Anul XLVII Blaj 14 August 1937

DIRECTOR

p r . AUGUSTIN POPA

nedactla şi administraţia

b S J U D - T Â R N A V A M I C A

I N S E R A T E : fjn şir garmond: 6 Lei. L a publicări repetate după

învoială

Numărul 33

REDACTOR Prof . DUMITRU NEDA

ABONAMENTUL Pe un an . . . 200 Lei Pe 6 luni . . . 100 Lei Pentru străinătate 400 Lei

Foaie biserlcească-politică — Apare în fiecare Sâmbătă

Din păcătoşeniile zilei — Cazul dela Sighişoara: un caz ca multe altele - Bucurii cari nu sunt româneşti — Cui prodest, ceeace se petrece?

( + ) . Ortodoxia ardeleană îşi are „idealul": desfiinţarea „uniaţlel". Pe orice căi şl ca orice mijloace. In această direcţie lucrează, ca vreme fi firi vreme, pe toate tirtmuriie şl mişcând toate pletrlle. Dela guvern şl până la gendar-merle şi administraţie. Mai ales administraţie. Aita s'a dovedit unealtă de bonă treabă — nil buni chiar decât organele reformei agrare, ori cutare conducere de te miri ce fel de între­prinderi miniere, foreitlere şl de alt fel — în mâinile Dalai-Larailor mici şl mari, dar .do­minanţi" cu toţii. Şi stăpâniţi ca toţii de por­nirea de a ne face pe noi „uniaţii" să simţim la tot ce-i aia „dominanţă".

Metoda e aceeaş: celor simpli şi sărmani dintre al noştri, cari vreaa să apace la o bu-cată de pâine ca muncitori de fabrică, ori ca bieţi băieşi, H-se cere s i se declare mărturisi­tori ai crezului iui Keralarie, cam s'a scris de altfel nu tocmai de mult; satele nl-ie împănează ca dascăli „căliţi" în focal apoitoliei oxtodoxe mai mult decât în lupta contra analfabetiimu-Inl, deşi pentru parohii unite am avea învăţă­tori uniţi; în slujbe de stat, dacă eşti „papis-tif" intri tot aşa de anevoie ca şi cămila prin arechia acului (ca prea patine excepţii; — cere-rlle noastre, oricât ar fi de îndreptăţite se târigănează ca anii până să fie satisfăcute, (dacă, peste tot vor fi satisfăcute vreodată); unde se află o mână de pripăşiţi ce pot arăta c * au meritul de a fi înscrişi în matricolă orto­doxă, îndată se găsesc mijloacele pentrn a înjgheba parohie „naţionali" şi pentru a le dara biserici şi casă parohială. In schimb aliniaţii" pot să tot aştepte până să II-se dea B n Petec de Ioc să-şl clădească şi ei lăcaş de închinare. Vina lor doar aerisi este şi strigată 1« toate răspântiile de propovăduitori cu barbă, Wete, comanac şl arginţi, ai pravoslavlei (şi de •ghlotanţii lor mireni): Sunt înstrăinaţi şi vân­aţi «trăinilor. Tot cei ce-i ajută camva, să­vârşeşte prin armare fărădelege, care na I-se V | Ierta de marii şl micii mogali dominanţi "Ici în viaţa aceasta, nici în ceea ce o să vie.

Cazurile sunt fără namăr şl n'am mal î f â r *l dacă am începe să Ie dăpănăm. Ne °Prtm, totuşi, Ia unul slngar şl tipic: Ia cazai

Sighişoara. E jalnic de pilduitor acest caz. Faptele annt următoarele: Avem la Sfghi-

joara 152 familii române unite, de intelectuali, «acţionari, plugari şi pălmaşi, dintre cari 106

Ţ «n proprietăţile lor aci, Iar 26 familii sunt C e'lnitlv aşezate în acest centru săsesc. Co-"""iltatca aceasta îşi are preotul său, şi cu-'•Joratul săa blaarlcesc. Numai biserică na are. *j d e că are o casă, ori mai bine zis o cameră • 6 r i>găclune, într'o clădire privată. De biserică

p r o P*la zisă, Inii, nici vorbă. Şi nici de casă

parohială. Asta din simplul motiv că pentru aşa ceva, fiind vorba de al noştri, — în Sighişoara nu se află loc. ŞI nici bani nu sunt. Na-i iertat să fie. Aşa an decretat în tai­niţele conştiinţelor lor, părinţii urbei, puter­nicii dela Primărie, în fruntea cărora stă un devotat slujitor al Iozincel: Piară „uniaţii 1'

Şi cât au stărait ai noştri să 11-se facă şi lor partea ce li-se cavlnel Intervcnlt-aa, personal, pela cel dela patere; înalntat-aa scri­sori şi memorii lungi şi dovedite, în 11 Febr. 1936; 16 Aprilie 1936; 14 Octomvrle 1936; 5 Iaale 1937. Dar zadarnic. Atât urechile cât şl pangiie cele solicitate au rămas închise. Şi dacă s'aa deschis an moment pentru ochii lumii, ce-a f icat dreapta a stricat stânga, A găsit el, consiliul orăşenesc, în şedinţa sa din 23 Apri­lie 1936, Ioc pentru biserică şl casă parohială română anită şi a şi grăit ceva ce a îasemnat că o să predea lotarlle din chestie celor ce aveaa, şi au, lipsă arzătoare de ele. Dar la atâta s'a rămas: vorbărie trecută pe hârtie. Căci a intervenit cerberul ortodoxiei locale» protopreaviteral I. Stoica şi a ridicat cuvânt de împotrivire Ia aşa o lesc-ortodoxie. Ci-că: „atât protopopiatul, cât şl întreagă populaţia română a oraşalal sânt carat ortodocşi. Qr.-cat. sunt namal câteva familii de fancţlonarl cari formează populaţia flotantă ..înfiinţarea parohiei gr.-cat. în acest oraş va slăbi româ­nismul, filnci prin aceasta se vor începe lapte confesionale... (Gr. catolicii din chestie) să fie satisfăcuţi în cele sufleteşti de bl se­rica ortodoxă, de care s'a rupt la 1700". — Drept că ajungând chestiunea în faţa Curţii administrative din Claj, apelai protop. Stoica a fost respins, ca neavând nici an temeia. Dar ca toate acestea „uniaţii" n'aa primit bu­cata de pământ din piaţeta ce Be află în faţa morii „Llgner", pentrucă stilizatorii hârtiei o-flcloase a consiliului orăşenesc, (de! se pricep oamenii la chlţibaşerii de acestea!) s'au îngrijit să aibă greşeli de formă cari să dacă la clan zala: „nulă şi neavenită". Şi nici amărîta sumă de 100.000 de Lei ce i a fost prevăzută bise­ricii noastre în bugetul annlul 1933, preenm nici cota parte ce i-se cuvenea de totalul trecut in bugetele anilor 1934—1935 de însuşi Mlnlaterul de Interne, na s'a mal dat până în ziua de astăzi blserlcel noastre. — Ba a dst, totaşl, Primăria sighlşorcană, ceva, şl parohiei noastre: 8 stânjeni lemne de foc. (Celei orto­doxe: 30; blsericci şi şcolilor ev. lut.: 120; celor romaco-catollce: 28; celor reformate 24; celor unitare: 8; celor evreeşti: 4.

