteică cea mai abundentă a plasmei . Au
rol în refacerea volemiei prin solicitarea apei extracelulare, se administrează în arsuri grave ,
în şoc sau colaps.
Dextranii sunt polizaharide cu greutate moleculară mare care se obţin prin fermentaţia unor
medii de cultură cu zaharoză de către bacteria Leuconostoc mesenteroides, se folosesc două
fracţiuni.
- dextranul 70 cu masa moleculară de 70 mii
- dextranul 40 cu masa moleculară de 40 mii.
39
Se prezintă ca o pulbere albă solubilă în apă, stabilă, sterilizabilă prin autoclavare. Se folosesc
sub formă de soluţii 10% fie de dextrani 40 fie de dextrani 70 în soluţii de clorură de sodiu
0,9% sau în soluţie de glucoză 5%.
Dextrani 70 se administrează în hipovolemii, hipoproteinemii, are efect pentru o perioadă mai
mare de 24h şi se elimină în două săptămâni aproximativ (eliminare totală).
Dextrani 40 au acţiune mai rapidă dar pentru o durată scurtă de timp de aproximativ 12h şi
ameliorează microcirculaţia. Se administrează în tulburări microcirculatorii şi în tromboze.
Perfuzii pentru alimentare parenterală
În cazul unor pacienţi care nu sunt în măsură să se poată hrăni pe cale orală,
pacienţi cu carcinom esofagian sau gastric,
pacienţi cu ulcer peptic obstructiv,
pacienţi cu sindrom de malabsorbţie ,
pacienţi cu colite ulceroase sau pacienţi în comă,
Sau la care nu trebuie să se administreze alimente:
pacienţi cu fistule traumatice,
pancreatite sau enterite,
40
se recurge la administrarea de factori nutritivi, glucide, aminoacizi, lipide, săruri minerale,
vitamine, pe cale parenterală sub formă de soluţii perfuzabile. Aceste soluţii se pot administra
în vena cavă superioară prin intermediul unui cateter timp de până la sute de zile. O soluţie
ideală pentru alimentarea intravenoasă ar trebui să conţină aceeaşi balanţă a elementelor
nutritive ca şi în cazul unei diete orale.
Alcătuirea unei formule alimentare corespunzătoare se bazează pe principiile fiziologice şi
biochimice ale alimentării, recunoaşterea căilor de metabolizare a glucidelor, proteinelor,
lipidelor.
Există perfuzii cu glucide: soluţii hipertonice de glucoză, soluţii de fructoză, soluţii de
sorbitol, soluţii de xilitol.
Se mai folosesc şi perfuzii cu lipide. Administrarea lor IV se face sub formă de emulsii U/A,
au un conţinut caloric ridicat 9cal./gram fiind posibilă administrarea până la 30% din
necesarul zilnic caloric într-un volum redus de lichid.
Perfuzii cu aminoacizi .
Sunt 8 aminoacizi esenţiali, adică nu pot fi sintetizaţi în organism:
- izoleucina,
- leucina,
- lizina,
- metionina,
- fenilalanina,
- treonina,
- triptofan,
- valina.
La nou născuţi se mai adaugă doi aminoacizi esenţiali:
- histidină,
- cisteină.
Aminoacizi neesenţiali:
41
- alanina, - glicina, - tirozina,
- arginina, - histidina,
- acidul aspartic, - ornitina,
- cistina, - prolina,
- acidul glutamic, - serina,
Administrarea aminoacizilor se face concomitent cu surse de energie. Pentru utilizare optimă
este necesară administrarea simultană a celor două categorii de aminoacizi. În unele afecţiuni
ca: insuficienţa hepatică este necesar un aport crescut de aminoacizi ramificaţi; ex. izolucina,
leucina, valina şi o cantitate mai scăzută de aminoacizi aromatici fenilalanină şi tirozina.
Soluţii pentru dializa peritoneală
Lichidele pentru dializa peritoneală se introduc în cavitatea abdominală în cantitate de circa
2000 ml, iar după 20-40 minute sunt scoase.
Scopul dializei peritoneale este de a îndepărta substanţele toxice din organism în cazul unei
insuficienţe renale prin difuzarea lor în lichidul de dializă.
Soluţiile pentru dializa peritoneală conţin glucoză şi un conţinut ionic similar cu lichidul
normal extracelular.
