Anul LIII Blaj, ia 1 Maiu 1943 Cenzurat

PROPRIETAR-DIRECTOR

A U G U S T I N POPA

Redacţia şi administraţ ia BLAJ, JUD. TÂRNAVA MICĂ

I N S E R A T E

Conform regulamen. de a-jUcare a tarifului comer­

cial, categoria V.

REDACTOR

DUMITRU NEDA

Foaie înscrisă în Registrul de Publicaţii al Trib. Târnava-MicJ

sub Nr. 2—1938.

- ABONAMENTE Pe uu an . . . 300 Lei Pe 6 l u n i . . . 180 Lei Pentru străinătate 9Q0Lţi

F o a i e tols©r§cea®£ă-po8lt§că  p s r e m f lecar© S â m b ă t ă

Dar din dar (-\-). Blajul a fost binecuvântat de Dum­

nezeu tn toată vremea cu suflete alese. alţi dintre cei mai buni ai săi însă, după o vreme de ucenicie şi apostolle în cuprinsul acestei cetăţi a spiritului creştin şi român, şi-au în­dreptat paşii în spre alte meleaguri. Cei mai mulţi de bună voie, mânaţi de dorul inimii lor. Unii siliţi de împrejurări vitrege. Căpe­tenia acestora din urmă este însuşi înteme­ietorul Blajului, vlădicul-mucenic Inochentle Micu. Ori pe unde i-a purtat însă voia pro­prie, ori a altora, cu toţii au fost făclii şi luminare, lăsând urme binecuvântate.

De aceea ctitoria marelui Inochentle Micu se bucură de toţi bunii săi fii, cărora la este rânduit să-şi cheltuiască energiile morale şi intelectuale între zidurile sale. E mândră însă şi de aceia cari pleacă la apostolle în alte părţi. Simlon Bărnuţlu nu s'a stins în umbra catedralei blăjene, ca Timoteiu Cipariu, dar opera săvârşită de acesta în lumea uni­versitară din capitala Moldovei e de proporţii uriaşe şi cu restrângeri de cari încă suntem departe de a ne da seama deplin. Aşişderea şi Aron Pumnul trece în Bucovina, înviorând acolo sentimentul naţional. Catedra lui de l. română, cum mărturiseşte Hurmuzachi, a devenit pentru ai noştri din acele părţi în­străinate cu sâlnicie, „paladlul ştiinţei naţio­nale, altarul simţului şl al virtuţii, vatra na­ţionalităţii române". Bunea a muncit în Blaj şi ştim ce a făcut pentru neam şi lege. Dar e uşor de bănuit ce operă uriaşă ar fi să­vârşit acest om extraordinar dacă s'ar fi rea­lizat ideea de a-l trimite să facă apostolle creştină şi română între fraţii macedonnei, cum se plănuise. într'o vreme.

Calea blăjenllor, atât dincoace cât şi dincolo de munţi, e cale punctată de înfăp­tuiri luminoase, fie câ-i vorba de persoane bisericeşti cari, ca Petru Pop prepozitul lugo-jan, lasă fundaţtune pentru ajutorare de şcoli şi şcolari; ori de persoane mireneştl ca Budai-Deleanu, secretarul Curţii de Apel din Lem-berg, după care au rămas o seamă de lucrări româneşti pline de spirit şi de dragoste de neam, sau ca profesorii Iosif Manfi şi Ion Coste din Iaşi, Ion Maiorescu, Ion Faur, S. Mlhălescu din Craiova, Demetrlu Farago din Pocşant, Augusttn Ungur din Piatra-Neamţ, fon Mărculeţiu din Bârlad, Ştefan Pop din Bucureşti, şi alţii din alte centre cari le vor Păstra pomenirea cu veneraţie. — De cei tre-cuţl în lumea drepţilor numai de curând, ori chiar aflători în viaţă, nu mai vorbim. Ii cu­noaştem şi suntem mândri de ei. Prestaţiile lor valoroase acolo unde se află, şi cinstea Pe care o aduc prin aceasta orăşelului dela îmbinarea Târnavelor, ne recompensează din belşug pentru paguba de a nu-i avea în per­manenţă aici. — Câtu-i pentru poetul Aron Cotruş, deşi este elev al Blajului, Blajul nu-l putea reţine la sine din simplul motiv că-i •••fiu al altei biserici. Şcolile Blajului văd 'ftsă şl aşa în scrisul lui suflet din sufletul l o r - Şl se bucură sincer de aceasta. — S'aude ?

romanesc O s e a m ă d e ide i prilejite d e sfinţirea une i biseric i r o m â n e u n i t e în

Capitala Ţării R o m â n e ş t i de C. CERNĂIANU

Des t i nu l r o m â n e s c a fost zămis l i t în l e g ă t u r ă c u R o m a e t e rnă şi c reş t ină , şi de a c e e a el n u s 'a pu tu t , nu se poa t e , şi n u se v a p u t e a , a ju ta şi real iza fericit şi de ­plin, decâ t în l e g ă t u r ă cu Roma. A c e s t a este a d e v ă r u l s implu şi l u m i n o s ca re , pen t ru or ic ine- i l ipsit de p re judecă ţ i , se i m p u n e ca o a x i o m ă şi se d o v e d e ş t e ca o ecua ţ i e , d u p ă c u m doi şi c u doi fac pa t ru .

I nd i scu t ab i l şi ne îndoios , n e - a m n ă s ­cut ca R o m â n i şi ca creş t in i în l e g ă t u r ă cu Roma . P r i m e l e 9 v e a c u r i , c a p o p o r de origine ge to-dacă , a m supt l ap t e l e e tn ic i -tăţii l a t ine de l a Roma, p r i n mi j locul c r e ­dinţei c r e ş t i ne , c a r e a înfrăţ i t p e î n v i n ş i şi î nv ingă to r i , şi de a c e e a n e a m u l r o m â ­n e s c s 'a z ămis l i t î n adâncur i l e fiinţei lui ca p o p o r de o r ig ine e tn ică d a c o - r o m a n ă şi de c r e d i n ţ ă re l ig ioasă c r e ş t i nă . Nimeni n u m a i p o a t e t ă g ă d u i r ea l i t a t ea j a c e a s t a as tăz i , n e s t ă p â n i t de p r e j u d e c a t ă şi c o n ­dus n u m a i d e b u n ă c red in ţă şi de a d e v ă r .