Spre slava pravoslcvlel care ameţeşte lumea naivilor cu sporovăellle ei despre „so­lidaritatea naţionala", şi spre bucuria minori­

tarilor localnici, cari s'aa înfruptat din grea din aceleaşi izvoare cari sunt sub peceţi grele de câte ori ar fi sfi scoată din ele şl Românii uniţi partea ce li-se cuvine. Un mic tablou ne va lămuri şi în această privinţă: Parohia evan­gélico-luterană a primit dela Primăria Sfghf-şoarei şi dela jadeţ, peste tret milioane Lei; Maghiarii au primit 800.000 (optsute mii) Lei şi teren dat de Primărie, pe care teren apoi şi-au zidit biserică. Evreilor li-s'a dat 50.000 (cincizeci de mii) Lei. Partea lealul, fireite insă că a revenit parohiei „dominan­ţilor". I-s'a dat o pidare de peite 350 jagire, din a cărei exploatare a înesssat cam patra milioane. Asta înafară de numerarul ce atinge, aproximativ, cinci milioane, pe lângă — cine Ie mai ştie pe toate — atâtea alte ajutoare importante dela judeţ.

Şi elnd ortodocşii şl minoritarii au parte de atare regim de favoare, nouă, Românilor u-niţi, ni-se deneagi, cu o încăpăţinare patolo­gică, până şl fărâmele de cari avem nespusă lipsă. — In faţa acestei situaţii ne întrebăm nedumeriţi: ce duh al răutăţii şi al întnnerecu-lnl încearcă să se înstăpânească în capetele cari, în împrejurări ca celea prin care trecem, ar trebui să fie deosebit de înţelegătoare şi laminate? Sa fie un val de nebunie în curs de creştere? Ce interese servesc cei ce, ca diavo-lică perfidie, ne şicanează mereu şi ne nedrep­tăţesc mereu, de par'că n'ar râvni altceva de­cât satisfacerea bucuriei sadice de a ne face să ne credem străini In ţară străină?

Ban e însă Domnul şi se vor răşina toţi cei ce ne voesc nonă rele. Loviturile lor păcătoase ne vor strânge mal tare rândurile şi, mai c ă ­rând ori mai târzia, vor trezi la adevărata rea­litate chiar şi dintre ai lor pe toţi câţi azi poate că-i aocot de bunăcredinţă. — Repozita est haec spes in sino nostro.

Glas d e p r e o t î n g r i j o r a t . E glasul păr. Grigore Pişculesca, pe numele scriitori­cesc: Gala Galaction, care na-i încântat de fel de nivelai moral real, nu imaginar, la care se află lumea aşa zisă credincioasă, pe care o vede în jurul săa şi o cântăreşte după cam îşi realizează crezul creştin, nn după cam se mândreşte ca pravoslavnicia sa. Rândurile ce urmează sunt o parte din consideraţiile preo­tului scriitor G. Q. în legătură ca praznicul Schimbării la faţă şi an văzut lumina tiparului in Curentul din 9 Aug. c. şi sană aşa:

[...] „Priviţi în ce totală opacitate sufle-teascâ şl bisericească, am ajuns să trăim astăzi imperiala zi de 6 August!.,. Lumea munceşte pretutindeni, nşile bisericilor sunt deabla în­tredeschise, poporul e abaent, preoţii sunt a-morţlţi, Iar episcopatul e la bii, să se des-morţească!

Faceţi această socoteală: Suntem în ţara noastră cel puţin vreo 14 milioane de creştini ortodocşi, închinători ai minnnei de pe Tabor... Credeţi că au fost azi, la împărătescul praznic

Pag. 2 UE I R E A

fi la S t a Liturghie, 140.000 de pravoslav­nici?...

Şi adevărata dnrere nu stă in această tristeţe a cifrelor, ci aiurea... Acum o mie, nouă sute şl câţiva de ani. . . au adorat lumina de pe Tabor numai trei oameni... Durerea stă in minciuna aparenţelor. Dacă Biserica creştină la noi ar fi — ca în alte vremuri sau ca in alte ţări — o tovărăşie particulară, n'ar fi nici o supărare şi nici o părere de rău... Ne exis­tând pretenţii, firmă, oficialitate, pompă, buget ş i . . . concedii balneare, ne închinăm Iui Isus Hrlstos, discret, acoperit, în familie şi In sanc­tuare pe cari le ştim numai noi.

Dar astăzi, când avem faţadă oficială, ar­mură de stat, dotaţii... cât de greu ne apasă îngheţul din sfintele biserici şi indiferenţa din suflete 1

Se inşală cine crede că Biserica Mân­tuitorului poate să fie şi să râmâie un fel de mare placidă, fără furtuni, fără flux şl reflux şl fără vulcani, la fund...

Dacă Biserica Mântuitorului nu se zbu­ciumă, nu clocoteşte, sub căldura Duhului, nu censurează pe fiii căzuţi In păcate, nu luptă pentru răspândirea împărăţiei Cerurilor şl nu ridică, zilnic, spre ceruri, cu puteri suprafireşti, scara din viziunea Patriarhului Iacov — nu-şi mal merită numele şi nu mai are „partea Măriei, care nu se va lua dela ea"l — Viitorul nu prea depărtat o să ne convingă pe toţi că ade­vărata viaţă creştină nu admite somnolenţa şi faţada 8 .

