Particularitati biogeografice ale orizontului local

Judetul Bacau cu studiu de caz pe particularitati Gioseni( comuna natala), Lacul Bacau, Lacul Galbeni, Lacul Racaciuni, Lacul lilieci, Lacul Beresti, “colectia” de parcuri dendrologice Bacau.

1.Comuna Gioseni este situata in partea estica a Romaniei, in zona centrala a Moldovei, pe malul stang al raului Siret, in judetul Bacau, la aproximativ 20 de km. Departare, spre sud-est de municipiul Bacau. Se inscrie in zona de vegetatie de silvostepa si paduri de foioase.

Particularitatile biogeografice ale comunei Gioseni sunt influentate atat de factorii naturali (de localizarea geografica si treapta de relief in care se inscrie acesta localitate,de geologie si de pedgrafie de clima si influentele climatice ale zonei de apartenenta, de sistemul hidrografic din care face parte etc.) cat si de cei antropici (istoricul asezarilor, nivelul de antropizare a peisajului etc)

Este situata la 26°59’ longitudine estica si 46°25’ latitudine nordica. Din punct de vedere geografic localitatea se alfa situata in regiunea sesului format de cursul raului Siret si afluentii pe care ii primeste, pe o terasa inferioara de malul stang al raului si pe costisele din zona (dealurile Rancea si Clopotei). Intre limitele tresate de satele vecine comuna are o suprefata de 34 km patrati.

Conditiile natureale din preimetrul comunei Gioseni sunt cele caracteristice Culuarului Siretului, cu particlaritati determinate de asezarea geografica intr’o zona de dealuri, de campii joase (subsidente) si lunci.

Geostructural teritoriul apartine unei unitati de platforma. Din punct de vedere geologic, pe fundamentul cristalin al platformei moldovenesti,

caracteristic teritoriului comunei Gioseni, se alfa sedimente mezozoice (predominant calcaroase), eocene (mano-calcaroase), peste care urmeaza intreaga succesiune neogena intanita in sectorul extern al avanfosei. (Depresiune alungită a scoarței terestre, situată între un lanț muntos cutat și o platformă) Depozite cuaternare sunt reprezentate prin aluviuni si formatiuni leosoide.

Comuna Gioseni se inscrie intr-un culoar larg, depresionar, urmarind valea Siretului pe un caracter asimetric, evident influentat de regimul tectonic diferit al celor doua mari unitati geostructurale de orgen si de platforma pe care siretul le desparte. Culuarul corespunde teraselor inferioare ale raului Siret, care sunt marginite catre est de versanti abrupti, fara terase, apartinand colinelor Tutovei (din cadrul Podisului Moldovei) iar catre vest este marrginiti de valea Siretului, respectiv lunca acestuia, apartinand Culuarului Siretului. Zona colinelor si a platourilor inalte situate in jumatatea estica a teritoriului sunt in majoritate impadurite.

Solurile au si ele o influenta atat asupre vegetatie cat si a faunei. Solurile acestui orizont sunt aliviale si protosoluri aluviale, precum si soluri argiluviale brune podzolite. Prin urmare sunt soluri ce au fost puse in valoare aici practicandu’se o agricultura intensiva, vegetatia initiala fiind inlocuita cu culturi de vita de vie si pomi fructiferi pe versantii insoriti iar in lunca de culturi cerealiere si fanete. Odata cu vegetatia au disparut treptat sau se afla pe cale de disparitie dein aceasta localitate specii de animale specifice stepei si silvostepei.

“Terenul apartine asadar dealurilor sau colinelor podisului Moldovei dintre Siret si Prut. A caror inaltime este destul de insemnata, pana la 410 metri si care prezinta uneori fante destul de repezi. Intreaga regiune apartine grupului miocenului inferior, formatiune in general salifera, constituita din sisturi manoase si argiloase, gresii argiloase, in general moi, cu putine straturi de gips si pe unele locuri conglomerate marunte verzi. Solul este argilo-nisipos destul de profund, fertil si bogat in humus pe vai si chiar pe pante pana la oarecare inaltimi, in Est este nisipo-argilos, prezentand la o mica adancime prund si piatra calcaroasa, care pe unele locuri se iveste chiar la suprafata. Solul se poate considera in general ca de’a doua calitate, propice pentru (fagagus sylvatica), stejar , tei, gorun etc dar si pentru cultri agricole si cresterea animalelor. Principalele specii determinate de aceasta varietate a solurilor sunt: padurile deconifere si foiase, pasunile si fanetele, fructele de padure si arbusti: fragi (Fragaria Vesca, denumire populară agrange, buruiană de fragi, căpşuni de pădure, fragi de pădure, frăguţă sălbatică), zmeura( Rubus idaeus), afine (Vaccinium myrtillus), mure (Rubus fructicosus), porumbar (Prunus spinosd), paducel (Crataegus oxycantha), macesul (Rosa canina), ciuperci; specii de flori: ghiocelul salbatic, viorelele, toporasi, plante: urzici(urtica dioica) etc.