D a r d e s t i n u l n e a m u l u i r o m â n e s c a fost, d u p ă î n c h e g a r e a lui c a a t a r e , s u p u s une i g re le î n c e r c ă r i , u n u i pe r i co l ca şi de m o a r t e , p e n t r u c ă d e o d a t ă i-s 'a tă ia t a r t e r a de v i a ţ ă şi de c red in ţă c u Roma. înce rcu i t , izolat şi î n s t r ă ina t d e Roma, p r in s l avo-b izan t in i sm, des t inu l r o m â n e s c s 'a î n t u n e c a t p â n ă la î n ă b u ş i r e şi moa r t e na ţ i ona l ă , d in c a r e a putut s c ă p a şi p r i n d e noui pu te r i d e rez is ten ţă şi de v i a ţ ă n u ­m a i p r i n l e g ă t u r a cu Roma, pe c a r e a îăcut -o din n o u , la 1700, b i s e r i c a a r d e l e ­n e a s c ă s u b Mitropoli tul A t a n a s i e A n g h e l .

Cine , de b u n ă credinţă şi conş t i en t , ma i poa te c o n t e s t a şi t ăgădu i a s t ă z i că de aci, de la U n i r e a b iser icească c u R o m a a lui A t a n a s i e Anghe l , şi de la ş c o a l a a r ­de leană , c ă r e i a aceas t ă u n i r e c u R o m a i-a dat n a ş t e r e , a veni t î n v i o r a r e a şi în ­v ie rea din n o u a des t inulu i r o m a n e s c ? Şi cu toa te a ce s t ea , ce g reu des t in n e a p a s ă şi p a n ă azi pe noi Români i , din c a u z a p r e j u d e c ă ţ i l o r ca re n e s t ă p â n e s c pe uni i d in t re noi şi astăzi ca m o ş t e n i r e a t r ecu tu lu i nefer ic i ţ i

Din c a u z a pre judecăţ i lor m o ş t e n i t e din t r ecu tu l s l a v o bizantin, c h i a r ş i p â n ă as tăzi , uni i d in t r e noi, u r â m Roma, h u l i m Roma, n u v r e m să ştim de R o m a , n e fe­rim de Roma, c a de o pr imejdie , c a de o pacos te şi ca d e o n ă p a s t ă . In o r i ce c a z :

P â n ă as tăz i n e a m u l n o s t r u r o m â n e s c , în major i ta tea lui , n ' a a juns s ă c u n o a s c ă

şi s ă se p ă t r u n d ă de a d e v ă r u l a c e s t a , că cu Roma n e - a m născu t , î n a fa ră d e R o m a a m tânjit şi n e - a m ofilit şi to t n u m a i c u Roma n e - a m înv io ra t , că , î n s fârş i t des t i ­nul r o m â n e s c n u se poa te r ea l i z a fericit şi d e s ă v â r ş i t decâ t în l e g ă t u r ă c u R o m a e t e r n ă şi c re ş t ină , ca re a zămis l i t o b â r ş i a n o a s t r ă şi c a Român i şi ca c reş t in i .

P â n ă a s t ă z i n e a m u l n o s t r u r o m â n e s c , în m a j o r i t a t e a lui, n ' a v r u t s ă î n ţ e l e a g ă şi s ă ţ ină în s e a m ă nici faptul c ă c h i a r po ­po ru l u n g u r e s c , de o r ig ine t u r a n i c ă si b a r b a r ă , ca şi poporu l p o l o n e z d e o r ig ine s l avă , s ' au p u t u t r idica l a t o a t ă î n ă l ţ i m e a cu l tu re i şi civil izaţiei e u r o p e n e g r a ţ i e le­gă tu r i lo r lo r cu Roma, p e c â n d n o i Ro­mân i i , n e a m de cu l tură şi c ivi l izaţ ie s t r ă ­v e c h e , a m r ă m a s în s t a r e a r u d i m e n t a r ă din c a r e ab i a azi n e silim să i e ş im, f i indcă a m nesocot i t Roma şi a m făcut to tu l ca R o m a s ă n u n e fi putu t a ju ta . A c e s t a e s t e a d e v ă r u l de c a r e t r ebue să fim conş t ien ţ i toţi Români i în l egă tu ră c u d e s t i n u l ro­m â n e s c şi c r e ş t i n e s c al n e a m u l u i n o s t r u .

De a c e e a sfinţirea u n e i b i se r i c i u n i t e c u Roma, î n mijlocul Bucureş t i lo r , în i n ima Ţ ă r e i Româneş t i (b i se r i ca „Maica D o m n u l u i " din str . Acvi la . N. R), e s t e u n e v e n i m e n t e p o c a l şi p rov iden ţ i a l , c ă c i î n ­s e a m n ă şi t r e b u i e să î n s e m n e o piatră de hotar în des t inu l r o m â n e s c , p r i n sch im­b a r e a r a p o r t u r i l o r şi legătur i lor n o a s t r e cu R o m a .

Rea l i zând u n i r e a b i s e r i c e a s c ă c u Roma , în r ea l i t a t e Români i n u p i e r d n i m i c , n u s c h i m b ă n imic , căc i t o a t ă v i a ţ a l o r r e l ig ioasă r ă m â n e abso lu t p e a c e l e a ş i t e ­meli i , a b s o l u t a ş a c u m a fost ş i c u m e s t e de v e a c u r i c u acelaş i ri t , c u a c e l e a ş i s lujbe şi r u g ă c i u n i , cu a c e l e a ş i c â n t ă r i , cu a c e e a ş i c r e d i n ţ ă , c â ş t i g â n d în s c h i m b e c u m e n i c i t a t e a şi u n i v e r s a l i t a t e a c r e ş t i ­n e a s c ă , i n t r â n d deplin î n p o r u n c a ş i în idea lu l e v a n g h e l i c , c a r e p o r u n c e s c şi p r o p o v ă d u e s c o t u r m ă şi u n p ă s t o r , r e s ­tabi l ind t r ad i ţ i a b i s e r i c e a s c ă c u p r i n s ă î n c a n o a n e l e t u t u r o r s inoade lo r e c u m e n i c e r e c u n o s c u t e în or todoxie , c a r e p r e v ă d în t â i e t a t ea ş i s u p r e m a ţ i a s c a u n u l u i R o m a n la c a r e a u ape l a t şi toţi sfinţii Pă r in ţ i d in e p o c a d e a u r , şi a j u n g â n d î n dep l in a c o r d şi c u r u g ă c i u n i l e c re ş t ineş t i din fie­c a r e zi, c a r e s e r o s t e s c p e n t r u u n i r e a t u t u r o r b i se r i c i lo r c r e ş t i ne ş i a t u t u r o r creş t in i lor , s p r e a p u t e a r ea l i a a idea lu l p r o p o v e d u i t de Mântu i toru l d e a Ii o t u r m ă şi u n p ă s t o r .