Vizitarea credincioşilor — Un puncl necesar în programul pastoral —

In Nr. 8 al rev. „Cuvântai Adevărului", păr. loslf Stoica, mânecând dela un articol publicat în „Unirea" din 13 Februarie a. c , care se referea ia lipsa unui program fixat de Superiori, pentru a şti ce sâ facem în diferite împrejurări, face unele constatări vrednice de luat în seamă.

Are dreptate Sf. Sa atunci când spune că avem destule norme conducătoare şi „firul roşu" II aflăm în cei patru ani de studia din

Seminar, unde ni-s'au propus şl explicat toate căile de urmat în pastoraţie. Apoi cerculârele, enciclicele papale, revistele de specialitate şi atâtea alte publlcaţiuni bisericeşti, ce alta fac, decât să dea încontlnu explicări, îndem­nuri şi porunci, ce să facem, cum să facem în toate împrejurările, ca pastoraţta să fie mai cu rod? Rămâne şi iniţiativa fiecăruia, îngră­dită, se înţelege, de acea prudenţă pastorală, fără de care putem comite multe gafe.

Sunt deci destule norme şi «firul roşu al conduitei" îl avem flecare, Numai trebue ur­mat cu convingere şl cu suflet.

Că nu se grăbeşte Superioritatea cu fixarea programului de activitate, cred că bine face. Nici nu s'ar putea Impune un program, pe care să-1 urmeze fiecare preot. Căci nevoile se deosebesc dela o parohie la alta. Şi nu s'ar potrivi acelaş program. Şi apoi acestea uneori se pot schimba, cu vremea. Atunci alt program?

Fiecare ştie, şl trebue să ştie, ce are de făcut în parohie. In general. Dacă se dau a-numite sugestii prin presă, la sinoade, e t c , ele sunt foarte binevenite. Poate un preot a ex­perimentat unele metode şi a ajuns la rezul­tate frumoase. Sâ le comunice şi altora, ca binele obţinut prin metoda sa, să poată fi a-tlns în cât mai multe parohii.

Ca să atenueze „jelania" din articolul po­menit, păr. I. Stoica încearcă schiţarea unui program care, spre cinstea preoţim!! noastre, mulţi l-au pus în practică încă de mult.

Toate bune şi necesare. Complexul ne­voilor vieţii de azi cere o atenţiune deosebită din partea păstorului sufletesc. Mi-se pareînaS, că un punct din program lipseşte. Un punct, după modesta mea părere, de o capitală im­portanţă pentru viaţa sufletească a credincio­şilor. Lipseşte vizitarea, cercetarea acasă a credincioşilor.

Este lucru constatat de mulţi, că oricât de bună ar fi o predică şi oricât de mare maestru al vorbei ar fi cineva, predica este priviţi, in multe părţi, mal mult ca o datorie a preotului şi mai puţin ca o datorie a cre­dincioşilor de a urma ceeace se spune in ea. Nu-i motiv să se supere nimeni. Caute ono­raţii fraţi şi verifice — chiar şi oratorii buni

—, care este rezultatul unei predici? n cunosc, unii credincioşi înţeleg ţj sfatul şi învăţătura din predică, dar '"""U bue să avem în vedere pe toţi nr . j i_ n o i h u „ c . « . u »«=uC. c Vc ioţi credl n c | n , nu numai pe câţiva cari ne înţeleg 8 t \ ' Ba de multe ori trebue să lăsăm P e c , 8

şi să alergăm după oaia cea p i e r d e b "

Hll,

vreau şâ contest utilitatea şi arz8toa,r«a

sitate a predice!. Din contră. Dar vr spun, că acolo unde oricât ai predica ? ! " se prinde, mai ales că se poate întâmni tocmai aceia cari au mai mare lipsă de* ' dica, aici să nu frecventeze biserica ^ singura ieşire este vizita care i 0 facem?'"' la domiciliu. v m

La început omul pare stingherit, M r p r , . că vine „părintele" la el. Apoi se di fo V(J mal de una, mai de alta, până când vei ajan acolo unde vrei, adecă sâ infiltrezi î n s„ f'! ceeace omului II lipseşte. Dacă unul e conej. binar. îi vei arăta în cuvinte blânde, pţ|5({, neşti, că starea iui nu e conformă cu lui Dumnezeu şl a bisericii şi să caute cât mai curând să intre şi el în rândul pameailoi cumsecade, cari cinstesc legile lui Dumnezei şi ale bisericii.

Dacă altul este beţiv şi nu cerceteazi biserica, ii vei arăta Intr'o convorbire familiari cari sunt relele ce decurg din patima beţiei şl a nefrecventărll slujbelor dutnnezeeşţi fiu bine ar urma, dacă işi îndrepteszâ vleaja. Şi aşa, mergând ia flecare cu „leacul", n „vedea cu ochii", ^rezultatul minunat al oste­nelii. Omul cercetat de preot se simte şi mân­dra că a Intrat preotul in casa lai, na nanul cu ocazluni „oficiale", ci aşa ca la un prieten, In modul acesta se cimentează legătura dintre preot şi popor, oamenii vor ţinea mai mulţii el, îl vor ajuta şi apăra la nevoie, ştiind ci apără pe anul de-al lor, care Ie-a înţraWi suflet.

Sâ luăm numai seama la preoţii romano' catolici, cari ştiu să prindă o sumedenie de momente prielnice, tocmai prin acest metoi Credincioşii ţin la preotul lor, cu toate ci sunt impuşi la o mulţime de taxe, pe cari trebue să le plătească bisericii şi preotnlil Totuşi au ajuns la convingerea, că preotul lf

• • Foiţa „Unirii* o o l I l i a i t l l I I l I l l i l i i a i i a M K i a n » . * i s i i a i i a i i i i i i i t S N i r i a < « > > a . i » i ' a i ' i i i * i t i ) : a < , i i i a ' i « . i a i n i i i i i i < H i i