Clima este temperat continentala cu nunate determinate de integrarea comunei Gioseni intr’un sector de provincie climatica cu influenta de ariditate, intr-o regiune climatica de dealuri si podisuri joase, intr-un domeniu topoclimatic de padure si pajisti deluroase si intr-un principal topoclimat de vale(lunca) si campii aluviale. Temperatura medie a aerului se incadreaza intre 6° 10° C cu un minim mediu in luna ianuarie(-3°-6°C) si un maxim in luna iulie (20° 23°C), in

timp ce pe suprafata solului este de 8° C, cu un minim de -4° si un maxim de 25°. Amplitudinea termica medie anuala a aerului este ridicata (24°C 26°C) in timp ce pe suprafata solului este de 24°C. Prin urmare sunt caracteristice plantele euriteme pinul(pinus) , troscotelul(Polygonum aviculare), macrisul (Oxalis acetosella) si micromezotermele. Adaptarile plantelor la variatiile de temperatura se manifesta fie prin pierderea frunzelor in sezonul rece fie secretarea unor pigmenti diferiti in functie de variatia de temperatura: vara pigmentii sunt mai deschisi, iarna sunt mai inchisi). In regnul animal caracteristice sunt speciile poikinoterme (variaza in functie de temperaturi pesti, reptilele, amfibieni. De asemenea sunt prezenti si reprezentanti din categoria homeoterme cu mijloace de autoreglare termica mai ales din clasa aves (ciocanitoarea-, pitigoiul, gaia, privighetoarea, ciocarlia, prepelita, randunica, vrabia). In trecut existau si specii de animale homeoterme ce are adaptari morfizice la temperaturi scazute prin hibernare, din clasa mamalia: ursul brun.

Umiditatea atmosferica este foarte accentuata, ca efect al evaporarii apei din raul siret si din lacurile de acumulare din zona (lacul de barag de la Galbeni).

Precipitatiile medii anuale au o cantitate de 550 mm. Ploile torentiale sunt des intalnite in ultima decada a primaverii si in lunile de iarna insa au existat perioade cand precipitatiile au fost insuficiente iar vegetatia si fauna au avut de suferit. De asemenea exista fluctuatii de la an la an privinf vrecventa ploilor cu grindina, a zililor secetoase sau a celor cu viscol. Avand in vedere acest lucru, putem usor deduce ca apa are un rol foarte important asupra organismelor fie ca sursa de hrana, mediu de viata (plante hidrofile, pesti etc), sursa de oxigen, agent de diseminare a organismelor vii dar mai ales pentru rolul apei pe care il au in organismele vegetale.

Plantele din aceasta zona la fel ca si celelalte plante din lume, prezinta adaptari in functie de umiditate. Astfel sitemul radicular a fost transformat in functie de adancimea panzei freatice. Din cadrul plantelor ce se inscriu in criteriul radacinilor pivotante (cele care se afla intr-o zona in care panza freatica e la adancimi mari ori exista un deficit de umiditate fie din cauza climatica(precipitatii rare) fie edafica – (un sol ce nu retine apa) intalnim in aceasta zona salcamul (denumita si pseudoacacia). De asemenea sunt prezente si plantele ce au sistemul radicular ramificat si anume Frasinul (Frasinus excelsior), plante cu sistem radicular fascicular cel mai concludent exemplu fiind rogozul (genul Cares).

De asemenea sunt prezente numeroase specii de ciuperci sunt comestibile (ciuperca de bălegar, hribul, buretele galben) sau otrăvitoare (pălăria – şarpelui, hribul – dracului).

Exista si saprofite parazite : rugina graului, taciunele porumbului, cornul secarei ce afecteaza an de an culturile cerealiere. Principala apa curgatoare din zona este raul Siret, care trece prin apropierea comunei, o delimiteaza si ii capteaza afluentii. Gioseniul este brazdat de alte 2 ape de suprefata ce au o mare insemnatate pentru localitate. Padurea adaposteste si ea numeroase izvoare esentiale pentru suprevietuire in timp de seceta.

Pentru a avea o imagine mai clara a elemntelor biogeografice ce acopera orizontul local al comunei Gioseni trebuie enumerate principalele specii de plante si animale. Zona de vegetatie in care se incadreaza comuna Gioseni este cea a padurilor de foioase, mai precis a padurilor colinare de fag, carpen (Carpinus betulus-- rădăcinile trăiesc în simbioză cu diferite ciuperci saubacterii) putin stejar (quercus) si alte esente, comune zonei central europene. Sunt prezenti si palcuri de liliac, maces, porumbar,

Ceea ce da particularitate locului este situarea acestuia intr-o zona de lunca ceea ce ii da si o vegetatie specifica, ambele tipuri de vegetatie imbinandu’se armonios creind un peisaj natural deosebit. In componenta vegetatiei ierboase mezofile a luncilor mai apar specii de rogoz, stanjenel de balta, iarba campului, etc. Din punct de vedere stiintific remarcam prezenta pe teritoriul comunei a unor plante rare, declarate monument al naturii: Frittilaria Moleagris (Moaua pestrita), Trollius Europseus (bulbucul), platanul, zada, papucul doamnei si fagul rosu. In conditiile diversitatii vegetale prezentate, isi duc viata un numar mare de specii de animale.

