dizertatie florin diaconu

101
UNIVERSITATEA „MIHAIL KOGĂLNICEANU” IAŞI FACULTATEA DE DREPT MASTER: ŞTIINŢE PENALE ŞI CRIMINALISTICĂ LUCRARE DE DIZ ERTAȚIE MODALITĂŢILE DE EXPRIMARE ŞI CAUZELE CARE FAVORIZEAZĂ CORUPŢIA ÎN ROMÂNIA Îndrumător ştiinţific: Lect.dr. Mihai COVALCIUC Absolvent: DIACONU Florin IAŞI 2011

Upload: diaconu-florin

Post on 28-Dec-2015

67 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: DIZERTATIe Florin Diaconu

UNIVERSITATEA „MIHAIL KOGĂLNICEANU” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

MASTER: ŞTIINŢE PENALE ŞI CRIMINALISTICĂ

LUCRARE DE DIZ ERTAȚIE

MODALITĂŢILE DE EXPRIMARE ŞI CAUZELE CARE

FAVORIZEAZĂ CORUPŢIA ÎN ROMÂNIA

Îndrumător ştiinţific:

Lect.dr. Mihai COVALCIUC

Absolvent: DIACONU Florin

IAŞI 2011

Page 2: DIZERTATIe Florin Diaconu

2

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………... 5

CAPITOLUL I

1.1 Consideratii generale despre corupție……………………………….. 9

1.2 Definiții, termene, concepte…………………………………………. 11

1.3 Cadru legal…………………………………………………………… 12

1.4 Referințe istorice…………………………………………………….. 15

1.5 Elemente de drept comparat………………………………………... 16

CAPITOLUL II

2.1 Cauzele care genereaza fenomenul de corupție în România……… 18

2.2 Aspecte de ordin social, juridic si criminologic

2.2.1 Aspecte social-juridice……………………………………… 20

2.2.2 Probleme criminologicespecifice faptelor de corupție……. 28

CAPITOLUL III - Evaluarea fenomenului de coruptie

3.1 Criterii de evaluare………………………………………………….. 35

3.2 Măsuri de monitorizare…………………………………………...… 36

3.3 Identificarea grupurilor cat si a persoanelot corupte……………... 39

Page 3: DIZERTATIe Florin Diaconu

3

3.4 Modalitati de manifestare a fenomenului de corupție…………….. 48

CAPUTOLUL IV

4.1 Cauzele existenței corupției în Romania…………………………… 51

CAPITOLUL V

5.1 Măsuri de combatere și contracarare a corupției……………….… 57

5.2 Direcția Națională Anticorupție – structură specializată în

combaterea infracțiunilor de corupție

5.2.1 Rolul Direcției Naționale Anticorupție în

combatearea infracțiunilor grave de corupție și

consolidarea autonomiei acesteia……………………………………..… 62

5.2.2 Rezultate obținute în activitatea de urmărire penală conform

datelor statistice………………………………………………………….. 64

5.2.3 Combaterea infracțiunilor împotriva intereselor financiare

ale Comunităților Europene……………………………………………. 70

CAPITOLUL VI – Activitatea de cooperare internațională în domeniul

combaterii corupției

6.1 Angajamentele României pentru Aderarea la Uniunea Europeana șI

măsurile luate de D.N.A……………………………………………….… 74

Page 4: DIZERTATIe Florin Diaconu

4

6.2 Cooperarea internațională și legătura cu instituțiile similare din alte

state. ActivitățI desfășurate în domeniul integrării europene……….... 79

6.3 informare publică și relațiile cu presa și publicul…………………. 89

Concluzii și perspective…………………………………………….…… 91

Bibliografie………………………………………………………………. 99

Page 5: DIZERTATIe Florin Diaconu

5

I N T R O D U C E R E

Faptul că fenomenul corupţiei a existat din cele mai vechi timpuri, constituind

pînă în prezent unul dintre cele mai grave şi mai răspîndite comportamente ale unor

persoane cu funcţii de răspundere, este o afirmaţie ce nu suscită îndoiala.

Actualizarea problemei se impune mai ales din cauza impactului negativ, foarte

puternic al fenomenului corupţiei asupra democraţiei statului, echităţii sociale, a justiţiei

şi a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Lucrarea actuală constituie o încercare de a aborda problema corupţiei şi a

formelor ei în mediul afacerilor publice, sub aspectul teoretic al dreptului penal şi

criminologiei. Deoarece criminologia este o ştiinţă complexă de studiu, lucrarea conţine

referiri la aspectul normativ – juridic, social şi istoric al subiectului, precum şi analize

comparative ale legislaţiei altor state şi studiul expertizei pozitive acumulate de alte state

în contracararea acestui fenomen.

Se propune prin prezenta lucrare îmbunătăţirea cadrului normativ existent, pentru

a determina aplicarea eficientă a normelor de drept în practică nu doar la nivel teoretic, a

elimina textele cu interpretare ambiguă şi cu posibilităţi de eludare a legii şi de evitare a

răspunderii. Necesită de asemenea adoptarea unui şir de măsuri spre perfecţionarea

aparatului public, spre ridicarea responsabilităţii funcţionarilor, publicitatea în activitatea

factorilor de decizie şi transparenţa activităţii lor, informarea largă a societăţii civile

despre modul de rezolvare a intereselor ei, precum şi controlul eficient din partea

organelor de control competente, mass – media şi societăţii civile, asupra aparatului

public.

Page 6: DIZERTATIe Florin Diaconu

6

Baza metodologică utilizată cuprinde acte normative, lucrări de specialitate,

publicaţii din mass – media ce reglementează problema corupţiei, date statistice şi

sondaje de opinie.

Astfel s-a obţinut o lucrare ce reflectă pe larg fenomenul corupţiei, prin prisma

literaturii de specialitate, a evenimentelor petrecute mass – media, cît şi a viziunii proprii

asupra fenomenului în cauză.

Este o abordare teoretică a fenomenului corupţiei, care impune o abordare

practică. E de menţionat că atît timp, cît acest fenomen va fi abordat doar teoretic, dar nu

şi practic, cît timp societatea îl va tolera, acesta va dăinui în stat. Depinde de fiecare

dintre noi în parte în ce fel de societate existăm, cine ne conduce şi cum vom trăi în viitor.

Influenţarea vieţii publice de către corupţie este o problemă care afectează

ansamblul Europei. Ea se manifestă mai grav în unele ţări din Europa de Est, după 50 de

ani în care sistemul a alimentat neîncrederea cetăţenilor la adresa funcţionarilor şi a

deformat conştiinţa civică a celor care au trăit şi s-au format în acea perioadă.

Corupţia reprezintă o ameninţare majoră la adresa democraţiei şi economiei de

piaţă. Ea împiedică dezvoltarea economică şi socială, subminează încrederea cetăţenilor

în democraţie, erodează regula legii, constituind o negare a drepturilor omului şi a

principiilor democratice.

Montesquieu arata antinomia dintre corupţie si democraţie. Corupţia

destructureaza principiile fundamentale ale statului de drept, demolează încrederea în

mecanismele democraţiei, slăbeşte ordinea constituţionala. Antrenând confuzia si

suspiciunea, corupţia afectează starea de legalitate1.

Corupţia generează discriminare si inegalităţi, îmbogăţiri rapide si ilicite, duce la

crearea unor monopoluri care pervertesc sau distrug legile economiei de piaţa. "Ea

încalcă drepturile economice şi sociale, iar în final slăbeşte încrederea <of man to man>,

atacând, astfel, însasi esenţa (inima) drepturilor omului".

Corupţia este un fenomen antisocial ce reprezintă o înţelegere nelegală între două

părţi, una propunând sau promiţând privilegii sau beneficii nelegitime, cealaltă, antrenată

1 Intervenţia doamnei Rodica Mihaela Stanoiu in cadrul dezbaterii "Proiectul de convenţie a Consiliului Europei privind corupţia", Bucureşti, 2001

Page 7: DIZERTATIe Florin Diaconu

7

în serviciul public, consimţind sau primindu-le în schimbul executării sau neexecutării

unor anumite acţiuni funcţionale ce conţin elemente ale infracţiunii prevăzute în Codul

penal.

Corupţia reprezintă incalcarea sistematica si nesanctionata a normelor unei

organizaţii sau instituţii de către unii membrii care in virtutea faptului ca deţin o anumita

autoritate , utilizează resursele organizaţiei cu destinaţii diferite de scopurile acesteia2.

Corupţia nu poate fi asimilată, în mod automat, cu faptele de natură penală, chiar

dacă în majoritatea cazurilor ea este strâns legată de criminalitate. Corupţia în sens larg,

ca şi corupţia penală scot în evidenţă aceiaşi atitudine faţă de morală şi etică şi pentru a

merge la esenţă trebuie precizat că în toate situaţiile ea ţine de abuzul de putere şi de

incorectitudine în luarea unei decizii. Corupţia reprezintă utilizarea abuzivă a puterii

publice pentru obţinerea de foloase personale necuvenite3.

Corupţia implică utilizarea abuzivă a puterii publice, în scopul obţinerii, pentru

sine ori pentru altul, a unui câştig necuvenit:

- abuzul de putere în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

- frauda (înşelăciunea şi prejudicierea unei alte persoane sau entităţi);

- utilizarea fondurilor ilicite în finanţarea partidelor politice şi a campaniilor

electorale;

- favoritismul;

- instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii în domeniul privatizării

sau achiziţiilor publice;

- conflictul de interese (prin angajarea în tranzacţii sau dobândirea unei poziţii sau

unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul şi îndatoririile oficiale).

Grupul Multidisciplinar privind Corupţia (GMC)4, a adoptat următoarea definiţie

„corupţia cuprinde comisioanele oculte şi toate celelalte demersuri care implică persoane

2 Zamfir C, Lazar Vlăsceanu - Dicţionar de sociologie, Ed. Babei, Bucureşti 1998,p. 141 3 Raportul Băncii Mondiale 4 înfiinţat de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, în anul 1994

Page 8: DIZERTATIe Florin Diaconu

8

investite cu juneţii publice sau private, care şi-au încălcat obligaţiile care decurg din

calitatea lor de funcţionar public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o altă

relaţie de acest gen, în vederea obţinerii de avantaje ilicite, indiferent de ce natură, pentru

ele însele sau pentru alţii".

Subiecţi ai actelor de corupţie şi de protectionism se consideră funcţionarii cărora

li se acordă permanent sau provizoriu, în virtutea legii, prin numire, prin alegere, fie în

virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor într-

un serviciu public sau într-o altă instituţie, ori într-o întreprindere sau organizaţie de stat,

funcţionarii care exercită acţiuni administrative de dispoziţie şi organizatorico-economice,

persoanele cu înalte funcţii de răspundere al căror mod de numire sau de alegere este

reglementat de Constituţie şi de legi organice, precum şi persoanele cărora persoana cu

funcţie de răspundere le-a delegat împuternicirile sale, care au comis acţiuni ilegale

posibile, conform legislaţiei în vigoare, de sancţionare disciplinară, administrativă sau

penală.

Page 9: DIZERTATIe Florin Diaconu

9

CAPITOLUL I – Caracteristici generale asupra notiuni si normelor

de drept privind coruptia si combaterea ei

1.1. Consideraţii generale privind corupţiei

Globalizarea fenomenului corupţiei, diversificarea formelor şi tipurilor corupţiei,

precum şi implicaţiile nefaste ale acesteia asupra sistemelor sociale au impus conceperea

şi elaborarea unor strategii adecvate de prevenire şi combatere a acestui flagel.

Convenţia penală a Consiliului Europei privind corupţia, adoptată la Strasbourg la

27 ianuarie 19995 şi ratificată de România prin Legea nr.27/2002, evidenţiază faptul că

fenomenul corupţiei constituie o ameninţare pentru democraţie, subminează principiile de

bună administrare, echitate şi justiţie socială, denaturează concurenţa, împiedică

dezvoltarea economică şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor democratice şi bazele

morale ale societăţii.

Având în vedere complexitatea şi caracterul insidios al faptelor de corupţie,

conexitatea acestora cu o varietate largă de infracţiuni din sfera macro-criminalităţii

economico-financiare şi dificultăţile semnificative de identificare şi de investigare, mai

ales în cazul funcţionarilor cu rang înalt, organismele europene şi internaţionale au

recomandat statelor să înfiinţeze instituţii specializate în lupta împotriva corupţiei.

În România, structura de stat specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie

a fost înfiinţată, în anul 2002, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind

Parchetul Naţional Anticorupţie.6

Rapoartele asupra corupţiei din România, realizate în decursul anilor de către

Banca Mondială, Transparency International sau Freedom House Washington Inc.7, au

subliniat că, deşi în ultimii ani ţara noastră a înregistrat tendinţe de întărire a capacităţii

5 www.europarl.europa.eu 6 Crişu, Ştefan – Legislaţie românească anticorupţie. Codul Penal. Legi speciale, Editura Argessis Print,

1004, pag. 261

7 Allan, P. – Empirical Knowledge on Strategies for Corruption Control, Amsterdam

Page 10: DIZERTATIe Florin Diaconu

10

legislative şi instituţionale de combatere a corupţiei, se impune aplicarea unor reforme şi

măsuri anticorupţie concrete, care să consolideze domnia legii, să contribuie la creşterea

nivelului de trai al populaţiei şi la dezvoltarea durabilă a României, „bunele practici”

nefiind încă instituţionalizate în structurile aparatului administraţiei publice, al justiţiei,

poliţiei sau vămilor.

Combaterea fenomenului corupţiei, a constituit un obiectiv important al statului

nostru, care a luat măsuri neîntârziate şi ferme în acest scop.

Astfel, spre exemplu, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin Hotărârea nr. 17

din 28 februarie 20058, a integrat corupţia în strategia de securitate naţională, ca factor de

risc şi obiectiv de securitate naţională.

De asemenea, în luna martie 2005, Guvernul României a aprobat Strategia

naţională anticorupţie pe perioada 2005-20079, care cuprinde două domenii prioritare ce

vizează, pe de o parte, spectrul de activităţi referitoare la prevenirea corupţiei iar, pe de

altă parte, activităţile propriu-zise de combatere a corupţiei.

Pentru realizarea angajamentelor asumate de România, în vederea aderării sale la

Uniunea Europeană, la data de 1. ianuarie 2007, a fost reconsiderată strategia de reformă

a sistemului judiciar, prevenirea şi combaterea corupţiei în justiţie reprezentând un

obiectiv prioritar, deoarece corupţia în acest domeniu de activitate poate aduce atingere

celor mai importante valori sociale.

În Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie pe

perioada 2005-200710 a fost prevăzut, printre alte obiective, şi pe cel privind consolidarea

capacităţii instituţionale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Astfel, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/200511, Parchetul Naţional

Anticorupţie s-a reorganizat în Departamentul Naţional Anticorupţie, iar ca urmare a

apariţiei Legii 54 din 09 martie 2006, privind modificarea şi completarea OUG

8 www.presidency.ro 9 www.guv.ro

10 www.guv.ro

11 www.pna.ro

Page 11: DIZERTATIe Florin Diaconu

11

134/2005,denumirea finala s-a stabilit ca fiind Direcţia Naţională Anticorupţie. Aceasta

funcţionează ca structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi este independentă în raport

cu instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu

celelalte autorităţi publice.

Direcţia este coordonată de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului şef departament, doar în

ce priveşte îndrumările cu caracter general referitoare la măsurile ce trebuie luate pentru

prevenirea şi combaterea infracţiunilor de corupţie, precum şi solicitarea de informări

asupra activităţii departamentului.

Direcţia Naţională Anticorupţie îşi exercită atribuţiunile pe întregul teritoriu al

României, prin procurori specializaţi în combaterea corupţiei. Aceştia efectuează

urmărirea penală în cauzele prevăzute de Legea nr.78/200012, în condiţiile prevăzute de

art.13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002, precum şi în cazul unor

infracţiuni prevăzute în Codul penal ori în legi speciale.

1.2. Definiţii, termene, concepte.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “corupţie” 13 provine din cuvîntul

francez „corruption” şi latinescul “corrumpere” care înseamnă a (se) degrada, a încălca

normele moralei. Sinonimul cuvîntului „corupţie” este „venalitate” – însuşirea proprie a

unei persoane, care este lipsită de scrupule, care face orice lucru pentru bani.

Au existat şi există atât în doctrina românească de specialitate cât şi în cea străină

diferite definiţii date corupţiei ca fenomen.

În ultimii ani problema corupţiei şi anticorupţiei se află în atenţia diferitor

întruniri internaţionale, simpozioane, conferinţe, inclusiv în cadrul ONU şi Consiliului

Europei. Una din aceste definiţii este cea oferită de Consiliul Europei în Convenţia

12 Crişu, Ştefan – Op. cit., pag. 203

13 Safta, Dan Ionel – Infracţiunile de corupţie, Editura All Beck, 2005.

Page 12: DIZERTATIe Florin Diaconu

12

Penală privind corupţia, la care România a aderat, la 27 ianuarie 1999 şi care prevede în

esenţă că noţiunea de corupţie este folosirea abuzivă a puterii în avantaj propriu pentru

obţinerea de diverse foloase, atât în sectorul public cât şi în cel privat, manifestându-se în

forma pasivă şi activă.

Termenul de corupţie mai este folosit de legiuitorul român în diverse norme de

drept penal cum ar fi art. 261 Cp. “coruperea să dea declaraţii mincinoase”; Legea nr.

83/21 iulie 1992 privind urmărirea şi judecarea unor infracţiuni de corupţie; Legea

78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Putem, deci, din acest punct de vedere să concluzionăm că legiuitorul român a

definit în cuprinsul Legii n. 78/2000 faptele care sunt considerate a face parte din

corupţie, evident în sens penal.

Corupţia este definită ca fiind o stare de abatere de la moralitate, de la datorie,

caracterizând comportarea funcţionarului care, în schimbul banilor sau al altor foloase

necuvenite, îşi comercializează atributele funcţiei cu care a fost învestit. Faptele de acest

fel pun în pericol desfăşurarea activităţii statului şi a tuturor sectoarelor vieţii sociale.14

1.3. Cadrul legal actual

În prezent nu avem o dispoziţie legală care să definească în mod cert conceptul de

corupţie .

De asemenea nu există o infracţiune care să poarte denumirea strictă de corupţie.

Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

menţionează patru categorii de infracţiuni, şi anume:

a). infracţiuni de corupţie: luarea şi darea de mită, traficul de influenţă, primirea

de foloase necuvenite;

b) infracţiuni asimilate celor de corupţie: stabilirea unei valori diminuate a

bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei

14 Diaconescu, Horia – Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Editura All

Beck, 2005

Page 13: DIZERTATIe Florin Diaconu

13

publice locale este acţionar, comisă inclusiv în cadrul acţiunii de executare silită,

reorganizare sau

lichidare judiciară; acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a

normelor de creditare; utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele

pentru care au fost acordate; folosirea unei funcţii de conducere într-un partid, sindicat

sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, pentru a obţine

foloase necuvenite;

c) infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie: tăinuirea bunurilor

provenite din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie sau asimilate; spălarea banilor;

abuzul în serviciu; bancruta frauduloasă; evaziunea fiscală; traficul de droguri; trafic de

persoane;

d) infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/200515, legiuitorul a modificat

substanţial dispoziţiile referitoare la competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002, pentru ca această structură să se ocupe

numai de combaterea faptelor mari de corupţie.

Potrivit noilor prevederi legale, Direcţia Naţională Anticorupţie este competenta

să efectueze urmărirea penală în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000, dacă

sunt îndeplinite una din următoarele condiţii:

- valoarea prejudiciului cauzat este mai mare decât echivalentul în lei a 200.000

euro ori dacă s-a produs o perturbare deosebit de gravă unei autorităţi publice, instituţii

publice sau oricărei alte persoane juridice;

- valoarea sumei sau bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este

mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro;

- subiectul activ al infracţiunii are calitatea expres menţionată în lege (senator,

deputat, membru al Guvernului).

Având în vedere conexiunile evidente între faptele de corupţie şi cele de

criminalitate organizată, precum şi necesitatea apărării ferme a fondurilor Comunităţilor

15 www.pna.ro

Page 14: DIZERTATIe Florin Diaconu

14

Europene, au fost date în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie toate infracţiunile

împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, precum şi infracţiunile

prevăzute de art.215 alin.(l), (2), (3) şi (5), art.246, 247, 248 şi 2481 din Codul penal16, de

art.175, 177 şi 178-181 din Codul vamal al României şi infracţiunile prevăzute în Legea

nr.241/200517 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, dacă paguba materială

cauzată este mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro.

În cazul în care există indicii temeinice privind comiterea uneia din infracţiunile

aflate în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii au posibilitatea de a

folosi, potrivit legii, următoarele metode speciale, în scopul strângerii probelor şi

identificării făptuitorilor:

- punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;

- punerea sub supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comunicaţiilor;

- accesul la sisteme informaţionale;

- folosirea investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală.

De asemenea, ei pot dispune să le fie comunicate înscrisuri, documente bancare,

financiare ori contabile.

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au, de asemenea, dreptul de a dispune

măsuri specifice de protecţie a martorilor, experţilor şi a victimelor, în condiţiile legii.

In Codul penal roman faptele de corupţie sunt incriminate în prevederile art. 254,

255, 256, 257, sub denumirile de luare, dare de mită, primirea de foloase necuvenite,

traficul de influenţă, la Capitolul II, (din Titlul VI) intitulat „infracţiuni de serviciu sau în

legătură cu serviciul”.

16 Crişu, Ştefan – Op. cit., pag. 7

17 www.clr.ro

Page 15: DIZERTATIe Florin Diaconu

15

1.4. Referinţe istorice18 asupra infracţiunii de corupţie

O scurtă privire în negura vremii scoate în evidenţa că fenomenul corupţiei a

existat din cele mai vechi timpuri evoluând ca o „anexă” a progresului societăţii umane în

sensul negativ, însă.

Unii autori francezi (Bernard Dandine) consideră chiar că tendinţa omului spre

corupţie a existat dintotdeauna; În acest context societatea antică era confruntată serios cu

faptele de corupţie, încât aşa după cum afirma Platon ar fi fost necesară aplicarea

pedepsei cu moartea.

Herodot povestea în scrierile sale că regele persan Cambise a poruncit să fie ucis

un judecător vinovat de corupţie, iar cu pielea acestuia şi-a tapiţat scaunul, în timp ce

Cicero considera că magistratul care se lasă corupt săvârşeşte o fapta dintre cele mai

grave.

Corupţia era atât de răspândită în societatea romană încât s-au prevăzut şi aplicat

pedepse mergând până la exilul magistraţilor corupţi, chiar dacă în acelaşi timp exista o

dispoziţie care permitea aceloraşi magistraţi sa primească favoruri până la un plafon

maxim anual.

Ulterior, în epoca medievală deşi fenomenul corupţiei a înflorit, dispoziţiile care

pedepseau faptele de corupţie, aproape că nu au existat. Uneori corupţia, în diverse

societăţi, era chiar considerată o manieră inteligentă de rezolvare a unor stări de lucruri

negative.

Apropiindu-ne de perioada modernă a istoriei omenirii, observăm ca în dreptul

penal francez este incriminat în mod clar traficul de influenţă în Legea din 04 iulie 1889.

În sistemul de drept penal românesc găsim la 1780 în „ Pravilniceasca Condică” a

domnitorului Alesandru Ipsilantie, în art. 7 interzicerea luării de mită de către judecători

sub sancţiunea pierderii dreptului de a mai judeca şi tot aici găsim şi reprimarea traficului

de influenţă.

18 Mrejeru, T. – Infracţiunile de corupţie. Aspecte teoretice şi practice, Editura All Beck, 2000; Safta, Dan

Ionel – Op. cit.,

Page 16: DIZERTATIe Florin Diaconu

16

Ulterior în „Criminaliceasca Condică şi procedura ei” - 1826, delictul de corupţie

era reglementat în art. 203, 204; reluat în art. 142, 144 din „Condica de drept penal şi

procedură penală” - 1852 pentru ca în anul 1865 Codul penal român să sancţioneze

mituirea pasivă şi traficul de influenţă într-o formă modernă după proceduri riguros

stabilite şi cu pedepse bine determinate.