Devoţiuni uitate de Pr. A u r a l Al d e a

2. In legătură cu moartea iminentă e bine să mai vofblm «despre ceva. Cu ocazia pregă­tirii la moarte e bine să întrebe preotul pe bolnav, dacă şi-a făcut formalităţile necesare in ceeace priveşte testarea averii, şi daca nu le-a făcut, s ă i îndemne s i nu întârzie a le face. Şi cred că nu greşesc când zic că preotul acela care e anaalfabet în ceeace priveşte com­punerea unul testament privat, plcătueşte. (Flecare are pe la judecătorie un cunoscut chiar şl mal mic, care cu toată promptitudinea şl pedanteria îl serveşte cu un formular de testament, etc). Dacă nu compune el, preotul însuşi, testamentul, îa calitate de martor tes­tamentar, (căci oficial şi pe bani grei ii dre­sează alţii), atunci cel puţin sâ fie de faţa când se dresează testamentul. Şl cu a sa deoaebitâ prudlnţă să dea sfaturile necesare. Na sunt rare cazurile când în felul acesta îşi primeşte şl Domnul partea sa. iată ce zice — apropos de asta—episcopul sfânt al Cartaglnel: „Dacă cele temporale sunt în ordine şl Domnal şl-a primit partea sa, ca nn moştean oarecare, fie pentru înframseţarea casei sale, fie pentru fiii săi săraci, atunci bolnavul se poate odihni aşa

de uşor în patul său de scânduri, ca odinioară sf. Martin, dupuce a ştiut că aceasta c voia sfântă a lui Dumnezeu". '

3. Când ceasul în care Domnul va cere dela creatura sa să-i dea seama cum s'a fo­losit de darurile naturale şi supranaturale e aproape, preotului ii trebne o deosebită atenţie. In aceste momente ultime — după ultima Îm­părtăşanie — să grijirn ca bolnavul sâ se u-neascâ cât mai intim cu Hristos. Suferinţele să şi Ie aducă în legătură cu suferinţele Lui. Moartea sa cu moartea Lui. Cu cât e mal evi­dentă apropierea morţii, cu atât să-1 fie mai dragă muribundului credinţa şl să fie fericit că are ocazia de a muri în ea. Întreaga lui fiinţă să fie stăpânită de mângăerea dulce că Dnmnezeu nu-1 va părăsi. Ci îngerii şi sfinţii Cerului 11 vor ajuta şl că oarecând, In altă ipostază, va putea vedea iarăşi pe ai săi.

Ce momente enigmaticei Nepătrunse de nlc! un măritor sănătos şi neîmpirtăşlte de nici an muribund.

Sunt două etape in viaţă, despre care omul abia ştie mal mult decât nimica. Prima e aceea când se odihneşte pruncul la sânul mamei sale şi îa a sa dulce dormitate visează. Buzele-l sunt mate şi numai în surâsul lui dulce poţi ceti fericirea inimei inocente. Des­pre ce visează? Sigur că mal mult despre lucrări îogereşti decât omeneşti. A doua etapă e aceea când omul zace pe patul de moarte, când sufletul şi trupul lui e cuprins de o deo­

sebită şl specifică nelinişte. Pe când cel din jur zic: „acaşl vine sfârşitul" sau: „sărman"1! cât sufere"!, pe atunci poate că sufletul d« se luptă pentru credinţă şl pentru fericirea de veci, cu amigirile duhului necurat.

La patul celui ce moare, de fapt «i1

mai multe duhuri rele câte bune. Sf. M»'"1

exclama în agonia morţii: „Ce stai lângă mlw bestie infernală"! E cert că în asemenea cazuri cel rău foloseşte toate armele seducerii, ci principii contra credinţi!, gânduri ce duc li

disperare, amintiri păcătoase e t c , aşa că şl sufletele ajunse la o perfecţiune oarec»" mal înaltă, exclamă tremurând: „Doamne »1»' tueşte-ne că perim"! Iată încă odată eno^ importanţă a prezenţei preotului. — Aid atingem de graţia perseveranţel finale, Ia c l ^ trebue neapărat să conlucre şi P r e o t n l ,

| ( ! (

.toate mijloacele pe care ie are la diiP<>zlr Tot timpul. Acum mai ales. „De va zice eln« că cel justificat poate persevera in g r a , r< tiflcatoare, fără ajutorul special al lni'0 t"n

zeu, sâ fie anatemă" — zice Tridentino!-încheind prima parte a acestor *

consideratine, cred că nu greşesc când » Că devoţiunlle amintite sunt in «are P aitate. Datorie avem să le practicăm confi cios şl Intens. Ca să nu păcătuim-

Citiţi şi răspândiţi jWti&£>

r

fîr. 33 U N I R E A Pag . 3

-a binele, este un frate al lor, an prieten v r

c e f j D a părinte adevărat, care trebne ajutat. Oare nu an observat nnll dintre fraţii

toţi» că, d e mn'teorJ» c â n d v r e l »â înfiinţezi P'societate, sau să creezi un fond, ori să lm-° I o taxă, pentru nevoile bisericii, făcând fanare generală, fără o pregătire prealabilă, "toni chestiunea în faţa adunării şi se pare

sânt convinşi toţi de necesitatea şi urgenţa tobleoiel, totuşi eşind afară, e de-ajuns ca

p | g j spână o vorbă contra, ca toată truda ,â rămână zadarnică. Căci în adnnare omul oate se sfieşte, sau na a rumegat îndeajuns

l-s'a propus şl na face nici o observaţie. Prind afară ii vine în minte ceva şi o spune. Ţa, care ai pas problema, na mai eşti acolo gţ-i lămureşti şi cei din jur încep sâ se ală-tdte la părerea din urmă. Şi aşa, reuşita de­vine foarte problematică. Până când, dacă ppjgj la el acasă, tu îi spui una, el alta, până dud îl convingi că aşa e mai bine cum îi ipal ta. II dai şi argumentele cu cari sâ răs­pundă celor de reacredinţâ, făcândn-se propa­gatorul Ideii taie şi chiar apărătorul tăa.

Cred că na e necesar sâ mai amintesc, ţ\ şl aici avem eterna pildă a Mântuitorului lini, care n'a pregetat a Intra în multe caie de nevoiaşi şi de păcătoşi, tăcând mântuire casei lor.

Se înţelege, pentru acest lucru se cere oiteneală, de multeori incomoditate şi poate neplăceri, dar trebue, căci aceasta e chemarea preotului. Sâ ducă pacea, mângâierea şi dra­gostea Mântuitorului şi în cele mai umile şi itricicloase cămine. Să coboare, în sufletele idroblte de necazurile şi furtunile vieţii, bal-lamol mângâietor al nădejdii.

P r . M . S o c a c i u

Daforinfa cea mare

L a S o v a t a a m a v u t b u c u r i e m a r e de laminatul praznic al Schimbării ia Faţă. Atunci e hramul blserlcel noastre din loc şl corn — graţie solicitudine! neadormite şl ne­ostenite a păr. loan Moldovan, canonic mitro­politan — pe acea dată era isprăvită şi pic­tarea bisericii de către talentatul zograv bise­ricesc, d. Gupe, s'a putut face şi binecuvântarea el în nona sa podoabi.