Prin urmare in categoria “Fauna si flora” orizontului meu local intra o categorie bogata de plante, lucru explicabil in condiitiile in care se dezvolta, asa cum am prezentat mai sus in lucrare, intr-un areal generos.

Se intalnesc aici animale salbatice: vulpea (vulpes vulpes) , lupul (canis lupus), mistretul (Sus scrofa) , cerbul (Cervus elaphus), caprioara (Capreolus capreolus ), veverita (Sciurus vulgaris), viezurele sau bursucul (meles Meles), bursucul, iepurele (Oryctolagus cuniculus), popandaul ( Sciuridae şi singurul reprezentant european al genului Spermophilus), harciogul (Cricetus cricetus LR/lc), dihorul , soarecele, sobolanul, liliecii etc; pasari: ciocanitoarea, pitigoiul, gaia, privighetoarea, ciocarlia, prepelita, randunica, vrabia; reptile: sarpele, soparla, broasca, broasca testoasa .

Printre culturile agricole se intalnesc: lacuste, furnici, greieri. Fauna de balta si rau este diversa: lebada, reta motata (Fuligule morillon),

starcul de noapte, barza alba, rata pitica, starcul galben, pescarulsul mic, pescarusul negricios, nagatul, serpi de apa, broaste.

De asemenea in mediul acvatic se intalnesc: somn, mrean, clean, caras etc.

In urma datelor biopedo geografice putem chiar face o clasificare a faunei:

faună acvatică, condiţonată de biotopurile specifice Bistriţei, Siretului şi apelor

stătătoare; Apele Siretului constituie mediu de viata a l unui numar mare de

specii de pesti: scobarul, cleanul, crapul, mreana, caras, bibanul, stiuca.

fauna de luncǎ (animale care îşi caută hrana în apă sau la marginea apei);fauna de terase şi versanţi, alcătuită din specii de rozătoare mici, animale

şi păsări specifice pădurilor de foioase

fauna terestra are numerosi reprezentanti ca urmare a prezentei suprafetelor forestiere ce constituie adapost: mistret, caprioara, vulpe, cerbul, iepure, iar in vegetatia de ierburi de harciog, popandac, soarecele de camp.

fauna padurilor cuprinde o diversiate de specii ciocanitoare, privighetoare, cucul, pitigoi, gaita, mierla, pitulicea, turturica, lastunul, randunica, vrabia.

Impactul antropic- factor ce da un nou curs de dezvoltare invelisului biogeografic.

Aparitia de asezari omenesti pe teritoriul actualei comune Gioseni se datoreaza unor conditii naturale favorabile, pe de’o parte, precum si unor cauze politico-economice si sociale, pe de alta parte. La inceput, locuitorii s’au asezat “langa padure” construindu-si prima biserica, biserica ale carei vestigii arheologice au fost gasite pe vechea vatra a satului numita “movila”, langa padure cu ocazia construirii manastirii “Sfantul Carol Boromeu”. De altfel, din perspectiva vestigiilor arheologice, mentionez faptul ca satul Gioseni se gaseste intr’o zona bogata, de influenta geto-dacica, in vecinatatea localitatii Racatau, identificata arheologic ca fiind “dava” purtand numele ”tamasidava”. Acest tip de asezare indica o centralizare a activitatilor importante, fiind centre politico-economico-religioase ale unui anumit teritoriu, concentrand activitati mestesugaresti si comerciale, fiind resedinta religioasa cu rol de centru tribal si, uneori, sediu de garnizoana. Odata cu romanizarea a ajuns aici deprinderea cultivarii pamantului si a vitei de vie, a culturii cerealelor si astfel a inlocuirii vegetatiei initiale.

Covorul biogeografic a evoluat sub semnul impactului antropic. Într-o zonă în care pădurile deţineau 70-80% din suprafaţă s-a ajuns ca în prezent coeficientul de împădurire să fie de 25,7%, formaţiunile dominante fiind cele de stepă şi luncile râurilor.

In acesta localitate se practica o agricultura de subzistenta bazata pe culturi de porumb si grau,dar si secara, orz, legume. Pomicultura este de asemenea practicata, suprafete de padure sau dealuri acoperite initial cu arbusti au fost transformate. Acelasi lucru se intampla si cu culturile de vita de vie. Fiind o agricultura de subzistenta si nu una intensiva, solul inca pastreaza proprietatile primare folosindu-se nu ingrasaminte artificiale ci cele naturale, iar ca si echipament de lucru domina lucru manual si cel animal.