În Codul penal român din 1936 se incriminau în art. 250, 251 şi 252, darea de

mită, luarea de mită, şi traficul de influenţă; reglementări care vor fi preluate apoi cu

diverse modificări în Codul penal român din 1969 care este în vigoare şi astăzi.

1.5. Elemente de drept comparat19

În codul penal francez, intrat în vigoare la 1 martie 1994 sunt incriminate corupţia

pasivă şi traficul de influenţa la art. 432 - 11, cu o formă agravată atunci când este

săvârşită de magistrat, jurist, arbitru, expert. De asemenea potrivit art. 433-1 se

pedepseşte darea de mită şi cumpărarea de influenţă.

Ca un instrument de luptă împotriva corupţiei, în Franţa, prin legea nr. 93-122 din

29 ianuarie 1993 se înfiinţează, în cadrul Ministerului Justiţiei, „Serviciul Central de

prevenire a Corupţiei”. Codul penal german incriminează la capitolul „infracţiuni de

serviciu”, primirea de foloase, luarea de mită în art. 331 şi 332 cu diverse forme agravate

ţinând de calitatea subiectului activ.

Codul penal american incriminează în paragraful 240 fapta de mituire şi influenţă

corupătoare, luarea şi darea de mită fiind consacrate în acelaşi text.

Codul penal spaniol intrat în vigoare prin Legea organica nr. 10/1995 din 23 mai

1995, cu modificările până în luna septembrie 2002 incriminează infracţiunile săvârşite

de funcţionarii publici în exercitarea atribuţiunilor de serviciu definind darea de mită,

luarea de mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă.

19 www.ier.ro; www.europarl.europa.eu; Lupaşcu, Dan – Ghid de bune practici în materie penală, Editura

Universul juridic, 2004.

Page 17: DIZERTATIe Florin Diaconu

17

Trebuie să menţionăm că în Spania reprimarea faptelor de corupţie de o mare

gravitate cade în sarcina Parchetului Special de lupta împotriva unor delicte economice şi

fapte de corupţie.

Codul penal belgian în art. 245 - 246 incriminează luarea de mită „acceptarea de

oferte sau promisiuni şi primirea de daruri sau cadouri” de către funcţionarii publici.

În Italia darea de mită este incriminata în Cp. italian în art. 322.

Page 18: DIZERTATIe Florin Diaconu

18

CAPITOLUL II

2.1 Cauzele care generează fenomenul de corupţie în România.

S-a apreciat că ţara noastră este foarte serios afectată de corupţie, problema

devenind endemică, sistemică.

Fenomenul corupţiei este cvasiinstituţionalizat, astfel încât nu se poate combate

pur şi simplu, oricâte instituţii noi s-ar înfiinţa. De aceea, premisa de la care trebuie să se

plece constă în obţinerea unei stabilităţi economice, a consolidării unei economii

funcţionale de piaţă, în democratizarea întregii vieţi sociale; mecanismul va funcţiona

prin influenţa asupra mediului în care se manifestă corupţia. Societatea românească este

atinsă grav de acest flagel, care merge mână în mână cu birocraţia şi goana nebunească

după avere şi putere, obţinute pe orice căi şi prin orice mijloace şi care afectează grav

funcţionarea democratică a statului, lovind în instituţiile sale şi, în cele din urmă, în

populaţie şi în omul cinstit.

Cu toate acestea, la nivel statistic, se constată că, printre condamnaţii definitiv

pentru infracţiunea de luare de mită, se află preponderent persoane cu atribuţii de pază şi

de supraveghere şi doar câteva persoane cu funcţii de conducere a unor instituţii publice

sau societăţi comerciale, primari, medici, inspectori şi alţi funcţionari.

Chiar dacă nu avem date statistice, criminologice, în acest sens, relaţia dintre

creşterea reală a criminalităţii, violenţei şi sentimentul de insecuritate a publicului este

evidentă. Chiar dacă propunerile bazate pe "ştiinţa" criminologilor s-au dovedit departe

de a fi un succes, concluzia noastră este, mai întâi de toate, că politizarea fenomenului

corupţiei constituie o gravă eroare. Transformarea ştiinţei într-o slujnică potenţială a

subiectivismului face un deserviciu însăşi premisei.

Fenomenul corupţiei este identificat ca reprezentând o problemă nu pe baza unor

dovezi clare şi directe care să poată atesta existenţa acestuia, ci pe baza cadrului juridic

Page 19: DIZERTATIe Florin Diaconu

19

inadecvat, a anumitor deficienţe legislative care ar putea avea ca efect producerea actelor

de corupţie4.

4 Cadru normativ care, în prezent, se caracterizează printr-un exces de norme juridice diverse, incoerenţă legislativă,

lipsa unor reglementări clare şi ferme, paralelisme, spaţii vide (H. Mădăşescu, Aspecte de ordin teoretic şi aplicativ

privind prevenirea şi cercetarea faptelor de corupţie, în „Realităţi şi perspective în criminalistică", Bucureşti, 2003, p.

319, culegere editată de Asociaţia Criminaliştilor din România). Una dintre cauzele majore ale amplificării

fenomenului de evaziune fiscală o reprezintă sistemul legislativ fiscal care, pe lângă faptul că este incomplet, prezintă

mari lacune, imprecizii şi ambiguităţi, fapt ce dă posibilitatea contribuabilului de a găsi nenumărate portiţe (D. Drosu -

Şaguna, Drept financiar şi fiscal, Editura Oscar Prinţ, Bucureşti, 1994, p. 1060; V. Bercheşan, Aspecte de ordin

teoretic şi practic ale investigaţiei criminalistice a infracţiunii de evaziune fiscală, în „Realităţi şi perspective în

criminalistică", p. 127 şi urm.). Multiplicarea legilor multiplică posibilitatea de corupţie - Samuel P. Huntington,

Political Order in Changing Societies, Yale University Press, New Haven, London, 1968, p. 62; idem, problemele

rămân, legislaţia nu dă

4

Una dintre principalele cauze ale prezenţei şi perpetuării corupţiei (injustiţie) este

lipsa unui cadru legislativ coerent şi stabil, magistraţii fiind confruntaţi cu un volum

foarte mare de dosare în care sunt incidente prevederile mai multor legi, conţinând

dispoziţii confuze şi chiar contradictorii, neclare şi fără rigoare juridică, ceea ce

determina adoptarea unor soluţii controversate, criticabile.

Membrii Asociaţiei Magistraţilor din România au enumerat câteva dintre

problemele sistemului judiciar care, în final, influenţează negativ actul de justiţie. Printre

acestea, magistraţii menţionează:

- managementul defectuos al majorităţii instanţelor şi parchetelor;

- inexistenta unei continuităţi în pregătirea profesională a magistraţilor;

- supraîncărcarea magistraţilor cu dosare pentru soluţionat şi sarcini

nejurisdicţionale;

- nealocarea fondurilor bugetare suficiente;

- necompletarea schemelor de magistraţi şi personal auxiliar;

- împărţirea preferenţială a unor dosare;

Page 20: DIZERTATIe Florin Diaconu

20

- lipsa de comunicare între magistraţi şi organele de conducere ale instanţelor şi

parchetelor, între magistraţi şi Ministerul Justiţiei, între magistraţi şi Consiliul

Superior al Magistraturii;

- încălcarea în mod repetat a drepturilor salariale ale magistraţilor;

- atacurile ne fondate ale mass-media împotriva unor magistraţi;

- lipsa unei reale autorităţi, siguranţe şi a independenţei magistraţilor.

Asociaţia Magistraţilor din România a solicitat acordarea atributelor de

independenţă şi inamovibilitate procurorilor, degrevarea magistraţilor de sarcinile

nejurisdicţionale, creşterea calităţii pregătirii profesionale a personalului din sistemul

judiciar, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale magistraţilor şi ale personalului auxiliar,

reorganizarea administrativă a instanţelor şi parchetelor, consultarea colectivelor de

magistraţi în activitatea de numire şi evaluare a organelor de conducere, întărirea

autorităţii şi protecţiei magistraţilor20.

La întrebarea care este cea mai mare problemă pe care o are justiţia, într-un

sondaj publicat recent, magistraţii au subliniat că asumarea propriei responsabilităţi este

strâns legată de independenţa j ustiţiei21.

2.2 ASPECTE SOCIAL JURIDICE

2.2.1 Aspecte social- juridice

Ultimii ani au marcat fără îndoială, o intensificare a preocupării instituţiilor

statului de a controla în mod eficace fenomenul corupţiei. Din anul 2001, problematica

fenomenului corupţiei a constituit una din priorităţile programului de guvernare22, ca

20 „Ziua" din 20 aprilie 2004. 21 Răspuns Floarea Grosu, judecător la Curtea de Apel Târgu Mureş, în „Jurnalul naţionaP'din 7 decembrie 2004, la

adresa www.jurnalul.ro/modules 22 www.guv.ro; Departamentul Naţional Anticorupţie – Buletin documentar – colecţiile pentru anii 2003 -

2006

Page 21: DIZERTATIe Florin Diaconu

21

factor de condiţionare al admiterii în NATO şi Uniunea Europeană. Astfel corupţia a

devenit o sfidare la adresa aspiraţiei istorice de sincronizare şi integrare cu ţările apusene.

Pe de altă parte ,deşi era indubitabilă existenţa unei largi conştientizări a

semnificaţiei pe care corupţia o are mai ales în această perioadă pentru destinul naţiunii,

alte şi alte redutabile fapte de corupţie cu caracter penal s-au săvârşit şi descoperit, ţinând

prin senzaţionalul lor primele pagini ale ziarelor, în timp ce informaţii despre aparente

fapte de acelaşi gen, continuă să umple mijloacele media, alimentând scepticismul

audienţei occidentale şi credinţa cetăţenilor în infailibilitatea corupţilor autohtone.

Caracterul galopant şi profund al disfuncţiilor provocate de corupţie, pare să

reclame cu prioritate, intrarea în acţiune a organelor justiţiei care să oprească proliferarea

acestei patologii sociale, trimiţând în faţa instanţelor pe cei consideraţi vinovaţi de

săvârşirea unor fapte de corupţie cu caracter infracţional.

În general corupţia23 se referă la un act de comportament contrar obligaţiilor

legale sau celor de ordin deontologic, prevăzute pentru exercitarea unei funcţii publice, în

favoarea unui interes privat şi fie al titularului funcţiei fie al altuia.

În mod constant, relaţia de corupţie are 2 subiecţi:

- cel care corupe;

- cel care este corupt.

O viziune corectă şi echilibrată asupra fenomenului corupţiei va trebui să evite

centrarea pe unul sau altul din cei doi actori sociali, căci indiferent cui aparţine iniţiativa,

corupţia nu se realizează decât prin acţiunile convergente ale celor doi parteneri.

Pentru ambii protagonişti, corupţia, indiferent de sensul său, este o formă de

activitate umană având o bază motivaţională care nu diferă de cea pe care o putem întâlni

la orice individ obişnuit. Aşadar, dacă ne referim la persoana care corupe sau care este

beneficiar al corupţiei, sfera motivelor care pot fi implicate, variază de la trebuinţe

primare (mituirea unui paznic al unui depozit pentru luarea unor alimente), până la

23 Dobrinoiu, Vasile – Corupţia în dreptul penal român, Editura Aras Lex, Bucureşti, 2004; Crişu, Ştefan –

Op. cit., Toader, Tudorel, Drept penal Român. Parte specială, (ediţie revizuită la 25 martie 2008), Editura

Hamangiu, 2008.

Page 22: DIZERTATIe Florin Diaconu

22

trebuinţe mai elevate de ordin social sau ale „Eului”. Individul poate astfel să fie animat

de necesitatea asigurării unor condiţii de viaţă corespunzătoare, a unei anume ocupaţii, a

unui loc de muncă mai avantajos, de apartenenţa la un anume grup social, poate dori

prestigiu sau putere, acestea din urmă fiind de altfel o limită a sistemului motivaţional,

dincolo de care trebuinţele ce se activează sunt de ordin cu totul superior, vizând

potenţialul de autorealizare a fiinţei umane prin integrarea treptată în universul valorilor

morale ale comunităţii şi umanităţii în general. Trebuie observat însă că miza corupţiei

pare a fi cu atât mai mare cu cât avem de a face cu motive care depăşesc nivelul

homeostatic (fiziologice, de protecţie).

Oricare ar fi natura motivaţiei, realizarea ei presupune stabilirea unui scop şi a

unui mijloc, respectiv a unei acţiuni prin care scopul să poată fi atins. Pentru beneficiarul

corupţiei scopul propus nu poate fi realizat în mod independent, căci prin natura sa el se

leagă în tot sau în parte de acţiunea unui factor exterior social, instituţiile. Scopul poate fi

licit din capul locului sau ilicit, cazul din urmă fiind cel în care beneficiarul provocator al

actului de corupţie va căuta cea mai potrivită strategie pentru a atrage un răspuns

favorabil lui din partea decidentului instituţional. Imaginaţia oamenilor este surprinzător

de creatoare în a găsi mijloacele cele mai adaptate, realizării intereselor lor prin

mijlocirea instituţiilor şi evident că multe sunt licite, însă nu acestea ne interesează ci cele

care deturnează decizia publică, prin stimularea interesului personal al titularului funcţiei.

Dacă orizontul psihologic al acţiunii corupătorului sau celui care corupe este

configurat integral de dorinţa de a obţine un anume lucru pentru satisfacerea propriilor

nevoi, forţând prin mijloace ilicite mecanismul unei instituţii, funcţionarul corupt este

marcat de un dezechilibru mai mult sau mai puţin accentuat a orientării activităţii sale. In

mod normal, exerciţiul unei funcţii publice implică orientarea activităţii în mod

„transcendent” spre satisfacerea unor nevoi colective şi a unor scopuri supraordonate,

orientare favorizată şi canalizată de un întreg sistem normativ. Ca atare, este de aşteptat o

decantare clară a propriilor nevoi şi interese de cele ale comunităţii, pe care funcţionarul

le slujeşte, utilizând puterea care îi este pusă la dispoziţie de aceasta. La funcţionarul

corupt această separare suferă numeroase soluţii de continuitate, şi astfel apare un proces

Page 23: DIZERTATIe Florin Diaconu

23

pervers de osmoză a unora din scopurile sale particulare, în sfera relativ impersonală a

activităţii funcţiei. In urma acestei contaminări, mijloacele de acţiune ce serveau unor

interese generale, sunt utilizate pentru optimizarea diferitelor nevoi a persoanei sale

particulare.24

Altfel spus, corupţia apare ca o deschidere reciprocă a celui care corupe, urmărind

realizarea ilicită unui scop individual, prin atragerea interesului de aceeaşi natură a

factorului social şi a celui corupt, care acceptă provocare şi acţionează în mod contrar

interesului superior al funcţiei sale.

Din punct de vedere obiectiv, corupţia este o relaţie sociala şi constituie o variaţie

nepermisă, a unor tipuri de conduite cărora societatea le impune un anume mod de

manifestare.

Instituţiile sociale25 sunt puncte centrale de agregare normativă a colectivităţii,

care au menirea de a controla desfăşurarea în limite predictibile a vieţii sociale. Ca parte

fundamentală a sistemului de control social, instituţiile menţin comportamentele

indivizilor în cadrele general acceptate, făcând ca existenţa societăţii să nu depindă de

deciziile membrilor ei. Ele promovează în viaţa societăţii, modele formalizate de

comportament şi susţin asimilarea lor de către indivizi.

Funcţionarea instituţiilor este o condiţie indispensabilă a bunului mers a societăţii

iar eficacitatea acestora depinde, printre altele, de nivelul de depersonalizare a funcţiilor,

de creditul pe care comunitatea îl acordă şi de raporturile de colaborare cu celelalte

instituţii. O instituţie în care nu se menţine o separare a funcţiilor de interesele personale

ale funcţionarilor care se preocupă de realizarea propriilor nevoi în loc de cele ale

colectivităţii, nu mai este publică, decât formal. Ca atare, ea pierde respectul şi

recunoaşterea cetăţenilor fără de care nici un aşezământ social nu poate funcţiona, căci

lipsa de încredere într-o instituţie, naşte îndoieli generalizate în valabilitatea valorilor

sociale pe care acesta le reprezintă şi în capacitatea de a satisface nevoile societăţii. In

24 www.clr.ro

25 www.guv.ro; www.mai.ro; www.politiaromana.ro; PNA – Raportul privind activitatea desfăşurată în anii

2002, 2003, 2004 2005; DNA – Raport privind activitatea desfăşurată în anii 2002, 2003, 2004, 2005

Page 24: DIZERTATIe Florin Diaconu

24

plus, şi ceea ce este mai dăunător, apare căutarea unor mijloace alternative chiar ilicite

prin care indivizii să-şi poată realiza totuşi scopurile.

Instituţiile coordonează satisfacerea necesităţilor sociale prin intermediul

sistemului birocratic care reprezintă un mod de organizare formalizată, raţionalizată

pentru atingerea unor scopuri generale. Fundamentul eficacităţii sistemului birocratic îl

constituie existenţa unui corp de prescripţii normative juridice, cunoscut şi respectat de

toţii membrii colectivităţii în diferitele domenii de interes public. Exercitarea funcţiei,

presupune rezolvarea problemelor cu care titularul ei este confruntat, conform unor reguli

cu caracter impersonal, raţional şi cu respectarea strictă a legii şi regulamentelor. In

modelul ideal al organizării birocratice descris de Max Weber, aceasta trebuie să asigure

o funcţionare raţională şi eficientă, o activitate corespunzătoare a funcţionarilor, care să

determine rezolvarea unor probleme în mod raţionalizat, indiferent de interesele, părerile

sau convingerile lor personale sau unor conjuncturi de altă natură.

În mod normal, în relaţia cu instituţiile, relaţia mediată de funcţionarii publici prin

acţiune cărora ele există, indivizii caută să-şi valorifice diverse drepturi sau interese,

invocând argumente de ordin juridic care l-ar îndreptăţi la obţinerea unui răspuns

favorabil sau pur şi simplu aşteptând răspunsul factorului instituţional pe care-l

anticipează ca imparţial, raţional şi competent în a da o soluţie validă solicitărilor sale.

Deţinătorul funcţiei publice trebuie la rândul său să încadreze solicitarea ce îi este

adresată, în problematica competenţelor sale şi să decidă modul de rezolvare a solicitării

conform legii şi detaliilor faptice. Ca atare, interesul solicitantului se întâlneşte cu

prerogativa funcţionarului public şi determină o acţiune de răspuns care trebuie să

reprezinte o soluţie corespunzătoare din punct de vedere normativ şi faptic.

Corupţia deformează această relaţie de interacţiune socială. Cel ce corupe

cunoaşte frecvent că lucrul pe care îl doreşte nu poate fi obţinut (cel puţin în cazul său)

din cauza unor impedimente normative sau pur şi simplu nu este interesat dacă există sau

nu un impediment normativ, dar ştie în schimb că, ceea ce el doreşte poate obţine doar cu

concursul unui anume funcţionar public, al cărui comportament favorabil îi va putea

procura realizarea sau sprijinul în vederea realizării scopului său.

Page 25: DIZERTATIe Florin Diaconu

25

Ca atare, cel care corupe sau beneficiarul corupţiei acţionează asupra

funcţionarului public aşa cum în mod normal nu se procedează, oferindu-i perspectiva

unui profit (de orice natură) în scopul de a-l determina să colaboreze cu mijloacele rolului

său, la realizarea interesului său. Funcţionarul corupt indiferent de modalitatea corupţiei,

exercită prerogativele pe care le deţine, ca mijloc de obţinere a unor profituri sau avantaje

fie acceptând oferta celui care corupe fie acţionând în mod voluntar şi având primul

iniţiativa.

�Interesul individual al corupătorului se intersectează cu interesul particular al

celui corupt. Ambii parteneri ai relaţiei de corupţie prezumă sau cunosc înclinaţia

celuilalt de a scurtcircuita modelul general permis al raporturilor dintre ei, model care

este cel obişnuit a interacţiunii individ-instituţie, ce presupune ca titularul unui interes

individual care nu se poate realiza în mod autonom, să se adreseze funcţionarului public,

reprezentant al interesului colectiv şi să aştepte decizia acestuia, ce exprimă în fond

compatibilitatea normativă a scopului particular cu mijloacele pe care societatea i le poate

pune la dispoziţie ca să fie realizat.

Cea mai gravă consecinţă a corupţiei este, din acest unghi de vedere, perturbarea

profundă a aşteptărilor reciproce a membrilor colectivităţii faţă de instituţii care trebuie să

fie agenţi regulatori ai vieţii sociale. Cel care a reuşit să obţină o decizie favorabilă a unui

funcţionar prin mită sau a beneficiat de o asemenea decizie după ce i s-a pretins şi a dat

mită, se va îndoi de valabilitatea utilizării căilor legale obişnuite în raporturile cu

autorităţile şi ca atare va fi tentat să adopte calea clandestină, dar eficace a corupţiei.

Titularul funcţiei publice la rândul său, se va obişnui treptat să nu mai privească cu ochi

imparţial pe cei cu care intra în relaţii de serviciu şi ca atare îşi va organiza în mod

selectiv interesul profesional în funcţie de posibilitatea de a trage unele foloase de pe

urma deciziilor luate.

A doua consecinţă importantă, este aceea că în funcţie de amploarea pe care o are

în ansamblul structurii sociale, corupţia poate determina formarea şi răspândirea unor

modele de comportament antinormativ oculte, care vor înlocui în mod tacit şi frecvent,

conduitele formale licite în raporturile cetăţeni-autorităţi, considerate inapte să asigure

Page 26: DIZERTATIe Florin Diaconu

26

rezolvarea propriilor probleme. Pericolul acestei situaţii îl reprezintă apariţia unor sisteme

extinse de relaţii şi raporturi sociale subterane, a căror dinamică se bazează pe realizarea

în mod reciproc de interese particulare, ducând la confuzia interesului public şi a celui

particular, ineficacitatea legilor în a orienta conduitele indivizilor şi în final blocarea

mecanismelor de control social prin aservirea lor intereselor private.

După 1990, liberalizarea bruscă a vieţii sociale a determinat creşterea gradului de

autonomie a persoanelor iar interacţiunile dintre indivizi sau intensificat şi au devenit mai

complexe. De asemenea, a avut loc şi o amplificare a interesului particular simultan cu

tendinţa constantă de reducere a interesului public. Am asistat la conturarea unei noi table

de valori la nivel individual, axate pe prioritatea valorilor materiale şi a individualităţii

prospere, în detrimentul valorilor morale şi a scopurilor colective. Pe un fond istoric de

individualism, şi poate ca reacţie compensatorie la rigiditatea organizării sociale

anterioare dar şi a relaxării instanţelor de control social, s-a petrecut o difuzie rapidă a

sferei private chiar în interiorul instituţiilor publice, prin modificările de mentalitate ale

funcţionarilor sub presiunea noilor idealuri şi valori. Ori, nu trebuie omis că deşi noi

obiective s-a oferit acţiunii individului pe calea către împlinire, după 1989, mijloacele de

a le realiza în noile condiţii au rămas modeste. Ca atare s-a căutat şi s-au găsit formule

alternative care să dea posibilitatea surmontării distanţei dintre „a vrea” şi „a avea”.

Corupţia este una dintre ele şi reprezintă un mijloc nepermis de adaptare socială, fie că

este vorba de corupător sau de funcţionarul corupt. Pe de altă parte însă, progresia

necontrolată a interesului individual, caracteristică perioadei actuale, este un proces care

dincolo de anumite limite are un efect entropie şi, ca atare, atrage nevoia intervenţiei

statului. Limita sa periculoasă este contaminarea instituţiilor sociale.

