Sub aspectul vegetatiei, Masivul Cozia reprezintă un unicat al Carpaţilor Meridionali, în sensul că pe un spaţiu restrîns, oarecum izolat, se întîlnesc numeroase specii de plante, unele dintre ele specifice numai acestui teritoriu (specii endemice). Vegetaţia dominantă a Coziei o constituie pădurile, care acoperă circa 80% din suprafaţa masivului. Acestea, cu o mare varietate de specii, urmează o etajare aproape normală, după cum se poate observa în ascensiunile de pe versanţii nordici, dar cu unele modificări pe cei sudici, datorate intensificării maselor de aer mai cald.

Pădurile de gorun (Quercus petraea) în amestec cu fagul (Fagus silvatica) formează un brîu aproape continuu pe versanţii sudici şi sud-vestici ai Coziei (Lotrişor, Turnu, Armăsaru, Păuşa), urcînd însă pe abrupturile Bulzului şi Foarfecii pînă la 1350 m; aici, în Cozia, întîlnim astfel cea mai înaltă limită a gorunului de pe teritoriul ţării noastre.

GORUN

FAG

Ca urmare a climatului de adăpost şi a influenţelor maselor de aer meridionale, mai calde, tot pe traseele de pe versanţii sudici şi sud-vestici vom observa numeroase specii termofile ca teiul (Tilia tomentosa) - foarte răspîndit pe versantul stîng al Oltului şi în bazinul văii Turnu (pădurea Roşia), mojdreanul (Fraximis ornus), scumpia (Cotinus coggygria), frăsinelul (Dietamnus albus) etc. Un loc deosebit îl ocupă plantaţiile de nuc (Juglans regia), care tot datorită climei mai blînde vegetează pînă la înălţimi de 800 m, aşa cum se poate observa în jurul Stînişoarei. Pădurile de fag în amestec cu molidul (Picea excelsa) şi bradul (Abies alba) ocupă în general suprafeţele cele mai mari, avînd o extindero deosebită pe versanţii estici, nordici şi nord-vestici ai Coziei. Ele se dezvoltă la altitudini de 800-1200 m, dar coboară spre valea Oltului pînă la 300-400 m. Pădurile de molid, cu puţine exemplare de brad, se întind de la 1200 m în sus, fiind în general slab reprezentate în Masivul Cozia, O frumoasă pădure de acest fel se află totuşi în înşeuarea Bulzului de unde coboară pe Muchia Vlădesei pînă spre Colţul lui Damaschin, înspre est se continuă cu mici întreruperi pînă pe vîrful Cozia, devenind mai viguroasă pe versanţii nordici dintre vîrfurile Rotunda şi Omul.

TEI

NUC

TEI

MOLID BRAD

În partea înaltă a Coziei, dar şi pe muchiile mai joase, unde predomină abrupturile şi stîncăriile (circa 8% din suprafaţa Coziei), vegetaţia lemnoasă devine mult mai variată, mai interesantă şi mai frumoasă. Aici, printre pîlcurile de molid apar numeroase exemplare de anin de munte (Alnus viridis), mesteacăn (Betula pendula ssp. Coziae), pin (Pinus silvestris), care, agăţate de abrupturi, brîne şi poliţe dau, prin varietatea lor coloristică, mai ales în timpul toamnei, o frumuseţe deosebită peisajului. Pe pereţii abrupţi ai Bulzului, Durducului şi Foarfecii întîlnim eleganta şi frumoasa floare de colţ (Leontopodium alpinum), simbolul de totdeauna al drumeţilor montani. Păşunile şi fîneţele, care nu au o extindere prea mare în masivul Cozia (doar 8% din suprafaţă), apar sub forma unor mici poieni în interiorul pădurilor de fag şi molid, ele rezultînd în urma defrişării acestora.