Aeţpl sfânt 1-a săvârşit I. P. S. Mitropolit Alexandru, sosit în localitate încă din preziua, in tovărăşia păr. Gh. Dănilă, canonic; Aug. Folea, dir. cane. mltrop.; Dr. Sept. Todoran, pro!, de teologie şi clericii absolvenţi I. Târzia ţi N. Florea, — toţi din Blaj. înaltul Ierarh a Io»t primit sărbătoreşte la gară, nnde-1 întâm­pină, cu cuvântări simţite, păr, N. Târnăveanu, Preot în Sovata-Sat, d. Dr. Vescan, fost pre­tat şi d. Piroaka, prlmcurator bisericesc. La vecernia slujită în bisericuţa-giuvaer de sub îngrijirea păr. I. Moldovan a asistat păr. Mi­tropolit şi mulţime de oaspeţi.

A doua zl, în sobor de preoţi, liturghie "hlerească, la care predică însuşi Arhiereul, «Urnind asupra schimbării sufleteşti prin cre­aţă vie, tărie creştinească neînfrântă şi evi-l»rea iărădelegllor. S'a făcut tot atunci sfinţirea 'Pel «I stropirea nou zugrăvltel biserici arhi­pline de lume binecredlncioasă. — Seara înaltul •erarh şi suita s'au reîntors la reşedinţa, toată c»lea către cată petrecând-o snb vraja clipelor ^ sfântă bucurie dela mândreţa noastră de bl«erlcuţă de,la Sovata.

Mulţumită. Credincioşii gr. cat. Români din Arie<l (jud. Satu-Marc), Eparhia gr. cat. de Oradea,

mulţumirile lor cele mai sincere pentru suma ^•000,lei, «-ire a dăruit-o d. Dr. Valer Pop, Ministrul anatriti Ş i Comerţului, în vederea începerii lucrărilor

e construcţie a bisericii gr. cat. române din parohia "astra. - Arded, la 8 August 1937. Dr. Aug. Mircea,

•"'«curator; Protop. Cornel Dărăbanth, paroh.

pr. P e t r u P . B e r i n d e

Una dintre poruncile pe cari le-a dat Domnul Hriatos, este şl aceea de a învăţa pe oameni. Ca dovadă, că aeeaBtă poruncă este una dintre cele mai mar! şi că trebue împli­nită, poate slugi faptul că, înraulţlndu-se numărnl creştinilor, pentru ca să nu fie îm­piedecaţi în propovădulrea cuvântului lnl Dum­nezeu, apostolii an ales diaconi, car! aveau datorlnţa de a se îngriji de celea trupeşti ale creştinilor. Aşa Sf. Ştefan, unul din cei 7 dia­coni, in timpul liber ajuta pe apostoli şl In vestirea cuvântolui Iul Dumnezeu (Fapt. Apost. cap. 6) .

Un alt fapt, din care se poate vedea cum vestirea cuvântului lu! Dumnezeu este de mare importanţă, este înfiinţarea de şcoli ca-tehetlce, în cari creştinii convinşi sunt pregă­tiţi de a fi spre ajutorul preoţilor în cateheză. Asta pe la începăturile creştinismului. Noi suntem ţnţr'al 20-lea veac de creştinism, dar ştie bunul Dumnezeu când se va ajunge şi la noi Românii să «e afle creştini convinşi cari să vină în ajutorul preoţilor în cateheză. Căci vedem cu totul altceva. ŞI de câte ori nn ne este dat să constatăm, cu durere, cum chiar învăţători şi învăţătoare cari an terminat şcoala în centre episcopeştl, ne snnt cel mai slabi colaboratori, dacă nu chiar contrari ai noştri şl ai bisericii în jarul căreia au crescut, necom să mal meargă la biserică, sâ mai cânte în strană ori cu copiii, aceasta părînduli-se ceva incompatibil pentra ei.

Importanţa catehezei reiasă şl de acolo, că prin cateheză se formează deja legătura fieascâ între preot şi viitorii lai enoriaşi, fără a mal aminti, că moralitatea este bsza vitali­tăţii anul popor.

Chiar din acestea motive Superioritatea noastră bisericească a şl dat dlspoziţîunl şi îndrumări ca privire Ia cateheză, numind Ins­pectori catehetlcl chiar şi pentra şcolile pri­mare, pe alocarea Introducând, ca punct al si­noadelor, lecţii practice. Iară pentra a deveni preotul şl bun catehet, s'a introdus la teologie ca studiu calehetlca, asistând teologii, ba în unele locuri chiar teologii predând religia, la şcolile de aplicaţie. Iară ca învăţământul re­ligiei să-şi ajungă scopul şi astfel să se facă predarea metodic, s'a publicat şi programă analitică, cu întreg materialul pe clase şi ore.

Până în prezent ne-am folosit de pro­grama analitică din 1922 pentra VI clase. Or, acum fiind VII clase, trebnia să se alcătuiască o nouă programă ceeace a şi făcut-o Onor. Comisie Catehetlcă metropolitană.

După programa din 1922 se preda: In cl. I—-H-a: Elemente de catehism şi Istoria Biblică — catehismul mic de Dr. Brînzeu. In cl. III-a: Testamentul Vechiu şi catehismul în­treg. In cl. IV-a: Testamentul Nou şl cate­hismul întreg. In cl. V-a: Catehismul întreg şi Liturgica. In cl. Vl-a: Repeţirea catehismului şl Istoria bisericească.

Intenţia cu care a fost alcătuită programa analitică a fost bună, însă punerea în aplicare întâmpină foarte mari greutăţi, avându-se în vedere că aproape toate şcolile noastre sunt nedivizate. De aceea ca răspuns la o invitare a păr. Dr. Mc. Brînzeu din Cuv. Adevărului (Sept. 1929), ml-am fost spns părerea şl ob­servările mai pe larg în „Slonul Românesc" (Nr. Iun.—-Aug. 1930) unde arătam cum mate­rialul, conform programei, e prea încărcat, fiind destul pentru cl. III a numai Biblia Co­piilor, pentru cl. IV-a şl a V-a Catehismul; pentru cl. VI—VII-a, alternativ, Istoria biseri­cească şi Liturgica.