In special dupa perioada comunista, atunci cand locuitorilor li s’a luat ceea ce detineau in proprietate din padure, s-a taiat masiv din paduri, taiere ilegala ce a dus la despaduriri masive, acestea au avut ca si efect alunecari de teren si inundatii mai pronuntate si nu numai. Batranii povestesc cum in trecut luau mijloace de protectie impottriva vulpilor si a dihorilor care le atacau adaposturile de animale. In prezent au disparut. De asemenea pasari pradatoare caracteristice acestei zone cum este uliul (Accipiter)  astazi apare mult mai rar in peisaj. Cauza este impactul pe care l-a avut societatea, exercitat mai ales prin defrisari, agricultura, dar mai ales vanatoare. Gioseniul era un loc unde locuitori ai judetului veneau la vanatoare de vulpe, ursi, lupi si iepuri salbatici pentru placere sau pentru comertul cu blanurile acestora, la mare cautare in acele timpuri. Vanatoarea era intreprinsa si pentru aparare: se vanau ursii sau lupii de teama unui eventual atac, se vanau vulpi pentru a fi asigurata “ograda” sau iepuri pentru hrana. Numarul ursilor, vulpelor, mistretilor, cerbilor, caprioarelor sau a lupilor, a celui initial existent precum si a celui din prezent nu poate fi spus cu exactitate. Cert este ca padurile din gioseni pot fi linistit strabatute astazi deoarece nu s-au mai semnalat cazuri de aparitii ale acestor animale.

Modelul arhitectural al formatiunilor vegetale Stratificarea pe verticala a vegetatiei specifica orizontului local al

comunei Gioseni cuprinde in primul strat arbori paduri de foioase, preponderente stejarul, carpanaul, fagul in amestec cu artarul, cires, tei.

Urmeaza stratul arbustiv-apare discontinuu- ce cuprinde alunul, sangerul, cornul, socul porumbarul, murul, zmeura. Iar in cele din urma urmeaza stratul subarbustiv si ierbaceu. Acestea sunt alcatuite din specii ca mierea ursului, firuta de padure, rogozul, urzica, painisoara, florile salbatice: ghiocelul, nu ma uita.

Din totalul fondului forestier aproape o treime are functie de protectie, ori de interes social. Depresiunile însa cu vaile, terasele cu dealurile lor, sunt aproape complet lipsite de paduri. Culturile si livezile de pomi le-au luat locul acolo unde torentii n-au apucat sa creeze râpe acoperite, partial, de catina, maracini sau buruieni de stepa ori de padure. Aceeasi transformare au suferit-o si dealurile podisului moldovenesc. E vrednic de mentionat, în fine, faptul ca prin judetul B. fageturile au trecut catre Rasarit, pe podisul înalt la Moldovei, iar dinspre acea parte, au venit numeroase plante de stepa care, asociindu-se cu cele de padure, au putut trece peste Carpati în Ardeal, peste pasul cel mai coborât al acestora (Oituz). Padurile de conifere sunt mature prin urmare stratificarea pe orizontala aproape lipseste.

In alta ordine de idei, tot din orizontul meu local fac parte si un numar reprezentativ de lacuri ce sunt inscrise in arii de protectie speciala tocmai pentru importanta lor.

Situl “Buhuşi – Bacău – Bereşti” este format din cinci lacuri amenajate pe valea râului Bistriţa şi pe valea râului Siret în aval de confluenţa Bistriţei, pe teritoriul judeţului Bacău şi are o suprafaţă de 5575,5 ha, cea mai mare parte fiind reprezentată de luciu de apă, precum şi de importante zone mlăştinoase acoperite cu stuf şi vegetaţie specifică de luncă.

Situl este situat pe culoarul de migraţie al păsărilor de apă din

Moldova, aici putem întâlni mii de raţe, gâşte, lişiţe, lebede,

cormorani etc. Pentru păsări zona constitue un loc ideal pentru

iernare, de odihnă în perioada migraţiei, pentru hrană şi cuibărit,

numărul exemplarelor putând depăşi 100.000 într-un sezon.

Concentrările semnificative de specii ameninţate la nivelul

Uniunii Europene, precum lebăda de iarnă – Cygnus cygnus – conferă o

importanţă deosebită sitului, aici iernând anual între 300 şi 600 de

indivizi.

Suprefata sitului este de 5575,5 ha iar zona este alcatuita

majoritar di rauri si lacuri, mlastini si turbarii, culturi si pasuni

reprezentate in procente diferite dupa cum urmeaza:

Situl s-a constituit prin Hotărârea Guvernului nr.1284/2007

privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte

integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Unităţile administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora este localizat situl şi suprafaţa unităţii administrativ-teritoriale cuprinsă în sit (în procente):