MESTEACAN

ARIN DE MUNTE

PIN

Mici poieniţe şi terenuri acoperite cu iarbă se mai întîlnesc pe brînele abrupturilor şi între stîncăriile Bulzului şi Foarfecii. Dar şi acestea sînt de multe ori acoperite cu mesteceni şi sălcii pitice (Salix reticulata) sau cu tufe de ienupăr (Juniperus sabina), măces (Rosa villosa), afin (Vaccinium myrtillus), coacăz (Brukenthalia spiculifolia).

De primăvara pînă toamna tîrziu poienile Coziei sînt frumos împodobite cu flori multicolore: branduşa de munte (Crocus heuffelianus), sînsîneii de munte (Pulsatilla alba), ochiul găinii (Primulla minor), stanjeneii de munte (Iris ruthenica, Iris dacica), garofiţa (Dianthus spiculifolius), ciuboţica cucului (Primula veris), rotoţelele Coziei (Achillea coziana), pesma (Centaurea stoebe), degetăruţul (Soldanella montana), ciucuşoară (Alyssum murale), toporaş multicolor (Viola tricolor), usturoi sălbatic (Allium ochroleuca), cimbrişor (Thymus vulgaris ) etc.

SALCIE PITICA

IENUPAR

MACES

BRANDUSE STANJENEI

OCHIUL GAINII

CIUBOTICA CUCULUI DEGETARUT

GAROFITA – BARBA UNGURULUI

Sub aspect floristic, masivul Cozia prezintă de asemenea unele particularităţi ecologice determinate de microclimatul şi expoziţia versantilor, de condiţiile de solificare, de influenţa maselor de aer nordice sau sudice, care au permis: existenţa pe un spaţiu restrîns a unui mare număr de specii, aproape 800, ceea ce reprezintă 1/5 din speciile care cresc pe teritoriul ţării noastre; întrepătrunderea la altitudini relativ joase (350-1600 m) a elementelor alpine şi subalpine (20 specii) cu cele termofile (17 specii); prezenţa unui mare număr de specii endemice.

Bogăţia floristică a Masivului Cozia rezultă şi din faptul că din totalul speciilor semnalate 86% provin din regiunea central-europeană, 0,3% din cea caucaziană, 5,2% sînt specii alpine şi subalpine LANA CAPRELOR

(lîna caprelor - Cerastium alpinum ssp. lanatum, firuţa - Poa pratensis, saxifraga - Saxifraga pedomontana ssp. cymosa, S. stellaris, aninul de munte - Alnus viridis, floarea de colţ - Leontopodium dipinum, afinul - Vaccinium myrtillus etc.), 2,4% sînt termofile - frecvente pe versanţii sud-vestici şi sudici pînă la 1 000 m altitudine (teiul, nucul, mojdreanul, scumpia, rotoţelele Coziei, ciucuşoara, pesma etc.), 5,1% sînt endemice pentru ţara noastră, din care 2,3% sînt specii endemice Coziei: mesteacănul de Cozia, trandafirul de Cozia (Rosa villosa ssp. Coziae), măceşul argesan (Rosa argeşana), rotoţelele Coziei, pesma. Măceşul sau trandafirul sălbatic de Cozia acoperă în tufe dese versanţii abrupţi ai Scorţarului, printre care se strecoară ca o alee poteca.

Dintre plantele ocrotite amintim: floarea de colţ, iedera albă (Daphne blagayana), laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris) şi bărbuşoara (Erysimvin comatum).

FIRUTA

SAXIFRAGA

FLOAREA DE COLTI

AFINUL

ROTOTELELE COZIEI

IEDERA ALBA

LALEAUA PESTRITA

Aceste curiozităţi floristice rar întîlnite pe teritoriul ţării noastre capătă o semnificaţie ştiinţifică deosebită, motivînd măsurile de ocrotire impuse, precum şi instituirea unei rezervaţii stiinţifice complexe în partea centrală înaltă a Coziei, pe o suprafaţă de peste 5500 ha.