Numărul 18

Pag. 2

Nr J7

De d r a g u l suf le te lo r . Dintre Cuvioşi i Părinţi Basi l iani de la Obreja s'a osteni t mult în Pares imi le acestui an, ţ inând rod­nice mis iuni popo ra l e de câte o s ă p t ă ­mână şi Cuvioş ia Sa P. Vasile Dardai, în u r m ă t o a r e l e paroh i i :,i

1. In Vicar ia tu l Făgăraş 1. Iaşi, u n d e păs to reş te Pă r . Matei Florea. Aprop ie r i de Si. Ta ine 744; s ' au primit în mod s ă r b ă ­toresc în R e u n i u n e a .Mariană 177 m e m b r e şi s'a înfiinţat A g r u cu 73 membr i . La n u m ă r u l cuminecă r i lo r sunt a se socoti şi credincioşi i din Săvăs t r en i şi o pa r t e din Săscioreni , cari a u luat pa r t e în n u m ă r impres ionant . î nche ie rea s'a făcut în p r e ­zenţa m a i mul to r fraţi Preoţi din jur .

2. Ludişor. Preot : Miron Stroia Total: 387 cuminecăr i , 22 m e m b r e primite s ă r b ă t o r e ­şte în R e u n i u n e a Mariană şi înf i inţarea Agrului cu 24 membr i i . La măr tu r i s i r i a ajutat pă r . Liviu Negrea. S'a ma i în reg i ­strat î n toa r ce r ea une i .pocăite în s â n u l Bisericii.

3. Pojorta. P r eo t : Liviu Negrea . Preoţ i mis ionar i : P . Vasile Dardai şi P. Miron Moldovanu. Apropie r i de Sf Taine p e s t e 400; — m e m b r e primite so lemn în Reu­niune; 50 — în toa rce rea une i p ro t e s t an te în sânu l Bisericii; — par t i c iparea c red in ­cioşilor din Lissa. încheierea a fost o n o ­rată cu p rezen ţa mai multor fraţi p reo ţ i în frunte cu pă r . Vicar al F ă g ă r a ş u l u i , G. Ivan .

4. Arpaşul de sus. Cuminecăr i 140, — membre primite î n Reuniune 30. Preo t lo­cal păr . Ilie Boeriu. încheierea s'a făcut în prezenţa pă r . Vasile Vasu , de lega t vicar ia l .

5. Viştea de jos. Preot local Păr . Gheor-ghe Şerban. Aprop ie r i de Sî. Ta ine 160. La înche ie re a l u a t pa r t e şi p ă r . G h e o r -ghe Ivan, v i ca ru l Făgă raşu lu i .

II. Vicariatul Timişoara (d ieceza Lu­goj): 6. Belotinţi. Preo t local pă r . Iosif Neda . 160 aprop ie r i de Sf. Taine; 38 m e m b r e p r i ­mite s ă rbă to re ş t e î n Reun iunea M a r i a n ă ; cununia re l igioasă a trei p e r e c h i de c o n -cub ina r i ; sfinţirea unei i c o a n e d o n a t e de Dnă Dr. Mihalca din R a d n a , u n a d in t r e

cele mai mar in imoase c red inc ioase ce

avem pe-aco lb . , In a î a râ de par t ic iparea cea m a i de

plină a credincioşi lor la cele 2 - 3 predic i la zi, a u fost deosebit de i m p r e s i o n a n t e şi cu b u n efect î m p ă c a r e a credinc ioş i lor , in-dujmăniţi de a n i de zile, ma i a les în pa­rohiile Iaşi Lud i şo r şi Pojor ta .

P. S. La Cătina, î m p r e u n ă cu P. losit Bal, a vest i t cuvân tu l mântu i r i i şi P r c a c u v . P. Gherasim Juca, egumenul sî. m ă n ă s t i r i din Pr is lopul Silvaşului. - L ă u d a t şi p r e a ­mărit fie D o m n u l pentru t o a t e !

Discuţii eatehetice 6. Altă plângere dureroasă, dar îndrep­

tăţită, a păstorilor de suflete este, că cei com­petenţi nu dau orele necesare pentru propu­nerea religiei, şi de aici rezultatul slab al ca-techesei. Adevăr este că mare luptă t rebue să ducă catechetul cu învăţătorii, cu directorul şcolar, pentru a-şi dobândi orele de religie recerute.şi fixarea lor pe timp potrivit şi pe­dagogic.

Cu durere trebue să constatăm că mai marii lumeşti ai noştri oricât vorbesc de mo­rală, de cinste, de Dumnezeu, nu ştiu trage şi concluziile acestor adevăruri şi realităţi. An de an se pun noi şi noi pedeci propo-văduirei moralei şi credinţei, prin împuţina­rea orelor de religie. La unele scoale şi clase chiar prin ş tergerea lor de tot. Apoi prin îm­pingerea orelor de religie înapoia dexteri­tăţilor în program şi în timpul cel mai nepo­trivit în orariu. Cunoaştem sat unde s'a fixat religia seara dela 5—6, deşi la ora 4 este în-tunerec, iar petrol nici în ruptul capului nu se află.

Ştiu că oricât s'ar trudi bietul ca techet să convingă pe directorul şcolar despre im­portanţa studiului religiei, despre datoria de a-i da oarele prescrise prin lege, şi de a i-le fixa raţional şi pedagogic, nu reuşeş te . Intru cât peste director mai e revizorul, inspectorut-cari toţi lovesc în religie, căci fiecare o îm,

S pinge înapoi şi mai ales azi, în aces te zile anormale, au a tâ tea motive de a nu satisface

inima a u c v u l u . » - . i > u e ^ . . «e gatul Domnului: „Lăsaţi pe copii să vină i' P e

mine şi nu-i opriţi pe e i ' va aîla posibilitat! a l

de a t rece şi această p iedecă .

porunca minţii, că pe cum trupul fără m \ ' mort este, aşa credinţa fără ştiinţă n e j e ^ ceste, moarte aduce pentru individ ca şip' 1' tru colectivitate, familie, neam, sau Iume.Q11 in inima adevăratului păstor, încălzită de'J^.de

P°sibilitat(. ai to

El t rebue să îi adune pe şcolari l a c a S } re parohială, la vre-o a l tă casă, sau chiar i 3 - s ă

biserică, pentru cateheză. Să meargă la ş c o a i j ; J a

după sfârşitul orelor, ori chiar şi î n cele 1q s e

minute de recreaţie să s tea de vorbă cu ei ! . să îi adune în jurul său, să le dea sfaturi' Ş ' Să îi catehizeze Dumineca şi în sărbători/ Aici la biserică să îi în t runească spre a-i % m

învăţa despre Dumnezeu, credinţă şi moral} c l

până va ajuta Tatăl ceresc să ne refăcea *! şcolile confesionale. v '

Nici în faţa acestei piedeci , nu e permis'. să stăm cu manile. în sân. Să nu ne perdem curajul, ci să căutăm toate mijloacele pri,: ^ cari am pu tea avea pe copii în jurul nostru,;^

Să vedem ce au făcut alţii în asemenea; situaţii. Şi vom afla cazuri mai grele chiar p decât ale noastre, şi vom v e d e a ce au făcui { n

şi cum au ştiut acei preoţi să îşi facă da toria. ^ r

Şi m nc

•€8

Dacă nu mai poa te nimic, încă să nu despereze. Să ceară lumină dela Domnul ptiu rugăciuni ferbinţi. Să ofere Domnului sfânta jertfă liturgică pentru a-i a ră ta calea pe cai! să o urmeze; să îi s tea în ajutor să meargi pe acea cale, şi să-şi poa tă împlini misiunei ^ de a fi „lumina lumii, sarea pământului*. e

Adunarea tineretului în reuniuni de cm ; tari, de lectură, încă sunt prilej pentru i.^ suplini instrucţia şi educaţ ia religioasă.