Din punct de vedere obiectiv şi juridic26, dacă avem în vedere actul decizional al

funcţionarului şi raportul pe care acesta îl stabileşte între interesul particular şi interesul

public impersonal care aparţine colectivităţii şi se exercită prin funcţia respectivă, rezultă

o serie de combinaţii posibile. În primul rând există varianta ca în cadrul raporturilor de

serviciu, interesul particular să fie realizat iar interesul public să nu fie atins, sau ca

26 PNA - Raportul privind activitatea desfăşurată în anii 2002, 2003, 2004 2005

Page 27: DIZERTATIe Florin Diaconu

27

interesul public să fie atins, în ambele situaţii fără a fi vorba de un interes al decidentului

ci doar de o anumită defectuozitate în exercitarea atribuţiilor care poate da naştere la o

eventuală răspundere nepenală.

Tot aşa, în lipsa oricărui interes personal al subiectului funcţionar public, poate să

aibă loc o realizare a interesului privat în detrimentul celui public sau invers. Din punct

de vedere penal poate fi vorba de săvârşirea unor infracţiuni de serviciu (art. 246, 248,

249, 250 C. Pen.) sau a unor fapte de răspundere civilă disciplinară sau administrativă.

În cazul corupţiei, actul decizional al funcţionarului public fie că are o aparenţă de

legalitate, fie că are un caracter defectuos evident, ascunde în spatele său raportul de

interes reciproc cu beneficiarul său.

Aşadar, din punct de vedere juridic, prevenirea prin mijloace penale a corupţiei

trebuie să pornească de la cele două componente ale fenomenului:27

- implicarea interesului personal în, exercitarea funcţiei;

- exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, adică încălcând dispoziţiile

legale care reglementează domeniul competenţelor funcţiei.

Întrucât frecvent apar dovezi ale unor interese personale a funcţionarilor în sfera

deciziilor adoptate, fără a se putea stabili o încălcare clară a atribuţiilor de serviciu sau a

normelor legale, prevenirea juridică penală a unor astfel de situaţii (care pot ascunde

forme de corupţie penală sau nepenală), este posibilă prin incriminarea faptelor ce încalcă

incompatibilităţile stabilite de lege sau ascunderea unui conflict de interese. în prezent

acest lucru este realizat prin dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea,

descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, care incriminează efectuarea de

operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau

însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană. Legea nr. 161/2003 privind transparenţa în

exercitarea demnităţilor publice, funcţiilor publice şi în mediu de afaceri, defineşte

conflictul de interese ca acea situaţie în care persoana care exercită o demnitate publică

sau o funcţie publică, are un interes personal de natură patrimonială care ar putea

27 www.pna.ro

Page 28: DIZERTATIe Florin Diaconu

28

influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi revin potrivit Constituţiei şi altor

acte normative (art. 70).

Conflictul de interese afectează valori sociale fundamentale pentru funcţionarea

corectă a instituţiilor: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia

interesului public (art. 79).

În mod ilustrativ, cu referire la conflictul de interese privind funcţionarii publici,

formele sale legale sunt următoarele: atunci când trebuie luate decizii privind persoane

fizice sau juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial sau participă la o comisie

împreună cu rude de gradul 1 sau soţ, sau are interese patrimoniale proprii sau ale rudelor

de gradul I care pot influenţa deciziile sale luate în exercitarea funcţiei publice. într-o

atare situaţie funcţionarul are obligaţia să se abţină de la luarea unei decizii şi să-şi

informeze şeful ierarhic (art. 79 pct. 2) în caz contrar el expunându-se la măsuri de ordin

disciplinar, administrativ sau în cazul în care decizia luată sau faptele comise în legătură

cu adoptarea acestora constituie o infracţiune, vor fi atrase măsuri de sancţionare penală.

2.2.2 Probleme criminologice28 specifice faptelor de corupţie

Din punct de vedere criminologie, corupţia este o formă de manifestare a crimei

organizate, în exteriorul lumii specifice a infractorilor. Corupţia ţine de criminalitatea cu

scop achizitiv, iar ceea ce distinge infractorul corupt este adaptarea socială perfectă,

activitatea sa realizându-se cu ocazia exercitării serviciului prin obţinerea de venituri

suplimentare sau alte avantaje, folosind în mod inteligent poziţia superioară şi autoritatea

funcţiei pe care o ocupă şi violând în mod sistematic dispoziţiile legale.

28 Stelzer, E. – Criminalistica, vol. I, Editura Ştiinţfică Germană, Berlin, 1977; Corjan, L. – Criminalistica,

Editura Phorbus, 2005; Iablocov, N.P. – Criminalistica, Editura Bek, Moscova, 1996; Suciu, C. –

Criminalistica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972; Stancu, E. – Criminalistica, Editura

Actami, Bucureşti, 2002; Stanciu, E. – Tratat de criminalistică, Editura Universul juridic, 2004; Drăghici,

C. – Metode şi tehnici moderne de cercetare şi identificare criminalistică, Editura Lumina Lex, 2004

Page 29: DIZERTATIe Florin Diaconu

29

Criminalitatea de acest gen, nu pune problema unei constituţii a personalităţii cu

probleme de adaptare şi, ca atare, nu se pune problema unei presiuni implacabile care să

declanşeze conduita delicventă, ca urmare a unui defect al personalităţii. Să spunem că

aceşti infractori caută în mod deliberat, ocazia de a trage foloase din exercitarea în mod

abuziv şi în beneficiul lor a funcţiei.

În celebrul model al personalităţii criminale, criminologul Jean Pinatel afirmă

posibilitatea existenţei unui tip de personalitate delicventă în care o adaptabilitate socială

înaltă se asociază cu capacitate criminală redutabilă, dată de existenţa la un nivel

pregnant a patru trăsături de personalitate: egocentrism, labilitate, agresivitate şi

indiferenţă afectivă. Această combinaţie corespunde în viziunea autorului acelui tip de

personalitate care poate fi întâlnită printre cei care au o activitate antisocială permanentă,

fără a putea fi prinşi datorită marii lor adaptabilităţi sociale. Aici s-ar încadra

binecunoscutele elite criminale – „white collars29” de care vorbeşte E. Sutherland, în

aceeaşi categorie intrând şi autorii faptelor de corupţie.

Psihiatrul francez afirmă că acest tip de personalitate criminală, prezintă o

predispoziţie permanentă spre săvârşirea de acte antisociale specifice domeniului unde îşi

desfăşoară activitatea. În experienţa profesională am verificat parţial această ipoteză, în

cazurile unor delicvenţi care, obişnuindu-se cu modul de conduită ilicită, ajunseseră la o

atracţie irezistibilă faţă de obţinerea de bani sau alte foloase prin corupţie. Criminalitatea

legată de corupţie este în legătură cu o atitudine de ambivalenţă faţă de modul şi scopul

exercitării competenţelor funcţiei precum şi faţă de comportamentele asociate acestor

valori. Aşadar delicventul recunoaşte caracterul legitim şi importanţa realizării atribuţiilor

funcţiei fără implicarea interesului personal dar simultan, în conformitate cu un sistem de

autojustificare, acceptă şi contrariul. Frecvent conduita delicventă este învăţată în

anturajul profesional, îmbrăcând forma unui model de comportament antisocial şi este

favorizată de disfuncţii ale sistemului normativ şi instituţional.

Ca atare, la nivel individual, corupţia penală rezultă din acţiunea a două grupe de

factori: factori sociali : normativ, instituţional, politic, cultural şi personali : structură de

29 “gulere albe”, Banciu, Dan, “Crima şi criminalitatea”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005.

Page 30: DIZERTATIe Florin Diaconu

30

personalitate, poziţie socială, motivaţie. Între aceşti factori există întotdeauna un balans,

astfel, disfuncţii la nivel social pot alimenta motivaţii pentru comiterea unor fapte de

corupţie chiar la persoane de o anumită condiţie morală, mai ales în cazul unor modele de

comportament statornicite, aşa cum la nivelul personalităţii individului pot exista

motivaţii puternice pentru atingerea unor scopuri indiferent de mijloacele folosite, chiar

într-un cadru instituţional coerent şi organizat. Trecerea la act nu are loc de regulă

spontan ci după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de acomodare cu ideea săvârşirii

unei faptei, însoţită de punerea la punct a unui sistem de argumente auto-justificative şi

mai ales de asigurarea autoprotecţiei.

Referitor la combaterea fenomenului corupţiei, este inevitabil a porni de la cele

două mari forme, corupţia penală şi corupţia nepenală.30

În Codul Penal ca şi într-o serie de legi speciale sunt incriminate ca infracţiune

acele acte de conduită, reţinute ca forme penale ale corupţiei, însă corupţia nu poate fi

limitată la aceste fapte de natură penală. Rămân o varietate de alte fapte care sunt

calificate ca infracţiuni, deşi au legătură cu diverse forme de criminalitate şi care pot fi

incluse în fenomenul larg al corupţiei. Criteriul este următorul:

Aspectul definitoriu, fundamental al corupţiei este intervenţia interesului

particular a titularului unei funcţii publice în sfera exercitării competenţelor conferite de

lege. Astfel, atribuţiile funcţiunii care sunt în mod normal afectate îndeplinirii unor

scopuri normative impersonale, sunt deturnate fiind utilizate ca mijloc de obţinere a unor

avantaje sau foloase necuvenite, de către funcţionar.

În al doilea rând, corupţia reprezintă un schimb social, ocult, în cadrul căruia se

dau sau procură valori, avantaje, într-un cuvânt foloase pentru exercitarea într-un anume

sens a competenţelor funcţiei publice, fie în mod legal fie în mod ilegal, în conformitate

cu un interes particular. Din acest punct de vedere raportul social şi juridic în care intră

cei doi parteneri are un aspect aparent conform din punct de vedere normativ şi al

rolurilor sociale, dublat de o relaţie ocultă în care cei doi se comportă contrar rolurilor

impuse, ca două persoane particulare, care schimbă bunuri sau servicii în avantaj reciproc.

30 Toader, Tudorel, Op. Cit.

Page 31: DIZERTATIe Florin Diaconu

31

Reacţia socială represivă vizează infracţiunile de corupţie, adică cele mai clare,

periculoase şi frecvente forme de manifestare a corupţiei. Dacă ne reprezentăm corupţia

ca rezultantă a interacţiunii a două rânduri de factori specifici : cei sociali şi cei personali

(aşa cum am arătat mai înainte), acţiunea justiţiei este cu atât mai eficientă cu cât, din

punct de vedere statistic, ponderea influenţelor sociale generale a fost mai mică pe

parcursul „iter criminis” şi trecerea la act.

Asta înseamnă că fapta ce va primi o sancţiune penală a constituit o abatere de

excepţie, în raport cu masa copleşitoare a conduitelor conforme, ceea ce corespunde exact

sarcinilor justiţiei penale, de a sancţiona acei membri ai corpului social care nesocotesc

normele penale şi încalcă valorile sociale la care acestea se referă. Invers, cu cât indivizii

sunt într-o mai mare măsură, atraşi să comită o infracţiune de corupţie, de conjunctura

unor condiţii externe favorabile generalizate – ambivalent normativă, modele culturale

disfuncţionale, etc, deşi funcţiunea justiţiei se va exercita, scopurile ei se vor realiza fie

foarte greu, fie deloc şi mai cu seamă prevenţia generală, căci o întocmire

necorespunzătoare a organizării sociale fie ea şi temporară, va întreţine în mod

necontrolabil răspândirea conduitelor disfuncţionale şi ce-i mai rău, fixarea lor.

În societatea noastră este deja un truism existenţa celor două niveluri de corupţie -

mica şi marea corupţie - aspect confirmat de chiar Programul naţional de prevenire a

corupţiei - H.G. nr. 1065 din 25 octombrie 2001.31

Percepţia socială a caracterului ascendent şi generalizat al corupţiei (influenţat în

mod generos de mass-media) în ciuda atitudinii neechivoce a autorităţilor, descoperirea

unor infracţiuni de corupţie importante, valorizate cu victorii în lupta împotriva corupţiei,

dar în acelaşi timp, apariţia a noi fapte de natură a scandaliza opinia publică şi mai ales

apelurile insistente ale partenerilor NATO la soluţionarea problemei corupţiei, plasează

corupţia în zona problemelor sociale presante pentru momentul actual.

În această situaţie, instituţiile justiţiei ajung în situaţia ingrată de a reprima faptele

de corupţie fără a putea combate corupţia care continuă să rămână într-o sferă de realitate

31 www.guv.ro; www.mai.ro; www.pna.ro; PNA – Raportul privind activitatea desfăşurată în anii 2002,

2003, 2004, 2005

Page 32: DIZERTATIe Florin Diaconu

32

subterană, făcându-şi simţită prezenţa prin noi şi noi cauze penale. Colectivitatea va

sancţiona cu oprobiu justiţia, făcându-o răspunzătoare de persistenţa intolerabilă a

corupţiei.

Prima etapă a organizării într-un mod nou şi eficace a luptei împotriva corupţiei, a

constituit-o adoptarea „Programului naţional de prevenire a corupţiei şi a Planului

naţional de acţiune împotriva corupţiei” (H.G. nr. 1065 din 25 octombrie 2001), care viza

declanşarea unor activităţi ample, de realizare a prevenirii corupţiei, prin reducerea

oportunităţilor de comitere a faptelor de corupţie şi stoparea evoluţiei lor spre zona

proceselor de guvernare şi legiferare.

În mod salutar s-a pornit de la ideea că fenomenul corupţiei nu poate fi redus la

faptele de corupţie incriminate ca infracţiuni. Corupţia implică utilizarea abuzivă a puterii

publice în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui câştig necuvenit, fie că este

vorba de abuzul de putere în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fraudă, favoritism sau

conflict de interese, că se manifestă în sectorul public sau privat.

Strategia de prevenire şi control social a corupţiei abordează în mod diferenţiat

mica şi marea corupţie, adică cea în legătură cu exerciţiul funcţiilor de nivel înalt şi a

factorilor de decizie majoră. în cazul acestei forme a corupţiei, se preconizează controlul

social prin mijloace de ordin punitiv represiv.

În concepţia H.G. nr. 1065/200132, etiologia fenomenului corupţiei o constituie

disfuncţia sistemului social, generat de cadrul normativ instituţional şi de relaţiile

specifice instituţiilor sociale. Se consideră că influenţa determinantă pentru fenomenele

antisociale, revine cadrului normativ, fie prin exces, fie prin vid normativ. Ca atare în

mod corespunzător se urmăreşte simplificarea, codificarea şi corelarea normativă, pentru

reglementarea prevenirii corupţiei şi a mijloacelor procedurale care să permită

descoperirea şi anchetarea operativă a cazurilor de corupţie. Sub acest aspect, trebuie

reţinut faptul că de la data adoptării acestui program, au fost adoptate o serie de legi care

sprijină atât aspectul punitiv cât şi preventiv al luptei anticorupţie .

32 Crişu, Ş. – Op. cit.

Page 33: DIZERTATIe Florin Diaconu

33

Un studiu al Băncii Naţionale în problema corupţiei din ţara noastră33 a sugerat

următoarele metode care ar servi la prevenirea corupţiei:

- introducerea unor coduri de conduită care să definească comportamentul

corespunzător şi necorespunzător al funcţionarilor publici;

- introducerea transparenţei în viaţa politică prin declararea veniturilor şi

conflictelor de interese;

- formarea administraţiei publice în ceea ce priveşte angajarea şi promovarea

funcţionarilor publici;

- elaborarea unei strategii corespunzătoare cu accent pe reformele instituţionale

având ca scop prevenirea corupţiei.

Baza adoptării celor mai optime măsuri de prevenire a fenomenului corupţiei îl

constituie obţinerea prin metode cât mai exacte a unei imagini adecvate a acestuia sub

aspectul dimensiunii lui reale, a complexităţii, a mecanismelor de declanşare şi a

consecinţelor produse.

Din punct de vedere penal34, există două premise succesive ale corupţiei penale,

prima este intervenţia interesului privat în orizontul atribuţiilor asociate exerciţiului unei

funcţii publice, premisă obligatorie a oricărei fapte penale de corupţie, apoi exercitarea

arbitrară prerogativelor funcţiei, fie sub aspect juridic, fie deontologic.

Analizându-le separat, observăm că prima poate duce în timp la comiterea unui

act de corupţie penal sau extrapenal, dar care poate avea consecinţe sociale semnificative.

Cea de-a doua, poate genera în domeniul juridic comportamente cu caracter infracţional

(abuzuri în serviciu).

Atât în formele sale penale cât şi în cele nepenale fapta de corupţie are două

laturi:35

33 www.guv.ro 34 Dongoroz, I.V., s.a. – Explicaţii teoretice ale codului penal român, partea specială, vol.II, Editura Academiei, Bucureşti, 1975; Safta, D.I. – Infracţiunile de corupţie, Editura All Beck, 2005; Toader, T. – Drept penal, partea specială, Editura Hamangiu, 2008; Boroi, A, s.a. – Dicţionar de drept penal, Editura All Beck, 2004; Dobrinoiu, V. – Op. cit., pag. 128-129 35 Crişu, Şt. – Op. cit., pag. 205.

Page 34: DIZERTATIe Florin Diaconu

34

- o latură clandestină, având ca obiect înţelegerea reciprocă între cei doi

participanţi la raportul de corupţie, privind ceea ce se schimbă în baza interesului reciproc;

- o latură publică în care includem actul funcţionarului public - care poate fi legal

sau abuziv (fie cu caracter omisiv fie comisiv - mod de exercitare defectuos a atribuţiilor),

o consecinţă care poate fi apreciată în mod direct respectiv lezarea unui interes public, o

altă consecinţă observabilă, avantajarea unui interes particular, legal sau nu.

În cazul actului abuziv, acesta este disimulat frecvent într-o abatere în exercitarea

atribuţiilor de serviciu, cu caracter nepenal : abatere regulamentară, administrativă sau

civilă, comercială, atrăgând litigii nepenale.

Page 35: DIZERTATIe Florin Diaconu

35

CAPITOLUL III

Evaluarea fenomenului corupţiei. Măsuri speciale de monitorizare

generala si speciala a faptelor de coruptie

3.1 Criterii de evaluare

Fenomenul corupţiei caracterizează societăţile în tranziţie care sunt în mod special

vulnerabile. Studiile comparative 36 efectuate în ţările Europei Centrale şi de Est au

demonstrat că, acestea sunt caracterizate de o stare persistentă de anomie. Pentru a

structura o strategie eficientă de luptă împotriva corupţiei, se impune a fi analizate pe

criterii riguros ştiinţifice rădăcinile corupţiei, modalităţile ei de manifestare în diferite

sectoare şi pe diferite niveluri şi abia după aceea, abordate tacticile cele mai oportune

pentru contracararea acestui fenomen.

Trebuie înţeles că, fenomenul corupţiei este universal şi nu este propriu numai

societăţii româneşti. Experienţa democratică a arătat că, corupţia are un impact direct

asupra dezvoltării economice şi sociale, distruge beneficiile potenţiale ale forţelor de

piaţă libere, regulile economiei de piaţă sunt distorsionate, iar societăţile comerciale

„licitează pe comision”, pentru a obţine un contract economic profitabil.

Privind la modul general, fenomenul corupţiei presupune un acord ilicit care are

la bază un proces de negociere infracţională, presupune interese de natură economică ale

ambelor părţi, din care una are calitate de funcţionar public şi care se desfăşoară în

condiţii de clandestinitate şi confidenţialitate.

Pornind de la aceste caractere ale corupţiei şi capacitatea organismelor statului, cu

atribuţii în prevenirea şi combaterea acestui fenomen va fi diminuată sub aspectul

posibilităţii de a intra în posesia unor informaţii cu valoare operativă, în timp util - de

caracterul ascuns, insidios al negocierii infracţionale.

36 www.ier.ro.; www.europarl.europa.eu; HasanoV, E.M. – Lupta împotriva infracţionalităţii legate de

droguri. Aspecte de drept internaţional şi comparat,

Page 36: DIZERTATIe Florin Diaconu

36

3.2 Măsuri de monitorizare37

Pentru a asigura un cadru eficient de monitorizare operativă a zonelor şi

sectoarelor cu potenţial criminogen în materia corupţiei, trebuie să se pornească de la

identificarea surselor de informaţii, verificarea cu atenţie a veridicităţii informaţiilor, în

vederea declanşării investigaţiei penale.

Fenomenul corupţiei are şi el o dinamică proprie, în sensul că, a suferit şi suferă

în continuare modificări cantitative şi calitative. Trecerea la economia de piaţă şi

descătuşarea iniţiativei private pe fondul unei aparat birocratic învechit a făcut ca,

fenomenul de corupţiei să prolifereze într-o multitudine de noi domenii. Cu titlu de

exemplu, se pot menţiona aici: apariţia fenomenelor de corupţie în domeniul financiar-

bancar în vederea obţinerii unor credite; interesul în vederea obţinerii în condiţii

avantajoase a unor spaţii comerciale; intrarea în posesia unor autorizaţii de funcţionare a

unor licenţe de import-export; privatizarea frauduloasă a unor agenţi economici cu capital

de stat.

La toate acestea se adaugă corupţia din aparatul de stat: Poliţie, Justiţie, Direcţia

Generală a Vămilor, care pune sub semnul întrebării capacitatea unor instituţii de a

participa în mod efectiv la lupta împotriva marii corupţii.38

Legăturile existente între criminalitatea organizată şi corupţie evidenţiază o

legătură între infracţiunile scop şi infracţiunile mijloc. Astfel, de cele mai multe ori,

structurile criminalităţii organizate utilizează corupţia ca un mijloc de asigurare a

protecţiei activităţilor ilicite din această sferă. Separat de acest aspect, necesitatea de a

ascunde sumele de bani provenite din actele de corupţie ne pune în faţa unor ingenioase

reciclaje financiare, a spălării banilor proveniţi din acte şi fapte de corupţie.

37 www.guv.ro; www.presidency.ro; www.mpublic.ro; www.pna.ro; www.mai.gov.ro;

www.politiaromana.ro; PNA- Raportul activităţii desfăşurate în anii 2002, 2003, 2004, 2005

38 www.guv.ro; DNA – Buletin documentar pe anii 2003 – 2006

Page 37: DIZERTATIe Florin Diaconu

37

Realizând o evaluare statistică a fenomenului corupţiei, prin prisma numărului de

persoane condamnate pentru infracţiuni de corupţie, se constată în mod paradoxal faptul

că ,deşi numărul de condamnaţi este relativ mic, fenomenul corupţiei ia amploare şi

pătrunde cu uşurinţă în tot mai multe sectoare sociale.39

Acest fapt evidenţiază incapacitatea organelor statului, de a identifica la timp

fapte şi acte de corupţie şi de a interveni prin intermediul actului de justiţie în

contracararea acestor fenomene. Incapacitatea se datorează tocmai aspectelor legate de

clandestinitatea şi confidenţialitatea, precum şi de interesul reciproc al părţilor implicate

în acte şi fapte de corupţie. Autodenunţul, ca formă de sesizare a organelor judiciare,

apare din ce în ce mai rar, şi întotdeauna, în spatele acestuia stă un interes al

autodenunţătorului, în cele mai multe cazuri datorat faptului că funcţionarul public nu şi-

a îndeplinit obligaţia ilicită asumată în urma înţelegerii cu acesta.

Pentru a asigura o monitorizare eficientă a fenomenului la nivelul întregii ţări,

trebuie realizata o abordare complexă multifactorială, utilizând în acest scop capacitatea

şi competenţele tuturor structurilor de stat cu atribuţii în prevenirea şi combaterea

corupţiei. Respectarea legii nu va putea fi impusă de o singură structură judiciară,

dinamica luptei anticorupţie trebuie să vizeze componenta acţională, operativă şi nu

numai aspectele de ordin teoretic evaluativ.

Pornind de la aceste aspecte şi motivat de necesitatea realizării unui cadru general

sănătos pentru economia de piaţă bazat pe criterii concurenţiale reale, Preşedinţia şi

Guvernul României au luat măsuri ferme pentru dinamizarea măsurilor de prevenire şi

combatere a fenomenului corupţiei şi de întărire a instituţiilor statului cu atribuţii în

această materie, între care un rol foarte important a revenit Departamentului Naţional

Anticorupţie.

