flora montana

Fitodiversitatea habitatelor

montane (2)

Etajele de vegetație și habitatele

lor caracteristice

Lanțul Carpatic și Bazinul Dunării

Distribuția pe verticală a habitatelor majore din Carpați

• După originea lor:

- Habitate naturale sau spontane

- Habitate artificiale sau antropogene

• După natura ecotopului

- Acvatice, terestre sau supraterane și subterane

• După structura și fizionomie

- Habitate arboricole (incl. arbustive) sau forestiere (păduri și tufișuri)

- Habitate ierboase (pajiști și buruienișuri)

Unele habitate preferă soluri profunde (maj. păduri, pajiști), altele soluri superficiale sau scheletice (saxicole) ori mediu acvatic sau mlaștini

Repartizarea și structura spațială a vegetației

• Covorul vegetal este expresia climatului general dominant în anumită zonă (neinfluențate de apă freatică, inundații, de condiții extreme ca sărăcia primară în substanțe nutritive)

• vegetație respectiv comunități de plante zonale

• Influențate de anumite condiții locale (relief, microclimă):

Vegetație extrazonală

• Vegetație intrazonală (suprafețe mici numai în anumite zone / endemice) intrazonală

• Vegetație azonală (determinată de factori extremi de sol și condiții hidrologice / vegetație de luncă

Vegetația zonală nu formează un stadiu final

omogen

• In funcție de tipuri de sol în aceleași condiții climatice putem vorbi de:

• Vegetație zonală de roci calcaroase (rendzine)

• Vegetație zonală pe roci silicioase, soluri lutoase/soluri brune

• Vegetație zonală pe substraturi nisipoase sărace în silicați (soluri brune puternic acide)

Flora ecosistemelor din Carpați

500-2544 m

• Pădurile– Cea mai largă extindere

– Cea mai mare acumulare de biomasă, Producția de biomasă de 3 orimai mare decât la tufărișuri și pajiști

• Caracterizate prin anumită– Consistență a plantelor

– Stratificare: arbori (1/mai multe straturi), arbuști, regenerare, strat ierbos,

– Mușchi, ciuperci, alge, licheni și litiera (frunze căzute) formează patoma

• Conviețuire a diferite bioforme

• Diferite pretenții la lumină (heliofile, sciafile)

• Stratificare subterană: – start superior al solului organic, bacterii ciuperci, rădăcinile plantelor

– sol mineral

Etajele de vegetație

• Vegetația spontană din România ocupă 43% din suprafața țării, din această suprafață

• 47% sunt în regiunile de munte

• 37% în regiunile de dealuri

• 16% în regiunile de câmpie;

Din suprafața pădurilor 61% sunt în regiunile de munte, 29% în cele de dealuri joase și coline și 10% în câmpii și lunci


• Odată cu creșterea altitudinii scade temperatura

și cresc precipitațiile; în funcția acestor factori se

schimbă vegetația, conturându-se etajele de

vegetație; vegetația etajelor se schimbă odată

cu continentalitatea climei în interiorul

continentului european;

• Pentru delimitarea etajelor se folosește o

caracterizare a etajului prin specia forestieră

dominantă;

Etajele de vegetație• zona campestră (0 – 200 m) și colinară/etajul colinar

(200/500 excep. 600m)

• Etajul montan (500/600-1400/1600/1800m cu subetaj montan inferior, mijlociu și superior

• Etajul subalpin (1400m N, 1600/1800 m S - 1950m N , 2250m în sud

• Etajul alpin/golul alpin de la 1950m în Carpații Răsăriteni și începând cu 2250 în Carpații Meridionali

• etajul nival lipsește în Carpați

• In Europa centrală și de Sudest se disting patru etaje forestiere: etajul pădurilor de foioase = nemoral (subetaj:al pădurilor de gorun și de amestec cu gorun, cel al pădurilor de fag și de fag în amestec cu rășinoase), etajul pădurilor de molid sau etajul boreal, etajul subalpin sau al tufărișurilor și rariștilor și etajul alpin cu tufărișuri pitice

Zona campestră și colinară/etajul colinar

• Altitudine: camp.0-200 m, colinar 200-500 except. 600m

• Se caracterizează prin:

- xerofilie, fotofilie, termofilie,

- pp. 400 – 600mm/an,

- temp. 8 – 11°C

Specii lemnoase: Quercus pedunculiflora, Qu. frainetto, Qu. pubescens, Qu. robur, Qu. petraea (mai puțin în campestru), jugastru (Acer campestre), arțar tătăresc (Acer tataricum), tei argintiu (Tilia tomentosa), ulm de câmp (Ulmus minor), carpen (Carpinus betulus), mojdrean (Fraxinus ornus), corn (Cornus mas), păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), dârmoz (Viburnum lantana), scumpia (Cotinus coggygria), migdal pitic (Amygdalus nana), vișinel (Prunus fruticosa), clocotici (Staphylea pinnata) etc.