împărţ i rea de cărţi, reviste religioase it \ cari avem şi noi câ teva , încă este un rtf loc de a catehiza.

Tot a ş a chemarea şcolarilor Ia sf. spo- z vedanie si conducerea lor Ia sf. împărtăşanie p sunt tot ocazii de a le lumina mintea şcola-.d rilor şi a le desăvârşi inima. Prilejuri pe carersi nu cred că se va afla autoritate românească î>i să nu ni le dea oricând le vom cere. Şi alte da mijloace şi alte căi va afla inima de părinte! pentru a-şi putea instrui şi educa îiii sufleteşti, :m

dacă el va medita, reflecta şi căuta . '•»•

1 F O I Ţ A „ U N I R I I " ID M

! ; i i i i n i n i i i i i i i u i n i u i i i f ) i i ! < i i i i i i i i ! i i i i ! i i n i u i i i i i i i u i t i i u i i i i i i i i i i ! i i u B u i H i n i u i n i i i i !

V i s u l n o s t r u

Visul nostru, cine-l ştie oare? Cine ni-1 ceteşte din priviri? Dimineaţa 'n răsărit de soare, Şi 'n amurg de tainice doiniri ?

Visul nostru-i lacrimă sub geană, Inimă străpunsă de pumnal; Curcubeu, ce creşte dintr'o rană A crucificatului Ardeal!

Visul nostru-i spadă sub o cruce; — Nu un scut bătut în steme de-aur — Făt frumos ce aspre lupte duce Cu acelaş milenar balaur.

Visul nostru-i pajură sprinţară, Ce tot naşte din cenuşa lui, — De ni-1 cântă vântul, se 'nfioară Codrii şi nepoţii Iancului!

"Visul nostru-i azi bătut în cuie La răscrucea unui veac de fier, Şi Calvarul tot mai sus îl su ie : Visul nostru însetat de Ceri

Petru A n c a

Lumini în noapte T Din Pastorala de Paşti a Preasf. IUL1U

al Clujului

[...] „Să cerem stăruitor şi ferbinte acest har al învierii Sfinte: Pacea pentru lumea întreagă. In foc şi sânge sunt frăouântate nea­murile toate. In durerile naşterii se chinueşte lumea întreagă. Să-L rugăm pe Domnul să binecuvinteze naşterea lumii noui. Să lucreze ca un Atotputernic, ca din atâta durere şi su­ferinţă să se nască o lume nouă, întemeiată pe dragoste, cum deatâteori şi atât de răs­picat s'a rugat şi a cerut urmaşul lui Petru Părintele creştinătăţii. Să scoată atotputernicia lui Dumnezeu, din atâta rău, bine mare pentru omenirea întreagă ce zace în suferinţă, aşe­zând El lume nouă, însufleţită de sufletul Său dumnezeese -.Iubirea.

Iubirea lui Hristos, care pentru aşezarea lumii noui 1-a înălţat pe Cruce, aducând jertfa dragostei Sale pentru mântuirea lumii. Iubirea suflet dumnezeese din care ne-a dat nouă' întru care ne chiemăm şi aevea suntem fiii' lui Dumnezeu. - i u b i r e a a cărei răceală pare a prevesti sfârşitul-Înmii. Acest suflet să-I « şeze Domnul la temelia lumii noui. Dina-" ceasta va răsări dreptatea şi înfrăfirea t u t u r o r

pentruca mbirea care cuprinde toată e ^ l

profeţii, n u nu face, cum spuue Apostol»1''*1' neamurilor. c^

Dumneze.u va clădi această lume noui^ Dar împreună clăditori t rebue să fie unalf1

fieştecare dintre noi. Clădirea lumii noui in- P(

cepe din noi. Ia sufletul nostru trebue & m

coboare sufletul lui Hristos, dragostea Ul • Vieaţa noastiă trebue să fie aşezată întru ™ vieaţa lui Hristos. Faptele noastre, f pte!el»'s° minii lui Hristos, împlinirea poruncilor L' ;

însufleţiţi de iubirea lui Hristos nu vom ti®T răul. Intru noi se va înstăpâni bunătatea,?! bunătatea va rodi bine şi mângâiere nwlt» # în jurul nostru. ^

S a s e întemeieze lumea nouă a iubirii > creştineşti în familia noastră. Domnul Isuss* , f

stăpânească în sânul ei. Dragostea Lui să & ¡1 legea de îndreptare şi pacea Lui va feric' : (

familia. Căsătoria curată şi neprihănita, c° :., totul aşezată în legea lui Hristos va ! l '., izvor de sănătate şi puternică vieaţă deîn° i r e ] pentru Biserică şi neam. Cu stăpânirea tului Domnului Isus pe această cale se f S î întemeia vieaţa şi lumea nouă a satelor ?' 5

obştei întregi. Aceasta e calea, şi singura ) de întemeiere de lume nouă, cu vieaţă n°u >

;

mai fericită, mai dreaptă, ma'i adevărată, P6"' ; tru care a murit şi a înviat Hristos j ;

Aceasta cale au verificat-o veacul; pentru toate neamurile. Ce s'a clădit cu ;

; 1 i| J! J agJL- — «I ] s ă n u uităm ce spunea marele pedagog i b e r t ; ^Trebue să ne considerăm spirite ^^entive, capabili să găsim singuri, ceeace e at l"L'făCut în fiecare împrejurare". Iar marele

dagog, al neamului nostru, G. S. Antonescu, lj P .ţj c u r n recomandă medi ta ţ ia : „Uneduca->tfa t rebue să se pregăt iască prin meditaţii,

^{lecţii, cercetări şi ştiinţă, ca să fie în stare •Sa r ^ gjmtă, să cunoască, să prindă şi să judece V's t e j e ce-i stau în faţă în situaţiile în care

3l*:

S e găseşte». %

IU" ş Şi dacă la meditaţii mai avem lumina ei, . ajutoiul lui Dumnezeu, care a spus : de Jti, a v e a credinţă şi vei zice muntelui acestuia 3ti, mUfă-te, fi-va", adecă promite a face minuni h c l ] j a r pentru cel ce crede, păstorul de şu­tii j l e t e v a afla posibilitatea să-şi poată face cu e î l.yârf şi îndesat slujba de ca tehet .

