FORME FARMACEUTICE LICHIDE ADMINISTRATE PE MUCOASE 387

Fig. 17. Deplasarea ritmică de tip metacron a cililor în straturile de mucus (P. BURI, 1995)

de întoarcere a cililor; S. reînceperea mişcării eficace care este terminată în poziţia 7.

Astfel mucusul este propulsat către nazofaringe şi-1 acoperă cu o mişcare lentă. Frecvenţa cu care se ondu-

lează cilii este de 10-20 Hz; ondulaţiile par să treacă dintr-o regiune în alta într-un fel ritmic, metacron sincronizat.

Celulele ciliate transportă mucusul şi particulele spre faringe cu o viteză de aproximativ 5-6 mm/minut; la 80% din indivizi, viteza variază între 1-25 mm/minut, 20% au un clearance lent sub 1-2 mm/minut; viteza de deplasare creşte în partea posterioară a foselor nazale la 1 cm/oră, ceea ce face ca mucusul să se reînnoiască la fiecare 10 minute.

Având în vedere adâncimea cavităţii nazale de 12-15 cm, timpul de contact total, pentru orice particulă inhalată, este de 20-30 minute.

Nu există totdeauna corelaţii între frecvenţa mişcării cililor şi viteza de transport a mucusului; viteza este influ-enţată de aerul ambiant: se diminuează cu uscarea şi la rece şi invers.

Faza superioară vâscoasă de mucus, la care aderă par-ticulele străine, este pusă în mişcare, în timp ce lichidul periciliar rămâne staţionar. In unele cazuri, dacă grosimea stratului de lichid periciliar este modificată, transportul este ineficace.

Dacă stratul de lichid periciliar este prea fin, cilii sunt prinşi în stratul de gel şi acesta nu mai are rol motor, faza vâscoasă nu mai este deplasată şi cilii nu se mai pot mişca.

Deci integritatea fazei periciliare (stratul sol) este o condiţie necesară unei bune funcţii ciliare.

Eficienţa clearance-ului mucociliar depinde de relaţiile care există între cili, mucus şi fluidul periciliar.

Orice modificări ale acestora pot altera caracteristicile de

transport şi produc o acumulare de secreţii sau pot reţine mai mult timp materialele toxice în căile respiratorii.

Fluxul continuu şi coerenţa sunt menţinute de natura viscoelastică a mucusului, chiar dacă ondulaţiile ciliare sunt neregulate, secreţiile nazale având deci un rol im-portant.

Clearance-ul mucociliar nazal dirijează secreţiile înapoi, în direcţia faringelui, pentru a fi înghiţite şi duse în stomac.

Există în acelaşi timp şi o zonă la nivelul părţii ante-rioare a cornetului inferior, unde mişcarea se efectuează spre faţă, în direcţia vestibulului nazal, ce conduce la eliminarea în exterior a secreţiilor nazale.

Prin clearance-ul mucociliar sunt eliminate numeroase antigene. La nivelul plămânilor, mişcările ciliare au loc de la bronhii spre faringe, deci de jos în sus, în timp ce în fosele nazale şi faringe deplasarea are loc din faţă în spate. Deci toate particulele străine se vor elimina spre esofag. Epiteliul ciliat nu acoperă toate căile aeriene superioare, ca de exemplu sinusurile.

Un corp străin care pătrunde în cavitatea nazală provoacă o alcalinizare a mucusului şi ca urmare determină activarea cililor vibratili, conducând la evacuarea acestuia spre faringe, unde este înghiţit, odată cu mucusul care 1-a înglobat.

Mucusul trebuie să aibă o viscozitate optimă, pentru a avea loc mişcarea cililor vibratili şi un pH optim de 6,4-6,8.

Este, de asemenea, important de cunoscut că mişcările ciliare pot fi influenţate sau inhibate prin intervenţia unor:

• factori fizici ca: temperatura, starea higrometrică a aerului, compoziţia aerului, pH-ul, presiunea osmotică, echilibrul ionic;• factori chimici: substanţe medicamentoase; substanţe alergene; iritante; substanţe chimice;• factori patologici: afecţiuni virale, rinite, răceli etc.

• Temperaturaîn general se admite că temperatura de la suprafaţa

mucoasei nazale este de 30-33 °C, iar temperatura optimă clearance-ului mucociliar este cuprinsă între 18 şi 33 °C; sub şi peste aceste limite are loc o diminuare a mişcării ciliare; la 44°C sau prin congelarea mucoasei, activitatea încetează, dar se reia după reîncălzire.

• Starea higrometrică a aeruluiEste de asemenea un factor important; starea de umi-

ditate este indispensabilă activităţii ciliare, iar starea de uscăciune produce oprirea acesteia.

Astfel:• după o expunere la aer rece şi sec are loc o creştere a temperaturii şi umidifîcării mucoasei, provenite din hipertermia vaselor sangvine de la

(după Cornaz A.L. - 1994):I. direcţia de mişcare eficace; Q. direcţia undei cililor

vibratili.

suprafaţă, cu dilatarea arteriorelor şi congestia ţesutului cavernos; mucoasa este roşie şi groasă;• după o expunere la aer rece şi umed sau după o iritaţie superficială, are loc numai o creştere a temperaturii, cu dilatarea superficială fără congestie; mucoasa este palidă şi subţire;• în timpul expunerii la aer cald şi umed are loc o scădere a temperaturii şi a umidifîcării, rezultate din