fizica

5
- 37 - 3. Ecuaţiile lui Maxwell 3.1. Forma integral ă a ecuaţiilor lui Maxwell Forma cea mai general ă a legii lui Ampère (2.75) sau (2.77) reprezint ă prima ecuaţie a lui Maxwell: Γ Γ Γ + = S S dS D  dt d  dS  j  dl H r r r  (3.1) sau: dS  t E   j  dl B S 0 0 Γ Γ  ⎠  ⎞ ⎝ ⎛ ε + µ = r r r  (3.1’) unde: M  t P   j   j lib r r r r × + + =  (3.2) este densitatea curentului total măsurată în 2 m / A . Trecerea de la rela ţia (3.1’) la (3.1) se face ţinând seama de rela ţiile (2.110), (2.132) şi de teorema lui Stokes aplicat ă vectorului M r : ( )  ,  M  H  B  ,  P  E  D 0 0 r r r r r r + µ = + ε =  ( )  dS M  dl M S Γ Γ × =  r r  Curba închisă Γ  din (3.1’) limitează o suprafaţă de arie Γ S pri n car e tre ce un c ure nt cu densitatea: t E   j 0  ε + r r  Sensul de parcurs pe curba Γ  este corelat cu sensul curentului prin suprafa ţa Γ S. Legea inducţiei electromagnetice (legea lui Faraday), (2.83), reprezint ă a doua ecua ţie a lui Maxwell: B S S  dt d  dS  t B  dS B  dt d  dl E r r r r Φ = = = Γ Γ Γ  (3.3) Legea fluxului magnetic (2.60) reprezint ă a treia ecuaţie a lui Maxwell: ∫∫  = S 0  dA B r  (3.4) Legea lui Gauss (2.23) reprezint ă a patra ecua ţie a lui Maxwell: (  ) 0 leg lib 0 S 0 q  d  1  d 1  dA E ε = υ  υ ρ + ρ ε = υ  υ ρ ε = ∫∫∫ ∫∫∫ ∫∫  r  (3.5) unde densitatea de sarcin ă legată este dată de relaţia (2.106) : P  leg r = ρ  (3.6) Cele patru ecuaţii ale lui Maxwell sunt rela ţiile fundamentale ale electromagnetismului. Se aplic ă numai la medii care sunt în repaus în raport cu axele de coordonate, iar aceste axe nu trebuie s ă fie în mi şcare accelerată (nu trebuie s ă sufere nici rotaţii). Forma integral ă a ecuaţiilor lui Maxwell pentru câmpul electromagnetic este util ă 

Upload: badea-elena-delia

Post on 10-Jan-2016

11 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Fizica

TRANSCRIPT

7/18/2019 Fizica

http://slidepdf.com/reader/full/fizica-56927a1ac4047 1/5

- 37 -

3. Ecuaţiile lui Maxwell

3.1. Forma integrală a ecuaţiilor lui Maxwell

Forma cea mai generală  a legii lui Ampère (2.75) sau (2.77) reprezintă  primaecuaţie a lui Maxwell:

∫∫ ∫ ΓΓ

Γ ⋅+⋅=⋅ SS dSD dtd

 dS j dlH

rrr

  (3.1)sau:

dS tE  j dlB

S 00∫ ∫ΓΓ

⋅⎟⎟ ⎠

 ⎞⎜⎜⎝ 

⎛ ∂∂ε+µ=⋅r

rr

  (3.1’)

unde:

M t

P  j  jlib

r

rrr

×∇+∂∂+=   (3.2)

este densitatea curentului total măsurată în 2m/A .Trecerea de la relaţia (3.1’) la (3.1) se face ţinând seama de relaţiile (2.110),

(2.132) şi de teorema lui Stokes aplicată vectorului M

r

:( )  , M H B , P E D

00

rrrrrr

+µ=+ε=   ( )  dSM dlMS∫ ∫Γ

Γ

⋅×∇=⋅  rr

 

Curba închisă  Γ   din (3.1’) limitează  osuprafaţă  de arie

ΓS prin care trece un curent cu

densitatea:

tE  j

0 ∂∂ε+r

r

 

Sensul de parcurs pe curba Γ  este corelat cusensul curentului prin suprafaţa

ΓS .