Mai pre sus de toa te însă îi trebue păs-^ torului de suflete dragoste de suflete, dra-e , l l,gostea de care vorbeşte sf. Pavel, dragostea "'"pe care şi laicii o cer, o admiră şi o pun de ^-temelie la orice, îndeosebi la educaţie. leM Prof. V. P. Nicolau încheie cartea sa «î pedagogie şi Cultură a ş a : «Ţinem a afirma * încă odată, că pentru o bună reuşită a in­ia'-văţământului, alături de metodă, educatorul

are nevoie de multă ştiinţă, mult spirit logic n t şi multă dragoste de copil. — Profesorul fără

* metodă chinueşte. In vreme ce cel fără cu-n t i noştinţe încurcă şi omoară dragostea pentru a i îJştiinţă. Cel mai periculos însă dste acela, ^că ru i a pe lângă toate aces tea , îi lipseşte r : ; dragostea pentru copii. Fără dragoste ştiinţa * e rece şi metoda formalism gol". ™. 1 Nu pot încheia decât cu vorbele Dom-i ' juriui „Cel ce are urechi de auzit, să audă".

j Un p r o t o p o p m a i b ă t r â n î de | _—__——» wij- j

Paş t i , nu P a ş t e . Din bătrîni aşa s'a po- zis: Paşti, nu Paşte , cum fac mai nou unii lie^pocindu-ne limba. In legătură _cu aceasta are la-ti. T. Pisani în Universul (23. IV. 43) o în-areî-şemnare pe cât de instructivă, pe atât de scâ binevenită. Reţinem şi noi rândurile de mai ilt? la va le : nte | [...] „Gheorgaki al doilea Logofăt, scrie şti/în Condica lui de obiceiuri vechi şi noui :

i...Iară Joi întâi după Paşti este obiceiul '• .........,.„.• i

•j]rj fletul lui Hristos, a stat şi a biruit. Ce s'a «clădit pe înţelepciune omenească, s'a prăbuşit -şi s'a măcinat, cum se prăbuşeşte şi se ma­

na] cină în văzul nostru aşezarea lumii şi a po-¡0. poarelor întemeiate pe înţelepciunea ome-s j*ească. Să clădim, dragii mei, ca înţelepţi

:j clăditori, începând cu sufletul nostru şi cu fa-j r J milia noastră, aşezând de temelia piatră ne-jt. «biruită, pe Hristos, sufletul Lui. Clădirea noa-

jltj stră va sta şi va birui cu biruinţa luiHristo?. a cei§i „moartea va fi înghiţita de biruinţă".

„Pastile Domnului, să ne luminăm po-ilti iP°are". Lumina lui Hristos să lumineze tuturor

pe calea vieţii. Să urmăm calea părinţilor, a |jrjj moşi şi strămoşilor noştri, cu credinţa ne-,sj Prihănită şi neclătită. Să se trezească în su-jj( -letele noastre tot ce este bun şi creştinesc .jj Un tradiţia străbună, umblând cu sfinţenie în c„ f ră ţ ia moravurilor, cu frica lui Dumnezeu, {I ^are este începutul înţelepciunii. Şi mai mult

jfj 5' mai presus de toate, întru iubirea lui j i e , dumnezeu. Să păstrăm comoara scumpă a

f J credinţei la vatra familiilor noastre. Să ne fie . 5 ! §i hrană şi căldură şi putere de vieaţă. Să ile, î r f m â n ă Domnul pururea cu noi. Fericită va

a . , fi familia şi casa noastră aşezată în pacea eD | D o m n u l u i 9» sub ocrotirea Maicii Lui Preasfinte.

; Pruncii voştri să primească lumina Iu* ile, i ! l ° s d i n sufletul credincios al mamelor sll< | b ă t ă t o a r e cucernice, ele pe cari le vor bine-

1 ; i

U N I R E A

vechiu de a face osfeştanie, care până acum se păstrează"... „Fost-a obiceiu vechiu mai 'nainte de ziua Paştilor la toţi boierii, dela vel Logofăt până la vel Comis aveau dar dela Domn, câte un pos tav mahut şi câte un atlaz florentin". Apoi „s'au tăiat acele chel-tuele de podoabele Paştilor".

Creangă în Amintiri din copilărie, scr ie : „Şi aşa, aproape de Paşti, ne-am răzleţit unii de alţii".

Nici în proverbe nu găseşti cuvântul Paşte, la singular, decâ t numai la verbul a paşte: Paşte murgule iarbă verde. Când e vorba însă de sărbătoare , Paşti e la plural: „A rămâne de râs ca fasolea de Paşti", adică a face ceva nepotrivit, ne la locul lui. „Fe­meia tot femeie şi în ziua de Paşti, — tot­deauna slabă, fără judecată şi nestatornică", lămureşte I. Zâne în Proverbele Românilor.

Să spunem: dar „de Paşti", „sărbătoarea Paştilor". Să nu sluţim şi cele sfinte"....

Graiu scribănesc A purces la t reabă osârduitorul în ale

scrisului bisericesc, Arhim. Scriban. Se vede că n'a găsit ceva mai bun. de făcut decât să înceapă a se crede îiloiog. Zis şi făcut. S'a găs t omul întreabă să scrie împoiriva lim­bai în care se tipăreşte Unirea. Fireşte că în Slova Ortodoxă, numărul din urmă. Cu orice preţ vrea să fie dascăl al mânuitorilor de condeiu dela Unirea cea dela îmbinarea Târnavelor. Când nu crede că e bine să răstoarne tot ce scrie Unirea cu câte o vorbă aspră, purcede la t reabă de filolog. Vrei nu vrei, trebuie să vorbeşti cu slavonisme, căci aşa îi place Prea Cuvioşiei Sale. Şi aşa vrând să fie paznic al graiului bisericesc, Prea Cu­vioşia ne aduce înapoi cu o sută de ani.

Dacă la Facultate un student îi cere să „semneze", îl repede, spunând că Prea Cuvioşia Sa „iscăleşte"..-— Oare vorba : a semna, nu e românească? La catedră P. C. Sa vorbeşte ca un cronicar. Iată o pildă: „Omilia este acel soiu de grăire bisericească, în care preotul tâlcueşte pe înţelesul tuturor un verset d<n Sfânta Scriptură".

E frumoasă limba cronicarilor, dar nu e

cuvânta o vieaţă întreagă pentru lumina ce le-au aşezat-o în suflet şi pentru merindea bună ce le-au dat-o pe calea vieţii. Părinţi buni, să fiţi pildă vie pentru scumpele odrasle, darul dumnezeesc ds plămadă nouă şi curată pentru înoirea bisericii..."