Diversitatea speciilor identificate în perimetrul Sitului Natura 2000 – “Lacurile de acumulare Buhuşi – Bacău – Bereşti” conferă ariei protejate prioritatea nr.10 din cele 68 de situri propuse de Grupul Milvus la nivel naţional.Aici au fost identificate concentrări de specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene, precum lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), aglomerări de specii migratoare, exemple fiind raţa sunătoare (Bucephala clangula) sau ferăstraşul mare (Mergus merganser), aglomerări mari de păsări acvatice şi populaţii importante

din specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene, cum ar fi chira de baltă (Sterna hirundo) sau eretele de stuf (Circus aeruginosus). In documentatia intocmita de muzeul de stiintele naturii din Bacau in 2002, este semnalata prezenta vidrelor pe Lilieci, Galbeni si Racaciuni. Nu se stie ce dinamica au populatiile acestea, evident izolate, pentru ca fiecare din lacuri – cu exceptial L.Galbeni care nu mai exista – sunt lacuri inconjurate cu diguri de beton si sparge-val care au intr-un capat o hidrocentrala si in celalalt capat un baraj inalt de zeci de metri. Daca habitatul nu ar fi atat de fragmentat probabil ar putea exista vidre si pe Lacul Bacau – situat pe Bistrita intre Lilieci si Galbeni – adica intre doua areale in care specia a fost semnalata -. Ar fi interesant sa vedem cercetari recente si fundamentate cu observatii pe teren pe aceasta problematica, mai ales ca in Bacau avem si Complex muzeal de stiintele naturii, si Facultate de Stiinte la Universitate cu sectii de Ecologie si Biologie.

Speciile de pasari enumerate in anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE

(sursa imag.www.naturabacau.ro)

Poziţionat la confluenţa răurilor Bistriţa şi Siret, lacul este colmatat pe cea mai mare parte din suprafaţa sa. Perimetrul ariei are aproximativ 6300 m lungime şi lăţimi cuprinse între 800 şi 1100 m.

Iniţial în zona acestui lac au fost semnalate 168 specii de păsări, dintre care 74 de specii caracteristice habitatelor de mal, 62 de specii litorale şi 32 de specii pe lac.In urma golirii lacului în cursul anului 2006 importanţa acestuia s-a diminuat considerabil pentru speciile de lac, precum şi în ceea ce priveşte diversitatea speciilor de peşti, habitatul devenind prielnic păsărilor de mal şi litorale.

Incepând cu luna mai 2006, aria de protecţie specială avifaunistică “Lacul Galbeni” se află în custodia Centrului Regional de Ecologie Bacău.

Poziţionat în lungul albiei majore a Bistriţei lacul se dezvoltă pe circa 4 kilometri lungime şi are o lăţime medie de 800 m. Malul stâng îl reprezintă abruptul terasei de confluenţă Siret-Bistriţa, a cărui altitudine în coada lacului este de aproximativ 100 m.

Condiţiile de habitat diversificate sunt generate de colmatarea

puternică şi asigură prezenţa unui mare număr de specii.

Din cele 159 de specii de păsări identificate pe lac, 20 sunt sedentare, 54 sunt specifice verii, 6 sunt specii de iarnă iar 70 sunt în pasaj. Din punctul de vedere al protecţiei păsărilor lacul Lilieci este deosebit de important pentru cuibărit, hrănire şi odihnă.

Incepând cu luna aprilie 2008, aria de protecţie specială avifaunistică “Lacul Lilieci” se află în custodia Centrului Regional de Ecologie Bacău.

Cu o lungime de peste 13 kilometri şi lăţimi de până la 2 kilometri, Lacul Răcăciuni este cel mai mare din situl NATURA 2000 “Lacurile de acumulare Buhuşi – Bacău – Bereşti”.

Ulterior anului 2005, a cunoscut un proces accentuat de colmatare, astfel încât în prezent jumătatea nordică a acestuia reprezintă un habitat ideal pentru avifauna prezentă aici. Malul estic oferă vizitatorilor peisaje deosebite în care alternează pădurea specifică zonei de deal, golfuri sălbatice sau versanţi abrupţi cu înălţimi de peste 80 de metri.

La momentrul înfiinţării ariei natural protejate în zonă au fost identificate 168 de specii de păsări. În prezent, în urma îmbunătăţirii condiţiilor de habitat, se înregistrează modificări în ceea ce priveşte structura speciilor şi numărul de indivizi.

Lacul Răcăciuni adăposteşte totodată şi 22 specii de peşti, printre care specii consacrate pentru pescuitul sportiv: crap, somn, şalău, caras, plătică, avat etc.

Incepând cu luna mai 2006, aria de protecţie specială avifaunistică “Lacul Răcăciuni” se află în custodia Centrului Regional de Ecologie Bacău.

Labirintul de insule şi stuf din coada lacului constituie un adăpost ideal pentru speciile de păsări prezente aici. Fauna este constituită din 22 de specii de mamifere, 147 de specii de păsări, 12 specii de reptile şi amfibieni şi 22 de specii de peşti.

In special în perioada de iernare lacul găzduieşte mii de exemplare de

raţă mare (Anas plathyrhyncos),– lişiţe (Fulica atra ), sute de lebede

(Cygnus cygnus) precum şi multe alte specii de păsări.

Prin poziţionarea în spaţiul urban, Lacul Bacău este zona cea mai

frecventată din întreg situl NATURA 2000, având inclusiv rol de

recreere şi agrement . Aici se pot organiza excursii, poate fi practicat

pescuitul sportiv, “birdwatching”, ciclismul, canotajul, turismul

ecvestru, înotul, competiţii de orientare turistică sau alte activităţi în

aer liber.