Reamintesc prevederile programei anali- f

tlce din 1922 precum şi observările — propu­neri personale — cu toatecă avem o nouă programă analitică pentru şapte clase, care se va şi publica în eurând — cti scopul cs unul fiecare să albă posibilitatea de a-şl fa:c o împărţire a materiei şl a claselor după cum crede mal potrivit.

După programa nouă va fi aşa; In cl. I—II-a acelaşi material ca şl la cea veche; in cl. II 1-a Biblia Copiilor şt amândonă Testa­mentele; în cl. IV-a Catehismul în întregime; în cl. V-a Catehismul, partea a Il-a, interca­lând la locuri potrivite perlcope din Evanghelie; în cl. Vî a Catehismul partea a IlI-a şl Litur­gica; în cl. VII-a Catehismul, partea I-a şi Istoria bisericească.

Dupăcum se vede, ca cl. I—II-a n'avem nici o greutate. Greutatea e dela a IlI-a în sns. E adevărat că în timpul din urmă s'a în­mulţit numărul şcoalelor divizate, şi nude e numai o singură şcoală în parohie nn numai că e o plăcere să puni în aplicare noua pro­gramă, cl şl rezultatul la care se va ajunge va fi bun. Se va face însă, unde sunt mai multe şcoli în aceeaşi localitate, ori sunt clase nediviznte, ori şl daca şcoala c divizată dară neavâud sale suficiente, se va face predarea alternativ? Pentru aceste cazuri, ori altele, fac două propuneri:

1. In cazul când ne ţinem de reparti­zarea materiei conform programei celei noul, atunci necondiţionat trebne să se facă urmă­toarea grupare: In cl. I—-Il-a ori comună; în cl. III—V-a oră comună; în cl. VI—VII-a oră comună. Adecă i'ar ţinea religie dc 2 ori pe săptămână câte 3 ore, făcându-se atât ca clasa a III—V-a, cât şl cu a VI—VII-a, în a-ceeaşi oră 4 lecţii.

2. Cn abatere dela nona programă — fără a rămânea însă nimic de predat — şl care putem zice că-1 mai cşor de executat, ar fi a doua propunere:

Cl. I—II-a oră comnnă. CI. III—V-a oră comuni. Clasa a IH-a Biblia copiilor. Cl. IV—V-a Catehismul întreg, făcându-se în felini acesta într'o oră numai două lecţii. Iar In cazul că s'ar ţinea împreună şi ca cl. VI—VII-a, ar fi vorbă de 3 lecţii alternându-se Ist. bis. şi Liturgica. CI. VI—VII-a: repeţlre generală a CetthîsmaM şi Istoriei bisericeşti, patân-du-se omite din cea generală unele lecţii, ca la cea particulară să se insiste mai malt a-sapra dieceze! proprii, iară din celelalte asupra arhiereilor mai însemnaţi. Intr'alt an se va lua Liturgica cu repeţirea catehismului, având astfel catehetul timp suficient o oră, pentru a se putea ocopa mai amănunţit şi cu punctele diferenţiale.

Iară pentru perlcopele Evangheliei, să se ţină oră aparte, după masă, când va afla de bine catehetul, cu care prilej Ie va ceti după cartea păr. lullu Maior, învăţând totodată, cu copil! din clasele II—VII, şi câatărlie dela sf. Li­turghie şi site cântări mariane ori devoţionale.

Acestea ar fi părerile şl modalităţile prin care cred, că s'ar putea obţinea un rezultat mai bnn în catehlzaţie. Asupra repartizări ma­teriei pe ore, va hotărî fieştecare după împre­jurările locale. Şl m'sşl bacara , dacă în lega­tară ca cele expuse s'ar afla s§l alte propuneri ca astfel, prin mai multe dincuţiunl şl păreri, să putem ajunge la rezultate tot mai bune şl mai ducătoare la scop.

Ş c o a l a N o r m a l ă d e C o n d u c ă t o a r e > Domniţa Ileana* din Şimleul Silvaniei are locuri libere în toate clasele. înscrierile se primesc zilnic la Cancelarie, ori se pot trimite recomandat prin poştă. — Direcţiunea.

CStifi şi răspândiţi . U N I R E A "

P»g- 4

Stiri mărunte C o n f e r e n ţ a E p i s c o p e a s c ă . Jel, 12

August c, la ora 16, s'au întrunit la Blaj, sub pre-şidenfia Ex. Sale 1. P. S. S. Arhiepiscop şi Me­tropola Alexandru, Preasfinţiţii Episcopl ai Pro­vinciei noastre metropolitane: Iuliu al Cluj-Gherlei, Alexandru al Maramureşului şi loan al Lugo­jului, pentru a discuta anumite probleme de in­teres actual ale Bisericii noastre. — Conferenţa, la care a luat parte şi II* Sa Păr. vicar general Dr. Macaveiu ca referent şi P. O. Aug. Folea ca notar al conferenţel, a examinat, între altele, chestiunea înfiinţării prin Decret-Lege a nouei Episcopii ortodoxe în Maramureş, apoi chestiunea pensiilor preoţeşti, precum şi alte chestiuni mai mărunte, avizând la soluţiile şi măsurile ce se impun. — Conferenţa s'a terminat încă în sara acelei zile, PP. SS. Episeopi reîntorcându se apoi la reşedinţele lor.

P e r s o n a l e . Ven. Ordinariat al Maramu­reşului a făcut mai nou următoarele numiri: păr. Lazar Gherman din Motiş, admin. parohial la Mineu; păr. Cornel Bălan din Mineu, la Motiş; păr. loan Filip dela Serviciul Administrativ e-parhial, admin. parohial la Prislop (distr. Chioar) iar absolventul de teologie Ştefan Balogh a fost numit actuar la Serviciul Administrativ.

P r a z n i c l u m i n a t Tn B â r l e a (jud. So meş). Graţie spiritului de jertfă a credincioşilor noştri din Bârlea şi stăruinţelor vrednicului lor păstor sufletesc S- Miclăuş, s'a ridicat aci o prea frumoasă biserică nouă. Acest lăcaş al Domnului a fost sfinţit luna trecută Psf, luliu al Clujului, in cadre solemne, cu asistenţa unei mulţimi de peste 5000 persoane şi în sobor de 16 preoţi, între cari dela centru erau profesorii de teologie Dr. E . Lemeny şi Silviu Popa. La liturghia arhierească Înaltul ierarh a cuvântat despre credinţa vie, fiind ascultat cu pietate adâncă. După terminarea slujbei divine au avut loc obişnuitele recepţii şi banchetul de 50 ta­câmuri.