Soluţii pentru hemodializă
Se folosesc pentru epurarea sângelui unor pacienţi intoxicaţi sau cu insuficienţă renală gravă,
chiar anurie, cu ajutorul unui aparat numit rinichi artificial. Sângele bolnavului este adus
extracorporal până la o membrană artificială în contact pe partea opusă cu o soluţie conţinând
electroliţi şi glucoză.
Într-o dializă de 6 h se vor folosi între 150-350 l soluţie, de aceea se prepară soluţie
concentrată pentru hemodializă care se diluează aseptic cu apă distilată pentru preparate
injectabile în secţia de spital.
O soluţie pentru hemodializă conţine:
- clorură de sodiu,
42
- clorură de potasiu,
- clorură de Ca hidratată cu două molecule de apă,
- clorură de magneziu hidratată cu şase molecule de apă,
- acetat de sodiu hidratat cu trei molecule de apă,
- glucoză.
Diluarea soluţiei concentrate se face cu apă în raport 1 la 34.
Epurarea organismului în acest fel este eficientă numai pentru substanţele cu greutate
moleculară mică sau care nu sunt puternic legate de proteinele plasmatice.
Perfuzii medicamentoase
Perfuziile medicamentoase rezultă din asocierea unor soluţii injectabile la soluţiile
perfuzabile.
Exemple:
perfuzia cu metronidazol 0,5% izotonizată cu clorură de sodiu sau glucoză, se
foloseşte în infecţiile cu anaerobi sau preoperator,
perfuzia cu manitol, 5%, 10%, 20 %, manitolul este un poliol nemetabolizabil care se
elimină prin filtrare glomerulară şi acţionează ca diuretic osmotic,
soluţia perfuzabilă cu clorhidrat de arginină folosită ca protector hepatic,
soluţii pentru spălarea unor răni întinse, care nu se folosesc parenteral dar deoarece în
timpul spălării pot pătrunde în circulaţia sângelui într-o anumită măsură ele trebuie să
îndeplinească condiţiile de calitate ale medicamentelor parenterale.
43
44
SOLUŢII PERFUZABILE OFICINALE ÎN FR X
1. Infundibile natri chloridi – soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu
- soluţie sterilă şi apirogenă de clorură de sodiu 9g la litru în apă pentru preparate
injectabile
- este limpede, incoloră, fără miros, cu gust slab sărat,
Observaţii: când se specifică folosirea clorurii de sodiu, soluţie izotonică, apirogenă, ca
solvent sau diluant pentru preparate injectabile sau perfuzii din Farmacopee se foloseşte
soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu 9g/l .
Întrebuinţări: - aport de sare în stări de deshidratare şi deficit de sare, vărsături, diaree, arsuri
intinse,şi ca vehicul.
Contraindicaţii:
- insuficienţă cardiacă
- HTA
- insuficienţă renală
- insuficienţă hepatică gravă
- edem pulmonar.
2. Infundibile natrii chloridi composita - soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu
compusă
Este o soluţie sterilă şi apirogenă ce conţine:
- clorură de sodiu 8,6g/l,
- clorură de calciu 0,5g/l,
- clorură de potasiu 0,3g/l, toate dizolvate în apă pentru preparate injectabile.
Soluţie limpede, fără miros, cu gust sărat.
Este cunoscută sub nemele de soluţie Ringer.
45
La preparare clorura de calciu se măsoară în picături dintr-o soluţie de concentraţie 50%
proaspăt preparată.
Întrebuinţări:
- în hemoragii
- pentru ridicarea presiunii arteriale
- pentru rehidratarea organismului.
PICĂTURI PENTRU OCHI
Definiţie: picăturile pentru ochi sunt preparate farmaceutice sterile, sub formă de soluţii
sau suspensii, folosite în tratamentul şi diagnosticarea bolilor de ochi. Se pot prezenta şi
sub formă de pulberi sterile care se dizolvă sau se suspendă înainte de folosire într-un
vehicul steril.
În medicaţia oftalmică, pe lângă picăturile pentru ochi se utilizează şi:
băi oculare,
soluţii pentru lentile de contact,
înlocuitori de lacrimi,
lamele oftalmice,
injecţii intraoculare.