Referitor la sectoarele cele mai grav afectate de fenomenul corupţiei, aşa cum

rezultă din evaluările statistice şi sociologice, exemplificăm: corupţia în Aparatul de

Justiţie, la nivelul Administraţiei Publice, a Ministerului de Interne, a Ministerului

Finanţelor Publice, în special la nivelul Direcţiei Generale a Vămilor, dar şi a Gărzii

39 www.clr.ro; www.mpublic.ro

Page 38: DIZERTATIe Florin Diaconu

38

Financiare, corupţia în mediul de afaceri. Pe cale de consecinţă, şi cooperarea între

D.N.A. şi unele din structurile cu atribuţii în prevenirea şi combaterea infracţionalităţii

cum ar fi: Inspectoratul General al Poliţiei, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră,

Direcţia de Evidenţă Informatizată a Persoanei, toate din cadrul Ministerului de Interne,

Direcţia Generală a Vămilor şi Garda Financiară este de multe ori aproape neoperaţională.

Cu toate acestea, D.N.A. a decis să iniţieze ample operaţiuni anticorupţie, bine

fundamentate şi care să implice participarea tuturor instituţiilor statului cu atribuţii în

acest domeniu. Pentru a se putea realiza acest fapt, s-a decis crearea cadrului metodologic

ca toate informaţiile şi sesizările să parvină în timp util sectorului operativ al Direcţiei

Naţionale Anticorupţie, în vederea asigurării măsurilor operative de documentare

preliminară şi nemijlocită a cauzelor, în cadrul proceselor de monitorizare generală

fenomenologică şi monitorizare specială pe caz.

În acest sens, s-au întocmit protocoale cadru de cooperare cu organele specializate

în culegerea şi prelucrarea informaţiilor, la care se adaugă metodologiile de lucru, menite

să ofere Direcţiei Naţionale Anticorupţie instrumentul investigativ necesar lămuririi sub

toate aspectele a cauzelor penale, privind infracţiuni de corupţie şi asigurarea suportului

probator necesar dovedirii vinovăţiei şi tragerii la răspundere a persoanelor vinovate.

Cu organele care au atribuţii şi competenţe clar determinate în ce priveşte

prevenirea şi combaterea prin mijloace informativ - operative a fenomenului corupţiei,

sau care au atribuţii de control, cooperarea se face în baza legii şi nu prin protocoale de

cooperare. Acolo unde nu au existat s-a trecut la instituirea unor proceduri concrete de

lucru.

Obiectivul cel mai important al D.N.A. a fost şi este identificarea şi monitorizarea

marii corupţii, a structurilor de corupţie organizată, şi a legăturilor infracţionale între

criminalitatea organizată transnaţională şi corupţie.

În acest sens se urmăreşte asigurarea şi realizarea unui cadru investigativ optim,

materializat prin anchete susţinute şi coordonate atent care să vizeze probarea vinovăţiei,

trimiterea în judecată şi finalizarea prin condamnare şi confiscarea specială a bunurilor şi

banilor proveniţi din infracţiune.

Page 39: DIZERTATIe Florin Diaconu

39

3.3 Identificarea grupurilor şi persoanelor corupte

în Europa Centrală şi de Est, capitalismul este construit pe ruinele socialismului,

de sus în jos, de către o parte a fostelor cadre comuniste. Aici, postcomunismul este un

sistem de relaţii sociale instabile acţionând în ultimă instanţă în sensul introducerii

mecanismelor pieţei. într-un astfel de sistem, cei care exercită autoritatea şi puterea

efectivă sunt alţii decât proprietarii reali, iniţiali.

Clasa politică românească a evoluat de la situaţia de grupuri purtătoare ale unor

politici specifice la consorţii de grupuri clientelare dispuse să împartă între ele beneficiile

guvernării7. Postcomunismul beneficiază de un nivel înalt de acumulări de capital

realizate în perioada socialistă, noua clasă operând redistribuirea proprietăţii centralizate,

neavând intenţia restabilirii dreptului de proprietate, a restituirii proprietăţilor.

O parte substanţială a nomenclaturii politice a devenit proprietară prin încetinirea

procesului de restituire a proprietăţilor sau a drepturilor de proprietate.

Experienţa construirii capitalismului în aceste condiţii dă naştere unui nou tip de

capitalism "fără capitalişti". Strategia privind tranziţia de la socialism la capitalism

adoptată de elitele tehnocrat-intelectuale este condusă de o aşa-zisă intelligentia, care,

fără a putea fi considerată o clasă socială, de sine stătătoare, reuneşte burghezia

economică (proprietarii bunurilor materiale) şi burghezia culturală (proprietarii

cunoştinţelor şi bunurilor culturale).

în primii ani de postcomunism, elita managerial-tehnocrată a fostului stat

socialist, ai cărei membri ocupaseră funcţii manageriale de nivel mediu, a fost cea care a

dat la o parte fracţiunea birocratică a clasei conducătoare comuniste, fiind însă forţată să

negocieze cu intelectualitatea mai mult sau mai puţin disidentă; pentru că nu pot guverna

singuri, ei sunt nevoiţi să atragă membrii noii elite formatoare de opinie.

Tehnocraţii şi managerii aflaţi la conducerea societăţii creează relaţii de

proprietate proprii pentru a menţine controlul economic asupra proprietăţii.

Page 40: DIZERTATIe Florin Diaconu

40

Caracteristic acestui proces este şi faptul că rolul capitalului cultural (educaţia,

moravurile) este mai important decât al capitalului economic (proprietatea deţinută) sau

decât al celui social (relaţiile sociale).

Câştigătorii tranziţiei sunt indivizi de vârstă medie, educaţi, mai ales cu pregătire

în domeniul ingineresc şi economic. Dintre aceştia, marii învingători sunt membrii

facţiunii tehnocrate a fostei elite birocratice comuniste, în special cei care fuseseră

promovaţi în funcţii în anii '80, când competenţa tehnică devenise prioritară în raport cu

loialitatea faţă de vechea gardă comunistă40.

Nu doar în România, ţară reputată pentru lipsa solidarităţilor contractuale,

inclusiv de tip politic democratic, există suficienţi "barons", oameni cu titluri

instituţionale, legitimaţi de alegeri şi funcţii politice."Baronii" n-au interesul ca aşa-zişii

"courtiers" - curtenii, adică tehnicienii şi consilierii selectaţi pe criterii de eficienţă

profesională - să influenţeze mai mult decât este necesar deciziile Prinţului. Dacă ar fi

aşa, baronii riscă rapid pierderea privilegiilor, posibil abuzive.

Situaţia există în toate ţările democrate. Dar, în România, politicienii de vârf, mai

inteligenţi sau mai mediocri, de dreapta sau de stânga, nu se lasă oricum uşor sfătuiţi.

Puterea, în ultimii 14 ani, este un elixir, provenit dintr-un flacon cu urmele chipului lui

N. Ceauşescu pe etichetă. Ei sunt managerii de bănci, managerii de fonduri de investiţii,

experţii din Ministerul Finanţelor, din asigurări, audit, bursă, experţii care lucrează în

agenţiile financiare străine şi internaţionale, capabili să dea ceea ce s-a denumit ca

"inginerii financiare", lovituri la limita legii şi folosind anomia.

Există interesul multiplicării relaţiilor de proprietate, transferând datorii către stat,

ascunzând datoriile, rostogolind capitalul sau sustrăgând venit prin firme căpuşe

("subcontractoare").

40 G. Eyal, I. Szelenyi, E. Townsley, Noua elită conducătoare din Europa de Est, Editura Omega, Bucureşti, 2001;

Corneliu Cosmin, Tranziţia la vecini. Noua elita conducătoare din Europa de Est. Capitalism de sus în jos, în „Lumea

magazin" nr. 10/2003

Page 41: DIZERTATIe Florin Diaconu

41

Încălcarea liberei concurenţe (mergând până la stabilirea unor preţuri de

monopol) şi o redistribuţie subterană a veniturilor sunt posibile în condiţiile menţinerii şi

utilizării vechilor relaţii pentru a fi protejate interesele proprii de constrângerile fiscului.

O epurare puternică ar presupune ca o altă elită să fie disponibilă. Or, în absenţa

unei elite de înlocuire profesionalizată, comunitatea este aceea care trebuie să se

impună41.

În faza următoare, contradicţia fundamentală apare între elita postcomunistă şi

capitalul internaţional, în încercările blocului naţional de a menţine posturile de comandă

din economie, pericolul pentru societate constând în fuziunea unor elemente autohtone

cu criminalitatea transfrontalieră.

Autorităţile abilitate în combaterea corupţiei sunt, în realitate, dependente, şi

nicidecum independente de "puterea aflată la putere", care în mod public clamează

interesul, dar care în realitate nu este interesată în eradicarea şi combaterea efectivă a

acestui flagel, pentru că o astfel de finalitate ar lipsi-o de mari surse de venituri. Singurul

interesat în întronarea adevărului, al dreptăţii şi responsabilităţii sociale, în eradicarea

corupţiei, este poporul român, principalul păgubit al cancerului numit corupţie42.

Parlamentul European cere întărirea independenţei şi a profesionalismului în

justiţie, al cărei personal s-ar vedea nevoit să propună oferte suficiente de formare

continuă; invită guvernul să întărească Consiliul Superior al Magistraturii şi să ridice

procurorului general posibilitatea de a face recursuri extraordinare în afacerile penale şi

să instaureze, în schimb, un sistem coerent de posibilităţi de atac.

Mentalitatea acceptării duplicităţii ca fatalitate poate găsi un teren mult mai fertil

în condiţiile unui regim de tranziţie. Marea corupţie, ca principal factor de risc pentru

securitatea naţională, este un serios semnal de alarmă".

Fiecare stat al fostului lagăr socialist a avut şi are de făcut faţă unei tranziţii spre o

economie de piaţă.

Perioada tranziţiei este caracterizată de anomie sau de slabă ori inconsistentă

normativitate, de intruziuni largi şi brutale ale politicului în toate sferele vieţii sociale,

41 Ezra Suleiman, Henri Mendras, Recrutarea elitelor în Europa, p. 292-293. 42 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a Il-a, nr. 142 din 26 octombrie 2004

Page 42: DIZERTATIe Florin Diaconu

42

inclusiv în cele mai tehnocrate prin latura lor, prin deformări grave ale percepţiei

axiologice etc.43

Ceea ce caracterizează tranziţia românească este caracterul său atipic - un amestec

inclasabil de nostalgie gorbaciovistă refulată, sălbăticie proprie capitalismului de secol

XVIII, ceva ceauşism inerţial, adânc bizantinism şi acquis comunitar în doze de şoc44.

Având un punct de plecare comun, clientelismul45 reprezintă o altă formă de

organizare socială, în timp ce corupţia, cel puţin într-o fază primară, reprezintă, în esenţă,

un tip de comportament individual social, chiar dacă poate ajunge la nivel de mase.

Corupţia este consecinţa clientelismului46, constatat în contextul istoriei noastre.

Este de analizat, comparativ, proporţia răzeşilor şi a moşnenilor faţă de aceea a ţăranilor

aserviţi, în diferite ţări. De asemenea, vechiul regim a dezvoltat mai curând un spirit

paternalist, idee mai aproape de adevăr, decât o reală protecţie socială.

In înţelesul popular, a avea o sinecură înseamnă a trăi dintr-o slujbă pentru care

nu trebuie să faci nimic. Acest fenomen este foarte răspândit în România, dar nu este un

lucru nou ori specific societăţii româneşti. Veche şi de notorietate publică, sinecura a

căpătat însă în ultimul timp caracteristici locale nebănuite. Ea a devenit un mod de viaţă

socială cu valenţe pozitive, integrată funcţional unui anume mod de existenţă în care

relaţia dintre spaţiul public şi cel privat este estompată47.

Sindicatele de tip paternalist se implică în exercitarea de presiuni (unele de tip

disfuncţional, cum ar fi greve prelungite, blocarea unor căi de acces din infrastructura

naţională de comunicaţii etc.) asupra patronatului (şi a Guvernului) pentru a menţine

privilegii de moment. Dincolo de presiuni inflaţioniste serioase se creează sentimentul

inexistenţei unei legături cauzale cu dinamica productivităţii fizice a muncii. Presiunea

43 Emil Dinga, Cauzele blocării reformei, „Ziua economică", 10 iulie 2004.

Sever Voinescu, Un ambasador de care am avut nevoie, în „Evenimentul zilei" nr. 3788 din 10 iulie 2004. 45 Termenul este definit de Jean Fran9ois Medard în "Revue franşaise de science politique" 1976, ca fiind o relaţie de

dependenţă personală indiferent de rudenie, care leagă două persoane cu resurse inegale, un patron şi un client, într-un

schimb avantajos reciproc. A se vedea T. Amza, Criminologie, Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p.1033. 46 Conform Barometrului de Opinie dat publicităţii de Fundaţia pentru o Societate Deschisă din datele culese în

octombrie 2003, rezultă că 76% din români sunt convinşi că „statul ar trebui să-şi asume mai multă responsabilitate

pentru bunăstarea fiecăruia". 47 Sorin Adam Matei, Boierii minţii. Intelectualii români între grupurile de prestigiu şi piaţa liberă a ideilor, Compania,

2004, p. 179

Page 43: DIZERTATIe Florin Diaconu

43

electorală asupra politicului duce la acordarea de subvenţii de la bugetul de stat, scutirea,

reducerea, amânarea la plată sau eşalonarea obligaţiilor bugetare, chiar şi dincolo de

privatizare48.

Relaţia patron-client a jucat şi, din nefericire, joacă un rol însemnat în ţara

noastră, în structurarea relaţiilor dintre stat, sectorul privat şi cetăţeni, transformându-ne

într-un popor de asistaţi.

În opinia reprezentanţilor teoriei dezorganizării sociale 49 , o societate este

organizată atunci când asupra validităţii valorilor şi normelor fundamentale există

consensul comun al membrilor ei, când există o coeziune şi o dependenţă reciprocă între

indivizi şi instituţii şi, mai ales, când există o înţelegere clară asupra modului în care

trebuie sau nu trebuie să se comporte indivizii50.

O societate este dezorganizată atunci când ordinea socială este perturbată de

ruperea consensului moral şi a coeziunii sociale, determinată atât de incapacitatea

normelor sau valorilor tradiţionale de a mai regla în mod adecvat conduitele, cât şi de

apariţia unor conflicte între sisteme normative diferite. O asemenea dereglare apare mai

ales în cursul perioadelor de schimbare socială rapidă şi bruscă care, sporind tendinţele

de dezvoltare inegală, fac să sporească şi frecvenţa manifestărilor de dezorganizare

socială şi deviantă.

Critica ce poate fi adusă acestei teorii constă în aceea că noţiunea de patologie

socială nu poate fi transferată de la nivelul indivizilor la nivelul comunităţilor sau

subculturilor. Reprezentanţii claselor sociale aflate în partea de jos a piramidei sociale nu

pot fi priviţi ca devianţi în faţa celorlalte clase. Trăind în medii sociale mai

dezorganizate, ei nu pot fi priviţi ca fiind - din acest unic motiv - mai dezorganizaţi la

nivel individual.

48 E. Dinga, Cauzele blocării reformei, cit. supra. 49 Principalul cadru de referinţă al acestei orientări a fost conceput de W. Thomas şi FI. Znaniechi şi fundamentat de

Ch. Cooley şi de reprezentanţii Şcolii Sociologice de la Chicago. A se vedea Edwin Sutherland, Criminologie, 1927, p.

33 50 Despre diminuarea coeziunii societăţii româneşti a amintit şi Preşedintele Traian Băsescu în intervenţia sa la Şedinţa

de bilanţ a Parchetului National Anticoruptie din 19 ianuarie 2005.

Page 44: DIZERTATIe Florin Diaconu

44

Schimbarea socială - violentă sau nu - nu echivalează întotdeauna cu

dezorganizarea socială; gradul de dezorganizare trebuie raportat la scara valorilor

tradiţionale, existente sau nu în anumite faze, ce trebuie comparate ele între ele, şi nu

relativ la momentul schimbării bruşte51.

Francis Fukuyama defineşte simplu capitalul social ca fiind un set de valori

informale împărtăşite de membrii grupului şi care le permite să colaboreze între ei52.

Dacă acest capital social se pierde, nu poate exista societate civilă, şi deci democraţia nu

mai are nici o şansă.

Oamenii din societăţile autoritare sau totalitare respectă adesea legile mult mai

mult decât cei din societăţile democratice. în statele poliţieneşti, importanţa normelor

sociale informale asupra criminalităţii, in genere, devine evidentă atunci când slăbesc

controalele formale. Ceea ce remarcă autorul este că astăzi este caracteristică o creştere a

nivelului dezordinii sociale (a nivelului criminalităţii), un declin al coeziunii sociale.

La rândul ei, delincvenţa ridicată îi face pe cetăţeni să-şi piardă încrederea în

sistemul democratic şi, în consecinţă, să devină necooperanţi.

Speranţa care trebuie să subziste constă în aceea că există o capacitate naturală a

membrilor societăţii de a crea o ordine spontană care să îi oblige să corecteze deficienţele

sistemului.

Pe de altă parte, devianţa implică nu dezorganizare, ci tocmai organizarea

specifică a normelor şi valorilor, dar care nasc o subcultură distinctă, care poate prezenta

o plajă foarte extinsă, mergând de la deviant spre delincvent.

Apariţia conştiinţei de grup a comunităţilor locale ne dă speranţa validării unor

valori fundamentale plecând de la nivelul de jos al organicii sociale (şi de ce nu, trecând

prin neoreligii, grupuri de presiune etc.) pentru salvarea unor interese comune de cartier,

stradă, cvartal. Un rol important îl va avea relaţia patronat/sindicate, ca fiind cele mai

51 Nu întotdeauna vom avea o revoltă de catifea. Este posibil ca la momentul rupturii să fie încălcate reguli morale sau juridice general valabile, chiar de ius cogens. Dar scopul nu va scuza niciodată mijloacele. A se vedea şi C. Rădulescu-

Motru, Scrieri politice, Editura Nemira, 1998, p. 178, respectiv p. 640. 52 Francis Fukuyama, Marea ruptură. Natura umană şi refacerea ordinii sociale, Humanitas,Bucureşti, 2002, p. 26. Se

mai citează James S. Coleman, Social Capital in the Creation of Human Capital, în „American Journal of Sociology",

supliment 94 (1988)p. S95-S120 etc.

Page 45: DIZERTATIe Florin Diaconu

45

motivate forţe pentru introducerea unei economii de piaţă în combaterea corupţiei

postprivatizare. Cu cât aceste forţe se impun ca elemente independente ele nu vor mai

accepta utilizarea funcţionarului public ca tutore al unor acţiuni private în detrimentul

liberei concurenţe. Eşalonările de datorii şi scutirile de sarcini afectează preţul de cost

real al producţiei celorlalţi, lucru ce devine din ce în ce mai intolerabil. La şanse egale

corupţia se resoarbe în mod obiectiv.

Trebuie stimulată voinţa tuturor de a lua parte la iniţiativele comune. Este de

admirat modul de a acţiona al naţiunilor în care câţi mai mulţi cetăţeni participă, într-o

autentică libertate, la treburile publice. Trebuie să se ţină seama însă de condiţiile reale

ale fiecărui popor şi de necesara fermitate a puterii publice; totuşi pentru ca toţi cetăţenii

să fie înclinaţi să participe la viaţa diferitelor grupuri care alcătuiesc corpul social,

trebuie ca ei să găsească în aceste grupuri valori care să-i atragă şi să-i motiveze în a

acţiona în interesul celorlalţi, în a sluji binelui public.

Instinctul comunitar, conştiinţa social-politică a populaţiei româneşti bat spre

zero53 . Este imposibil de spus care ar trebui să fie nivelul minim, indispensabil al

participării la viaţa publică. Procesul de influenţare ascendentă prin care cetăţenii

modifică atitudinile şi comportamentul unor oficiali guvernamentali este el însuşi

deosebit de delicat, atât timp cât se doreşte o relaţie personală mai curând decât o afiliere

la un grup informai de presiune. Formarea unei culturi civice, dezvoltarea rolului

participativ este blocat de atitudini pasive, vegetative, parohiale, de supus. La nivelul

cetăţeanului nu este conştientizată rezerva de influenţă în procesul comunicaţiilor

politice, ele bazându-se, în esenţă, pe încrederea socială54.

De altfel, reforma administraţiei publice - locale - constituie un pilon al evoluţiei

europene a statului român.

Activitatea administraţiei publice continuă să fie o grijă majoră a investitorilor.

Aspectele negative includ un număr mare de aprobări şi autorizaţii, incompetenţa

administrativă, lipsa asumării răspunderii şi corupţia. Consiliul Investitorilor Străini

recomandă un efort serios de ridicare a standardelor, prin îmbunătăţirea salariilor şi a

53 Cristian Tudor Popescu, Românii, mizeria şi moartea, în „Adevărul" din 15 martie 2004 54 Gabriel A. Almond, Sidney Verba, Cultura civică, Editura Du style, Bucureşti, 1996

Page 46: DIZERTATIe Florin Diaconu

46

condiţiilor de lucru pentru funcţionarii publici, investiţii pentru instruire şi aplicarea unui

cod etic strict.

Principiul descentralizării presupune în mod necesar democraţia reprezentativă,

dar aplicarea principiului descentralizării nu echivalează, prin definiţie, cu renunţarea la

democraţia reprezentativă şi trecerea la forme de democraţie directă.

Alături de aceasta, o altă direcţie principală trebuie să o reprezinte asanarea

mediului de afaceri. în acest fel, cele două componente ale vieţii sociale vor face ca

sistemul să funcţioneze. Ceea ce nu trebuie uitat însă, ca o prioritate de acţiune, este

controlul permanent al modului de sponsorizare a activităţii politice.

Consiliul Investitorilor Străini recomandă acţiuni pentru unificarea şi

standardizarea procedurilor vamale55. Investitorii nu au încredere că legile din sfera

comercială vor fi aplicate în mod imparţial şi că procesul judiciar va funcţiona în mod

efectiv şi obiectiv. Există percepţia că abuzurile din sectorul financiar sau din alte

domenii pot rămâne nepedepsite. Sentinţele cu privire la litigiile comerciale sunt

considerate inconsecvente, date cu întârziere şi fără a fi susţinute de o argumentaţie clară.

Consiliul Investitorilor Străini crede că întărirea cadrului legal pentru afaceri ar trebui să

aibă prioritate şi că acesta ar trebui să se concentreze asupra finanţării, instruirii,

remunerării şi integrităţii instituţiilor cheie, în special a parchetului, instanţelor şi poliţiei.

Elementul comun al incriminărilor de corupţie îl constituie subiectul activ:

funcţionarul public. Ori de câte ori cetăţeanul vine în contact cu "ghişeul", există

posibilitatea unei mite. în primul rând, corupţia intervine din necesităţi comerciale - în

acest domeniu fiind mai periculoasă prin nivelul celor mai mari sume de bani ce se

vehiculează. La un palier mai scăzut aflăm orice raport între funcţionar şi solicitant (acte

de stare civilă, avize, autorizări etc.)56.

Deşi cercetarea criminalităţii gulerelor albe este relativ veche, domeniul

constituie încă o „enigmă"57.

55 Un climat investiţionalpentru aderarea la uniunea europeană, Raport elaborat de Consiliul Investitorilor Străini, mai

2002. 23 D. Ciuncan, Fenomenul corupţiei - note de lectură, în „Pro lege" nr. 2/1996, p. 190 57 A. Dineu. Bazele criminalităţii, Proarcadia Bucureşti, 1993, p. 131

Page 47: DIZERTATIe Florin Diaconu

47

Totuşi câteva idei valoroase au fost enunţate:

a) birocraţia reprezintă o castă, a mandarinilor;

b) transmiterea culturală aparţine vechilor slujitori balcanici;

c) casta funcţionarilor are valori diferite decât cele ale publicului larg;

d) diferenţele sociale conduc, chiar în cadrul corpului funcţionăresc, la o stare

generală de insatisfacţie, datorită, credem, supraevaluării propriilor posibilităţi. Ceea ce

nu poate realiza un funcţionar este dihotomia dintre el ca persoană juridică, învestită cu o

autoritate absolută, cu un prestigiu puternic apărat de legea penală, şi el ca persoană

fizică, în afara statutului său social de putere publică;

e) subcultura deviantă birocratică nu poate fi distrusă, ci folosită, canalizat,

influenţată.