Specii ierboase: colilie (Stipa pulcherrima, St. tirsa), păiuși (Festuca dif. Specii ex. Festuca sulcata, F. valesiaca, bărboasa (Botriochloa ischaemum), laptele câinelui (Euphorbia cyparissias, helioscopiaș.a.), pelin (Artemisia sp.), mărgica (Melica nutans) etc.

Cerasus fruticosa / vișinel Amygdalus nana / migdal pitic

Zona campestră și colinară/etajul colinar

• Păduri din etajul colinar, inclusiv submontan, resp. montan inferior/păduri de cvercinee

• Altitudini (300) 400 – 600 (800)m

• Gorunete, goruneto - stejărete

• Goruneto-cărpinete

• Făgeto-cărpinete

• Clima rel. blândă: tem p m.a. 7 (7,5) - 8 (8,5)°C, pp. 700-850mm, indicele de ariditate 30 – 40.Păduri cu evidentă stratificare: strat arbori, arbustiv, ierbos, patomă

Etajul montan inferior

Etajul gorunului

Spânzul

(Helleborus

purpurascens)


Etajul gorunului• Soluri brune cu diferite gradecde podzolire,

• Podzolice

• Podzolice argilo-iluviale

• Brune acide

• Specii lemnoase/arbori: gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), gorunul transilvănean sau gorun de stâncă (Quercus polycarpa), carpen (Carpinus betulus), fag (Fagus sylvatica), cireș pădureț (Cerasus avium), măr pădureț (Malus sylvestris), păr pădureț (Pyrus pyraster), teii (Tilia platyphyllos și Tilia cordata), ulm de câmp (Ulmus minor),paltin (Acer pseudoplatanus), jugastru (Acer campestre), frasin (Fraxinus excelsior), scoruș (Sorbus torminalis),

• Specii lemnoase/arbuști: sânger (Cornus sanguinea), clocotiș (Staphylea pinnata), salbă moale (Evonymus europaea), salbă râioasă (Evonymus verrucosa), alun (Corylus avellana), păcducel (Crataegus monogyna), soc (Sambucus nigra), lemn câinesc(Ligustrum vulgare), măcieș (Rosa canina), caprifoiul (Lonicera xylosteum).


Etajul gorunului• Stratul ierbos: aliorul (Euphorbia amygdaloides), mierea

ursului sau pulmănărica (Pulmonaria officinalis), vinarița (Asperula odorata), pochivnicul (Asarum europaeum), breiul (Mercurialis perennis), urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon), horștiul (Luzula luzuloides), golomățul (Dactylis glomerata), obsiga de pădure (Brachypodium sylvaticum),rogozul (Carex digitata, C. sylvatica), vineriță (Ajuga genevensis, Ajuga reptans), lăptuca puturoasă (Aposoeris foetida), sânziana de pădure (Galium schultesii), stelița (Stellaria holostea), moscușorul (Adoxa moschatellina) mărgica (Melica uniflora), scrada (Festuca altissima, Festuca drymeia). In pădurile de amestec gorun-carpen apare primăvara și spânzul (Helleborus purpurascens), măseaua ciutei (Erythronium dens-canis), pupezele (Lathyrus vernus), iar toamna pe alocuri șofrănelul de toamnă (Crocus banaticus).

Erythronium dens canis, măseaua ciuteiCrocus banaticus, brândușa de toamnă


Etajul gorunului

Isopyrum thalictroides, găinușe Hepatica nobilis, trei răi

Etajul gorunului / Poiană de narcise


Etajul gorunului• Pe pante însorite apare la marginea pădurii somnoroasa

(Peucedanum cervaria), Potentilla alba, mărgica mică (Melica picta), rogojelul (Carex caryophyllea), iarba fiarelor (Vincetoxicum hirundinaria), sovârvul (Origanum vulgare). Ele formează și borduri termofile de pădure

• Pe soluri acide se remarcă horștiul (Luzula luzuloides), iarba deasă (Poa nemoralis), ventrilică (Veronica officinalis), drobșorul (Genista pilosa), grozama (Cytisus nigricans/Lembotropis nigricans), uneori afinul (Vaccinium myrtillus), iarba neagră (Calluna vulgaris), păiușurile (Festuca heterophylla, Deschampsia flexuosa)