Legea inducţiei electromagnetice (legea lui Faraday), (2.83), reprezintă a doua ecuaţiea lui Maxwell:

BSS 

dtd dS

 tB dSB 

dtd dlE r

r

rr

Φ−=⋅∂∂−=⋅−=⋅ ∫∫∫

ΓΓΓ

  (3.3)

Legea fluxului magnetic (2.60) reprezintă a treia ecuaţie a lui Maxwell:

∫∫   =⋅S

0 dABr

  (3.4)

Legea lui Gauss (2.23) reprezintă a patra ecuaţie a lui Maxwell:

(   )0

leglib0

S0

q d 1 d1 dAE

ε=υ   υρ+ρ

ε=υ   υρ

ε=⋅ ∫∫∫∫∫∫∫∫

  r

  (3.5)

unde densitatea de sarcină legată este dată de relaţia (2.106) :

P leg

r

⋅∇−=ρ   (3.6)

Cele patru ecuaţii ale lui Maxwell sunt relaţiile fundamentale aleelectromagnetismului. Se aplică  numai la medii care sunt în repaus în raport cu axele decoordonate, iar aceste axe nu trebuie să  fie în mişcare accelerată  (nu trebuie să  sufere nicirotaţii). Forma integrală  a ecuaţiilor lui Maxwell pentru câmpul electromagnetic este utilă 

7/18/2019 Fizica

http://slidepdf.com/reader/full/fizica-56927a1ac4047 2/5

- 38 -

 pentru a rezolva problemele care au o simetrie sferică, cilindrică  sau rectangular ă unidimensională. Această limitare se datorează faptului că forma integrală a legilor se refer ă la o regiune întinsă a spaţiului.

3.2. Forma diferenţială (locală) a ecuaţiilor lui Maxwell

Forma diferenţială a ecuaţiilor lui Maxwell se obţine din forma integrală a acestora,folosind teorema lui Stokes şi teorema divergenţei.

Generalizând legea lui Ampère (2.76) sau (2.78) obţinem prima ecuaţie a luiMaxwell:

tD  j H

lib   ∂∂+=×∇r

rr

  (3.7)

sau:

tE 

c1  j B 20   ∂

∂+⋅µ=×∇r

rr

  (3.8)

Legea inducţiei electromagnetice (2.84) reprezintă  forma diferenţială  a ecuaţiei adoua a lui Maxwell:

tB E ∂∂−=×∇

rr

  (3.9)

Legea fluxului magnetic (2.58) reprezintă forma diferenţială a ecuaţiei a treia a luiMaxwell:

0 B =⋅∇  r

  (3.10)

Legea lui Gauss (2.27) reprezintă  a patra ecuaţie a lui Maxwell sub formă diferenţială:

00

leglib  Eερ=

ε

ρ+ρ=⋅∇

  r

  (3.11)

Aceste ecuaţii sunt valabile şi în medii neomogene, neliniare şi anizotrope.Dacă aplicăm operatorul ∇  ecuaţiei (3.9) şi folosim faptul că divergenţa unui rotor

este nulă, obţinem:

( ) 0 B t

 

0

E =⋅∇∂∂−=

=

×∇⋅∇  r

43421

r

  ⇒  ct. B =⋅∇  r

  ⇒  0 B =⋅∇  r

 

Am presupus că la un moment dat Br

⋅∇  este egal cu zero, astfel că această relaţie estevalabilă la orice moment de timp, pentru fiecare punct din spaţiu. Ecuaţiile (3.9) şi (3.10)formează o pereche, deoarece pot fi obţinute una din cealaltă.