Că este aşa, ne verificăm cu textul incriminatoriu al traficului de influenţă. înseamnă că

legiuitorul ştie sigur că există persoane care pot influenţa un funcţionar, că există

funcţionari coruptibili, că există persoane ce acceptă această soluţie plătind, iar

legiuitorul recunoaşte un grad atât de ridicat de pericol social încât incriminează

asemenea fapte;

f) abuzul de putere constituie un instrument necontrolabil în faţa cetăţeanului

neinformat asupra drepturilor sale.

în România, rata infracţionalităţii în materie de corupţie este comparabilă prin

datele statisticii internaţionale. Ea este determinată de gradul de civilizaţie, de tradiţiile

româneşti dar şi de stadiul tranziţiei, fiind congruentă cu crima organizată, spălarea

banilor etc. Amintim că ciubuc şi bacşiş au etimologie turcă, iar bişniţă este ţigănesc.

în privinţa strategiei penale se impune să subliniem necesitatea întăririi

mecanismelor administrative care să prevină şi să combată incipienta corupţiei. O

asemenea instituţie ar fi, de

exemplu, Avocatul poporului58 sau Garda financiară, Corpul de control al primului

ministru, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

58 în acelaşi sens a se vedea si S. Rădulescu,. Corupţia - substitut, în D. Banciu, S. Rădulescu, „Corupţia şi crima

organizată în România". Ed. Continent 21, Bucureşti 1994, p. 78. A se vedea şi Recomandarea celui de-al optulea

Congres O.N.U. pentru prevenirea şi tratamentul delicvenţilor. Doc. O.N.U. A/CONF - 144/L. 13.3 septembrie 1990,

Page 48: DIZERTATIe Florin Diaconu

48

Iată că imprecizia legilor a făcut necesară intervenţia Curţii Constituţionale în

interpretarea unor texte de lege, cum ar fi: cele privind accesul la justiţie, interdicţii în

ocuparea funcţiei de administrator, în delimitarea formelor de proprietate (ceea ce ni se

pare un lucru foarte important) şi a obiectului de activitate al unei societăţi sau regii, în

materia contravenţiilor privind disciplina financiar contabilă etc.

Dorim să arătăm existenţa unei diferenţe între cifra condamnaţi definitiv şi

persoane trimise în judecată; stohastic, această situaţie desemnează rebuturi în activitatea

parchetelor, prin achitări, după cum coeficientul ridicat întâlnit în activitatea de cercetare

penală reprezintă o irosire a forţelor, în lipsa cel puţin a unor indicii de natură a demara

urmărirea penală.

În concluzie, socotim că evoluţia viitoare a ratei criminalităţii în privinţa corupţiei

îşi va menţine caracterul fluctuant, oscilatoriu, fără a depăşi parametrii generali ai

evoluţiei criminalităţii privind corupţia în România aşa cum s-a păstrat ea în mod

constant între anii 1950-1994. Trendul corupţiei va avea aceleaşi coordonate. Numărul

condamnărilor definitive pentru infracţiunile prevăzute în art. 254-257 C.p.p. se va

menţine relativ constant59, deocamdată abia revenind la datele dinainte de evenimentele

din decembrie 1989 şi de Decretul nr. 11/1988.

3.4 Modalităţi de manifestare a fenomenului de corupţie

Drumul pe care trebuie să îl parcurgă România este acela de la statul providenţă

la societatea civilă liberă, în care oamenii nu mai au calitatea de clienţi asistaţi, ci de

cetăţeni liberi şi responsabili în dezvoltarea naturală a societăţii vom întâmpina probleme

dificile de natură politică, economică, socială, juridică, informaţional-managerială şi mai

ales morală. Cercul se închide pentru că problemele morale nu au soluţii decât pe plan

politic, după cum şi reciproca este perfect valabilă.

privind conceperea unor mecanisme administrative si de control care să vizeze prevenirea corupţiei şi abuzurile de

putere (în „Buletinul de criminologie şi criminalistică" nr. 1-2/1991, p. 81). 59 Un alt sens, la Ortansa Brezeanu, Corupţia un paradox, în Colectiv „Tranziţia şi criminalitatea", Ed. Oscar Prinţ,

Bucureşti, 1994. p. 195-194

Page 49: DIZERTATIe Florin Diaconu

49

Un sector cu potenţial criminogen este sectorul bugetar, în cazul utilizării

fondurilor şi alocaţiilor bugetare prin:

- achiziţii publice de produse, lucrări şi servicii la preţuri şi tarife mult superioare faţă de

valoarea de piaţă;

- direcţionarea preferenţială a achiziţiilor publice către societăţi comerciale unde

sunt interesaţi în mod direct sau indirect ordonatorii de credite sau organizatorii

licitaţiilor.

în concret, se pot constata:

- licitaţii trucate - metoda "mâini moarte" - prin participarea, alături de ofertantul

interesat, a altor societăţi, în conivenţă;

- neîndeplinirea obligaţiilor legale privind publicitatea în cazul acestor achiziţii,

înlăturându- se astfel posibilitatea participării în mod competitiv a oricărui alt ofertant;

- atribuirea contractelor de achiziţii la un preţ mai mic, pentru a se crea iluzia

legalităţii acestor operaţiuni, ca apoi, prin întocmirea de acte adiţionale, preţurile sau

tarifele să fie mărite;

- ocolirea licitaţiilor prin fragmentarea valorii de achiziţie sub valoarea impusă

de lege pentru organizarea de licitaţii;.

- achiziţii de bunuri de la intermediari la preţuri ce conţin adaosuri comerciale

mari, fiind înlăturaţi producătorii sau importatorii direcţi;

- efectuarea de plăţi de către achizitori în contul unor furnizori fără ca bunurile

contractate să fie livrate ori fără a fi aferente unor lucrări şi servicii executate.

Pentru aceste "favoruri", persoanele cu atribuţii de conducere, administrare sau de

gestiune, pot fi beneficiarele unor "recompense" ce constau în sume de bani, cadouri

primite direct sau prin interpuşi, ori alte foloase necuvenite. De asemenea, astfel de

donaţii se pot constitui şi în sponsorizări ale agenţilor economici respectivi, ori a

instituţiilor, pentru efectuarea unor deplasări în străinătate sau pentru organizarea unor

activităţi de natura simpozioanelor, bilanţurilor de activitate etc.

Page 50: DIZERTATIe Florin Diaconu

50

Prin încălcarea legii pot fi favorizaţi rău platnicii. în loc să li se aplice procedura

de executare silită pentru recuperarea debitelor bugetare li s-au aprobat eşalonări,

amânări, reduceri sau chiar scutiri de la plata acestora.

Au fost reduse, astfel, veniturile bugetare, întărindu-se totodată economia

subterană.

Vom analiza în continuare câteva dintre cauzele care favorizează corupţia 60 :

statutul proprietăţii, privatizarea, achiziţiile publice, regimul falimentului şi economia de

piaţă.

Lipsa unui statut clar al proprietăţii a favorizat extinderea corupţiei într-o

perioadă în care România se afla în plin proces de tranziţie.

Justiţia a acumulat în societatea românească, aflată în tranziţie, un deficit de

credibilitate a cărui cauzalitate începe să se contureze . Existenţa corupţiei în justiţie şi

imaginea negativă a acesteia sunt determinate şi de neclarităţi legislative, cauze politice,

necorelări instituţionale, motivaţii economice, carenţe în educaţie şi mentalităţi.

Prestigiul magistraţilor a fost erodat de lipsa de determinare, de transparenţă şi de

indecizia manifestate în trecut, în adoptarea unor măsuri ferme împotriva corupţiei din

magistratură, prin aplicarea unor sancţiuni disciplinare minime sau impunerea demisiei,

având ca efect reciclarea corupţiei în interiorul sistemului prin trecerea ca avocat, notar

etc. a magistraţilor bănuiţi de corupţie.

Toate aceste disfuncţionalităţi - decurgând unele chiar din modul în care a fost

concepută şi redactată Legea nr. 78/2000, iar altele decurgând din dificultăţile de ordin

organizatoric, logistic, ca şi din atitudinea neangajantă a unor factori de decizie din

domeniu - s-au regăsit proiectate în rezultatele de combatere a corupţiei.

60 Existenţa, în dreptul penal român, a cauzelor de nepedepsire a corupătorului frizează cvasicomplicitatea. Pe de altă

parte, aceasta nu însemnă că nu milităm pentru introducerea în procedura penală a tranzacţiei în materia marii

criminalităţi.

Page 51: DIZERTATIe Florin Diaconu

51

CAPITOLUL IV

4.1 CauzeIe existenţei corupţiei în ţara noastră.

Unele din principalele cauze ale prezenţei şi perpetuării corupţiei în justiţie, -

potrivit Ministerului Justiţiei - sunt:

- lipsa unui cadru legislativ coerent şi stabil, judecătorii şi procurorii fiind

confruntaţi cu un volum foarte mare de dosare în care sunt incidente prevederile mai

multor legi, conţinând dispoziţii confuze şi chiar contradictorii, neclare şi fără rigoare

juridică care determină adoptarea de soluţii controversate, criticabile;

- deficientele din activitatea unor magistraţi (constând în adoptarea sau

pronunţarea unor hotărâri greşite, prelungirea nejustificată a judecării unor cauze sau

tergiversarea urmăririi penale, precum şi depăşirea exagerată a termenelor pentru

motivarea soluţiilor sau amânarea repetată a pronunţărilor) amplifică aceasta neîncredere;

- acordarea inamovibilităţii şi stabilităţii unor judecători şi procurori cu

experienţă redusă, imediat după promovarea examenului de capacitate;

- tratarea necorespunzătoare a justiţiabililor în sălile de judecată sau cabinetele

procurorilor;

- inexistenţa unei practici unitare la nivelul instanţelor judecătoreşti;

- insuficienta ocupare a schemelor de personal, deficiente în selecţionarea,

numirea, perfecţionarea profesională şi promovarea magistraţilor;

- spaţii insuficiente şi dotări necorespunzătoare ale instanţelor şi parchetelor;

- insuficienta dotare cu tehnologie informatică a instanţelor şi parchetelor,

inexistenţa structurilor informatizate necesare îmbunătăţirii managementului şi

administrării justiţiei;

- accesul neîngrădit în toate spaţiile instanţelor, inclusiv în birourile judecătorilor

a unor persoane din afara instanţelor şi discuţiile necontrolate, purtate pe holurile

Page 52: DIZERTATIe Florin Diaconu

52

instanţelor, amplifică neîncrederea justiţiabililor în imparţialitatea şi moralitatea

magistraţilor;

- deficienţele din comportamentul şi modul de realizare a sarcinilor de serviciu

de către personalul auxiliar, birocraţia şi lipsa de solicitudine a acestuia, în condiţiile unei

aglomerări permanente a instanţelor şi parchetelor, determină, de asemenea, conturarea

unei opinii generale defavorabile;

- mentalitatea, carenţe profesionale şi deontologice ale unor judecători şi

procurori;

- presiunea exercitată asupra magistraţilor de valorile materiale enorme disputate

şi interesele importante aflate în litigiile de pe rolul instanţelor;

- insuficienta informare a cetăţenilor cu privire la rolul, poziţia şi controlul

puterii judecătoreşti;

- exacerbarea mediatizării unor comentarii nefavorabile privind activitatea

globală sau punctuală a instanţelor şi parchetelor, cu referire directă la profesionalismul,

cinstea şi probitatea magistraţilor.

Zonele şi activităţile vulnerabile la corupţie identificate sunt:

- compartimentele în care se realizează contactul direct al personalului angajat cu

justiţiabilii şi avocaţii (compartimentul arhivă-registratură, birourile de executări penale,

activitatea grefierilor de şedinţă, birourile de carte funciară, relaţiile cu publicul, accesul

neîngrădit în toate spaţiile instanţelor şi frecventarea constantă a birourilor unor

judecători de către aceiaşi avocaţi, foşti judecători sau colegi de facultate, unii dintre

aceştia din urmă având o mare clientelă în rândul justiţiabililor);

- în procedurile judiciare propriu-zise (activitatea judecătorului de serviciu,

primirea cererilor de chemare în judecată şi fixarea termenelor de judecată, stabilitatea

completelor, modul de repartizare a dosarelor şi circuitul acestora, rezolvarea cererilor de

abţinere şi recuzare, a cererilor de preschimbare a termenelor, redactarea hotărârilor,

durata proceselor etc.);

- în alte activităţi desfăşurate de instanţe (rezolvarea scrisorilor şi audienţelor,

activitatea judecătorilor delegaţi, modul de gestionare a valorilor din registrele de valori,

Page 53: DIZERTATIe Florin Diaconu

53

activitatea compartimentelor economico-fmanciare şi contabile ale instanţelor,

organizarea concursurilor pentru ocuparea unor posturi, încasarea taxelor judiciare de

timbru, controlul şi supravegherea compartimentelor care lucrează cu publicul);

- în anumite categorii de cauze, care pot fi susceptibile de corupţie (aplicarea art.

181 Cod penal, plângerile împotriva soluţiilor date de procuror, întreruperea şi

executarea pedepselor, plângerile contravenţionale, aplicarea prevederilor legilor

reparatorii, litigiile în legătură cu bunurile din domeniul public, reorganizarea judiciară şi

falimentul, litigiile comerciale şi postprivatizare, litigiile la Legea nr. 115/1996,

rezolvarea căilor extraordinare de atac la litigiile menţionate mai sus).

Pe de altă parte, populaţia percepe ca fiind una dintre adevăratele probleme pe

care România o are acum, mult mediatizata corupţie din justiţie. în mod specific, există

referiri la acea componentă a Justiţiei numită cercetarea penală 61 . S-a afirmat că

procurorii "nu sunt acei justiţiari care să-ţi insufle sentimentul de încredere că ţi se

poate face dreptate încă din faza cercetării penale", ei fiind doar nişte subordonaţi

(inclusiv procurorul general) "care iau poziţia de drepţi atunci când sună telefonul cu

firul roşu, care dau SUP, NUP sau trimit în judecată după cum o cer interesele

puternicilor care-i controlează". Problemele sunt multe, dar ele pleacă în primul rând de

la personal: foarte mulţi au fost iar unii chiar mai sunt afiliaţi serviciilor secrete, alţii sunt

şantajabili pentru trecutul lor nebulos profesional sau extraprofesional, unii sunt pur şi

simplu incompetenţi, devenind procurori doar în scopuri foarte exact determinate, iar

alţii sunt pur şi simplu corupţi.

Metodele sunt multiple, "şi nu s-au schimbat prea mult de perioada comunistă

(numai ca acum ne-am apropiat periculos de mult de Europa): cercetare abuzivă prin

exercitarea de presiuni psihice şi - încă - fizice asupra celor cercetaţi, utilizarea de

ameninţări şi promisiuni pentru obţinerea de declaraţii în sensul dorit de anchetă,

provocarea de flagrante, audieri fără apărător, arestările de vineri seara (cine cunoaşte

Codul de procedură penală ştie că este un abuz flagrant), influenţarea şi intimidarea

61 Comentarii, Pitt, PNA instrument politic cu dublu rol, 2004-11-10 01:11:32, IP: 81.180.58..., pe site-ul www.Ziua.ro

17

Page 54: DIZERTATIe Florin Diaconu

54

instanţelor, a martorilor, de multe ori refuzul de a administra probe în apărare la

dosarele de urmărire penală, arestări programate şi regizate, plimbarea oamenilor

şocaţi cu cătuşe la mâini prin fata presei şi, de ce nu, a familiei acestora, ameninţări

asupra familiilor inculpaţilor, martorilor etc. etc. etc"

S-a ajuns până acolo încât s-a afirmat că dezastrul din justiţie, în special din

procuratură şi din poliţie, este atât de adânc şi rădăcinile lui atât de vechi încât are

caracter de marasm, şi nu doar corupţia este de vină.

O altă cauză care afectează sistemul judiciar românesc este supraaglomerarea

curţilor cu cauze, 97% dintre judecători pronunţându-se în acest sens.

în activitatea de rezolvare a cauzelor, mai mult de jumătate (52%) dintre

judecători confirmă existenţa presiunilor politice, incidenţa acestora fiind considerată

frecventă în 19% din cazuri. Cu privire la natura acestor presiuni, constatăm că cele mai

frecvente sunt cele de natură mediatică, apoi politică şi cele exercitate în mod direct şi

mai rar prin intermediul conducerii administrative a instanţelor.

Legat de capacitatea sistemului judiciar de a rezista presiunilor nelegale,

exercitate asupra judecătorilor, este necesar să existe garanţiile legale care să asigure

independenţa acestora, iar din acest punct de vedere, cea mai mare parte a judecătorilor

consideră că aceste garanţii, fie sunt insuficiente, fie chiar inexistente (81%).

în acelaşi timp, se impune asigurarea protecţiei judecătorilor faţă de eventualele

riscuri ce decurg din îndeplinirea atribuţiilor, covârşitoarea majoritate a judecătorilor

(94%) considerând că această protecţie nu este asigurată.

Studiul apreciază că cea mai mare parte a corpului judecătoresc solicită garanţii

depline pentru asigurarea independenţei şi protecţiei.

Odată cu asigurarea deplinei independenţe, trebuie realizată şi o responsabilizare

pe măsură a judecătorului, construirea acestui binom fiind absolut necesară pentru

funcţionarea optimă a justiţiei. Este îngrijorător faptul că un procent relativ ridicat (16%)

nu înţeleg să-şi asume responsabilitatea actului de justiţie, iar cei mai mulţi (88%) nu au

ştiinţă despre măsuri disciplinare luate atunci când s-au pronunţat hotărâri în flagrantă

contradicţie cu legea.

Page 55: DIZERTATIe Florin Diaconu

55

Pentru ameliorarea sau eliminarea disfuncţionalităţilor sistemului judiciar

judecătorii înşişi propun:

- repartizarea aleatorie, echilibrată şi proporţională a cauzelor în şedinţele de

judecată;

- desfiinţarea atribuţiilor preşedinţilor de instanţe (55% se pronunţă pentru);

- adoptarea unui sistem de conducere colegial (46% pro);

- suplimentarea numărului de judecători şi de personal auxiliar, dotarea cu

mijloace tehnice şi informatice (78%);

- asigurarea deplinei independenţe a judecătorilor;

- asigurarea unei protecţii reale a persoanei magistratului judecător;

- revizuirea statutului procurorului, în scopul asigurării unei independenţe reale a

acestuia

(79%).

Ceea ce dorim să subliniem este faptul că fiecare autoritate română trebuie să fie

interesată să desfăşoare anchete serioase la toate nivelurile de competenţă, la nivel

parlamentar sau prin alte organisme pentru a limita, îngrădi posibilităţile funcţionarilor

venali de a utiliza legea în scopuri străine raţiunii acesteia de a exista. Cauzele de ordin

legislativ sunt de natură a cangrena sistemul, extinzându-se spre mediile politice, care

devin astfel şantaj abile.

Imediat după evenimentele din decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării

Naţionale a emis o serie de acte normative de abrogare a unor legi, decrete şi alte acte

normative cu un profund caracter nedrept şi contrare intereselor poporului român, în

scopul eliminării imediate din legislaţia României a unora dintre legile şi decretele emise

de fostul regim dictatorial.

Cu toate acestea, opinia publică a perceput o supravieţuire a unor vechi structuri,

şi, de aici, consecinţa pierderii încrederii populaţiei în autoritatea statului62. Plecând de la

evidenţierea unor aspecte reale, s-a concluzionat în sensul menţinerii unei structuri

general totalitare, cu tendinţa consolidării unui stat mafiot.

j2 A se vedea şi A. Pavelescu,, Magistratura împotriva statului de drept, Editura Ziua, Bucureşti, 2003, p. 9 sqq. D.

Ciuncan, Magistratura împotriva statului de drept (recenzie), în „Revista de drept penal"nr. 3/2004, p. 179.

Page 56: DIZERTATIe Florin Diaconu

56

Ne delimităm de un asemenea punct de vedere; constatăm ranversarea absolută a

sistemului statal anterior prin schimbarea fundamentală a regimului proprietăţii. Acesta

este un element esenţial al statului de drept, care nu poate fi negat în nici un fel.

Edificarea unui stat bazat pe principiile naturale este însă un fenomen moral de durată şi

care poate avea cele mai diverse sinuozităţi; dar existenţa unor forţe compacte, motivate,

obscure, mafiote, unice, unitare nu se poate imagina.

Mass-media afirmă faptul că importanta Comisie pentru politică externă a

Parlamentului European nu pare dispusă să ignore faptul că România prezintă multe

dintre simptomele unui stat mafiot. In aceste zile apare esenţială problema sociologică a

sistemului de valori individuale.

Experienţa românească din ultimul deceniu demonstrează că majoritatea

acţiunilor anticorupţie s-au concretizat, în principal, în măsuri de combatere, punitive, al

căror efect nu a fost nici pe departe cel scontat, după cum se arată în Programul naţional

de prevenire a corupţiei elaborat de Guvernul României.

Parlamentul României a adoptat Hotărârea nr. 24 din 28 decembrie 2004 pentru

acordarea încrederii Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

1265 din 29 decembrie 2004.

Guvernul României declară toleranţă zero la fenomenul corupţiei.

Fiind expresia unei crize de sistem, fundamental în lupta împotriva corupţiei este

transformarea modului de funcţionare a sistemului, se arată în hotărâre.

în acest sens Guvernul României va lua măsuri de reducere a domeniului privat al

statului şi a birocraţiei, - ca premise - măsuri pentru o mai bună claritate şi stabilitate

legislativă, asigurarea transparenţei decizionale, depolitizarea justiţiei.

în viziunea Guvernului, libera competiţie, liberul acces la informaţiile publice,

accesul transparent la resurse constituie, alături de piaţă, cele mai eficiente forme de

combatere a corupţiei.

Page 57: DIZERTATIe Florin Diaconu

57

CAPITOLUL V

5.1 Măsuri de combatere şi contracarare a corupţiei

Principalele măsuri anticorupţie care vor fi luate în scopul îmbunătăţirii mediului

de afaceri sunt: - retragerea treptată şi ireversibilă a statului din administrarea economiei;

- restrângerea ariei de cuprindere a deciziei publice;

- eliminarea procedurilor economice preferenţiale;

- dezvoltarea pieţelor financiare, cu deosebire a burselor de mărfuri şi a burselor

de valori;

- renunţarea definitivă la poziţia de monopol în furnizarea utilităţilor publice;

- clarificarea sistemului de subvenţii în economie;

- renunţarea la presiunile de ordin politic exercitate asupra managerilor.

Apreciem că, în domeniul judiciar, zonele şi activităţile vulnerabile la corupţie, în

domeniul cărora este necesară luarea de măsuri care să împiedice eventualele fapte de

corupţie, sunt:

- compartimentele în care se realizează contactul direct al personalului angajat cu

justiţiabilii şi avocaţii (compartimentul arhivă-registratură, birourile de executări penale,

activitatea grefierilor de şedinţă, birourile de carte funciară, relaţiile cu publicul, accesul

neîngrădit în toate spaţiile instanţelor şi frecventarea constantă a birourilor unor

judecători de către aceiaşi avocaţi, foşti judecători sau colegi de facultate, unii dintre

aceştia din urmă având o mare clientelă în rândul justiţiabililor). Este necesar ca acest

contact să fie cât mai limitat, pentru a se asigura, astfel, imparţialitatea procesului de

justiţie;

- în procedurile judiciare propriu-zise (activitatea judecătorului de serviciu,

primirea cererilor de chemare în judecată şi fixarea termenelor de judecată, stabilitatea

completelor, modul de repartizare a dosarelor şi circuitul acestora, rezolvarea cererilor de

Page 58: DIZERTATIe Florin Diaconu

58

abţinere şi recuzare, a cererilor de preschimbare a termenelor, redactarea hotărârilor,

durata proceselor etc.);

- numărul mic de magistraţi şi de personal calificat, în cadrul instanţelor şi a

parchetelor, ceea ce poate conduce la rezolvarea superficială a cauzelor;

- în alte activităţi desfăşurate de instanţe (rezolvarea scrisorilor şi audientelor,

activitatea judecătorilor delegaţi, modul de gestionare a valorilor din registrele de valori,

activitatea compartimentelor economico-financiare şi contabile ale instanţelor,

organizarea concursurilor pentru ocuparea unor posturi, încasarea taxelor judiciare de

timbru, controlul şi supravegherea compartimentelor care lucrează cu publicul);

- în anumite categorii de cauze, care pot fi susceptibile de corupţie (aplicarea art.