II. Din pastorala de Paşti a Prsasf. ALEXANDRU -al Maramureşului

[...] Viaţa Mântuitorului o găsim, înfă­ţişată pe scurt, dar într 'un chip cu ' adevărat magistral, şi pare-că prinsă anume pentru gândul ce Ne stăpâneşte în această carte de învăţătură, acolo, unde sf. apostol Petru, chie-mat, la îndemnul unui inger, de sutaşul păgân Corneliu — „ale cărui rugăciuni şi milostenii s'au suit, cum citim în Faptele Apostolilor (10, 4), întru pomenire înaintea lui Dumne­zeu" —, primeşte şi pe păgâni în împărăţia Bisericii, care se deschide prin taina botezului.

Pregătit şi el însuşi anume, în chip mi­nunat, pentru acest însemnat început al în-creştinării neamurilor, sf. apostol Petru, cel dintâiu cap văzut al bisericii, începe prin a spune lui Corneliu şi altora mulţi (rudenii şi prieteni), cari se adunase la dânsul, că dacă a urmat chiemarea ce i-s'a făcut — lui, băr­batului evreu, care n 'ar fi fost în drept să se apropie de cei de alt neam —, este pen­trucă „Dumnezeu i-a arătat că pe nici un om

Nr. 18 pentru toate veacurile. De atunci s'a des-voltat mult graiul românesc şi nu-1 putem întoarce iarăşi la cele trecute vremi.

E supărat foc P. C. Sa că a găsit în Unirea cuvântul dogmiferare. Oare până acum nu 1-a întâlnit nicăir i? Noi credem că citeşte mult, aproape tot a tâ t de mult cât şgrie, E bine să se ştie că la scoale ortodoxe de b d ' goslovie se spune mereu că: Biserica are fa- , cultatea de a dogmifera. Grăirea aceas ta o întâlnim şi în cărţile bisericeşti or todoxe. Acolo e graiu curat românesc, dar dacă se tipăreşte la Blaj, e graiu păsăresc*).

Aşa judecă P. C. Sa, şi nu-şi ţine jude­cata numai pentru sine, ci o tipăreşte în toa te gazetele, să ştie toţi. Nu deageaba spune Păr. Scriban că numele său se trage din vor­ba la t inească: Scribens, şi de aceea scrie mereu. Nu ştii unde începe şi unde sfârşeşte, dar scrie neîncetat şi de toate, ca şi cum ar fabrica poveşti. Ii place să se ia la har ţă cu toţi oamenii şi pe s tradă şi cu condeiul. Pe stradă nu-i scapă nimeni fără să-i facă ob­servaţii, iar P. Cuvioşia Sa umblă toată iarna pe stradă cu un ţol în spate. Oare dece nu-şi face o observaţie şi P. C. Sale? — Se vede că e moralist numai pentru alţii, nu şi pentru sine. Dar asta îl priveşte.

Nu scapă nici gazetele .ortodoxe de în­ţepăturile păr. Scriban, dar de Unirea dela Blaj se ocupă în mod cu totul deosebit. Nu-i scapă nici un rând şi nici un nume. Se vede că ne iubeşte mult. (!) Dupăce ne citeşte se apucă să dea de ştire la toţi oamenii că nu i-a plăcut de noi, nici de cei mari, nici de cei mici. Nici cum nu-i facem pe plac. Dacă nu scriem, zice că e rău că nu scriem, iar

*) Se acaţă, bunăoară, de primarticolul: Graiul pietrilor, scris de Grigore Dascalu, şi-1 muştrulueşte pe acesta că de ce nu scrie: pietre, pietrelor? — Putea, Preacuviosul, să răsfoiască Biblia, (ed. Si. Sinod, 1914) şi să vadă cum răspunde Mântuitorul fariseilor ce-1 sfătuiau să-şi certe ucenicii cari îl preamă'riau dim­preună cu mulţimile: „Zic vouă, că de vor tăcea aceştia, pietrile vor grăi". (Lc. 19, 40). Şi dacă n'are altceva de lucrat, poate frunzări câţi scriitori, de salon ori pentru prostime, va vrea, şi va vedea că aceia pluralul cu­vântului piatră nu înţeleg că-i „musai" să-1 scrie pie­tre şi numai pietre. — Dar aşa-i Preacuv. Scriban^ care-i dă mereu cu Paşte, şi nu Paşt/: îşi are năbă­dăile sale şi pace. Să şi-le poarte sănătos.

să nu-1 zică spurcat, sau necurat" (10, 28). Iar când sutaşul Corneliu îi arată, cum şi pentruce l-a chiemat şi i-a zis că „acum dară noi toţi îaaintea lui Dumnezeu suntem de faţă, ca să ascultăm toate câte sunt poruncite ţie dela Dumnezeu" (10, 33), sf. P e t r u — c a r e nu grăieşte aici dela sine, ci spune cuvinte le Celui ce l-a trimis, a Spiritului Sfânt — le arată pe scurt taina măreaţă a vieţii Mântu i ­torului. „Dumnezeu, spune el,... a trimis cu­vânt fiilor lui Israil, vestind pace prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor". „Voi ş t i ţ i , urmează sf. apostol, ce s'a făcut prin toa tă ludea, începând dela Galilea, după botezul , pe care l-a propovăduit Ioan. Cum a u n s Dumnezeu cu Spirit Sfânt şi cu pu te re pe Isus Hristos cel din Nazaret, care a umb la t făcând bine şi vindecând pe toţi cei împre ­suraţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu dânsul. Şi noi suntem mărturii pentru toa t e câte a f ă c u t . . . acesta, pe care l-au omorî t , spânzurându-1 pe lemn. Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi, şi l-a lăsat să se ara te , nu la t o t . poporul, ci nouă, mărturiilor celor mai înainte rânduite dela Dumnezeu, cari am mâncat şi am beut împreună cu el dupăce a înviat din morţi. Şi ne-a poruncit nouă să propovăduim poporului şi să mărturisim, că el este rânduit de Dumnezeu judecătorul viilor şi al morţilor. D e ajesta mărturisesc toţi p r o -

P a g 4 U N I R E A Nt.

dacă scriem zicie că e rău că scriem aşa cum scriu şi cum vorbesc oamenii din veacul al douăzecilea, şi nu cum vrea P. C. Sa. Să nu zicem: Mulţumim, ci multămim; să nu z icem: Gen sau categorie, c i : soiu; să nu z icem: antologie, ci:. culegere de graiuri. — Dar cum să -ne facă pe noi să vorbim ca Prea C. Sa, când nici pe studenţii P. C. Sale nu-i poate face, nici la Chişinău, nici la Bu­cureşti, să-i primească toate trăsnăile soco­tite de dânsul cuminţenii filologice?