Etajul gorunuluiPatoma (litieră/frunze căzute, specii de ciuperci, mușchi și licheni):

• Ciuperci: parazolul (Macrolepiota procera), crăițele (Amanita caesarea), specie termofilă, cucii (Amanita rubescens), ciuperca albă (Amanita phalloides, Amanita citrina, Amanita alba) toate trei foarte otrăvitoare, o specie de șampinion (Agaricus macrosporus), hribii sau mănătărcile (Boletus div. specii), bureții lăptoși (Lactarius piperatus, L. subdulcis, L. vellereus), vinecioarele sau oițele (Russula cyanoxantha, Russula lepida), trâmbița piticilor (Craterellus cornucopioides), iar pe cioate și trunchiuri Collybia fuscipes, Coriolus hirsutus, Cortinarius trivialis, limba boului (Fistulina hepatica) etc.

• Licheni tericoli: Peltigera canina, Cladonia fimbriata;

• Licheni corticoli: Pertusaria pertusa, Pertusaria quercina, Partelia caperata, Graphis scripta, Lecanora mutabilis, Evernia prunastri, physcia stellaris, Cetraria glauca, Lecidea paraseta etc.

• Mușchi: Polytrichum commune, Mnium affine, Leucobryum glaucum, Dicranum scoparium și altele.


Etajul montan mijlociu sau etajul pădurilor de fag (Fagus sylvatica)

• de la alt. 500 , 700 m / 1300 (1400m), dar și sub altitudinea de 500 m în etajul gorunului sau etajul montan inferior; acolo găsim făgeto-gorunete, făgeto-cărpinete;

• La limita superioară făgeto-brădete, făgeto - molidișuri, sau fag cu tisă (rar în Carpați)

• T= (5)6°C- 8° (9°)C, precipitații = 700mm-800mm-1000mm

Etajul montan mijlociu sau etajul

pădurilor de fag (Fagus sylvatica)• Făgetele sunt pădurile cu cea mai mare întindere în

fondul forestier al României. Cele mai mlute făgete pure se află în Carpații Orietali, în Carpații Meridionali, dar și în Munții Apuseni.

• Principalele asociații vegetale sunt: – Querco petraeae-Fagetum

– Symphyto cordatae-Fagetum (Festuco drymeiae-Fagetum)

– Luzulo-Fagetum (Descampsio flexuosae-Fagetum)

– Asperulo-Fagetum

– Phyllitidi-Fagetum

– Aremonio-Fagetum

– Carpino-Fagetum

– Epipacteto-Fagetum (Cephalanthero-Fagetum)

Răspândirea fagului (Fagus sylvatica) în Carpaţi

Etajele de vegetație, pădurile de fag

Soluri:

• brune

• Brune podzolite (mai mult sau mai puțin pseudogleizate)

• Podzolice argilo-iluviale

• Brune acide

• Rendzine

• Pseudoredzine

• Litosoluri

arbori:fag (Fagus sylvatica), carpen (Carpinus betulus), paltin (Acer peudoplatanus), teii (Tilia platyphyllos, Tilia cordata), scoruș (Sorbus aucuparia), plop tremurător (Populus tremula), mesteacăn (Betula pendula),brad (Abies alba), molid (Picea abies)

Arbuști: alun, sânger, soc, salcie căprească, lemn câinesc, cununiță (Spiraea ulmifolia), caprifoi (Lonicera xylosteum), tulichina (Daphne mezereum)

Etajele de vegetație, pădurile de fagSpecii ierboase din pădurile de fag:

• Breabăn (Cardamine glanduligera), colțișorul (Cardamine bulbifera), găinușe (Isopyrum thalictroides), vinariță (Asperula odorata), sânziana (Galium schultesii), pulmănărica (Pulmonaria officinalis), mierea ursului (Pulmonaria rubra), pupezele (Lathyrus vernus),toporașii (Viola reichenbachiana), vinarița (Asperula odorata), sânziana de pădure (Galium schultesii), leurda (Allium ursinum), zlăbănogul (Impatiens noli tangere), urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon), spînzul (Helleborus purpurascens), brusturul negru (Symphytum cordatum), trei răii (Hepatica nobilis), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), năpraznicul (Geranium robertianum), aliorul (Euphorbia amygdaloides), păștițele (Anemone nemorosa și Anemone ranunculoides), stelița (Stellaria holostea),lăpușul (Salvia glutinosa),foaia făgetului (Mycelis muralis), scrada (Festuca drymeia), murul (Rubus hirtus), feriga (Athyrium filix femina), trestioara (Calamagrostis arundinacea), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella), horștiul (Luzula luzuloides), afinul (Vaccinium myrtillus), vulturica (Hieracium transsylvanicum), lumănărica (Gentiana asclepiadea), orchideele Cephalanthera rubra, C. damasonium, Epipactis helleborine, E. atrorubens și altele.