18' Cod penal, plângerile împotriva soluţiilor date de procuror, întreruperea şi executarea

pedepselor, plângerile contravenţionale, aplicarea prevederilor legilor reparatorii, litigiile

în legătură cu bunurile din domeniul public, reorganizarea judiciară şi falimentul, litigiile

comerciale şi postprivatizare, litigiile la Legea nr. 115/1996, rezolvarea căilor

extraordinare de atac la litigiile menţionate mai sus);

- în procesul de elaborare a actelor normative în care au loc un număr nepermis

de mare de reveniri asupra formei iniţiale a actului normativ printr-un procedeu des

uzitat de către iniţiatorii acestora, respectiv "rectificările", veritabile modificări ale

textelor de lege. Iniţiatorii actelor normative apelează la rectificări în măsura în care

acestea sunt facil de promovat (o simplă adresă către Secretariatul General al Guvernului

prin care se precizează că, la elaborarea actului normativ a avut loc o greşeală de

tehnoredactare când, de fapt, se aduc modificări de substanţă).

De aceea se impune ca soluţie de imediată aplicare eliminarea posibilităţii de a

modifica un act normativ printr-o rectificare care nu ar trebui să intervină decât atunci

când, într-adevăr, a avut loc o greşeală de tehnoredactare la elaborarea unui act normativ.

Credem că se impune ca Secretariatul General al Guvernului să solicite iniţiatorului o

Notă de fundamentare care să detalieze cauza care a impus o asemenea rectificare.

Page 59: DIZERTATIe Florin Diaconu

59

Strategia Naţională Anticorupţie trebuie să cuprindă propunerile referitoare la

modificarea Codului de procedură penală, necesare ca urmare a noilor intervenţii

legislative, cauzate mai ales de intrarea în vigoare a noului Cod penal. Acestea pot fi:

1. - Reglementarea poliţiei judiciare conform Codului de procedură penală Carol

al II-lea, respectiv:

Poliţia judiciară se exercită de către Ministerul Public, sub supravegherea

procurorilor generali, precum şi de către funcţionarii care, potrivit legii, au calitatea de

ofiţeri de poliţie judiciară (art. 196).

în cadrul parchetelor de pe lângă fiecare instanţă funcţionează, numiţi sau

detaşaţi, unul sau mai mulţi ofiţeri de poliţie judiciară, numiţi de către Ministerul

Justiţiei, cu avizul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în vederea efectuării actelor

de cercetare şi de urmărire penală (art. 197).

2. - Reducerea competenţei justiţiei militare numai în legătură cu infracţiunile de

garnizoană.

3. - Dispunerea, autorizarea sau confirmarea tuturor actelor jurisdicţionale trebuie

realizate de către judecător.

Ca atare, dacă învinuirea (începerea urmăririi penale) este de competenţa unui

procuror, inculparea (punerea în mişcare a acţiunii penale) ca act de natură

jurisdicţională, nu mai poate aparţine acestuia, ci unui judecător.

4. - Judecătorul care participă în cadrul urmării penale trebuie să fie incompatibil

cu cel care participă la judecata cauzei.

5. - Plângerea împotriva oricărui act de urmărire penală, precum şi plângerile care

urmăresc ocrotirea unui interes legitim, trebuie să fie adresate numai judecătorului.

6. - în ceea ce priveşte competenţa tribunalului militar prevăzută în art. 26

punctul 1. lit. a), propunem ca instanţa să judece în primă instanţă numai infracţiunile

prevăzute în art. 331 - 347 din Codul penal, comise de militari.

7. - Atacarea cu recurs a încheierii instanţei prin care s-a respins recuzarea,

prevăzută în art. 52 alin. (7) propunem să se facă în termen de 15 zile de la data la care a

fost pronunţată.

Page 60: DIZERTATIe Florin Diaconu

60

8. - Este necesară introducerea noii terminologii, potrivit actelor normative în

vigoare.

9. - Art. 100 (111) din Codul de procedură penală privind percheziţia trebuie să

prevadă şi percheziţia efectuată asupra sediilor agenţilor economici, autorităţilor şi

instituţiilor publice (localuri publice). Ca atare, orele de efectuare trebuie să fie aceleaşi.

De asemenea, este necesară şi reglementarea unei proceduri cu privire la percheziţia

sediilor sau la percheziţia suporturilor magnetice. Şi invers, percheziţia domiciliară

trebuie să aibă reglementată posibilitatea participării martorilor asistenţi din partea

persoanei supuse constrângerii [cf. art. 111 lit. c)].

Ridicarea de obiecte, controalele, nu pot eluda dispoziţiile ce garantează

inviolabilitatea domiciliului şi a vieţii private.

Un exemplar al mandatului de percheziţie - în care să se arate clar ce obiecte sunt

tăgăduite sau ce indicii temeinice concrete, determinate, fac necesară percheziţia, precum

şi limitele locaţiilor supuse investigării - trebuie dat persoanei supuse acestei

constrângeri.

Se impune modificarea art. 147 prin înlocuirea sintagmei "instanţă de judecată"

cu aceea de "judecător", conform art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 109/2003

privind modificarea codului de procedură penală.

10. - Articolul 197 alin. (1) este necesar să dispună, aşa cum a statuat Curtea

Constituţională în Decizia nr. 133/2004, că scopul nulităţii este acela de a salva actele

procedurale care, deşi iniţial nu au respectat formele procedurale, îşi pot atinge scopul,

prin completarea sau refacerea lor.

11. - Litera c) a art. 362 trebuie modificată în sensul dispus de Curtea

Constituţională prin Decizia nr. 100/2004, care, admiţând excepţia de

neconstituţionalitate, statuează că dispoziţia "în cauzele în care acţiunea penală se pune

în mişcare la plângerea prealabilă, dar numai în ce priveşte latura penală" din cuprinsul

art. 362 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală este neconstituţională, urmând ca

persoana vătămată să poată exercita calea de atac ordinară a apelului indiferent de modul

în care se pune în mişcare acţiunea penală (din oficiu sau la plângere prealabilă).

Page 61: DIZERTATIe Florin Diaconu

61

12. - Dispoziţiile procedurale prevăzute în art. 20 şi 23 din Legea nr. 143/2000

privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri sunt necesare a fi incluse în

cuprinsul Codului de procedură penală, cu menţiunea că, atunci când sunt indicii

temeinice că o persoană care pregăteşte comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute

în Legea nr. 143/2000, sau care a comis o asemenea infracţiune, foloseşte sisteme de

telecomunicaţii sau informatice, organul de urmărire penală poate, cu autorizarea

judecătorului, să aibă acces pe o perioadă determinată la aceste sisteme şi să le

supravegheze.

13. - Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea

traficului de persoane este necesar a fi introdus în Codul de procedură penală, cu

menţiunea că, atunci când există date sau indicii temeinice că o persoană care pregăteşte

comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege sau care a comis o

asemenea infracţiune foloseşte sisteme de telecomunicaţii ori informatice, organul de

urmărire penală poate, cu autorizarea judecătorului, să aibă acces, pentru o perioadă

determinată, la aceste sisteme şi să le supravegheze.

De asemenea, pronunţarea hotărârii judecătoreşti în cauzele privind infracţiunile

prevăzute în Legea nr. 678/2001 trebuie să fie făcută în şedinţă publică.

14. - Art. 26 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi

sancţionarea faptelor de corupţie, referitor la secretul bancar, trebuie să prevadă faptul că

acesta poate fi limitat numai de către judecător şi trebuie inclus în noul Cod de procedură

penală.

Credem necesară introducerea instituţiei tranzacţiei asupra pedepsei depăşind instituţia

circumstanţelor atenuante pentru infractorii ce colaborează.

15. - Orice normă de procedură trebuie inclusă ca modificare în Codul de

procedură penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 şi următoarele, din Legea nr.

24/2000 republicată.

16. - Recursul nu trebuie să se transforme într-un nou grad de jurisdicţie, aşa cum

este astăzi,când era posibil şi pentru eroare de fapt.

Page 62: DIZERTATIe Florin Diaconu

62

17. - Recursul în anulare trebuie să fie un recurs european în casaţie. Motivele

existente până la Legea nr. 576/2004 nu sunt decât motive de revizuire sau de contestaţie

în anulare. Legea nr. 576 din 14 decembrie 2004 pentru modificarea şi completarea

Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

1223 din 20 decembrie 2004 nu poate fi considerată o soluţie viabilă definitivă.

în concluzie, ceea ce dorim să subliniem este faptul că fiecare autoritate română

trebuie să fie interesată să desfăşoare anchete serioase la toate nivelurile de competenţă,

la nivel parlamentar sau prin alte organisme pentru a limita, a îngrădi posibilităţile

funcţionarilor venali de a utiliza legea în scopuri străine raţiunii acesteia de a exista.

Cauzele de ordin legislativ sunt de natură a cangrena sistemul, extinzându-se spre

mediile politice, care devin astfel şantaj abile.

5.2 Directia Nationala Anticoruptie – structura specializata in combaterea

infractiunilor de coruptie

5.2.1 Rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în combaterea infracţiunilor

grave de corupţie şi consolidarea autonomiei acesteia

În condiţiile trecerii la economia de piaţă, la restructurarea instituţiilor statului şi

la privatizarea societăţilor comerciale, fenomenul corupţiei din ţara noastră a luat

amploare, devenind un puternic flagel, care nu putea fi controlat, stopat şi eradicat decât

de către un organism specializat al statului, cu autonomie deplină şi cadre integre,

combative şi bine pregătite profesional.

Înfiinţat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.43/200263, Parchetul Naţional

Anticorupţie este organizat ca structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul

Ministerului Public, fiind independent în raporturile cu instanţele judecătoreşti şi cu

63 DNA – Buletin docuemntar pe anii 2003 – 2006; DNA – Raportul privind activitatea desfăşurată în anii

2002, 2003, 2004, 2005.

Page 63: DIZERTATIe Florin Diaconu

63

parchetele de pe lângă acestea şi având fonduri bugetare aprobate distinct de către

Parlament.

Unul dintre obiectivele principale urmărite de Direcţia Naţională Anticorupţie a

fost cel privind luarea măsurilor concrete de realizare a angajamentelor asumate de

România, pentru aderarea la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007, în domeniul

combaterii faptelor de mare corupţie.

Conducerea departamentului a avut în vedere, de asemenea, Hotărârea Consiliului

Suprem de Apărare a Ţării nr.17 din 28 februarie 200564, care a stabilit că faptele grave

de corupţie pot constitui un atac la siguranţa naţională, precum şi Strategia naţională

anticorupţie pe perioada 2005-2007, în care sunt prevăzute măsuri speciale pentru

întărirea autonomiei şi independenţei Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi pentru creşterea

rolului său în combaterea marii corupţii.

Înfiinţarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (prin Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 134/2005, modificată şi completată prin Legea 54/2006), ca urmare a

reorganizării Parchetului Naţional Anticorupţie, a creat premisele eficientizării activităţii

de urmărire penală, pentru combaterea faptelor de mare corupţie, precum şi a celor

conexe acestora, cu deosebire a celor de criminalitate organizată, şi a redat în competenţa

acestuia cercetarea penală a deputaţilor şi senatorilor (prevederile legale noi fiind puse,

astfel, în acord cu dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr.235/2005).

Direcţia Naţională Anticorupţie a realizat colaborări operative 65 cu structuri

similare din alte ţări, printre care cele din Germania, Franţa, Austria, Ungaria, Suedia,

Marea Britanie e.t.c., cât şi cu Oficiul de Luptă Antifraudă, pentru rezolvarea unor dosare

aflate în curs de soluţionare.

Colaborarea cu Oficiul de Luptă Antifraudă este foarte importantă şi a dus la

realizarea unei cooperări directe, prin accesul Direcţiei Naţionale Anticorupţie la baza de

64 Crişu, Ş. – Op. cit., pag. 261

65 DNA – Buletin documentar pe anii 2003 – 2006; DNA – Raportul privind activitatea desfăşurată în anii

2002, 2003, 2004, 2005

Page 64: DIZERTATIe Florin Diaconu

64

date a Oficiului de Luptă Antifraudă, fapt ce permite atât transparenţă, cât şi eficienţă

crescută.

Implicarea energică a Direcţiei Naţionale Anticorupţie în combaterea unor fapte

grave de corupţie a generat diverse reacţii ale grupurilor de interese, care încearcă să-şi

folosească puterea şi averile acumulate pentru a scăpa de răspundere penală.

Pentru a avea rezultate notabile în combaterea corupţiei, Direcţia Naţională

Anticorupţie, care este un organ de urmărire penală specializat în combaterea faptelor de

mare corupţie, trebuie sesizată de instituţiile statului în toate cazurile când acestea deţin

date şi informaţii privind săvârşirea unor fapte de corupţie.

Numai cooperarea dintre instituţiile statului poate duce la creşterea eficienţei

activităţii de urmărire penală, Direcţia Naţionala Anticorupţie nefiind în măsură să

combată singur, cu bune rezultate, fenomenul corupţiei..

5.2.2 Rezultatele obţinute în activitatea de urmărire penală conform datelor

statistice66

In funcţie de domeniul de activitate, în cadrul Programului Naţional de Combatere

a Corupţiei, se face distincţie între corupţia administrativă, din justiţie, corupţia politică şi

cea economică.

Tab.l Corupţia administrativă

Sectoare vulnerabile la corupţie Factori de risc

Administraţia publică locală • repartizarea locuinţelor;

• aplicarea legilor fondului funciar şi a

retrocedării imobilelor;

• eliberarea de autorizaţii şi certificate;

• contracte de concesionare, asociere şi

închiriere;

66 DNA – Buletin documentar pe anii 2003 – 2006; DNA – Raportul activităţii desfăşurate în anii 2002,

2003, 2004, 2005

Page 65: DIZERTATIe Florin Diaconu

65

• contracte de achiziţii publice de

lucrări,

bunuri şi servicii;

• gestionarea patrimoniului public;

• transferul de patrimoniu între instituţii

publice;

• valorificarea bunurilor patrimoniale

ale

instituţiilor publice aflate în exces;

• acordarea de ajutoare în caz de

dezastre şi

acordarea de facilităţi populaţiei în diverse

domenii (încălzire, agricultură, ajutoare

sociale sau de urgenţă);

• înmatriculări autoturisme;

• eliberarea permiselor de conducere

auto;

• selectarea/promovarea personalului.

Autorităţile centrale ale administraţiei publice • privatizări;

• achiziţii publice;

• acordarea de licenţe;

• contingentări;

• autorizaţii;

• scutiri şi eşalonări de taxe şi impozite;

• valorificarea controalelor.

Autorităţi vamale

• control vamal;

• evaziune fiscală;

• contrabandă.

Apărare, ordine şi siguranţă naţională • trafic de influenţă;

Page 66: DIZERTATIe Florin Diaconu

66

• avansări în grad şi în funcţie în mod

preferenţial sau pe alte criterii, altele decât

cel

al competenţei;

• activitatea de cercetare penală.

Cultură şi învăţământ

preluarea de spaţii;

proliferarea instituţiilor de învăţământ

superior particulare grefate pe societăţi

comerciale;

neplata taxelor şi impozitelor;

promovarea examenelor de bacalaureat şi de

licenţă în mod fraudulos;

repartizarea burselor în mod preferenţial;

primirea unor foloase necuvenite;

Sănătate şi asistenţă socială

• neplata contribuţiei de asigurări sociale;

folosirea acestor fonduri în alte scopuri;

achiziţionarea (importul) de tehnică şi

aparatură medicală şi neutilizarea acestora;

lipsa de medicamente şi a asistenţei medicale;

proliferarea bolilor şi a accidentelor de

muncă.

Page 67: DIZERTATIe Florin Diaconu

67

Tab.2. Corupţia în justuţie

Sectoare vulnerabile la corupţie Factori de risc

Autorităţile judecătoreşti

trafic de influenţă;

influenţarea cercetărilor penale;

influenţarea deciziilor judiciare;

executarea hotărârilor judecătoreşti.

Tab.3. Corupţia economică

Sectoare vulnerabile la corupţie Factori de risc

Financiar - bancar

acordarea ori facilitarea acordării unor

credite în condiţii nelegale;

eşalonarea rambursării creditelor;

emiterea de documente de plată fără a exista

garanţia sau acoperirea reală;

acordarea de credite cu dobândă bonificată;

executarea silită.

Metalurgie - siderurgie

creşterea artificială a preţurilor la utilaje şi

materii prime importate;

scăderea preţurilor la produsele exportate;

casări nejustificate;

licitaţii pentru vânzarea, achiziţia şi

concesionarea lucrărilor de investiţii;

privatizări;

verigile intermediare şi firmele căpuşă

Sector petrolier • dirijarea unor contracte economice

de la

firme de prestigiu către societăţi private

conduse de foştii salariaţi ai firmei sau rude

ale conducerii firmei;

Page 68: DIZERTATIe Florin Diaconu

68

• neîncasarea de la agenţii economici a

contravalorii produselor vândute;

• schimbarea destinaţiei fondurilor

alocate de

stat pentru importul de ţiţei;

• neurmărirea executării întocmai şi la

timp a

contractelor economice.

Agricultură Silvicultură • concesionări, vânzări, asocieri;

• privatizarea;

• regimul subvenţiilor;

• exploatarea masei lemnoase;

• importul de produse agricole cu

scutiri de

taxe.

Tab.4. Corupţia politică

Sectoare vulnerabile la corupţie Factori de risc

Parlament • efectele imunităţilor parlamentare;

• activităţile de lobby;

• interese de grup sau clientelare care

pot

influenţa iniţiativele legislative.

Partide politice • finanţarea partidelor politice şi a

campaniilor electorale;

• formele de control asupra surselor de

finanţare a partidelor politice şi a modului de

cheltuire a resurselor.

Page 69: DIZERTATIe Florin Diaconu

69

Din examinarea dosarelor soluţionate de la înfiinţare şi până în prezent a rezultat

că unele infracţiuni de corupţie sau conexe infracţiunilor de corupţie s-au săvârşit, în

condiţii sau din cauza:

- licitaţiilor trucate (metoda „mâini moarte”), prin participarea, alături de

ofertantul interesat, a altor societăţi, în conivenţă;

- neîndeplinirii obligaţiilor legale privind publicitatea, în cazul achiziţiilor,

înlăturându-se, astfel, posibilitatea participării în mod competitiv a oricărui alt ofertant;

- atribuirii contractelor de achiziţii la un preţ mai mic, pentru a se crea iluzia

legalităţii acestor operaţiuni, ca apoi, prin întocmirea de acte adiţionale, preţurile sau

tarifele să fie mărite;

- ocolirii licitaţiilor, prin fragmentarea valorii de achiziţie, sub valoarea impusă de

lege pentru organizarea de licitaţii;

- achiziţionării de bunuri de la intermediari, la preţuri ce conţineau adaosuri

comerciale mari, fiind înlăturaţi producătorii sau importatorii direcţi;

- efectuării de plăţi de către achizitori, în contul unor furnizori, fără ca bunurile

contractate să fi fost livrate ori să fi fost date în contul unor lucrări şi servicii executate.

Lipsa unui statut clar al proprietăţii a favorizat, de asemenea, extinderea corupţiei,

într-o perioadă în care România se află în plin proces de tranziţie.

Direcţia Naţională Anticorupţie, ca parchet specializat în combaterea

infracţiunilor de corupţie, a acţionat cu fermitate pentru realizarea investigaţiilor,

stabilirea faptelor, identificarea autorilor, efectuarea urmăririi penale şi soluţionarea cu

celeritate a tuturor cauzelor de corupţie de competenţa sa, potrivit legii.

Au fost aplicate întocmai noile dispoziţii ale Codului de procedură penală67 şi

Constituţiei României cu privire la reţinerea, arestarea învinuiţilor şi inculpaţilor,

efectuarea percheziţiilor e.t.c., respectându-se prevederile legale referitoare la dreptul la

apărare, garanţiile procesuale, prezumţia de nevinovăţie şi tratamentul uman aplicat celor

cercetaţi. Concomitent cu activitatea de consolidare a structurii, de selectare a

67 Theodoru, G. – Tratat de drept procesual penal, Editura Hamangiu, Ediţia a II-a, Bucureşti, 2008; Noul

cod de procedură penală

Page 70: DIZERTATIe Florin Diaconu

70

personalului şi de formare a unor echipe eficiente, Direcţia Naţională Anticorupţie a

realizat acţiuni operative complexe, unele finalizate cu surprinderea în flagrant a unor

persoane având funcţii importante, care au săvârşit infracţiuni grave de corupţie.

Având în vedere că fenomenul corupţiei, în special al marii corupţii, are un

impact direct asupra dezvoltării economice şi sociale, că distruge beneficiile potenţiale

ale pieţei libere, distorsionează regulile economiei de piaţă şi diminuează capacitatea

organismelor statului în prevenirea şi combaterea acestuia, a fost creat un cadru eficient

de monitorizare operativă a zonelor şi sectoarelor de activitate cu potenţial criminogen în

materia corupţiei, s-au identificat sursele de informaţii, care au fost verificate cu atenţie,

pentru declanşarea investigaţiilor penale.

Au fost evidenţiate legăturile existente între criminalitatea organizată şi corupţie.

Structurile criminalităţii organizate utilizau corupţia ca mijloc de asigurare a

protecţiei activităţii lor ilicite, ascunzând sumele de bani astfel obţinute, cu ajutorul unor

complicate scheme financiare de spălare a banilor.

5.2.3 Combaterea infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale

Comunităţilor Europene

Prin ordin al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a fost înfiinţat,

în cadrul Secţiei de combatere a corupţiei, Serviciul de combatere a infracţiunilor de

corupţie împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, care este specializat

în anchete şi operaţiuni de monitorizare şi investigare a infracţiunilor comise împotriva

intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzute în Secţiunea 41 a

Capitolului 3 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea

faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare.

Serviciul (alcătuit din 3 procurori, 5 ofiţeri de poliţie şi 3 grefieri) a efectuat

urmărirea penală în cauzele privind infracţiuni împotriva intereselor financiare ale

Comunităţilor Europene, prevăzute în Legea nr.78/2000, a făcut investigaţii în legătură cu

modul de utilizare a resurselor financiare constituite, precum şi cu privire la activitatea

Page 71: DIZERTATIe Florin Diaconu

71

structurilor cu atribuţii de gestionare a contribuţiilor financiare ale Comunităţilor

Europene, şi a aplicat măsuri asigurătorii pentru recuperarea prejudiciilor.

La solicitarea O.L.A.F., procurorul şef al serviciului a fost desemnat, prin Ordinul

nr.68/2004 68 al procurorului şef departament, să realizeze activităţile specifice

coordonatorilor de training în domeniul protecţiei intereselor financiare ale Comunităţilor

Europene.

Anual se efectuează o evaluare a necesarului de training, care se comunică

instituţiilor europene.

În anul 2005, procurori, ofiţeri de poliţie judiciară şi specialişti au participat la

programe de perfecţionare şi la stagii de pregătire/instruire în domeniul luptei antifraudă,

organizate de către O.L.A.F., în Slovacia, Estonia, Letonia şi Belgia.

Departamentul pentru Luptă Antifraudă din cadrul Guvernului României şi

Direcţia Naţionala Anticorupţie au perfectat un protocol de colaborare, care asigură o mai

bună cooperare interinstituţională, în vederea protecţiei efective a intereselor financiare

ale Uniunii Europene în România.