Picăturile pentru ochi conţin substanţe medicamentoase în concentraţii relativ mari, ele se
administrează în sacul conjunctival cu ajutorul unui instilator.
46
Băile oculare au o concentraţie mai mică în substanţe active, se utilizează cu ajutorul unor
pahare adaptate aplicării etanşe pe orbita, spaălarea globului ocular şi a conjunctivei se
asigură prin închiderea şi deschiderea repetată a pleoapelor. Ele pot fi întrebuinţate şi în scop
terapeutic. Se prepară în cantităţi de 50-200g şi adesea conţin acetat de amoniu, apă de
fenicul, bicarbonat de sodiu, borax, acid boric.
Soluţiile pentru lentilele de contact se utilizează de către pacienţii cu lentile aplicate direct
pe cornee, atât în scopul facilitării fixării şi desprinderi acestora, cât şi pentru o mai bună
toleranţă a lentilei, prin rolul lubrifiant pe care îl joacă între lentilă şi cornee. Aceste soluţii
sunt izotonice, au pH=8 şi vâscozitatea este corespunzătoare suportării fără inconveniente a
lentilelor pe cornee.
Lacrimile artificiale sau înlocuitorii de lacrimi sunt soluţii oftalmice care se utilizează în
cazuri de insuficienţă a fluxului lacrimal, având rolul de a umecta ochiul. Sunt izotonice,
izohidrice şi conţin un agent de creştere a vâscozităţii.
Lamelele oftalmice constituie o formă farmaceutică destinată tratamentului oftalmic. Sunt
preparate din amestecuri de gelatină , glicerină şi apă. Au diametrul de 0,3 cm, formă de
discuri subţiri, transparente, incolore sau uşor colorate, sterile, cu un conţinut de alcaloizi sau
alte substanţe în concentraţii de ordinul zecimilor sau chiar sutimilor de miligram. Ele se
aplică sub pleoapa inferioară unde se dizolvă lent.
Prepararea picăturilor oftalmice.
47
Picăturile pentru ochi se prepară prin metode care le asigură sterilitatea şi care permit evitarea
unei contaminări ulterioare cu microorganisme (FRX).
Substanţele active se dizolvă sau se suspendă într-un vehicul corespunzător şi se completează
la masa prevăzută (m/m) . Picăturile pentru ochi soluţii se filtrează printr-un material filtrant
adecvat, se recomandă membrane filtrante cu diametrul porilor de 0,22-0,45 micrometri.
Ca vehicul se foloseşte apa proaspăt fiartă şi răcită, apa pentru preparate injectabile sau uleiul
de floarea soarelui neutralizat.
Se pot folosi şi substanţe auxiliare (solubilizanţi, izotonizanţi, agenţi pentru ajustarea pH-ului
şi pentru creşterea vâscozităţii, conservanţi antimicrobieni potriviţi) conform FR X.
Condiţii de calitate:
stabilitate fizico-chimică a substanţei medicamentoase
stabilitate fizică a formei farmaceutice (în cazul suspensiilor)
toleranţa (inocuitate)
eficacitate
puritate microbiologică, chimică şi mecanică.
Stabilitatea fizico-chimică a substanţelor medicamentoase este condiţionată de crearea
unui pH corespunzător al preparatului (pH-ul de stabilitate). Acest pH trebuie să asigure în
acelaşi timp o bună toleranţă şi o absorbţie cât mai ridicată a substanţei medicamentoase.
Nu în toate cazurile pH-ul de stabilitate al substanţelor medicamentoase coincide cu pH-ul la
care absorbţia prin conjunctivă sau toleranţa sunt optime. Se asigură întotdeauna cu prioritate
pH-ul de stabilitate al substanţei medicamentoase.
pH-ul lichidului lacrimal
este de 7,4. Datorită capacităţii de tamponare a lichidului lacrimal, sunt tolerate soluţii
oftalmice cu pH=4,5-9, soluţiile alcaline sunt mai bine tolerate decât cele acide.
48
Stabilitatea fizică a formei farmaceutice se asigură în cazul colirelor suspensii prin
selecţionarea unui agent de suspendare adecvat; în urma agitării timp de 1-2 minute suspensia
trebuie să se disperseze şi să-şi menţină omogenitatea pe durata administrării.
49