Evaluarea impactului implementării proiectului

Implementarea proiectului ar duce la analizarea în profunzime a stării de fapt din Orientul Mijlociu și permite astfel descriere mai amănunțită, a cea ce se află in continuă schimbare și evoluție, a consecințelor apărute de-a lungul timpului și bineînteles a implicațiilor politice, economice și sociale.

„Primăvara arabă” este un „bloc” de revoluții ce s-a manifestat prin prosteste, desfășurări de forțe, distrugerea oridinii democratice prin înlaturarea autorității statale în lumea arabă și crearea unui „regim” care să creeze o dezorganizare regională cu un impact la nivel global, din punct de vedere al securității, efectelor negative și consecințelor asupra libertății. Pentru început valurile de proteste arabe au zdruncinat libertatea și securitatea și statutul popoarelor din Orientul Mijlociu, astfel încât s-a ajuns la: încălcarea dreptului omului, disfuncții politice, contradicții între civilizații la nivel de cultura, religie, tradiții și rădăcini istorice.

Securitatea este elemental cheie al relațiilor internaționale, acest lucru fiind primordial pentru supraviețuirea la nivel global. „Jocul” între partenerii globali fiind realizat de SUA și UE, actori ce au avut un impact relevant asupra situației actuale din Orientul Mijlociu. Acestea în decursul anilor și-au pus problema dacă au ce să ofere „ Primăverii Arabe”, acțiunile lor fiind diplomatice și consistente la acea vreme, numai că angajamentele au fost caracterizate de oboseală și frustrare, mai puțin decât de energie și speranță.

Așadar valorile promovate de SUA și UE precum și obiectivele lor declarate țărilor arabe , nu au avut un impact semnificativ, datorită influențelor din Orient și greutății de a acționa așa cum își propuneau la început. Astfel, SUA în cazul problemelor legate de buget, starea econoimică, preocuparea legată de războiul din Siria și atacurile din 2012 asupra unor reprezentanțe diplomatice din Libia și Tunisia, dar și a altor manifestări din fața ambasadelor din Egipt și Yemen, au avut o influență negativă asupra dorinței de a extinde măsurile de asistență sau de menținere și dezvoltare a politicilor proactive în raport cu aceste țări.

În cazul UE, principalele probleme au fost lipsa unei viziuni unitare între statele membre privind prioritizarea securității și democrației, precum și complicațiile tehnice și birocratice privind livrarea asistenței. Exista însă un efort de obținere a unei viziuni pe termen scurt, în timp ce Egiptul, Libia, Tunisia și Yemen se confrunta cu problem serioase, prin realizarea unor sisteme de guvernare democratice și stabile.

SUA și UE deși au trasat aceste interese pe termen lung, se pare că totul a fost sortit eșecului, dar speranța încă exista, prin reconceperea și reenergizarea spijinirii acestui scop. În cele din urmă, pentru a fi posibilă această tranziție. Atât SUA cât și UE, dat fiind faptu că nu pot genera prin forțe proprii tranziția, trebuia ca sarcina să fie asigurată de statele arabe, de proprii lideri și cetățeni, numai că fără susținerea SUA sau Europei, aceste fragile democrații, au cu mult mai puține șanse de a reuși.

Pentru a înțelege tranziția ce se desfășoară la nivelul securității statelor, nenumărate viziuni, obstacole și eșecuri trebuie analizate, pentru a găsi pista pe care să se îndrepte Orientul Mijlociu, oriunde s-ar îndrepta „Primăvara arabă”.

Implementarea proiectului va duce la analizarea mișcărilor ireversibile la nivelul popoarelor, din punct de vedere democratic, prin reforme, politici economice și sociale. Aceste lucruri trebuie puse la punct și este responsabilitatea fiecărei țări să-și traseze drumul pentru un viitor caracterizat prin: stabilitate, libertate și competivitate, la nivel global.