S-au pus bazele unei metodologii de investigare a unor fapte de corupţie ori

conexe acestora, prevăzute de Legea nr.78/2000, în legătură cu obţinerea şi utilizarea de

fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, în funcţie de tipul programului de

finanţare (PHARE, ISPA, SAPARD, programe comunitare).

Urmare modificării şi completării art.13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr.43/2002 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, modificată şi

completată, Direcţia Naţională Anticorupţie este competentă să efectueze urmărirea

penală în toate cauzele privind infracţiuni împotriva intereselor financiare ale

Comunităţilor Europene (indiferent de calitatea persoanelor şi de valoarea pagubei).

În anul 2005, Serviciul de combatere a infracţiunilor de corupţie împotriva

intereselor financiare ale Comunităţilor Europene a efectuat urmărirea penală în 43 de

68 www.pna.ro

Page 72: DIZERTATIe Florin Diaconu

72

cauze69, din care a soluţionat 19 (5 cauze cu 7 inculpaţi, prin rechizitoriu, iar 14, cu

soluţii de netrimitere în judecată).

Astfel, spre exemplu, în dosarul nr.200/P/2004, prin rechizitoriul din 4 iulie 2005,

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei Ţepoi Magda (preşedinte al Camerei de

Comerţ a Regiunii Unu Nord - Est România), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de

art.20 C.pen. raportat la art.181 alin.(l) şi (3) şi art.182 alin.(l) şi (2) din Legea nr.78/2000.

S-a reţinut că inculpata, în calitate de responsabilă pentru implementarea

Proiectului „Dezvoltarea resurselor umane în contextul restructurării industriale”, din

cadrul Programului „PHARE 2000” finanţat de Comunitatea Europeană, a prezentat

documente cu conţinut incomplet şi inexact, în scopul obţinerii sumei de 52.931,2 euro,

reprezentând fonduri PHARE, finanţate din bugetul general al Comunităţilor Europene.

De asemenea, inculpata, pe parcursul perioadei iunie 2003 - aprilie 2004, a

schimbat, în mod repetat, destinaţia fondului alocat de Ministerul Integrării Europene

pentru implementarea proiectului, până la concurenţa sumei de 132.991,73 euro, obţinute

din bugetul general al Comunităţilor Europene.

În toate cauzele în care s-au întocmit rechizitorii, au fost luate măsuri asigurătorii,

pentru recuperarea prejudiciilor cauzate de inculpaţi, prin activitatea infracţională

desfăşurată.

Dosarele serviciului s-au format ca urmare a sesizărilor din oficiu, a sesizărilor

O.L.A.F. şi ale Departamentului pentru Luptă Antifraudă, precum şi a materialelor

provenite de la serviciile de informaţii, de la Agenţia SAPARD din cadrul Ministerului

Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, de la Ministerul Finanţelor Publice şi

Ministerul Integrării Europene.

S-a realizat o bună colaborare cu Direcţia de Operaţiuni şi Investigaţii din cadrul

O.L.A.F., procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie întâlnindu-se cu investigatorii

acestei instituţii europene pentru realizarea unui schimb util de informaţii, în scopul

soluţionării cu celeritate a dosarelor având ca obiect deturnarea de fonduri externe.

69 DNA – Raportul activităţii desfăşurate în anii 2002, 2003, 2004, 2005; DNA – Buletin documentar pe

anii 2003-2006

Page 73: DIZERTATIe Florin Diaconu

73

Conform Strategiei naţionale de luptă antifraudă pentru protecţia intereselor

financiare ale Uniunii Europene în România, aprobată prin Hotărârea Guvernului

nr.793/200570 , Direcţia Naţională Anticorupţie va fi conectat la Sistemul Informatic

Antifraudă (A.F.I.S.) al Comisiei Europene, pentru facilitarea cooperării internaţionale în

domeniul combaterii fraudei, precum şi pentru asigurarea unui schimb rapid de informaţii

între instituţiile implicate în derularea, implementarea şi monitorizarea utilizării

fondurilor de preaderare, structurale şi de coeziune.

70 www.pna.ro; www.clr.ro

Page 74: DIZERTATIe Florin Diaconu

74

CAPITOLUL VI Activitatea de cooperare internațională în domeniul combaterii

corupției

6.1 Angajamentele României pentru aderarea la Uniunea Europeană şi

măsurile luate de Direcţia Naţională Anticorupţie

În contextul negocierilor purtate de România cu Comisia Europeană, pe Capitolul

24 „Justiţie şi Afaceri Interne”71, lupta împotriva corupţiei a fost unul din subiectele

sensibile care au fost urmărite îndeaproape şi cu un interes aparte de forurile europene,

închiderea acestui capitol a fost condiţionată de introducerea unei clauze de salvgardare

speciale pentru România, care poate duce la amânarea aderării României la Uniunea

Europeană, în cazul constatării unor deficienţe serioase în îndeplinirea vreunuia din cele

7 angajamente menţionate în Documentul de Poziţie Comună al Uniunii Europene.

Unul din cele 7 angajamente vizează accelerarea luptei împotriva corupţiei, cu

precădere a corupţiei la nivel înalt.

Clauza, mai sus-menţionată, a fost preluată în Tratatul de Aderare a României şi

Bulgariei la Uniunea Europeană, semnat la Luxemburg la 25 aprilie 2005.72

În vederea îndeplinirii angajamentelor de către România, Comisia Europeană a

elaborat, la începutul anului 2005, un mecanism de monitorizare, care se referea la:

- angajamentele rezultate din negocierile de aderare, precum şi măsurile luate de

autorităţile române, care comunică periodic Comisiei Europene, Consiliului European şi

statelor membre (menţionate în tabelul de monitorizare);

- transmiterea, Consiliului European, a unor rapoarte semestriale privind măsurile

luate pentru îndeplinirea angajamentelor de către autorităţile române;

71 www.ier.ro; www.guv.ro; www.europarl.europa.eu

72 www.guv.ro

Page 75: DIZERTATIe Florin Diaconu

75

- trimiterea în România a unor misiuni de evaluare (peer reviews), generale sau

tematice, pe domenii de activitate, inclusiv în legătură cu combaterea corupţiei, pentru

verificarea în situ a informaţiilor transmise prin rapoarte.

În cursul anului 2005, Direcţia Naţională Anticorupţie a urmărit îndeplinirea

angajamentelor asumate în procesul de pregătire a aderării la Uniunea Europeană şi a

recomandărilor conţinute în rapoartele misiunilor de evaluare, comunicând periodic

rezultatele obţinute.

Documentul de Poziţie şi, subsecvent, Tratatul de Aderare au stabilit, în mod

sintetic, pentru Direcţia Naţională Anticorupţie, următoarele cerinţe:

a) accelerarea considerabilă a luptei împotriva corupţiei şi, în special,

împotriva corupţiei la nivel înalt; aplicarea riguroasă a legislaţiei anticorupţie în vigoare;

independenţa efectivă a D.N.A.; transmiterea anuală, începând cu noiembrie 2005, a unui

Raport convingător privind activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie în lupta împotriva

corupţiei la nivel înalt (track record);

b) primirea, de către Direcţia Naţională Anticorupţie, a resurselor financiare,

umane şi de formare profesională, precum şi a echipamentului necesar, pentru a-şi putea

îndeplini atribuţiile prevăzute de lege.

Alte cerinţe, vizând intensificarea şi perfecţionarea luptei împotriva corupţiei, au

fost adresate deopotrivă atât Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cât şi celorlalte structuri cu

competenţe în lupta împotriva corupţiei, sau presupuneau măsuri guvernamentale ori

legislative şi aveau în vedere:

- revizuirea procedurii penale, pentru a se asigura că toate cazurile de corupţie vor

fi rezolvate într-o manieră transparentă şi rapidă, în vederea garantării unor sancţiuni

adecvate, care să aibă un efect descurajant;

- reducerea numărului de structuri cu competenţe în prevenirea sau investigarea

faptelor de corupţie, în vederea evitării suprapunerilor;

- obţinerea de rezultate substanţiale în domeniul prevenirii şi luptei împotriva

corupţiei în administraţia publică, în sistemul judiciar şi în cadrul altor instituţii publice;

Page 76: DIZERTATIe Florin Diaconu

76

- asigurarea luptei eficiente împotriva corupţiei la nivel înalt, mai ales în cazul în

care aceasta se află în conexiune cu crima organizată.

Misiunea de experţi (peer review) în domeniul „Justiţiei şi Afacerilor Interne”73,

care a evaluat D.N.A. a apreciat, pe de o parte, caracterul specializat şi vizibilitatea

puternică a Directiei Naţionale Anticorupţie şi a făcut o serie de observaţii critice şi

recomandări privind eficienţa activităţii sale, de combatere a corupţiei, precum şi

independenţa sa investigativă.

Pentru îndeplinirea angajamentelor, în legătură cu activitatea Direcţiei Naţionale

Anticorupţie, au fost adoptate, pe de o parte, măsuri legislative şi guvernamentale iar, pe

de altă parte, au fost dispuse măsuri organizatorice, de către conducerea departamentului,

în special în a doua parte a anului 2005.

Astfel, în cursul lunii septembrie 2005, conducerea Direcţiei Naţionale

Anticorupţie a evaluat74 activitatea şi conduita procurorilor şi a celorlalte categorii de

personal, care s-a finalizat cu revocarea unui număr de 15 procurori (din care, 1 procuror

şef adjunct secţie, 1 procuror şef serviciu, 4 procurori şefi servicii teritoriale) şi 17 ofiţeri

de poliţie judiciară.

O atenţie deosebită a fost acordată numirii şi promovării în funcţii de procuror,

ofiţer de poliţie judiciară, specialişti, precum şi în alte funcţii, a persoanelor cu o bună

pregătire profesională şi o conduită morală ireproşabilă, cu depline capacităţi de a lua

decizii şi de a-şi asuma răspunderea.

S-au făcut numeroase propuneri de modificare a legislaţiei, în special a

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie,

care au fost promovate de Ministerul Justiţiei.

Au fost luate, de asemenea, măsuri ferme pentru efectuarea cu celeritate a

urmăririi penale în cauzele de mare corupţie, cu precădere în cele în care infracţiunile au

fost săvârşite de înalţi demnitari ori prin care au produs mari pagube avutului public.

73 www.guv.ro; www.pna.ro; Raport monitorizare, mai 2006

74 Idem

Page 77: DIZERTATIe Florin Diaconu

77

În luna noiembrie 200575, respectându-se angajamentul prevăzut în Documentul

de Poziţie la Uniunea Europeană, D.N.A. a transmis Comisiei Europene un set de

documente (track record) privind activitatea desfăşurată în combaterea corupţiei la nivel

înalt. Toate aceste aspecte au cântărit mult la încheierea raportului de monitorizare din

luna mai 2006. Au fost evidenţiate în special rezultatele obţinute în ceea ce priveşte lupta

împotriva spălării banilor. Conform rapoartelor, în anul 2005, 11 persoane au fost

condamnate pentru spălare de bani, dintre care la două persoane condamnările sunt

definitive. De asemenea, pe rolul instanţelor sunt în prezent 15 alte dosare, privind alţi 39

de inculpaţi. Cu toate acestea, eficacitatea luptei împotriva spălării banilor, continuă să

fie viciată de către corupţie, crimă organizată şi economie subterană. Încă lipsesc

prevederi ale legislaţiei secundare necesare implementării eficiente a legii de combatere a

spălării banilor, nu constituie încă o practică cercetarea şi condamnarea infracţiunii de

spălare de bani ca o infracţiune independentă. În continuare este necesară o îmbunătăţire

a trak-record-ului de implementare a legislaţiei de combatere a spălării banilor şi a

finanţării actelor de terorism, cu excepţia sectorului bancar şi a sectorului valorilor

imobiliare. Sunt necesare resurse financiare suplimentare şi expertiza, în special analişti

financiari, în instituţii relevante precum poliţie, parchete şi instanţe pentru o coordonare

mai bună între entităţi în susţinerea sistemului. De asemenea în ce priveşte lupta

împotriva drogurilor, eforturile pentru reducerea ofertei de droguri s-au intensificat în

perioada de raportare înregistrându-se o creştere a confiscărilor de 114% per total şi cu

452% pentru drogurile de mare risc.

De asemenea a crescut şi numărul de traficanţi de droguri condamnaţi. Punctul

Naţional Focal are un personal suficient dar este necesară îmbunătăţirea capacităţii

manageriale, constituirea unei capacităţi administrative pentru toate instituţiile implicate

în implementarea strategiei naţionale antidrog este încă incompletă, în special în diferitele

instituţii implicate în reducerea ofertei şi cererii de droguri. În ce priveşte lupta împotriva

fraudei şi corupţiei, România a sporit lupta împotriva corupţiei şi, în mod particular, a

crescut cantitatea şi calitatea unor cercetări nepartizane în cazurile de corupţie la nivel

75 www.pna.ro; Raport monitorizare, mai 2006

Page 78: DIZERTATIe Florin Diaconu

78

înalt. Legile anticorupţie sunt implementate mult mai riguros. Eforturile de combatere a

corupţiei şi a comportamentului inadecvat din cadrul instituţiilor de aplicare a legii au

fost intensificate. Direcţia generală anticorupţie este complet operaţională la nivel central,

iar procedura de angajare a personalului la nivel teritorial este în desfăşurare. Pe

parcursul anului 2005 un număr de aproximativ 770 de dosare referitoare la presupuse

acte de corupţie din cadrul politiei au fost inanitate Direcţiei Naţionale Anticorupţie, o

creştere cu 133% faţă de 2004, şi peste 7150 către alte parchete.

Astfel, în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei la nivel înalt, noul constituit

D.N.A. a înregistrat mai multe progrese în cele 7 luni de la constituire decât în anii

precedenţi. Autoritatea Naţională a vămilor a adoptat un plan de acţiune pentru lupta

împotriva corupţiei şi în anul 2005 a înaintat 29 de dosare către parchete şi a aplicat

sancţiuni administrative în 195 de cazuri.

În continuare, cercetarea cazurilor de corupţie la nivel înalt trebuie să se

desfăşoare fără impedimente, astfel încât nimeni să nu se perceapă mai presus de lege. În

ceea ce urmează, punerea sub acuzare, judecarea, condamnarea şi sentinţele

descurajatoare trebuie desfăşurate într-o manieră susţinută. România nu s-a aliniat încă în

totalitate la prevederile celui de-al doilea Protocol al Convenţiei din 1995 privind

protecţia intereselor financiare ale Comunităţii şi nu a introdus răspunderea penală a

persoanei juridice. Per total, implementarea legislaţiei existente în domeniul luptei

împotriva corupţiei trebuie să devină mai eficientă şi sistematică. A existat o opoziţie în

Parlament împotriva altor măsuri legislative suplimentare pentru combaterea corupţiei şi

corupţia rămâne încă o problema larg răspândită în multe segmente ale societăţii. Eforturi

crescute şi concrete sunt necesare urgent în acest domeniu din partea tuturor instituţiilor

de aplicare a legii şi a membrilor sistemului judiciar.

România trebuie să urmărească în continuare obţinerea de rezultate în lupta

împotriva corupţiei la toate nivelurile; să prevină şi să combată corupţia din cadrul

instituţiilor de aplicare a legii şi să adopte legislaţia privind finanţarea partidelor politice,

să existe posibilitatea verificării declaraţiilor de avere şi să introducă răspunderea penală

Page 79: DIZERTATIe Florin Diaconu

79

a persoanelor juridice, domenii ce necesită acţiuni prompte în momentul de faţă pentru

soluţionarea la timp a deficienţelor pentru aderare.

Activitatea de cooperare internaţională în domeniul combaterii

corupţiei76

6.2 Cooperarea internaţională şi legătura cu instituţii similare din alte state.

Activităţi desfăşurate în domeniul integrării europene

Serviciul de programe şi cooperare internaţională a desfăşurat activităţi

diversificate şi multiple în domeniul cooperării internaţionale, a schimbului de informaţii,

a pregătirii şi participării la unele reuniuni naţionale şi internaţionale, a realizării unor

acţiuni de documentare şi protocol şi a elaborării unor materiale privind evoluţia şi

activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru întocmirea unor rapoarte ale

României în vederea integrării europene şi euroatlantice. Activitatea de cooperare

internaţională poate fi structurată pe următoarele capitole:

pregătirea şi derularea unor programe de asistenţă tehnică internaţională (Phare şi

alte programe);

organizarea unor întâlniri ale procurorului general al Direcţiei Naţionale

Anticorupţie cu oficialităţi străine;

organizarea deplasării în străinătate a unor procurori din Direcţia Naţională

Anticorupţie;

desfăşurarea unor activităţi impuse de pregătirea României pentru integrare

europeană.

- Conferinţe privind „Mass-media - parteneri sau adversari în lupta împotriva

corupţiei”

76 PNA – Raportul activităţii desfăşurate în anii 2002, 2003, 2004, 2005; DNA - Raportul activităţii

desfăşurate în anii 2002, 2003, 2004, 2005; DNA – Buletin documentar pe anii 2003-2006

Page 80: DIZERTATIe Florin Diaconu

80

- Conferinţa privind „Ministerul Public European”

- Conferinţa privind „Puterea judecătorească şi modelul Ministerului Public într-

un stat de drept”, etc.

De asemenea, în această perioadă de timp s-a creat cadrul desfăşurării

programului de pregătire profesională a procurorilor, poliţiştilor şi specialiştilor din

Direcţia Naţională Anticorupţie. Astfel, dacă la începutul derulării programului au fost

organizate 48 de seminarii care s-au adresat unui grup ţintă mai larg: procurori, judecători

de pe raza tuturor curţilor de apel din ţară, poliţişti şi reprezentanţi ai altor instituţii cu

competenţe în domeniul luptei împotriva corupţiei (Curtea de Conturi, Corpul de control

al primului ministru, Serviciul Român de Informaţii), restul de seminarii au fost adresate

cu precădere membrilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie. S-a stabilit un calendar de

desfăşurare a seminariilor precum şi a stagiilor de pregătire în Spania. A fost stabilită

tematica acestor seminarii urmărindu-se ca ele să aibă un caracter predominant operativ

incluzând analiza unor cazuri practice şi a metodelor de investigare a faptelor de corupţie

folosite de Parchetul Special Anticorupţie din Spania.

Un loc important l-au ocupat acţiunile privind derularea Programului „PHARE

RO 9910.05 Anticorupţie” şi pregătirea de noi programe PHARE, cele de cooperare cu

Ambasada S.U.A. şi ambasadele unor state europene (Marea Britanie, Franţa, Belgia,

Finlanda), precum şi în legătură cu programele de cooperare cu parteneri din Germania şi

Italia.

De asemenea, au fost realizate activităţi privind întocmirea şi prezentarea unor

materiale referitoare la înfiinţarea şi activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie

(solicitate de Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiţiei, Ministerul Integrării

Europene) şi s-au organizat întâlniri de lucru şi oficiale cu reprezentanţii unor organisme

internaţionale şi autorităţi judiciare, europene şi americane. Cunoaşterea dimensiunilor

corupţiei în fiecare ţară a făcut obiectul unor cercetări realizate de diferite organisme

internaţionale care, în final, au stabilit scări graduale sau topuri pentru contorizare acestui

fenomen.

Page 81: DIZERTATIe Florin Diaconu

81

Exemplificăm, în acest sens, Barometrul global al corupţiei realizat de

Transparency International, la data de 9 decembrie 2004, ca urmare a chestionării unui

număr de 1039 persoane.

Conform acestui barometru, pe o scară de la 1 la 5 (cifra 5 având semnificaţia de

„extrem de corupt”), indicele de percepţie a corupţiei din mediul politic pentru România

este 4,2.

În această materie, indicele cel mai scăzut îl are Turcia (4), iar cel mai mare,

Bulgaria, Ucraina, Israel (4,3).

Corupţia în justiţie este cotată, în România, cu un indice de 4,1, faţă de Israel, cu

2,7 şi faţă de Bulgaria şi Macedonia, cu 4,3.

Corupţia în vamă este apreciată, pentru România, cu 4,2, faţă de Franţa, cu 2,7 şi

Bulgaria, cu 4,5.

Măsurându-se îngrijorarea determinată de corupţia politică (indicele 4

reprezentând o cotă dominantă a fenomenului), România este notată cu 4, faţă de Grecia,

cu 3,2 şi faţă de Turcia, cu 3,8.

În România, conform acestui barometru, corupţia mică sau administrativă a primit

un indice de percepţie de 3,4, la extreme regăsindu-se Israel, cu 3 şi Turcia, cu 3,7.

Cuantificându-se impactul corupţiei asupra vieţii politice, indicele României este

de 3,4, la fel ca în Italia, Bulgaria, Letonia, situaţia sa fiind mai bună decât cea din

Georgia (3,6), Israel (3,5), Grecia (3,5), Polonia (3,5), dar mai defavorabilă decât cea a

Spaniei, Portugaliei şi Germaniei (3,1).

Procentul celor care au declarat că au dat mită în ultimul an în România este de

25%, ca şi în Ucraina.

În Bulgaria acest procent este de 6%, în Albania, de 30%, în Lituania şi în Moldova

(32%).

Page 82: DIZERTATIe Florin Diaconu

82

Page 83: DIZERTATIe Florin Diaconu

83

Page 84: DIZERTATIe Florin Diaconu

84

Page 85: DIZERTATIe Florin Diaconu

85

Page 86: DIZERTATIe Florin Diaconu

86

Page 87: DIZERTATIe Florin Diaconu

87

Page 88: DIZERTATIe Florin Diaconu

88

Prin activitatea desfăşurată, Direcţia Naţională Anticorupţie contribuie la

descoperirea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate de comiterea unor

infracţiuni incluse în ceea ce numim marea corupţie şi corupţia medie.

După crearea acestei structuri specializate în lupta contra fenomenului corupţiei,

situaţia României, privită prin prisma acestor barometre de opinie, s-a îmbunătăţit mult.

Astfel, în 1997, în topul corupţiei realizat de Transparency International, România

ocupa locul 16 din 52 de ţări, cu nota 3,44, faţă de Nigeria, considerată ca fiind cea mai

coruptă ţară (indice - 1,76) în comparaţie cu Danemarca, ţară care era cel mai puţin

afectată de acest fenomen (9,94).

S-au întocmit şi transmis materiale, conţinând date privind constituirea, evoluţia şi

activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ministerelor integratoare de capitole de

negocieri cu Uniunea Europeană, reprezentând contribuţiile Direcţiei Naţionale

Anticorupţie la întocmirea următoarelor documente:

- Documentul de poziţie al României pentru negocierea integrării în Uniunea

Europeană, aferent capitolului 24 (Justiţia şi Afaceri Interne), documentul complementar

şi răspunsuri punctuale la solicitările de informaţii suplimentare formulate de Comisia

Europeană;

- Documentul suport pentru Reuniunea Comisiei Parlamentare Mixte Uniunea

Europeană - România;

- Planul de măsuri prioritare al Guvernului pentru integrarea europeană;

- Raportul asupra progreselor înregistrate în pregătirea pentru aderarea la Uniunea

Europeană (octombrie 2003 - iunie 2004) şi Addendum-ul acestuia (iunie 2004 -

septembrie 2004);

- Documentul suport pentru desfăşurarea celui de al X-lea Comitet de Asociere

România - Uniunea Europeană, etc.

Page 89: DIZERTATIe Florin Diaconu

89

6.3 Informarea publică şi relaţiile cu presa şi si publicul

Cunoaşterea eforturilor reale şi a realizărilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie va

îmbunătăţi percepţia opiniei publice cu privire la modul în care această instituţie luptă

contra marii corupţii şi a celei medii. Percepţia opiniei publice legată de fenomenul

corupţiei este influenţată de experienţele personale şi de cazurile prezentate de mass-

media.

Există, însă, o contradicţie intre percepţia opiniei publice şi criminalitatea reală.

„Corupţia reală”, desemnând totalitatea infracţiunilor de acest gen, diferă de

„corupţia aparentă”, care se referă la infracţiunile descoperite, şi de cea numită de

criminologi „legală”, care indică totalitatea infracţiunilor pentru care s-au pronunţat

hotărâri definitive de condamnare.