Pădure de fag Pulmonaria rubra, mierea ursului

Făget cu brad (la Podragu

Munții Făgărașului)

Tulichină Daphne mezereum

Gentiana asclepiadea, caracteristică

în etajul fagului

Lathrea squamaria

Symphytum cordatum

Păduri de amestec fag-rășinoase

• Cele mai întinse păduri în Carpații Răsăriteni, Meridionali (Munții Bucegi) și Făgăraș

• T= 5-7°C, precipitatii 850-1100mm

Soluri:

• brune acide, brune mezobazice și brune podzolite argilo-iluviale (la altitudini mai mici)

• Brune podzolice, podzoluri humico/feriiluviale (la altitudini mai mari)

• Pe substrate calcaroase soluri rendzinice

• Pe roci vulcanice (soluri andice)

• 700-1100m apar și brădete pure (toponimii), mai ales în Carpații Orientali, Carpații de curbură, Munții Banatului; păduri de paltin de munte


• Pădure stratificată: arbori fag, brad, molid dominante

• Paltin de munte, ulm de munte, frasin (Fraxinus excelsior), carpen, mesteacăn, plop tremurător, scoruș de munte, teiul (Tilia platyphyllos), rar Taxus baccata;

• Arbuști: alun, măceș, tulichina, socul de munte, salcia căprească, cununiță;

• Strat ierbos: ferigile Athyrium filix femina, Matteheucia struthiopteris, Dryopteris carthusiana, Dryopteris robertiana, Phyllitis scolopendrium


• Măcrișul iepurelui, horștiul, trestioara, sânziana

(Galium schultesii), colțișorul (Cardamine

bulbifera), breabăn (Cardamine glanduligera),

urzica moartă galbenă, năpraznicul (Geranium

robertianum), vinariță, scrada (Festuca

altissima), brusturul negru, mierea ursului, murul

(Rubus hirtus), afinul (Vaccinium myrtillus), etc.

• Patoma destul de săracă în specii, ciuperci:

diferite specii de macro/ și micromicete

Habitatul pădurea de molid

Păduri de molid în etajul montan superior

• 1200-1750m, 1800m altitudine

• Ocupă 1,5 mill. ha, fâșie continuă de 200km în Carp. Răsăriteni, 10 km lățime în Carpații meridionali

• Temp. 1-5°C, pp. 900-1200mm

• pH -5,5

• Soluri: podzoluri, soluri brune podzolice și brun acide, rendzine pe calcar, andosoluri pe andezit, hidromorfe turbogleice, gleice, pseudogleice, soluri organice (turboase oligotrofe)

• Specii lemnoase: molid, brad, scoruș de munte, soc de munte, paltin, fag, larița, pin silvestru, Pinus pallasiana

•


• Datorită condiţiilor nefavorabile de lumină stratul ierbos e de regulă slab dezvoltat, sărac în specii şi exemplare, dar un strat de muşchi deobicei bine dezvoltat. Marea majoritate a speciilor sunt plante microterme şi acidofile: afinul (Vaccinium myrtillus), măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella), pristeniorul (Homogyne alpina), părăluţă de munte (Moneses uniflora), degetăruţul (Soldanella hungarica ssp. major), horştiul (Luzula luzuloides, L. sylvatica), tătăişile de munte (Leucanthemum waldsteinii), tilişca (Circaea alpina), vulturica (Hieracium transsilvanicum), clopoţei (Campanula abietina), trestioara (Calamagrostis arundinacea), şteregoaia (Veratrum album), băsacănul (Senecio nemorensis & S. fuchsii), cujda (Doronicum austriacum),


• Specii din stratul ierbos (continuare): brusturul negru (Symphytum cordatum), urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon), năpraznicul (Geranium robertianum), murul (Rubus hirtus), zmeurul (Rubus idaeus), nu-mă-uita (Myosotis sylvatica), splinuţă (Solidago virgaurea), fragii (Fragaria vesca), lumănărica pământului (Gentiana asclepiadea), lăcrămiţa (Maianthemum bifolium), breiul (Mercurialis perennis), dalacul (Paris quadrifolia), aliorul (Euphorbia amygdaloides), ochii şoricelului (Saxifraga cuneifolia), mierea ursului (Pulmonaria rubra), omagii (Aconitum moldavicum, paniculatum, toxicum, tauricum), argintica de pădure (Chrysosplenium alternifolium), meişorul (Milium effusum), iarba deasă (Poa nemoralis), păiuşul (Deschampsia flexuosa), ferigile Athyrium filix-femina, Dryopteris dilatata, Polypodium vulgare, brădişorul (Huperzia selago etc.)