Pescarii sportivi apreciază această zonă în special pentru exemplarele

de ştiucă numeroase.

Incepând cu luna mai 2006, aria de protecţie specială avifaunistică

“Lacul Bacău” se află în custodia Centrului Regional de Ecologie

Bacău.

Lacul Bereşti are o lungime de aproximativ 15 kilometri şi lăţimi medii

de 1 kilometru. Caracteristic acestui lac este acumularea redusă a

polunaţilor, fapt deosebit de favorabil faunei din zonă. Acesta este

supus unui proces de colmatare mai lent, fapt ce conduce la existenţa

unui relief subacvatic accentuat şi la prezenţa unor zone întinse cu

adâncimi mari, de peste 10 metri.

La fel ca şi la Răcăciuni, malul estic al Lacului Bereşti oferă

vizitatorilor peisaje deosebite în care alternează pădurea specifică

zonei de deal, golfuri sălbatice sau versanţi abrupţi.

Aria naturală protejată se caracterizează printr-o mare diversitate a

faunei, aici fiind semnalate 19 specii de mamifere, 148 specii de

păsări, 13 specii de reptile şi amfibieni, şi 23 specii de peşti..

Lacul Bereşti este bine cunoscut pescarilor sportivi pentru ihtiofauna

deosebit de bogată: Cyprinius carpio – crap, Silurus glanis – somn,

Stizosteidon lucioperca –şalău, etc.

Lacul Bereşti nu a fost încredinţat spre custodie, iar din acest motiv

nu există un regulament specific care să reglementeze activităţile ce

se pot desfăşura în perimetrul ariei.

Majoritatea lacurilor se confrunta cu probleme de braconaj:

vanatoare si pescuit interzise precum si incendieri ale arealelor

cuprinde de lacuri. Vanatorii pot impusca legal aproximativ 15 specii

de pasari acvatice prezente pe Lacul Racaciuni, specii precum lisita,

rata mare, rata mica, rata motata, etc. Problema e ca pe lac au fost

semnalate peste 160 de specii de pasari, majoritatea fiind interzise la

vanatoare.

Teoretic vanatorii trebuie sa cunoasca speciile pe care le pot impusca.

Practic, ei trag in tot ce misca. De cele mai multe ori gestul este refelx

si nu da timp pentru identificare. Dealtfel e foarte dificil chiar si cu

determinatorul de pasari in mana sa stabilesti ce specie este.Cazurile

de braconaj la vanatoare sunt din ce in ce mai frecvente. Sunt

semnalate de catre voluntari care lucreaza pentru protectia acestor

specii sau a sitului in gerneral. furturi de lemn, caprioare si pasari tot

in Racaciuni.

In perioadele de migratie si iernat, lacurile de langa Bacau

adapostesc zeci de specii de pasari. Pe Lacul Lilieci am observat doua

exemplare de cufundar polar (gavia arctica) – o pasare acvatica de

dimensiuni medii. Aceasta specie cuibareste in nordul Europei si

Scotia, si ierneaza inclusiv in zona Marii Negre. Daca nu sunt

deranajate si iarna nu vor fi perioade lungi cu temperaturi scazute,

pasarile pot ramane pana la primavara in zona noastra.

In lunca Siretului si a Bistritei din acest orizont local s-au facut plantatii cu esente moi de plop, salcie pentru protectia si consolidarea malurilor. Vegetatia spontana ierboasa ocupa areale restranse aflate in imediata vecinatate a padurilor si pe versantii defrisati in trecut. Pajistile naturale cuprind specii de Festuca, Rubra, Foa Transesis, Lolium Perene, Agrestis Tenuis, Trifolium etc.,unele dintre specii au valoare deossebita pentru economia zootehnica. Tot din aceasta categorie fac parte paduri de foioase, preponderente stejarul, carpanaul, fagul in amestec cu artarul, cires, tei. Aceasta padure este alcatuita din specii ca mierea ursului, firuta de padure, rogozul, urzica. Discontinuu apar si arbusti ca alunul, sangerul, cornul, socul. 