„ A n g l i c a n i i p a p i ş t i " în î n t r u n i r e p u b l i c ă . Asociaţia ce poartă numele de «An­glicani papişti* a luat fiinţă acum câţiva ani în capitala Angliei şi are drept scop readucerea anglicanilor în legăturile iubirii cu Biserica Ro­mei. Are ca membri 1158 bisericani şi o mul­ţime de credincioşi din rândurile mirenilor. Pre­şedintele asociaţiei, cum raportează *Schonere Zukunft*, (8. 8, 37) a declarat în numele tuturor că ei râvnesc «vestirea Evangheliei, aşa cum o fac fraţii romano-catolici* şi vreau să pună capăt schismei prin unirea cu Sf. Scaun. La acest scop, dela care nu-i putere să-i faci să se mai abată, sunt siguri că vor ajunge prin rugăciune şi printr'o intensă şi apostolică ac­ţiune de luminare a celor încă neorientaţi, — I Doamne ajută!

L o c a l e . Dumineca viitoare, a IX-a după Rusalii, va predica în Catedrală pir.Nicolae Comşa, prof. la liceul de băeţi.

C o n g r e s u l m o n d i a l a l I n t e r n a ţ i o ­n a l e i a t e i l o r s ' a a m â n a t p e 1 9 3 8 . Până atunci însă se va lucra din greu pentru reuşita lui. Deocamdată comitetul organizator a căpătat 100.000 ruble pentru începerea lucrărilor. In legătură cu congresul va avea loc şi o şedinţă a grupărilor de tineri atei. Cu acel prilej se va lansa şi filmul cinematografic «Tinerime, fii ateel*, ce e turnat gata şi e menit tineretului din toată lumea. In Rusia va fi pusă în circu­laţie cât mai curând şi o serie de mărci noui, cu menirea ca, din venitul lor, să fie finanţat congresul mondial plănuit.

K r l s h n a m u r t i , „ M a r e l e P r o f e t " e e v r e u . Şi încă de speţă netrebnică, chiar şi după morala alor săi.' Acum câţiva ani făcuse

U N I R E A

furoare la Bucureşti cu «luminile* sale teosoflce, de indian get-beget. După o ştire recentă a agenţiei lelor din Varşovia s'a aflat însă că e fiul unui cerşetor evreu, Solomon K. Orünberg, mort luna aceasta într'un spital din capitala Varşoviei. Bătrînul, pe când era în stare mate­rială bună, şi-a trimis odrasla la studii în An­glia. De când a ajuns însă la ananghie, favoritul teosoafei Miss Anny Besant n'a mai vrut să ştie de cel ce îl crescuse din banii scoşi ca mare exploatator forestier în Polonia orientală. In scrisorile — numai poste restante — adresate tatălui său, »Marele Profet* ce se bucură, graţie prostiei «goimilor*, de o situaţie materială bună, 11 lămuria pe bătrîn că îi este cu neputinţă să-1 ia la sine în noul continent, fiindcă îl împiedecă dela aşa ceva «misiunea* sa. . .

C i f r e c e v r e a u s ă s p u n ă c e v a . Mi­nisterul Educaţiei Naţionale a publicat de cu­rând o statistică despre procentul absolvenţilor reuşiţi, la examenele de bacalaureat, sesiunea Iunie 1937. Aşa aflăm că, din 172 licee de băeţi şi fete, absolvenţii a 56 licee au reuşit la bacalaureat în proporţie de 75—100%; ab­solvenţii a 66 licee în proporţie de 7 4 — 5 0 % ; absolvenţii a 33 licee în proporţie de 4 9 — 2 5 % ; iar dela 10 licee în proporţie de 24—01%. Sută la sută au reuşit absolvenţii liceelor: „Titu Maiorescu" de pe lângă Seminarul Pe­dagogic Universitar din Bucureşti; a celor de băeţi din Călăraşi, Făgăraş, Gherla, Nisăud şl Suceava şi a celor de fete din Arad, Beiuş, Buzău şi Orhein.

P r e ş e d i n t e l e R o o s v e l t ş i e n c i c l i ­c e l e p a p a l e . Directorul ziarului „Catholic Times" din Londra, Dr. Dtlmley, după ce a Întreprins o călătorie prin Statele Unite, a făcut o dare de seamă asupra acelei călătorii. In însemnările sale Dr. Drimley aminteşte c'a fost primit în audienţi şi de d. Roosvelt, pre­şedintele Statelor Unite, care, venind vorba de enciclicele papale ce tratează probleme politice şi sociale, a ţinut aă declare că aduc cele mai sănătoase şi mai folositoare soluţii şi îndru­mări. — Ia ce priveşte viitorul Americei de Nord, ziaristul englez e foarte optimist. In deosebi a constatat că Biserica Romei e în stare s i facă faţă tuturor problemelor sociale, mal ales că şl educaţia ce se dă în şcoalele sale e dintre cele mai de admirat sub toate raporturile.

B a r b a r i a î n p l i n ă a c t i v i t a t e . „Ca­tholic Times" din Londra raportează că, după o statistică ce a putut fi obţinută din Moscova, regimul roşu a dat morţii anul trecut 102 membri ai clerului. Alţi 8000 de preoţi şl că ­lugări au fost osândiţi, în acelaş răstimp, la închisoare, pentru «activitate antisoviética*. Câtu-i pentru biserici, sinagoge şi moschee, au fost închise ori distruse, tot numai anul trecut, j 4680. — Comentariile sunt de prisos.

Telefonul „anirii"

B. Voivodeni. Cum vedeţi, problema «programu­lui* de activitate preoţească ii preocupă pe fraţii in Domnul. Mai mult: le sugerează idei (credem că rodnice de realizări) dintre cele mai frumoase. Că în chestie de amănunt sunt divergenţe de păreri, e cât se poate de firesc. — Celor trimise de Sf. Voastră o să le «dăm drumul* cât mai curând.