1 ţ Dr. Gheorghe Miculaş . | La vârsta frumoasă de 69 de ani s'a stins din viaţă, în Ciumeştii naşterii sale, păr. Dr. Gheorghe Miculaş, prepozitul orădan.

Cursul vieţii acestui biserican de seamă a fost dintre acelea cari se scurg potolite In alvie bine croită, răspunzând fără sgomot unei rândueli mai înalte. In 1901, când a fost hirotonit preot, putea privi cu mângâiere la anii copilăriei şi a tinereţelor sale ce nu se irosiseră zadarnic : Şcoala primară o fă­cuse la Cărei, liceul la călugării premonstra-tensi din Oradea, iar studiile teologice şi li-terile la universitatea din Budapesta. Activi­tatea publică şi-o începe ca profesor la Şcoala Normală din Oradea, nu peste muit ajungând director al acelei şcoli. Calităţile deosebite cu cari era înzestrat l'au impus mai marilor bisericeşti cari în 1913 îl învrednicesc de cinstea de a fi numit protopop onorar, ca peste doi ani să fie ales canonic şi numit 1

rector al Academiei Teologice Române Unite din oraşul de pe malurile Crişului.

Moartea 1-a aflat la Ciumeşti, în ziua de 11 Aprilie a. c , încărcat de multe vred­nicii preoţeşti-româneşti cari vor face tot­deauna cinstită pomenirea acestui distins prepozit, vicar general şi protonotar apostolic mitrofor.

Odihnească în pacea veşnicei fericiri!

Col ţu l A G R U - l u B

Iernut. Sunt clipe măreţe, cari nu pot fi uitate niciodată. Mulţumită înţelegerii superioare de care a dat dovadă preoţimea tractului Iernut, în frunte cu protopopul loan Roman, bunii noştri credincioşi din pomenitul târguşor în care începe să pulseze viu vieaţa română creştină, şi mulţime mare din satele mai apro-

rocii, că tot celce crede întru dânsul va primi iertarea păcatelor prin numele lui" (Fapte, 10, 34-43).

Atât a spus sf. Petru celor ce i-au cerut să le spună „toate, câte îi sunt poruncite dela Dumnezeu" şi aceste cuvinte, cari le înfăţişau — aşa cum aţi auzit, în câteva trăsături numai — viaţa Mântuitorului, au fost de ajuns ca sutaşul păgân şi toţi ai lui să primească bo­tezul credinţei şi al dragostei î n l s u s Hristos. Da, pentrucă „încă grăind Petru cuvintele acestea, s'a pogorît, spune sf. Carte (Fapte 10, 44), Spiritul Sfânt peste toţi ceice ascultau cuvântul". O dovadă, nu se poate mai grăi­toare, că Isus şi viaţa lui este, în adevăr, cea mai măreaţă şi mai sfântă taină a legii noa­stre creştine. Prin puterea ei s'a încreştinat sutaşul Corneliu — acest întâiu păgân chiemat la mântuire — împreună cu toţi ai lui, şi prin puterea ei suntem azi, în toate părţile lumii, sute de milioane aparţinând tuturor neamurilor pământului, cari credem în Isus, cari ne silim să împlinim poruncile lui şi cari ne bucurăm azi de sărbătoarea biruinţei, de prasnicul sfintei învierii lui Hristos, căreia ne Închinăm şi pe care o mărim...

piateşi mai îndepărtate, au avut parte în Marţia Iu-m n î a t l de un prasnic sufletesc într'adevăr umma J de neuitat pentru toti câţi au avut fericirea să-1 trăiască.

A fost aleasă, adecă, această zi, ca să se con-stitae Agru şi Reuniunea Mariană pe protopopiat. Fiind şi o zi cu măndu soare, se vedeau venind rând pe rând şi cete-cete, cu prapori şi steaguri, credincioşi plini de însufleţire. Biserica, deşi spaţioasă, s'a dovedit absolut neîncăpătoare. Şi cum era să cuprindă biserica din Iernut cele vreo trei mii de închinători, câţi aler­gaseră aci cu acest prilej?

Sf. Liturghie a slujit-o păr. Dumitru Neda, canonic mitropolitan, în sobor de 18 fraţi preoţi cu protopopul între ei. Alţi fraţi preoţi nu mai pridideau cu spoveditul. Cuvântul festiv — Rostul Agrului şi al Reuniunilor Mariane - 1-a rostit păr. Neda, ascultat dela început până Ia sfârşit cu încordată luare aminte. După sf. slujbă a avut loc o grandioasă procesiune religioasă prin piaţa târguşorului, impresionând adânc toată' lumea ce era de faţă. Inima acestei manifestări creştine cum nu se văzuse alta acolo, o forma cortegiul slujitorilor altarului: Alex. Moldovanu-Beşineu; Aurel Budacu-Bord; Oct. Dragoş-Cerghid; Bazil Şiara-Cerghizel; Alex. Şimon Iernut II. şi Cipău; Eugen Sârbu-Chinciş; Nic. Roman-Chirileu; loan Barna-Cu-cerdea; Dumitru Pop-Giuluş; loan Roman, protopop, Iernut; Dumitru Moldovanu-Lăscud; Carol Ignat-Pe-trilaca; Gheorghe Mişu-Sânmărghita; Gh. Oancea» Sânpaul; Alex. Precup-Şeuşa; loan Cerghizanu-Sălcud; Alex. Circa'Ogra; Maxim Pop-Oroiu; loan Şoptereanu-Oroiul de Câmpie; Liciniu Papiu-Şeulia; Nic. Deacu-Şomoştelnic, Aurel Cosma-Vidrasău şi Dumitru Neda, canonic şi referent tractual.y — Tot timpul cât a ţinut procesiunea, a cântat corul local, care dase şi răspun­surile la sf. liturghie, sub conducerea devotatului d. Gh. Roşea, directorul şcoalei primare locale. Dar a cântat şi grupa de cântăreţe din Şeuşa şi alte grupuri de credincioşi şi credincioase.

După ce s'a sfârşit procesiunea, s'a făcut consti­tuirea Agrului şi a Reun. Mariane pe protopopiat fiind aleşi: preşed. Dr. Alex. Vodă, avocat; vicepreşedinţi: Iosif Mihalle, pretor şi Gh. Roşea, înv. director. La Reun. Mariană a fost aleasă preşedintă' Dna Otilia Dr. Vodă, soţia d. Dr. Vodă, notar public, toţi din Iernut, urmând a se complecta comitetul cu preşedinţii şi presidentele din Agru şi Reun. Mariane parohiale.