Parcurile dendrologice Dofteana si Hemeius

 Arboretumul Dofteana constituie o valoroasa colectie de specii lemnoase in special de rasinoase, atat din Moldova cat si din tara.  Arboretumul prezinta o deosebita importanta forestiera botanica, didactica, stiintifica si social culturala.     Intemeiat la inceputul secolului XX, din punct de vedere forestier, arboretumul constituie un punct de aclimatizare a speciilor exotice si mai ales a speciilor exotice de interes forestier.      Varsta la care au ajuns unele specii, 65-80 ani, precum si dimensiunile realizate, cercetarile efectuate asupra comportarii lor, ne aduc la concluzia ca multe specii exotice au o valoare forestiera deosebita, indicate a fi extinse in culturile din productia din tara noastra, in vederea ridicarii productivitatii padurilor si valorificarea superioara a unor statiuni.      Incepand din jurul anilor 1955-1958, arboretumul, constituie o valoroasa sursa de seminte din specii de rasinoase exotice pentru activitatile de cercetare si de productie. De aici, in perioada anilor 1958-1975, s-a raspandit in majoritatea zonelor tarii mult material vegetativ, puieti de talie mica pentru culturi forestiere sau puieti de talie mare pentru zone verzi, cat si seminte pentru semanaturi in pepiniera pentru culturi de productie sau culturi experimentale si pentru schimburi internationale cu diverse gradini botanice si arboretumuri din tara si de peste hotare (peste 50 de unitati similare).    Importanta botanica a arboretumului consta in faptul ca aici colectia de specii lemnoase numara peste 680 de unitati sistematice din care peste 570 de taxoni au fost introdusi in perioada anilor 1968-1984.

Arboretumul Dofteana este deosebit prin colectia de rasinoase exotice ce o contine, ca: Pinus strobus, L., Pinus Jeffreyi G et B, Pinus ponderosa Laws, Pinus wallichiana A.B. Jacks., Pinus resinosa, Pinus banksiana, Pinus contorta, Pinus monticola, Larix decidua, Larix kaempferi, Picea orientalis, Picea

orientalis, Picea omorica, Picea obovata, Picea Engelmanni, Parry, Pseudotsuga menziensii, Chamaecyparis lawsoniana, etc.     Este de mentionat ca numarul speciilor de colectie a fost cu mult mai mare (peste 1300 de taxoni), dar din ele o parte s-au pierdut pe parcursul anilor datorita fie neingrijirii lor la timp, fie ca au fost distruse prin lucrari de intretinere. O mare parte din specii s-au pierdut si datorita conditiilor climatice mai vitrege din Moldova. 

Importanta stiintifica a arboretumului consta in faptul ca aceasta colectie constituie o baza de cercetare si experimentare in cadrul a numeroase teme de cercetare si anume:

aclimatizari si introduceri de noi specii exotice obtinute prin schimburi de seminte internationale si faze de creare a plantatiilor pilot cu speciile mai importante din punct de vedere forestier, existente in colectie;

ameliorarea prin hibridare si selectie a unor proveniente si specii de pini, precum si plantatii cu diverse proveniente indigene si exotice de pin negru;

ameliorarea pe cale genetica a molidului. In cadrul acestei teme s-au recoltat altoaie din diferite specii de molid cu care s-au altoit puieti si creat plantaje. Acestea vor constitui o noua baza de cercetare pentru ameliorarea genetica a molidului prin hibridari;

urmarirea comportarii speciilor exotice din punct de vedere al rezistentei la factorii climatici din Moldova, al productivitatii si al calitatii lemnului pentru producerea de furnire estetice, in vederea extinderii lor in culturi de productie;

producerea de material vegetativ pentru crearea de culturi experimentale comparative cu diverse specii exotice de pini mai ales in cadrul unor teme de cercetare ce urmaresc producerea lemnului pentru celuloza, producerea de rasina, completarea regenerarii naturale in scopul innobilarii arboretelor de foioase si chiar de rasinoase.   

  Din punct de vedere social-cultural, arboretumul constituie un minunat loc de recreare, excursii si instruire pentru locuitorii din comuna Dofteana, orasele Tg.Ocna si Comanesti cat si din municipiile Bacau si Onesti.

Arboretumul Dofteana este proprietatea Directiei Silvice Bacau, fiind prins in amenajamentul Ocolului Silvic Tg. Ocna, ocol care se ocupa de mentinerea si intretinerea colectiei dendrologice.

Parcul dendrologic Hemeiusi Parcul dendrologic Hemeiusi este situat pe valea Bistritei, la o distanta de

circa 10 kilometri de municipiul Bacau. A fost înfiintat în anul 1880 si este întins pe 49 de hectare. Specialistul german Cristian Adolf s-a preocupat de înnobilarea speciilor de rasinoase, atât în colectie cât si în padurile domeniului, Dupa 1885 au început sa fie introduse noi specii de foioase dar si specii indigene, actiune care a continuat pâna în 1913. Dupa anul 1955, când acest parc trece în proprietatea Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice, au fost luate masuri de întretinere si refacere, iar unitatea a devenit o baza de cercetare mai ales pentru climatizarea speciilor exotice de interes forestier. Arboretumul Hemeiusi reprezinta o valoroasa colectie dendrologica. Dintre

rasinoase sunt întâlnite 178 specii, care provin din America de Nord - 76 de specii, din Asia - 50 de specii si din Europa - 48 de specii. Originalitatea acestui arboretum este data de compozitia lui, cu specii foioase mature, de plop alb cu diametrul de peste 2 metri si înaltime de peste 40 metri sau grupul de opt frati cu înaltimi de peste 42 metri si diametrul de peste 1 metru. Principala atractie a comunei este Parcul Dendrologic ce ocupa o suprafata de aproximativ 50 de hectare si adaposteste peste 1300 de specii de arbori si arbusti. Dendrologia este o ramura a botanicii care se ocupa cu studiul arborilor si arbustilor.In acest parc se regaseste cea mai mare colectie de trandafiri din Romania, dupa cum sustine Directia Silvica din Bacau care spune ca Parcul Dendrologic detine 600 de specii si 1500 de fire de trandafiri. Dintre specii vizitatorii pot admira: Emeraude d'or, Apoge'e, Epoca, Luchian, Foc de tabără, Schneewtchen, Peace, Golden dawn, Silver star, Simphonie alba

Originalitatea acestui parc este data si de stilul peisagistic, de forma, dimensiunea si cromatica speciilor, dar si a edificiilor construite.