Pădure de molid


• Litiera pădurilor de molid e groasă, deoarece descompunerea acelor de de molid se face greu, în timp îndelungat şi uneori stratul de humus chiar lipseşte. Astfel se explică abundenţa scăzută a talofitelor din patoma şi stratul ierbos. Mai bine reprezentate sunt ciupercile: zbârciogul (Gyromitra esculenta), Zbârciogul (Morchella conica), gălbiorii (Cantharellus cibarius), buretele panterei (Amanita pantherina), Amanita virosa, Amanita spissa, Laccaria laccata, hribii şi mănătărcile (Boletus calopus, B. edulis, B. badius), lăptucile (Lactarius trivialis, L. nitissimus L. rufus), oiţele sau hulubeii (Russula foetans, Russula emetica, Russula lutea), steaua pământului (Geaster fimbriatus, G. pectinatus) etc.


• Lichenii tericoli sunt puţini. Aparţin genurilor: Peltigera, Cladonia, Cetraria, Alectortia, Baeomyces etc. Pe scoarţa molizilor cresc Usnea barbata, U. florida, U. dasypoga, Ramalina farinacea, specii de Parmelia şi Physcia.

• Muşchi tericoli: Dicranum scoparium, Entodon schreiberi, Hyloconium splendens, Rhytidiadelphus triqueter, Ptilium crista-castrensis, Mnium punctatum, Polytrichum sp. Bryum sp. , în unele locuri mai umede şi muşchiul de turbă (Sphagnum sp.).

• In unele locuri pădurile de molid sunt defrişate şi transformate în pajişti folosite pentru păşunat. Astfel a fost coborâtă în unele locuri limita superioară a pădurilor de molid.

Păduri de molid

În Munții Apuseni

pe stânci de calcar

Molid candelabru

Limita superioară a pădurii / arbori sub formă de stindard, influența vânturilor puternice

Limita superioară

a pădurii cu molizi

și zimbru (Pinus

cembra),

Buruienișuri înalte

de talpa ursului

Heracleum palmatum

și Adenostyles

alliariae

Zimbru (Pinus cembra)

Pinus nigra ssp. banatica pe muntele Domogled (Baile Herculane)

Păduri de molid cu pajiști

Coborârea limitei pădurii prin defrișări

Fiecare etaj are pajiști caracteristice dezvoltate după defrișarea pădurilor

Abandonarea pajiștilor duce la redezvoltarea pădurilor de molid (Păltiniș)

prin succesiune

Vegetație de buruienișuri înalte de pe lângă malul apelor

Telekia speciosa plantă caracteristică buruenișurilor înalte de munte

Anemone ranunculoides

Caltha palustris – calcea calului

Mattheucia strutiopterisCurs montan de apă cu

Myricaria germanica pe prundișul râului

Tufărişuri montane

Tufărişuri din etajul montan• Tufărişurile de alun (Corylus avellana) în subetajul montan

inferior

• Tufărişurile de cununiţă sau floarea miresii (Spiraea ulmifolia)

• Tufărişuri montane de liliac comun (Syringa vulgaris)

• Tufărişuri montane de liliac transilvănean (Syringa josikaea)

• Tufărişurile de cetină de negi (Juniperus sabina)

• Tufărişuri de iederă albă (Daphne blagayana)

• Tufărişuri de strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi)

• Tufărişuri de zălog (Salix bicolor)

• Tufărişuri de cătină mică Myricaria germanica pe prundiş de râu

Tufărişuri în subetajul montan superior.

• Tufărişuri de soc roşu şi salcie căprească

Tufărișuri montane de ienupăr

Tufăriş de liliac sălbatic

(Syringa vulgaris)

în sudvestul Carpaţilor :

Defileul Dunării şi văile din jur

Etajul subalpin și alpin

Jnepenișuri

Tufarișuri de smirdar Rhododendron myrtifolium

Tufărișuri cu brădișor

Brukenthalia spiculifolia

flora montana

Documents