Seara, sub conducerea d. Gheorghe Roşea, Reun. Mariană a aranjat un foarte drăguţ festival artistic cu puncte de cor, declamaţii, o piesă dramatică, ş. a. In cadrele acestui program a conferenţiat păr. Dumitru Neda, canonicul blăjan.Aluat parte foarte multă lume. Tuturor le-a mulţumit d. Iosif Mihalle, pretor.

Fapta dela Iernut merită să fie remarcată, şi deie Dumnezeu să: găsească şi în alte părţi urmare. Căci bun şi frumos lucru este. (Nae Drumeţu).

') Şi Gh. Boeru din Lechinţa.

Personale . Yen. Ordinarlat al Clujului a nu­mit de paroh pe păr. Gavril Moldovanu din Brusturi.

— Yen. Ordinariat al Maramureşului a făcut mai nou următoarele schimbări în sinul clerului eparhial: Vasile Gheţie din Yaraiu a fost numit la Noţig; loan Filip din Ciolt la Iadăra; Dr. Augustin Paul din Halmeu (eparhia Clujului) a fost primit în rândurile clerului ascultător de Baiamare; Andreiu Alex. Lyacovics, nouhirotonit, a fost rânduit la Crasna Petrovei; Vasile Chira din Lipău a fost nu-m la Turţ, iar Gavril fura din Necopoiu la So-meşeni.

Deprinderi sufleteşti. In zilele de 20-25 A-prilie s'au ţinut deprinderi sufleteşti la Turnu-Se-verin, unde păstoreşte păr. Sim. Felecanu. Vestitor al cuvântului dumnezeesca fost păr.Dr. Alexandru Todea dela Blaj. Au luat parte toti intelectualii no­ştri, precum şi multe suflete bune şi de seamă din lumea ortodoxă. încheierea solemnă s'a făcut la liturgia din ziua de Paşti. - Tot păr. Alex. Todea binecuvântând, de prasnicul Floriilor, la Coc, unde păstoreşte păr./Pavel Moldovanu, Calea Crucii a rostit şi o serie d e cuvântări religioase, pregătind credincioşii de sfânta zi a învierii Domnului;

Pastile la Lugoj. Pregătiţi cu slujbe sfinte şi cuvântări de învăţătură creştinească în Hec™ . Miercuri, Vineri şi Duminecă seara în c a t e d r a în tot timpul Paresimilor, bunii nostrI rroH- ' din oraşul de reşedinţă episcop i . scf M /. ?°Sl

avut parte de Paşti într'aZ?* , ^ " ^ a n ă a « na Patimilor, pon f c t d Î ? I n S ă Pt*mâ-tn fruntea c r ^ Z Z ^ p ^ ^ ' ^ refăcut după o suferinţa * ! I o a n > a c u m

*' 'a sauna din noantpa T r , , , ; . , - . ^

precum şi la sf. liturghie din ziua paşi-, rarhul loan Bălan a potificat în sobor 1,1

nici şi 2 diaconi. In cadrele sf. liturghii ' ^ Preasf. loan despre învierea din păcat. n P t ! ( • de Paşti s'a făcut o procesiune la ţarină ^ • tul ieraih a săvârşit sfinţirea apei şi a i tat holdele. Corul Lyra, condus de păr. ; a contribuit şi el mult la înălţarea sutu,' I aceste zile de praznic luminat. % j

Locale. Dumineca viitoare, a Miron î va predica în catedrală păr. Gheorghe Veli^ \ fesor la liceul „Sf. Vasile cel Mare", despre'1 * sf. Maslu, întărirea bolnavilor pentru a se tn '> ' în statul vieţii supranaturale.

~ glujba d i n noant»,. tipografia Seminarului Blaj

— Vineri seara, după Prohodul Domn

avut Ioc procesiunea religioasă prin piaţa cate/ A luat parte foarte multă lume. Aşişderea a" \ cipat neobişnuit de mare mnl{ime de crediticj la învierea prăznuită la catedrală imediat j miezul nopţii. La toate slujbele sfinte din Sj.' j mâna Patimilor, precum şi la liturghia din l, I nata zi a învierii, a pontificat 1. P. S Valeriu^ I în sobor de preoţi. La slujba din noaptea Iw j soborul preoţesc se compunea din 24 de feţe | j riceşti. j

Trăire creştină Ia Obreja. Preotul tnloCt i P. Miron Moldovanu, ieromonah basilian, cupt| I Buneivestiri a ţinut exerciţii spirituale cu meni; i Reuniunii Mariane din Obreja (protopopiatul[ 1 jului). Asta în vederea reînoirii consacrării Io, j lemne de fiice ale Măriei, cum se face an dt j Totodată au fost primite sărbătoreşte în Reuni I 13 membre noui. Exerciţiile spirituale au durai zile. După încheierea lor s'a ţinut adunarea p rală ordinară, când s'a făcut cunoscut turuie cuvântul Dnci Livia Dr. Boila, prezidenta gem: a Reuniunilor Mariane.

Schimbări în Congregaţ ia „Maicii Dot lui". Implinindu-se sorocul prevăzut de Rândî ; Congregaţiei de Surori Române Unite „Matcat nului", Surorile în drept au ales săptămâna aci noua conducere pe răstimpul statutar: Superli generală: Sr. Tatiana; v icară: Sr. Genovewc. siliera a doua şi secretară: Sr. Aloisia: consll a treia: Sr. Georgina; consiliera a patra : Sr.h cisca; econoamă: Sr. Clementina; magistri a « telor: Sr. Constantina. Cuv. Sr. Aloisia, aUăndi' deocamdată în Cluj, va avea suplinitoara pani sosirea unde a lost aleasă să slujască de-aci colo Domnului. — Ajute cel de Sus, ca ac« răsadniţă cu menire atât de măreaţă, să ere»; mereu, să înflorească şi numai cinste să ai Miresei lui Hristos şi Maicii Sfinte.

Ploaie de haruri. Aceasta au fost slin! j misiuni poporale, ţinute în Târnăveni de Cuvios J Lor, ieromonahii P. Iosif Bal şi P. Vasile De- j dela Obreja, în zilele de 18—23 Aprilie c. Cu a. j prilej s'au înregistrat 915 apropieri de SS. Tai» s'au primit în Reuniunea Mariană 130membrei' Bucuria păstorilor sufleteşi a Târnăvenilor: t Eugen Arieşanu, protopop şi T. Racovlţanu, a bunilor enoriaşi, dintre cari 1500 se ctf necaseră înainte de a începe sf. misiuni, a' mare foarte.

in atenţia preoţilor şi protopopilor!

o r n a t e şi recviz i te b i se r i ceş t i , prap o r l

şi c ingule n e g r e ş i r o ş i i dela m a r e l e m a g a z i n d e o r - j

n a t e b i s e r i c e ş t i

Vasi le f 4 ° z a

SIBIU 2 - 2 P i a ţ a Mică Nr. ^ \