In acest parc poate fi vizitat si Castelul Rosu, unoscut si dupa numele Cladirea Rosie. Acesta a fost construit in anul 1864 si ofera mediului inconjurator un aspect medieval de o frumusete rara. Parcul Hemeiusi a fost “parcul Lizucai” din dumbrava minunata. Varietatea de plante si culori cuprinde, in afara de cele enumerate mai sus magnolia alba, magnolia cu cupele violete, plantaţii de larice, pini şi molid, corn si hamamelis, movul florilor divers nuanţate ale speciilor de liliac şi paulovnie, dar şi alb-roziul florilor de castani şi catalpă.  Parfum de tei, glandite si salcam, brazii şi molizii argintii, chiparosul de California şi de baltă, criptomeria, ienuperii, zedele, arborele vieţii, pinii, stejarii, plopii si lista poate continua. Spaţiile libere dintre plante din colecţie, acoperite cu vegetaţie ierbacee din familia gramineelor ca: Poa, Trisetum, Setaria, Melica, Bromus, Festuca, la care se adauga florile de aglică, ochiul boului, părăluţe, trifoi, fragi, de galbenul florilor de ghizdei, gălbenuşi, păpădie, ciuboţica cucului, gălbenele, sînziene, rozul garofiţelor, albastrul florilor de nu-mă-uita, inuţ şi şopîrliţă, de violetul florilor de muşcatul dracului şi clopoţei, iar pe marginea pădurii, florile de viorele şi toporaşi. Dar pădurea este propice pentru cresterea uhnor plante precum floarea paştelui, viorele, brebenei, mierea ursului şi gingaşele lăcrămioare şi lăcrămiţe, ce dau un aspect placut parcului. Placut e si peisajul platanilor şi a tulipierului cu cupele lui galbene. Toamna putem observa prezenta oţetarului,a stejarului roşu, chiparosului de baltă iar iarna parcul ramane verde prin rasinoasele si vascul din copaci.

Padurea Magura

Teritoriul comunei Măgura face parte din zona de vegetatie a padurilor de

foioase, subzone de vegetatie a fagului, in asociatie cu stejarul, cu extinderea

cea mai mare in partea inferioara a versantilor, incadrat in aceasta zona de

vegetatie a padurilor se gaseste vegetatia ierboasa spontana formata din

pasuni si fanete. 

Vegetatia ierboasa spontana este prost intretinuta prin practicarea unui

pasunat excesiv national. Speciile arboricule ce se intalnesc in padurea

teritoriului sunt: fagul, stejarul, carpenul, etc. 

Asociatiile de plante ierboase ce se intalnesc in pajistile spontane sunt:

agrostis, tenus cu festura, rulera, festusa, pesudorina, poa-avina, mardus,

strecta, agrostis alba, lupolina, tripolium, protease, tripluim hibridium, etc. In

ceea ce priveste plantele cultivate, conditii bune gasesc graul, porumbul, orzul,

secara, sfecla de zahar, legume si zarzavaturi; iar dintre speciile lemnoase

cultivate: nucul, visinul, marul, parul, ciresul...etc. 

Animalele salbatice din aceasta zona sunt: lupul, vulpea, veverita, dihorul,

iepurele, caprioara, jderul, reptile. In paduri in timpul verii numeroase pasari

cantatoare ne incanta auzul cu trilurile lor. Aceste pasari sunt: privighetoarea,

mierla, graurul, grangurul, sturzul, ciocanitoarea, pupaza, cucul...etc

In concluzie pot spune ca exista numeroase particularitati ale orizontului

meu local, influentate atat de pozitia geografica, sau de pozitia in relief dar mai

ales de interventia omului. Locuri precum cele din orizontul meu local se pot

transorma cu usurinta in atractii turistice sau zone de agrement fie pentru

unicitatea si varietea lor fie pentru ca ele reprezinta singurele spatii in care

locuitorii orizontului meu local se pot relaxa.

Anexe

ciocanitoareasubfamilia Picinae a familiei Pici

lebadagenul Cygnus familia Anatide

Rata motata-Fuligule morillon

Porcul mistretSus scrofa

CaprioaraCapreolus capreolus

veverita(Sciurus vulgaris)

Vulpea Vulpes vulpes

Iepure Oryctolagus cuniculus

Popandaul

 Sciuridae şi singurul reprezentant european al genului Spermophilus

Dihorul