Dacă  luăm divergenţa ecuaţiei (3.8) şi folosim legea conservării sarcinii electrice(2.37):

t

  jdiv   =

ρ∂+r

  ⇒ 

t

  j

ρ∂−=⋅∇  r

 

obţinem:

( ) 0 E tc

1  j 

0

B 20  =⋅∇

∂∂+⋅∇⋅µ=

=×∇⋅∇

  rr

43421

r

  ⇒  ( ) t

1 t

c E t

0

2

0   ∂ρ∂

ε=

∂ρ∂µ=⋅∇

∂∂   r

  ⇒ 

ct. E0

+ερ=⋅∇

  r

 

7/18/2019 Fizica

http://slidepdf.com/reader/full/fizica-56927a1ac4047 3/5

- 39 -

Presupunând că pentru fiecare punct din spaţiu, la un moment de timp arbitrar, Er

⋅∇  şi ρ   sunt simultan egale cu zero, atunci constanta este egală  cu zero şi obţinem ecuaţia(3.11) . Astfel ecuaţiile (3.8) şi (3.11) formează a doua pereche de ecuaţii ale lui Maxwell.

Pentru a descrie complet un câmp electromagnetic se completează  ecuaţiile luiMaxwell cu relaţii numite legi de material, care descriu proprietăţile individuale ale mediului.Într-un mediu izotrop, liniar şi staţionar, legile de material se exprimă  pe baza relaţiilor(2.43) , (2.100) sau (2.111) şi (2.122) sau (2.133):

)i

E E  j  rrr

+σ=   (3.12)

Ee P0

rr

⋅ε⋅χ=   sau e 1 ,E E Dr r 0

  χ+=εε=⋅ε⋅ε=  rrr

  (3.13)

Hm M  rr

⋅χ=   sau m 1 ,H H Br r 0

  χ+=µµ=⋅µ⋅µ=  rrr

  (3.14)

Înlocuind (3.2) şi (3.6) în (3.8) – (3.11) , obţinem ecuaţiile lui Maxwell în funcţie

de vectorii P,B,E  rrr

şi Mr

:

⎟⎟

 ⎠

 ⎞

⎜⎜⎝ 

⎛ ×∇+

∂+µ=∂

∂−×∇ M t

P  j t

E c

1 Blib0

2

rr

rr

r

  (3.15)

0 t

B E =∂∂+×∇r

r

  (3.16)

0 B =⋅∇  r

  (3.17)

0

libP 

⋅∇−ρ=⋅∇

r

r

  (3.18)

Pentru a particulariza ecuaţiile lui Maxwell la un mediu omogen, izotrop, liniar şistaţionar vom folosi relaţiile (2.109) , (2.111) , (2.110) , (3.6) , (2.122) , (2.133) , (2.134) şi

leglib   ρ+ρ=ρ  .

( ) , MHB , HmM , P , PED , ED , D0leg0r 0lib

rrrrrrrrrrrr

+µ=χ=⋅∇−=ρ+ε=εε=ρ=⋅∇  

m1 , HHBr r 0

  χ+=µµ=µµ=  rrr

  ⇒ 

D1 1EDPr 

0

rrrr

⎟⎟ ⎠

 ⎞⎜⎜⎝ 

⎛ ε

−=ε−=   ⇒  ( ) E1P0r 

rr

ε−ε=   (3.19)

libr r 

 1 1D1 1P ρ⎟⎟

 ⎠

 ⎞⎜⎜⎝ 

⎛ ε

−=⋅∇⎟⎟

 ⎠

 ⎞⎜⎜⎝ 

⎛ ε

−=⋅∇  rr

  ⇒ lib

r leg

 1 1 ρ⎟⎟

 ⎠

 ⎞⎜⎜⎝ 

⎛ ε

−=ρ−   ⇒ 

leglib  ρ+ρ=ρ  =

libr 

lib 1 1 ρ⎟

⎟ ⎠

 ⎞⎜⎜⎝ 

⎛ ε

−−ρ   ⇒ r 

lib ε

ρ=ρ   (3.20)

r 0

B mB mM

µµχ=

µχ=

rrr

  ⇒  B1

 Mr 0

r rr

⋅µµ

−µ=   (3.21)

Înlocuind (3.19) – (3.21) în (3.15) – (3.18) obţinem:

7/18/2019 Fizica

http://slidepdf.com/reader/full/fizica-56927a1ac4047 4/5

- 40 -

( ) ⎟⎟ ⎠

 ⎞⎜⎜⎝ 

⎛ µµ

−µ×∇µ+

∂∂ε−εµ+µ=

∂∂µε−×∇ B

tE 1 j 

tE B

r 0

00r 0lib000

r

rr

r

r

  ⇒ 

r r 00lib0

B B tE  j B

µ×∇−×∇+

∂∂εµε+µ=×∇

r

r

rrr

  ⇒ 

tE  j B

r 0r 0lib0r    ∂∂εεµµ+µµ=×∇r

rr

  ⇒ lib

 j t

E Br

rr

µ=∂∂εµ−×∇   (3.22)

0 t

B E =∂∂+×∇r

r

  (3.23)

0 B =⋅∇  r

  (3.24)

0

libr 

lib 1 1 

ρ⎟⎟

 ⎠

 ⎞⎜⎜⎝ 

⎛ ε

−−ρ

=⋅∇  r

  ⇒ r 0

lib Eεε

ρ=⋅∇

  r

  ⇒ ε

ρ=⋅∇ lib E

r

  (3.25)

Trecerea la forma generală  a ecuaţiilor lui Maxwell se face pe baza următoarelorînlocuiri:

0 ε→ε   ,

0 µ→µ   , ρ→ρ  

lib  , j  j

lib

rr

→   (3.26)

Aceasta este o regulă generală de trecere de la ecuaţiile (3.22) – (3.25) exprimate în

funcţie deliblib

 j,,,r

ρµε   la ecuaţiile (3.8) – (3.11) exprimate în funcţie de j,,,00

r

ρµε .

Ecuaţiile (3.22) – (3.25) pot fi scrise în funcţie de vectorii B,D,E  rrr

şi Hr

:

lib j 

tD H

rr

r

=∂∂−×∇   (3.27)

0 t

B E =∂∂+×∇r

r

  (3.28)

0 B =⋅∇  r

  (3.29)

lib D ρ=⋅∇

  r

  (3.29’)

Aplicând vectorului  jr

 din (3.2) operatorul divergenţă, obţinem:

( ) ( )43421

rrrr

0

MP t

 j jlib

=

×∇⋅∇+∇∂∂+⋅∇=⋅∇   ⇒ 

(   )leg

lib  t t

  j ρ−

∂∂+

ρ∂−=⋅∇

  r

  ⇒  (   )leglib

 t

 j ρ+ρ∂∂−=⋅∇

  r

  ⇒ 

0 t

  j =∂

ρ∂+⋅∇  r

  (3.30)

Am folosit legea conservării sarcinii libere ( 0 t

  j lib

lib  =∂

ρ∂+⋅∇

  r

) şi am obţinut o

generalizare a legii conservării sarcinii. Ecuaţia (3.30) mai poate fi obţinută  din relaţia(3.27) prin aplicarea operatorului divergenţă şi folosind relaţia (3.29’):

7/18/2019 Fizica

http://slidepdf.com/reader/full/fizica-56927a1ac4047 5/5

- 41 -

( ) ( )lib

 j D t

 Hrrr

⋅∇=⋅∇∂∂−×∇∇   ⇒  0 

t

  j lib

lib  =∂

ρ∂+⋅∇

  r

  (3.30’)

Am obţinut cazul particular al legii conservării sarcinii libere în acord cu relaţiile(3.26).

Ecuaţiile lui Maxwell sunt liniare, întrucât nu conţin produsul dintre două  sau mai

multe variabile ori derivate ale acestora. Rezultă că dacă  11 B,E

  rr

 satisfac ecuaţiile lui Maxwell pentru

11 j j ,rr

=ρ=ρ  , iar22

B,E  rr

 satisfac ecuaţiile lui Maxwell pentru22

 j j ,rr

=ρ=ρ  , atunci

2121BB,EE

  rrrr

++ satisfac aceleaşi ecuaţii pentru2121

 j j j ,rrr

+=ρ+ρ=ρ   , astfel că  se verifică 

 principiul superpoziţiei. În cazul mediilor neliniare, Pr

 şi Mr

 sunt funcţii complicate de Er

 şi

Br

, astfel că  principiul superpoziţiei nu se aplică  lalib

ρ   şilib

 jr

  . Toate materialele devin

neliniare la intensităţi mari ale câmpurilor.