R. Lugoj. Adevărui e cauntuldelemn: mai curând ori mai târziu iasă la suprafaţă. Călugării greci au fost o năpastă pentru principatele române, atât sub raport moral cât şi naţional. Vorbindu-se zilele acestea şi de opera socială a mănăstirilor, au ajuns şi ei «în chestie*. Şi cele ce ies la lumină sunt deadreptul uluitoare. Cel puţin pentru cei ce i-au văzut prin prisma unei istorii lomanţate, cum s'a făcut şi se face la noi. Păr. econom U. furtună insă, (vezi: Universul, 18. 7. 37) întemeiat pe lucrarea din 1860: Mănăstirile închinate, scrisă de N. /sfrafi (.frate de Vlădică, om învăţat şi credincios, de­votat Biserica ortodoxe române.) îi demască fără milă, reproducând intre altele, rânduri ca acestea: (egumenii greci) «părăduicsc pădurile . . . îşi umplu sacii de avere .. apoi averile trec Dunărea, iar ei îşi cumpără corăbii şi caice...* Iar cand h-se propune sădeiepentru educaţia

Tipografia Seminarului Teologic gr.-cat. Blaj

— — J ! y 3 publică română ortodoxă, — pentru **• i-patra parte din venituri, fac pe surzii !; • - ba>». graiu în gura lor. In schimb, la 185« c . ? e C e> ce? 1

«părinţii greci au făcut totul de ». I > arendării a 215 moşii, clauza înfiinţării s?L?',n

Cu aşa «pilde şi stâlpi de moralitate. & l o r 5 1

nâstirile româneşti pe lângă cele ale ^ ? S f >ati moralizator putea juca clerul de mir de n f « ' «1,1 S E « ° î a H>! ,& W A i ^ marturisireP ea S g * * Istrati: „Religia a' ajuns acum a avea "nU mulţi dintre cărturari şi nici o convingere m " n

porului căzută — din ignorantă — în n r m«ssa«; perstiţii*. — Cu toate acestea'ortodoxia r i U d i c i i ţ i* , pe capul neamului atâta drojdie greco-hi,,6i,ne*ad! tină (ca de altă puhoire s t ră inăniI isa n u ^f^S e făuntoarea, păstrătoarea şi sfinţitoarea suflet J^t» neam! Ş; să te mai minunezi când auzi p S 3 a c ^ că la noi, astăzi, cuvintele şi-au pierdut s e n s n

t a «W« T. Geoagiul oe jos. Intr'o atmosfer* *

tate sui generis, cum e cea creată şi HRĂNIT* , O O * nu mai ştim care «Maică a Neamului., ZL a W 4 omul, de multeori, mai apatic decât APATICUL « s S *t cu vestitul: Nil mirări! Şi mai ales l n P

c e „ 1 ' ^ « mite mişcări din biserica română ortodoxă *«• impunem rezerva eminensciană: Tu rămâi la I?«, 8 I « La pupăciunile ortodoxe-angicane dela OxînM rsct> schimbul de studenţi teologi între pravoslaunii- 0^ l l

ce dm gură joară pe «Mărturisirea Ortodox*. , tru Movilă, dar, «bratizează* cu anglicanii eretici p, 1 *,* relatat de ziare: «In vederea schimbului de s t u d e n t 1 !

pentru studii, a sosit din Anglia rev. pwotfrft Victor Sheaurburn, care activează mult oentr'n REA bisericii anglicane de cea ortodoxă S Sai) . F* ' bun amic al Bisericii noastre, primind ş i ' ÎNTREBS mcă de acum doi ani doi studenţi români în L 3 of the Resurrection Mirfield Yorks*. Asta S t i v S . când nu mai puţin de 1158 biscricani anglican? 2 tuiţi în asociaţie cu caracter de publicitate, h M £ răsputeri pentru unirea anglicanilor cari iau n „w credinţa, cu Sf. Scaun dela Roma! - Te întrebi n™ cu amărăciune: Să fi ucis virusul bizantin orice 2 Mitate latină In sufletele acestor colindători dupS Z din spirituale pe meleagurile lui Albion, printre ani saxoni ? Ierusalime, ierusalime... 8

31. X l f 1937'. A r a d ' A m P l 5 m i t 6 0 0 L d * A c h i t a t P a B i l» M. Arad. Chităm primirea sumei de lei 600, abo­

namentul e achitat până la 31. XII . 1937. Ofleiul parohial Almaşul mare. Am primit abo­

namentul pe 1935 şi 193t. Adresa am corectat-o. T. Boga ta de jos . Am primit 400 Lei abonament

pe 1934 şi 1935. Oficiul parohial Ludovem. Am primit abona­

mentul pe anii 1933—1936 în suma de 800 Lei. V . Negrileşti . Primit 400 Lei pe anii 1936 şi 1936,

şi 1936°' 0 r ă ? t i 8 ' A m P r i m i t abonamentul pe 1934,193! Oficiul parohial Ocnaşugatag. Am primit 800 Lei,

abonament pe 1934-1937 . M. Gherla. Suma trimisă s'a contat în abonamen­

tului anului curent. Cercul oatolie — Oradea. Am primit abona­

mentul pe jumătatea a doua a anului curent.

Curaforalul parohiei rornâne-unile din MădSraş

Nr. 52/937.

Piiblicajiune de licifafie In ziua de 15 August 1937 ora 3-p. in

Curatoratul Parohiei romSne-unite ăia Mâdăm va ţine licitaţie publică cu oferte închise,firi supra-oferte, pentru darea în întreprindere i lucrărilor necesare Ia clădirea nouei biserid

Valoarea lucririlor este, pe deviznl etfr mativ, de Lei 522.984 Garanţia (caujlunea) vi fi de 6o/ 0 din valoarea ofertei şi se va depou» deodată cu aceasta In numerar, efecte de iţit ori scrisoare de garanţi emisă de o băncii" prima bonitate.

Licitaţia se va ţine in localul ŞcoaleiPj' mare de Stat. Planur'lle, devizul, condifin^ speciale si generale etc. se pot c o n " l t a

h „ | _F T . O__ R_ MALTI » orice zi de lucra la sediul Oficiului paro11

din Mădiraş. Mădăraş, la 7 August 1937. u „ i n G h a n p a h e lulÌU

parol C o s t i n G h e o r g h e

prim-curator

O c a s a D E V Â N Z A R E Î N B L A J S T R . M ' T R ° '

P O L I T U L V A N C E A N R . 4 . ^ . P e n t r u I n f o r m a ţ l u n i e a s 0 a ^ 5

Dl. I u s t i n H o s s u — B l a j . ,