Diferenţa dintre criminalitatea reală şi cea aparentă indică cifra neagră a

criminalităţii. Cifra neagră a corupţiei este greu de cuantificat.

Opinia publică are informaţii cu privire la ceea ce denumim corupţie aparentă (şi

numai o infimă parte din ceea ce se înscrie în cifra neagră o corupţiei).

Pentru a asigura o monitorizare eficientă a fenomenului corupţiei, la nivelul

întregii ţări, trebuie realizată o abordare complexă şi multifactorială a acesteia, antrenând

toate structurile cu atribuţii în prevenirea şi combaterea corupţiei, întrucât respectarea

legii nu va putea fi impusă numai de structurile judiciare.

Prin intermediul relatărilor T.V. sau a articolelor de ziar, în care erau prezentate

informaţii cu privire la existenţa şi cursul unor cauze penale de răsunet prin persoanele

implicate şi consecinţele avute, cetăţenii au sesizat eforturile Direcţiei Naţionale

Anticorupţie de a aduce la cunoştinţa opiniei publice cauzele, mecanismele şi

consecinţele corupţiei.

Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007(S.N.A.) stabileşte la punctul B

Domenii prioritare şi obiective, la cel de-al treilea obiectiv: campanii de informare şi

măsuri educative. Obiectivul vizează tocmai creşterea gradului de înţelegere a

mecanismului corupţiei şi stimularea unei atitudini civice anticorupţie atât a cetăţenilor

Page 90: DIZERTATIe Florin Diaconu

90

adulţi cât şi a tinerilor. Se apreciază că, implementarea standardelor de performanţă şi

integritate a administraţiei publice nu este posibilă decât cu ajutorul unui cetăţean

competent din punct de vedere civic, conştient de drepturile şi îndatoririle sale, precum şi

de modalităţile practice de a le realiza. În acest sens, recomandarea Auditului

independent asupra S.N.A. este tocmai derularea unor campanii de informare, în care să

fie implicate organizaţiile neguvernamentale. Sunt necesare campanii de conştientizare

privind efectele devastatoare ale corupţiei la scară largă, cunoaşterea codurilor de

conduită ale funcţionarilor publici, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor,

precum şi organizarea în scoli a cursurilor de educaţie civică anticorupţie.

Page 91: DIZERTATIe Florin Diaconu

91

Concluzii şi perspective

Fenomenul corupţiei caracterizează în special societăţile în tranziţie, care sunt mai

vulnerabile şi care trec printr-o stare de anomie, nefiind propriu numai societăţii

româneşti.

Corupţia are un impact direct asupra dezvoltării economice şi sociale şi distruge

beneficiile economiei de piaţă liberă.

Regulile economiei de piaţă sunt distorsionate, iar societăţile comerciale „licitează

pe comision”, pentru a obţine un contract economic profitabil.

Corupţia presupune un acord ilicit, care are la bază un proces de negociere

infracţională, pentru realizarea unor interese de natură economică în beneficiul părţilor,

din care una are calitate de funcţionar public.

Activitatea infracţională se desfăşoară, în general, în condiţii de clandestinitate şi

confidenţialitate.

Capacitatea organismelor statului, cu atribuţii în prevenirea şi combaterea acestui

fenomen, este diminuată, sub aspectul posibilităţii de a intra în posesia unor informaţii cu

valoare operativă, în timp util, de caracterul ascuns, insidios al negocierii infracţionale.

Pentru a asigura un cadru eficient de monitorizare operativă a zonelor şi

sectoarelor cu potenţial criminogen în materia corupţiei, trebuie pornit de la identificarea

surselor de informaţii şi verificarea cu atenţie a veridicităţii acestora, pentru declanşarea

investigaţiei penale.

Trecerea la economia de piaţă şi descătuşarea iniţiativei private, pe fondul unei

aparat birocratic învechit, au făcut ca fenomenul corupţiei să prolifereze într-o

multitudine de noi domenii, cum sunt, spre exemplu, cele financiar-bancare, vamale,

comerciale, al privatizării agenţilor economici cu capital de stat, etc.

De asemenea, corupţia din Poliţie, Justiţie, Aparatul de Control al Statului a pus

sub semnul întrebării capacitatea unor instituţii publice de a participa în mod efectiv la

lupta împotriva marii corupţii.

Page 92: DIZERTATIe Florin Diaconu

92

Relaţiile existente dintre criminalitatea organizată şi corupţie explică legătura

puternică între infracţiunile scop şi infracţiunile mijloc.

Astfel, de cele mai multe ori, structurile criminalităţii organizate utilizează

corupţia ca un mijloc de asigurare a protecţiei activităţilor ilicite.

Ascunderea sumelor de bani, provenite din actele de corupţie, se face prin

ingenioase inginerii financiare, prin spălarea banilor proveniţi din actele şi faptele de

corupţie.

Analizând fenomenul corupţiei, prin prisma numărului de persoane condamnate

pentru astfel de infracţiuni, se constată, în mod paradoxal, că, deşi numărul de

condamnaţi a fost relativ mic, corupţia a luat amploare şi a pătruns cu uşurinţă în tot mai

multe sectoare de activitate, fapt ce denotă incapacitatea organelor statului de a identifica

la timp faptele de corupţie şi de a interveni, prin intermediul actului de justiţie, pentru

contracararea acestora.

Autodenunţul, ca formă de sesizare a organelor judiciare, apare din ce în ce mai

rar şi, întotdeauna, în spatele acestuia stă un interes al autodenunţătorului, în cele mai

multe cazuri determinat de faptul că funcţionarul public nu şi-a îndeplinit obligaţia ilicită

asumată.

Dinamica luptei anticorupţie77 trebuie să vizeze componenta acţională, operativă,

şi nu numai aspectele de ordin teoretic, de evaluare.

Corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului,

a echităţii sociale şi a justiţiei, erodând principiile unei administraţii eficiente, subminând

economia de piaţă şi punând în pericol stabilitatea instituţiilor statului.

Societatea românească este atinsă grav de acest flagel, care merge mână în mână

cu birocraţia şi goana nebunească după avere şi putere, obţinute pe orice căi şi prin orice

mijloace, şi care afectează grav funcţionarea democratică a statului, lovind în instituţiile

sale şi, în cele din urmă, în populaţie şi în omul cinstit.

77 Stapenhurst, R. – Op. cit.; Allan, R. – Op. cit.; Drăghici, C. – Op. cit.; Diaconescu, H. – Op. cit.; Safta,

D.I. – Op. cit.; Dobrinoiu, V. – Op. cit.; Lupaşcu, D. – Op. cit.

Page 93: DIZERTATIe Florin Diaconu

93

Aria tot mai largă, complexitatea şi continua diversificare a formelor de

manifestare a acestui fenomen, împreună cu tendinţele de globalizare, impun abordarea

ştiinţifică şi sistematică a cauzelor, a surselor criminogene şi a efectelor criminalităţii.

Manifestarea necontrolată a corupţiei sufocă dezvoltarea economică (prin

periclitarea dezvoltării şi funcţionării corecte a pieţei), putând submina chiar legitimitatea

politică.

A devenit, astfel, din ce în ce mai dificil pentru administraţie, să rezolve

problemele curente, sociale sau economice, prin normele existente.

Fenomenul corupţiei este cvasiinstituţionalizat, astfel încât acesta nu se poate

combate luptând pur şi simplu împotriva lui, oricâte instituţii noi s-ar înfiinţa.

Premisa de la care trebuie să se plece, în stoparea şi diminuarea faptelor de

corupţie, constă în obţinerea unei stabilităţi economice, consolidarea unei economii

funcţionale de piaţă şi democratizarea întregii vieţi sociale.

Una dintre principalele cauze ale prezenţei şi perpetuării corupţiei, mai ales în

justiţie, este lipsa unui cadru legislativ, coerent şi stabil, magistraţii fiind confruntaţi cu

un volum foarte mare de cauze, în care sunt incidente prevederile mai multor legi,

conţinând dispoziţii confuze şi chiar contradictorii, neclare şi fără rigoare juridică.

Deşi asistăm la o tendinţă evidentă de descentralizare, pe termen mediu, se

observă însă şi presiuni de concentrare şi centralizare a deciziei, care încalcă principiul

separaţiei între cei care stabilesc regulile de joc şi cei care îl practică, iar acest lucru se

întâmplă în cadrul aceleiaşi puteri în stat.

Unele ministere au devenit veritabili agenţi economici sau adevărate companii

naţionale. în subordinea, coordonarea şi sub autoritatea acestora au fost trecute liste

întregi de societăţi comerciale, companii naţionale, regii autonome, agenţii etc, cu

finanţare încrucişată, de la buget şi extrabugetară. Aceste ministere patronează achiziţii,

importuri, distribuţie, producţie şi servicii, pe baza unor comenzi de stat.

Cauza principală a corupţiei în România este de ordin moral. Ea nu rezidă doar în

nivelul de trai scăzut.

Page 94: DIZERTATIe Florin Diaconu

94

Marea corupţie, ca principal factor de risc pentru securitatea naţională, este un

serios semnal de alarmă.

Un sector cu potenţial criminogen este cel bugetar, în special în domeniul

utilizării fondurilor şi alocaţiilor bugetare, unde se pot efectua achiziţii publice de

produse, lucrări şi servicii la preţuri şi tarife mult superioare faţă de valoarea de piaţă, sau

se pot direcţiona preferenţial achiziţiile publice către societăţi comerciale ai căror

ordonatori de credite sau organizatori de licitaţii sunt interesaţi, în mod direct sau indirect.

Pe de altă parte, combaterea fenomenului social al corupţiei este indisolubil legată

de prevenirea acestuia.

O strategie eficientă împotriva corupţiei are la bază prioritatea activităţilor de

prevenire faţă de cele de reprimare, deoarece acestea din urmă presupun o contaminare

preexistentă a mediului social, precum şi acţiuni complexe şi îndelungate, cu costuri mari

şi rezultate graduale.

Astfel, corupţia a fost şi poate fi limitată, în continuare, mai ales prin măsuri cu

caracter social, economic şi politic. De asemenea, măsuri pentru consolidarea economiei

de piaţă funcţionale, asigurarea stabilităţii instituţiilor publice, adoptarea unei legislaţii

coerente şi complete pot contribui la consolidarea stării de legalitate.

Am putea exemplifica prin situaţia notarilor publici din România, domeniu în care,

chiar de la început, statutul a fost acela al unei funcţii autonome, iar activitatea a fost

organizată în cadrul birourilor notarilor publici. Din această cauză, de la înfiinţarea sa şi

până în prezent, Direcţia Naţională Anticorupţie nu a dispus trimiterea în judecată a

vreunui notar public.

Conform legislaţiei specifice, Direcţia Naţională Anticorupţie are atribuţii privind

efectuarea de studii referitoare la cauzele care generează şi condiţiile care favorizează

corupţia, fără a avea, însă, la dispoziţie instrumentele legale specializate în acest scop. De

aceea, în perioada următoare, în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se urmăreşte

înfiinţarea unui compartiment pentru prevenirea corupţiei, care să dispună de personalul

necesar (specialişti în criminologie şi sociologie) şi care, pe baza datelor criminologice

rezultate din activitatea de urmărire penală, să prezinte, conform legii, propuneri concrete

Page 95: DIZERTATIe Florin Diaconu

95

în vederea eliminării cauzelor care generează şi a condiţiilor care favorizează corupţia,

precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniu.

Fenomenul corupţiei este universal şi nu este propriu numai societăţii româneşti.

El caracterizează în mod special societăţile în tranziţie, care sunt mai vulnerabile.

Corupţia din aparatul de stat creează dificultăţi capacităţii instituţiilor de a

participa efectiv la lupta împotriva corupţiei.

Evaluând statistic starea infracţională ce ţine de domeniul corupţiei constatăm, în

mod paradoxal, că deşi numărul de condamnaţi este relativ mic, fenomenul corupţiei ia

amploare şi pătrunde cu uşurinţă în tot mai multe sectoare sociale.

Pentru a monitoriza eficient corupţia la nivelul întregii ţări trebuie să realizăm o

abordare multifactoriaiă, cuprinzând pentru aceasta capacitatea şi competenţele tuturor

structurilor de stat cu atribuţii în domeniu.

Sectoarele cele mai grav afectate de fenomenul corupţiei, aşa cum rezultă din

baza de date a structurilor anticorupţie sunt: Administraţia Publică, Direcţia Generală a

Vămilor, Grada Financiară, mediul de afaceri, poliţia, autoritatea judecătorească.78

Din această cauză cooperarea între Direcţia Naţională Anticorupţie şi unele din

structurile menţionate nu este operaţional. Cu toate acestea, Direcţia Naţională

Anticorupţie a decis să iniţieze într-o perspectivă apropiată ample operaţiuni anticorupţie,

bine fundamentate şi care să implice participarea tuturor instituţiilor statului cu atribuţii

în prevenirea şi combaterea acestui fenomen.

O direcţie importantă a activităţii procurorilor din structurile anticorupţie o va

constitui, ca şi până în prezent, luarea, în toate cauzele penale aflate în lucru, a măsurilor

asigurătorii, în vederea recuperării prejudiciilor cauzate sau confiscării bunurilor şi

valorilor rezultate în urma comiterii de infracţiuni.

Activitatea de cooperare internaţională se va axa în continuare pe pregătirea şi

derularea unor programe de asistenţă tehnică internaţională, organizarea unor întâlniri cu

oficialităţi străine, deplasarea în străinătate a unor procurori din structurile anticorupţie,

78 www.guv.ro; Raport monitorizare mai 2007

Page 96: DIZERTATIe Florin Diaconu

96

cât şi desfăşurarea unor activităţi, impuse de pregătirea României pentru integrarea

europeană.

Pentru temperarea corupţiei, care poate afecta chiar siguranţa naţională a

României, trebuie să se asigure în primul rând o stabilitate economică, să se consolideze

o economie funcţională de piaţă, să se realizeze integral Planul naţional de luptă

împotriva corupţiei, să se democratizeze întreaga viaţă socială.

Putem afirma cu certitudine că deşi corupţia este în acest moment un fenomen

organizat, specializat şi profesionalizat, statul a creat instrumentele necesare pentru o

acţiune fermă, de prevenire şi combatere a acestor fapte.

Evaluarea dinamicii fenomenului infracţional în materia corupţiei constata că,

modul de operare, metodele şi mijloacele de autoprotecţie pe care funcţionarii publici

coruptibili le utilizează pentru a-şi continua nestingheriţi activitatea de obţinere de

venituri ilicite, se schimbă de la o zi la alta în funcţie de metodele de investigare utilizate

de anchetatorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Acest aspect relevă dificultatea

sarcinilor care revin D.N.A., şi evidenţiază totodată faptul că în general în România

corupţia a devenit un fenomen aproape sistemic, în care sunt implicaţi indivizi cu legături

strânse de complicitate, tăinuire şi acoperire reciprocă, în scopul satisfacerii unor interese

materiale.

Pentru a aborda o strategie optimă, tactici şi tehnici moderne de monitorizare şi

investigare a cauzelor de corupţie, Direcţia Naţională Anticorupţie are în vedere crearea

şi perfecţionarea într-o perioadă cat mai scurtă de timp a infrastructurii investigative

proprii, constând în:

Dezvoltarea bazei de date organizată pe criterii de selecţie operativă a datelor şi

informaţiilor înglobate în sistem;

Accesul rapid la datele stocate în evidenţele Registrului Comerţului; Evidenţa

informatizată a persoanei; Administraţia financiară; Direcţia Generală a Vămilor, Poliţia

de Frontieră;

Stabilirea unor proceduri de verificare rapidă în. condiţiile legii a datelor şi

informaţiilor protejate de secretul bancar;

Page 97: DIZERTATIe Florin Diaconu

97

Constituirea unui sistem de evidenţă M.Op. (modul de operare) - bazat pe

informaţii certificate, care relevă modul de operare, întinderea reţelelor infracţionale, a

legăturilor dintre membrii acestora precum şi persoanele de sprijin care le pot oferi

protecţie prin presiuni sau intervenţii asupra organelor judiciare;

Determinarea rapidă a sistemului folosit pentru reciclarea banilor proveniţi din

acte şi fapte de corupţie şi a bunurilor achiziţionate cu aceşti bani.

Cum în legislaţia românească nu există o definire a noţiunii de corupţie şi nici o

reglementare de sine stătătoare a infracţiunilor de corupţie se impune o reglementare

distinctă a faptelor de corupţie, cu instituirea unor măsuri adecvate de prevenire şi

combatere a tuturor faptelor ce se pot circumscrie noţiunii de corupţie.

În concluzie, pentru a-şi atinge scopurile, ofensiva împotriva corupţiei trebuie să

se desfăşoare concomitent în mai multe planuri. În primul rând ea implică depistarea şi

cercetarea faptelor de corupţie care constituie infracţiuni precum şi a faptelor care fără a

fi o infracţiune de corupţie, constituie fapte penale ce pot constitui premise ale corupţiei

sau pot ascunde fapte de corupţie - respectiv exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de

serviciu sau implicarea interesului personal în exerciţiul funcţiei. Simultan, prin mijloace

de ordin administrativ, normativ, disciplinar, trebuie asigurat un cadru care să reducă

oportunităţile de săvârşire a unor fapte de corupţie cu caracter penal sau nepenal. Dacă

prima cauză a corupţiei o reprezintă carenţele cadrului instituţional şi normativ, a doua

cauză - cu un caracter dinamic, o constituie implicarea interesului personal şi exercitarea

abuzivă a atribuţiilor de către funcţionarii publici. Măsurile de ordin preventiv acţionează

asupra ambelor laturi a surse corupţiei, pe când justiţia, sancţionează persoana care a

săvârşit o infracţiune de corupţie. Cheia luptei anticorupţie este deci îmbinarea măsurilor

preventive cu cele represiv penale, căci represiunea fără prevenţie nu are finalitate iar

prevenţia fără represiune rămâne fără eficienţă.

Investigarea corupţiei, în mod ştiinţific trebuie sa urmărească stabilirea

complexului criminogen care alimentează creşterea fenomenului, a factorilor de risc şi

Page 98: DIZERTATIe Florin Diaconu

98

oportunităţilor care determină şi favorizează săvârşirea acestor infracţiuni şi evidenţierea

soluţiilor de control:

- identificarea punctelor de vulnerabilitate în domeniile esenţiale ale vieţii

economice şi sociale;

- evaluarea instrumentelor legale actuale, de prevenire a eficienţei şi

adaptabilităţii lor;

- evaluarea periodică a dimensiunii şi complexităţii fenomenului corupţiei, prin

integrarea corelată, a datelor statistice, a anchetelor de victimizare şi sondajelor de

percepţie.

Apreciem ca esenţială şi indispensabilă utilizarea unei viziuni ştiinţifice coerente

care să orienteze măsurile de control a corupţiei, atât de natură preventivă cât şi cele

represive. Astfel se pot nu numai alege cele mai adecvate instrumente preventive, dar

eficienţa acţiunii lor poate fi verificată cu o anume precizie.

Articularea aspectului represiv şi a celui preventiv, indiferent de forma şi nivelul

social de manifestare a corupţiei, credem că este singura posibilitate de a introduce bazele

unui control adecvat al acestui fenomen.

Page 99: DIZERTATIe Florin Diaconu

99

BIBLIOGRAFIE

- Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, 1821-1999, voi. 3, Cele

trei dictaturi, RAO, 2002

- A. Pavelescu,, Magistratura împotriva statului de drept, Editura Ziua, Bucureşti, 2003

- Academia Romana – Insitutul de cercetarii juridice , Explicatii teoretice ale Codului de

procedura penala romana – partea speciala, Editura ALL BECK, 2003

- Allan, P., Empirical Knowledge on Strategies for Coruption Control, Amsterdam, 1992

- Boroi Alexandru, Grorunescu Mirela, Popescu Mihaela, Dictionar de drept penal,

Editura ALL BECK, 2004

- Corneliu Cosmin, Tranziţia la vecini. Noua elita conducătoare din Europa de Est.

Capitalism de sus în jos, în „Lumea magazin" nr. 10/2003

- Cr. Troncotă, Duplicitarii - o istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale

regimului comunist din România, Editura Elion, Bucureşti, 2003

- Carjan Lazar, Criminalistica, Editura Phobos, 2005

- Cristian Tudor Popescu, Românii, mizeria şi moartea, în „Adevărul" din 15 martie 2004

- Diaconescu Horia, Infractiunile de coruptie si cele asimilate sau in legatura cu acestea,

Editura ALL BECK, 2005

- Draghici Constantin, Metode si tehnici moderne de cercetare si identificare

criminalistica, Editura Lumina Lex, 2006

- Ezra Suleiman, Henri Mendras, Recrutarea elitelor în Europa

- Emil Dinga, Cauzele blocării reformei, „Ziua economică", 10 iulie 2004

- Francis Fukuyama, Marea ruptură. Natura umană şi refacerea ordinii sociale, Gabriel A.

Almond,

- G. Eyal, I. Szelenyi, E. Townsley, Noua elită conducătoare din Europa de Est, Editura

Omega, Bucureşti, 2001

Page 100: DIZERTATIe Florin Diaconu

100

- Hasanov Eldar H, Lupta impotriva infractionalitatii legate de droguri. Aspecte de drept

international si comparat

- Iablocov N.P., Criminalistica, Editura BEK, Moscova, 1996

- Lupascu Dan, Ghid de bune practici in maerie penala, Editura Universul juridic, 2004

- Mrejeru T., Infractiunile de coruptie.Aspecte teoretice si practice, Editura ALL BECK,

2000

- Musil Robert, Mic dictionar de gandire politica liberala, Editura Humanitas, 2004

- Sever Voinescu, Un ambasador de care am avut nevoie, în „Evenimentul zilei" nr.

3788 din 10 iulie Sidney Verba, Cultura civică, Editura Du style, Bucureşti, 19962004

- Safta, Dan Ionel, Infractiunile de coruptie, Editura ALL BECK, 2005

- Sorin Adam Matei, Boierii minţii. Intelectualii români între grupurile de prestigiu şi

piaţa liberă a ideilor, Compania, 2004, p. 179

- Stanciu Emilian, Tratat de criminalistica, Editura Universul juridic, 2004

- Stancu Emilian, Criminalistica, Editura ACTAMI, Bucuresti, 2002

- Stapenhurst Rick Kpundeh, Sahr J., Coruptia si combaterea ei, Casa de editura Irecson,

2003

- Stelzer, E., criminalistica, vol. 1, editura stintiifica germana, berlin, 1997

- suciu camil, criminalistica, editura didactica si pedagogica, bucuresti, 1972

- theodoru grigore, tratat de drept procesual penal, editura hamangiu, bucuresti, 2008

- toader tudorel, drept penal – parte speciala, editura hamangiu, bucuresti, 2008

- Vladimir Paşti, Sociologie politică, Editura Ziua, 2004.

- Volonciu nicolae, tratat de drept procesual penal, editura paidea, bucuresti, 2005

- Hotărârea Guvernului nr. 1065 din 25 octombrie 2001, publicată în Monitorul Oficial

al României, Partea I, nr. 728 din 15 noiembrie 2001

- Directia nationala anticoruptie – buletin documentar – colectiile pentru anii 2003-2006

- Parchetul national anticoruptie – raport privind activitatea desfasurata in anul 2002

- Parchetul anticoruptie – raport privind activitatea activitatea desfasurata in anul 2003

- Parchetul anticoruptie – raport privind activitatea desfasurata in anul 2004

- Parchetul anticoruptie – raport privind activitatea desfasurata in anul 2005

Page 101: DIZERTATIe Florin Diaconu

101

- Parchetul anticoruptie – raport privind activitatea desfasurata in anul 2006

- Revista dreptul, colectiile pentru anii: 2002 – 2007

1. www.pna.ro

2. www.mpublic.ro

3. www.guv.ro

4. www.mie.ro

5. www.clr.ro

6. www.presidency.ro

7. www.mai.gov.ro

8. www.politiaromana.ro